Curs 13

SĂMÂNŢA

Sămânța este prezentă la gimnosperme (conifere) şi angiosperme (plantele

cele mai evoluate) şi se formează din ovul în urma unei fecundații simple (la
gimnosperme) şi a unei fecundații duble (la angiosperme).
Florile gimnospermelor se numesc conuri şi sunt de două feluri: bărbăteşti şi
femeieşti.

1. Morfologia şi structura seminței

Forma seminței este variată, fiind un caracter important în recunoaşterea
speciilor. Semințele pot fi: sferice (la mazăre – Pisum sativum), reniforme (la
fasole – Phaseolus vulgaris), piriforme (la vița de vie – Vitis vinifera), lenticulare
(la linte – Lens culinaris).
Mărimea semințelor variază în limite foarte mari. Astfel, semințele orhideelor
sunt extrem de mici, abia sunt vizibile cu ochiul liber, la castan - Aesculus
hippocastanum sunt mari, iar la unii palmieri sunt foarte mari, ex. la nucul de
cocos - Cocos nucifera.
Greutatea semințelor este variabilă în funcție de mărimea lor. La tutun 1 g de
semințe, cuprinde cca. 10.000 semințe; o sămânță de bob cântăreşte 1 g, iar la
palmier - Lodoicea seycellarum, sămânța cântăreşte 1 kg.
1
 Culoarea semințelor poate fi: albă, galbenă, neagră, brună, marmorată
(pestriță) etc.

2. Părțile componente ale seminței şi originea lor

O sămânță completă este alcătuită din: tegument seminal, embrion,
endosperm şi în unele situații din perisperm.
Tegumentul seminal reprezintă ansamblul de țesuturi care învelesc şi
protejează sămânța.
Suprafața tegumentului seminal poate fi: netedǎ şi lucioasǎ (fasole şi ricin);
reticulatǎ (la mac); alveolatǎ (la cuscută); cu peri (la bumbac, care reprezintă fibra
textilă) sau cu țepi (a neghină).
Anexele tegumentului seminal
Pe suprafața tegumentului seminal sunt prezente diferite formațiuni, care au
fost prezente şi pe ovul, purtând numele de anexe ale tegumentului.
Hilul este cicatricea rămasă în urma desprinderii seminței de funicul. El are
diferite forme: butonieră (la fasole), o pată mare circulară (la castan)
Micropilul apare pe sămânță sub forma unui por şi este zona cu cea mai slabă
rezistență pe care o străpunge radicula embrionului în timpul germinației.
Rafa se prezintă ca o dungă longitudinală care se întinde de la hil până la
chalaza.
Chalaza marchează locul de ramificare a fasciculelor conducătoare şi
apare sub forma unei proeminențe circulare sau a unei ramificații.
Embrionul se formează din zigotul principal (unirea unui gamet bărbătesc cu
oosfera) şi este partea cea mai importantă a seminței, întrucât din el se formează
viitoare plantă. El este format din: radiculǎ (rădăciniță), hipocotil (tulpiniță),
mugura (plumulă) şi 1-2 cotiledoane

2
 Endospermul (albumenul) se formează din zigotul accesoriu (unirea unui
gamet bărbătesc cu celula secundară). El este un țesut de depozitare a
substanțelor de rezervă (amidon, grăsimi, substanțe proteice).

În timpul germinației, primul organ care iese din sămânță este radicula, apoi
apare hipocotilul, care la unele plante se alungeşte mult şi scoate cotiledoanele la
suprafața solului, germinația fiind epigee (la fasole), alteori axa hipocotilului creşte
puțin şi cotiledoanele rămân în sol, germinația fiind hipogee (la soia).
Semințele au un rol foarte important în alimentația oamenilor şi în hrana
animalelor.

3
 3. GERMINAŢIA SEMINŢELOR

Trecerea embrionului de la starea de viaţă latentă la viaţa activă

însoţită de ieşirea din sămânţă se numeşte germinaţie sau încolţire.
Proprietatea seminţelor de a germina când ajung în condiţii favorabile se
numeşte facultate (putere) germinativă. Durata cât se păstrează puterea
germinativă la plante este limitată, dar pentru plantele de cultură trebuie cunoscută
înainte de însămânţare.
Etapele germinaţiei.
În timpul germinaţiei se produc procese importante care se petrec succesiv:
a) Îmbibarea cu apă (seminţele puse în sol se umflă, prin îmbibarea cu
apă)
b) Formarea plantulei (tegumentul seminţei crapă pentru a lăsa să iasă
rădăcinuţa, care se orientează în jos)
c) Formarea tulpinei (după ieşirea rădăcinii, tulpiniţa creşte în sus şi se va
transforma în tulpină; sunt scoase afară şi cotiledoanele)
d) Formarea frunzelor (muguraşul embrionului formează primele frunze,
iar cotiledoanele devin inutile şi cad)

Din seminţe se vor forma noi plante numai dacă acestea vor fi puse în
condiţii corespunzătoare încolţirii:
a) Prezenţa apei (este necesară pentru ca seminţele să se poată umfla şi
pentru a putea fi folosite substanţele de rezervă din cotiledoane)
b) Prezenţa aerului (este necesară pentru că seminţele respiră intens în
timpul germinaţiei)
c) Rolul temperaturii (fiecare specie de plantă are o anumită temperatură
optimă de încolţire; fasolea încolţeşte la 10 °C)

4
 d) Lumina (este necesară odată cu apariţia primelor frunze, pentru ca
plantele să se poată hrăni singure, prin fotosinteză)