1

Cartea aceasta nu ar fii posibilă fără contribuțiile de planșe ale

elevilor mei:

Ioana Ploscariu, Andreea Mare, Simona Halpern, Mario Hristian, Carina Cuceu,
Sergiu Turlui, Diana Gheorghe, Rareș Cara, Dana Petrache, Irina Dobrinoiu, Diana
Rizea, Teodora Iosif, Ioana Tutunaru, Ioana David.

Apreciez și sunt recunoscător pentru interesul și dedicația voastră în a vă

perfecționa în meștesugul desenului arhitectural.

2
CUPRINS
PARTEA I. PARTEA V.
INTRODUCERE GRAFICA

PARTEA II. PARTEA VI.

FACULTATEA CREATIVITATEA

PARTEA III. PARTEA VII.

DESENUL TEORIA

PARTEA IV. PARTEA VIII.

GÂNDIREA ACȚIUNE

3
 PARTEA I.
INTRODUCERE
DESEN
ARHITECTURA

4
Disclaimer:

Ca să intri la facultate, să treci proba de admitere, tu trebuie neapărat să participi la meditații de arhitectură.
Tot ce e în cartea aceasta va merge, dar ai nevoie de mediul de meditații (îți alegi tu unde îți place, la care
pregătire de arhitectură din nenumăratele opțiuni de pe piață) ca să poți să treci cu succes de o probă de ad-
mitere, oricare ar fi aceasta.

Tot ce vei citi în cartea aceasta merge și îți va da rezultate foarte bune în desenul de arhitectură. De la zero la
rezultate foarte bune. Asta se va întâmpla fiindcă vom șlefui toate subtilitățile ce te fac bun la desen.

Însă, nu se poate singur, ai nevoie să “furi” meseria de undeva - desenul de arhitectură și arhitectura sunt
un meșteșug care se învață 1/3 direct de la profesor, 1/3 de la colectivul din care faci parte și 1/3 din studiul
propriu.
Oricât ai încerca tu să compensezi 2/3 din studiu prin, să zicem, canalul meu de YouTube și stai și tocești
zilnic planșele de acolo 365 de zile la rând... tot nu este suficient ca să ajungi unde ai nevoie cu abilitățile.

Legat de calitatea materialului și stilul în care scriu: am zero pretenții să primesc vreun premiu literar. Ce
am țintit să creez este o carte care, dacă tu ai o problemă la desen, deschizi o pagină la întâmplare și găsești
răspunsul la problema ta.

Pentru a te învăța, nu este suficient să citești scris - am completat tot prin diagrame și exemple de desene și
corecturi, efectul final este acela de a produce un ‘declick’ în percepția ta ca apoi tu să faci ‘upgrade’.

Te uiți pe carte, înveți tot ce e de învățat de aici și continui să recitești și să studiezi materialele pe măsură ce
avansezi și la pregătirea la arhitectură - vei observa că ce ai înțeles la început când ai citit cartea se schimbă pe
măsură ce evoluezi tu în desen.

Și dacă citești ce e aici ca o mică recapitulare înainte de admitere cu 2-3 săptămâni (timp în care și desenezi),
o să vezi că ți-ai parcurs toată călătoria și ai ajuns fix unde trebuie.

Cartea nu vreau să fie o operă pentru care voi primi vreun premiu, logica ei este să poată să te transpună
într-o lume paralelă: fie prin scris, diagrame explicative, critică de planșe, exemplele de exerciții.

De asemenea, înainte să o scriu mi-am propus ca aceasta trebuie să poată fi citită de cel puțin de 3 ori... așa că
hai să ne punem pe treabă. Action time!

5
I. De ce scriu cartea aceasta și despre mine (în contextul în care este
util pentru tine)
O scriu pentru cei care sunt în situația în care am fost și eu. Vor să înceapă pe drumul acesta și descoperă
destul de repede că este un drum deosebit de anevoios: muncești mult și cu progres minim, nu poți lega ideile
între ele la desen, simți că mereu lipsește ceva sau îți scapă ceva.

Ceea ce nu cred că e cazul. Nu e cazul să irosești multă vlagă, energie, dând în gol, fără a avea rezultatele pe
care simți că le meriți în desenul de arhitectură.

Îmi place să zic studenților mei: cum desenezi la 17, 18, 19 ani, n-o să mai desenezi după aceea. E un episod
foarte scurt din viața ta, care ai vrea să conteze.

Tu alegi ce faci, dar eu zic să citești cartea asta și dacă ești avansat, și dacă ești începător, fiindcă sigur vei găsi
ceva util care te va impacta într-un mod foarte pozitiv. După ce o să începi facultatea, o să intri în altă lume
și toate aceste sensibilități și abilități vor dispărea de pe radar. Precum va dispărea și oportunitatea de a le
dezvolta.

Desenul de arhitectură e unul dintre lucrurile acelea foarte plăcute.

E foarte plăcut să ai planșele acestea care ies, să avansezi constant.
E o educație foarte frumoasă pe care nu o s-o mai găsești nicăieri în lumea asta.

Limbajul pe care-l voi folosi, o să fie foarte pragmatic.

După mai multe stadii în dezvoltarea mea, am ajuns la concluzia că lucrurile zise cel mai simplu sunt cele mai
de impact și lucrurile făcute cel mai simplu sunt cele mai de impact.

Așa că mă voi exprima ca și cum ai un unchi care îți povestește despre cum e la pescuit, numai că în cazul de
față este vorba de ceva intelectual și foarte relevant, cu multe subtilități.

Vorbim despre lucruri abstracte ca și cum sunt concrete, în fața noastră iar despre lucrurile concrete ca și
cum sunt abstracte și au foarte multă profunzime și direcție.

Folosește-te de limbajul acesta accesibil și citește tot ce găsești aici. Uită-te pe desene, uită-te pe descrieri,
simte ce e de simțit, aplică în desenele tale. Schimbă-ți gândirea. Și fă asta de 3 ori la rând cap-coadă ca să iei
absolut tot ce e de luat din carte.

6
Despre mine (în contextul în care este util pentru tine)
Nu o să uit niciodată, eu prima dată când am dat admiterea am picat: m-am afișat la examen, am desenat cât
de bine am putut și apoi am picat. Am picat apoi și admiterea la urbanism.

După aceea am intrat la fără taxă la facultatea de design interior. Cum s-a întâmplat asta? Nu știu...
Nu știam ce este un tetraedru. Când m-am dus să dau proba la design de interior, nu aveam culori la mine
fiindcă m-am dus pe ascuns la probă, fără să spun părinților sau colegilor.

Și când vreau să colorez… surpriză, nu aveam culori! Tot ce am avut a fost o culoare bej. Deci asta e - toată
planșa colorată în bej.

Și aparent apoi, din toate planșele de la expoziții era una singură bej, era mea. Mi se pare că a fost a 11-a din
200, ceva de genul acesta, eram intrat oficial la fără taxă.

Ce le-a plăcut, ce au văzut, nu știu… Dar s-a repetat și anul ce urmează, numai că mai rău, am intrat cu o
planșă roz la fără taxă.

Găsisem o compoziție de culori care arăta bine la pregătire și am zis că o arunc copy-paste la admitere…
Evident, n-a ieșit cum am planificat (trebuia oricum alb-negru planșa, deci teoretic ar fi trebuit să pic) dar tot
am intrat al 40-lea aproximativ din 1000 de candidați.
Dacă eu am putut să fac lucrurile astea și tu poți să faci ceva similar, cred sută la sută în tine din punctul aces-
ta de vedere.

În ultimii 8 ani am predat săptămână de săptămână, sâmbătă și duminică non-stop, în afară de pauzele de
vacanță de vară.

O singură ședință am lipsit. O dată nu am reușit să mă trezesc că au fost prea multe zile la rând, de 12 ore de
predat și mi-a fost rușine față de elevii mei că m-am trezit cu o oră mai târziu.
În rest, zi de zi, 8 ani la rând...

Am predat 12 ore, am predat 14 ore, la studenți din România, la studenți din străinătate.
Am predat la un moment dat când am fost internat în spital: m-am trezit după anestezie la vreo 2-3 ore și
m-am dus să predau pe Zoom la grupele din timpul săptămânii
I-am rugat frumos pe elevi să nu pună întrebări administrative, că nu era momentul (încă eram afectat de
anestezie), să le păstreze pentru altă ocazie.

7
II. Abordarea mea în a preda și cum te va impacta pozitiv pe tine
Am predat foarte mult, probabil că peste 10.000 de ore. Știu despre ce vorbesc când este vorba despre de-
senul de arhitectură.
Am văzut aceleași pattern-uri de greșeli în dezvoltarea studenților la desenul de arhitectură - cum zicea
într-un film: aceeași ochi, alte fețe.

Eu ca grafician sunt ok, orice aș face și cât m-aș critica singur, sunt sigur top 20% oriunde m-aș duce în
lume, pentru orice admitere din orice loc. Nu sunt excepțional, sunt bun. Unde excelez însă, este pe parte
de concept.

Nu te încăpățâna să crezi că ești peste regulile jocului - ‘taci și desenează’ fix cum la mine este ‘taci și proiec-
tează’ și o să înveți absolut tot ce ai de învățat de aici.

O să vezi cu timpul și o să te lămurești și tu că să desenezi extrem de bine și fotorealist și detaliat… este

ok… Dar este substitutul pentru ideile arhitecturale.
Am avut câțiva elevi care desenau atât de urât… încât au intrat la fără taxă! Da, se poate și așa - nu desenau
ca niște artiști, desenau ca niște arhitecți. Asta s-a simțit (este deosebit de greu de dezvoltat aceste subtil-
ități) și de aceea rezultatele lor au fost foarte bune.

Cel mai plăcut lucru posibil ca profesor este să vezi cum cresc elevii -
prima dată au privirea aceea sticloasă, dincolo de privire nu este mare lucru (nu în toate cazurile), dar în
general cam așa stă treaba.

Și când ne întâlnim înainte să se dea admiterea, se vede privirea călită, o persoană foarte dezvoltată intelec-
tual cu inteligență emoțională și cu capacități ca să poată să le exprime.

O să vezi că domeniul acesta al arhitecturii și subcategoria aceasta a desenului arhitectural intră în zona de
domenii tabu - adică acele domenii unde diferențele între cine este bun și cine este foarte bun sunt foarte
subtile.

Dacă ar fi să definesc arhitectura, aș zice că: “Arhitectura este domeniul în care poți lucra 20 de ore degea-
ba.”
Cine este bun la arhitectură nu se pune în fața planșei, desenează, toată lumea zice FOARTE BINE! Și ia
9.99 și e lăudat. Când ești bun aici, te miști repede, nimeni nu înțelege ce faci, iei notă mare și apoi poți să
pleci împăcat acasă. Este aproape invizibil, ca și cum ai un ‘ceva’ care te pune peste ceilalți.

8
Mi s-a zis că eu radiez încredere în ceea ce zic. Ca și cum cred 100% toate ideile pe care le pretind.

De ce cred eu că ceea ce îți voi împărtăși aici este 100% calitativ și este absolut cel mai bun lucru pe care l-ai
putea auzi în educația ta de viitor arhitect?

Nu îmi permit să nu am dreptate! Nu îmi permit un proiect slab, nu îmi permit să nu meargă o corectură.
Trebuie să am aceea precizie 999/1000 pentru ca să meargă lucrurile cum am planificat, să nu mă blochez în
detalii.

Dacă doar încerci să faci ce zice toată lumea, să ‘urmezi sfaturi’, să mulțumești pe toată lumea, inevitabil intri
în zona aceea de micro-management. Ajungi să numeri linii pe foaie și cam asta este.

La fel ca la proiectele din facultate - dacă începe să se discute despre structură, este clar că nu ai un proiect
bun - ci un proiect banal, fără expresivitate arhitecturală.

De ce merg eu pe o abordare cât mai rațională în defavoarea doar a emoțiilor?

Fiindcă rațiunea rămâne, evident. Emoția vine și pleacă, uneori nu este de loc acolo și ai impresia că nu poți
face absolut nimic să o aduni. Fizicul uneori te lasă - memoria musculară face ea tot ce poate, dar parcă tot
nu se leagă. Însă înțelegerea, când ai făcut acel upgrade în percepție - acela rămâne pentru tot restul vieții tale.

Nu încerca să te consumi ca un artist suferind pentru fiecare planșă, dă tot ce poți, înțelege cât mai mult,
trage concluziile ancorate în real, apoi clădește-ți propria filozofie și o să vezi că te va șoca la ce nivel ajungi.

O să vezi că nu am bibliografie la carte, nu m-am inspirat din cursul nimănui, toată metodologia este creație
proprie, rezultatul a multe ore de studiu și multă durere. Asta nu invalidează munca calitativă a sutelor de
arhitecți care au contribuit direct sau indirect la educația mea.

E normal să-ți fie frică de arhitectură, e un domeniu elitist vechi de mii de ani și ne depășește până la urmă
pe absolut toți - oricât de bun ai deveni, o să apară automat un moment când abilitățile tale nu vor face față
cerințelor. Asta este printre puținele lucruri garantate 100% și care automat intimidează.

Și ce dacă?! Tu tot poți să zici ce ai de zis în domeniul acesta!

9
Meseria de profesor
Nu îmi place latura aceasta idealizată de ‘nobilă meserie de a fi profesor’, nu mi se pare importantă sau că ar
contribui cu ceva util.

În domeniul acesta al educației arhitecturale abilitățile se învață ca de la maestru, se ‘fură meserie’.

Eu mi-am făcut partea mea: am ars cantități considerabile din viața mea pentru a obține aceste abilități și
cunoștințe pe care ți le voi preda ție.

Am stat închis în casă 1 an, am filmat 1000 videouri cu lecții... pe mine mă interesează să se transfere infor-
mația la tine în creier cât mai repede, să o poți aplica în viața reală în desenele tale.

Apoi să crești cât mai repede de partea previzibilă a desenului ca să poți să adresezi partea nebunească, crea-
tivă și complet imprevizibilă.

Îmi ziceau elevi de ce nu îi laud sau încurajez...

I-am zis unei eleve că e irelevantă pentru arhitectură, pentru moment. În 3 luni de zile însă, nu va mai fi
aceeași situație. S-a supărat și a zis că se lasă de pregătire, fiindcă nu vrea un profesor care nu crede în ea.
Dacă eram dispus să stau să o cresc de la zero, cum se putea pune problema să nu cred… în fine, eu știu ce
zicea ea printre rânduri.

Renunță la dinamica aceasta de lăudat sau încurajări superficiale… concentrează-te să iasă bine fiecare
planșă, cât de bine poți tu pentru momentul respectiv și o să ajungi unde trebuie.

Mereu trebuie să fie cineva care ‘does the heavy lifting’. Traducerea: trebuie să existe mereu cineva care ridică
lucrurile grele. În secunda în care tu începi să vezi lucrurile prin această dinamică, instant dispare tendința de
a căuta încurajări trecătoare, ci despre a rezolva probleme apăsătoare cât mai repede.

Eu de exemplu mi-am făcut rulajul de lucruri grele: am desenat la vremea mea fix ce cer și elevilor, am făcut
absolut toate corecturile ce mi s-au cerut la meditații (în 20 de minute maxim) și în afară de meditații (în 2
ore maxim de când au fost trimise în timpul săptămânii), deci pentru procesul de meditații arhitectură eu
sunt cel care face the heavy lifting.

Și pentru organizarea lecțiilor, și pentru a verifica că fiecare lecție este bine dusă la capăt în ciuda obstacolelor
ce apar peste tot și care depind de la elev la elev.

10
O să ajungi tu să trebuiască să faci the heavy lifting pentru tine când ești în facultate - și atunci o să vezi că
nu mai e loc de complimente, cuvinte și politețuri exagerate… Vrei să adresezi repede ce e serios ca să nu
scape de sub control și să manageriezi posibilele dificultăți ce apar pe parcurs.

Să iasă simplu, fără complicații, fără drame… și apoi să fii lăsat în pace să te bucuri de viață. Aproape nicio-
dată nu e așa, dar acesta este idealul în materie de creație ambițioasă în domeniul arhitecturii.

Despre profesorul meu cel mai bun în arhitectură

Țin minte când l-am cunoscut prima dată pe Laurențiu - eram într-un bar cu un prieten care, de fel, e o fire
mai jovială și cu poftă de viață, cu zâmbetul acela… Eu, diametral opus - mereu pe gânduri, mereu cumva
găsesc motive să nu mă bucur, uitându-mă în gol.

Și apare Laurențiu… mi-a căzut maxilarul de jos când l-am văzut fiindcă radia fix ceea ce doream eu să fiu.
Prima dată când i-am cerut să mă învețe, am dat eu chix însă… eram prea stricat de către experiențele mele
anterioare cu arhitectura, cu viața.

Mi-a fost așa de rușine când mi-am dat seama că sunt elev slab calitativ și că vreau să mai încercăm o dată
cu proiectele: L-am rugat să mă ierte și că o să îi câștig respectul, corectură cu corectură, proiect cu proiect.
A zâmbit politicos și a zis că nu stă așa treaba, că e ok… Eu știam însă că FIX AȘA stă treaba și că trebuie să
fiu un elev serios, altfel se alege praful de toate visele mele cu arhitectura.

Țin minte când am lucrat la locuințele colective cu el, și rămăsese să aduc material de corectură.

Ce fac eu? Iq200! Am zis să citesc 2-3 cărți despre locuire, să fac 2-3 planuri schițate ‘ca idee’ pentru aparta-
mente... ca un școlar serios.

Îi arăt lui Laurențiu și se uită la mine cu acea privire ca și cum vorbește cu cineva care este cu 40 puncte de
inteligență sub el și îmi explică ‘iei planul apartamentului așa și îl pui pe teren așa’.

Pe loc am înțeles că ‘ok, acest tip de episod nu trebuie să se mai repete vreodată în viața mea’. Eu m-am dus
să învăț cu gândirea de om normal, de bun simț. Ca un școlar care își pregătea temele... În ziua aceea am
înțeles că nu merge așa și am dat frâu liber nebuniei ca să pot chiar să învăț arhitectura, nu să mă blochez în
toate ‘motivele logice’ pentru care nu se poate sau e greu.

Sau să iau creativitatea arhitecturală și să o pun în cutiuțe mici, organizate și lipsite de valoare.

11
Ca tehnică de predat, am câteva principii esențiale, de la care nu
deviez.
Desenul de arhitectură e un spectacol, unde nu știi niciodată ce poate să apară, de unde poate să apară și cum
schimbă absolut tot ce crezi despre respectiva planșă sau cum vezi tu arhitectura. Tocmai de aceea promovez
să ai o abordare standard pentru toate desenele, ca să îți fie mai ușor să navighezi tot acest haos.

Fiecare lecție este menită să adreseze un subiect specific în desen - dacă pe vremea mea desenam sperând că
se vor îmbunătăți abilitățile… eu am zis că atunci când vine rândul meu să predau, voi face lucrurile altfel.
Fiecare lecție din programă adresează extrem de clar 1 subiect/o parte concretă din skill setul total și odată
învățat acela rămâne extern prins în sistemul tău nervos.

Prăjeală, adică procesul de geneză neurală. Te prăjești, crești. Nu te prăjești și desenezi așa din inerție, nu ai
cum să îți crești abilitățile un nivel

Psihologie din aceasta ușor digerabilă ca să poți să-ți accesezi tot potențialul fără prea multe complicații sau
dat în gol. Majoritatea elevilor nu vor să se schimbe la un nivel profund, ca să-și transforme gândirea în gân-
dire de arhitect.

O bază extrem de solidă de desen liber, desen tehnic și capacitatea de a da răspunsuri la teme de admitere pe
loc, sub presiunea predării în 4 ore și unei critici care nu știi dacă o să fie prea binevoitoare.

Desenul pus pe autopilot - orice s-ar întâmpla trebuie să ai acolo abilitatea de a face măcar o planșă ok, nimic
spectaculos. Pornești în a fi ok la toate planșele, să ai consistența aceea, apoi te obișnuiești să vezi acel ceva
unic la fiecare subiect și începi să-l adresezi constant.

Ideile bune vin din proces la arhitectură. Nu ai cum să le știi în avans, desenul de arhitectură se navighează.
Planșele calitative au ‘acel ceva’ magnetic, însă toate acestea apar pe parcurs, în urma demersurilor tale în
desen.

Atitudinea ideală - de ce este important să faci ce nu face toată lumea și să vrei să câștigi în desen prin a fi
smart, nu doar prin muncă brută. De-a lungul anilor mi s-a dovedit că în domeniul acesta nu ai cum să rămâi
relevant decât prin a cultiva o combinație de multiple calități care lucrând împreună te mențin pe direcție.

Toate acestea vor fi dezvoltate în detaliu în capitolele ce urmează.

12
III. Ce trebuie să știi ca să te descurci la arhitectură
Probabil tu îți imaginezi acum că tot ce ai nevoie e să ai talent și automat desenul se rezolvă de la sine. Însă
adevărul este că nu
Talent, nu? Doar dacă ai fi talentat(a), totul ar fi rezolvat de la sine: ai ști desen de arhitectură, ai produce
desen după desen (toate foarte bune) și ai avea siguranța 100%

Adevărul e că primele 3 luni sunt de spălare pe creier. Acesta este adevărul. E cea mai bună metodă pentru
tine.
Ce este spălarea asta pe creier? Îți transferă informația în creier direct.
Adică din zero vine o bază.
O bază față de care nu prea are sens să vrei să te opui. Să zici că vrei ca creativitatea ta să iasă la iveală, că nu o
să te ajute.
Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să lași spălarea pe creier să intre în acțiune, știi?

Și spălarea aceasta pe creier o să fie exact baza de la care pornești. După aceea îți faci o cultură vizuală.
Și după aceea te apuci să înveți să desenezi pentru probe, în caz că ai probă practică.
Adică desenat contratimp, că și asta e o artă. Poți să desenezi bine, și să nu știi să dai răspunsul la o probă
practică ceea ce este un mare, mare păcat. Sunt foarte mulți, cred, în fiecare an care dau admiterea la facul-
tățile astea.
Și sunt 100 de oameni, poate chiar mai mulți, 150-200 care ar putea trece, fiindcă desenează bine.
Dar nu ar putea trece, fiindcă nu pot desena pe loc, pe moment. Da, o să discutăm și despre asta.

Nu o să te mulțumești să desenezi ok, o să scoți din desenul de arhitectură absolut tot și o să fie abilitatea
esențială care te va face un student top 5% mai încolo.
Și în paralel te dezvolți în persoana care are inteligență emoțională și tăria de caracter să ducă la capăt toate
acestea și să le exprime constant.

Cum se zice… ce e greu e să fii constant și consistent în arhitectură!

13
1. Desenul liber

Reprezintă partea artistică a desenului de arhitectură, care este complet imprevizibilă

Aici îți pui tu personalitatea la bătaie și arăți calitățile acelea de creativitate arhitecturală care sunt esența
probei de admitere și a orice faci apoi în domeniul arhitecturii. Desenul liber poate fi privit și ca abilitatea ta
de a crea idei în mintea ta de la zero și apoi a le traduce și a le prezenta pe foaie într-un mod convingător.

Întâi înveți grafica de desen liber la un nivel scheletic, apoi completezi detaliile pas cu pas: texturile diferite
de materiale, umbrele, diverse tehnici de paginație și grafică ce ajută la prezentarea ideilor tale într-un mod
convingător.

În cele din urmă ajungi să-ți formezi propriul stil de desen, 100% unic ție, conform înțelegerii tale asupra
desenului de arhitectură și asta va duce mai încolo spre a-ți dezvolta viziunea ta unică asupra arhitecturii.

14
15
2. Desenul tehnic

Reprezintă partea logică, geometria descriptivă.

Unde greșesc majoritatea, este că se îndrăgostesc cu latura de precizie a desenului tehnic, se concentrează
prea mult pe un desen finuț realizat, care e precis, care e curățel… și foarte foarte sigur.

Dar aici apare problema: scopul desenului tehnic nu este aceea grafică precisă, ci abilitatea ta de a răspunde la
probleme de geometrie descriptivă, să poți desena lucrurile acelea care sunt dificil de reprezentat și de văzut
în spațiu.

Cel mai intimidant lucru la geometria descriptivă este faptul că ori îți iese rezolvarea corectă, ori nu îți iese.
Spre deosebire de desenul liber, nu ai nicio posibilitate de a da un răspuns creativ, desenul se rezumă la corect
rezolvat sau greșit, este un 1 sau este un 0. Acest fapt intimidează și pe bună măsură.

În cele din urmă ajungi să poți rezolva aceste probleme, să poți desena aceste lucruri dificile într-un mod
100% corect, iar mai încolo asta se traduce în abilități de proiectare funcționalistă a proiectelor tale.

16
17
3.Dat răspuns la cerințe, într-un interval limitat de timp, în condiții
de examen

Tot ce contează în astfel de situații este ce predai la sfârșit, dacă desenul arată bine, este foarte bine. Dacă nu
arată, atunci sunt probleme de adresat.
Logica desenului de arhitectură contra timp este diferită de orice ai văzut tu până acum.

Ce te ajută cel mai mult este să gândești cu creionul pe foaie, să nu încerci să sari pași în a construi volumele,
să supraîntărești desenul de linie și să hașurezi la sfârșit, în mod strategic. Logica aceasta de desen de arhitec-
tură apare pe parcurs și va veni de la sine după ce ai o bază solidă de desen, urmând programa de aur stabilită
în carte.

Poți să fii foarte bun la desen și să nu te poți descurca la a da răspunsuri la teme.

Poți să desenezi foarte încet, să nu te încadrezi în timp, drept urmare nu ai cum să-ți exprimi personalitatea.
Poți să nu reacționezi bine la presiune și să nu exprimi ce ai tu de exprimat, chiar dacă ți-ar ieși dacă le-ai face
acasă, în condiții optime.

Din desenatul contra timp înveți să dai răspunsuri la teme în condiții de examen și astfel poți trece cu succes
peste orice probă de admitere.

18
19
Nu te poți ascunde de lucrurile acestea
Majoritatea oamenilor am observat că nu vor să audă ceva ce îi face inconfortabili fiindcă este adevărat. Dacă
le zic adevărul, mi-l întorc repede că este ceva subiectiv, personal și că nu ar trebui să-mi promovez propria
mea logică ca ceva universal adevărat. Biiineee....

Când ceva e adevărat, îl simți pe coloana vertebrală, te zguduie în felul acela. Ai un șoc și este oribil!
Dar șocul doare la început, apoi odată acceptat și cum te-ai pus să faci ceva concret în legătură cu el, instant
găsești energia și pofta și entuziasmul să faci respectivele schimbări în bine. Și te dedici să faci asta cât mai
mult posibil, ca să poți crește cât mai mult posibil.

‘Power isn’t given, it’s taken. (puterea nu este oferită, este luată).
Ce înseamnă asta? Înseamnă că nimeni nu va decide pentru tine să fii persoana aceea care este constant de
top în desen.
Timpul trece oricum, deci de ce să nu-l faci să treacă într-un mod calitativ?
Cumva tu trebuie să decizi pentru tine că vrei să creezi comportamentul calitativ care va aduce acele rezultate
de top. Și să-l menții, chit că apar tot felul de lucruri ce erodează la visele/planurile tale. Dar secretul e să nu
faci asta ca un robot, fiindcă nu va merge și nici nu va rezista - ai nevoie să faci lucrurile acestea cumva din
tine și de fiecare dată când e din tine și e sincer, știi cum e. Doare când nu iese.

Oamenii normali nu vor să aibă de-a face cu așa ceva, dar noi nu vrem să fim oameni normali.
Nu te pui în fața plângerii nici crezând că ești al doilea Le Corbusier, nici cu umilință din aceea bizară de
‘pick me boy/girl’ ca și cum toată lumea e împotriva ta.

Nici nu țintești să fii la fără taxă, fiindcă nu așa funcționează…

Țintești ca planșă după planșă să dai tot ce ai mai bun, să nu scape niciuna sub standard și progresiv orice
apare să îl faci să fie de calitate. Nimic să nu scape sub standard. Gândirea aceasta este destul de diferită față
de elevii normali de liceu și cum ziceam înainte - trebuie să ne obișnuim de pe acum să facem lucrurile altfel.

La desenul de arhitectură e ca nu poți să te ascunzi, nu poți să mimezi că știi anumite lucruri pe care nu le
știi, nu poți ascunde lipsa desenului de construcție cu hașură, nu poți distra atenția de la faptul că nu știi
geometrie descriptivă. Ce îți rămâne atunci de făcut?

Luăm sistematic fiecare aspect al abilităților tale și îi facem upgrade până ajunge fix unde trebuie.

20
 PARTEA II.
FACULTATEA

21
De ce ai nevoie să știi ce te așteaptă în facultate și apoi și cum să te descurci la orice apare?
Ai nevoie să știi ce te așteaptă, în mod obiectiv, nu idealizat sau din auzite. Cum îmi place să recunosc, în ar-
hitectură toată lumea crede că știe ceva, eu am însă avantajul de a fi trecut la vremea mea prin ambele sisteme
de învățământ: cel din România și cel din Marea Britanie.

Cum m-a învățat și pe mine mentorul meu, sunt 3 stadii în arhitectură prin care tu ai nevoie să treci, fix ca un
joc pe calculator cu 3 niveluri prin care trebuie să treci ca să ajungi mai departe.
1.Educația pre-academică - meditațiile la arhitectură
2.Educația academică - facultatea la arhitectură
3.Ce faci după ce termini.

1. Educația pre-academică. Aici trebuie să te preocupe un singur lucru: să înveți suficiente ca să poți trece de
proba de admitere la arhitectură. Acum, la aceste probe de admitere, în principiu se dă doar desen... dar nu fi
distras de către cât de simplu sună. ‘Doar desen’ începe pentru cel neinițiat ca o glumă, ca și cum înseamnă că
este simplu.

Apoi evoluează treptat în ‘doar desen?’ zis cu disperare fiindcă candidatul începe să înțeleagă câte sunt de
știut pentru arhitectură (consider în continuare că este cea mai dificilă admitere posibil înspre studii superi-
oare). Apoi ‘doar desen’ devine ca un element de focusare, unde din tot ce vezi în jur, ajungi să te concentrezi
doar pe ce contează, adică doar pe desen.

2. Imaginează-ți că trebuie să co-exiști și ideal să colaborezi de succes cu oameni care au trecut la rândul lor
printr-un proces similar de triere. Tu poate mi-ai citit cartea și ai reușit să te transformi în varianta ta care
merită să fie admisă și ai făcut asta într-un mod stilat, în care nu a trebuit să înduri foarte mult dat în gol,
drept urmare nu ți-ai format o personalitate disfuncțională.

Dar dacă ai de-a face cu oameni care încep să se creadă artiști-genii-neînțeleși la 20 ani și n dintr-o perspec-
tivă strict academică au tot dreptul să facă asta. (au învățat să deseneze top 5-20%, deci pot să zică orice vor
ei). Dar dacă trebuie să te diferențiezi pozitiv față de toți ceilalți care insistă să se creeze o ierarhie în funcție
de note sau alte criterii... cum te afirmi astfel încât să te înțelegi excepțional de bine cu profesorii tăi și viitorii
tăi mentori?

3. Dar ce faci după ce termini? Există tot felul de povești dezastruoase despre ‘terminat 6 ani de studii și nu
găsit job’ti să fii în aceea categorie? Dar cum faci să te angajezi în timpul facultății și să o iei înaintea colegilor
tăi care nu procedează așa de ‘strategic’?
Din nou, toate acestea vor fi discutate din perspectiva desenului de arhitectură.

22
I. Cum funcționează procesul de meditații la arhitectură și admiterea
Cum am specificat și la începutul cărții, tu poți să studiezi toate materialele de aici și te va ajuta ENORM să
evoluezi. Însă ai nevoie de mediul de meditații ca să ajungi unde vrei cu arhitectura, să poți trece cu succes de
o probă de admitere.

România poate că este în urmă la multe lucruri, dar în desen de arhitectură este numărul întâi în lume (cel
puțin asta este ce am văzut din experiența mea de până acum). Educația noastră arhitecturală preuniversitară
este cea mai calitativă pe care o poți găsi oriunde.

Această performanță a României, este meritul facultăților de arhitectură din țară care au creat acest ecosistem
extrem de prielnic pentru educația arhitecturală preuniversitară, refuzând accesul la educație arhitecturală
universitară doar pe bază de dosar.

Ce este admiterea, cum funcționează?

Admiterea este procesul de triere a elevilor, prin care aceștia sunt primiți la facultate. Tu iei lecțiile de arhitec-
tură ca să poți să intri la facultatea la care dorești, toate facultățile au sub o formă sau alta o admitere.

Dacă pici o admitere, este un proces deosebit de cutremurător. îți zic din propria experiență... Acum, mereu
există o latură de subiectivitate la acest domeniu. Dar per ansamblu, primești ce meriți la toate admiterile -
treci proba dacă meriți, dacă nu meriți în general nu o treci.

Cam așa a fost cazul și la mine, uneori nu e corect fiindcă tu crezi că mergi pregătit suficient pentru admitere
și descoperi cu șoc că nu e deloc așa. Nu ai cum să treci peste admitere fără abilitățile exersate.

Unele admiteri pentru alte domenii sunt foarte clare și obiectiv măsurabile - la arhitectură nu e așa. Te-aș
minți dacă ți-aș zice că studiezi absolut toată materia și ai rezultatul final garantat. Poți să știi să desenezi
foarte bine și la o probă practică să te emoționezi și să nu poți da un răspuns corect temei - asta este o prob-
lemă mult mai comună decât ți-ai imagina.

Tot ce poți să faci e să iei sistematic fiecare bucățică din abilitățile tale și să o șlefuiești până devine calitativă...
așa cumva elimini posibilitatea să ai o slăbiciune fatală care te va trage în jos la o probă practică.

23
Majoritatea facultăților din străinătate sunt private și educația este un fel de industrie - este în interesul lor să
înceapă cât mai mulți studenți, viziunea este alta.

Dacă în străinătate se înscriu la anul pregătitor 150 de oameni, din care termină 120 - și, în mod realist, nu
învață foarte multe lucruri...

Apoi, în anul I, din cei 120 de oameni, reușesc să termine 80, fiindcă realist, nu au pregătirea ca să poată înțel-
ege suficient din arhitectură și să se poată descurca la ce înseamnă să faci proiecte de facultate cap-coadă și să
facă față la predările ce se cer la facultate.

La noi, admiterea triază instantaneu tot - proba aceea eliminatorie este excepțională în a te motiva să înveți
desen. Pentru a reuși însă, ai nevoie de meditații la arhitectură - ai multe opțiuni de unde poți alege ca să
ajungi fix unde vrei să fii. Te duci unde îți place sau simți instinctiv că este de tine!

Procesul este cam așa, încerci cu arhitectura să vezi dacă este de tine, dacă simți că este de tine, cel mai bine.
(nu ai cum să știi niciodată în avans).

Pregătirea la arhitectură este ca o școală în paralel față de liceu, meditațiile la arhitectură implică de obicei 2
lecții de desen în weekend și apoi tema pentru acasă, ceea ce se rezumă la 20 ore de studiu pe săptămână.
Ceea ce adunat sunt 8 ședințe/lună x 12 luni = 96 ședințe.

Ritmul acesta cu 2 lecții în weekend și cu 2 planșe ca temă pentru acasă (format 50 x 70 B2 sau 50 x 35 B3) mi
se pare ritmul de aur care te crește de la săptămână la săptămână și te aduce de la zero cunoștințe în arhitec-
tură și desen arhitectural în top 5-20% în mod constant și previzibil.

Dacă tu te implici, îți faci temele, cooperezi cu tehnicile de predare prezentate, și treptat treptat îți constru-
iești o bază de informație, apoi îți dezvolți o cultură generală și apoi devii capabil să răspunzi la probe contra
timp.

Primele 3 luni de lecții când începi de la zero sunt de sacrificiu, aproape la nivelul de spălare pe creier. Sună
urât, dar este în interesul tău să fie așa - ca să poți cât mai repede să ieși din ritmul acesta de om normal și să
aduni abilitățile acelea ce îți formează baza.

Ți se transferă informația pur și simplu și tu o desenezi pur și simplu, cu minim de personalitate exprimată
din partea ta. Înveți să gândești cu creionul pe foaie, înveți bazele compoziției arhitecturale și cum să reprez-
inți materialitățile. Te obișnuiești cu gândirea logică de geometrie descriptivă.

24
Următoarele 6 luni sunt ideale pentru construirea unei culturi vizuale... aceasta te ajută să poți să-ți găsești și
tu vocea în desen. Iarăși, vorbesc de multiplu de 3 luni. Acestea ai să vezi că trec foarte repede, odată intrat pe
ritmul acesta de aur care te crește.

Temele pentru acasă nu mai par dificile, nu mai pare greu să stai singur să desenezi acasă.
Ca să fie distractivă, pregătirea, trebuie să faci ceva care ți se va aplica în viitorul tău, da, să te ajute să-ți dea
baza pe care o vei lua cu tine tot restul vieții. Perioada asta pe care o ai acum de 17-18-19-20 de ani nu o să
mai apară niciodată, după ce se termină perioada asta intri în altă parte a sistemului.

„ Realitatea despre a fii admis in edu-

cația de arhitectură

Vreau să înțelegi ce înseamnă să fii admis la

facultatea de arhitectură fără taxă. Nu este
vorba despre a învăța materia și a o regurgita
la o probă care are răspunsuri clare ‘corect’
sau ‘fals’.

Tu ai nevoie să ajungi într-o anumită zonă și

... acest lucru se întâmplă fiindcă admiterea
la arhitectură este o admitere ‘subiectivă’, de
artiști.

Majoritatea oamenilor sunt la exterior, de-

parte de ce e necesar ca aptitudini pentru a
avea succes la admitere.

Toată lumea începe de acolo apoi se mișcă încet spre centru în zona de admitere, apoi în zona aceea cea mai
dificilă de accesat unde indiferent de ce preferințe față de stiluri de desen sunt, tu îți ai locul aproape asigurat la
facultatea fără taxă.

Cum te apropii cât mai mult de zona aceea centrală care pare foarte intimidantă? Studiezi absolut tot ce îți zic
aici, contemplezi, aplici în desenele tale și te ții de acest proces în mod ‘constant și consistent’.
Eu le explic foarte clar, ție îți rămâne doar să fii sincer(a) cu tine unde ai deficiențe, să le repari și să faci toată
munca să-ți îmbunătățești abilitățile.

25
II. Să înțelegem ce reprezintă facultatea de arhitectură.
Arhitectura în comparație cu facultatea de arte și de construcții

Să definim arhitectura în comparație cu artele și cu facultatea de construcții.

Artele plastice sunt un domeniu mai subiectiv pe care dacă îl urmezi îți permiți să lucrezi într-un vid creativ
cumva. Poți să apelezi la subiectivitate mult mai mult ca la arhitectură și să justifici munca ta prin ‘viziunea
proprie’.
La arhitectură însă, trebuie neapărat să răspunzi la o temă clară - aceasta este latura cea intelectuală foarte
profundă, care, dacă nu este bifată, nu poți să creezi ceva relevant arhitectural.

La arte poți foarte mult să mergi pe expresie, ca un artist neconstrâns - ceea ce e perfect!
La arhitectură însă ești plin de constrângeri, teme, predări. Acestea, ironic, îți dau soluția finală, ce creezi tu
devine relevant arhitectural prin faptul că bifezi toate aceste condiții pre-existente. Acestea nu limitează ex-
presia, îi dau valoare prin faptul că e ancorată în cerințe obiective.

Artiștii nu sunt intelectual solicitați cum suntem noi: de aici inteligența aceea arhitecturală specifică... prin
faptul că îmbini 200 subtilități din care unele subiective, altele raționale într-o formă finală expresivă.

Cealaltă extremă este să compari facultatea de arhitectură cu facultatea de construcții.

Inginerii știu matematică, lucrez cu ei - ne ajută să realizăm clădiri, să facem proiectele tehnice: fie pe insta-
lații electrice, sanitare, fie pe structură...

Utile cunoștințele lor, dar nu înseamnă că înțeleg ce este o clădire - o să fii foarte șocat să vezi conversațiile cu
cei de la facultățile de construcții. fiindcă ei pretind că știu!

Secretul este să îi lași să creadă ce vor, tu faci ce știi tu că e adevărul, tocmai pentru a evita orice polemici sau
tensiuni ne-necesare.

Ei îmi zic că au făcut GD exact ca și noi, dar desenează ceva foarte simplu comparativ cu ce face un arhitect,
și facultate și la pregătire. Adică probabil că toată materia de la o facultate de construcții o acoperim într-o
lecție, maxim 2 de geometrie descriptivă de la pregătirea la arhitectură.

Adică ceva de un an de zile se acoperă în maxim un weekend. Te încurajez să nu instigi astfel de discuții
fiindcă nu te vor ajuta să avansezi în abilitățile tale, ci se vor învârti în cerc.

