CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ

A. CE TREBUIE SĂ ȘTIM DESPRE PERSONAJUL LITERAR?

Personajul literar este eroul operei literare, implicat în acţiune și purtător al unui mesaj.
Personajele literare sunt persoane, animale, lucruri însuflețite etc. care participă la
acțiunea dintr-o operă narativă.
Caracterizarea personajului literar este o compunere pe baza textului literar, evidenţiind:
 Trăsăturile fizice şi morale ale personajului
 Atitudinile
 Comportamentul
 Concepţiile acestuia, toate desprinse din evenimentele prezentate şi relatiile lui cu
alte personaje.
Caracterizarea personajului trebuie să cuprindă componentele specifice unei compuneri:
introducere, cuprins şi încheiere.

În INTRODUCERE se stabileşte tipul personajului propus pentru caracterizare:

 Principal
 Secundar
 Episodic
 Individual
 Colectiv, în funcţie de importanţa pe care o are în desfăşurarea acţiunii
(evenimentelor narative).
Sau:
 Real
 Fantastic
 Cu puteri supranaturale, în funcţie de raportul pe care personajul îl stabileşte cu
realitatea.
Tot în INTRODUCERE sunt menţionate mijloacele de caracterizare:
 Caracterizare directă, realizată de narator (portretul), realizată de celelalte
personaje, dar şi autocaracterizarea (autoportretul)
 Caracterizarea indirecta, ce reiese din faptele personajului, comportamentul
acestuia, gândurile, atitudinile, numele şi limbajul acestuia, dar şi din indicaţiile
regizorale în cazul operelor literare ale genului dramatic. Acest tip de caracterizare
trădează relaţia personajului principal cu celelalte personaje.

În CUPRINS se precizează şi se exempifică:

o Trăsăturile personajului (profilul fizic şi moral)
o Mijloacele de caracterizare (directă şi indirectă), oferind pasaje concrete din
cuprinsul operei literare.

În ÎNCHEIERE se menţionează:
 Semnificaţia personajului din opera literară aleasă
 Tipul de personaj
 Atitudinea autorului faţă de personaj
 Opinii critice sau personale

În concluzie, caracterizarea personajului literar este o compunere pe baza textului

literar, evidenţiind trăsăturile fizice şi morale ale personajului, atitudinile, comportamentul,
concepţiile, acestea reieşind din caracterizarea directă şi indirectă.
 CARACTERIZAREA PERSONAJULUI - MODEL

Personajul literar este o instanță narativă definitorie pentru textul epic, definit de Roland
Bartes ”ființă de hârtie” prin intermediul căreia autorul își exprimă indirect ideile, sentimentele și
viziunea despre lume și viață, transmițând-o cititorului prin fapte, relații, limbaj și comportament
specifice naturii sale ficționale.

În textul literar/textul literar fragmentar ”……..”, semnat de ………, naratorul aduce în

prim-plan, în fața cititorilor, un număr redus de personaje între care se detașează X, care este
personaj principal/central, individual, masculin/feminin, deoarece se află în centrul acțiunii, toate
faptele importante fiind săvârșite de el, iar celelalte personaje acționează raportându-se la acesta.

Portretul său este realizat prin îmbinarea armonioasă a mijloacelor de caracterizare directă,
realizată de narator sau de alte personaje, autocaracterizare, cu mijloacele indirecte de
caracterizare, prin fapte, vorbe, limbaj și atitudinea față de ceilalți.

Încă de la începutul fragmentului, naratorul obiectiv/subiectiv îi prezintă statutul social al lui

X, acesta fiind…(ocupația, calitatea) din.........( localitatea). Portretul fizic/moral este conturat
prin caracterizare directă de către narator: ”……………..”, din care reies ……………………
(numești trăsăturile fizice/morale).

Portretul moral al lui X este complex, fiind realizat atât prin caracterizare directă, cât și prin
mijloace indirecte de caracterizare. Câteva trăsături precum ………………………………sunt
evidențiate printr-un alt mijloc direct de caracterizare, respectiv de celelalte personaje :
”……………..” care cred despre el că ……………………………………, arătând astfel
…………………………………….pentru el / față de el. De asemenea, X se autocaracterizează
”……………………….”, considerând că……………………………………….