26
Arhitectura în comparație cu medicina - comparația ideală

Putem compara arhitectura însă cu medicina - și asta mi se pare cel mai onest mod de a vedea lucrurile.
Nu am înțeles niciodată de ce tocmai în arhitectura, unde există pretențiile acestea intelectuale majore, ce nu
pot fi bifate decât prin studiu metodic, nesubiectiv asupra temelor.

Dar cumva parcă se activează un circuit din creierul elevilor, poate hrănit excesiv din filme Disney unde
ei vor să vină cu idei proprii... după prima lună de lecții. Nu îmi imaginez că nimeni care ar studia pentru
medicină ar pune vreodată la dubiu materia de biologie sau chimie ce e necesară pentru a trece de admitere.

Ad litteram, nu știu de nimeni care să zică că vrea să învețe altceva decât ce se cere pentru admitere.
Medicina este veche de mii de ani, arhitectura la fel și ambele pretind un fel de elitism intelectual.

Ce îți zic sigur că pretind ambele este teorie foarte sofisticată ce trebuie aplicată conform unei metodologii
care are propria ei logică și necesită mii de ore de studiu pentru a fi stăpânite și rafinate.

Diferența la a studia arhitectura vine din faptul că pe lângă substratul intelectual, există o latură de meșteșug
care se învață prin metode specifice domeniilor artistice. Studiul de arhitectura este ‘artistic’ în măsura în care
presupune că, candidatul să aibă o viziune proprie, însă latura aceea profund intelectuală constrânge acea
creativitate spre o formă specifică desenului de arhitectură.

Nu ai cum să vii cu idei originale în primele câteva luni de studiu, nu ai cum prin 300 de ore de desen să vii
cu idei de nivelul cuiva care are 10.000 de ore de studiu. Ce înțelegi tu despre arhitectură la nivelul acesta,
nu are relevanță și e nevoie neapărat ca tu să accepți asta fiindcă asta va începe să-ți șlefuiască inteligența
emoțională. După 3-6 luni de studiu ai deja experiența acestui fenomen întâmplându-se, încât să ai 100%
încredere că asta stă treaba și că e perfect în regulă că lucrurile stau așa.

Și după acele 3-6 luni deja ai uitat ce simțeai înainte sau dacă îți aduci aminte ai să râzi fiindcă nu poți con-
cepe cum exact ți se putea părea relevant să vezi lucrurile în modul acela. Adevărul este că după fiecare desen,
fiecare lună de studiu, tu avansezi la stadii superioare în dezvoltarea ta.

Din păcate, totul este un proces organic, care nu poate fi măsurat 100% precis cum ar dori persoanele cu lat-
ura artistică/intuitivă mai puțin dezvoltată. Însă prin studiu calitativ, vei ajunge unde îți imaginezi intuitiv că
poți ajunge. Poate ai auzit de zicala ‘practice makes perfect’, exercițiul te aduce la perfecțiune.

Nu este adevărat, ‘perfect practice makes perfect’ - exercițiul perfect te duce la perfecțiune.

27
Ce este greu dacă te apuci și vrei să stai pe drumul acesta de arhitectură?

Am avut proiecte foarte bune, am avut proiecte care de-abia au trecut (din circumstanțe în afara controlului
meu la momentul respectiv).

Am fost primul pe an de multe ori la rând, am avut proiecte picate, crede-mă că știu ce zic când e vorba de
rămâne pe drumul arhitecturii, în ciuda motivelor logice de a te lăsa.

Ce este greu la arhitectură este să accepți că ești limitat la un moment dat, că mintea ta se oprește uneori și
nu poți să-i ceri pe loc să meargă unde ai tu nevoie să meargă. Cum zicea un profesor de-al meu ‘cel mai greu
este să fii inteligent 15 minute’.

Adică să poți să fii inteligent cum se cere, când se cere și în mod special când ești constrâns de situație.

Odată acceptată această latură dificilă a arhitecturii însă , nu te mai doare la fel și nici nu te mai șochează sau
îngheață pe loc. Accepți că și asta face parte din joc, o parte peste care nu poți să sari, și automat accepți că e
nevoie de muncă pentru a depăși aceste impasuri.

E greu să accepți că e nevoie de muncă? Da, e nevoie de efort constant și să te poți adapta la cerințele planșe-
lor respective și să perseverezi este cumva condiția de bază ca să poți realiza ceva în domeniul arhitecturii și
desenului de arhitectură.

E adevărul, creierul se oprește. Dacă ești leneș, se oprește mai ușor decât ar trebui și tu rămâi în urmă față de
cum ar trebui să decurgă procesul creativ. Dacă doar desenezi fără să contemplezi la ce ai de îmbunătățit...
aceeași poveste.

Uneori durerea cauzată de arhitectură este prea multă și îți vine să renunți, înțeleg și asta. Este o problemă
mult mai comună decât ți-ai imagina... Cred că 80% din colegii mei nu au practicat arhitectura după facultate
sau s-au lăsat pe drum. Țin minte că cel mai bun din anul meu, care avea și familie de arhitecți și o etică de
muncă ce depășește orice am văzut până acum... a ajuns bucătar.
S-a lăsat de arhitectură fiindcă este prea greu.

Alt prieten care era foarte bun, s-a lăsat fiindcă i se pare prea dificil ce îl aștepta după ce a terminat facultate și
nu a vrut să facă parte din acel sistem.

Este greu pentru toată lumea, nu doar pentru tine.

28
Domeniile diferite ce pot fi studiate la arhitectură
Sunt mai multe categorii în domeniul de arhitectură, pe care le poți studia tu la facultate - arhitectura gen-
erală, unde faci case, clădiri, care este și cea mai interesantă până la urmă fiindcă încorporează elemente din
toate celelalte profesii.

Designul de interior care este partea sensibilă, mai mult de artist, mai subiectivă, care se ocupă de obiecte de
design mult mai apropiate de scara omului.

Urbanismul și peisagistica încorporează desen la o scară mai mare decât arhitectura: făcut planul de urban-
ism.

Designul de produs ar fi unde se duc elevii cei mai nonconvenționali: acolo dezvolți latura aceasta de subiec-
tivitate și expresivitate tipică domeniului.

Studiat în România sau în străinătate?

Răspunsul scurt este România, dacă vrei să practici și să locuiești în România, și străinătatea dacă vrei să te
muți în străinătate.

Nu recomand să studiezi în străinătate și să vrei să lucrezi apoi în România - nu o să fie compatibilitate între
ce înveți la facultate și ce vezi pe piața de muncă. Iar această incompatibilitate îți va crea complicații și tensi-
uni. Tu după ce termini de studiat în Marea Britanie, de exemplu, vei ști să faci anumite părți de proiect, însă
conform standardelor de predare de acolo: puțin din concept, puțin din grafică. Când vei vedea ce se cere
aici, nu îți va conveni deloc, decât dacă te restructurezi complet la gândire.

Se poate să studiezi în România și să pleci să lucrezi în Europa de Vest, de exemplu - însă va fi mereu o bari-
eră în abilități față de ce se cere acolo. Poate poți crea clădiri, însă treptat, treptat o să fii aruncat în direcția
aceea de ‘desenat scări și wc-uri’. Poate sună extrem, dar asta este ce am văzut eu până acum.

Iar diferența de gândire conceptuală va fi imposibil de compensat prin studiu extra-curricular sau orice altce-
va. Am auzit povești de succes de la noi duși într-o companie internațională de arhitectură și s-au descurcat
de minune, dar nu știu... e ceva care-mi spune că nu este chiar așa.

Tu ești căpitanul navei, însă. Tu decizi în ce direcție vrei să te duci.

29
III. Tipurile diferite de facultăți și ce materii vei studia.

În partea aceasta despre prezentat facultățile, ezit… Fiindcă în principiu noi vorbim despre desen de arhitec-
tură în cartea aceasta, nu are scopul să vorbească despre studiile academice, ci studiile pre-academice.

Problema cu arhitectura este că e un domeniu experiențial - oricât aș încerca să traduc eu experiențele acestea
în rânduri ce tu le vei citi, tot nu le pot captura și comunica esența… Această esență este ceva ce tu vei simți,
după ce treci prin respectiva experiență și faptul că citești aici despre ele te va ghida să înțelegi unde te afli în
proces.

Facultatea de arhitectură = muncă. Și se aplică iarăși definiția că arhitectura este domeniul unde poți munci
20 de ore degeaba… însă datorită inteligenței tale emoționale dezvoltate încă de la început prin desen, nu vei
avea nici o problemă în a naviga furtuna ca să ajungi unde este bine pentru tine.

În principiu, există 2 feluri de facultăți de arhitectură: conceptuale și funcționaliste. Voi detalia în mare ce
înseamnă fiecare, apoi ne vom concentra pe proiecte tipice ambelor tipuri de facultăți - având acces la ambele
feluri de educație, pot să ți le descriu pe ambele.

1.Cele conceptuale

Acestea sunt facultățile din Europa de Vest, America - se bazează foarte mult pe a deconstrui concepte preex-
istente în arhitectură și pe regenerare urbană (a repara părți din oraș care nu funcționează). Accentul este și
va fi mereu pus pe concept - ideea din spatele clădirii, ce aduce nou clădirii arhitecturii ca fenomen.

2.Cele funcționaliste

Toate facultățile din România, orice ai găsi în Europa de Est - se bazează pe a te trece prin programele arhi-
tecturale (tipurile diferite de clădiri) de la A la Z (te învață să faci clădiri de la zero până la stadiul de detaliere
ce mimează detalierea necesară pentru a obține documentația ca respectiva clădire să fie construită).

La facultate ai 3 tipuri de materii ce le vei studia în paralel: tehnice, teoretice și atelierul de proiectare.

Materii tehnice:
O să studiezi detaliere, sisteme constructive, fizica construcțiilor și tehnologii constructive experimentale.

30
Materii teoretice:
O să studiezi istorie, diferitele curente de gândire care în cele din urmă influențează și justifică arhitectura ca
fenomen social.

Atelierul:
Unde faci proiectele - materia cea mai importantă pentru tine, care emulează cel mai mult mediul de lucru de
după facultate.

În teorie cel puțin, cele 3 părți funcționează în tandem - ce studiezi la tehnologie și la teorie te sprijină să
dezvolți ideile de la atelier. În practică, niciodată nu este procesul atât de curat.
Se pot ține multe dezbateri despre cum e mai bine: o abordare sistematică, poate sterilă sau o abordare organ-
ică, mai mult de dragul artei care nu are în cele din urmă un fundament justificat…

Aici este foarte greu, aici foarte mulți studenți cedează…

Greșeala tipică ce am văzut-o e că dacă arhitectura se poate înțelege prin firmitas, utilitas, venustas, adică
structura, utilitate și expresie vizuală… majoritatea studenților se blochează pe expresia vizuală.

Adică forma și cum arată este mult mai importantă decât ce face și cum sistemul structural din spatele clădi-
rii determină respectiva formă.

Nu voi intra foarte mult în această dezbatere, fiindcă nu-și are locul aici și acum. Însă îți las doar un sin-
gur sfat de unchi care-ți povestește despre pescuit - obișnuiește-te să gândești orice piesă arhitecturală în
secțiune… secțiunea aceea expresivă o să te ajute să ții totul echilibrat, să echilibrezi bine firmitas, utilitas și
venustas.

Nu uita însă, cel mai important lucru în arhitectură și în desen!

Ceea ce predai! Tu trebuie să predai planșe foarte calitative, atunci înseamnă că ai reușit să leagă și să conecte-
zi sutele de variabile și să le dai o formă coerentă, ‘cu acel ceva’. Și ai reușit să produci arhitectură calitativă, iar
asta înseamnă ceva.

Nu subestima raritatea proiectelor bune, făcute cu cap și cu suflet și bine reprezentate…

Poate vei avea uneori impresia că muncești degeaba, că tragi în gol… dar te asigur că nu este așa. Însă precum
Steve Jobs a zis, ‘you can’t connect the dots looking forward, you can only do so looking backward’

Nu poți înțelege cum s-au legat specificele evenimente uitându-te înainte, trebuie să treci prin ele, apoi o să
înțelegi cum se leagă și de ce se leagă așa.

31
Atelier - exemple de studiul referințe proiecte - anul 2

Referințe arhitectură containere

Toate proiectele încep de la un studiu de referințe, adică proiecte existente ce au
elemente comune cu proiectul nostru. În urma acestui studiu se clarifică di-
recția și metodologia prin care va evolua proiectul.

32
Atelier - studiu variații de mobilare apartamente - anul 3

Variante planuri apartamente

Exercițiu generare de flexibilitate pentru apartamente
astfel încât pot avea 2-3 mobilări diferite.

33
Tehnic - studiu iluminare - anul 3

Simulăm realitatea - lumina naturală

Macheta importată în programul Ecotect prin care
putem aproxima gradul de iluminare naturală a unei
clădiri.

34
Tehnic - detaliere scări - anul 3

Studiu scări
Exercițiu de detaliere pentru realizarea unei scări - incluzând desene
scara 1:20 și detalii constructive scara 1:5.

35
Teorie - Eseu regenerare urbană - anul 3

Gândire teoretică analitică

Eseu ce analizează fenomenul de regenerare urbană
facilitată prin clădiri tip simbol.

36
Teorie - eseu schimbare percepție imagine oraș - anul 3

Gândire teoretică expresivă

Eseu ce trasează paralele între psihologie și imaginea
proiectată a unui oraș.

37
Proiecte de atelier conceptuale:
Acestea sunt caracterizate printr-un proces foarte detaliat de research și concentrarea energiei creative pe
generare de concept.

Planșele de proiecte conceptuale pot a fi uneori atât de profunde încât sunt greu de înțeles la prima vedere,
trebuie citite printre rânduri.

Deci nu se mai pune problema de a crea desene logice, ce mimează desenele ce ar fi predate ca documentație
pentru a obține o autorizație de a construi acel obiect arhitectural. Există arhitecți conceptuali care nu au
construit în viața lor, fiindcă viziunea lor nu avea logică sau practicabilitate… însă era profundă și unică? DA

Revenind, la facultățile conceptuale gândirea cu emisfera dreaptă artistică e cea predominantă…

Întrebarea fundamentală este… ‘Ce aduci tu nou arhitecturii?’

Țin minte când studiam la Birmingham, la un moment dat era să pice două treimi din an proiectul final
fiindcă pur și simplu ei aveau planșe, dar nu ele nu răspundeau la această întrebare, drept urmare toată mun-
ca era degeaba.

Instinctiv, ai tendința aceea de a nu persevera când este vorba de idei bune - mare parte fiindcă procesul de
generare al acestora este ne-logic. Drept urmare apare tentația să crezi că dacă nu ai o idee bună de la început,
aia e - nu se poate.
Nu e așa - ideile evoluează tot din proces și pe măsură ce tu înțelegi procesul, aceste idei se filtrează natural.

Nu pot să-ți zic însă de o rețetă, nu pot să-ți garantez că există vreo formulă secretă care te va ajuta. O să știi
când apare ideea bună… și apoi problema este doar să redactezi planșele care sprijină 100% aceea idee bună.
Se poate și situația cu o idee mediocră, însă cu grafica excepțională care o sprijină… și asta este o formulă de
succes.

Îmi vine în cap cum descria Guy Kawasaki pe Steve Jobs… că de multe ori zicea idei care erau prostii, dar din
când în când zicea o idee care lua tot aerul din cameră. Plus modul dlui Jobs de a privi lucrurile obiectiv - nu
poți lega ideile privind înainte, le poți înțelege logica doar după ce le-ai făcut.

38
Proiect intervenție regenerare urbană - anul 3

Intervenție regenerare urbană

Clădire realizată pornind de la o structură de containere.
Îmbinare aproape ideală între proiecte de atelier, tehnol-
ogie și teorie.

39
Proiect regenerare urbană - anul 3

Studiu pavilion consumerist

Machete de studiu realizate prin diferite tehnici pentru a
experimenta cu diferite abordări de design.

40
Proiect galerie de artă - anul 2

Galerie de artă
Proiect început din studiu asupra unei forme, am făcut
greșeala tipică de a mă concentra doar pe venustas și a
nu exprima suficient utilitas și firmitas.

41
Biblioteca industrială - anul 2

Regenerare urbană
Proiect complex, studiul volumetrie pornind de la ma-
chete

42
Design peisager conceptual - anul 2

Abstractizare artă
Poate printre cele mai inovatoare abordări de a genera un concept:
a abstractiza o operă de artă a unui artist modern, apoi a folosi
gestul acela ca punctul de pornire pentru proiect.

43
Proiecte de atelier funcționaliste:
Acestea sunt caracterizate printr-un stadiu de research și experimentare un pic mai limitat… tendința este de
a crea o clădire, însă nu a crea un obiect de arhitectură care cumva este wow, nu am mai văzut așa ceva până
acum. Te rezumi la a da un răspuns coerent la o problemă reală.

Cele mai bune proiecte au întâi o filozofie proprie dezvoltată, apoi clar din filozofia aceea vine tot discursul
arhitectural… ceea ce este dificil de nimerit și dezvoltat coerent până la capăt.

Dacă te duci la o facultate funcționalistă, este perfect! Ai nevoie să faci planurile și secțiunile acelea și funcți-
unile puse de tine să fie atât de calitative, încât de la sine parcă cer să le exprimi într-o formă mai rafinată, ele
îți vor determina conceptul.

Tu încerci să răspunzi la toate cerințele, apoi automat va veni momentul când proiectul evoluează de la sine…
treaba ta este să depui munca necesară până se ajunge acolo, apoi să ai curajul să ‘cureți’ și ‘restructurezi’ acel
proiect fix la momentul când cere asta.

Poate ai auzit povești de la cunoștințe care ți-au zis că e foarte greu la arhitectură, etc. Tocmai de aceea e greu
- să poți să suporți acest proces.

Cum se desfășoară ca fenomen e că tu dai tot ce poți pentru o corectură la facultate, din acea corectură 95%
este inutil/aberant… însă 5% rămas este util și merită dus mai departe.

Apoi la următoarea corectură, reiei procesul, însă păstrezi acel 5%... iarăși 95% din tot efortul tău este inutil,
dar deja tu începi să simți proiectul, să îl înțelegi, să îl intuiești.

După 8 astfel de corecturi și cam 160 ore de muncă, deja ce apare pe foaia ta este arhitectura.
Și cum ziceam, începând prin a răspunde clar și obiectiv la cerințele temei, din tendința aceasta de a fi silitor
și a asculta direcția în care te dirijează proiectul… ai șanse foarte mari să creezi ceva calitativ.

Dacă putem privi din perspectiva abordării cu emisfera stângă (logică) și cea dreaptă (artistica)... începi întâi
cu gândire logică, apoi încet încet apare gândirea creativă, din proces.

Tu la facultate treci prin diverse programe arhitecturale care te formează și îți creează un repertoriu vast de
proiecte care te pregătesc ca arhitect.

44
Clădire birouri - anul 5

Planuri etaje superioare

Funcțiunea de hotel este detaliată pe 2 niveluri, precum și galeria
de artă, bucătărie pe 2 niveluri și terasele acoperite.

45
Clădire birouri - anul 5

Secțiune și vedere
Imaginea finală a clădirii este menită să fie expresivă
prin cum este exprimată utilitatea și structura.

46
Studiu pavilion plutitor - anul 5

Concept pavilion plutitor

Exemplu arhitectură organică, începută din studiu asu-
pra cadru structură tridimensională.

47
Intervenție clădire istorică - anul 4

Multiple functions work together in this design.

Public spaces where people outside the university have access such as com-
mercial areas, a restaurant, library and arts galery.

The administrateive spaces for the university are set inside the old structure,
with parking spaces in the -1 level of the new structure attached to the historic
building.

Școala de artă
Exercițiu foarte bun pentru a întrerupe obiceiul de a
desena obiecte liniare ce se înscriu în cutii simple.

48
Locuințe colective - anul 3

Conversie la hotel
Prin 2-3 gesturi minime, locuințele colective gândite de
mine se pot converti într-un hotel.

49
Locuințe pe sit izolat - anul 2

Detaliere
Randările fotorealiste creează atmosfera aceea de ‘real’ al
proiectului.

50
Cum să te înțelegi cu profesorii la facultate:
Profesorii la facultatea de arhitectură sunt foarte diferiți de cei de la liceu - în domeniul acesta este vorba
despre rezultate și a produce ceva concret, deci ai zero șansă să înlocuiești dinamica aceasta cu oricare alta
(măgulire, persuasiune, a te face plăcut). Lucrul acesta este cel mai evident la atelier - unde se realizează
proiectele ce mimează ce vei lucra după ce termini studiile academice.

În viața reală, toți arhitecții sunt prinși cu tot felul de probleme, complicații - majoritatea generate de factori
în afara controlului lor. Ce nu au nevoie este ca tu să adaugi complicații care consumă această energie care
este menită să pună toate lucrurile pe direcția bună și să le țină acolo.

1.Să știi să desenezi.

Dacă desenezi bine (ești în top 20%), automat profesorii vor aprecia implicarea ta. Este arma ta secretă,
vizibilă pentru toată lumea care te ajută să fii luat în serios când vine vorba de efortul depus. Până și când
ideile sunt mediocre, dacă sunt desenate bine, tot se pun drept calitative.

2.Inteligența emoțională.
Faptul că tu ești capabil să asculți ce corecturi primești și să le înțelegi, apoi să le poți aplica. Dacă le poți
aplica repede, este și mai bine. Corecturile niciodată nu sunt plăcute, mereu vor înțepa și vor destabiliza sigu-
ranța ta în abilitățile tale sau în calitatea proiectului tău. Și asta este perfect fiindcă te învață să te detașezi de
ideile tale și să încerci să le vezi obiectiv de la distanță. Dacă sunt obiectiv mai bune sau nu.

3.Amână tentația ideilor originale - acestea apar din planșe.

Nu de la tine ca vii cu o imagine fixată a ce crezi tu că ar trebui să fie. Proiectele de arhitectură sunt cumva
propriile lor bestii, tu ai doar rolul de a le facilita să iasă. Cumva, dacă tu doar ‘taci și faci’ pentru început,
proiectul îți zice care este pasul următor.

Nu au cum 500 ore de desen să echivaleze la 10-20.000 ore de studiu. Poți prin perseverență să atingi cumva
unele din corzile sensibile ale arhitecturii, însă apoi fără sprijin exterior nu ai cum să exprimi forma finală a
clădirii ca aceea idee să fie tradusă cum trebuie în ceva realizabil.

Îmi vine în cap amintirea unei eleve care îmi zicea că toate ideile ei sunt respinse la atelier și nu înțelege de ce
fiindcă la meditații avea numai idei bune…
La un moment dat se oprește și zice… ‘sau nu erau bune nici la meditații’. Nu erau, dar am considerat că nu
are nevoie să știe asta fiindcă deja era o personalitate negată, iar exprimarea aceea sinceră în desen ar fi aju-
tat-o la admitere, ceea ce a și fost cazul.

51
IV. După facultate
Acum, tu poți să termini facultatea și să vezi apoi ce drum dorești să urmezi…
După 6 ani de facultate, urmează cei 2 ani de practică și apoi să dai examenul pentru dreptul de semnătură,
ca să ai educația arhitecturală completă.

Poate să fie un mic șoc, însă realitatea funcționează puțin diferit față de ce îți imaginai tu sau ce o să vezi la
facultate. În mod special, dacă ai doar educația arhitecturală tip vestică - fiindcă te face deconectat de reali-
tate… Nu ai nici capacitatea de a crea concepte ce merg/satisfac beneficiari sau cerințe. Nici capacitatea de a
contribui cumva relevant în procesul de proiectare.

Revenind, îți voi prezenta concepte/discuții avute cu clienți legate de proiecte.

Poți lucra la un birou de arhitectură unde te ocupi de anumite părți din procesul creativ sau logic necesar în
arhitectură, poți să te specializezi pe anumite părți ale acestui proces.

Eu în stadiul acesta din cariera mea discut cu clienți pentru proiecte în general mici, creez concepte, fac tot ce
este necesar ca aceste concepte să satisfacă din prima, cu minim de modificări și apoi să parcurgă tot procesul
până la faza de execuție a proiectului.

Pentru ca asta să se întâmple, prima discuție cu beneficiarul este extrem de importantă - aici pun multe
întrebări, aflu fix psihologia acestuia și în funcție de aceasta și cerințele lui pot croi casa ce se apropie de ce e
perfect pentru acesta.

Nu are cum să iasă din prima mereu, ‘fix pe fix’… însă pentru asta avem filosofia de ‘taci și proiectează’, pre-
cum tu ai filosofia de ‘taci și desenează’. Multe din problemele și dificultățile tale de acum și de pe viitor se vor
rezolva prin perseverență.

“Practice doesn’t make perfect. Perfect practice makes perfect.”

Nu a exersa te face perfect, fiindcă implică faptul că doar cantitatea de muncă e factorul ce contează… În ar-
hitectură a exersa perfect, a face ‘fix pe fix’ ce e nevoie ca să faci upgrade-ul este ce te va perfecționa. Ceea ce
este greu de obținut, însă pentru porțiunea de desen de arhitectură tot ce e în cartea asta te va ajuta să clarifici
tot.

52
Locuință P+1 pe sit izolat
v
Imaginea dinspre stradă
a căsuței. S-a pus
problema cum scoatem
ceva relevant arhitec-
tural ‘repede și cu buget
restrâns’,

Volumetria prezintă o
oarecare eleganță, dar
nu vreau să exagerez
- este până la urmă o
soluție tip ‘buget’.

53
Locuințe tip
Am jucat volumetriile
cât s-a putut pentru
a scoate ceva relevant
arhitectural. Rezultatul
final consider că ar
putea fii plasat oriunde
în Austria și ar merge
ca standard.

Căsuțele sunt parte

dintr-o serie. Volume-
le sunt oglindite ca să
ofere o imagine variată
către stradă.

54
A frame pe 3 etaje ‘Mare, rău și negru’
Beneficiarul mi-a cerut
fix așa - un A frame
‘mare, rău și negru’
care să fie casa lui de
vacanță. Planurile s-au
realizat destul de cursiv,
de la sine - în jur de 20
de ore de muncă pentru
tot conceptul.

Imaginea cea mai im-

presionantă este infinity
pool-ul de deasupra
intrării - mi-au trebuit
câteva zile de contem-
plat până am reușit să îi
dau forma finală.

55
Ansamblu A frame de închiriat în regim hotelier
Ideea a venit fix ca la
desen - din gândire
logica amestecată cu
gândirea creativa, apoi
efort de a produce o
imagine coerentă care
se poate înțelege din
prima.

Randare de noapte ce
evidențiaza imaginea de
premium al ansamblu-
lui prin iluminat.

56
 PARTEA III.
DESENUL DE
ARHITECTURA

57
Evident, într-o carte despre desen de arhi-
tectură, subiectul principal este o selecție cât
mai vastă cu astfel de desene de arhitectură.
Ne vom uita la cele 8 categorii de desene și
exemple de planșe pentru fiecare.

Ce vreau eu să înțelegi este că desenul de

arhitectură nu este desen de artist ce reprez-
intă subiectivitate pură și nici un desen foto-
realist care necesită 80 ore pentru a fi șlefuit
până la ultimul detaliu.

Noi desenăm soluții la probleme concrete: le

imaginăm, le gândim cât mai ancorat în real
și apoi le reprezentăm astfel încât să putem
vinde ideile. Nu începe, te rog, cu fanteziile
artistului ce va schimba lumea și nici nu au-
to-persecuta-te că nu ai talent sau îți lipsește
ceva fundamental necesar ca să poți desena
și tu așa.

Devii bun la desen fix cât meriți și dacă sunt

brutal de sincer cu tine, în desenul de arhi-
tectură și în arhitectură devii la fel de bun ca
cantitatea de durere, respingere și umilință
poți îndura pentru a-ți șlefui ideile.

De ce desenele mele și ale elevilor mei sunt

un exemplu pentru tine? Lăsând la o parte
că arată bine... autorii tuturor acestor desene
au început de la zero și și-au șlefuit abil-
itățile invizibile și vizibile încât au ajuns în
top 5-20%.

Uită-te la subtilități și emulează absolut cât

poți/vrei din tot ceea ce vezi.

58
I. Să înțelegem ce reprezintă desenul de arhitectură
Acum că avem deja gândirea schimbată spre ceva care este mai propice dezvoltării abilităților de arhitectură,
vom intra în partea de desen. Ce vreau să înțelegi este, însă, ce contează la tot acest proces. Nu este vorba
despre a depune sute de ore, mii de ore - munca brută nu trebuie să fie singurul tău avantaj.

Vom elabora fiecare aspect al desenului de arhitectură, însă, pentru moment, să ne concentrăm pe exemple
de desen pe care tu ai putea să le emulezi pentru a ajunge la nivelul următor cu arhitectura.

Nimic de pe planeta aceasta nu poate înlocui faptul că tu ai suferit pentru arta ta - și dacă o faci bine, recom-
pensele vin pe măsură. Cine înțelege lucrurile acestea are un

1. Desenăm ceea ce știm, nu ceea ce vedem

Știu că ar putea părea împotriva a ceea ce e logic, dar în cele din urmă desenul de arhitectură este un fel de
desen complet abstract, care este legat de cât înțelege autorul din arhitectură… și mai puțin despre a desena
un apus sau o natură statică sau etc.
De ce? Fiindcă desenul de arhitectură abstractizează realitatea, o ordonează și o transformă din ceva haotic în
ceva cumva subordonat principiilor arhitecturale.

Desenul de arhitectură este singurul desen care arată spațialitatea, acesta este singurul scop din prezentarea
lui.

Tot ce vedem în jur este în perspectivă, drept urmare este stilul de desen care este cel mai apropiat de reali-
tate… desenul tehnic este o abstractizare pură a realității.

Desenul adevărat de arhitectură a apărut în perioada Renașterii când s-a pus problema despre a desena corect
spațiul și a-l măsura. Poate ai observat desenele din bisericile de la noi cum arată… acestea sunt toate 100%
greșite în perspectivă…

Stilul meu de desen a venit în urma studiului personal, plus peste 10.000 de ore de predat desen. Sincer, tot
ce vei vedea despre desen vine din durere, cel mai bun profesor posibil când vine vorba despre a învăța ceva
tabu precum arhitectura.

59
2. Dacă obții abilitățile, poți desena un număr infinit de planșe
Cel mai bun exemplu mi se pare Dimebag Darrel, unul din ultimii chitariști legendari ai genului heavy metal.
Într-un interviu, acesta explică cum se poate cânta refrenul unei melodii compuse de el. Apoi la un moment
dat se oprește și se uită în cameră ‘Ce, îți place melodia asta? Mai am încă 1000 în cap.’

Atunci a făcut click pentru mine: nu trebuia să mă fixez obsesiv pe o planșă, ci să dezvolt abilitățile interioare
ca să pot produce un număr infinit de planșe calitative.

Pot să zic privind în urmă că asta este în top 3 lucruri care mi-au dat un avantaj față de toți colegii mei care
se blocau/fixau în anumite lucruri care treceau și poate se simțeau interesante pe moment, dar nu lăsau nimic
relevant în urmă.

Cum ziceam, ce contează e să se producă șlefuirea aceea interioară a ta - asta îți va aduce un număr infinit de
planșe, nu vrei să te blochezi în gândirea că ții o idee bună pentru mai încolo ca să nu ți-o fure nimeni sau că
o păstrezi pentru mai încolo.

Nu, tu ai de zis tot ce ai de zis aici și acum, nu în viitor, nu peste 20 de desene.

Tu ai nevoie tot ce e nevoie să faci ca să obții abilitățile de a desena arhitectural. Știu că sună aberant la mo-
mentul acesta, dar toată energia ta trebuie să fie focusată pe a obține acele abilități care se transferă în desene
calitative.

Din nou, disconfortul apare dacă te concentrezi pe altceva, decât abilitățile tale acum și ce e de făcut pentru
a le îmbunătăți. Sună foarte simplu, însă este deosebit de greu să păstrezi focusul pe ce contează, fără să te
pierzi în detaliile cu importanță secundară și haosul ce inevitabil apar la planșele de arhitectură.

Dacă tu privești așa desenul, deja se pune complet altfel problema: nu mai ți-e frică să riști cu idei, nu te mai
atașezi de anumite desene, nu te mai abții din a te modela pe ce cere planșa. Toate acestea fiindcă înțelegi că
ce contează este să vânezi upgradeurile acelea în desen. Și îți zic: inițial acestea sunt foarte previzibile, apoi
încep să devină din ce în ce mai greu de nimerit și mai subtile.

Cel mai important lucru pentru tine rămâne să vânezi acele upgradeuri care îți șlefuiesc percepția - ești la 5
astfel de upgradeuri distanță de varianta ce ți-o imaginezi tu că poți fi. Secretul este însă, că aceste upgradeuri
în abilități apar din situații inconfortabile, deci orice ai face trebuie să plătești prețul lor full pentru a le
obține.

60
3. Frică, incertitudine, instabilitate, anxietate legate de desen
Sunt oameni care se bucură de arhitectură și sunt oameni care o înțeleg. Noi trebuie să fim ambele. Asta am
învățat de la un profesor care mă critica destul de aspru că nu înțelegeam ce se petrece în spatele imaginii
interioare ale unui proiect mai sofisticat.

Mereu or să apară acele substanțe chimice de frică, instabilitate, anxietate - să nu cumva să te măgulești că vor
dispărea vreodată. Ele au menirea să-ți comunice că ce va urma să se întâmple este important, drept urmare
trebuie tratat cu implicare 100%. Și atât.

Frica nu trebuie să dispară vreodată fiindcă este un indicator foarte bun al faptului că desenezi ceva impor-
tant, că tema respectivă este o provocare. Însuși desenul de arhitectură are această tensiune cumva înscrisă în
el. Spre deosebire de alte feluri de desen, ce facem noi este menit să fie criticat, predat, corectat, notat.

Nu ai opțiunea de a lucra într-un vid unde poți să te izolezi de acești factori, așa că cel mai bun lucru pentru
tine este să îi accepți și astfel frica de respingere ce o simți, durerea aceea să nu mai fie un factor semnificativ
în procesul tău creativ. O să o simți mereu acolo în spatele minții, dar nu va mai avea puterea aceea asupra ta.

Ai observat probabil că dacă te focusezi pe a rezolva desenul, anxietățile dispar și apare încet ideea aceea
bună care te inspiră să dai tot ce poți, chiar că va exista mereu tentația aceea de a nu urma acest instinct edu-
cat. Dar crede-mă, este mai mult decât suficient ca să poți întoarce din desene slabe în desene bune destul de
repede.

Lucrurile în desen, ca în orice, apar în felul următor, și sunt sigur că ai avut deja fenomenul acesta întâmplat
până acum în viață. Îți propui să faci ceva, perseverezi să-l faci chiar că inițial este foarte mult conflict inte-
rior sau chiar opoziție din jur. Însă prin perseverența ta, toate motivele 100% logice pentru care nu se poate
realiza ceva dispar, iar tu faci cu succes acest upgrade.

Este foarte inconfortabil, începe doar ca un fel de vis care promite schimbare, dar nu asigură nimic concret
și când iese, este 100% pe autopilot, ca și cum a fost acolo dintotdeauna și nu îți poți imagina viața fără acel
upgrade.

Este foarte simplu să privești așa detașat un fenomen stresant de evoluție în timp real, însă mereu când acest
fenomen începe din nou de la zero, ai tentația să crezi că ‘este diferit de data asta’ și că abordarea care a mers
înainte nu se mai aplică și în contextul de acum.

61
4. Stilul tău unic de desen, apărat de dinamicile extra ce nu pot fii
controlate
Câteodată mă întreb dacă nu tai libertatea în expresie a elevilor prin a insista să faci doar ceea ce merge...

Dar adevărul practic este că atunci când faci lucruri pe pur instinct, te afunzi în dinamici ce nu îți complica
procesul creativ - fără să genereze orice de valoare pentru tine sau pentru planșa respectivă. E ciudat cum
funcționează, până și mie mi se pare că prea totul este copy-paste, după matrice... însă de fiecare dată mi se
confirmă: faci ce merge și iese planșa cel puțin 80% calitativă.

Iar o planșă 80% calitativă îți deschide opțiunile către o planșă 95% calitativă, special fiindcă noi nu desenăm
după emoție sau strict ca un meșteșug, ci înțelegând principiile din spatele a de ce arată bine o imagine, pen-
tru a putea să reproducem în mod previzibil același efect în cazul situațiilor viitoare. Ce a mers până acum va
merge și de acum înainte, tu concentrează-te la ce apare din proces ca specific desenului și cum să punctezi
pe asta.

Opusul este să desenezi după chef și ‘dacă îți place tema’, ceea ce recomand neapărat să nu faci, mai bine nu
desenezi decât să te obișnuiești să acționezi așa.
Eu numesc asta că ‘deviezi de la ceea ce merge’ și reprezintă cea mai joasă specie de gândire laterală ce ar
putea exista: special fiindcă în domeniul desenului de arhitectură gânditul nu este cel mai esențial lucru, ci
practicabilitatea este.

Eu am decis la nivel personal să încetez să forțez creativitate asupra unei situații, în schimb rezumându-mă
la ce îmi cere momentul respectiv. Tocmai de aceea creativitatea mea nu vine din idei originale sau gânduri
unice sau ceva care nu poate fi explicat, apare pur și simplu.
Știu că e perspectiva cea mai comună: că ești creativ și îți exprimi viziunea, însă în arhitectură viziunea ta nu
contează în felul cum ți-ai imagina.

Tu ai niște abilități care îți formează stilul de desen unic, fiindcă automat tehnica de desen este adaptată per-
sonalității mele. La fel o să fie și la tine - chiar că tu colorezi în culori complementare, acestea vor arăta diferit
față de orice ar desena un coleg de-al tău care are fix aceeași temă.
Și dacă repetați aceeași temă de 20 de ori, direcția de șlefuire a tehnicii, chiar că ajunge la ceva calitativ, ajun-
ge acolo prin filtrul personalității fiecărui autor. Deci să nu te preocupe că dacă faci ce merge sau ți-ai creat o
formulă, s-a dus originalitatea.

Te asigur că nu se percepe așa din exterior, din exterior pari original și ca și cum știi foarte bine ceea ce faci.

62
Studiu ilustrații eseu regenerare urbană
Tehnică: schițe mână liberă, apoi scanate și hașurate în
photoshop.

63
Studiiu personal grafică arhitecturală
Exercițiu desen linie și hașură

64
Perspective construite
Exerciții perspectivă construită cu tehnici diferite de
randare.

65
Studiu grafică markere
Exerciții grafică marker

66
II. Exemple de desene și teme arhitec-
tură
Am dat exemple cu desene de-ale mele, e momentul să ne
uităm la desene ale elevilor mei. Fiecare categorie de temă o
să aibă o planșă dată drept exemplu, cu o scurtă descriere a
temei.

Aceste planșe pot fi luate drept exemplu pentru tine în stu-

diile tale: fie ca grafică, fie ca idee. Ce ai nevoie să înțelegi e
că ele sunt rezultatul unui proces.
O planșă bună nu iese pur și simplu fiindcă tu te apuci să o
desenezi: sunt necesare multiple corecturi din partea pro-
fesorului pe care tu le-ai aplica în desen pentru a-ți extinde
abilitățile.

Temele prezentate sunt alese de mine tot pe principiul de op-

timizare: nu te interesează să desenezi orice sau tot ce există.
Nu te-ar ajuta foarte mult să iei teme la întâmplare și să le
desenezi: ce te ajută este să înțelegi câte un lucru specific din
fiecare temă, care îți va adăuga cunoștințe în plus.

Treptat, aceste cunoștințe devin din ce în ce mai nișate și

mai specifice. Temele pot să fie mai complexe ca rezolvare în
funcție de abordarea ta asupra lor: te mulțumești doar să le
desenezi, sau dorești să creezi planșe cu ‘acel ceva’.

Dacă opțiunea a doua este targetul, atunci va trebui să adau-

gi câte o idee în fiecare planșă.
Ideile în desenul de arhitectură apar în mare parte din
proces și tu trebuie să te rezumi la a alege o singură idee și
a o exprima până la capăt, singura excepție fiind desenele
tehnice care au doar o rezolvare corectă sau greșită datorită
naturii desenelor.

67
1. Compoziții
Compozițiile te vor ajuta să duci la
capăt o combinație de grafică, desenat
contra timp și concept. Acestea au
principii foarte clare pe care le vom
detalia la capitolul despre grafică.
Cel mai util lucru pentru tine este să
desenezi la mână liberă compozițiile
pentru a te obișnui să experimentezi
cu idei și a le duce până la capăt.

Cum am specificat anterior, ideile apar

din proces, și recomand câte o idee
exprimată până la capăt pe desen în
loc de a combina 3-4 idei ce sunt insu-
ficient reprezentate. Asta ar putea crea
o dilemă căreia tu trebuie să-i găsești
răspunsul pentru tine: când se opresc
ideile și începe grafica?

O compoziție are o idee principală ex-

primată până la capăt, fiind sprijinită
de grafică. Grafica are strict scopul
acesta, de a-ți vinde ideile, a le prezen-
ta într-un mod cât mai expresiv și de
impact.

Pentru tine poate părea foarte limita-

tiv să te abții în felul acesta și a duce
la capăt o planșă, însă din exterior se
percepe ca ‘talent’, autorul chiar știe
ce face etc. Voi detalia acest proces în
capitolele următoare.

68
Compoziție volume simple
Exercițiu foarte bun pentru a întrerupe obiceiul de a
desena obiecte liniare ce se înscriu în cutii simple.

69
Compoziție obiecte reale
Accentul cade pe detalierea obiectelor, astfel încât se
depărtează cât mai mult de volumele simple în care se
încadrează.

70
Natură staticaă
Realizat în creion 2B, util pentru precizie în grafică și
aplicarea principiilor de compoziție arhitecturală.

71
Compoziție fotorealistă
Exercițiu util pentru a dezvolta subtilități în grafică ca
materialități, hașură și desen de linie.

72
Compoziție conceptuală
Introducere în gândirea conceptuală specifică narativului arhitectural.
Fiecare desen are un substrat abstract, în spatele desenului de linie.

73
Compoziții 6 stiluri hașură
Exercițiu tipuri diferite de hașură, util pentru a da textura prin hașură unei
compoziții volumetrice destul de simple.

74
Compoziție autoportret
Narativ conceptual subiectiv, însă supus în continuare
principiilor de grafică arhitecturală. Primul contact cu
coloratul la desenul de arhitectură.

75
Compoziție artă modernă
Desen abstract exprimat prin tehnica grafică specifică artiștilor moderni
aleși. Compoziția este reprezentată în desen liber și în desen tehnic.

76
Compoziție inspirată din artist contemporan
Accentul pe a abstractiza un principiu specific artistului ales și
apoi exprimarea acetui principiu în desen tehnic și liber.

77
2. Case și arhitectură
La nivelul acesta de educație arhitecturală
preuniversitară, tu ai nevoie să începi să înțelegi
direcția în care se va duce educația ta arhitectur-
ală și să exprimi asta încă de pe acum.

Secretul este că noi nu desenăm ad litteram la

arhitectură, ci practicăm o variantă simplificată
a proiectării de arhitectură. Foarte repede o să
începi să simți această parte de proiectare: cum
o idee contează mai mult decât grafica și cum tu
ai de balansat multe lucruri în paralel pentru a
avea constant planșe calitative.

Adevărul inconfortabil este că cel mai valoros

lucru chiar la stadiul acesta din drumul tău sunt
ideile arhitecturale: dacă ai o idee foarte bună,
atunci o să îți vină foarte ușor să o desenezi apoi
la un nivel calitativ.

Nu este nevoie să ai grafică fotorealistică, hiper

detaliată - toate acestea sunt pe locul 2, după
ideile arhitecturale. Însă la nivelul acesta ideile
arhitecturale sunt foarte greu de prins - ele însă
apar pe măsură ce te obișnuiești că la fiecare
planșă e nevoie să adaugi un ceva în plus care
este specific arhitecturii.

Alt lucru foarte important este linia de arhitect:

aceasta apare pe măsură ce te obișnuiești tu
să gândești cu creionul pe foaie și poți apoi să
găsești ideea din proces. Se simte un desen în
care tu ai căutat să exprimi ceva în plus față de
doar desen.

78
2. Case și arhitectură
Este cel mai greu, cum am zis, de învățat. Și tocmai de aceea o să trebuiască să trecem prin partea de com-
poziție. Și prin partea de perspectivă construită.
Ne bazăm pe compoziții, în mare parte, care încep cu compoziții simple și avansează cu compoziții din ce
în ce mai abstracte. Și apoi ne bazăm pe perspective construite care sunt elemente destul de liniare inițial,
fiindcă e vorba de o structură care are anumite proporții și dimensiuni, dar pe care le explorăm pe urmă prin
conceptele noastre.
Tocmai de aceea zic mereu că perspectivele construite întâi le construim ca schelet și după aceea mână liberă,
proiecții, și alte detalii.

Casă cub
Cel mai simplu exercițiu de a proiecta o căsuță, care urmează 3 principii: marcat intrarea,
folosit maxim 3 materiale (simplu, sticlă, texturat) și intersecția de volume ca o sculptură

79
Casa prismă
Fix aceleași principii compoziționale, însă într-o volumetrie mai dinamică. Există 2 posi-
bilități de casă prismă - cu intrarea pe latura scurtă (extra dinamism) sau cu intrarea pe
latura lungă (tensiune).

80
Casa cilindru
Există 2 posibilități: cilindrul vertical sau orizontal. Cel vertical presu-
pune o volumetrie mai conservatoare, cel orizontal este o volumetrie mai
conceptuală.

81
Clădire Birouri Scara 1:200
Studiu clădire scară mai mare, însă cu același limbaj
vizual și compozițional tipic căsuțelor moderne simple.

82
Pavilioane realizate din containere
Modularitatea și limbajul arhitectural specific containerelor - accentul
cade pe modurile diferite în care pot fii decupate containerele și aranjate.

83
Plomba arhitecturală
Clădire între alte 2 clădiri, limbaj vizual care contrastează sau completează
contextul. Anturajul specific caselor ce se află în oraș.

84
Structură lemn
Foișor desenat în triplă proiecție 1:50, axonometrie 1:20
și cu 3 detalii constructive schițate.

85
Structura metalică
Spațiu tip hală care prezintă structura metalică la acoperire, dar și un concept de mobilare -
spațiu expoziție, seră, gară - orice se potrivește cu structura metalică.

86
Volumetrie casă în 4 contexte
Volumetrie simplă de 2 prisme intersectate parter și 3 etaje care se transformă în
căsuțe în 4 contexte: la munte, în oraș, la mare, pe sit izolat.

87
Design A frame
Structura de lemn folosită ca exercițiu avansat. Se desenează în plan și vedere 1:100, axono-
metrie 1:100, axonometrie ansamblu 1:200 și perspectiva la 1 punct de fugă.

88
Secțiuni-perspectivă
Detalierea interior de clădiri prin combinarea secțiuni-
lor cu perspectiva la 1 punct de fugă.

89
Design pavilioane
Studiu structuri ușoare cu formă nonconformistă. Exer-
cițiu de stăpânire a compoziției și a graficii

90
Design Casa cu plan 1:50
Reprezentare plan cu funcțiunile standard și rezolvare
de volumetrie în limbaj vizual arhitectural.

91
Conversie problemă GD în studiu casă
Abordare nonconformistă pentru a dezvolta abilitățile
de desenat planuri de arhitectură și a reține logica
funcițunilor de camere.

92
Studiu casă
Exercițiu fundamental pentru a înțelege logica din spa-
tele unei case studiate la scara 1:50, exercițiul include și
studiu de machetă 1:100.

93
Pavilioane arhitectură organică
Exercițiu gândire conceptuală și grafică cu linii organice.
Provocarea vine din reprezentarea scării umane.

94
3. Desen tehnic și geometrie descriptivă
Desenul tehnic începe ca o fascinație a ta pentru grafica aceea precisă, curată de axonometrii cu liniile foarte
clare, hașurate curat, linii punctate unde este cazul.

Ideal, treci cât mai repede de stadiul acesta ca să ajungi la geometrie descriptivă, îți zic sincer că nimic de la
desen, niciun concept abstract nu te va prăji mai mult ca geometria descriptivă. Tocmai de aceea este un rău
necesar: te va ajuta să faci toate upgradeurile acelea interioare ca să devii mai inteligent/inteligentă arhitectur-
al. Ideal, tu după primele 4-5 lecții de desen tehnic uiți complet de latura de desen și te concentrezi pe partea
de a rezolva problemele de geometrie descriptivă. Rezolvările problemelor de geometrie descriptivă sunt
deosebit de intimidante fiindcă sunt un foarte clar 0 sau 1.

Pe scurt, ori este corectă rezolvarea, ori nu este corectă - și nu ai nicio posibilitate de interpretare sau distrag-
ere a atenției în caz că rezolvarea ta este greșită. Însă acesta este nivelul la care trebuie să pui problema: în cele
din urmă după 40-50 de probleme de GD rezolvate, începi să preiei gândirea specifică.

95
4 feluri de axonometrie
Studiu volumetrie complexă în axonometrie izometrică, cavalieră, mono-
metrică și dimetrică, reprezentare cu umbre construite.

96
Studiu piramide
Studiu piramidă cu baza pătrat, pentagon și hexagon - reprezentare în triplă proiecție și
axonometrie după schimbare de plan, așezarea piramidelor pe o față laterală.

97
Umbre purtate construite 2D si 3D
Exercițiu util pentru a dezvolta vederea în spațiu și înțelegerea umbrelor
neconvenționale (rezolvarea este similară și pentru desenul liber).

98
Studiu acoperișuri
Rezolvare acoperișuri simple cu multiple pante, curte interioară. Reprez-
entare în epură și axonometrie izometrică.

99
Secțiuni schimbări de plan
Exercițiu pentru vedere în spațiu și precizie în desen. Voume complexe
secționate, secțiunea desenată în mărime reală apoi.

100
Exerciții tangentă sfere și volume simple
Introducere în gândirea de rezolvat probleme specifică desenului tehnic.
Exercițiu excelent grafică desen tehnic.

101
Intersecții volume simple
Introducere în desenul de linie și formele organice tipice designului de
produs, incluzând și materialitățile lucioase sau transparente.

102
Schimbări de plan și desfășurate
Studiu transformare a unei forme spațiale în 2 dimensi-
uni prin desfășurare, desenat volume simple în poziție
de echilibru.

103
Exerciții ax simetrie randate
Grafică standard menită să accentueze expresivitatea volumelor de geome-
trie descriptivă. Perspectivă construită.

104
Geometrie descriptiva randata
Studiu grafică compoziție volume în echilibru - perspec-
tivă construită, axonometrie, triplă proiecție.

105
4. Design de produs
Avem de-a face cu obiecte de scară mică, desenate cu materialități cât mai reprezentative. Ai nevoie să înțelegi
plasticul ca materialitate și estetică. Cel mai reprezentativ desen pentru designul de produs sunt perspectivele
explodate și axonometriile explodate, deoarece arată alcătuirea unui obiect.

Toate materialele desenate la design de produs sunt la scară foarte mică - deci se realizează după principiile
de grafică specifice acestei scări.

Ca să devii foarte bun la design de interior, este necesar să ai o anumită ciudățenie ca personalitate, care ori
este, ori nu este acolo. Grafica de design de produs este precisă ca cea de arhitectură, însă cu accentul pe ma-
terialități și estetică specifică obiectelor realizate din plastic.

106
Perspective explodate obiecte design
Introducere în desenul de linie și formele organice tipice designului de
produs, incluzând și materialitățile lucioase sau transparente.

107
Bormașina
Exercițiu foarte bun pentru a întrerupe obiceiul de a
desena obiecte liniare ce se înscriu în cutii simple.

108
Design ceasuri
Studiu grafică tipică designului de produs, accentul pe
desenul de linie.

109
Loc de joacă pentru copii
Studiu combinat pentru compoziție, grafică și funcțiuni.
Lecție situată între designul de produs și cel de interior
ca scară.

110
Design jucării
Studiu materialități și design expresiv, incluzând stilizări
pentru jucării.

111
Detaliere obiect
Prezentare obiect cu lux de detalii, grafic tip colaj și
materialități.

112
Schițe mașini
Exercițiu foarte bun pentru a întrerupe obiceiul de a
desena obiecte liniare ce se înscriu în cutii simple.

113
Schițe tip căști
Exercițiu foarte bun pentru a întrerupe obiceiul de a
desena obiecte liniare ce se înscriu în cutii simple.

114
Grafică de prezentare tip ‘colaj’ ce prezintă piese tehnice,
libere, unite prin aceeași compoziție cromatică.

115
5. Design de interior
Și aici este vorba de grafică, dar ne bazăm mai mult
pe partea de a înțelege dimensiunile standard ale
camerelor și cum funcționează acestea. Ce este difi-
cil la designul de interior este să simți perspectivele
interioare ca grafică și ca logică: acestea sunt pro-
priul lor univers din punctul acesta de vedere.

Nu asuma că dacă îți ies alte tipuri de desene, auto-

mat acele abilități se transferă sau se aplică la per-
spectivele interioare. Acestea au o anumită grafică
mult mai expresivă decât casele, cu materialități
mai pronunțate și ca să fie relevante au și o parte de
design similară cu cea a caselor.

Este nevoie să exersezi separat partea aceasta de

idei pentru design interior ca să poți exprima ceva
calitativ.

Dacă scopul tău este să înțelegi designul de interior

cu adevărat, e nevoie să ai rulaj la 30-40 de perspec-
tive detaliate unde experimentezi și îți descoperi
propriul stil de a aborda designul de interior.

Există rezolvări tipice pentru fiecare cameră și

funcțiune: acestea au propria lor logică funcțională
și de detaliere. Pentru a le înțelege, este obligatoriu
să știi toate dimensiunile standard pentru camere.

Ca grafică, ai nevoie să experimentezi cu mai multe

tehnici de a reprezenta materialități la o scară bună
pentru designul de interior, însă coloristic tot e
vorba despre culori complementare. Îți recomand
coloristica abstractizată a culorilor complementare,
în locul unor culori fotorealiste.

116
Design scaune
Introducere în desenul de linie și formele organice tipice designului de
mobilă. Se pot folosi ca anturaje pentru persepctivele interioare desenate
de acum înainte.

117
Cameră student
Reprezentare plan, axonometrie și perspectiva cu lux de
detalii pentru camera studentului arhitect.

118
Design baie
Reprezentare plan, axonometrie, desfășurate și perspec-
tivă cu lux de detalii pentru baie.

119
Cameră student
Exercițiu foarte bun pentru a întrerupe obiceiul de a
desena obiecte liniare ce se înscriu în cutii simple.

120
Living room
Reprezentare plan, axonometrie și perspectivă cu lux de
detalii pentru camera de zi.

121
Schițe concept design interior
Reprezentare în detaliu pentru diferite camere.

122
6. Urbanism și peisagistică
Aici trebuie să dăm un zoom out și să privim orașele, designul urban, designul de peisagistică, în principal
analizate prin perspective stradale la un punct de fugă și ca planuri.

Planurile și axonometriile de urbanism au un anumit farmec al lor, începi cu acestea pentru a simți urbanis-
mul: ele sunt reprezentate la scară mare (1:200 sau 1:500) și descriu o porțiune din oraș - cu clădirile speci-
fice, spațiile verzi, mobilierul urban.

Perspectivele urbane la 1 punct de fugă sunt elementul caracteristic pentru urbanism, acestea comunică silue-
ta străzii, scară urbană și toate elementele ce alcătuiesc o compoziție urbană expresivă.

Peisagistica ține foarte mult de sensibilitatea autorului: pentru perspective este nevoie de un anumit desen de
linie specific. Designul peisager este format din 2 elemente: componenta soft (plantele) și componenta hard
(mobilierul urban, tot ce este construit)

La nivelul acestui curs, eu nu intru foarte în detaliu pe partea de a detalia soft landscape designul, acesta fiind
obiect de studiu la facultate.

Hard landscape designul este foarte ușor de desenat: ne folosim de elemente de compoziție deja cunoscute
pentru a exprima trasee, jardiniere, pergole, foișoare și mobilier urban.

123
Concepte urbanism
Exercițiu reprezentare concepte urbanism precum
felurile diferite de țesut urban, axialitatea, variații de
reprezentare pentru piețele urbane.

124
Detaliere principii urbanism
Detaliere principii urbanism prin desen în axonometrie izometrică.

125
Concept compoziție urbanism
Studiu concept urbanism - reprezentare în plan, axonometrie și perspectivă la un punct de fugă.

126
Axonometrii studiu concept design peisager
Reprezentare concept și desen final scara 1:500, grafică în markere.

127
Studiu anturaje - copaci și vegetație
Exercițiu esențial pentru a îmbunătăți desenul de linie
la mână liberă si cunoașterea vegetatiei pentru desen
arhitectural

128
Studiu anturaje -design grădină publică
Studiu 4 stiluri de concept peisager și aranjarea lor într-o compoziție coerentă vizual.

129
7. Istoria arhitecturii
Istoria inițial o făceam în programa inițială
în semestrul întâi, dar optimizând cursul am
mutat-o în intensivul din vacanța de Paște.
De ce? Fiindcă nu este atât de importantă
pentru grafică și dezvoltarea abilităților de
desen la mână liberă.

Nu există o specializare în care e necesară

doar istorie arhitecturii, drept urmare aceasta
vine ca o completare la toate abilitățile tale și
este esențială pentru probele practice unde se
cere să desenezi clădiri reprezentative.

Detalierea monumentelor clasice te va ajuta

să te obișnuiești cu detalierea, deoarece te
forțează să organizezi prin grafica ta o canti-
tate imensă de detalii, astfel încât acestea să
se poată citi coerent ca desen de linie, dar pot
și să fie hașurate.

Este necesar să știi pe de-a-fundul clădiri

reprezentative din fiecare stil arhitectural,
vom detalia cum le poți reține în capitolul
despre teoria arhitecturală și înțelesul stiluri-
lor arhitecturale.

Cu ce rămâi de la studiat istoria e că înțelegi

anumite principii din arhitectura clasică care
se reiau și în arhitectura modernă, și în toate
căsuțele pe care o să le faci la facultate. Pe
măsură ce avansezi în studiile tale academice,
o să înțelegi aceste principii la nivele din ce
în ce mai profunde.

130
Arhitectură antichitate

131
Biserici tradiționale - structură de lemn și de piatră

132
Arhitectură romanică și gotică

133
Modernism

134
Postmodernism

135
8. Schițat diverse subiecte
Este vorba de un exercițiu care îți con-
struiește repertoriul vizual, adică tu o să
schițezi tot felul de subiecte legate de ar-
hitectură, diferite feluri de căsuțe, care în
cele din urmă îți dau o înțelegere un pic
mai variată a fenomenului arhitectural.

Nu te blochezi doar în teme simple,

standard de admitere, ci te obișnuieș-
ti să ai o gândire arhitecturală care se
exprimă în grafică. Asta o să facă o
diferență foarte mare în special dacă te
obișnuiești cu ideea că trebuie să prezinți
grafic aceste idei.

136
Materiale creion color
Studiu reprezentare materialități în creioane colorate, accentul pe de-
taliere.

137
Nave spațiale
Studiu desen forme avansate, pornind de la cutii simple.

138
Anturaje oameni și animale
Exercițiu pentru sensibilizarea desenului de linie la
mână liberă, reprezentare în creion 2B.

139
Dulciuri și compoziție cranii
Exercițiu foarte bun pentru a întrerupe obiceiul de a
desena obiecte liniare ce se înscriu în cutii simple.

140
9. Software
Din anul II tu o să ai nevoie de software ca să te poți descurca la facultate fiindcă cel mai probabil din anul II
este opțional să lucrezi pe calculator, iar din anul III deja este esențial important.

Cel mai bun moment posibil să înveți software este fix cum începi anul I: atunci facultatea este cea mai lejeră
din toți anii și poți strecura câte 2 lecții de software/săptămână.

Ce este greu nu e investiția de timp, ci schimbarea profundă ce e nevoie să o efectuezi pentru a înțelege soft-
ware-ul. Dacă te-ai jucat până acum pe calculator sau la nivelul de acum te intimidează calculatorul, situația
este tot aceeași: ai nevoie să înveți un domeniu nou de la zero.

La software nimeni nu pune accentul pe tehnică, cum s-ar pune problema la desen, însă toată lumea se
așteaptă să fii foarte bun. Asta creează o situație specială: dacă devii foarte bun/bună la software, asta îți va
asigura un avantaj competitiv major.

Secretul la software este să ai workflow-ul foarte optimizat - ajungi să faci taskurile respective de 10 ori mai
bine decât un om normal (aici este complet diferit decât desenul unde te poți mișca realist doar de 2-3 ori
mai repede).

Ai nevoie de 4 programe în principiu:

Photoshop pentru grafică 2D pe bază de raster (imagini). O să înveți să faci grafică pentru planuri, fațade,
cum să scoți cât mai mult din randările tale.
AutoCAD pentru designul vectorial. Acesta te va ajuta să desenezi proiectele, linie cu linie.

3ds max pentru modelare 3D. Acesta te va ajuta să creezi machetele 3D ale proiectelor tale. Eu recomand în
timpul facultății să îți realizezi proiectele în AutoCAD și 3ds max - asta îți va da libertatea creativă să poți
explora temele cum trebuie. O alternativă este să faci totul într-un program BIM ca Revit sau AutoCAD, dar
asta îți va limita expresia vizuală, chiar dacă te va ajuta să te miști mai repede.

Lumion pentru randări. Acesta se învață foarte ușor și este ideal pentru a importa machetele 3D din 3ds max,
a aplica materiale pe ele și apoi a le randa fotorealist. O alternativă ar fi să înveți V-Ray, dar acesta are o curbă
prea complicată de învățat, efortul de a-l stăpâni recomand să fie pus în a avea un workflow extrem de opti-
mizat în Lumion.

141
Design afiș Compoziție abstractă
Studiu grafică afiș cu accentul pe imag- Grafică abstractă realizată prin
ini raster și transparente. selecții simple.

142
Grafică fațadă arhitectură
Desen de linie importat din autocad, apoi adăugat grafică în photoshop.

143
Grafică planuri autocad
Planuri grafice realizate începând de la desenul de linie importat din auto-
cad.
Grafică reprezentată în photoshop.

144
Modelare poligonală începători
Exercițiu introducere modelare poligonală, model pavil-
ion rectangular simplu.

145
Ordonare și randare scenă
Ordonare materiale și obiecte scenă pentru a fii randate apoi în Lumion.

146
Modelare poligonală avansată 3ds max
Studiu detaliat realizare clădire cu mix de forme organice și forme rectan-
gulare.

147
PARTEA IV.
CUM ITI
OPTIMIZEZI
GANDIREA

148
Cum îți optimizezi gândirea
Acest capitol este foarte nonconformist fiindcă majoritatea oamenilor se identifică la un nivel foarte personal
cu modul cum văd ei și cum gândesc. Însă gândirea ta nu are cum să fie ceva ce rămâne pe loc în modul în
care vrei tu.

Tu dacă vrei să înțelegi arhitectura, înseamnă că ai nevoie să-ți educi percepția și abilitățile, însă toate acestea
au ca fundament același lucru: gândirea ta. Cum aceasta se îmbunătățește, cum tu poți naviga arhitectura.
Chiar crezi că poți să intri într-un domeniu elitist și deodată totul să ți se pară firesc și cursiv?

Tot ce refuzi să îmbunătățești la tine acum, te va mușca de fund mai încolo. Încearcă să accepți natura proce-
sului, faptul că nu îți permiți să fii selectiv în ceea ce înveți fiindcă îți place și ceea ce refuzi să înveți fiindcă
nu ți se pare atractiv ca materie. De ce ai gândi așa?

Logica și gândirea rațională nu sunt cum vrei tu să fie de logice. Există, ce-i drept, o gândire rațională analit-
ică și una rațională care ordonează, însă acestea, de cele mai multe ori, nu pot să rămână pure în esență, ci se
subordonează logicii situației. Vrei să faci ce este ‘logic’ sau ce merge în desen? Îți recomand să nu vrei să ai
dreptate, ci să vrei să predai desene calitative.

Până la urmă, de ce toată bătaia aceasta de cap cu lucruri abstracte ce ne fac să ne uităm în gol și aparent nu
au nici o legătură directă cu arhitectura?

Pentru libertatea ce o primești din toată povestea aceasta. Recompensa ta pentru toată zbaterea este faptul că
odată făcute aceste upgrade-uri în gândire, ele rămân pentru tot restul vieții tale și de asemenea îți asigură
ușurința aceea în a naviga orice planșă apare pe radar de acum înainte.

De ce am reușit eu să fac un concept de proiect în 4 ore și apoi acesta să fie fix pe fix, ce își dorea clientul, dar
nu putea să-și imagineze, în timp ce altor arhitecți le trebuie 2 săptămâni și conceptul poate iese, poate nu
iese?

Fix din același motiv. Am învățat să observ ce contează și ce nu contează - ignor complet ce nu contează, știu
că un proiect nu are cum să fie perfect, mobilizez toată energia creativă să exprim un concept original cap-
coadă, realizând un proiect expresiv, însă cu riscul de a omite detalii.

De obicei, aceste detalii nu sunt cât credeam eu inițial de esențiale și după fiecare discuție cu un beneficiar
ajung la aceeași concluzie: că ar fi trebuit să fie și mai exagerat de expresiv conceptul.

149
I. Nu mai gândi ca un om normal dacă vrei să devii bun la arhitec-
tură.
Cam așa este și la desenul de arhitectură, are propria lui logică ce nu seamănă cu logica de învățat orice altă
materie. Ceea ce pune arhitectura fix în categoria de domenii tabu, unde nu ai foarte clar ce anume te face să
fii bun, însă este evident lucrul acela când îl simți dezvoltat la arhitecți care știu să deseneze sau la colegi de-ai
tăi pe care îi simți că știu să deseneze.

Esența este gândirea, gândirea ta trebuie să se depărteze cât de mult posibil de gândirea de om normal. E
ciudat, inițial lumea din jur pare ce este real și arhitectura pare ce este ciudat, însă cu timpul începi să simți
adevărul: că e exact opusul. Arhitectura e lumea reală, tot ce e în jur este iluzia.

Gândirea trebuie să se schimbe ca tu să poți avea acces liber la grafică și creativitate arhitecturală.

Începe să gândești cu creionul pe foaie, asta te va ajuta cel mai mult. Liniile de arhitect sunt ca gândurile de
arhitect - menite să fie foarte precise și să descrie spații. Noi descoperim treptat prin desen ce urmează să
creăm - nu este vorba despre un

Toată lumea caută să înțeleagă lucrurile înainte să le deseneze și când observă că nu se poate asta, atunci se
indignează și zic că ‘nu înțeleg’. Nu e așa, nu trebuie să le înțelegi, trebuie să le vezi în spațiu. Și le vezi 100%
sigur în spațiu după ce le-ai terminat de desenat.

Oamenii normali au și o inteligență emoțională destul de primitivă: se rezumă la a avea o idee care le place
și de la care nu vor să se abată indiferent câte dovezi apar că desenul însuși se duce în altă direcție. Și eu am
gândit așa, chiar foarte mult timp.

Acum că începi să înțelegi aceste lucruri, înseamnă că este cazul să-ți dezvolți un ego/orgoliu exagerat?
Evident că nu! Este ca atunci când vezi enunțul unei probleme de geometrie descriptivă și zici: ‘știu rezolvar-
ea’! Nu. Zici că știi după ce ai predat planșa, ai luat nota maximă pe ea și apoi poți să zici ce vrei tu: că știi, că
a fost ușor.

Eu de-a lungul anilor m-am obișnuit să trebuiască să apar cunoștințele mele fiindcă mereu sunt puse la dubiu
și la test, deci sunt 100% conștient că nu rezolv nimic făcându-mă să mă simt că știu mai bine decât x sau mai
puțin decât y.
Ești la fel de bun ca ultima planșă desenată, fii smart și concentrează-ți toată energia pe asta!

150
1. Legenda sfinxului - renunțat la ‘istețime’, concentrează-te pe gândi-
rea șlefuită în mod sistematic
Nu știu cum să mai zic în alte feluri același lucru - să renunți la ce crezi tu că e și să te concentrezi pe desen,
lăsând acesta să-ți modeleze logica.
Și să nu te opui când apar lucruri ce nu-ți convin.

Legenda sfinxului mi se pare foarte interesantă. Zeița Hera a blestemat orașul x cu o creatură oribilă cu corp
de leu, cap de femeie și aripi de vultur.

Aceasta adresa o ghicitoare: cine nu rezolvă ghicitoarea era instant devorat.

Nimeni nu a reușit să rezolve ghicitoarea și apare eroul nostru Oedip care se duce să înfrunte sfinxul. Și
sfinxul îl întreabă: “Ce animal merge la răsărit în 4 labe, apoi în amiază în 2 labe și la apus în 3 labe’. Eroul
nostru ghicește că omul este acel animal și sfinxul de la soc se aruncă în prăpastie și moare.
Fantastic! Ce impresionant…

Nu, chiar deloc. Simbolistica din spatele legendei probabil subliniază faptul că istețimea aceasta pe loc pe care
o ai sau nu o ai poate să rezolve problemele fioroase ce vor să ne domine. Dar dacă nu funcționează așa? Dacă
este un mod prea simplist de a vedea lucrurile?

Poate înainte, când probele de admitere erau stricte, poate atunci da. Dar acum în nici un caz - cu gândirea
aceasta de istețime pe moment, nu ajungi foarte departe cu arhitectura. Creează dinamica aceea stupidă de
‘cine se prinde e bun, cine nu, nu este bun’.

Creativitatea și aptitudinile arhitecturale sunt ceva complex, care se dezvoltă prin a avea mai multe compo-
nente la locul lor și dezvoltate suficient.

Cred că opusul este cum îl descriau prezentatori pe Mike Tyson: cea mai mare viteză la brațe, loviturile cele
mai puternice, defensivă cea mai bună.

Adică rezultatele lui nu erau din cauze unei istețimi, gândiri originale, creativitate sau orice termen din acesta
superficial. În spatele imaginii percepute de ceilalți erau abilități solide ce erau șlefuite aproape de perfecți-
une. Era atât de bun în ceea ce făcea încât era invizibil pentru cine nu știa la ce să se uite.

Cam așa este și la desenul de arhitectură.

151
2. Abstractizarea rațională a realității și homeostazia
Abstractizarea

Oamenii normali sunt obișnuiți să se bucure de viață sau să o trăiască cumva în ‘first person view’, adică ca și
cum sunt într-un joc pe calculator și participă în rolul principal în viața lor. Pentru a deveni bun la arhitec-
tură ai nevoie să privești abstract viața, prin intermediul imaginației.

Tu stai și înțelegi în mod abstract cum funcționează lucruri și procese. Până la urmă, este foarte ciudat
fenomenul: tu gândești lucruri ce sunt doar în mintea ta, apoi faci tot ce poți să le reprezinți pe foaie, fiind
conștient că niciodată nu o să arate fix ca în imaginație.
Dacă prima parte de a le imagina este grea, cea de a accepta că a modela materia este un subiect extrem de di-
ficil și că cel mai bun posibil este să lași și procesul să dicteze în ce direcție vrea să fie dus, aici e și mai dificil.

Cea mai importantă aplicabilitate a abstractizării este când îți folosești mintea să înțelegi înspre viitor ce
pași vor urma pentru ca un desen sau un rezultat să se poată materializa în realitate. Apoi începi să execuți
pașii, nedeviind de la plan, stând focusat pe ceea ce vrei să creezi. Apoi ești șocat să vezi că ceva ce ți se părea
imposibil devine realitate și mai mult, par ceva complet firesc acum, ca și cum a fost acolo dintotdeauna. Însă
noi știm tot procesul și realitatea a ce a fost necesar să ajungem acolo.

Homeostazia
În general, suntem profund legați de acest instinct de homeostazie, adică de a conserva energie. Nu cumva
să facă ceva ce este ușor înafară a ce este ușor de făcut, fără mare bătaie de cap, că fac urât. Nu cum să audă o
critică la ceva ce fac, ce fac ei e perfect și ei sunt perfecți. Oare chiar așa să fie?
Prăjeala am observat că este leacul nr. 1 împotriva homeostaziei.

Inițial tu o să preferi homeostazia, însă treptat, o să vezi că expunerea la prăjeală prin arhitectură este mult
mai benefică pentru tine. Când se produce acest declic, o să începi să eviți homeostazia, la nivel de ‘simți că
ceva nu e în regulă’, că ‘nu faci nimic să evoluezi’.

Cea mai importantă aplicabilitate a homeostaziei este când tu decizi să ieși din zona de confort și observi cu
mare surpriză că totul se împotrivește: gândurile, emoțiile, corpul, parcă și tot ce e în jurul tău. Ca să reușeș-
ti să faci ce ți-ai propus ai nevoie de mai multe încercări, ideal mai multe zile la rând. Încet-încet, conflictul
interior dispare și tu poți să dai voie potențialului tău să iasă la iveală.
Când vrei să te apuci de alt lucru care este în afara zonei tale de confort fiindcă procesul va trebui reluat de la
zero - din păcate, sistemul nervos uman atât poate, să te obișnuiască cu câte un lucru important pe rând.
152
3 . Inteligența emoțională
Este fix ce va face diferența între tine și oamenii normali. Aceștia se blochează/bruiază în tot felul de detalii
nesemnificative care fac imposibil succesul lor în desenul de arhitectură.

De ce? Fiindcă în loc să facă ce e necesar să facă în ordinea în care este necesară și acest proces să fie foarte
clar de la prima impresie… Ei se blochează în orice, numai nu ce trebuie.

Inteligența emoțională folosită defensiv:

Blochezi orice ar veni din exterior care este o influență asupra ta: și negativă și pozitivă. Prin asta îți menții
percepția curată ca să te poți focusa pe ce contează: ce împinge planșa ta înainte. Cum îți dai tu seama ce con-
tează? De obicei ori te prăjește când te gândești, ori ți se face frică, ori nu îți place - adică înțeapă homeostazia
organismului tău.

Te ajută de asemenea să poți tempera ritmul în care lucrezi astfel încât să poți termina toată planșa ce o ai
de desenat. Tu înțelegi instinctiv ce parte a unei teme îți vine firească și așa te poți organiza să faci întâi un
lucru dificil, apoi să ‘iei pauză’ făcând ce îți vine mai ușor, apoi când te-ai odihnit iar să te focusezi pe ceva
greu. Toate acestea în mod sistematic, respectând formula pe 5 pași, astfel încât toate eforturile tale în desenul
respectiv duc spre ceva concret și au un ritm care îți este benefic ție.

Inteligența emoțională folosită ofensiv:

Aici este puțin mai greu, tuturor ne este frică de respingere și de momentul acela când ne simțim ne-inteli-
genți. Tocmai de aceea majoritatea oamenilor fac aproape orice să evite aceste momente. Și arhitecți cu edu-
cație arhitecturală, evită pe cât posibil să fie puși într-o situație în care nu se pot descurca.

Numai că tu ai aflat de această informație acum, la începutul carierei tale, deci ai suficient timp să te
obișnuiești să vezi lucrurile altfel. Caută momentele de prăjeală, caută să-ți fie abilitățile tale de grafică extinse
la maximum, caută să dai de situații care te fac să te simți low iq. E cel mai bine așa pe termen lung pentru
tine.
Inteligenta emoțională îți oferă alt lucru foarte important, capacitatea de a muri metaforic pentru a renaște -
ceva ce iarăși este foarte inconfortabil pentru oamenii normali. Cum se zicea: primăvara, vară, toamnă, iarnă
(moartea), primăvara (renașterea).
Adică asta înseamnă că tu poți treptat să renunți la stadii din evoluția ta, pentru a avansa spre alte stadii mai
valoroase, care te ajută să te apropii mai mult de cine vrei tu să devii.

153
II. Cum înveți și faci upgrade la desen

Tu nu ai nevoie să muncești așa doar în first person view, ci chiar să crești în abilitățile tale, aș zice la fiecare
15 minute să se întâmple ceva relevant care îți aduce ceva în plus la abilități. A sosit momentul să vedem cum
funcționează cu adevărat învățatul la desen și de ce ai tu nevoie să ajungi să desenezi fix ce trebuie, fix cum
trebuie ca să înveți și să crești constant în abilități.

1. Criteriul de succes și cum pui problema ‘la alt nivel’

Tu în mintea ta ai setat deja cum lucrurile stau la desen, și cel mai probabil povestea este ceva de genul acesta:
iei notă mare, super - ești elev bun. Nu iei, oribil, înseamnă că tot efortul tău este dezvalidat. Nu e așa - tu
concentrează-te ca la fiecare lecție să tragi absolut cât de mult poți - asta se rezumă la a căuta să te prăjești la
fiecare desen.

De absolut fiecare dată când intră procesul de geneză neuronală în acțiune, atunci garantat faci un pas
înainte. Vezi, nu e nevoie de nici un plan foarte organizat de studiu care să-ți asigure pașii 100% siguri în
evoluția ta - oricum așa ceva nu ar merge fiindcă fiecare ființă umană este unică din punct de vedere al cum
învață. Schimbarea de comportament (învățarea) nu este garantată și nici echivalentă la 2 persoane care trec
prin fix aceleași experiențe de învățat.

Nu îți seta în cap cât ar trebui să țină până ajungi la x rezultate la desen fiindcă lucrurile acestea nu sunt
obiectiv atât de măsurabile cum ți-ai dori. În unele cazuri tu îți asumi că progresul vine mult mai încet decât
vine cu adevărat și asta te trage în jos fiindcă pe măsură ce te apropie, tu nu poți să ‘aterizezi avionul’, să ter-
mini acel 80-100.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înveți legat de criteriul de succes este să nu lași lucrurile să se
ordoneze în funcție de cum apar ci să îți reorganizezi prioritățile astfel încât criteriile tale de succes te aduc
spre o planșă calitativă: să termini desenul de linie în prima treime a timpului alocat unui desen, să poți duce
la capăt orice planșă posibilă.

Cu cât îți setezi aceste standarde mai clar, cu atât te obișnuiești să te miști mai repede înainte cu abilitățile și
poți să te adaptezi la orice apare de la planșele ce ți s-ar părea dificile.

154
3. Focusul și cum să dai atenție doar la ce contează
Ai nevoie să fii focusat pe ce ai de făcut, să ignori orice altceva decât ce simți că îți duce planșa mai departe.
Cum îți dai seama? De obicei lucrurile care nu îți plac/sunt foarte stresante sunt fix lucrurile care îți duc de-
senul înainte și îți dau energia aceea să avansezi.

Se zicea că timpul și atenția sunt singurele 2 resurse ce contează, întrebarea devine atunci - spre ce parte con-
cretă a desenului îți direcționezi tu timpul și atenția?
Focusul se disipă foarte ușor de către influențe exterioare, tocmai de aceea este necesar să-ți creezi un mediu
care te sprijină în demersurile tale cu desenul - toate lucrurile acestea nu vin complet firesc, e necesar efort
conștient pentru a fi subtil direcționate către ce este benefic ție. Voi detalia procesul într-un segment viitor.

Contează să te focusezi pe cel mai important lucru în arhitectură: să poți preda o planșă finală calitativă -
cum ajungi acolo însă nu ar trebui să te intereseze. De ce? Fiindcă răspunsurile toate îți vin din proces, cât
timp tu ești focusat să produci tema aceea calitativă, procesul îți va scoate automat în cale momentele es-
ențiale de care ai nevoie ca să crești.

4. Geneza neurala - Prăjeala

Geneza neurală, creierul tău creând noi conexiuni neurale ce îl sprijină să facă upgrade în gândire. Procesul
este deosebit de neplăcut - tocmai de aceea eu nu am încredere în cine vorbește despre desenul de arhitectură
ca despre ‘o familie, mentor’ sau alte cuvinte pufoase care îți iau din claritatea scopului și implicării.

De ce este așa de intensă prăjeala la desenul de arhitectură? Cea mai bună explicație pe care am găsit-o este că
desenul este un domeniu vizual, iar văzul este simțul prin care oamenii prind cea mai multă informație din
mediul lor exterior (aproximativ 2 treimi). Deci pe scurt tu ai input foarte puternic, cu multă informație care
îți bombardează subconștientul la un nivel foarte profund.

Tu ai nevoie să cauți cât mai repede starea aceasta de ‘prăjeală’ fiindcă atunci începe cu adevărat lecția pe care
o studiezi - până atunci totul nu este implicare 100%.
Din procesul acesta de neurogeneză îți iei tu declicurile toate și apoi ajungi să ai pe autopilot mare parte din
desen. Ajungi să poți face ‘fără să gândești’, ‘pe autopilot’.

Procesul de geneză neurală este printre cele mai firești din tot ce înseamnă învățatul desenul de arhitectură,
tot ce ai tu nevoie este să-l încurajezi și să-l dezvolți, să ajungă să fie criteriul tău de succes faptul că te-ai pră-
jit în prima oră de desen sau că ai învățat ceva nou care te prăjește atât de mult.
155
III. Lipsa ta de progres explicată
Desenul de arhitectură e plin de drame și urcușuri/coborâșuri/platouri unde rămâi la un nivel și nu ai habar
dacă o să poți să treci la nivelul următor.