Portretul moral al lui X este realizat, mai ales, prin mijloacele caracterizării indirecte,
respectiv prin fapte, comportament, atitudine, gesturi, felul în care vorbește, relația cu celelalte
personaje, nume, personajului atribuindu-i-se și alte trăsături ce îi conturează personalitatea.

Astfel, din relația cu celelalte personaje, respectiv cu Y……., reies alte trăsături morale
precum………………………….., deoarece X …………………… .

Un alt mijloc indirect de caracterizare al lui X îl reprezintă gesturile sale care îl evidențiază
drept o fire ………………….

Gândurile lui X reprezintă un alt mijloc indirect de caracterizare, care dezvăluie

……………………………….., trăsături ce-i completează portretul moral.

(evidențiază 4-5 trăsături, valorificând textul, nu doar oferind citate)

Pentru mine, valoarea culturală transmisă prin acest personaj este …………. (pasiunea lui
pentru domeniul ……….), iar valorile morale transmise sunt ………….( devotamentul și răbdarea
de care dă dovadă în relațiile cu ……., având capacitatea de a găsi metodele interactive), devenind
un personaj demn de urmat.

Prin urmare, X este un personaj ale cărui trăsături fizice și/sau morale sunt bine evidențiate
în fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană reprezentată, cea a
oamenilor/copiilor care………………, transmițând, în mod indirect, un mesaj legat
de………………………………….
Personajul literar, ,,ființă de hârtie specifică lumii ficțiunii"( Roland Barthes ) este rotița, care pune
în funcțiune întreg mecanismul narativ, el constituind o modalitate de evidențiere a viziunii despre
lume a autorului.
Personajul X ocupă locul central în fragmentul selectat din opera literară Y, de Z , având în vedere
faptul că este prezent pe tot parcursul acțiunii, (iar celelalte personaje gravitează în jurul său-dacă
apar și alte personaje în text și dacă intră în contact cu acestea).
X este personaj principal, individual, surprins într-un moment reprezentativ-detaliez!!!!! Portretul
său este realizat prin îmbinarea mijloacelor de caracterizare directă, realizată de narator sau de alte
personaje, autocaracterizare, cu mijloacele de caracterizare indirectă prin fapte, vorbe, limbaj și
atitudinea față de ceilalți.
Încă de la începutul fragmentului, naratorul obiectiv/subiectiv îi precizează statutul social și alte
informații din mediul în care provine. (precizare, dacă este menționat)
Portretul fizic este realizat, în mod direct, de către narator și se constituie din câteva detalii
semnificative: PARTICULARIZEZ LA FRAGMENT! Naratorul folosește epitete de caracterizare
pentru a realiza un … De asemenea, aspectul său …SE VOR ANALIZA TOATE ELEMENTELE
PORTRETULUI FIZIC ȘI SE VA PUNE ÎN LUMINĂ SEMNIFICAȚIA LOR!
(Dacă portretul fizic lipsește vom formula astfel: Portretul fizic lipsește, întrucât naratorul
obiectiv/subiectiv a dorit să îi evidențieze o trăsătură de carácter-care este aceasta?)
Portretul moral este complex, fiind realizat mai ales prin mijloace indirecte. Astfel, din faptele sale
reiese că este o persoană …, dar și sigură pe sine, fapt evidențiat în momentul în care /CÂND ….
În plus, este …
Trăsătura sa dominantă de caracter este …, idee susținută de secvența: DAU CITAT, DE
ASEMENEA, /În egală măsură, …. dă dovadă că este …, fapt sugerat prin … SE VOR ANALIZA
TOATE ELEMENTELE PORTRETULUI MORAL ȘI SE VA PUNE ÎN LUMINĂ
SEMNIFICAȚIA LOR!
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului X, admir…( numesc o
valoare morală pe care o identific la personaj), valoare morală cu care mă identific, cu care rezonez
și pe care o consider esențială și în devenirea mea ca om. La rându-mi, ….( detaliez momentele în
care și eu dau dovadă de această valoare morală).
Așadar, personajul X , din fragmentul epic Z, de Q, este semnificativ pentru tipologia pe care o
întruchipează, cea a …