Nu trebuie să fie neapărat așa (haosul acesta este uneori deosebit de palpitant), dar poți evita 80% din părțile
neplăcute dacă ești conștient de unde provin ele. De obicei nu a analiza greșelile de suprafață te ajuta să avan-
sezi, ci trebuie să ajungi să nu se pună problema de a face greșelile previzibile, ci a le evita din prima - pentru
a face greșelile mai calitative și complet imprevizibile.

Uneori problemele vin de la atitudinea ta greșită, care provine din experiențele tale din trecut – în mint-
ea ta compari desenul de arhitectură cu matematica, cu cântatul la un instrument sau alte lucruri care nu
funcționează la fel…

Oricum l-ai privi, desenul de arhitectură este propria lui fiară, cu propria logică, pe care o să o înțelegi mult
mai ușor dacă îți schimbi atitudinea spre ceva ce se mulează cât mai realist pe desen.

Contemplează aceste 3 idei despre desen și vei evita din prima 80% din drame, apoi te vei putea concentra pe
ce e bine pentru tine.

1. Nu desenezi pentru ‘tu de peste 3 luni’

Ai impresia că tu desenezi să îți iasă planșa din fața ta? Greșit.

Ca regulă generală, tu desenezi pentru tine de peste 3 luni, adică orice dificultăți apar acum și pe care le ataci
concret, acestea vor dispărea complet în 3 luni și vei fi gata de acțiune ca să treci cu desenul la nivelul ce ur-
mează.

Ai nevoie să te obișnuiești cu timpul necesar pentru ca să se producă progres adevărat în abilitățile tale - am
observat că 3 luni este un termen realist pentru ca aceste schimbări să se poată produce în mod irevocabil.
De asemenea, așa te obișnuiești să te concentrezi pe proces mai mult decât pe rezultate, adică fix opusul a ce
ai învățat la educația ta de liceu.

Exercițiile de creativitate ajută foarte mult la a te menține pe direcția bună cu desenul, aplicatul corecturii,
ritmul de programă de aur sunt unelte ce te vor sprijini să poți rămâne consistent(ă) în comportamentul în
fața planșetei ca să poți avea rezultatele optime în 3 luni.

156
Progresul vine repede când studiezi arhitectura, însă ține puțin mai mult timp ca tu să stabilizezi ce înveți și
să îl faci o parte din viziunea ta asupra lumii. Așa că hai să ne concentrăm pe a trage pentru tine de peste 3
luni.

Doare acum fiindcă nu ești unde vrei, e ok – cu toții am simțit asta! E cel mai sănătos sentiment din lume
fiindcă te conectează de realitatea vieții – și realitatea e că uneori lucrurile sunt brutale, dacă nu alegi să le
adresezi cât mai direct posibil (cu riscul de a te confrunta cu limitările tale).

Sentimentul cel mai neplăcut este când ești confortabil 100% cu ce desenezi – asta înseamnă că nu e progres,
că nu plusezi pe lucrurile acelea ce te împing să fii mai bun.
Nu îți place un anumit subiect, e perfect! Începe cu el, tu de peste 3 luni se va uita în urmă la momentul aces-
ta și va râde!

2.Desenezi selectiv, în loc să ‘tanchezi’

Citisem în cartea celor 5 inele ale lui Myamoto Musashi că un samurai nu trebuie să aibă o armă favorită,
trebuie să le stăpânească pe toate… și asta este cât se poate de adevărat!

Tu nu trebuie să selectezi din teme – ”îmi place geometria descriptivă și nu îmi plac compozițiile”… sau ”îmi
place desenul liber, dar nu suport desenul tehnic.” Folosindu-ne inteligenta emoțională, putem să înțelegem
că toate

Când te apuci de a studia desenul de arhitectură, trebuie să tancuiești (a tancui = terminologie din jocurile pe
calculator, să ataci direct, cu ochelari de cal dacă e nevoie) tot ce mișcă - secțiuni, perspective, istorie, com-
poziții. TOT.

Tancuitul construiește inerție. Inerția face totul mult mai plăcut și te face mai puternic - acea inerție îți dă ca-
pacitatea să devii foarte bun în desen fiindcă face totul să curgă, fără să trebuiască să îl împarți tu în categorii
sau să gândești prea mult lucrurile.

Inerția este ce duce la înțelegerea ta că arhitectura este un stil de viață, nu ceva ce faci pentru note sau pentru
care stai 2-3 ore să studiezi, apoi uiți complet de ce ai făcut. Inerția aceasta îți construiește ca un motoraș care
te face să poți desena lucruri din ce în ce mai dificile.

Totul începe cu tancuitul, a te supune procesului și ce îți cere acesta, fără ca respectivele desene să treacă prin
vreun filtru.

157
Majoritatea aleg ce le plac la desen și desenează doar asta. Ce nu le place, nu desenează. GREȘIT. Aceasta este
rețeta pentru a aduna goluri în stilul de desen până treci de stadiul intermediar...goluri ce vor fi deosebit de
greu de corectat mai încolo...

Nu există desene neplăcute și desene favorite, există doar arhitectură. Tu te dedici studiului arhitecturii, drept
urmare direcția aceasta contează, nu subiectele ce apar pe parcurs care poate pe moment îți plac (sau nu). De
multe ori, desenele îți plac abia după ce îți ies – valabil 100% pentru geometria descriptivă.

3. Asumi că doar muncind ți se face upgradeul în abilități:

Trebuie să lucrezi activ la a-ți șlefui mintea pentru a putea crește.

Asta bănuiam și eu de când eram începător, dar pe atunci nu erau sisteme care să explice ‘de ce’ unele lucruri
îmi vin mult mai ușoare decât altele și cum să pot crește la abilitățile ce mi se par că sunt foarte grele.

Totul la desen părea min/max - majoritatea celor care dădeau la arhitectură erau foarte slabi și de partea
cealaltă erau cei care erau de neatins, cu mult peste orice m-aș fi putut eu imagina să creez.

Totuși, eu mă gândeam că ‘lasă, o să muncesc și blocajul acela când mi se pare deosebit de dificil (de exemplu,
să dau patina aceea finală de grafică a planșei), se va rezolva de la sine’.

Greșit! Ce bănuiam eu era doar vârful de aisberg la un pattern de greșeli care se repetă peste tot în munca
mea și că e o provocare ce va sta cu mine ani la rând: să înțeleg cum îmi funcționează mintea.

Nu trebuie să lași asta să se întâmple, ai 3 sisteme care te ajută să te înțelegi pe tine și să crești cu desenul și
viața:

Gene keys - latură spirituală, îți arată cum ‘să ridici vibrația’ genelor tale ca să dezlănțui și mai mult potențial
și talent.
MBTI - cel mai accesibil și ușor de înțeles, îți arată funcțiunile cognitive ale creierului tău. Începe cu acesta!
Human design - cel mai complex, aici vezi cum funcționezi tu holistic și primești toate răspunsurile la cam
toate întrebările pe care le ai despre tot în viața ta.

Toate aceste sisteme sunt teme pentru acasă ce necesită studiu din partea ta: fă-ți temele și la asta și vei crește
în desen fără să dai în gol.

158
4. Ce te ține pe loc?
Nu toți elevii au cel mai bun început posibil cu arhitectura... iarăși nu este din vina ta. Hai să ne uităm la niște
posibile motive. Dacă te identifici cu vreo categorie enumerată sau cu toate 3... nu e nevoie să recunoști față
de toată lumea. Este între tine și tine - recunoști că s-ar putea să fie așa și decizi să faci ceva să îmbunătățești.
Atât.

Mediu neprielnic dezvoltării intelectuale.

Poate nu ai nici un exemplu în jur de persoane realizate intelectual care sunt exemple pozitive. Poate singurii
oameni inteligenți cu care ai avut de-a face sunt profa de mate și proful de fizică... și aceștia dezamăgesc. Evi-
dent că dezamăgesc - în cel mai bun caz sunt intelectuali (oameni care au studiat gândirea altor oameni) și nu
sunt inteligenți (nu au creat nimic de la zero folosindu-și propria gândire/propriile instincte).

Asta țin minte eu la liceu - erau lăudați toți elevii care doreau să se facă programatori sau care citeau mult.
Dar le lipsea esența aceea, pe vremea aceea nu puteam pune în cuvinte exact ce nu era în regulă, însă acum,
uitându-mă în spate este foarte foarte clar.

Lipsa ta de dezvoltare intelectuală.

Poate ai tras chiulul la liceu timp de 2-3 ani și acum deodată vrei să fii la standard. Surpriză! Nu se poate...
trebuie să-ți plătești datoriile din trecut, să recunoști că ai frecat menta și ai nevoie să compensezi.

Anumite profile specifice la liceu care îngreunează procesul de studiu.

Profilul uman și cel de socio sunt oribile fiindcă nu te învață să înveți. Tocmai de aceea, când începi arhitectu-
ra și studiezi la profil uman, va trebui să înveți să înveți în paralel cu a învăța arhitectura.
Dificultățile extreme apar la partea de geometrie descriptivă, unde o să fie foarte clar că te blochezi foarte
repede. Însă nu o zic ca un reproș sau ca ceva care este final - tu decizi ce este final. Evident că prin persever-
ență (care este o atitudine) - decizi.
Leacul la toate adversitățile acestea?
Tac și fac. Pur și simplu accepți realitatea obiectivă a situației tale și faci ce poți să iasă fiecare planșă mai bună
ca cea din urmă. Și ai zice că asta nu e mare lucru, dar îți va alinia toate procesele cognitive pentru a avansa
în desen. Pentru mine este foarte simplu - ‘taci și proiectează’. Când vine vorba de căsuțe, fac absolut tot ce
se cere, aplic toate modificările ce mi sunt cerute oricât de nerezonabile și așa proiectele avansează și ideile
devin din ce în ce mai șlefuite.

159
IV. Comportamentul ideal pentru arhitectura
Și îți recomand să faci tot ce poți ca să nu mai apară nici în vocabularul tău, nici în comportament. Sunt șanse
foarte mari să-ți fie foarte greu să renunți la asta, fiindcă fix așa ai trăit 17 ani, înainte să începi lecțiile de
arhitectură.
Confuzia apare de la faptul că tu crezi că siguranța mentală și înțelegerea sunt esențiale la desen - când de
fapt am tot descris că prin șlefuirea instinctelor și inteligența emoțională reușești să navighezi planșa.
Greu nu ar trebui să existe fiindcă nu există nici ușor.
Cel mai greu lucru trebuie să fie identic cu cel mai ușor lucru și egal cu nimic. Fiindcă tu oricum intri în
transă de la prăjeală.

1.Intimidarea în desen și procesul de revenire

Intimidarea este un lucru foarte real, care îți inhibă expresia ta creativă și te poate bloca pe loc, paraliza încât
să nu poți exprima nimic din ceea ce știi tu în desen.

M-am obișnuit de-a lungul anilor să aud o gamă foarte variată de ‘motive 100% logice’ pentru care un elev nu
vrea să deseneze o anumită parte a unei lecții. Sau că nu se poate realiza ceva, pur și simplu.

Intimidarea se contracarează prin a fi focusat doar pe ce ai tu de făcut, fără a te uita în stânga sau în dreapta, a
te compara cu alții sau cu lucrurile imaginare din mintea ta care te pun într-o lumină defavorabilă.

Gândești cu creionul pe foaie, a fi conștient că 80% din desen este mereu la fel, deci nu ai cum să nu poți face
ceva la orice temă întâlnești și prin formula cu 5 pași prin care poți desena orice.

Lucrurile acestea pot să fie 100% logice, să le înțelegi, să le cunoști, să le vezi cum se desfășoară în fața ochilor
tăi și tot să nu le poți pune la locul lor, să te afecteze profund. Dar refocusându-te pe ce contează, aducându-ți
aminte de formula cu 5 pași și cum a mers de nenumărate ori până acum în diferite contexte. De ce nu ar
merge fix și acum?

Cel mai interesant este procesul de revenire de la intimidare - acesta, în funcție de caz, nu se poate produce
pe loc deoarece tu trebuie să construiești la loc inerția care a fost bruiată din intimidare. De multe ori o să
perseverezi în a face ceea ce e productiv și cumva lucrurile nu se leagă, indiferent cât efort depui. Asta se
întâmplă din păcate fiindcă inerția ta a fost bruiată la un nivel foarte profund. Alta soluție nu există decât să
persisti în a face ceea ce e productiv, iar la un moment dat se produce declicul și ești iar pe ritmul de aur.

160
2. Nota 9 la desen (realitatea)
Toți elevii vor să ia numai note de 9 și 10 la arhitectură, fiindcă așa s-au obișnuit de la școală. ‘Ți-ai făcut
tema, bravo, nota 10!’ La arhitectură e altfel notarea, în mod special la examenul de admitere.

Ce ai nevoie să știi e că notele cresc exponențial, deci este o diferență imensă între 7.40 și 7.70. Nota 8.50
înseamnă că ești top 10%. Pentru proba practică, voi detalia interpretarea notelor și de ce ai nevoie să privești
altfel lucrurile.

Nota 9 însă este un fenomen destul de rar, dar așa ajungi la nota 9. Realist, 1 din 10 planșe este o planșă bună
‘cu acel ceva’, 1 din 10 planșe bune este o planșă foarte bună, de nota 9. Este atât de simplu, 1 din 100 planșe la
care ți-ai dat silința poate să ajungă la nota de 9.

Concentrează-te pe proces, e ok, notele în cele din urmă sunt ‘vanity metrics’ (măsurători superficiale). Tu fă
absolut tot ce poți să stai constant peste nota 8 și o să fie totul foarte bine.

161
3. După fiecare planșă, 5 lucruri învățate
După fiecare planșă la care ai stat în jur de 4 ore, tu ai nevoie să faci un ‘debriefing’ cum s-ar zice în termin-
ologia corporatistă. Adică tu faci o recapitulare la tot ce s-a petrecut la respectiva planșă, fiindcă sunt șanse
foarte mari să faci toată munca fiind cuprins complet de moment, fără a conștientiza ce se întâmplă.

Dacă scriem 5 lucruri învățate, este perfect ca să recapitulăm mental tot procesul și este și mai bine dacă atun-
ci când scrii ce ai învățat după formula x y care z.
Exemplu:
Am învățat:
- cum să întăresc desenul de linie la compoziții după ce hașurez materialele la ele.
- cum să am desenul de linie supraîntărit astfel încât hașura să stea pe el de la sine
- cum să scot 3 volumetrii din aceeași schiță de concept, fără să fie repetitive
- cum să las planșa să respire când hașurez cu creioane colorate pe diferite materialități
- cum să fac o paginație tip colaj, însă care are și vid și pare că respiră

162
4. Nu-ți fie frică să pui întrebări dacă folosești pe loc răspunsurile
Cum am mai zis până acum, în arhitectură ne depășește pe toți în cele din urmă și mereu ajungem să fim puși
într-o situație unde suntem puși față în față cu limitele noastre intelectuale. Nu trebuie să te sperie asta, să te
facă inconfortabil, să vrei să te ascunzi de situațiile care te-ar face să te simți așa. Situația aceasta eu o de-
scriu cu limbaj non-formal drept ‘low iq’ - multe persoane se ofensează la însăși ideea unui asemenea limbaj,
dărămite să fie capabili să se observe pe ei când devin așa.

Eu sunt foarte confortabil când devin low iq fiindcă știu că inevitabil așa ceva se întâmplă, nu voi rămâne
acolo prea mult timp și mai mult, îmi va da clar o posibilitate să mă îmbunătățesc.

Eu în tot ce fac arhitectural caut să încurajez apariția acestor momente, fiindcă așa sunt sigur că am de-a face
cu ceva relevant și nu doar cu idei din trecut care au fost refolosite.

E perfect în regulă - cum am zis mereu, cine acceptă că e low iq, instant nu mai e low iq. Problema aceasta
cu blocajele cognitive este specifică domeniului, o să te întâlnești cu ea pentru tot restul vieții tale, așa că o să
facem altfel decât ar proceda o persoană normală. Tu o să cauți să apară aceste momente în care te blochezi.

Proactiv o să cauți să desenezi lucruri care te depășesc în dificultate, tocmai pentru a expune faptul că nu știi
și a căuta apoi răspunsuri ce te vor scoate din impas.

Accepți asta ca să-ți dea curajul să pui întrebări mereu: cât timp intenția din spatele întrebării este să avanse-
zi, totul este bine. Problemele apar când pui întrebări doar ca să îți creezi iluzia de siguranță, însă sunt sigur
că te-ai prins până acum că asta nu te ajută cu absolut nimic, ci doar îți hrănește paranoia.

Varianta ideală de a pune întrebări, este cât mai scurt și la obiect - în general toată lumea din domeniul ar-
hitecturii este ocupat cu tot felul de alte probleme legate de procesul creativ, deci nu este dornic să fie distras
prea mult de la asta.

Eu le zic elevilor mei foarte simplu: poza și întrebarea: îmi trimit o poza cu unde s-au blocat și îmi zic ce nu
le este clar. Apoi eu răspund și ei aplică corectura și iese. Automat când faci acel lucru, se produce pe interior
declickul și tu faci upgrade.

Sună simplu: este simplu, însă dificil de realizat fiindcă e nevoie de o anumită disciplină intelectuală… care
poate nu îți vine firesc primele dăți, dar devine foarte utilă pe termen lung.

163
5. Desenele se realizează cu feedback de la profesor. Aplică corectura!
Foarte simplu raționamentul: în spatele unui desen bun și unui obiect de arhitectură calitativ există zeci și
sute de modificări care șlefuiesc încet, încet munca spre ceva calitativ.

Parcursul acesta este esențial la facultate, de exemplu, când tu o să ai în jur de 2 ateliere pe săptămână, la care
ți se face câte o corectură serioasă pentru proiect. O corectură cu modificări de maxim 15-20 minute implică
pentru tine în jur de 8-10 ore de muncă apoi pentru a o putea duce la capăt în proiect.

La desenul de arhitectură este mult mai simplu fiindcă o corectură ține 2-3 minute și o poți aplica lejer în încă
20 de minute. Faci 3 astfel de corecturi pe oră, timp de 4 ore - îți rezultă 12 corecturi și o planșă bine dusă la
capăt, din care sigur ai învățat ceva și ai făcut upgrade la ceva (abilități, grafică, gândire).

La un moment dat tu o să poți să le vezi și să le faci instinctiv pe aceste modificări, însă mai e până atunci.
Când poți să faci asta, tu devii propriul tău profesor de desen și rolul meu a devenit irelevant. Însă până atun-
ci e nevoie de multă neurogeneză (prăjeală), perseverență și inteligență emoțională.

Cum primești o corectură, cum o aplici - e cea mai rapidă metodă să crești în desenul de arhitectură. Fiindcă
din nou, în cele din urmă tu ajungi să-ți dai singur corecturile acestea, în mod special în contextul de probă
tip examen ce trebuie terminată într-un timp limitat.

Dezvoltă-ți inteligența emoțională și acceptă că așa stau lucrurile și că e cel mai bine pentru tine că așa stau…
Povestea unui autor la un moment dat că majoritatea oamenilor se vaită că lucrurile nu sunt corecte. De ce?!
E perfect că nu sunt corecte - înseamnă că poți avea avantaje!

Avantajul tău major e faptul că tu cooperezi cu arhitectura și ești dispus/dispusă să treci prin umilința de a
realiza că nu ai dreptate și mai mult, poți să te pliezi și să modifici desenul după ce merge.

Dacă desenezi ceva care te provoacă cu adevărat, ‘merge’ acesta ține maximum 15-20 minute, apoi iarăși ai
nevoie să șlefuiești ceva ce scapă… și după 4 ore de desen ai ceva ce poate să fie predat și este calitativ din
punct de vedere arhitectural.

După 5 corecturi aplicate, desenul nu mai are nimic în comun cu primul desen, ceea ce este perfect. Desenele
evoluează în permanență, corecturile ajută ca acestea să evolueze neliniar spre varianta lor cea mai bună.
Singura limitare ar trebui să fie timpul pe care îl ai la dispoziție să termini planșa, în niciun caz faptul că îți
este prea inconfortabil să avansezi desenul în direcția în care acesta o cere.

164
 PARTEA V.
GRAFICA
ARHITECTURALA

165
Ai zice că grafica de arhitectură se produce de la talent, nu? Se pune
cineva talentat la planșetă și deodată iese totul ca la carte.
Foarte departe de adevăr...

Toate planșele de arhitectură se navighează, iar tu îți dezvolți un stil de

desen care tinde să scape de sub control dacă încetezi să faci ceea ce
merge, ceea ce este extrem de tentant.
Tu îți începi educația arhitecturală prin a învăța să desenezi, ceea ce
este cel mai bun lucru posibil, fiindcă la facultate abilitățile de desen
evoluează în abilități de proiectare. Fix metaforele acelea subtile ce le
înveți la desen își vor prelua forma finală prin abilitățile tale de proiec-
tare.

Tot ce înveți tu să desenezi va rămâne cu tine pentru toată viața ta, în

spirit metaforic. Abilitățile grafice se vor atrofia cam 20%. Deci orice
faci, după ce treci de un nivel, știi să desenezi toată viața, indiferent ce
apare.
Vei putea gândi cu creionul pe foaie, vei trage liniile drepte, hașura va
fi expresivă. Ii va lipsi acel luciu de exercițiu, dar toate acestea se pot
rezolva foarte ușor cu exercițiu.

Mulți arhitecți adoră să învețe și să predea desenul pe emoție și pe

fizic. Ce înseamnă asta? Înseamnă că simți emoțional și transpui și ai
memoria musculară care merge cât merge. Eu sunt de altă părere: eu
cred că trebuie întâi să înțelegi intelectual desenul, să îi înțelegi logi-
ca din spate. Odată trecut prin procesul de geneză neurală (prăjeala
desenului), ce înveți rămâne în subconștientul tău și ajungi să-l vizual-
izezi peste tot, ca un al șaselea simț.

Cel mai important e ca intelectul tău te ajută să poți rezolva probleme

de grafică pe măsură ce apar - și îți zic sigur că vor apărea. Dacă tu tot
vrei să desenezi lucruri ce te scot din zona de confort, atunci îți gar-
antez că va trebui să adaptezi tehnica ta de desen la tot felul de con-
texte noi și să reușești să rezolvi acele probleme pe măsură ce apar.

Hai să ne uităm la principii de grafică de arhitectură.

166
I. Cum se navighează planșele de arhitectură
Adică nu ai ideea din prima și gata, ci pe măsură ce desenezi, încet începi să înțelegi. Și dacă ai fi emoțional și
ai schița o oră să zicem la o simulare de 4 ore.
Toată lumea are această idee preconcepută că îți trebuie o idee bună de la început - adevărul e că aceste idei
bune vin din proces. Tu concentrează-te să navighezi planșa, concentrează-te pe proces, să treci cât mai re-
pede peste părțile acelea de început, peste partea previzibilă… apoi apar și momentele acele de insight care îți
vor genera ideile geniale.

Tot când te-ai pus să faci subiectele mari, nu corespund cu schițele, da, tot o să fie o situație de asta în care ai
nevoie neapărat să te pui în mișcare și să explorezi cumva planșa, da.
Grafica bună îți va prinde bine în tot.

Să înveți să desenezi bine este foarte important pentru viitorul tău.

Abilitățile de grafică se transformă în abilități de proiectare foarte bune. Adică să poți să faci proiecte, să te
descurci în facultate și să îți vinzi ideile.
Sunt persoane care desenează bine și nu se descurcă la proiectare, tocmai de aceea zic că trebuie să fii un
desenator bun, adică nu contează dacă faci un portret perfect, nu se transferă abilitățile alea în abilitatea de a
face proiecte.

Însă capacitatea de a avea grafică smart, asta se transferă sută la sută. Da, și după aceea, evident, combini cu
cunoștințe software și te-ai scos. Da, dacă știi și software, poți să faci freelancing.
Dacă vrei să ai un job part time, sigur găsești. Da, e foarte practic totul.

167
2. Cum ajungi să poți desena orice, începând de la zero - formula pe 5
pași
Tu ai nevoie să poți desena orice cel puțin la un nivel ok, unde ai control asupra direcției planșei.
Pentru asta nu e suficient să te apuci de desen, trebuie să ai o abordare standard care îți va aduce consistență
aceea în desene.

Tocmai de aceea am inventat formula pe 5 pași, ca să poți desena orice, oricând, oricum, cel puțin la un nivel
ok. Cum ziceam, 80% din desen este mereu la fel, 20% este complet imprevizibil… noi prin abordarea aceasta
rezolvăm acel 80% mai repede, mai precis… și avem încredere în proces ca vor apărea acele idei bune ce ne
dau ultimul 20%.

Schița 4 x 4

Rolul acesteia este de a te familiariza cu tema - știu că e o șansă ca tu să fii un temperament care din prima
dorește să deseneze mare… dar nu merge așa la arhitectură. Tu prin acea schiță 4 x 4 reușești să separi înțel-
egerea ta a temei de grafică. Mai întâi înțelegi, apoi adaugi grafica. Dacă schița mică 4 x 4 nu iese, nu are cum
să iasă desenul mare… Așa că ne forțăm puțin să ne băgăm în cap imaginea a ce vom crea.

Umplem foaia la mână liberă

Elevii începători văd liniile acelea precise de arhitectură și își asumă că sunt trasate cu echerul… Da, sunt…
dar după ce autorul trasează la mână liberă desenul - tocmai pentru a se familiariza cu foaia, pentru a simți
desenul. Nu poți simți desenul dacă îl desenezi la teu și echer - iese un desen mort, sec care va arăta ‘ca și cum
ceva nu este în regulă’. De asemenea, prin desenul la mână liberă ne familiarizăm instinctiv cu proporțiile
volumului, formăm acel al 6-lea simț care duce la desene bune. Nu uita, ai nevoie de un punct de fugă pe
foaie și altul în afara foii pentru a scoate proporția aceea elegantă de treimi și a evita iluziile optice.

Teu și echer, întărit tot și construit umbrele purtate

La stadiul acesta avem pe foaie o ceață dimorfă. Super! Întărim la teu și echer totul și automat tot desenul
prinde formă… Cum ziceam, desenul de linie face cam 80% din planșa - este perfect normal să fii trecut 1-2
ore și tu să fii la stadiul acesta doar… rezolvăm desenul de linie în încă 45 de minute maxim și ne mai rămân
45 de minute pentru hașură, este perfect!

168
Aici desenăm și umbrele purtate - construite la 60 grade și direcția orizontală.
Atenție maximă ca liniile verticale să fie perpendiculare pe linia orizontului. De asemenea, atenție la cum
fug liniile în perspectivă. Toate umbrele se întăresc cu linie de 3mm grosime pentru a avea claritate în desen.
Recomand să supraîntărești desenul de linie, să-l exagerezi, tocmai fiindcă o să urmeze hașura și dacă ai un
desen de linie slab, hașura îl va face să dispară complet.

Hașurat umbrele și materialitățile

Hașurăm doar 2 lucruri: umbre și materialități. Umbrele sunt proprii și purtate - cele proprii sunt gri, cele
purtate sunt un gri foarte închis, aproape negru.
Pentru materialități, depinde în funcție de caz, dar recomand să pui materialitățile maxim 30% din suprafața
desenului - trebuie să se vadă culoarea foii prin desen și acesta să respire. Neapărat să fie toate griurile de la
alb la negru în desenul tău, pentru a evita situația în care ai un desen prin are te uiți (la care privirea nu are pe
ce să se oprească).

Reîntărit

Acum că avem hașura, desenul nu este complet. Trebuie restabilită claritatea și precizia desenului - tocmai de
aceea reîntărim elementele importante. În situația generală, reîntărim axele compoziției desenului, volumele
importante, prim-planul, elementele principale.

Se pot adăuga și linii de construcție exagerate pentru a obține efectul acela de precizie tipic desenului de arhi-
tectură/design.

Această formulă ai impresia inițială că îți limitează expresia creativă, deoarece standardizează abordarea ta,
complet în defavoarea expresiei artistice 100% spontane. Te invit să încerci ambele abordări: formula pe 5
pași și orice abordare spontană, neplanificată.

Vei observa că a standardiza abordarea planșelor este cel mai benefic lucru pentru productivitatea timpului
tău în fața planșetei, iar idei bune originale îți apar pe măsură ce desenezi, din proces. Va exista la un moment
dat tentația de a devia de la această formulă, după ce vezi că merge constant, de a o deconstrui și reinventa.

Ce îți recomand este să nu faci asta, ci să o menții ca o piesă esențială din arsenalul tău de desen. Întorcân-
du-te ca un atlet, exersând aceste mișcări în mod repetat, începi să le vezi profunzimea adevărată și constru-
iești inerție în stilul tău de desen.

169
II. O hașură expresivă în arhitectură.
Hașura este esențială ca un desen să arate bine
– după ce termini de construit volumele, e
momentul să le faci să arate atât de bine încât
‘sar de pe foaie’ (arată atât de spațiale ca și cum
ar fi obiecte reale în fața ta).

Hai să vedem ce poți face concret ca să crești în

abilitățile tale de a hașura...

1.Desenul de linie să fie gata pentru

hașură.

Nu putem discuta despre hașură până nu

lămurim lucrurile cu desenul de linie. Acesta
este scheletul pe care va veni plasată hașura.

Desenul de linie trebuie să fie supraîntărit,

gata să primească accente puternice de hașură.
Dacă desenul de linie este prea șters, acesta se
va pierde sub hașură, va dispărea magic, ca și
cum nu ar fi fost niciodată acolo.

Trebuie TOATE liniile de construcție din spate

să rămână prezente pe foaia ta. Ai impresia
că aceste linii de construcție încarcă desenul,
dar nu e așa – cu cât ai mai multă informație
pe planșa ta, cu atât o să fie mai bună planșa
finală.

Poți privi și prin perspectiva că vei avea mai

multe lucruri interesante de hașurat fiindcă
este geometria variată.

170
Ai 3 feluri de linii:

De construcție = acestea sunt din greutatea creionului, te ajută să găsești forma finală ce va urma hașurată.
De contur = îngroși liniile ce se văd (aici greșesc majoritatea elevilor fiindcă asumă că un desen este format
doar din linii de contur - FALS!)
Îngroșate = pentru secțiuni sau umbrele purtate, acestea dau efectul acela de greutate în planșa ta. Le poți fo-
losi și să întărești contururile volumelor importante, ca și cum pui accent doar din linii pe piesele importante.

171
2. Ce hașurăm la un desen de arhitectură

Acum trecem la partea de hașură. Avem deja o bază acumulată din desenul de linie, nu e nevoie să ne mai
întoarcem la ea – am construit toate volumele, am pus grosimi de linii. Super, hașura va potența acel desen de
linie și totul va arăta fantastic de bine, cu grafica aceea clară arhitecturală.

Hașura implică 20% din planșa finală, restul de 80% este construcția geometrică a volumelor.

Întrebarea este: ce hașurăm?

172
1.Umbrele proprii și purtate. Umbrele proprii sunt gri (mai deschise), iar umbrele purtate sunt negre (mai
închise).

Atenție, umbrele purtate sunt din ce în ce mai închise pe măsură ce sunt mai jos față de sol. Cu cât umbrele
purtate sunt mai la înălțime, ele devin puțin mai șterse (ca să evidențiem iarăși spațialitatea desenului).

2.Materialitatea – materialele sunt exact unde ai tu nevoie să te focusezi ca să înveți să hașurezi bine. De ce?
Acolo sunt efectele cele mai subtile. Ai nevoie să înțelegi materialele ca să ai apoi unde să dai accentele sub-
tile.

173
3. Tehnica de hașură si multiple feluri de hașură
A.Degradeu constant de hașură

Obișnuiește-te să îl dai din prima, să nu trebuiască să dai tușe permanente de hașură. Aici este foarte intere-
sant, efectul de degradé constant este foarte plăcut ca aspect vizual.

Începătorii în desen și unii elevi la nivel intermediar obișnuiesc să dea tentele de hașură plate, apoi să revină
cu accentele… ce îți sugerez eu este să dai accentele din prima, să te obișnuiești să ai din prima hașură expre-
sivă și un degradé constant pe pagină.

B.CONTRAST – să ai negru lângă alb.

Obișnuiește-te să vezi zonele unde ai fețele volumelor lovite direct de lumină - acolo poți da un accent put-
ernic de la o umbră purtată sau un fundal închis. Contrastul obținut va scoate un efect ce arată bine mereu și
iarăși, este valabil la absolut toate desenele ce le vei face de acum încolo.

Cum ai terminat planșa, mai verifică o dată dacă are suficient contrast!

C.Exagerat spațialitatea - Ce e în față e mereu mai închis

Scopul hașurii este până la urmă să scoată spațialitatea planșei, astfel încât se obține acel efect ca și cum ce ai
desenat e un volum 3D.

Cel mai important lucru aici este să apeși mereu pe hașura ce este în față și să lași mai ștearsă hașura din
spate.

Poți să duci lucrurile la extrem pentru fundal - de exemplu fundalul poate să fie foarte, foarte închis în față,
chiar negru… și să ajungă un gri deschis aproape de volumele principale (special dacă există o zonă de reflex-
ie).

174
III. Cum îți dezvolți viteza în desen, astfel încât fiecare minut pe-
trecut în fața planșetei contează
“Cum, doar din a schimba puțin gândirea pot să cresc, nu trebuie să am talent?”

Exact!

Ce vreau să înțelegi însă este că totul pornește de la gândire, și mai mult de atât tot ce o să-ți zic aici va părea
atât de simplu și poate chiar ai mai auzit ideile până acum… însă asta nu înseamnă că dacă sună simple..

1.) Chiar sunt simple

2.) Poți să le duci până la capăt

Vom discuta despre 3 lucruri ce să le schimbi la atitudinea ta în desen - știu că pare foarte vag momentan tot
ce zic, însă pe măsură ce citești și vezi exemplele concrete, totul va face sens și vei vedea aplicabilitatea con-
ceptelor direct în desenele tale.
Face sens? Hai să vedem exact ce și cum…

1.80% din desen e mereu la fel, 20% e ce contează și e unic

Inițial este foarte dezamăgitor să afli asta pentru că taie puțin din magia desenului, nu mai pare povestea
aceea magică… corola de minuni este distrusă în favoarea productivității…
Perfect!

Trebuie să începi să simți și să înțelegi că 80% din desen este repetitiv și cam mereu la fel - asta înseamnă că
ai face bine să optimizezi partea asta.

Exemplu:

construcția unei perspective este absolut mereu la fel

umbrele sunt construite mereu la fel
combinația între liber și tehnic… și acestea sunt mereu la fel.
conceptul/ideea… aici nu mai e nimic la fel (urmează să discutăm despre asta în partea 2)
20% însă din desen este specific planșei respective

175
Însă vrei să o auzi pe aia și mai dură?
Dacă 95% din desen este mereu la fel și doar 5% este specific/unic?
Atunci chiar doare… înseamnă că tu trebuie să te gândești la desen ca și cum ai pune cât mai mult pe auto-
pilot și vânezi acel 5% - fie că e vorba despre GD, fie că este vorba despre liber. Te obișnuiești să îl cauți… și
cum simți o idee că apare, sari pe ea să o exprimi cât mai repede că cine știe când mai apare ceva de genul
acela?

2.Construcția geometrică este baza desenului de arhitectură.

Probabil tu nu vrei să construiești geometric totul pe planșă fiindcă umplii de linii și devine foarte greu de
înțeles planșa. Te asigur că asta se întâmplă doar la primele încercări - nu îți creea în minte un moment per-
fect pentru desenat care dacă nu simți că este acolo, nu poți acționa către a începe o planșă și a o termina.

Paradoxal, construind geometric te obișnuiești să gândești desenul… apoi totul vine de la sine fiindcă mintea
ta se adaptează la gândit cu creionul pe foaie.
Realist, cei mai mulți timpi morți îi ai când stai și învârți desene în creier, în loc să începi să gândești din
prima cu creionul pe foaie.

Paradoxal, dacă ești începător tu nu vrei să construiești geometric absolut tot… crezi că încarci planșa sau
complici lucrurile. FALS. Ai puțină răbdare, obișnuiește-te cu desenele să fie construite pas cu pas, geometri-
zate (în mod special volumele ce sunt în față în compoziția dată).

176
3.Faci schițele 4×4 tip timbru pentru a îți obișnui imaginația cu ce ai de desenat.

Instinctiv, tu nu faci schițele timbru/thumbnail 4 x 4 la început, acelea au rolul de a-ți obișnui creierul cu
subiectul nou de desen.
Orice mega talent ai fi, nu poți cere creierului tău să fie spontan pe loc. Asta înseamnă că trebuie întâi să-l
momești să înțeleagă subiectul, să exploreze ideile din spatele desenului, apoi îl poți convinge să treacă la
treabă la desenul mare.

Schițele acestea mici au și rolul de a pune la o parte grafica… care grafica?! Cea pe care ai prins-o pe autopilot
la punctul 1.)

Schițele mici 4 x 4 cm, nu le desena la maxim de abilitate (cu super lux de detalii ca și cum le-ai preda), doar
încarcă în creier imaginea a ce vrei să creezi. Imaginează-ți că nu trebuie predate, sunt desene ce au doar
scopul de a clarifica ideea din spatele liniilor.

*Notă: Pentru anumite persoane e nevoie să stea 30 de minute să facă schițe mici, pentru a se obișnui cu noul
planșei, apoi pot să treacă la treabă. Alte persoane au viața mai ușoară din punctul ăsta de vedere - pot să
înceapă puțin schița, apoi e suficient și pot trece în desenul mare.

Ce contează e că separi grafica de gândire și te obișnuiești întâi cu gândirea… apoi viteza va veni de la sine.

177
IV. Cum dezvolți vederea în spațiu, pentru arhitectură
Vederea în spațiu te ajută să poți trece de iluzia foii în 2D și chiar să practici desenul acela ce te aduce la nive-
lul următor - să desenezi volume ce zici că zboară de pe foaie.

În mod normal, aceste lucruri apar din faptul că tu aduni experiență în desen - având experiență, automat se
rezolvă problema vederii în spațiu.

Dar hai să intrăm în detaliu să vedem cum exact poți să-ți dezvolți doar vederea în spațiu, ca apoi să fii mult
mai liber să te exprimi în desen.

Citește în continuare cu creion și foaie lângă tine și orice apare relevant, notează-l și aplică-l în următorul
desen.

Desen liber și tehnic în paralel

Ne concentrăm pe desenul de linie
Volume ciudate la geometrie descriptivă

178
1.Desen liber și tehnic în paralel
Vederea în spațiu nu vine doar de la desenul tehnic, vine de la combinația dintre liber și tehnic. Încearcă să
vezi corelațiile între vederi, secțiuni, axonometrii și perspective!

Cel mai bun exercițiu este să desenezi o volumetrie în vedere, secțiune, axonometrie (Desen tehnic) apoi să o
duci în perspectivă construită și schițe (desen liber).

Așa acoperi tot spectrul și înțelegi corelația între tot ce e tehnic și tot ce e liber.

Acum, vezi… sunt diverse subtilități ce necesită atenția ta… vederea în spațiu poate fi dusă în zona artistică.

De exemplu, atenție maximă când pui în compoziție volume, unele volume se suprapun peste altele… fiindcă
așa funcționează realitatea.

Însă în desen ai tendința naturală de a le alinia, să nu cumva să dispară un volum la care ai muncit atât în
spatele altuia. Lucrurile acestea se discută cel mai bine însă la corectură cu planșa în față.

179
2.Ne concentrăm pe desenul de linie
Desenul de linie = 80% din desen, construiește TOT.
Obișnuindu-te să construiești toate volumele începi să prinzi inerție și îți dai seama că absolut totul are logică
la arhitectură. Drept urmare prin perseverență și un pic de răbdare, poți trece peste toate blocajele tale în
desenul de arhitectură.

Logica îți va da claritatea aceea și siguranța că poți să te bazezi pe forțele proprii să devii bun în ceea ce faci.
Dacă alegi să truchezi desenul de linie, asta te va trage în jos fiindcă inevitabil vor apărea 1000 de momente
de blocaje unde îți va lipsi consistență logică. Ce înseamnă asta? Mintea ta nu va putea să vadă liniar tot, așa
că vei rămâne blocat(ă) cu goluri ce apar din skill set.

Desenul de linie este și va fi mereu partea cea mai dificilă a desenului de arhitectură - tocmai de aceea ne
apucăm de desenul de linie cu entuziasm și fără a aștepta un moment oportun sau condițiile ideale interioare
și exterioare. Înveți și evoluezi constant, nu poți truca nivelul la care ești.

180
3.Volume ciudate la geometrie descriptivă
Desenează volume ciudate în geometrie descriptivă deoarece acestea au cât mai multe muchii neparalele cu
sistemul de proiecție.
Este foarte ușor să desenezi cutii cu umbre, tocmai de aceea nimeni nu prea le mai desenează la geometrie
descriptivă… însă farmecul vine când începi să desenezi volumele ciudate.

Cele mai interesante probleme de geometrie descriptivă sunt cele în care desenezi volume ciudate, cu muchii
neparalele față de sistemul de proiecție. Îți recomand să desenezi mereu aceste exerciții în triplă proiecție,
pentru a te obișnui să le vezi în spațiu și să le înțelegi 100%.

Studiul tău de volume ciudate poate începe prin a desena poliedrele regulate avansate precum octaedrul, icos-
aedrul și dodecaedrul în mai multe poziții în funcție de caz: cu o față tangenta pe planul orizontal, pe diago-
nală spațială, cu un volum oglindit pe o față laterală.

Altă sursă de volume ciudate sunt volume cu tăieturi simple, ca de exemplu o prismă triunghiulară cu anu-
mite decupaje care, prin intermediul schimbărilor de plan, stă cu o față astfel decupată în planul orizontal.
Volumele acestea se desenează prin a le înțelege punct cu punct, după logica lor de alcătuire.

181
V. Rețete de grafică
Uneori mă întreabă de ce tot predau desenul de arhitectură după ‘rețete’, adică după tehnici și tactici de gra-
fică ce sunt mai mult sau mai puțin copy-paste.
Așa ceva nu este dăunător pentru creativitatea elevilor?
Nu îi învăț pe toți să deseneze fix la fel, dacă urmează aceleași rețete?
Nu trec cu vederea automat peste un întreg spectru de expresie arhitecturală, mecanizând în modul acesta
desenul?

Răspunsul am descoperit că este ‘Nu’ pentru toate 3 întrebările și pentru absolut orice întrebare care ar dori
să pună la îndoială rețetele în grafica arhitecturală.

Adevărul este următorul: este prea complicat. Într-un timp limitat, nu ai cum să ai timp sau energie să și
înțelegi tema și să și reinventezi principii de grafică, pe loc. Dorința aceasta de unicitate pare foarte bine in-
tenționată la prima vedere, dar se dovedește incapabilă de a da răspunsuri consistență la cerințele arhitecturii
de a fi ‘constant și consistent’, adică de a produce desene și planșe care în mod previzibil arată bine și sunt
calitative, toate într-un mod sustenabil, care nu creează uzură psihică exagerată asupra autorului.

Ce am descoperit este că tu nu îți dorești acest fel de expresie a unicității tale, ci mai degrabă îți dorești ca
toate desele tale să fie cel puțin 80% calitative, restul de 20% fiind elemente specifice temei respective.
Aceste elemente specifice însă sunt greu de observat la prima vedere, adevărul este că ele devin evidente din
proces, iar soluția pentru ele devine și ea evidentă tot din procesul prin care nu ai de ales decât să treci.

Îți vei însuși toate principiile de grafică, acestea te vor pune în situația în care te îmbunătățești constant și
treptat nu ți se vor mai părea mare lucru, ceea ce este perfect. Din exterior însă, o să pară că ai contemplat
300 de ore cel puțin la fiecare din aceste elemente, la nivelul de înțelegere pe care îl aveai asupra fiecărui prin-
cipiu.

Similar cu un sportiv care repetă aceeași mișcare de zeci de mii de ori până la perfecțiune, așa vor repeta și
noi principiile de grafică în desenele noastre, însă într-un mod foarte distractiv: te vei concentra pe a rezolva
teme, astfel încât aceste principii rulează cumva în fundal și scot la iveală cea mai bună rezolvare posibilă la
temele acelea.

Ca un ultim gând, abordarea cu rețete de grafică ce îți asigură 80% din desen mereu calitativ merge și va
merge cât timp clădirile au stâlpi, pereți și planșee. 80% din clădiri sunt mereu la fel, 80% din desene se sub-
ordonează fix aceluiași principiu. Desenul va reflecta mereu arhitectura și invers.

182
1. Rețete de desenat compoziții arhitecturale
Compozițiile de arhitectură sunt desene abstracte, tipice arhitecturii, unde tu aranjezi diferite volume în așa
fel încât să aibă relevanță arhitectura, adică să bifeze la nivel conceptual caracteristicile de arhitectură.
Desenele bune sunt spațiale, iar asta se simte. Simți în stomac intențiile autorului și cum acesta definește un
spațiu. Aș merge atât de departe încât să zic că totul este compoziție arhitecturală 2D sau 3D, deci este es-
ențial ca tu să le poți stăpâni de acum înainte pentru tot restul carierei tale.

O compoziție arhitecturală este alcătuită după anumite principii, care îi dau substratul acela spațial. A înțel-
ege aceste principii este mai important decât a avea grafica cea mai expresivă posibil. Voi enumera cele 5
principii de compoziție arhitecturală așa cum se aplică ele la arhitectură, toate au fix aceeași importanță, ca o
compoziție să arate bine e necesar ca toate principiile să fie clar reprezentate.

1.Dominanța verticală la o treime. Compoziția noastră se ordonează după un volum înalt vertical care mar-
chează o axă spațială și este situat la o treime: asta lasă multe oportunități de a aranja multiple alte volume în
compoziția noastră. Dominanța verticală se poate realiza prin 2 volume suprapuse, cu condiția ca acestea să
nu fie egale în dimensiuni - asta ar crea iluzia optică de simetrie locală.

2.Bradul de Crăciun. Principiul după care se aranjează celelalte volume într-o ierarhie vizuală în jurul dom-
inanței verticale. După trasarea brăduțului la nivel de linie de construcție, se poate popula compoziția cu
diverse volume, toate aranjate în forma brăduțului. Când alegem volumele, ideal avem principal volume cu
unghiuri drepte și completări cu volume curbate ce ar detensiona vizual compoziția.

3.Prim plan. Obiectul detaliat, situat cel mai în față, care are rolul de a atrage privirea spre compoziție și de a
asigura spațialitate. Chit că nerealist la prima vedere, prim planul poate să fie cât mai exagerat posibil, in-
cluzând trucuri de paginație precum chenare: obiectul din prim plan este și mai spațial dacă iese peste che-
nar, înafara compoziției. Se poate alege un obiect cât mai geometric, astfel asigurându-se un nivel de detaliere
expresiv pentru prim plan.

4.Dominanța orizontală. Putem să mai marcăm încă o axă de coordonate spațiale, astfel sporind efectul de
spațialitate al compoziției: avem verticalul marcat prin dominanța verticală și acest ax marcat prin alt volum.
Cele 2 merg foarte bine la a aranja

5.Curbura. Tranziția de la prim plan la brăduț - aceasta creează variație și asigură că obiectele nu sunt aliniate
în compoziție. Se poate asigura printr-un volum curbat sau sugera prin mai multe volume.

183
184
2. Rețete de desenat case
Desenatul de căsuțe este momentul unde tot ce știi tu se va vedea - cât de bine desenezi căsuțe este cât de bine
știi și înțelegi arhitectura. Este ok, acum că știi asta, nu trebuie să te umplii cu o sursă nouă de anxietate, ci
doar să perseverezi ca la fiecare temă de până acum. Cum zicea un mentor de-al meu: faci o casă la 20 de ani,
la 30 de ani, la 50 de ani - casele rămân un leitmotiv pentru abilitățile tale arhitecturale și acestea vor rămâne
așa pentru tot restul carierei tale.

Ce vreau să înțelegi de acum este că noi vom desena aceste căsuțe pe planșetă, deci asta înseamnă că vor avea
o anumită stilistică ce arată bine desenată. La facultate vei descoperi alte metode de a crea căsuțe, pentru mo-
ment ne rezumăm să le desenăm bine și așa să sperăm că vor și arăta ca proiecte calitative.

Sunt 3 principii principale 100% necesare în înțelegerea ta asupra procesului, acestea trebuie să fie mereu
prezente în tot ce înseamnă casă și 3 principii secundare care pot să fie adresate pentru subtilitate în funcție
de timpul și energia pe care le ai la dispoziție.

Marcat intrarea. La o casă este esențial să citești vizual din prima unde este intrarea: asta va ordona percepția
casei de la prima vedere. De obicei marcam intrarea printr-o copertină simplă sau în L, printr-o retragere
de volume sau o schimbare de materialitate. Dacă căsuța desenată are un design mai neobișnuit, se asumă
că partea cea mai expresivă a acesteia atrage atenția spre intrare automat. Sub nici o formă să nu lași partea
aceasta expresivă să ducă spre nimic, este o greșeală care creează confuzie în desenul tău.

3 materiale. Căsuțele sunt de obicei volume arhitecturale foarte mici, ceea ce înseamnă că nu vom putea
adăuga absolut toate gesturile arhitecturale și materialitățile posibile. O să ne limităm paleta de materiale la
doar 3: un material simplu alb care reprezintă masa clădirii, un material texturat de accent (acesta poate să fie
ori lemn, ori piatră, cărămidă și placaj metalic - niciodată mai mult de un material texturat).
Sticlă care unește cele 2 materiale - aceasta este reprezentată prin felul de goluri (geamuri) ce apar pe volume-
tria noastră.
Schimbăm materialitatea unui volum atunci când schimbăm volumul, drept urmare o textură de pe un volum
se reia de pe o fațadă pe alta, în funcție de caz.

Golurile (geamurile) sunt mereu retrase față de părțile exterioare, pentru a crea efectul de a scobi în volumul
casei noastre și a crea efectul de ‘coajă’. De asemenea, prin efecte de transparență putem detalia ce se vede în
interiorul casei la nivel rudimentar (pereți, planșee) pentru a adăuga un nivel în plus de detaliu și claritate în
desenele noastre.

185
Intersecție volume. Nu vrei ca o casă să arate ca o cutie cu texturi lipite pe ea, are nevoie de expresivitate ar-
hitecturală, și asta se obține cel mai bine din a ne concentra pe a face totul să arate ca o intersecție de volume
ce sunt ținute împreună prin sticlă. Efectul acesta necesită foarte multă risc din partea ta, cel puțin la început,
până te obișnuiești să tai în volume fără ezitare.
Se pot diferenția volumele diferite prin schimbarea texturii: un volum predominant fără textură și un volum
de accent texturat (care poate să atragă atenția spre o zonă importantă a casei, ca de exemplu intrarea).

Raport plin/gol. Asta se traduce prin raportul între suprafața de perete și suprafața geam la exteriorul unei
case. Ai nevoie să înțelegi că acestea nu pot să fie în raport egal, ci domină ori plinul, ori golul.
Însă trucul este că raportul plin/gol poate să varieze la fiecare nivel, în funcție de abordarea de design aleasă
de tine.

Tectonica. Este principiul după care casa desenată de tine pare cât mai stabilă și ancorată de sol. Efectul
se poate sublinia prin a avea la parter geamuri pe toată înălțimea și ferestre bandă, goluri normale, goluri
împușcate la etajele superioare. Sentimentul este de ceva masiv care rezemă pe ceva fragil, ceea ce subliniază
expresivitatea volumetriei.

Anturajul care sprijină volumetria căsuței. Nu este suficient să desenăm casa în perspectivă, să îi adăugăm
umbre construite și hașură și să asumăm că am zis tot ce este de zis. Anturajele se folosesc pentru a crea o
poveste care vinde ideea căsuței.

Ne vom folosi de anturajele oameni, anturajele vegetale și elemente precum o alee ce duce direct spre intrare,
un prim plan ce atrage atenția înspre casă.
Se poate opta pentru un concept general de poveste în jurul casei: casa de la munte, casa de la mare, casa pe
sit izolat, casa în oraș.

Pentru prim plan se poate opta pentru a desena 3-5 trepte care urcă de la un nivel inferior - tocmai treptele și
diferența aceasta de nivel creează un efect spațial foarte plăcut.

186
187
3. Rețete de grafică universale.
Aceste principii or să fie valabile la toate desenele arhitecturale ce le vei realiza de acum înainte. Inițial, o să le
simți ca o constrângere care îți limitează creativitatea și de care vrei să scapi cât mai repede.

Eu îți recomand să le vezi ca unelte esențiale care te duc rapid și sigur la expresia ta arhitecturală cea mai
calitativă (și ca grafică și ca idei). O să începi să le vezi calitatea și importanța la probele contra timp, când ai
nevoie să gândești soluții la cerință, iar grafica finală trebuie rezolvată în 45 minute maxim.

Paginația pentru arhitectură este necesar să aibă un concept, în cazul în care nu se specifică o paginatie strictă
de la temă dată. Rareori avem un singur desen pe o coală, asta înseamnă că e necesar ca de absolut fiecare
dată să realizăm o schiță de paginatie care ține cont de principiile de compoziție, dacă dorim să ne prezentăm
ideile cu maxim de impact.

Planșa are nevoie să fie vibrantă, cu degradé constant și mai multe texturi generate din hașură. Hașura în
creion 2B este utilă pentru texturi diferite: se poate opta pentru hașură normală țesută, hașură verticală cu
condiția ca toate să aibă un degradé constant și desenul nu este plat. Aceste feluri diferite de hașură se pot
completa cu elemente color sau cu desene color. O mare greșeală reprezintă desenele care au porțiuni de gri
alăturate ce au fix aceeași intensitate - acestea concurează între ele și fac imposibilă citirea planșei de către
privitor.

Când ne uităm la un desen, privirea trebuie să cadă pe ceva: un element principal care are cel mai mult
contrast posibil. O mare greșeală o reprezintă planșele desenate estomp, în care autorul dorește să exprime
sensibilitate, însă efectul final este că ne uităm prin planșă. Efectul opus, și de asemenea greșit, este când toate
piesele pe planșă concurează între ele pentru atenție. Greșeala aceasta apare fiindcă toate piesele au fix aceeași
intensitate de hașură, drept urmare nu se creează o ierarhie vizuală și o ordine în percepție.

De fiecare dată când desenăm, ideal facem desenele 30% mai mare decât vine confortabil. Asta este necesar
pentru a contracara tendința de a realiza desene foarte mici, care nu pot să fie hașurate expresiv. Cealaltă
extremă care creează tot un efect negativ este când un desen este mult prea mare pentru nivelul de informație
pe care îl afișează. Putem să reparam un desen prea mare însă cu texturi, anturaj și elemente repetitive care
reduc efectul de gol al planșei.

Ca să te familiarizezi cu aceste elemente, caută în permanență paralele între desenele bune din trecut și ce ai
de desenat la lecțiile noi. O să vezi că patternurile de greșeli se repetă și doar oprirea patternului te eliberează
de anxietatea că anumite desene nu au ieșit și nu știi de ce.

188
189
4. Rețete colorat
La arhitectură nu se colorează fotorealist (cerul albastru, iarba verde, apa albastră), ci abstractizat. În felul
acesta, accentul cade tot pe volumetria a ce desenezi.

Există mai multe abordări în a colora: cele mai impresionante sunt și cele mai riscante. A colora bine ține in-
ițial de principii clare, însă după ce trecem de stadiul acesta, este vorba doar despre a simți. A simți este foarte
greu de pus în cuvinte și de măsurat, însă prin intermediul exercițiilor de gândire și de creativitate, vei putea
să faci și asta.

Desenul de linie rămâne mereu în creion, ideal doar în creion 2B pentru a crea minimul de variație. Desenul
de linie în orice altceva în afară de grafit rezultă în desene care nu arată arhitectural.

1.Colorat alb-negru tot, și geamurile galbene, portocalii sau orice altă culoare caldă. Efectul este ca și cum
este noapte și luminile sunt aprinse în clădirea respectivă. Opțional și destul de riscant este să adaugi o cu-
loare deschisă pe fața lovită direct de lumină - asta ar crea efectul de lumină care cade ad-litteram pe volume.

2.Colorat totul cu o singură culoare. Îți imaginez că privești totul printr-o lentilă colorată și automat umbrele,
materialitățile și tot devine degradé din culoarea respectivă.

3.Colorat în complementare. Începem prin a colora totul într-o singură culoare, apoi folosim culoarea com-
plementară pentru a da accente. Partea interesantă este că atunci când suprapui 2 culori complementare în
intensități egale, rezultă un ‘gri colorat’, care reprezintă unul din efectele cele mai calitative ce ar putea apărea
din colorat planșa.

Când combini 2 culori, acestea sar, portocaliul de accent nu stă doar pe prim planul unei compoziții, acesta
este reluat pe toate umbrele proprii și purtate, cu variație de intensitate în funcție de caz.
Culorile complementare sunt: portocaliu și albastru, mov și galben, roșu și verde.
Niciodată nu combini culorile complementare în raport 50%-50%, ci mergi pe o culoare 80% și cealaltă cu-
loare 20%, de accent.

Mereu se va găsi puțin din culoarea principală pe zona cu culoare de accent și invers. Acest principiu este
poate cel mai esențial fiindcă îți deschide oportunitatea ca după 2 culori să începi să mai adaugi alte culori
care tot așa sar pe foaie și adaugă expresivitate. Culorile reci adăugate după principiul acesta depărtează im-
aginea, iar cele calde apropie imaginea de privitor (deci e necesar să fie adăugate în prim plan).

190
191
192
5. Gratuități
Planșa ta va avea elemente extra de grafică ce nu sunt specificate în cerința subiectelor ce le vei desena, însă
care uneori sunt esențiale pentru a scoate din desenele tale tot ce e bun. Aceste benzi sunt folosite pentru a
exagera axele de compoziție ale planșelor - fie un axo orizontal, fie altul vertical. Se poate folosi hașură col-
orată, sau 2b sau texturată pentru acestea.

După cum zice și numele, aceste elemente sunt ‘gratuite’, drept urmare sunt ne-necesare pentru rezolvarea
subiectului respectiv. În anumite circumstanțe, pot să distragă atenția de la rezolvarea corectă a subiectului și
asta să producă exact efectul opus, celui dorit. Adică un subiect rezolvat slab și cu umplutură pe lângă care ar
atrage și mai mult atenția la greșelile făcute.

Dar dacă subiectul este bine rezolvat și are și acest ceva în plus, atunci e perfect!

Benzile orizontale și verticale ce unesc mai multe piese au rolul de a crea o dominantă orizontală sau dom-
inantă verticală pentru planșa ta - aceste elemente se completează cel mai bine cu hașură simplă în degradé
pentru a avea grafică expresivă.

Fundalurile sunt utile fiindcă scot în evidență silueta unei schițe și de asemenea pot uni mai multe piese pe o
planșă prin hașură. Degradéul este mereu mai închis în jos, ca să sublinieze conexiunea clădirii cu solul.

Se poate opta pentru fundaluri rotunde sau triunghiulare - acestea sunt elemente exagerate care au scopul de
a exagera conceptul planșei: de exemplu, elementul de triunghi din fundal să fie regăsit și în volumetrie.

193
194
VII. Elemente de subtilitate în grafică
Subtilitatea este un subiect foarte interesant în arhitectură - eu știu că tu vrei să desenezi desene elegante,
finuțe, cu ‘acel ceva’, iar eu insist pe grafica exagerată, brutală.
Este ceva ce îmi scapă mie și mi-am învățat elevii fals tot timpul acesta? Nu...

Desenând cum îți imaginezi tu, nu o să ajungi foarte departe - de vei bloca într-un stil de desen relativ primi-
tiv și cam acolo se vor bloca eforturile tale cu arhitectura fiindcă nu vei ști ce să faci să avansezi.

Subtilitatea adevărată vine cunoscând elementele ce urmează să fie enumerate și disecate cu minuțiozitate
extremă. O să vezi că fiecare din aceste principii are un fundament solid în logica vizuală a planșei și nu este
suficient să le înțelegi o dată, ci ai nevoie să stai mereu de pază pentru ele, să nu regresezi înapoi în ele.

Dacă ai mai desenat până acum și nu te mulțumește nivelul la care ești, partea aceasta a cărții o să fie printre
cele mai utile posibil: îți recomand să o parcurgi de nenumărate ori, până informația se internalizează com-
plet.

195
1. Distanța de la care se vede o planșă
Distanța de la care se vede un desen este de 6m, 3m și 1,5m.
E ca un fel de vortex care întâi atrage atenția, după aceea persoana se apropie și observă contrastul între
forme, apoi se apropie și mai mult și vede toate detaliile.

Distanța de la care desenezi tu la planșetă este probabil de 40 - 50 cm, ceea ce creează o confuzie - de ce arată
desenul prea șters după ce l-ai predat, chiar dacă l-ai detaliat la un nivel obsesiv.

Pentru a evita asta, trebuie să desenăm planșa pentru distanța corectă la care se citește și așa automat o să aibă
expresia grafică ușor de citit și calitativă. Asta se realizează prin a supra întări desenul de linie de la început ca
să fie pregătit pentru o hașură mai expresivă, cu mai mult contrast.

Cel mai important este să desenezi mare, 30% mai mare decât ai fi confortabil, pentru a avea pe ce să pui haș-
ura. Când vine vorba de hașurat, e suficient să apeși mai mult pe creion la degradee: asta va porni o reacție în
lanț care va rezulta într-un desen foarte expresiv.

196
197
2. 80% din planșa ta este desenul de linie.
Poți hașura orice planșă în ultimele 45 de minute din timpul alocat unui desen, desenul de linie este partea
unde e complicat și greu.
Ca recapitulare, sunt 3 feluri de linii la desenul liber și tehnic: de construcție, de contur și groase de 3 mm
pentru umbre purtate și secțiuni.

Scopul tău este să desenezi atât de bine la nivel de desen de linie încât să poți preda planșe doar la desen de
linie și să fie suficient de expresive (sunt probe de admitere în ultimii ani care au fost doar cu desen de linie).
Ca să te obișnuiești cu gândirea aceasta, începe să gândești doar cu creionul pe foaie: așa devine foarte clar că
a înțelege ce vei urma să desenezi este cel mai important lucru.

Alt lucru foarte important este să înțelegi că noi, la arhitectură, desenăm doar volume, automat liniile din
spate, de construcție, contribuie la grafica planșei fiindcă adaugă un nivel în plus de informație și îți dă posi-
bilitatea de a construi umbrele purtate.

Un desen cu cât mai multă informație pe el arată mai bine - informația vine tot din desenul de linie și clarita-
tea cu care tu ai construit geometric fiecare element.
La formula cu 5 pași, stadiul 5 (reîntărit după hașură) este extrem de important - acesta va urma să clarifice
grafica, să aducă accentul iarăși pe desenul de linie.

198
199
3. Cum dai spațialitate desenului tău ca mereu să sară de pe foaie?
Desenul de arhitectură este diferit de orice alt fel de desen prin faptul că noi reprezentăm volume și nu forme
2D, și mă refer la asta la modul cel mai ad litteram posibil. Trebuie în permanență să fie clar faptul că avem
de-a face cu volume, care ar arăta la fel de bine obiecte fizice în fața ta pe birou sau pe o planșă 2D.

Întărim construcția în spate a volumelor pentru a exagera spațialitatea acestora și pentru a le face să sară și
mai mult în evidență. Până la urmă, desenul de arhitect este definit ca volume pe care tu pui texturi și umbre.

Când hașurăm, scoatem în evidență planeitățile prin degradee ce se închid pe măsură ce se apropie în per-
spectivă de privitor. Este foarte important să exagerăm acest efect: din perspectiva ta, pe moment, o să ți se
pară prea mult, însă când vei citi planșa finală o să observi că ‘prea mult’ se transformă expresiv.

Marcăm un ax orizontal sau un ax vertical de compoziție. Dacă noi folosim principiile de perspectivă arhitec-
turală în toate desenele noastre, atunci automat o să se simtă mai multă expresivitate arhitecturală.

Paginația gândită ca un colaj cu multiple piese funcționează în a seta o grafică ce este intrinsec arhitecturală:
dacă avem o axonometrie, de exemplu, și îi dăm un chenar și fundal foarte întărite care aduc acel desen în
prim plan, să se citească întâi, atunci asta va contribui la spațialitatea desenului.

Umbrele purtate pot contribui la spațialitate, dacă reușim să le prindem pe o parte expresivă - să cadă pe o
suprafață sau pe un obiect relevant și astfel să contribuie la iluzia optică că desenul nostru este spațial.

200
201
4. Cum faci un desen ca să arate ca de arhitect?
Sunt anumite elemente ce dau efectul unui desen ca este incontestabil un desen de arhitectură: aceste ele-
mente contribuie la substratul intelectual al planșei, care este iarăși specific doar abordării în desen a unui
arhitect.

Energia pe care o emană un desen de arhitectură este ‘expresivitate precisă contra timp’ și asta este foarte greu
de surprins în stadiul de acum al educației tale.
Este ca și cum, autorul este foarte presat de timp să realizeze desenele respective: tocmai a terminat de gândit
soluția și acum o desenează pentru a o prezenta beneficiarilor în câteva ore.

Neapărat să ai toate muchiile din spate construite. Știu că e tentant să zici că nu se văd și de aceea nu trebuie
să existe, dar specific desenului de arhitectură este ca acestea să fie prezente încă de la construcția desenului și
reîntărite la sfârșit ca efect de grafică.

Hașura neapărat scoate în evidență planeitatea suprafețelor și contrastul între zona lovită direct de lumină și
umbre. Umbrele construite dau spațialitate, precizie și fac un desen să arate ca de arhitect.
Cea mai simplă metodă este 60° și orizontală și pentru perspectivă și pentru desenul tehnic.

Ca o schiță să arate ca desenată de către un arhitect, ai nevoie să fie o intenție în spatele desenului: să se simtă
linia de arhitect, ca și cum în timp ce desenezi, cauți soluția la respectivul desen. Este o diferență imensă între
asta și a desena ca un școlar.

202
203
5. Spațiul negativ, chenarul exotic și lăsat foaia să respire.
La început îți este frică să hașurezi fiindcă ‘dacă strici planșa’, însă prin perseverență, începi să scrii peste acest
instinct până uiți complet de el.

Începi apoi să înțelegi ce tot explic: că abordarea ideală este să umplii foaia cât mai mult, ca desenul tău să
aibă cât mai multă informație. La un moment dat e nevoie să te oprești din tehnica aceasta pentru că încarci
prea mult foaia - la toate desenele de arhitectură calitative, se vede foarte clar cum respiră foaia.

Din acest motiv, noi lăsăm fețele unui volum ce sunt lovite direct de lumină să fie ne-hașurate, cele în umbră
fiind hașurate.
Pentru o soluție de casă mereu predomina porțiunea ne-texturată în care se vede culoarea foii, ideal în raport
de 2 treimi ne-texturat și 1 treime texturat.

Ca paginație, ideal unele piese au mai mult spațiu între ele, tocmai pentru a le lăsa loc să respire, iar piese-
le repetitive (ca de exemplu fațadele unei case cub) pot să fie foarte apropiate pentru a se citi ca un element
toate 4 fațadele.

Paginația tip colaj tinde la un moment dat să fie prea încărcată fără spațiu negativ: asta se rezolvă prin a lăsa
unele din piese să se continue pe foaia albă pur și simplu, fără să aibă fundal sau să aibă un chenar care este
uniform. Astfel de chenare care sunt incomplete, le numesc ‘chenare exotice’ și funcționează fiindcă lasă
mintea privitorului să le completeze ca limite în jurul piesei desenate.

204
205
6. Grafică de markere.
Desenatul în marker este destul de intimidant fiindcă instinctiv știi că fără acea precizie în desen, nu are cum
să iasă cum trebuie, iar dacă greșești nu ai cum să ștergi.

Ca să devii bun la marker, ai nevoie să fii foarte confortabil cu acest risc - este mereu acolo și face desenele
interesante prin asta. Imaginează-ți că ai 2 căni și încerci să verși cafea dintr-una în cealaltă. Dacă eziți când
faci mișcarea asta, verși cafeaua dar dacă mișcarea e precisă, atunci iese perfect.

Nu hașurezi cu markerul cum ai face cu creionul, ci suprapui tușe: dai un nivel de marker, mai dai încă unul
peste și după aceea încă unul peste. Când se usucă, markerul este de o nuanță mai deschisă decât ai credea.

O abordare este să umpli foaia cu mai multe straturi de marker și după aceea să dai accente de finețe cu
creion peste. Ce faci dacă se închide prea rău markerul? Dai cu creion alb peste ca să-l deschizi.

O altă abordare este să tragi linii orizontale cu tușul și cu markerul, asta ar putea să te ajute să umpli suprafețe
foarte mari. Precizia la mână liberă ți-o formezi pe măsură ce ai experiență mai multă.

Orice greșeală faci cu markerul în lipsa de precizie, poți să distragi atenția de la ea prin hașurat și reîntărit alte
elemente ale planșei.
Dacă ai de-a face cu un desen final de portofoliu, poți folosi corector ca să acoperi greșeala - ori folosești
direct corector doar pe zona cu greșeală, ori îmbini corectorul apoi în toată planșa.

206
207
7. Grafică cu guma de sters
Pentru grafica specifică pentru gumă de șters, ne vom folosi de gumă pentru a detensiona zona din desen ce
sunt prea încărcate cu hașură. Uneori, din prea multe intenții bune de a desena, exagerăm - din fericire, orice
desen se poate corecta ca grafică. De asemenea, unele desene au nevoie de un ‘acel ceva’ în plus, care poate să
fie foarte ușor adresat prin linii trase cu echerul și gumă.

Gumă plastică

Este foarte utilă pentru a corecta degradee care arată prea plate, care nu comunică suficientă spațialitate.
Corectăm atunci când nu sunt prezente toate cele 10 griuri pe planșă - de obicei, greșeala e că te blochezi în
gri-ul 7 din 10, cu ajutorul gumei plastice putem umple și griurile 3, 4, 5.
Putem corecta foarte ușor degradeele pe volume curbate, ca de exemplu sfera. Cu guma plastică reușim să
creăm degradee ce curg mai simplu.

Gumă normală

Tragem linii cu echerul și o gumă cu muchie, pentru a reproduce efectele de luciri pe materiale.
Lucirile pot să fie ori late, în care folosim toată guma, ori mai înguste unde ne folosim de o gumă cu muchie.
Putem desena și lucirile în formă de stea pentru volume ce sunt realizate din inox sau sticlă.
Curățăm lucirea de 3 mm a volumelor curbilinii ce sunt desenate în vedere, axonometrie, perspectivă.

208
209
 PARTEA VI.
CREATIVITATEA

210
I. Gândirea care a făcut upgrade este baza, creativitatea vine peste
Creativitatea arhitecturală este unul dintre elementele cele mai dificile de înțeles și de simțit. Lăsăm la o parte
Nu este suficient să desenezi planșe, ai nevoie să înțelegi ce desenezi.

Ironia este că rezultatul final al pregătirii nu este neapărat un teanc de planșe foarte calitative, ci schimbările
în percepție și instincte pentru tine.
Atenție, partea aceasta a cărții te va prăji grav.

La desenul de arhitectură, creativitatea însă vine din proces. Nu poți să ai ideile geniale înainte să ai planșe.
Acestea fiind fix din procesul de desen. Drept urmare, planșa se trăiește. Te transpui în planșa, așa vin ideile
bune, e un proces cumva organic care se dezvoltă de la sine. Și tocmai asta o face complet imprevizibilă.

Dacă eu am suferit de vreo problemă, nu a fost lipsa de creativitate, a fost lipsa de bază solidă în gândire.

Acum creativitatea, ca orice lucru tabu a fost promovat și răstălmăcit de toată lumea, unii caută să se simtă
‘peste alte persoane’ fiindcă sunt creativi, alții caută să producă muncă excelentă în mod constant. Cert este că
doar având creativitatea arhitecturală dezvoltată, tu poți să fii constant și consistent în arhitectură.

Eu aș defini creativitatea ca o adaptabilitate extremă a sistemului tău nervos care facilitează supraviețuirea.
Vor boci serios, lăsând la o parte partea de ‘poezie’, creativitatea ta te va ajuta să îți poți justifica poziția de
arhitect în fața diverselor persoane și situații care vor să o conteste.

Creativitatea se dezvoltă mână în mână cu abilitățile grafice - cu cât poți să desenezi mai bine, cu atât ai
mai multe oportunități să fii creativ - creierul tău va vedea aproape subconștient oportunitățile și va veni cu
răspunsuri pe măsură.

Totuși, ca să nu poluăm această energie benefică și destul de fragilă a creativității, eu mi-am pus o regulă per-
sonală: să nu forțez eu creativitatea mea asupra unui context/proiect/desen, ci să las respectiva situație să îmi
ceară o anumită creativitate, în funcție de cum este necesar și cât este necesar.

Adică planșele îți vor dicta creativitatea, procesul te va duce unde este cel mai bine pentru tine: va apărea în
desen un moment când apare ‘ideea’, apoi tu tot ce ai de făcut este să poți exprima ideea cât de bine poți tu
prin grafică pe măsură.

La idee ajungi tot prin grafică, ambele sunt sprijinite de gândirea ta.

211
I. Ce pierzi daca nu îți dezvolți creativitatea arhitecturala
Dacă te întrebi ‘DE CE?’ De ce să te gândești la toate aceste lucruri complet abstracte?

Contează. Educația în desenul de arhitectură este fundamentul pentru educația ta de arhitect și desenul de
arhitectură va fi mereu acolo pentru tine să te sprijine în orice ai nevoie.

E mult mai profund decât orice ai face pe calculator și e mult mai personal - îți dă acea viziune unică ce este
intrinsecă ție, în special prin faptul că îți construiești propriul tău stil de desen.

Aici avem 7 lucruri pe care le vei învăța din desenul de arhitectură (în afara faptului că ai nevoie de el pentru
a trece proba de admitere la facultatea aleasă). Toate lucrurile acestea sunt foarte importante și te vor forma
pe parcurs în cariera ta, așa că hai să începem…

1.Cum să generezi idei pe loc

Unul dintre lucrurile cele mai importante în meseria de designer/arhitect este să generezi idei pe loc, fie doar
ca un concept sau ca început de soluții finale.

Acestea vin fix din creion pe foaie, vin din desene mici 4 x 4, schițe din acelea tip thumbnail în progresie de
câte 4-5 în care tu șlefuiești o idee prin faptul că exprimi liber ideile, separate de grafică
Poți încerca să le truchezi făcându-le pe calculator, dar asta doar după ce aduni experiență în desen, astfel
încât ai deja feel-ul acela format și îl poți transpune sărind pași.

2.Cum să îmbini tehnicul și liberul fără să fie stresant

O să vezi că natural ai o înclinație și ușurință mai mare ori spre desenul tehnic, ori desenul liber. Din câte
am văzut la toți studenții, lucrurile acestea sunt ‘din fabrică’ și pe scurt orice ai face ai nevoie să îți balansezi
partea în minus.
Partea bună cu desenul este că orice ai face, nu scapi de partea care este în minus, o adresezi și o aduci la
nivelul de plutire sau mai sus.

Dacă ești mai artist/artistă de fel, desenul tehnic îți va da încrederea aceea în abilitățile tale, încât ideile tale
artistice vor fi și mai expresive.
Dacă ești mai logic de fel, desenul liber îți va da libertatea încât poți să te exprimi logic cu ușurință.

212
3.Cum se simte o lucrare excelent făcută de la foaie goală la final

Cum se simte o lucrare excelent făcută de la foaie goală la final

Cea mai plăcută senzație este când ai terminat un proiect de la zero (foaia goală, doar ideea de început care
s-a schimbat de probabil de 100 ori până la final).

Însă după aceea treci prin tot procesul magic de a pune la scară desenele, de a testa cum ar arăta niște planuri
abstracte în perspective și așa mai departe. Așa crești ideea de la zero și în cele din urmă vine momentul în
care trebuie totul predat final.

Acolo arăți mușchii tăi în grafică și îți vinzi ideea prin ceea ce ai învățat la desen: grafica pentru cine știe să
deseneze, nu este mare lucru, însă pentru cine nu știe să deseneze este ca un blocaj ce nu va putea fi depășit.

4.Sentimentul plăcut când ai o idee bună și trebuie să o duci la nivelul următor

Din când în când, apar momente în care apare o idee genială.

Această idee nu poate fi intuită, nu poate fi planificată, nu ține de tine… ține de modul cum crește proiectul.
Datoria ta însă este ca atunci când apare această idee trebuie să dai tot ce ai să scoți cât mai mult din ea, să o
exprimi grafic cât mai mult, să o înțelegi cât mai bine prin desen liber și tehnic.

Interesante și destul de rare momentele acestea, simți că ad litteram cochetezi cu unicitatea, ca și cum creezi
ceva unic ce nu a mai existat până acum (ceea ce e și adevărat).

5.Golul de la incapacitatea ta în desen… vei dori să-l umpli cu software sau orice vei dori
să-l umpli, nu va merge
În cele din urmă, dacă trec ani de zile și nu știi să desenezi, îți vei dori cumva să ascunzi asta… și unde te
duci automat? La software, evident. Vei ascunde incapacitățile tale interioare prin randări fotorealiste sau cu
preseturi despre care ai impresia că arată original, dar în cele din urmă tot copy paste sunt.

Nu pot descrie acel moment fiindcă nu l-am simțit niciodată, însă pot să zic că am avut suficienți elevi ar-
hitecți care nu știau să deseneze și care s-au dat pe brazdă după cursurile mele.

Desenul e distractiv, nu e nevoie să fie o sursă de anxietate. Cel mai bine tu înveți asta de la început, până să
fie necesar să treci prin tot felul de experiențe incomplete.

213
6.Libertatea și originalitatea în gândire ce ți-o oferă desenul de arhitectură

Libertatea și originalitatea în gândire ce ți-o oferă desenul de arhitectură

Țin minte în anul 2 când toată grupa mea și-a instalat Revit și la sfârșitul proiectului absolut toată lumea avea
proiectele identice, toată lumea avea cutii plictisitoare.

Gândirea originală se produce din studiu, iar acesta este cel mai bun cu creionul pe foaie. Toate metaforele și
subtilitățile ce le vei acumula din desen vor urma mai încolo să se transforme în abilități de proiectare.
Cine desenează bine poate să creeze idei mult mai calitative fiindcă știe instinctiv să navigheze procesul crea-
tiv mult mai bine.

De asemenea, prin desen te obișnuiești să ai mai mult combustibil creativ la proiecte, inteligența emoțională
dezvoltată prin desen te ajută să accepți orice modificări sunt necesare pentru ca proiectul să avanseze.

Ai nevoie de asemenea să treci prin mai multe feluri de subiecte de desen ce îți vor dezvolta diferite aspecte
ale gândirii/graficii: compoziții abstracte, conceptuale, desen tehnic care te ajută la gândirea logică și multe
altele.

7.Crearea stilului tău propriu de desen și drumul întortocheat până ajungi acolo
Îți vei dori la un moment dat să îți creezi propriul stil de desen unic și apoi la câțiva ani depărtare viziunea ta
unică în arhitectură.

Cele două merg mână în mână, sunt o călătorie, nu o destinație finală… însă o mână spală pe alta. O să ob-
servi că pe măsură ce crești în gândirea clară de arhitectură, o să îți rafinezi stilul de desen încât accentul vine
pe concept și mai puțin pe grafică.

Apoi vei experimenta cu alte stiluri de grafică și vei continua să te tot reinventezi până ajungi la ceva care este
100% tău…

Ok, sper că ai luat notițe și ți-a prins bine această listă de elemente.

Cele de rău, nici nu se va pune problema fiindcă le vei evita din prima prin faptul că înveți să desenezi.
Cele bune, se vor întâmpla automat tot așa, din drumul tău în a stăpâni desenul de arhitectură.

Scopul final al desenului este să te ajute să îți exprimi unicitatea prin el, însă fiind vorba de arhitectură… ex-
istă acea tensiune aferentă domeniului. Tot trebuie să predai planșe finale care vor urma să fie notate.

214
II. Principii de creativitate arhitecturală
1.Nu poți truca nivelul la care ești.
Aceasta este partea frumoasă la desen. Primești fix cât meriți și mai mult nu poți, nu se mai poate debloca din
potențial. Ignoră ce zic ceilalți (colegi, prieteni care sunt în facultatea de arhitectură deja), ei văd doar rezul-
tatele finale.
Nu e vorba de a avea talent. E un pic mai complicat de atât. Să ne uităm ce se întâmplă în spatele rezultatelor
finale bune până ajungi acolo.
Tu o să obții o serie de mini-victorii, înțelegi că lucrurile sunt pe direcția cea bună. Acestea se adună încet,
încet în victorii mai reprezentative și deodată te trezești cu surprize extrem de plăcute (note de peste 8 la
desen, subiecte de simulare cu nota de peste 7)

Tu o să avansezi pas cu pas prin toate stadiile de arhitectură: ce este important e ca tu să înțelegi din fiecare
stadiu ce ai de înțeles, pentru a-l consuma cumva și a putea trece la cel următor. Este un proces incet, care
durează luni de zile și este pus în mișcare de abilitatea ta de a produce planșe care sunt cât poți tu de bune
pentru momentul respectiv.

2.Creativitatea arhitecturală este tabuu și vine din proces.