Personajul literar, ,,ființă de hârtie specifică lumii ficțiunii"( Roland Barthes ) este rotița, care pune
în funcțiune întreg mecanismul narativ, el constituind o modalitate de evidențiere a viziunii despre
lume a autorului.
Personajul fetița ocupă locul central în fragmentul selectat din opera literară ,,Cartea care mirosea
urât’’, de Caius Dobrescu, având în vedere faptul că este prezentă pe tot parcursul acțiunii.
Fetița este personaj principal, individual, surprinsă într-un moment reprezentativ-atunci când vrea
să intre într-un anticariat pentru a cunoaște lumea cărților. Portretul său este realizat prin îmbinarea
mijloacelor de caracterizare directă, realizată de narator, cu mijloacele de caracterizare indirectă
prin fapte, prin gesturi și prin atitudinea față de carte.
Încă de la început, îi este prezentat statutul social: este una dintre nepoatele unui anticar, care mai
are o soră geamănă, fiindu-i construit portretul moral și din perspectiva anticarului în antiteză cu
aceasta: Uită-te la surioara ta geamănă’’ îi spunea el ,,vezi ce harnică e și ce ordonată?’’, aflând, de
asemenea, că nu prea trecea pe la magazinul cu cărți și nu prea îi plăcea să citească.
Caracterizarea directă este realizată, în mod direct, de către narator și se constituie din câteva
detalii semnificative: ,,micuță-micuță, cu două codițe, dintre care una pe jumătate desfăcută, cu
șorțulețul șifonat și cu șiretul de la unul dintre pantofi târându-se în urma ei ca o codiță lungă-
lungă.’’ Naratorul folosește epitete de caracterizare pentru a realiza un portret autentic și pentru a-
și exprima admirația/simpatia față de aceasta prin intermediul diminutivelor: ,,fetița’’ și ,,micuța’’.
De asemenea, aspectul său sugerează că era o fetiță dezordonată și nu acorda o atenție deosebită
aspectului vestimentar.
Portretul fizic lipsește, întrucât naratorul obiectiv a dorit să îi evidențieze o trăsătură de caracter:
ambițioasă, fiind conștientă că poate să își depășească limitele.
Portretul moral este complex, fiind realizat, mai ales, prin mijloace indirecte. Astfel, din faptele
sale reiese că aceasta este o persoană curioasă ,,se învârti în ziua aceea prin tot anticariatul, răsfoi
într-o doară mai tot ce se putea răsfoi’’ și dornică de a repeta întâlnirea cu lumea cărții: ,,Dar a
doua zi micuța se înființă iar. A treia zi, la fel’’, dar și sigură pe sine și atentă la detalii, fapt
evidențiat în momentul în care îi ,,întoarce paginile ușor și migălos’’ cărții. În plus, ea are
capacitatea de a conțientiza că trebuie să își schimbe atitudinea față de cărți, simțindu-se ,,lipsită de
orice experiență, nesigură, leneșă delăsătoare’’, epitete, evidențiate, în mod direct de către narator,
întrucât aceasta începe să frecventeze destul de des magazinul, până ajunge să plece cu cartea
acasă, dar și ,,să-și mai curețe din când în când nările, ca să poată adulmeca mai bine poveștile pe
care le citea.’’
Trăsătura sa dominantă de caracter este ambiția, idee susținută de conștientizarea ei, dar și de
conexiunea pe care o creează cu cartea: ,,cartea noastră începu să se simtă tot mai legată de
cititoarea ei’’.
Dintre trăsăturile evidențiate de către narator în conturarea personajului fetița, admir interesul și
pasiunea pentru cărți, valoare morală cu care mă identific, cu care rezonez și pe care o consider
esențială și în devenirea mea ca om. La rându-mi, iubesc enorm să citesc și să descopăr cărți noi în
librării, în biblioteci și în anticariate.
Așadar, personajul fetița, din fragmentul narativ ,,Cartea care mirosea urât’’, de Caius Dobrescu,
este semnificativ pentru tipologia pe care o întruchipează, cea a unui copil devotat cărților și
capabilă de a face eforturi uriașe pentru a se autodepăși.