Nimeni nu știe exact ce este. Dar eu zic că poți privi creativitatea ca o adaptare biologică a organismului care
ești TU și care îți asigură supraviețuirea. Se educă în mare parte, deci este un soft skill. Ceva impalpabil. Cu
foarte multe subtilități subtile.

La desenul de arhitectură, creativitatea însă vine din proces. Nu poți să ai ideile geniale înainte să ai planșe.
Acestea fiind fix din procesul de desen. Drept urmare, planșa se trăiește: te transpui în planșa, așa vin ideile
bune, e un proces cumva organic care se dezvoltă de la sine.

Creativitatea arhitecturală este complet imprevizibilă la prima vedere, însă asta nu este strict adevărat. Da,
maniera în care tu o să poți scoate o idee nouă pe loc este imposibil de prezis, dar nu acesta este scopul. Di-
recția și intenția de a nu desena nimic căruia îi lipsește acel ceva - asta este mult mai important.

Tu o să îți dezvolți acest mușchi mental invizibil care la nevoie te va sprijini să poți produce idei creative rele-
vante și nu te va lăsa niciodată balta. Sună prea bine să fie adevărat, nu? Odată dezvoltată gândirea aceasta, nu
mai poți da înapoi - vei observa în toate desenele unde e loc pentru creativitate și vei acționa.

215
1. Cum ai idei care merg garantat 100% in arhitectura
Însă cu condiția să fie relevant din punct de vedere arhitectural. Dacă e doar ce vrei tu, devine nejustificat
intelectual și nu este suficient pentru arhitectură ca domeniu de studiu (se poate, chiar dacă nu recomand -
pentru arhitectură la nivel de hobby).

Dacă este doar partea de arhitectură, atunci este prea nepersonal - nu îți exprimi suficient propria viziune,
deci nu ai cum să fii mai mult de nivel de ‘cu taxa’.

Această diagramă o să fie mai logică pentru tine pe măsură ce aduni experiență în desen - este genul acela
de desen care te ia de la stadiul de o simulare 7, încă trei de nota 6.20, încă una de 6.7 și te aduce la constant
peste 7.50, adică top 5-20% fiindcă îți dă libertatea aceea necesară ca să poți să te miști cursiv în desen.

216
2. Procesul de la 0 la 100 la desen explicat prin 0-80. 80-100
Țin minte că am dat de acest concept într-o carte despre programatori - există 2 feluri de programatori: cei
care încep programele și cei care le termină. Mai greu există un programator care poate face la fel de bine tot
procesul.

Fix la fel este și la desenul de arhitectură… tu ai instinctiv pretenția de la tine să duci la capăt totul din prima,
pe sistemul 0/1. 0 este foaia goală, 1 este planșa de notă 8.50. Nu funcționează așa, tu încearcă să descompui
mental unde te afli - în partea de început sau în partea de aterizat avionul.

Începutul:
Te concentrezi pe a trece prin proces - ideal formula cu 5 pași ce ți-am descris-o anterior în carte. Nu te gândi
că ce faci e final, că ce s-ar putea întâmpla dacă nu este fix 100% corect fiindcă îți faci mai mult rău așa. Lasă
liber și fără presiuni tot, e ok.

Aplică toate clișeele studiate și rețetele de grafică copy-paste, doar ca să ajungi mai repede să simți planșa și să
apară aceea idee genială din proces. Nimic nu e final aici, e ok.
Aterizat avionul:

Mai ai 45 de minute până să predai și gata, e timpul să pui capac la totul și să aterizezi și aia e. Ai tras cât ai
putut să explorezi idei, acum întărești toată planșa și dai o grafică ce sprijină ce ai creat tu. Nimic mai sofisti-
cat, nimic ce se poate interpreta.

Cu curaj, faci ce ai făcut până acum - scoți claritatea aceea din desenul de linie, hașurezi, reîntărești. Te uiți
printre gene să aproximezi cum se va vedea desenul de la 6 m. Accepți că asta a fost.
Împărțind munca așa în 2 stadii te va ajuta să prinzi ritm și să nu te mai sperie inconsistentele ce ar putea
apărea de la subiecte ce îți sunt 100% străine…

217
3. Ciclicitatea Datului în gol la desenul de arhitectură
Trebuie să știi fix când să te oprești din a întări și hașura o planșă, când este pe trendul ascendent în calitate.
Ce se întâmplă dacă nu te oprești? Planșa arată fix la fel ca înainte și trebuie și mai reîntărită. Dacă nu te
oprești nici atunci? Trebuie iarăși să întărești, dar deja de mult planșa a scăzut constant în calitate. Tocmai de
aceea ne oprim fix când trebuie, până începe acest proces.
Cum ești liber în arhitectură

Poți să exprimi absolut tot ce vrei tu în arhitectură, însă cu condiția să fie relevant din punct de vedere arhi-
tectural. Dacă e doar ce vrei tu, devine nejustificat intelectual și nu este suficient pentru arhitectură ca dome-
niu de studiu (se poate, chiar dacă nu recomand - pentru arhitectură la nivel de hobby). Dacă este doar partea
de arhitectură, atunci este prea nepersonal - nu îți exprimi suficient propria viziune, deci nu ai cum să fii mai
mult de nivel de ‘cu taxa’.

218
4. Cum îți eliberezi mai multă creativitate arhitecturală: emoția este
1/informație
E tentant să umfli proiecte și prezentări cu umplutură emoțională, să zici că e ceea ce crezi tu, să exagerezi
carisma ta, să exagerezi încărcătura emoțională și importanța din spatele unor gesturi arhitecturale.

Abține-te… toată lumea vrea să facă asta. O să observi că cele mai bune desene de arhitectură sunt cele pline
de informații în ele - unde este clar o gândire personală și o filozofie în spate. Tu ca să evoluezi în stadiul tău
final în desen va trebui să treci prin câteva astfel de stadii ce necesită să lași lucruri în urmă, să renunți la ele
ca să le poți înlocui cu varianta lor mai calitativă.

De aceea, recomand o abordare foarte detașată pentru ce este o idee bună pentru tine sau cum privești critica
constructivă - cât timp toți factorii aceștia care îți bruierează ce simți contribuie la calitatea desenului, atunci
e perfect să îi inviți să-și lase amprenta pe planșă, fără a simți că te afectează negativ în vreun fel.

219
5. Faci mereu ce merge! 9 din 10 lucruri sunt eșecuri oribile
Nu devia! Ai tentația de a devia, de a-ți zice că e prea banal că faci soluția ce ți-a ieșit de 10 ori la rând pentru
o probă practică. Ce consideri tu banal fiindcă îți iese foarte ușor, se vede ca ‘talent’ din exterior din simplul
motiv că tu știi să o desenezi atât de bine, încât iese aproape de la sine.

E o tentație umană să nu mai faci ceea ce merge fiindcă ‘e prea simplu’. Este cu mult mai tentant să lași frâu
liber imaginației tale și să faci ce îți vine pe moment. Însă vei observa cu un șoc că nu merge - ideile tale
originale parcă duc lipsă de ceva și nu poți să exprimi clar ce. Și ajungi să te întrebi dacă tu chiar ai învățat să
desenezi sau doar să urmezi instrucțiunile profesorului. Faci ce merge timp de 3-6 luni, apoi începi să rein-
ventezi stilul de desen în funcție de ce apare în stilul tău unic de desen. Poate un anumit fel de hașură îți vine
mai firesc, poate un anumit fel de scaun îți dă o anumită expresivitate în desenele de design interior.

Dar asta merge doar după ce ai un fundament extrem de solid de lucruri care merg, pe care le preiei de la
profesor.

220
6. Nu te mai minții
Există o anumită tentație la desenul de arhitectură, aceea de a scăpa. Adică cum începi să vezi că îți ies lucruri
care înainte cu câteva luni îți erau imposibile… să nu mai faci ce merge.
Cum crește iluzia aceea că îți iese, automat asumi că îți va ieși totul de acum încolo, așa că lași jos garda și nu
mai faci ceea ce merge.

Ce merge în desenul de arhitectură? Atitudinea că ești la fel de bun ca ultima planșă și că se resetează la zero
nivelul tău după fiecare desen.
De asemenea, atitudinea că ‘taci și fac’ este singura opțiune ca să poți rămâne relevant în jocul acesta pe ter-
men lung și fără complicații.

Am foarte multe povești dezastruoase despre elevi care au început să creadă că sunt peste joc, că nu mai e
nevoie să se zbată… și apoi inevitabilul picaj ce a urmat. Nu vrei să ajungi acolo - lucrurile de genul acela îți
distrug moralul, îți erodează inerția de progres și necesită 1-3 luni de compensat ca să îți revii.

‘Taci și desenează’, e suficient… îți iei validare și energia aceea palpitantă de risc din alte aspecte ale vieții tale,
nu din arhitectură.

221
7. Cum faci creativitatea arhitecturală să curgă
Dacă tu filtrezi prin ego-ul tău tot ce faci în arhitectură, deja ai pierdut bătălia.

Oricât de îngrozitor s-ar simți la momentul acesta, tu nu contezi în arhitectură. Cel puțin nu încă.
Cel mai bun lucru pe care-l poți face este să lași planșa să evolueze de la sine și tu cumva să scoți din planșă
ideile. Ironia e că prin abordarea asta pentru tine se simte ca ceva poate dezamăgitor - ‘Unde este creativita-
tea? Cum pot să exprim eu ceva unic care este al meu?’
Tu poate simți asta, dar din exterior se citește ca ‘talent’. Faci lucrurile să se miște înainte lejer, fără compli-
cații, fără conflicte în plus.

Ca să ajungi la stadiul acesta, ai nevoie să renunți la tot ce crezi tu important pentru tine în desenul de arhi-
tectură. Nu înseamnă că uiți noțiunile învățate, trucurile grafice sau ce a mers în trecut.

Înseamnă că ești dispus(a) să te reinventezi pentru ce cere unic fiecare planșă. De aceea o să mă vezi pe mine
ezitând la anumite planșe sau proiecte. Evident că aș putea pescui o soluție ce merge din trecut, dar prefer să
las plansa să crească de la sine până începe să ofere ea o direcție spre rezolvarea ei.

În felul acesta creativitatea ta curge și ai baza să poți rezolva orice planșă, indiferent de ce surprize îți rezervă.

222
8. Cum vorbești despre/gândești arhitectura
Mereu m-a fascinat cum unii arhitecți sau în special studenți de arhitectură comunică cu un limbaj foarte
pretențios, însă nu zic nimic la sfârșitul conversației.

Asta este o problemă foarte mare, fiindcă tu ca student al arhitecturii nu îți permiți să faci greșeala aceasta…
cea a platitudinilor intelectuale. Te concentrezi să exprimi cât mai concret totul, ca și cum ai vorbi despre
ceva ce este în fața ta.

Cine este mai evoluat intelectual decât tine va aprecia bunul simț - că te rezumi la exprimare ce este sub con-
trol, fără să încerci să încarci. De obicei faci asta de la o presiune exterioară. La o probă cu interviu sau când
ai de susținut un proiect, începi să vorbești pe lângă subiect sau te pierzi.

Oricum, înțelegerea profundă a elementelor de arhitectură nu poate să fie trucată în vreun fel - dacă tu știi ce
este de știut, nu ai cum să ascunzi asta. Tocmai de aceea, munca grea este să faci acele declicuri - exprimarea
în mod firesc trebuie să vină cât mai simplă și lipsită de elemente ostentative.

Și inversul este adevărat, nu ai cum să ascunzi lipsa de profunzime reală prin limbaj care se dorește pretenți-
os. Cum ziceam, arhitectura este un domeniu experiențial - focusul trebuie să fie să treci prin experiențele
acelea calitative, apoi exprimarea să fie cât mai curată posibil.

223
9. Cum navighezi planșa și te mulezi pe ea
Majoritatea elevilor la desen se așteaptă ca procesul de a termina o planșă să fie foarte liniar. Vin ei cu o idee
și gata, iese totul de la sine ca și cum ai rezolva exerciții dintr-o culegere.

Nu, fals, planșa se navighează, procesul este non-liniar și asta creează instinctiv un disconfort. Acest discon-
fort însă este foarte benefic, înțelegând diagrama te obișnuiești cu disconfortul și ți se pare ceva firesc.

Pe scurt, arta arhitecturală este deosebit de complexă, având multe variabile ce trebuie sintetizate pentru ca
arta arhitecturală să aibă calitate. Astfel, planșele ce reprezintă răspunsuri la teme prind un fel de ritm al lor.

Cum observi acest ritm? Din experiența ta anterioară în desen. Te-ai obișnuit deja cu genul acela de temă,
știi cum să reacționezi în situații similare. Tocmai de aceea probele practice sunt intimidante - e o șansă să
primești ceva care, chiar dacă ai desenat foarte mult în viața ta, să nu știi cum să reacționezi pe moment.

Odată descoperit ritmul temei, tu ai nevoie să te sincronizezi cu el - să îți dai seama când să faci desenul liber,
cum să organizezi paginația să aibă fler, cum să te folosești de ce tehnici știi până acum ca să poți să pui cap la
cap o soluție la respectiva temă.

Dacă nu poți să faci asta, te pierzi pe drum și nu apuci să termini planșa, sau nu înțelegi subiectul.

224
III. Greșeli de creativitate ce te vor taxa la desen
Există câteva scenarii foarte previzibile în care un elev de arhitectură nu reușește să înțeleagă ce este de făcut
la o planșă sau se pierde undeva. Poate să se piardă în modul general în care vede lucrurile sau poate să se
piardă în practicabilitatea de a realiza respectiva planșă.

Eu recomand să recitești această porțiune a cărții de nenumărate ori, până ajungi să înțelegi la un nivel foarte
adânc aceste principii.

Raționamentul este că ele vor apărea constant în toate stadiile tale de dezvoltare. Unele blocaje sunt imposi-
bil de evitat, de exemplu simetriile. Acestea apar automat de fiecare dată când desenezi ceva nou. Și eu mă
surprind făcând greșeli de simetrii locale și apoi corectându-le pe loc. Corectarea greșelilor poate să facă o
diferență foarte mare.

225
1. Vrei să iasă bine planșa (ideal din prima)
Nu am înțeles niciodată tendința aceasta, dorința aceasta de siguranță… însă mai mult ca sigur am făcut și eu
această greșeală când eram de vârsta ta și în acest stadiu al educației arhitecturale.

Nu m-a ajutat cu absolut nimic. Nu există nimic pe lume care să-ți confirme că o planșă o să fie peste nota
9, că o să iasă excepțională. Precum nu există nicio garanție că un concept prezentat unui beneficiar are cum
să îi placă 100%, de la prima discuție cu planuri în față. Este iarăși un caz de ‘desenul de arhitectură reflectă
arhitectura’.

Ce îți rămâne atunci? Să adori procesul, să adori faptul că faci parte din acest fenomen care este mai mare și
mai vechi decât tine și concentrându-te să dai tot ce poți la fiecare planșă. Nu nota de peste 8 contează, faptul
că tu ai scos din tine tot ce era de scos și ai exprimat tot ce era de exprimat…

Asta trebuie să fie prioritatea nr. 1 pentru tine, să nu scape nicio planșă expeditată, făcută fără implicare. Ce
să facem? Este domeniu de artiști… ai nevoie să suferi puțin pentru arta ta. Dar dacă înțelegi ce face arta ta și
cum este un proces biologic (procesul calitativ îți dă desenul calitativ) și nu să vânezi siguranța aceea…atunci
poti face saltul de la top 20% la top 5%.

226
2. Zona lui Broca și cum creezi desene interesante
Acesta este un principiu de psihologie fără substrat intelectual solicitant, însă de foarte mare impact.

Zona lui Broca este aparent o porțiune în creierul fiecărei ființe umane care are rolul de a prevedea comu-
nicarea. Dacă acea comunicare este previzibilă, atunci ea nu este percepută.
Adică dacă desenezi plictisitor, desenul tău nu contează.

O să vezi fenomenul acesta în facultate, în mod special la proiectele de atelier. O să te șocheze când vezi că
50% din grupa ta au proiecte invizibile care devin fundalul pentru acele 4-5 proiecte cu adevărat bune.

La desen e la fel - începi prin a te folosi de tot felul de clișee și formule care merg și te ajută să ai ceva de pre-
dat. Primele 3 luni cel puțin problema nu se pune să creezi opera vieții tale, ci să ai ce arăta la sfârșitul fiecărei
lecții.

Din categoria de clișee utile fac parte: caroiajele acelea tip tablă de șah, scările în prim plan, chenarele exotice
care fac un desen să arate mai sofisticat decât este, swoosh-ul de Nike ce merge cam mereu ca fundal.

Ține cont însă că la un moment dat acestea nu sunt suficiente… și ai nevoie ori să alegi doar câteva dintre ele
sau să le folosești pe toate aproape ca o parodie, dar accentul desenului să cadă pe un concept care iese în ev-
idență. Nu repeta aceleași elemente de grafică pe toate desenele dintr-o planșă, altfel activează zona lui Broca
și automat nu mai este perceput desenul respectiv drept calitativ.

227
3. ‘Nu e loc pe foaie’ și ‘aliniatul de obiecte’
Asta am auzit de la absolut toți elevii mei la început - e aproape ca și cum toată lumea a făcut un pact să zică
asta la un moment dat. Acesta este însă un blocaj și are legătură cu vederea în spațiu - tu nu vezi în spațiu
fiindcă nu s-a produs încă acel declick, care nu se întâmplă automat doar cu experiența în desen.

Tu trebuie să-ți dai seama că tot ce vezi în jur este în perspectivă, drept urmare obiectele nu sunt aliniate, sunt
suprapuse - fix ca ce vezi în jurul tău în perspectivă. Evident, piesele desenate funcționează fix la fel - fie că
sunt desene tehnice 3D (axonometrii) sau obiecte în perspectivă.

Poți să te oprești pentru o secundă și să te uiți în jur ca să observi acest fenomen în acțiune - este din catego-
ria de lucruri foarte simple, însă care se traduc mai anevoios în arhitectură. Evident, există o singură metodă
să poți înțelege aceste principii - le aplici la primul desen și ce o fi, o fi.

În cel mai rău caz, dacă chiar nu e loc fiindcă ai folosit deja tehnica aceasta - se poate să optezi pentru grafică
tip colaj, unde anumite piese se pot suprapune strategic peste alte piese. Asta ori încarcă foarte mult planșa,
ori merge foarte bine și salvează planșa, asigurând spațialitate.

228
4. Curățenia experienței de învățare
Aici este ceva ce ține mai mult de profesor și mediul în care tu înveți. Din păcate, ține și foarte mult de cum ai
fost obișnuit/obișnuită să se poarte profesorii cu tine.
Pe scurt, singura dinamică ce contează este aceea că tu îți șlefuiesti comportamentul ca apoi să poți crește în
desen.

Orice altceva este o distragere și nu te ajută. Nici lucrurile negative, nici cele pozitive… Asta este foarte greu
de acceptat de către unii elevi, fiindcă îi pune față în față cu propriile limitări. Și asta este perfect, este singu-
rul lucru care te va ajuta și la desen și apoi la facultate și în ce va urma apoi.

Știi sigur zicala aceea ‘lecția neînvățată se repetă la infinit’. Nu vrei să ajungi acolo, vrei să faci upgrade-ul
imediat cum apare direct, fără să fie încărcate cu politețuri sau feedback oferit într-un mod prea steril.

Umorul este foarte important pentru a te ajuta să cureți orice experiență și să prinzi doar esența.
Sub nici o formă să nu intri în situația în care râzi de propriile tale planșe. ‘Știu că e urât desenul acesta, și
celălalt a fost la fel’, lucruri de genul acesta.Umorul se folosește doar ca să dezmorțeze situațiile tensionate.

229
4. Simetria
Simetria nu avantajează desenul de arhitectură fiindcă distruge
calitatea de spațialitate a acestuia.

O altă perspectivă asupra simetriei este că reprezintă jumătate din

informație oglindită, astfel încât un desen simetric prezintă doar
jumătate din informația ce ar fi prezentă într-un desen asimetric.

Tocmai de aceea noi ne concentrăm să folosim proporția de treimi

- aceasta asigură o compoziție ce este expresivă din toate punctele
de vedere.
Există perspective care au punctele de fugă egal depărtate - ceea ce
instant creează un desen care are o iluzie optică și arată greșit.

Există și perspective cu 2 axe de simetrie, care după logică anteri-

oară prezintă aproximativ 25% din informație și automat arată cu
mult mai puțin expresivă ca desen arhitectural.

Unde trebuie atenție deosebită, este când discutăm despre temele

noi sau a desena ceva care este perceput drept nou. Din ce cauză?
Fiindcă aici automat creierul nu știe cum să organizeze sau să
înțeleagă desenul și automat completează lipsa de informație prin
simetrii.

Simetria locală este alt element ce distruge expresivitatea arhitec-

turală - atenție deosebită când în ce desenezi apare doar într-un
colț o astfel de simetrie: are efectul neplăcut de a atrage automat
atenția spre ea și a nega toate principiile de compoziție folosite în
desen.

E ok, cum apare simetria, o corectezi pe loc și asta este - cum

ziceam, este inevitabil să apară din simplul motiv că tu îți propui
mereu să desenezi lucruri care cumva sunt în afara a ceea ce ești tu
confortabil să realizezi.

230
PARTEA VII.
TEORIE

231
Capitolul despre teorie are rolul strict de a-ți oferi o bază de informații la care te poți întoarce
oricând. Unele din aceste informații îți vor rămâne tipărite pe interiorul craniului și le vei
folosi tot restul carierei tale.

Altele însă vor fi uitate, datorită simplului fapt că nu poți ține minte totul. Vei învăța o metodă
nouă de a rezolva o volumetrie de casă și asta îți va da peste cap tot ce știai până în momentul
acela, inclusiv teoria.

Vor fi 5 categorii de teorie, toate acestea gata să fie revizuite de tine la nevoie.

1.Reprezentările materialelor în desen

2.Istoria arhitecturii

3.Dicționar de terminologii

4.Geometria descriptivă

5.Standardele de dimensiuni

Vom trece prin toate aceste categorii și le vom analiza pe fiecare cu lux de detaliu.

232
Reprezentarea materialelor
în desenul de arhitectură:
În desenul de arhitectură e nevoie să știi
să reprezinți anumite materiale pentru a
avea grafică completă. Aceste materiale
sunt de fapt texturi ce se aplică după logi-
ca volumelor pe care stau.

Este foarte important să fii înțeles de la

început că noi desenăm volume și evident
că acele volume au nevoie de materialitate
pentru a arăta relevante arhitectural - nu
este suficient să le lăsăm așa abstracte, tre-
buie să oferim cât mai multă informație.
Texturile de materiale se continuă de pe
o față pe alta, iar la volumele curbilinii
(cilindru, con, sferă) se duc după genera-
toare sau meridiane.
De asemenea, la arhitectură avem 3 scări
diferite pentru fiecare material:

scara mică - volumele sunt obiecte ce le-ai

avea pe birou în fața ta.
scara medie - tipic designului interior
scara mare - tipic finisajelor de exemplu
de pe o casă

Multe dezamăgiri în grafică apar când

studenții refuză să înțeleagă lucrul acesta,
optând să deseneze pe instinct materi-
alele.
Materialele importante pentru arhitectură
sunt: ipsos, lemn, inox, sticlă, piatră.

233
Ipsos.
Scara mică:
Fețele lovite direct de lumină rămân albe, umbrele proprii gri ce se duc după logica fiecărui volum: după
fețe sau după generatoare/meridiane. Umbra proprie rămâne un gri deschis, iar umbra purtată poate
să fie gri închis/negru. Ideal însă, dacă sunt 2 fețe lovite direct de lumină, avem o față care are măcar o
nuanță de gri deschis, pentru a se citi totul mai simplu.

Scara medie:
Ipsosul în spațiile interioare este tencuiala, aceasta cel mai bine se reprezintă lăsând culoarea albă a
foișor și fiind un fel de spațiu negativ comparativ cu alte texturi de materiale.

Scara mare:
Ipsosul ca finisaj exterior este o tencuială exterioară. Tencuiala rămâne albă pe fețele lovite direct de lu-
mină și gri pe fețele în umbră, după logica volumului. Se poate accentua volumetria acestui material prin
gesturile arhitecturale de pe porțiunea lovita direct de lumină - fereastră bandă, goluri împușcate etc.

Opțional se poate opta pentru a reprezenta cu linii aproape de liniile de construcție reflexia luminii pe
tencuială - asta se realizează cu atenție maximă și se folosește echerul de 45 grade pentru desenele 2d și
de 60 grade pentru 3d.

Nu toate materialele necesită extrem de multă grafică - ipsosul este un fundal foarte bun în toate com-
pozițiile pentru materiale precum lemnul sau sticla să iasă în evidență. Orice piesă din ipsos poate bene-
ficia de un fundal cu degradé închis care ar contrasta cu albul foișor lăsat în zona cu ipsos.

234
235
Lemn
Scara mică:
Reprezentăm fibra de lemn (fladerul), ținem cont că privim un obiect foarte mic - drept urmare fladerul o să
se poată vedea mai departe, ca și cum inelele copacului din care a fost tăiată piesa se văd. Ai nevoie să înțelegi
logica fibrei de lemn, ea se duce pe o față după inel și neapărat pe celelalte fețe în lungul fibrei. Evident, latura
mai lungă a unui obiect are fladerul în lungul fibrei, iar latura mai scurtă are flader după inelele copacului.

Când hașurăm lemnul, nu contează atât de mult tehnica, ci gândirea din spate. Lemnul are un inel închis și
unul deschis, eu îi zic tort de cappucino, ca să-ți aduci aminte că trebuie griul alb este un gri deschis și griul
închis nu este încă negru. Pe inele urmează și mai multă textură de lemn, pentru a comunica sensibilitatea și
spiritul de observație al autorului.

Scara medie:
Aici desenăm placări cu lemn și cel mai comun parchet. Acesta este intercalat - adică un rad pornește normal,
apoi celălalt rând pornește cu plăcile de parchet laminar decalate de la jumătatea pieselor de pe primul rând.
Parchetul mereu are direcția perpendiculară pe peretele principal cu geamuri. Parchetul poate să aibă dimensi-
unile 20 x 100 cm.

Placările pe pereți pot să fie realizate cu lambriu, pus vertical sau orizontal. Lambriul poate să aibă o lățime de
10 cm maxim, astfel devenind aproape riflaj.
Se poate desena flader direct pe parchet, însă condiția este să fie suficient de des ca să arate scara și să fie reali-
zat doar în prim plan, nu pe toată suprafața parchetului.
Ca orice pardoseală, poate beneficia de o reflexie.

Scara mare:
Lambriul poate să fie folosit ca material texturat pentru a face o volumetrie de casă mult mai interesantă. Sub
nici o formă să nu desenezi flader de lemn pe case în loc de lambriu sau să adaugi flader peste lambriu fiindcă
va strica instant desenul.

Din experiență, aș recomanda lambriul desenat orizontal, lățimea unei scânduri este de aproximativ 30 cm,
pentru a rezulta un 0.3 cm la scară 1:100.
Ca să arătăm natura organică a finisajului, putem opta să hașurăm inconsistent lambriul, însă atenție maximă
să nu se ajungă la efectul de ‘pui de porc mistreț’ în care ai prea regulat ritmul de hașură - una închisă, alta
deschisă.

236
237
Inox
Aici avem de-a face în mod special cu spațiile interioare. Este necesar să reprezentăm rama geamurilor și
montanții.
Scara mică:
Inoxul este caracterizat prin luciri distorsionate și este cel mai bine redat pe volumele curbilinii - con, cilind-
ru… asta deoarece putem evidenția distorsiunile acelea cele mai puternice lângă zona de lumină.
Dacă un material din inox are o formă alcătuită din mai multe volume, distorsiunea circulă pe toate volumele
în mod unitar.

Dacă este o porțiune mai mare cu distorsiune, aceasta o să aibă degradé, iar partea care este înspre zona lumi-
nată o să aibă contrastul cel mai mare.
Fețele în umbră realizate din inox pot să nu aibă reflexii distorsionate, ci doar să reflecte perfect ce este în jur.

Scara medie:
Pot să fie porțiuni din volum placate cu metal, ceea ce ar genera distorsiuni similare, însă recomand să le at-
enuezi, tocmai pentru a nu distrage atenția de la imaginea de ansamblu.

Scara mare: Placajul metalic poate să fie folosit ca material texturat pentru a da mai multă expresivitate unei
volumetrii arhitecturale.

Există mai multe posibilități de texturi ce le-am putea folosi, principalele fiind
Cupru oxidat - culoarea de verde spre turcoaz
Alucobond - placajul poate să rămână alb
Corten - reprezentăm placajul ca oțel oxidat
Ambele texturi se fac cu diviziuni de pătrate egale, care reprezintă placajul cu aceste finisaje metalice.

Sticla
Scara mică:
Sticla iese din efectul de transparență – tot ce vezi prin sticlă trebuie să fie ușor mai șters, ca și cum pierde din
intensitate. De asemenea, sticla are luciri foarte clare pe fața luminată direct. Acestea se realizează prin a trage
linii cu guma de șters și echerul - tehnica este identică cu cea descrisă în partea de grafică unde detaliem sticla.

Avem de-a face doar cu obiecte foarte mici din sticlă, deci e suficient să arătăm transparența, fără să fie ne-
apărat nevoie de detalii despre cum stă respectiva sticla.
Scara medie:

238
239
La scara aceasta te poți folosi foarte ușor de transparența sticlei să arate obiecte mai mari. De exemplu, la o
perspectivă interioară poți arăta foarte ușor cum se vede un pom prin sticlă.
Tine cont că sticla ideal nu are mai mult de 1.5 m lățime cu 2 m înălțime. Asta înseamnă că tu trebuie să
reprezinți tocuri și montanți.
Poți, în anumite cazuri, să reprezinți geamurile deschise, ceea ce înseamnă că pentru porțiunea aceea nu mai
există efectul de transparență.

Scara mare:
Aici o să reprezinți geamurile de la case/clădiri.
E nevoie să înțelegi scara la care reprezinți tu sticla fiindcă orice ai face, panourile de sticlă tot 2 x 1,5 m au
ideal. Pentru un efect de realism, este necesar să avem toate ramele și montanții ce țin sticla reprezentați.

La case ai nevoie să ții cont de principiile de compoziție arhitecturală - evident că geamurile corespund cu log-
ica camerelor din spate și cu nivelurile. E suficient să greșești asta și degeaba ai grafică foarte calitativă pentru
sticla.

Ca grafică, există tendința de a desena reflexiile luminii pe sticlă, ceea ce este expresiv ca tehnică grafică. Este
foarte important să înțelegi sursa de lumină în ce direcție este fiindcă aceasta îți va da direcția în care cad
lucirile.

Un efect foarte interesant legat de transparență este fereastra pe colț - prin transparență poți să arăți cum
geamul urmează silueta clădirii - acesta este un efect foarte expresiv.

Umbrele purtate în teorie nu pot să cadă pe sticlă, însă noi ne folosim de abordarea că desenăm ceea ce știm,
nu ceea ce vedem, drept urmare e perfect în regulă să avem umbrele purtate pe sticlă fiindcă accentuează ex-
presivitatea desenelor.

Se poate obține un efect foarte expresiv prin umbre purtate ce cad și pe sticlă și pe montanți - acestea ar fi
închise pe sticlă și culoarea mai închisă a sticlei pentru umbră ce cade direct pe sticlă.

Pentru fațade se poate folosi abordarea în care umbrele purtate pe fațadă, inclusiv pe sticlă, sunt negru complet
tras în tus.

Prin transparență, la perspective putem să evidențiem intradosurile cum se văd prin sticlă - ajută foarte mult
la realism să detaliem ce se vede prin sticlă - pereți, stâlpi etc.

240
241
Piatra
Scara mică:
Piatra la scara mică este reprezentată cu flader pe 3 direcții, urmând să hașurăm unde se intersectează nervuri-
le pietrei. Este nevoie de un desen de linie foarte expresiv și ușor pentru a putea evidenția materialitatea.
De asemenea, se poate opta pentru reflexie pe piatră - în mod special pe pardoseala de piatră. Principiile de
reflexie sunt aceleași - tot ce se reflectă este mai șters decât obiectul inițial.

Scara medie
Aici piatra nu se mai reprezintă prin textura de piatră ci prin cărămizi sau placaj cu piatră.
Cărămizile sunt aranjate pe rânduri, o cărămidă este mai lată decât este înaltă și rândurile sunt decalate de la
jumătatea fiecărei cărămizi. Asta ajută foarte mult la evidențierea volumelor placate cu cărămizi: ori se obține
o textură repetitivă și foarte expresivă pe un perete plat, ori se obține un sentiment de ‘construit ferm’ pe un
perete curbat.

Zidăria de piatră se poate realiza cu ‘pietre de râu’ care sunt neregulate, însă sunt așezate tot pe rânduri.
Se mai poate realiza placarea cu piatră însă de dimensiuni diferite: de exemplu, 2 rânduri de piatră mare și
apoi 1 rând de piatră mai mică, apoi iar 2 rânduri de piatră mare.

Scara mare:
La scara mare este iar vorba despre a acoperi suprafețe mari din fațadele unei clădiri cu placaj de cărămidă sau
de piatră.

Un truc grafic foarte bun este a relua placajul ca și cărămidă sau piatră pe un element de anturaj în prim plan.
Logica este că se creează o profunzime spațială, ca și cum materialul din prim plan este reluat pe casa, în prim
plan fiind și mai detaliat.

Placările acestea au același efect pe care îl are și lambriul sau placarea cu metal - acela de a adăuga textura pe
volumetria unei clădiri. Tu alegi cum vrei să fie reprezentată acea textură, rezultatul final însă este același.

242
243
I. Istorie arhitectură
Este foarte important ca partea de
istorie să nu mai fie un mister pentru
tine - și asta se obține cel mai bine
având o înțelegere asupra perioadelor
de istorie a arhitecturii…

Diagramele explică cel mai bine

tranziția aceasta între stiluri și cum
un stil de arhitectură evoluează din
altul, precum și clădirile relevante de
la fiecare stil.
Cel mai practic pentru tine este să știi
din fiecare perioadă a arhitecturii câte
un monument de arhitectură și unde
se aplică câte un nume de arhitect.

Pentru a memora monumentele, cel

mai mult de ajută să le schițezi în
acele schițe timbru 4 x 4 cm, unde te
concentrezi doar pe informația din
desene, dând la o parte grafica.
Stilurile de arhitectură din România
reflectă stilurile de arhitectură inter-
naționale.

Voi explica istoria arhitecturii la nive-

lul la care tu să poți înțelege stilurile
și perioadele cum au evoluat, însă
mă voi rezuma la contextul de a le
cunoaște pentru a le desena și atât.
Pentru a înțelege istoria arhitecturii
la un nivel mai avansat, va urma să
studiezi stilurile la facultate.

244
245
246
247
Diagrame istorie România
O să discutăm stilurile arhitecturale din România și monumente specifice lor, însă cu mențiunea că la nive-
lul acesta tot ce mă interesează este să înțelegi logica tranziției dintre stiluri și să poți reține 1-2 monumente
la fiecare stil. Nu am pretenții intelectuale în descrierile făcute, o să folosesc clasicul limbaj de ‘unchi care îți
povestește despre pescuit’.

Dacă tu reții o singură idee la fiecare stil, apoi îți va fi foarte ușor să faci diferența între ele. Este suficient să
reții 2-3 clădiri la fiecare stil (să le poți desena din memorie) și să reții 2-3 arhitecți la fiecare stil, unde se
aplică.

Sunt 2 categorii de arhitectură: clasică și modernă. Cel mai bun mod de a descrie cele 2 categorii este legată
de tehnica lor constructivă.
Arhitectura clasică este generată în principiu prin zidărie portantă - tocmai de aceea nu o să vezi geamuri
imense la clădirile ‘vechi’ - dacă puneau geamurile acelea mari, nu mai avea integritate structurală clădirea,
deci era o imposibilitate.
Arhitectura modernă presupune că structura poate să fie separată de către fațadă - drept urmare fațada putea
să aibă vitraje mai mari, ne mai fiind constrânsă să aibă rol structural.

248
249
250
II. Limbajul specific arhitecturii tradus în limbaj normal, de zi cu zi
Ce urmează este o compilație de cuvinte ce își au relevanța în desen, explicate aproape ca definiții, în același
limbaj ușor accesibil. Ideea este așa, dacă tu la un interviu pentru o facultate arunci cuvintele acestea în dis-
cuție, nu o să meargă… îți vei face probleme din care va fi foarte greu să ieși.

Însă dacă le trăiești, le-ai desenat întâi, apoi le vorbești - atunci efectul este cel pe care-l cauți: să pari intelec-
tual dezvoltat, în timp ce ai și abilitățile de desen/arhitectură suficient de dezvoltate. E greu să înțelegi arhitec-
tura din scris, fiind un domeniu foarte vizual, iar scrisul își are rostul de a abstractiza tot - din ceva concret a-l
transforma în ceva abstract.

Case:
Gest arhitectural - intervenție asupra unei volumetrii care are rolul de a mări calitatea volumetriei din punct
de vedere al compoziției arhitecturale.

Limbaj vizual - gesturile arhitecturale de pe o căsuță/clădire la nivel de elemente arhitecturale: acces/intrare,

volumetrie

Gabarit - volumul/masa unei construcții. În desen asta se poate înțelege asta în 2 feluri:

1.Nu sacrificăm prea mult din gabaritul unui volum în care înscriem o casă, altfel încălcăm automat tema (fix
cum am face în viața reală).
2.Tot ce desenăm pe foaie trebuie să aibă un gabarit relevant, un raport relevant față de suprafața foiței. Nu
desenăm niciodată ceva ce ocupă 2 x 2 cm într-o planșă format 50 x 70 de exemplu.
Tectonica - masivitatea unei clădiri, cum este ea ancorată de sol. Tectonica unei clădiri poate să fie foarte bine
subliniată prin gesturile arhitecturale folosite, cum marcam prezența tectonicii sau o negăm

Vitraj/suprafața vitrată - geamurile unei clădiri. Acestea trebuie ordonate după logica interioară a planurilor
și tehnică constructivă aleasă pentru casă, fără excepție.

Stil arhitectural - Suma gesturilor arhitecturale de pe o căsuță, pentru o arhitectură calitativă, toate gesturile
sunt din același stil vizual. Noi desenăm și proiectăm case în stilul contemporan cel mai accesibil, deviat din
modernism. Stilurile arhitecturale sunt prezentate în diagrama cu istoria arhitecturii, incluzând și caracteristi-
cile lor.

251
Raport plin/gol - Principiul de compoziție arhitecturală conform căruia raportul între plin (suprafața de
perete) și gol (suprafața de geamuri) are un anumit raport. Domina ori plinul, ori golul, un raport echivalent
de plin și gol generează un rezultat final inestetic.

Fereastra bandă - fereastra mai lungă decât lată. Poate să aibă un 60 cm înălțime minim și să se ducă pe
aproape tot nivelul respectiv. O să vezi ferestre bandă doar la clădirile moderne deoarece tehnica constructivă
pentru arhitectura clasică nu permitea decupaje atât de mari în pereții ce aveau rol structural.

Accent vertical - element compozițional menit să atragă atenția spre elemente importante din compoziția
unei volumetrii de casă, ca de exemplu accesul. Acest accent vertical poate fi exagerat prin schimbarea mate-
rialității - sticlă sau un material texturat (lambriu ideal vertical, cărămidă, placaj metalic).

Anturaj - ‘povestea’ din jurul unei reprezentări grafice a unei clădiri (perspectivă, axonometrie, vedere, secți-
une) care are rolul de a spune o poveste și de a ‘vinde’ ideea. Anturajele sunt reprezentate de vegetație, oame-
ni și diferite elemente de arhitectură care susțin conceptul piesei respective.

Caroiaj - pătrățele egale puse ca textură pe sol pentru a te ajuta să măsori spațiul. Merg de asemenea ca ele-
ment de anturaj, cu specificația că ții cont de scara desenului - dacă clădirea desenată este mai mare, pătrățe-
lele sunt mai mici.

Lambriu - finisaj interior sau exterior din ‘scânduri’ de lemn de 10-15 cm lățime, care au rolul de a adăuga
textură sau mișcare/ritm unui perete. Lambriul poate avea direcția orizontală sau direcția verticală.

Consolă - porțiune din clădire de la nivelul 1 în sus care iese în afară tramei structurale și se reazemă pe
aceasta doar într-un capăt. Cu excepții, recomand o consolă să nu treacă de 2-3 m, pentru arhitectura din
România nu este neapărat gestul arhitectural cel mai relevant

Decupaj - gest arhitectural în care se mimează stilistic tăietura prin volum. Există mai multe laitmotive ale
acestuia: bandă care se continuă de pe o fațadă pe alta, tăieturile înguste tip bandă prin un volum masiv, vit-
raje pe un nivel întreg care au rolul de a atrage atenția.

252
Trama structurala- sistemul structural de cadre din beton armat ce poate fi folosit ca o abordare standard
pentru toate căsuțele ce le vei studia la pregătirea pentru arhitectură.
Acesta se bazează pe stâlpi și grinzi din beton armat, care formează rețele structurale - ideal modulate pe 30
cm și ideal cât mai modulare (cu elemente repetitive, care generează un plan simplu de executat și elegant
dpdv arhitectural).

Balcon - terasă ce iese în consolă înafara clădirii. În România, un balcon are maxim 1,5 m datorită zonei seis-
mice. Un balcon poate dubla drept copertină deasupra intrării, ceea ce rezolvă și problema de marcat intrarea
și problema de a face mai interesant etajul.

Logie - balcon retras în interiorul volumetriei și închis pe 2 laturi. Realitatea este că aceste logii apar în pla-
nurile noastre pentru a completa camerele necesare programului respectiv.
La o casă, de exemplu, dacă ne rămâne spațiu în plus pe care nu-l putem justifica cu o funcțiune, în loc să su-
pradimensionăm o cameră, putem opta pentru o logie.

Balustradă - element constructiv ce reprezintă marginea unei scări, a unui balcon, terase - oriunde există o
înălțime de peste 60 cm de la sol și există riscul ca o persoană să cadă. Balustradele pot fi realizate din diferite
materiale constructive: pot să fie pline (zidărie, placate cu lemn, cu cărămidă aparentă) sau transparente - sti-
clă sau inox.

Copertină - placă în general de beton (fiindcă noi studiem la desen în mare arhitectura modernă inspirată din
modernism) care are rolul de a marca și proteja intrarea într-o casă.

P+x - Regimul de înălțime specific a ce desenăm, cel mai des întâlnit la teme de arhitectură și de urbanism.
Parterul + x etaje. O căsuță poate să fie P +2, adică parter și 2 etaje și se înscrie în înălțimea de 10 m.
La desenele de urbanism, parterul are 4 m înălțime și etajul 3 m înălțime.

Vindfang - mecanismul de intrare într-o casă, spațiul filtru care este alcătuit din ușa exterioară, hol și ușa inte-
rioară. Dimensiunile ușilor sunt tot de 90 cm, un hol satisfăcător are 150 x 150 cm.

Retrageri - pentru o casă înseamnă că o anumită parte din volumetrie ‘se duce în interior’ tocmai pentru a
semnala o funcțiune specifică a zonei respective. Pentru teren, retragerile sunt distanța necesară cât trebuie
căsuța să se duca în interiorul terenului pentru a fi realistă ca arhitectură. În general, retragerea este de 5 m pe
latura dinspre stradă și 3 m pe laturile celelalte ale terenului.

253
Circulatii - holurile care conectează camerele într-o casă și permit accesul la diferitele funcțiuni (acces,
garaj, scară, camere). În general, circulațiile trebuie să fie cât mai reduse ca suprafață, pentru a evita ca acestea
să devină un ‘spațiu mort’, fără utilitate practică.

Calcan - perete plin, fără geamuri pe el. Îl întâlnim în 2 cazuri:

La rețevoal acoperișuri avem nevoie să scurgem apa pe lângă calcan.
La căsuțe avem nevoie să lipim perfect căsuța noastră de calcan. Este cazul unde avem o problemă de rezolvat
- o casă care are nevoie să intre pe un teren cu calcane pe 2 laturi opuse.

Pantă acoperiș - înclinația acoperișului ce este menită să scurgă apa de la precipitații (ploaie, ninsoare) și să
asigure în funcție de caz un spațiu interior de mansardă. Cel mai important lucru este să reții că pantă aco-
perișului depinde foarte mult de zona geografică unde este situată casa - în zone cu mai multe precipitații
aceasta este de 60 grade, în zona cu precipitații normale este de 30 grade.

Acces - intrarea în casă. Accesul în casă trebuie să se citească din prima din exterior, tocmai de aceea îl
marcăm prin retrageri ale volumetriei, accent vertical, copertină și schimbarea materialității.

Sistem structural - abordarea structurală ce caracterizează obiectul arhitectural desenat. Noi studiem mai
multe sisteme structurale - stâlpi și grinzi beton armat, structură metalică, structură din lemn și structură pe
bază de zidărie. Fiecare sistem structural are propriile sale caracteristici și se folosește în anumite contexte
specifice - de exemplu structura metalică la spații mari tip hală, structura de lemn la spații deschise ușoare tip
belvedere/foișor.

Program arhitectural - funcțiunea clădirii desenate de noi. La desenul de arhitectură noi studiem în general
locuința izolată pe teren sau pavilionul, în facultate o să îți continui studiile amănunțit prin alte programe
arhitecturale: locuința colectivă, muzeul, clădirea de birouri, teatrul și alte programe specifice.

Firmitas, utilitas, venustas - cele 3 principii vitruviene ce sunt folosite pentru a caracteriza arhitectura și a
asigura calitate arhitecturală desenului tău. Firmitas = structura, utilitas = funcționalitatea în plan

Curte interioară - element constructiv la o căsuță care asigură un plan ne-adânc cu maxim 7m distanță până
la o sursă naturală de lumină/ventilație.

254
Specific meditațiilor mele:

Focusat - atitudinea ce este 100% necesară ca tu să poți trece peste o parte dificilă a unui desen. Ești focaliza-
t(a) și poți adresa cu succes acel 5% sau 20% care este unic unei planșe și cauzează dificultate.
Ex: Am ars aiurea 3 ore fiindcă nu am stat focalizat pe ce era de făcut.

Tancat - atitudinea care este 100% necesară pe termen lung pentru a avea progres constant și relevant în
desenul de arhitectură. Se rezumă la faptul că tu negi gândirea de om normal care zice că ‘îmi place temă sau
nu îmi place temă’, refuzi să creezi acele categorii în mintea ta și lași creativitatea să curgă pentru orice desen
apare de desenat. Și ce-o fi o fi.
Ex: Am tancat tema cu geometrie descriptivă chiar dacă sincer nu vreau să mai desenez așa ceva în viața mea.

Cerul și pământul - tehnică grafică precum căreia un desen al unei clădiri trebuie să aibă fundal închis (cer)
dar și caroiaj + elemente de anturaj pe sol (pământul), iar acestea două trebuie să contrasteze suficient încât să
încadreze desenul clădirii. Nu plantăm pur și simplu o clădire pe foaie și sperăm că va arăta bine, ne folosim
de grafică pentru a ‘vinde’ ideea.

LO - Linia orizontului. Pentru căsuțe ori este la nivelul ochiului, ori deasupra clădirii ca să se vadă aceasta în
perspectivă aeriană. Nu optăm pentru o linie a orizontului undeva să taie clădirea la 1/3 sau 2 /3, ‘văzută ca
din dronă’ fiindcă va crea o iluzie optică și va nega scara desenului. Mereu acoperim linia orizontului cu an-
turaj ca să nu se creeze alta iluzie optică, să pară desenul că se duce la infinit în perspectivă.

Schița 4 x 4 - schiță de studiu, separată de grafica pe care o realizăm înainte să ne apucăm de un desen pent-
ru a forța mintea noastră să vadă ce vom desena. Schițele 4 x 4 sunt fără grafică, însă ajută enorm în a vedea
volumul în spațiu și a ne familiariza cu subiectul dat. Ajută cel mai mult la a simți proporțiile unui volum și a-l
reprezenta corect în perspectivă.

Rulaj - situația în care lucrezi constant planșe, până îți intri în ritm cu desenul. Ai nevoie de rulaj de cam 30
planșe format B2 în ordinea prezentată în curs pentru ca să poți apoi să treci peste stadiul de începător.

Fix pe fix - situația în care răspunsul/soluția ta grafică se potrivește din prima pe situație, astfel evitând mare
parte din situațiile neplăcute la desen când nu ai nimic sigur sau te pierzi în detalii.
Ex: Compoziția de culori de la tema trecută a fost fix pe fix la simulare, am apucat să termin în detaliu toate
subiectele.

255
Formula cu 5 pași - abordarea standard când este vorba de desen liber ce ne ajută să avem 80% din desene
ieșind mereu, indiferent că este o temă notă, indiferent că ne intimidează sau nu avem inițial nici cea mai
vagă idee cum să desenăm subiectul respectiv. Schiță mică 4x4, umplem foaia la mână liberă, teu și echere și
umbre construite, hașurat umbrele și materialitate, întărit unde este important.

F U V - firmitas, utilitas, venustas. Este criteriul esențial pentru ca o idee sau un element de grafică să bifeze
căsuța de expresivitate și relevanță arhitecturală. Majoritatea studenților sunt tentați să meargă doar pe venu-
sas (cum arată o clădire), însă sunt necesare și utilitate și structura pentru a putea desena arhitectural.

T +E - teu și echer. Momentul esențial când am decis că desenul nostru este suficient de expresiv concep-
tual, încât să îl putem întări să fie final. Este un moment destul de riscant fiindcă ai impresia că au trecut 2
ore degeaba și mai bine tu desenai din prima la teu și echer. Dar știm fiindcă putem să ne detașăm de stările
acestea neplăcute ca un desen liber făcut din prima doar teu și echer ar fi ieșit rigid și inexpresiv și sigur cu
proporțiile stricate, iar prin a umple foaia la mână liberă reușim să zicem tot ce este de zis și apoi putem da
claritate în 30 de minute și hașură în încă 30.

Compoziție:
Prim plan - obiectul detaliat situat cel mai în față cu rolul de a atrage atenția către compoziție. Recomand să
folosești un obiect care are și o geometrie interesantă - asta va face compoziția și mai interesantă și volumet-
rică.

Ierarhie vizuală - nu toate obiectele dintr-o compoziție sunt la fel de importante, drept urmare cele impor-
tante sunt mai întărite ca desen de linie sau sunt afișate mai în față în compoziție.

Punct focal - zona de interes pe care ‘cade privirea’ într-un desen. Efectul acesta se obține cel mai simplu prin
a hașura apăsat o zonă a desenului - fie o umbră, fie un fundal, astfel încât să nu avem impresia că ‘ne uităm
prin desen’

Materialitate - textura de material de pe un volum desenat de tine. Este esențial să înțelegi că e un volum și
materialul trebuie să stea pe acest volum după logica volumului și în raport cu scara acestuia.

Ritm - element repetitiv care are scopul de a genera ordine în desenul tău. 3 elemente repetate creează un
ritm, 5 creează un ritm confirmat, număr par de elemente dacă nu este atent calmat, poate crea iluzia optică a
simetriei.

256
Desen liber - desenul artistic specific arhitecturii, caracterizat prin perspectivă (construită sau nu) care mime-
ază modul în care obiecte arhitecturale se vad în viața reală.

Desen tehnic - desenul abstractizat specific arhitecturii (nu există în viața reală). Acesta poate să fie 3d (ax-
onometrie) sau 2d (triplă proiecție) și are sistem de coordonate: ox, oy, oz (este obligatorie marcarea coordo-
natelor doar în desenul 2d).

Geometrie descriptivă:
Intersecție - situație specifică a 2 volume când acestea ocupă o porțiune de spațiu comun, în situație care se
realizează o suprapunere/intersecție a celor 2 volume. Aceste probleme solicită foarte mult vederea în spațiu și
aptitudinile de rezolvat probleme, în mare parte deoarece pentru a găsi o intersecție, este necesară determinar-
ea acesteia punct-cu-punct, iar pentru asta sunt uneori necesare multiple operații de schimbare de plan.

Schimbare de plan - operație de geometrie descriptivă în care noi schimbăm axele de proiecție pentru a putea
vedea un volum complex dintr-o poziție care ne avantajează. Poziția aceasta de obicei transformă un plan
oarecare din volum într-un plan cu proprietăți specifice - plan de capăt, frontal și ne ajută astfel ori să rotim
volumul, să-l culcăm pe o față sau să rezolvăm punct-cu-punct o intersecție. Se poate, de asemenea, realiza o
schimbare de plan pentru a afla mărimea reală a unei fețe a unui astfel de volum complex sau a unei secțiuni.

Mărime reală - se aplică doar în cazul volumelor complexe, pe care le secționăm. De exemplu, o piramidă
secționată cu un plan. Deja folosim o schimbare de plan să ne asigurăm că secțiunea este realizată de un plan
de capăt, apoi ne putem folosi de încă o schimbare de plan pentru a transpune secțiunea într-un plan orizon-
tal, astfel arătând mărimea reală a acesteia.

Desfășurată - când desfacem un volum, de obicei complex, în fețele ce-l alcătuiesc. Toate fețele au mărime
reală, drept urmare desfășurarea volumelor are propria logică la fiecare desen pe care îl facem.

Rezolvare tip punct-cu-punct - abordare de rezolvat probleme de geometrie descriptivă tip schimbări de
plan, secțiuni sau volume neobișnuite în care tu identifici fiecare punct prin coordonatele sale, nefiind prezent
niciun ajutor în problemă ca un ax de simetrie, de exemplu, unde ai putea afla jumătate din puncte, apoi aces-
tea se oglindesc și afli cealaltă jumătate.

Echipartiți spațiale - (valabil doar la perspectivă) - tehnică prin care împărțim o distanță în segmente egale,
ținând însă cont de cum acestea se deformează datorită perspectivei.

257
Poliedre - volume alcătuite după principii prestabilite și având poligoane cu 3 sau 4 laturi ca fețe. Poliedrele
regulate au fețele poliedre regulate precum triunghiul echilateral, pătratul, pentagonul regulat.

Tangenta - situație specifică volumelor în care acestea se ating într-un punct specific. Problemele de tangență
sunt în general probleme cu sfere, deoarece acestea au mereu câte un punct de tangență pentru orice plan.

Vizibilitate - grafică specifică problemelor de geometrie descriptivă ce ține cont de logica desenului de
arhitectură cu linii de construcție, linii de contur și linii îngroșate de secțiune/umbră, însă liniile din spatele
volumul devin linii punctate.
Liniile punctate se reprezintă cu segmente întrerupte ce au mereu spațiul mai mic decât segmentele. Este
o logică a vizibilității ca atunci când se suprapun 2 drepte într-un desen, una sigur se vede și una sigur este
punctată.

Loc geometric - categorie de exercițiu de geometrie descriptivă ce implică găsirea tuturor punctelor ce au
aceeași proprietate (tangenta, centre de sferă, distanță egală în raport cu alt volum)

Poziție de echilibru - poziție unică a unui volum, orice volum se află în poziție de echilibru atunci când
reazemă pe 3 puncte de tangenta.

Poziție specifică - modul standard în care desenăm orice poliedru regulat, pentru a facilita rezolvarea unui
exercițiu de geometrie descriptivă. Ca regulă generală, optăm pentru ca acest poliedru să aibă cât mai multe
muchii paralele sau perpendiculare pe sistemul de proiecție.

Separatoare - linia imaginară ce separă zona de umbră purtată de planul pe care aceasta se proiectează.
La desenul de arhitectură, separatoarea este foarte clar întărită cu linie de 3mm grosime, acest detaliu con-
tribuind la ierarhia de linii a desenului și la precizia graficii.

258
III. Geometrie Descriptivă
Geometrie 2D

Noțiunile acestea le consider prea abstracte pentru a fi utile pentru tine când te apuci de desen, așa că îți reco-
mand să le studiezi după ce ai trecut de 20 de probleme de geometrie descriptivă lucrate în triplă proiecție și
axonometrie. Atunci își vor avea locul ca un fel de zoom în prin care tu detaliezi părți specifice ale procesului
de desen tehnic.

Punctul - Rezultă din semnul lăsat pe o foaie de către orice unealtă de desen.
Poate rezulta de asemenea din intersecția a 2 drepte, 2 arce, sau o dreaptă și un arc.
Cel mai important lucru este când punctele au o anumită proprietate specifică - de exemplu, un punct de
tangență, un loc geometric, punctele ce reprezintă cerințe specifice la rezolvarea unei probleme de geometrie
descriptivă. Unde sunt esențiale punctele, este în cazul problemelor în care se dau coordonate: de exemplu
punctul A (3, 0, 12)

Măsurătorile pe axe sunt denumite astfel:

OX: abscisa
OY: depărtare
OZ: cotă

Dreapta - Rezultă dintr-o linie trasată de tine pe o foaie cu orice unealtă de desen sau din intersecția a 2 plane.

Dreptele au mai multe poziții - oarecare, intersectante, perpendiculare, paralele.

Arc - fragment de cerc, în general folosit ca element de construcție geometrică. Arcele sunt utile pentru a lua o
dimensiune de pe un segment și a o transpune identic pe alt segment.

Planul - suprafață determinată de 3 puncte sau 2 drepte care reprezintă fundamentul geometriei descriptive
spațiale deoarece exprimă fețe ale acestor volume. Se pot efectua schimbări de plan: diferite operațiuni cu
planele de proiecție (frontal, vertical, lateral), astfel încât volumele reprezentate de noi să se poată vedea în
poziții particulare sau avantajoase pentru exerciții de geometrie descriptivă.

259
Pozițiile specifice ale dreptelor în raport cu planele de proiecție (triedrul de proiecție)

Planele și dreptele în poziții specifice față de planele de proiecție.

Acestea au 2 posibilități - fie sunt paralele, fie sunt perpendicular pe planele de proiecție, astfel rezultă 3
poziții de paralelism și 3 poziții de perpendicularitate.

Toate dreptele cu o proprietate formează un plan cu aceeași proprietate. Opusul este adevărat: un plan cu o
anumită proprietate conține numai drepte cu aceeași proprietate.

Paralela cu XOY (planul orizontal) - dreapta orizontală/de nivel

Paralela cu planul XOZ (planul frontal) - dreapta frontală
Paralela cu planul YOZ (planul lateral) - dreapta de profil

Perpendiculară pe XOY (planul orizontal) - dreapta verticală

Perpendiculară pe XOZ (planul frontal) - dreapta de capăt
Perpendiculară pe YOZ (planul lateral) - dreapta fronto-orizontală

Pozițiile specifice ale planelor în raport cu planele de proiecție (triedrul de proiecție)

Paralel cu XOY (planul orizontal) - plan orizontal/de nivel

Paralel cu planul XOZ (planul frontal) - plan frontal
Paralel cu planul YOZ (planul lateral) - plan de profil

Perpendicular pe XOY (planul orizontal) - plan vertical

Perpendicular pe XOZ (planul frontal) - plan de capăt
Perpendicular pe YOZ (planul lateral) - plan fronto-orizontal

Construcțiile geometrice

Acestea vor fi necesare pentru a reuși să facem exerciții de geometrie descriptivă.

Tot ce pot să zic este că e greu să conectezi toate piesele: construcțiile geometrice 2d, cu cele 3d, cu desenatul
contra timp și cu grafica precisă… Nu există altă soluție pentru a învăța geometria descriptivă și a învăța abil-
itatea aceea de a rezolva probleme de geometrie descriptivă.

260
Înălțimea - dreapta valabilă și la geometria plană și la cea tridimensională.
1.La geometrie plană - reprezintă perpendiculara de dimensiune maximă a unui poligon.
2.La geometrie tridimensională - reprezintă perpendiculara pe planul orizontal de dimensiune maximă a unui
poliedru.
Diagonala - dreapta specifică poligoanelor regulate ce unește 2 colțuri opuse.

Diagonala spațială - dreapta specifică poliedrelor regulate ce unește 2 vârfuri opuse.

Mediatoarea - o dreaptă asociată unui segment. Are proprietatea că este perpendiculară pe respectivul seg-
ment și îl împarte în 2 segmente egale.
Bisectoarea - o dreaptă ce este asociată unui unghi și împarte unghiul în 2 unghiuri egale cu măsurile în-
jumătățite. Are proprietatea că orice punct situat pe bisectoarea unui unghi este egal depărtat de laturile ung-
hiului.

Avem unghiul dat, tragem un arc de cerc din vârful unghiului cu o dimensiune oarecare. Unim cele 2 puncte
rezultate din intersectarea arcului cu laturile unghiului.
Pe segmentul rezultat alegem un arc cu dimensiunea mai mare decât jumătatea segmentului.

Elipsele.

Cercurile paralele cu planele de proiecție rămân tot cercuri în 2D, adică în tripla proiecție.
În cazul în care se află pe un plan neparalel cu planele de proiecție, cercul devine elipsă în 2D.
Pentru a desena o elipsă în cazul acesta ne folosim de proprietatea de rabatare a unui sfert de cerc.
Desenăm dreptunghiul în care va urma să se încadreze elipsa, trasăm diagonalele acestuia.

Trasăm paralele la laturi prin centrul dreptunghiului, unde se intersectează diagonalele.

Unde aceste paralele intersectează laturile dreptunghiului avem cele 4 puncte maxime ale elipsei, mai trebuie
doar să aflăm celelalte 4 puncte intermediare.

Luăm jumătate din latura scurtă sau lungă a dreptunghiului și desenăm separat în lateral un pătrat - în acesta
înscriem un arc de cerc cu rază cât latura sa și îl intersectăm cu diagonala pătratului, rezultând un punct.
Punctul acela îl ducem prin paralelism pe diagonalele dreptunghiului în care vom desena elipsa inițială, rezu-
ltând 4 puncte intermediare.
Unim cele 8 puncte la mână liberă și rezultă elipsa.

261
În 3d - axonometrie izometrică.
Cercul se deformează în reprezentarea lui în axonometrie izometrică, chiar dacă este paralel cu planele de
proiecție.
Desenăm un pătrat cu latura egală cu diametrul cercului pe care dorim să-l desenăm.
Desenăm diagonalele cercului și trasăm paralele la laturi prin punctul unde acestea se intersectează.
Unim mijloacele laturilor de sus ale pătratului, stânga dreapta cu vârful de jos al pătratului.
Unde intersectează diametrul orizontal, trasăm 2 arce cu rază mică.
Segmentul ce unește mijlocul laturii cu punctul de jos îl vom folosi pentru a desena alte 2 arce cu rază mare,
în sus și în jos ca să completeze elipsa.
Pentru elipsele ce nu sunt paralele cu planele de proiecție, folosim aceeași abordare cu 8 puncte: 4 puncte
maxime și 4 puncte intermediare, pe care le unim apoi la mână liberă.

Construcție triunghi echilateral

Alegem latura triunghiului ideal într-o poziție specifică, adică perpendiculară pe ox. Trasăm o dreaptă per-
pendiculară prin mijlocul acesteia, apoi intersectăm o dreaptă la 60 de grade din unul din capetele laturii și
intersectăm cu înălțimea. Completăm apoi și cu cealaltă latură și avem automat un triunghi.

Construcție hexagon
Desenăm un cerc cu rază cât dorim noi să fie latura hexagonului.
Avem 2 opțiuni de a desena hexagonul - cu 2 laturi perpendiculare pe ox sau cu 2 laturi paralele cu ox.
Mergem în acest exemplu pe 2 laturi perpendiculare pe ox.
Trasăm o verticală prin mijlocul cercului și luăm raza acestuia în compas.
Trasăm un arc din intersectarea verticalei de sus și un arc din intersectarea de jos, rezultăm 4 puncte.
Unim toate cele 6 puncte - cele 4 rezultate și intersectarea de sus și de jos a cercului cu verticala.

Construcție pentagon
Desenăm un cerc și îl împărțim în 4 cu 2 linii perpendiculare ce trec prin mijlocul acestuia.
Împărțim în jumătate segmentul din dreapta și îl unim cu vârful de sus.
Coborâm vârful de sus în stânga pe dreapta orizontală, unim din nou cu vârful de sus.
Ridicăm arcul cu rază proaspăt construită și intersectăm cercul în stânga și în dreapta.
Apoi mai intersectăm pornind de la punctele generate în jos prin 2 arce, rezultând 5 puncte.
Unim cele 5 puncte - dacă avem precizie în desen, rezultă un poliedru cu 5 laturi egale, adică un pentagon
regulat.

262
Cum desenăm poliedrele regulate simple:
O să învățăm să desenăm toate poliedrele regulate, întâi în triplă proiecție și apoi în axonometrie.

1.Cubul
Volum cu 6 fețe, toate pătrate perfecte.

Triplă proiecție
Fiecare vedere este un pătrat - începem prin a desena în plan un pătrat, îl depărtăm de axele ox si oy. Cel mai
simplu desenăm un pătrat prin a măsura latura pe o dreaptă orizontală și apoi a trasa o diagonală la 45 grade și
prin punctul unde am marcat lungimea dreptei să trasăm o verticală, apoi să completăm colțul rămas.

Procedăm identic la vederea frontală, numai că o să pornim construcția pătratului de pe axa ox, pentru a evita
ca acesta să plutească.
În axonometrie este suficient să desenam un pătrat orizontal în axonometrie, apoi să trasăm drepte verticale
din colțurile acestuia și să măsurăm distanța laturii, apoi să mai desenăm un capac de cutie și gata cubul.

2.Tetraedrul regulat
Este o piramidă cu 4 fețe triunghiuri echilaterale.

Tripla proiecție
Fiind un volum bazat pe triunghiul echilateral, trebuie să desenăm întâi un triunghi echilateral în plan.
Alegem latura triunghiului ideal într-o poziție specifică, adică perpendiculară pe ox. Trasăm o dreaptă perpen-
diculară prin mijlocul acesteia, apoi intersectăm o dreapta la 60 grade din unul din capetele laturii și inter-
sectăm cu înălțimea. Completăm apoi și cu cealaltă latură și avem automat un triunghi.
Mai desenăm o înălțime a triunghiului și din intersecția celor 2 înălțimi în plan desenăm înălțimea tetraedru-
lui.
Fiindcă am ales poziția specifică pentru triunghiul ce reprezintă baza tetraedrului, e foarte ușor să luăm un arc
cu dimensiunea laturii și să-l intersectăm în vedere cu înălțimea tetraedrului. Și automat avem tetraedrul final
desenat în tripla proiecție.

Axonometrie
Desenăm baza tetraedrului copiind latura și înălțimea din plan, apoi copiem înălțimea volumului din centrul
bazei și unim vârful acesteia cu cele 3 colțuri.

263
264
265
266
267
3.Octaedrul
Volum cu 8 fețe identice, toate triunghiuri echilaterale.

Tripla proiecție
Greșeala cea mai mare pe care o fac studenții e că încurcă laturile înclinate ale octaedrului cu muchiile - aces-
tea sunt de fapt fețele triunghiulare ale octaedrului care se văd ca muchii din poziția specifică.
Desenăm un triunghi echilateral în plan - acesta va fi necesar pentru înălțimea lui pe care o folosim în con-
strucția octaedrului în 2D.

Trasăm o orizontală cu dimensiunea laturii octaedrului, apoi o perpendiculară prin mijlocul acesteia și inter-
sectăm cu înălțimea triunghiului stânga dreapta laturii. Oglindim în sus construcția și a rezultat un octaedru
în vedere frontală. Vederea laterală este identică, vederea din plan este un pătrat cu latura octaedrului și 2
diagonale.

Axonometrie
Desenăm pătratul ce reprezintă planul de mijloc al octaedrului.
Desenăm diagonalele pătratului și apoi înălțimile în sus și în jos ale octaedrului.
Desenăm vârfurile octaedrului și apoi umbra purtată în dreapta.

4.Dodecaedrul
Volum cu 12 fețe identice, toate pentagoane regulate.

Tripla proiecție
Desenăm un pentagon într-un cerc cu rază mică (2 sau 3 cm) fiindcă dodecaedrul nostru se va extinde în
afara de la construcția inițială.
Copiem pentagonul inițial într-o poziție specifică - cu o muchie perpendiculară pe ox și vârful în dreapta.
Trasăm 2 orizontale prin vârful de sus și cel de jos al pentagonului în plan, apoi extindem din mijloc prin
celelalte 2 vârfuri din stânga ale pentagonului linii ce se intersectează cu orizontalele anterioare.
Ridicăm în vedere și intersectăm cu pentagonul bazei rabatat în stânga.
Desenăm primul rând de pentagoane în vedere.
Desenăm pentagonul de sus din vedere și completăm celălalt rând de pentagoane din vedere.
Desenăm în plan dodecaedrul.
Realizăm vederea laterală a dodecaedrului.

268
269
270
271
272
273
274
275
Axonometrie
Sunt multe metode de a desena volumele complexe, însă eu mereu optez pentru cea mai eficientă, similar cu
toate problemele de GD, dacă ne prindem de trucul specific, am rezolvat toată problema.
Avem nevoie de dublă proiecție a dodecaedrului ca să îi putem realiza axonometria.
Pentru dodecaedru este suficient să desenăm cele 4 pentagoane principale ce îl determină - sus și jos avem
pentagoanele inițiale, la mijloc avem pentagoanele generate din a uni rândurile de pentagoane ce rezultă din
construcția în vedere.
Unim apoi cele 4 pentagoane și rezultă încă 10 fețe laterale, toate pentagoane identice.

5.Icosaedrul
Volum cu 21 fețe identice, toate triunghiuri echilaterale.

Tripla proiecție
Desenăm un pentagon într-un cerc cu rază mare (4 sau 5 cm) fiindcă icosaedrul nostru se va realiza în interio-
rul pentagonului din construcția inițială.
Desenăm pentagonul din nou în plan cu vârful în direcția dreapta și o dreaptă perpendiculară pe ox.
Găsim mijlocul pentagonului intersectând 2 înălțimi, apoi trasăm o verticală din punctul generat.
Intersectăm în vedere cu un arc cu rază cât latura pentagonului pornind din punctul ce reprezintă în plan vâr-
ful pentagonului. Unim cu celălalt punct ce ar corespunde în plan cu muchia pentagonului.
Coborâm în plan construcția. Desenăm pentagonul cu vârful în direcția opusă care ar fi pentagonul de sus al
icosaedrului nostru.
În vedere rabatăm muchia ce corespunde înălțimii unui triunghi și o intersectăm cu proiecția din plan a pen-
tagonului aferent acesteia.
Completăm cu toate fețele laterale ale icosaedrului și cu vârful de sus al icosaedrului.
Desenăm în plan icosaedrul final, desenăm vederea laterală a icosaedrului.

Axonometrie
Icosaedrul se poate realiza în axonometrie doar dacă avem planul și vederea deja desenate.
Desenăm cele 2 pentagoane ce determină icosaedrul nostru, apoi le aflăm mijloacele și desenăm vârfurile de
sus și de jos ale acestora.
Unim toate muchiile cu vizibilitate (linii punctate în spate).
Desenăm umbrele purtate - ce reprezintă proiecțiile pe sol ale pentagoanelor ce determină icosaedrul, întărim
final.

276
277
278
Baia
La parter este necesar un grup sanitar cu chiuvetă și toaletă 150 x 200 cm este suficient
O baie poate servi 2 dormitoare.
Băile de la etajele superioare trebuie să se suprapună peste băile/zona de chiuvetă de la parter.
Aranjarea ideală dinspre peretele exterior este următoarea: cadă, chiuvetă, bideu, toaletă pentru a facilita
recordul la apă și la evacuare.
Geamul de la baie situat ori deasupra zonei cu cadă ca fereastră bandă, ori ca accent vertical (atenție să asig-
ure intimitate)
200 x 300 cm este perfect pentru o baie matrimonială sau o baie ce servește 2 dormitoare.

Cadă - 180 x 70 x 55 cm
Lavoarul simplu 70 x 40 x 100 cm
Lavoar dublu 120 x 40 x 100 cm
Bideu - 55 x 35 x 40 cm
Toaleta - 70 x 35 x 40 cm
Distanța între toaletă și bideu sau acestea și perete - minim 30 cm
Polițe/etajere 30 cm

279
Dormitor matrimonial

Ideal mecanismul dormitorului matrimonial cu dressing, dormitor și acces prin dressing în baia matrimo-
nială.
Se poate accesa către o terasă/balcon/logie care este folosită strict de către dormitorul matrimonial și are
intimitate.
Suprafață = 4 x 4 m = 16 mp
Pat matrimonial = 180 x 200 x 40 cm
Noptiere - laterale patului = 45 x 45 x 40 m
Fotoliu - 60 x 60 șezutul, 15 cm cotiere spătarul și cotierele, total 90 x 75 cm
Depozitare 60 x 60 x 240 cm

280
Dormitor copii
Biroul poziționat perpendicular pe geam cu lumină din stânga pentru a nu încurca procesul de scris/studiu.
Se poate ca 2 dormitoare de separate pentru copii sau 1 dormitor de copii și 1 dormitor de oaspeți să fie ser-
vite de aceeași baie
Minim 3 x 4 = 12 mp
Depozitare 60 x 60 x 240 înălțime
Pat 1 persoană - 90 x 200 x 40 cm
Birou 100 x 70 x 75 cm

281
Living
Zona de zi, cea mai spațioasă - acomodează zona de conversații și multimedia, poate acomoda o zonă de
lectură, locul de luat masa.
Zona multimedia cu televizorul ideal nu sunt poziționate pe peretele exterior - ferestrele cauzează disconfort.
Se poate o zonă cu înălțime pe 2 etaje pentru a sublinia o funcție importantă - zona de luat masa, zona de
conversație.
Masă de cafea 50 x 30 x 35 cm
Canapea - 3 locuri 180 x 60 + cotiere și spate de 15 cm = 210 x 75 cm
Masă 6 persoane - 80 x 180 x 75 cm

282
Bucătărie

Cât mai apropiată de intrare pentru a facilita

aprovizionarea.
Aragazul pe perete exterior pentru ventilare.
Acces direct într-o depozitare tip cameră
Atenție la circuitul de preparare al mâncării.
Dimensiune minimă 2 x 3 = 6 mp
Dimensiune dacă include locul de luat masă 3 x 4
= 12 mp
Blat bucătărie - 60 cm lățime, 85 cm înălțime, 10
cm de gros zonă picioare, 2 cm grosime blat
Chiuvetă - 55 x 100 cm, încastrată în blat
Plită aragaz/cuptor - 55 x 55 cm încastrată în
blatul bucătăriei
Hota mereu poziționată deasupra plitei - 55 x 55
cm
Corpurile suspendate - 35 cm în consolă peste
corpurile de bază, 50 cm deasupra acestora, se
pot duce pe toată înălțimea bucătăriei
Masă 4 persoane - 80 x 120 x 75 cm înălțime
Scaun 45 x 45 x 45 cm
Frigider 60 x 50 x 240 înălțime - ideal departe
5-10 cm de perete.

283
IV. Dimensiunile standard în plan
Idei generale

Foarte important primul lucru ce se vede când intri în casă.

Atenție la circulații să fie minime ca suprafață. Există un coeficient K care rezultă din suprafața locuibilă/su-
prafața utilă.
Atenție ca toate camerele să aibă o proporție de maximum U x 1,5 U, să nu se ajungă la camere cu proporții
U x 2U.
Zona cu scară poate fi folosită pentru vitraj - geamuri pe toată înălțimea.
Ușă standard - 90 cm
Ușă pentru spații ce servesc (baie, depozitare, bucătărie) - 70 cm
Geamuri - 25% din suprafața camerei, ca maxim se poate începe un geam de la un parapet de 100 cm și să se
oprească la 50 cm de tavanul camerei pentru acomoda grinda din structură.
Scară - o treaptă are undeva în zona de 18 x 28 cm, lățimea unei scări 120 cm
E nevoie de aproximativ 18 trepte ca să se poată accesa un etaj.
O cameră are înălțimea liberă 270-300 cm
Hol circulații - 120 sau 150 cm
Hol intrare - 150 x 150 cm
Distanța de trecere între mobilă și perete - 70 cm

Garaj

Trebuie poziționat astfel încât să se poate accesa direct pe latura scurtă dinspre stradă.
Poate avea acces direct în casă din garaj, cu condiția ca există un spațiu filtru - hol cu 2 seturi de uși diferite
care apoi dă într-un hol de spațiu interior.
Garajul poate să aibă o înălțime mai mică decât cea a etajului - 250 cm maxim, poate avea acoperire în pantă,
poate avea terasă deasupra care este accesată de la etajul superior.
Poate avea și un lavoar și acces către o cameră tehnică sau de depozitare.
Ușa garaj - 200 cm înălțime
Dimensiune loc de parcare 300 x 500 cm

284
PARTEA VIII.
ACTIUNE!

285
ACTION TIME

Cum ziceau băieții aceia nigerieni ‘Action is coming!’

Ceva ce sper eu că am clarificat până acum e diferența între inteligent și intelectual.

Pe mine personal oamenii intelectuali mă plictisesc… există desigur excepții și gânditori care
chiar au ceva de zis… însă predominant intelectualii din experiența mea pur subiectivă doar
intelectualizează - adică învârt lucruri în minte.

Oamenii inteligenți însă își folosesc inteligența să genereze, au în intelect generator cu care
creează lucruri ce nu au existat până în momentul acela.

Nu merge la arhitectură doar cu explicații, trebuie să trecem la acțiune. Probabil te-ai prins de
ce pot să explic totul cu limbaj de unchi care îți vorbește despre pescuit și să meargă, să înțele-
gi ce exprim și să și meargă.

Una e să știi ce e de făcut, alta e să poți să-l faci și complet alta este să poți să-l faci bine.
Să adresăm ultima parte a cărții - făcutul și făcutul bine.

Știu că tu îți dorești ca totul să fie fix pe fix, să-ți iasă din prima orice desen și orice efort in-
telectual să fie recompensat pe loc, însă nu funcționează așa la arhitectură.

Tu ai nevoie să-ți faci rulajul de planșe - acele prime 20-24 desene ce nu vor arăta excepțional,
nu vei putea să le postezi pe internet ca să te mândrești cu ele, dar care îți vor da baza pentru
ce ai tu nevoie în evoluția ta.

286
I. Exerciții de dezvoltare a creativității și de făcut upgrade
Majoritatea elevilor cred că desenând faci upgrade-urile acelea esențiale și devii din ce în ce
mai bun. FALS. Tu ai nevoie să desenezi, apoi să conștientizezi niște lucruri profunde, ‘meta’
poți să le zici. În același timp tu ai nevoie să-ți dezvolți anumite abilități care nu sunt adresate
direct prin desen, însă aceste exerciții completează acele lipsuri.

Adică subtilitățile care se leagă de cum privești tu arhitectura și pe ce să te concentrezi care

contează și ce să ignori care deja merge de la sine.
Vor urma prezentate aceste exerciții de creativitate, apoi fișele pe care le poți printa și le poți
face tu singur(a) acasă.

Sunt 4 exerciții de creativitate și îți recomand să le faci în ordine pe fiecare, săptămână de

săptămână, apoi la 4 săptămâni să reiei seria de la zero. Asta îți va asigura dezvoltarea con-
stantă în desen:

1.5% mai inteligent, 5% mai atent - pentru a te menține pe direcția bună cu desenul
2.Exercițiul cu 2 părți - pentru a trece peste blocaje în desen, care altfel te-ar trage mult în jos
3.Funcțiuni ciudate/arhitecturale și descriere - pentru a-ți dezvolta imaginația
4.Afirmatia x 10 ori - pentru a menține motivația, în mod special în momentele dificile
Exercițiul acesta merge doar dacă tu ești 100% sincer(a) când îl scrii, la nivelul acela în care
simți pe coloana vertebrală că tot ce scrii este adevărat. Zic asta fiindcă sinceritatea curată
procesul de învățare și te ajută să identifici cel mai ușor ce nu merge și să repari cel mai simp-
lu. Nimeni nu o să-ți citească ce ai scris, deci rămâne între tine și tine, deci nu ai niciun motiv
să nu fii sincer(a).

Condiția 2 este să nu uiți că în desen avansezi doar desenând. Fiecare exercițiu ține maximum
30 de minute să-l faci cum trebuie. Perfect, urmează să fie completat cu 80 de ore de desen,
până apuci să-l faci din nou când trece luna. Nu este mare lucru, prima lună de meditații poți
să stai fără să faci exercițiile acestea, până prinzi puțină experiență în desen, apoi când se
pornește motorul de desen, poți beneficia de efectele lor.

287
1. Exercițiul cu 2 părți.
Am creat acest exercițiu pentru a te putea ajuta să treci peste nenumăratele blocaje ce apar în desen. Tu ai cele
mai bune intenții, îți dai silința să depui efortul necesar, însă nu poți dintr-un anumit motiv să treci peste un
anumit blocaj specific.

E complicat să te schimbi în bine, special când poate ai experiența a ani de zile într-un mediu care poate nu
îți era favorabil, care nu te-a ajutat să te dezvolți artistic sau intelectual. Poate ai niște traume emoționale im-
ense peste care pur și simplu nu poți să treci (de exemplu, picat de admitere). Irelevant, aceste lucruri sunt în
trecut, tu mergând înainte încet, încet le lași în urmă și devii o variantă mai bună a ta.

Exercițiul se bazează pe faptul că noi ca ființe umane lucrăm prin metafore - imagini vizuale care ne ajută să
facem sens din lumea din jurul nostru. Identificăm o problemă, de exemplu ‘desenul de linie foarte ne-expre-
siv’ și ne gândim ce imagine ce vine în cap, va urma să schițăm acea imagine într-o pătrățică 4 x 4 cm și să-i
punem 3 atribute. Mie îmi apare acum un castron cu spaghete, și ca 3 atribute haotic, ușor dezgustător și greu
de digerat și lipsit de calitate.
Acum mă gândesc la imaginea a ce vreau să se întâmple: desen de linie extrem de expresiv. Îmi vine în cap un
pod făcut din spaghete din acelea ne-fierte, cu lux de detalii. Ca atribute îmi vine: minuțios realizat, special (a
folosit ceva banal să creeze ceva unic) și de bază (îmi iese acum și oricând este nevoie).

Acum vom combina cele 2 imagini într-o imagine finală, cu accentul însă pe imaginea 2, adică pe cea cu
soluția. O să-ți vină greu să faci asta, o să te doară capul.
O să vrei să te auto-sabotezi și să pui accentul pe imaginea 1 cu problema.
Nu contează aceste mici eșecuri temporare, contează că la final să ai cele 2 imagini combinate cu accentul pe
soluție. Mie îmi vine un cap un pod de spaghete și mai impresionant care are și linii haotice, dar și linii din
acelea haotice pe jos, care poate nu arată bine lăsate singure, însă în contextul liniilor bune, arată foarte ex-
presiv. Aș putea sta 100 ore să disec ce metafore sunt acolo, din ce cauză sunt: poate sunt prea paranoic că nu
am mereu consistență în desenul de linie, poate la 10 desene bune am avut 1 desen necalitativ și de acolo am
dubii, vreau consistența aceea de mașinărie.

Atributele sunt: original și cu patina aceea de calitate ce îmi place mie, rezistent și versatil (podul este mai
ancorat fiindcă stă pe spaghetele fierte), gata să țină pe el oameni și hașură.

De fiecare dată când apar probleme legate de desenul de linie, îmi aduc în minte imaginea aceasta și automat
îmi dispar aceste incertitudini - fără să fie nevoie de altceva decât de mine să mă concentrez pe ce contează și
să ignor restul lucrurilor, nesiguranțelor care oricum apar de la sine.

288
289
2. 5% mai inteligenți și 5% mai atent
Îți recomand să faci lunar exercițiul acesta și să te uiți mereu în urmă cu o lună să vezi ce scriai. Ai să râzi,
fiindcă o să-ți dai seama cât te-ai dezvoltat tot timpul acesta. Poți să zici că este ‘manifestare’, însă nu este -
exercițiul îți setează prioritățile în desen la un nivel subconștient astfel încât să ajungi cât mai clar și precis la
ele.

Au fost cazuri când o elevă a scris că ‘vreau să iau nota 8’ și apoi a luat nota 8 fix la ședința la care a scris.
Au fost cazuri în care nici eu nu îmi puteam explica exact cum, dar trebuia să notez bine o planșă care arăta
în mod nelogic de bine. Motivul pentru care scriem doar 5% și nu 40%, 60% este pentru a nu apărea dubiul
acela că e nevoie de foarte mult efort conștient din partea ta: 5% este o cantitate de efort care aproape nici nu
este percepută.

Dacă aș fi 5% mai inteligent, aș....

Și completezi cu ce s-ar întâmpla ipotetic, dacă ai fi cu 5% mai inteligent: aș desena mai repede, aș desena
mai bine, aș termina mai repede desenul de linie, aș înțelege ce mi se explică fără nevoia de altă corectură, aș
prevedea greșelile pe care le fac și le-aș corecta eu din propria inițiativă, fără sprijin de la profesor.

Dacă aș fi 5% mai atent, aș...

Și completezi cu ce s-ar întâmpla ipotetic dacă ai fi 5% mai atent: aș percepe mai ușor subtilitățile în desen, aș
simți când ce desenezi nou se aseamănă cu ceva ce ai desenat înainte, aș da mai puțin în gol când vine vorba
de teme.

Îți recomand să pui steluță la cel mai relevant lucru de la 5% mai inteligent și de la 5% mai atent și să
împărțășești - ori cuiva important, ori la meditații, ori profesorului. O să observi automat că acel lucru este
foarte relevant și are un substrat de profunzime.

Acum că am terminat prima parte a exercițiului, suntem liberi să ne gândim la ce vrem să se întâmple la
meditații, unde vrei tu să avansezi, ce rezultate vrei să manifești ad litteram la desen. Ne-am încălzit cu prima
parte, mintea noastră este gata să se concentreze asupra unor obiective clare. Aici este momentul să visezi,
fără să te gândești cum se realizează respectivele lucruri: scrii 5 lucruri ce vrei să se întâmple la meditații.
Vreau: să iau peste 8 la toate planșele, să desenez materialele fotorealiste, să desenez 70% din temă pentru
corectură de miercuri etc.

Acum că am scris aceste 5 lucruri, vine momentul cel mai interesant: pui data de peste 1 lună și scrii cu lux de
detalii cum aceste 5 lucruri s-au întâmplat deja. Îți recomand un narativ de 200 cuvinte minimum.

290
Tonul folosit e nevoie să fie cât mai idealizat posibil, fără ‘motive logice pentru care nu se poate’
‘Am venit la meditații și descopăr cu șoc imens că am luat numai nota 8 săptămâna aceasta. Hasura îmi iese
cu mult mai bine, în mod special la materiale, care parcă acum vin de la sine, cu minim de efort și arată foto-
realist.

Împachetezi bilețelul fiind gata să-l citești peste o lună. Vor apărea niște surprize când citești biletul și îți dai
seama că ad litteram nu mai ești aceeași persoană. Realizarea aceasta poate este ușor inconfortabilă, însă este
esențială în tot ce ține de arhitectură - e ca și cum ai control direct asupra procesului tău de evoluție.

În caz de urgență (de exemplu, mai ai 2 săptămâni până la o probă de admitere), poți să scrii exercițiul acesta
cu data de peste 5 zile, dar asta necesită lucrat zilnic cam 8 ore, adică un total de 40 de ore în care ți se șle-
fuiește percepția.

291
 3. Sunt puternic, motivat și devotat și o să fac absolut tot ce este nece-
sar să-mi dezvolt calitățile ca să intru în top 5-20% la arhitectură.
Această afirmație este foarte utilă fiindcă te ajută să rămâi motivat, să poți crea lucrurile acelea de care ți-e
frică să te apuci sau care, privind obiectiv, încă nu știi cum poți face să le scoți la capăt.
Dacă scrii această afirmație de 10 ori la rând, este ca și cum te mobilizezi să scoți tot ce ai mai bun de zis.
Crede-mă că este esențial să ai focusul necesar, special în momentele acestea de răscruce când lucrurile nu
sunt sigure.

Majoritatea oamenilor caută răspunsurile în exterior, așteptând un moment oportun sau o inspirație care vine
și activează ceva în ei ca să poată face ce au de făcut. Însă adevărul este că depinde 100% de tine și această
putere vine din interior.

Nu trebuie să-ți fie frică că uneori puterea cedează - este adevărat, uneori cei mai buni și rezistenți dintre noi
nu putem să ne mobilizăm. În aceste momente, afirmațiile acestea apar și salvează ziua.

Alte afirmații ce ar putea să fie utile și funcționează în maniera similară:

Sunt puternic, motivat și devotat și în următoarele 7 zile voi învăța mai mult desenat decât am făcut-o în
ultimele 6 luni.

Sunt puternic, motivat și devotat și îmi voi șlefui abilitățile de desen, ca să fiu în top 5-20%.

Sunt puternic, motivat și devotat și voi realiza un portofoliu care este în top 5-20%.

Ce este importantă este combinația aceasta magică ‘puternic, motivat și devotat’, apoi faptul că ce afirmi este
concret, nu este vag sau idealizat ‘vreau să desenez mai bine’, ‘o să desenez mai bine’. Recomand să folosești
afirmațiile pentru obiective din acestea mai de anvergură, nu neapărat pentru a lua o notă la pregătire - notele
apar de obicei prin 5% mai inteligent și 5% mai atent.

292
293
4. Cele 2 feluri de imaginație
Ca ființe umane, noi dispunem de 2 feluri diferite de imaginație și ambele sunt necesare pentru a deveni buni
la desenul de arhitectură.

1.Imaginația focalizată. Aceasta se concentrează pe o singură imagine specifică pe care ți-o imaginezi cu lux
de detalii, ca și cum ar fi un obiect real în fața ta. Corespunde gândirii focalizate: tu te concentrezi ad litteram
să creezi ce vezi în imaginație și să o reprezinți cu cât mai multe detalii posibil.
Imaginația dispersată. Aceasta funcționează ca un arbore cu multe crengi, fiecare creangă reprezentând o
2.imagine diferită - ad litteram îți vin în fața ochilor nenumărate posibilități de imagini, însă niciuna nu este
profund analizată sau înțeleasă. Aceasta corespunde gândirii laterale, cum găsești soluții nonconformiste la
probleme ce apar la planșetă.
Tu din fabrică ai o preferință către una din cele 2 feluri de imaginație, dar este esențial să le stăpânim pe
amândouă felurile la un nivel avansat. Pentru fiecare dintre ele avem un exercițiu separat.

Imaginația dispersată.
Ne imaginăm un cerc simplu. Să notăm 10 funcțiuni arhitecturale și 10 funcțiuni ciudate pentru cerc.
Condiția este însă ca aceste funcțiuni să fie notate după formula x y care z, unde x este substantiv, y este un
atribut, o caracteristică și ‘care z’ este un verb ce îi insuflă și o acțiune.
De exemplu, funcțiune ciudată pentru cerc: o pizza. Nu este suficient să zicem că este o pizza, ar fi prea lipsit
de substrat creativ. Însă dacă zicem o pizza proaspăt scoasă din cutie care a fost comandată de la un magazin
vegan, asta îi dă fix nivelul de profunzime pe care îl căutăm.
10 funcțiuni ciudate pentru cerc și 10 funcțiuni arhitecturale.
Exemple de funcțiuni arhitecturale pentru cerc:

-o sferă cu rază de 3 cm desenată în vedere

-un geam în formă de cerc ce stă pe un perete placat cu cărămidă aparentă și care marchează intrarea în casă.
Pentru fiecare dată când lucrezi acest exercițiu, îți recomand să alegi 2 figuri geometrice simple din ur-
mătoarele: cerc, pătrat, romb, triunghi, oval, dreptunghi.

Imaginația focalizată.
Ne imaginăm că suntem într-un scenariu imaginar și descriem tot ce percepem prin simțurile noastre: vizual,
auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ (VAKOG) într-un text de aproximativ 500 cuvinte.
Poate fi deosebit de enervant să-ți forțezi mintea să creeze un scenariu atât de specific, însă ca și la desen -
când ceva nu-ți place, este deoarece te scoate din zona de confort.

Posibile scenarii de unde poți alege pentru exercițiu: la mare, la munte, în delta, pe lună.

294
295
II. Programa de aur - 18 lecții de început
Ai nevoie să treci prin toată programa aceasta, înțeleasă 100% - ceea ce este dificil de realizat doar dintr-o
carte.
Fiecare lecție este menită să dureze minim 4 ore, apoi ritmul este de 2 lecții/săptămână cu temă pentru acasă.
Dacă la fiecare lecție de 4 ore ai o corectură la maxim 20 minute, înseamnă că fiecare lecție are 3 x 4 = 12
corecturi.

Deci 24 de corecturi destul de neintuitive pentru fiecare 2 lecții, plus corectura intermediară de fiecare
miercuri…
12 x 24 = 288 corecturi care te duc pe tine de la zero la coerent în desenul de arhitectură.

Ce nu vreau e să copiezi desenele ad litteram, fără să înțelegi nimic din ele. Acolo e riscul - nu vreau să fii ca
autorul desenului acesta… creează doar copy-paste-uri cu coală lipită pe ecranul monitorului.
Vreau să te ții de programa fix cum am stabilit-o, fără să sari peste lecții - vom studia în principiu o lecție de
desen liber și una de desen tehnic. Vreau să termini o lecție, apoi să treci la următoarea.

Lecțiile de arhitectură cum le predau eu sunt simple - fiecare lecție are un element nou, specific ei pe care
ai nevoie să-l adresezi la fiecare lecție. Programa merge fiindcă fiecare lecție este suficient de diferită față de
celelalte lecții, însă aduce un ceva nou care te va provoca să te îmbunătățești.

296
LECȚIA 1 - Cutiile simple în perspectivă
Lecția de introducere pentru desenul liber - aici înveți cele 3 poziții de perspectivă în funcție de linia orizon-
tului: de sus în jos, de jos în sus și văzut cutia ca o clădire.

Pe ce să te concentrezi:

Desenează mare - ca să riști să faci greșeli și să înveți mai multe așa.

Cel mai ușor se face asta cu un punct de fugă pe foaie și unul înafara foii - chiar că îți va fi greu inițial să vezi
în spațiu asta.

Proiectezi umbrele la cutiile 1 și 3 pe sol prin metoda standard de 60 de grade și direcția orizontală, apoi
întărește conturul umbrei ce se vede să aibă 3 mm grosime.
Doar după ce termini desenul de linie, poți trece la hașură. (desenul de linie face cât 80% din planșă)
Hașura să fie 4 cm lățime, altfel riști să bibilești desenul și cumva să îi strici ritmul.

297
298
299
Posibile greșeli:

Desenat prea mic - există tentația să desenezi mic când nu ai încredere în abilitățile tale de desen - asta se
rezolvă prin a te obișnui să desenezi 30% mai mare de la început. Oricum, ceea ce crezi tu că e prea mult și
exagerat se citește ca expresiv din exterior. Tu fiind autorul desenului, ți-e foarte greu să vezi asta.

Desenul de linie să nu fie terminat înainte să începi să hașurezi. Înțelege că 80% din desen este reprezentat de
desenul de linie - sunt probe de admitere la facultate care cer expresiv să nu hașurezi și să lași totul la desen
de linie. De ce? Pentru ca să poți să îți dezvolți gânditul cu creionul pe foaie.

Hașura dată prea puțin apăsat - desenul trebuie să se vadă bine de la distanța de 6 m, pentru asta ai nevoie de
contrast și să se vadă toate griurile de la negru închis la albul foiței. Aplică toate principiile de grafică predate
la secțiunea de grafică.

300
LECȚIA 2 Schițe case - desen liber
Aici începem să ne obișnuim cu obiectele arhitecturale desenate cu detalii. Desenăm o casă cub și o casă
prismă.

Pe ce să te concentrezi:

Neapărat desenează anturaj pentru căsuțe: caroiaj pe jos, chenar la 1 cm de muchia foiței, anturaje tip vege-
tație/boscheți pe linia orizontului pentru a evita iluzii optice.

Fundalul neapărat închis la culoare ca să se profileze silueta căsuței, aceasta să fie ancorată între ce e pe sol și
fundal, tocmai pentru a spune o poveste și a avea context.

Sculptează cât mai mult în interiorul casei ca să poți detalia volumetria - neapărat cu toate liniile de con-
strucție. Asta o să te obișnuiască și mai mult cu noțiunea de a gândi cu creionul pe foaie și te va ajuta să înțel-
egi cât mai mult din căsuțe este posibil la nivelul acesta.

301
Posibile greșeli:

Perspectivele simetrice - uiți să aplici ce am zis anterior legat de 1 pct de fugă pe foaie și 1 pct de fugă îna-
fara foii. Tu ai nevoie să scoți proporțiile acelea de 2 treimi la fața lovită direct de lumină și 1 treime la fața
în umbră. De asemenea, linia orizontului trebuie să fie măcar la treimea de jos a căsuțelor, dacă încă nu se
poate să simți înălțimea de 1.65.

În niciun caz nu dorim o linie a orizontului la jumătatea căsuței, asta ar crea și o iluzie optică și ar reduce
realismul desenului.

Fără linii de construcție în spate - există iarăși tentația să nu desenezi liniile din spate fiindcă ‘nu se văd’.
Suntem la arhitectură, desenăm volume aici, nu imagini plate - asta înseamnă că trebuie să ai toate liniile de
construcție în spatele volumetriei.

302
303
LECȚIA 3 - Volumele simple în triplă proiecție și axonometrie
Vom studia în triplă proiecție și axonometrie izometrică cele 7 volume simple: cub, prismă cu bază dreptung-
hi, prismă cu bază triunghi, piramidă, sferă, cilindru, con.

Pe ce să te concentrezi:
Iei dimensiunile din triplă proiecție cu o foaie ca să le pui în axonometrie - nu are sens să stai să măsori, îți
păstrezi energia mentală pentru desen. Știu că la genul acesta de exerciții tehnice apare tendința de a dori să
desenezi ceva ‘perfect’, însă cel mai bun lucru pentru tine este doar să-ți însușești noțiunile, nu să cauți acea
perfecțiune de neatinși.

Umbrele construite pentru axonometria izometrică - mereu 60 grade și orizontală și întărit conturul umbrei
cu linie de 3 mm grosime. Ne obișnuim de pe acum cu desenat umbre 100% corect la tot ce reprezintă desen
de arhitectură.

Hașura pentru umbrele axonometriilor - gri deschis pentru fețele în umbră și gri închis/negru pentru um-
brele purtate: toată această grafică este rețeta ce face un desen tehnic expresiv și cât mai spațial posibil.

304
305
Posibile greșeli:

Apeși prea mult pe liniile de construcție și nu le faci din greutatea creionului 2B. - asta va crea un desen
foarte îmbâcsit fiindcă va trebui să întărești și mai mult liniile de contur și exagerat de mult liniile de contur
pentru umbră. Nu uita să ai toate cele 3 feluri de linie: construcție, contur și 3 mm.

Greșești construcția elipselor în axonometrie și de acolo se strică toate volumele curbilinii în desen tehnic
3D. Formula de a construi o elipsă în axonometrie este ca mersul pe bicicletă - odată înțeles, rămâne cu tine
pentru tot restul vieții tale.

306
307
LECȚIA 4 - Boltirea 2 semicilindrii:
Vom studia o intersecție de 2 semicilindri în axonometrie izometrică, privită de sus în jos, de jos în sus și
cu sferturile scoase în funcție de situație.

Pe ce să te concentrezi:
Toate boltirile au fix aceeași construcție: realizezi în plan intersecția 12x12 cm cu 2 seturi de paralele la 1
cm în interior, apoi prismele cu înălțimea de 5 cm și apoi cilindrii exteriori cu rază de 5 cm și cei interiori
cu rază de 4 cm. În total 4 elipse exterioare și 4 elipse interioare.

Intersecția a 2 semicilindri se realizează prin 5 puncte - 1 maxim, 2 minime și 2 puncte intermediare ce

rezultă din intersecția dreptelor de 45 grade. Rezultă o elipsă ce se trage la mână liberă prin unirea celor 2
puncte, iar pentru intersecția completă există o elipsă exterioară și una interioară.

Vizibilitatea este determinată prin simetrie - desenăm întâi jumătatea din stânga ca vizibilitate, apoi îi real-
izăm simetricul în partea dreaptă. Când scoatem sfertul, scoatem de obicei sfertul ce se află cel mai aproape
de privitor - în varianta normală și în varianta ‘felie de pizza’.

308
309
Posibile greșeli:

Atenție să nu te pierzi în linii când trasezi construcția boltirii - inevitabil vor fi greșeli la semi-elipsele ce
determină cilindrii, până îți intri în ritm. Dar odată înțeles ritmul, îți optimizezi construcția boltirilor. A doua
boltire desenată va lua 50% din timpul acordat primei boltiri. Toate cele 24 de variații ale boltirii au aceeași
construcție de bază.

La vizibilitate, vine instinctiv dificil să vezi boltirea de jos în sus - ca să treci peste asta, imaginează-ți că dacă
boltirea noastră are 4 piciorușe în formă de L, le poți întări pe toate, iar cel care este cel mai sus pe coală
reprezintă piciorușul cel mai apropiat de privitor. Când se suprapun 2 linii într-un desen, una dintre ele este
în față și cealaltă este punctată.

Când scoți sfertul, nu uita să întărești 3 mm grosime conturul secțiunii pentru a avea grafica 100% curată.
Este esențial să se citească sfertul scos la fiecare dintre aceste exerciții.

310
LECȚIA 5 - Compoziție volume simple
Vom desena o compoziție cu 7 volume simple - acestea vor fi privite din 2 direcții diferite: frontal cu linia
orizontului la treimea de jos și rotită 180 grade și linia orizontului la treimea de sus a volumelor.

Pe ce să te concentrezi:
Schiță 4 x 4 cm pentru a vizualiza întâi ce va urma să desenezi mare - aceasta nu are nevoie să aibă foarte
multă grafică, însă desenul de linie trebuie să fie extrem de detaliat ca să poți mima desenul mare. O să simți
cum totul are sens când te apuci de desenele mari.

Formula pe 5 pași: schiță mică 4x4, umplem foaia la mână liberă, întărim la teu și echer pentru a da claritate,
adăugăm umbrele purtate și le întărim, hașurăm umbrele și materialitatea și apoi întărim desenul de linie.

Elipsele volumelor curbilinii sunt mai deschise pe măsură ce se depărtează de linia orizontului și se apla-
tizează pe măsură ce se apropie de linia orizontului. Te vei obișnui să construiești aceste elipse în dreptunghi-
uri care le arată deschiderea și prin abordarea cu 4 puncte maxime și 4 puncte intermediare.

311
Posibile greșeli:

Sari din pașii formulei pe 5 pași, special schița mică 4 x 4 cm. Aici se strică tot și rezultă desenul tău ca o să fie
ca o imagine copiată pe geam fiindcă nu ai cum să te concentrezi și pe grafică și pe a înțelege ce desenezi - ai
nevoie să le adresezi câte una pe rând. Întâi să înțelegi ce desenezi, apoi să îi dai grafică.

Desenat la teu și echer din prima în loc să umplii foaia la mână liberă - asta va crea un desen rigid care nu
are cum să fie calitativ și care te deconectează de la a simțit foaia. Tu mergi pe formula cu cei 5 pași, oricât de
mult ți se pare bizară la momentul acesta, o să fie foarte utilă pentru tine.

Hașurat doar un colț de desen în mod selectiv, în loc să dai hașură peste tot, apoi să revii cu tușele 2 și 3 de
detaliere. Există tendința aceasta de a dori ca desenul să fie perfect din prima - abține-te de a pică în tentația
acestei gândiri. Tu hașurezi sistematic - întâi dăm toate accentele pe toată foaia, apoi începem să detaliem ce
este în față și piesele importante din compoziție.

312
313
LECȚIA 6 - Axonometrie umbre purtate
Vom studia un ansamblu mai complex căruia îi vom construi umbrele purtate.

Pe ce să te concentrezi:

Schiță mică 4 x 4 la mână liberă să vizualizezi cum va arăta axonometria, apoi desenat cât mai repede din
greutatea creionului. Când întărim, întărim toate verticalele dintr-o bucată, apoi toate dreptele paralele cu ox,
apoi toate dreptele paralele cu oy. Nu vrei să stai și să le învârți în creier, să le supraanalizezi. Gândești o dată
și desenezi de 5 ori.

Umbrele construite la nivelul acesta au câteva stereotipuri de umbră ce vor apărea peste tot în desen: umbrele
paralele cu muchii orizontale, umbrele verticale care devin linii orizontale, umbre care urcă sau coboară pe o
rampă, umbre care se duc după colțul unui volum.

După ce am terminat și desenul de linie și de hașurat umbrele purtate, ne vom concentra pe a adăuga o re-
flexie axonometriei - asta se realizează dublând în jos înălțimile axonometriei.

314
Posibile greșeli:

Construitul volumetriei începând dintr-un colț, în loc să începi cu baza volumului. Asta este dăunător pe
termen lung gândirii sistematice.

La întărit desenul de construcție, trasează toate liniile paralele din aceeași mișcare, fără a roti echerele. Asta
va ajuta la a sistematiza desenul de linie și a ne familiariza cu abordarea ‘gândești o dată și desenezi de 10 ori’.
Întărim pe rând toate verticalele, apoi toate muchiile paralele cu OY și OX.

Umbrele purtate sunt simple de desenat la lecția aceasta, dar necesită grafică foarte clară - pentru asta e nev-
oie de reîntărit conturul lor 3 mm. Umbrele proprii pe planele înclinate ale ‘căsuțelor de ștrumfi’ sunt nece-
sare pentru expresivitatea desenelor. Acestea încep de la gri deschis dat din greutatea creionului.

Lipsa reflexiilor - acestea contribuie foarte mult la grafica planșei. Efectul de reflexie cu umbra purtată peste și
fundal în jurul reflexiei reprezintă o grafică elegantă. Fundalul mereu este mai închis în față, este necesar un
fundal la lecția aceasta care subliniază silueta volumelor.

315
316
LECȚIA 7 - Compoziție obiecte din viața reala
Vom desena o compoziție cu obiecte din viața reală, apoi o renderăm în creion 2B. Scopul este să te
obișnuiești cu desenul liber, să trecem cât mai repede peste stadiul acela când ți se pare complex și extratere-
stru desenul la mână liberă.

Pe ce să te concentrezi:

Schițe 4 x 4 cu toate obiectele pe care le vom desena mari, apoi schiță 4 x 4 cu compoziția obiectelor aranjate.
Desenat MARE, pe o coală 50 x 70 paginată pe verticală folosind formula pe 5 pași. Asta te va ajuta să treci
peste toate motivele 100% logice pentru care nu se poate. Chit că tu știai de la început de această capcană a
minții tale, la lecția aceasta începe să se activeze în mod copleșitor această gândire.

Încearcă să profiți de ocazie și să exersezi materialele de inox și lemn: reflexiile distorsionate pe abajurul
lămpii și fladerul de lemn pe manechin. De asemenea, adaugă cât mai multe detalii - compoziția aceasta este
primul desen de arhitectură al tău - nu o să arate sub nici o formă perfect și nici nu trebuie. Trebuie să-l folos-
ești pentru rulaj, ca să treci cât mai repede la stadiul de fluent în desenul de arhitectură.

317
318
319
320
Posibile greșeli:

Desenat mic, cu punctele de fugă simetrice sau aflate pe foaie. Asta o să fie o greșeală recurentă pentru multe
desene de acum înainte. Ce îți recomand e să te obișnuiești cu schițele 4x4 înainte de orice desen, asta îți va
da claritatea aceea că înțelegerea a ce desenezi te face să poți să desenezi acel lucru.

Nu aștepți să termini tot desenul de linie, nu îl întărești suficient și atunci când vine hașura, strică totul. Mă
voi repeta, 80% dintr-un desen de arhitectură este reprezentat de desenul de linie. Experimentează cât de
mult poți cu desenul de linie ca să scapi de toate dubiile ce te țin pe loc.

Nu ai prim-planul suficient de detaliat - desenul tău arată ca și cum dacă ai tăia 10 cm din coală din față, nu
s-ar modifica cu nimic calitatea compoziției. Majoritatea elevilor sunt foarte reticenți în a desena ceasul acela
mare ca prim-plan.

O planșă insuficient hașurată prin care trece privirea - e nevoie de contrast la umbrele purtate, tabla de șah și
fundalul compoziției. Acesta se închide în intensitate în jos, spre linia orizontului.

321
LECȚIA 8 - Perspectiva construită la 2 puncte de fugă
Vom studia perspectiva construită la 2 puncte de fugă în cele 3 poziții față de linia orizontului: de sus în jos,
de jos în sus și privită ca o clădire.

O să fie fix la fel cum am procedat cu schițele inițiale de cutii, însă de data aceasta 100% corect construite, iar
cutia noastră va avea proporțiile perfecte de cub.
Apoi vom folosi ce am învățat să desenăm o casă - sculptăm detaliile în cubul construit prin tehnica învățată.

Pe ce să te concentrezi:

Înțelegi formula cum merge și faptul că singurul lucru ce variază este linia orizontului la toate perspectivele
construite. Există multe metode de a construi o perspectivă - eu merg pe aceasta fiindcă e cea mai simplă și
versatilă la modificări, din ce am văzut eu până acum.

Cubul desenat este cu latura de 10 m, la scară 1:200, înseamnă că 1m=0.5 cm, deci L=5 cm.

322
323
Tehnica de perspectivă construită:

Rotim în plan cubul (care arată ca un pătrat) la 30 de grade ca să fie asimetric și să ne iasă o perspectivă
interesantă, punem linia de pământ pe colțul pătratului și apoi îi desenăm vederea.

Trasăm linia orizontului (considerând că desenăm scara 1:200 cubul, LO pentru nivelul ochiului este 0.8
cm, apoi 6 cm pentru perspectiva aeriană, apoi -1 cm pentru perspectiva de jos în sus).

Trasăm diagonalele în plan și direcția de privire perpendiculară pe linia de pământ, găsim unghiul corect
de privire. 37 de grade și 30 de minute este un unghi ok care nu deformează perspectiva și corespunde cu
unghiul de vedere normal al oamenilor.

Asta se realizează cuprinzând lățimea maximă în plan cu 45 de grade, marcam vârful pe axa de privire, apoi
cu echerul de 30 de grade și marcam pe axa. Distanța la mijloc dintre cele 2 este de 37 de grade și 30 de
minute.

Proiectăm din punctul de privire prin cele 3 colțuri rămase ale pătratului (colțul ce se află pe linia de
pământ nu are proiecție fiindcă muchia ar corespunde cu proiecția) și oprim proiecțiile pe linia de pământ.
Trasăm verticale ce se duc în sus și în jos din cele 3 puncte rezultate - acestea vor fi muchiile cubului în
perspectivă.

Proiectăm în vedere din punctul de privire ce este pe LO prin minimul și maximul fiecărei muchii și oprim
pe verticalele specifice fiecărei muchii.

Unim cele 6 puncte generate, unim și cu muchia din spate și rezultă cutia în perspectivă.
Acum va trebui să mărim perspectiva - nu am muncit atât ca să avem doar o cutiuță mică. Așa că extindem
linii din punctul de privire din vedere (ce se află pe linia orizontului) prin colțurile cutiei. Decidem cât
vrem să mărim perspectiva și trasăm paralele la muchiile inițiale ale cutiei prin găsirea unui echer pe lângă
altul.

Cel mai simplu e să facem capacul de sus al cutiei fiindcă acesta este cel mai deformat în perspectivă și asta
înseamnă că nu o să se vadă greșelile așa de mult, ideal deloc. Apoi coborâm verticale din capacul de sus și
avem cutia mare.

Construim umbrele purtate 60 și orizontală pe latura scurtă a cubului, unim proiecțiile și întărim 3 mm
partea din umbră care se vede pe sol.

324
Pentru perspectiva aeriană este nevoie să punem linia orizontului deasupra vederii - aș recomanda minim 6
cm, iar pentru perspectiva de jos în sus sub linia orizontului, adică la -1 cm de la linia de pământ.

Pentru diviziuni, trebuie să știm puțin arhitectura. Trasăm o paralelă la 0.3 cm de sus care ar corespunde
aticului și o paralelă la 0.5 cm de jos care ar corespunde soclului. Împărțim la 3 distanța rămasă ca să ne
iasă fix 3 niveluri.

Proiectăm din punctul de privire prin aceste diviziuni și oprim pe muchiile verticale aferente și așa am scos
nivelurile. Opțional, ne folosim de punctul de fugă ce e pe foaie ca să putem realiza nivelurile mai ușor și
mai repede (nu e nevoie să proiectezi prin toate diviziunile).

Ca să realizăm căsuța, o să facem ceva care nu are sens după logica de om normal, desenăm la mana liberă
direct pe scheletul construit la teu și echer - așa putem să ne mișcăm suficient de fluid încât să iasă.
Odată terminat de desenat la mana liberă, băgăm teu și echer peste și avem desenul de linie complet -
rămâne să îi adăugăm hașura și trucurile grafice și e suficient.

Posibile greșeli:

Atenție să nu desenezi în axonometrie planul cubului - se mai întâmplă să se încarce în creier programul
greșit… 30 de grade în stânga și 60 în dreapta ca să scoți un cub rotit la 30 de grade în plan din care începe
construcția perspectivelor.

Nu paginezi corect - pentru perspectiva aeriană e nevoie să paginezi la treimea de sus a foii fiindcă se va
duce în jos perspectiva când o mărești. Iar pentru perspectiva de jos în sus la treimea de jos a foii fiindcă se
va duce în sus când o mărești.

Realizează liniile de construcție doar din greutatea creionului, fără să apeși prea mult pe creion. Așa avem
un desen curat și o să îți fie mai ușor să întărești totul și să vezi în spațiu toate liniile vizibile sau nu ce de-
scriu volum în perspectivă.

Mărit greșit perspectiva finală prin tehnica glisării de echere: este posibil să miști echerul ce necesită să
rămână stabil și astfel tot desenul este construit greșit. Îți recomand să mărești mereu fața de sus sau jos
care este cea mai deformată în perspectivă. În felul acesta, greșelile de la imprecizia în desen au efect minim
asupra desenului final.

325
326
LECȚIA 9 - Cubul pe diagonală
Vom studia cubul pe diagonală în triplă proiecție și axonometrie și de asemenea cele mai importante 3 secți-
uni în cubul pe diagonală.

Pe ce să te concentrezi:

Încearcă să înțelegi din prima logica când treci de la poziția 2 la poziția 3 pentru cub - cum diagonala spațială
determină înălțimea cubului și cu iei cu compasul laturile și le adaugi pe cerc pentru a determina poziția 3 în
vedere frontală.

Facem cele 2 triunghiuri din vedere ce ne determină cubul pe diagonală, le punem în axonometrie izomet-
rică, apoi luăm din plan lățimile, realizăm fețele inclinate și unim cele 2 fețe opuse.

Există 2 variații ale cubului pe diagonală - ca să realizăm cealaltă variație față de ce am desenat, e suficient să
inversăm cele 2 triunghiuri din vedere. Umbrele purtate se construiesc proiectând cele 2 fețe opuse ale cubu-
lui, apoi unind cele 2 proiecții și întărind liniile vizibile cu linii de 3 mm grosime.

327
328
Posibile greșeli:

Atenție cu construcția în poziția a 3-a, aceasta trebuie să aibă în vedere fix aceleași dimensiuni ca vederea
pentru poziția 2. În plan trebuie să gândim volumul în mod logic - o să aibă lățimea din poziția 2, însă da-
torită rotației se văd 3 fețe care conturează silueta unui hexagon în plan.

Nu vezi în spațiu lățimile axonometriilor - acestea se iau cu foaia din plan și se adaugă pe desenul de axono-
metrie. Există tendința de doar a adăuga lățime secțiunii principale, ceea ce rezultă în un desen fundamental
greșit.

Nu vezi în spațiu punctele din care vor veni umbrele purtate pentru cub. Cum ziceam, selectăm fețele defor-
mate ale cubului, apoi trasăm punct cu punct umbrele - punctele laterale se găsesc pornind de la dreapta
verticală ce intersectează mijlocul secțiunii. Prin paralele la aceste drepte găsim aceste 2 puncte laterale.

329
330
LECȚIA 10 - Anturaje pomi și vegetație
Vom studia anturajele pentru desenele noastre - de fapt, scopul lecției este să exersăm linia aceea expresivă
la mână liberă, cu degradeu, și anturajele sunt oportunitatea perfectă ca să realizăm asta.

Pe ce să te concentrezi:

Compozițiile abstracte 4x4 sunt esențiale ca tu să-ți dezvolți un desen de linie corect. Încearcă să le realizezi
fără să iei creionul de pe foaie și prin a avea degradeu constant în linie.

Toți pomii au nevoie de linia aceea de anturaj specifică - de acolo începe expresivitatea anturajelor, fiindcă
arată foarte diferit de tot ce facem noi ca și clădiri.
Întărește foarte puternic trunchiul și ramurile pentru copaci - asta este ca apoi să poți da umbrele lor cu
intensitate ok.

Când desenezi scoarța și pietrele, vezi să ai linia expresivă, clară, fix ca în exercițiile cu compoziții abstracte.
Degradeu din linie, linii de construcție din greutatea creionului în spate.

331
Posibile greșeli:

Desenat superficial compozițiile abstracte, fără a înțelege logica lor. E necesar ca acestea să fie expresive doar
din desen de linie și din degradeul de linie, neapărat fără a ridica vârful creionului de pe foaie. Liniile curbe
au degradeul lor specific, acesta se realizează prin variația presiunii exercitate pe creion.

Desenat prea mare - pomii de vedere au nevoie să fie maxim 8 cm, pomii de plan diametru cam de 3 cm max-
im - mai mult și distragi atenția de la clădire prea mult. Pomii de plan și de vedere au nevoie să aibă trunchiul
și crengile supra-întărite pentru ca hașura să stea corect pe ei.

Hașura fără degradeu - umbrele proprii se hașurează direct pe pomi, fie că sunt reprezentați în plan sau în ve-
dere. Acestea au un degradeu constant, pentru a evidenția forma organică a anturajelor se pot crea degradee
în plus dintre crengile pomilor sau ca linii orizontale pentru pomii din vedere.

Desenul de linie prea logic - toate anturajele au nevoie să fie ca o pauză de la desenul de linie normal de
arhitectură, ele arată cel mai bine dacă se exagerează degradeul desenului de linie. Cel mai bun indiciu că ai
învățat ce era de învățat din lecție este că exercițiile cu pietre și scoarță ies expresive.
332
333
334
LECȚIA 11 - Volume vedere 3d.
Acestea sunt un exercițiu foarte important pentru vederea ta 3D la arhitectură - ai nevoie să desenezi un
volum ce trece perfect prin 3 secțiuni. Exercițiile acestea sunt tipic asociate cu facultatea de arhitectură din
Cluj, deci nu reprezintă aportul meu propriu.

Pe ce să te concentrezi:

Realizăm întâi schița 4 x 4 cm întâi ca să fie clar volumul în spațiu, apoi îl putem desena corect în desen teh-
nic.

Păstrăm grafica foarte clară de arhitectură - liniile de construcție din greutatea creionului, liniile de contur
apăsate, liniile de umbră îngroșate (tras o linie lângă alta linie).
Se pot adăuga liniile punctate în spate pentru a exprima vizibilitatea volumelor.

Umbrele trebuie construite pentru toate volumele - 60 grade și orizontală în dreapta, întărim 3 mm grosime
conturul final al umbrei.

335
Posibile greșeli:

Copleșit de numărul de linii tras, apeși fără să vrei pe liniile de construcție, apoi trebuie și mai apăsate cele-
lalte linii, apoi ajunge întreg desenul să fie murdar fiindcă este supra-întărit.

Majoritatea acestor volume sunt modulare, ceea ce înseamnă că ne ajută să divizăm cubul inițial pe care-l
desenăm în treimi, rezultând câte 9 pătrate pe fiecare față.

Scopul acestui exercițiu este desigur să te îmbunătățești la precizia graficii de desen tehnic și să-ți dezvolți
vederea în spațiu, însă esența este să poți vedea în spațiu orice posibilă combinație de aceste 3 secțiuni.

336
LECȚIA 12- Bormașina
Vom desena prima noastră temă de design produs - ca să te familiarizezi cu grafica și cu stilul de gândire
specific designului de produs.

Pe ce să te concentrezi:

Găsit referința de bormașină care îți place (atenție, să nu fie desenată, să fie o bormașină care există deja).
Desenat triplu proiecție folosindu-te de pătrățele tip grid - 20 x 20 unități de 1 cm. Începem cu vederea fron-
tală, apoi vederea în plan și cea laterală.

Ne folosim de dimensiunile din vederea frontală ca să desenăm axonometria-secțiune.

Apoi desenăm perspectiva la mână liberă a bormașinii așezate pe o parte, privită de sus în jos.

Atenție la hașură, de acolo vine farmecul acestei lecții - ai nevoie să desenezi lucirile acelea metalice fix ca la
inox le reprezentăm cu contrast foarte mare lângă treimea lovită direct de lumină.

337
338
Posibile greșeli:

Nu alegi referința cum trebuie - eu insist la toți studenții mei să caute referințe ce sunt obiecte deja existente -
nu caută referințe la desene. De ce? Tu ai deja stilul tău de desen care îți vine firesc, abordarea altora distrage
atenția de pe obiectul reprezentat și îl mută spre reprezentarea subiectivă creată de altcineva.

Cele 3 vederi au nevoie să aibă fix aceeași lățime, fiindcă descriu fix același obiect - există tendința de a face
vederea frontală mai lată decât cea din plan, de exemplu.
Porțiunile circulare văzute frontal se văd ca linii drepte, datorită modului cum funcționează tripla proiecție.

Atenție la secțiunea-axonometrie, după ce desenezi secțiunea și urmează să îi desenezi adâncimea - focus pe

a desena semi-elipsele ce îi dau adâncime. Acestea sunt fix elipsele verticale ce le-am tot desenat de-a lungul
exercițiilor anterioare.

Îți va fi frică să apeși pe reflexia aceea distorsionată fiindcă ‘strici planșa’. Tocmai acesta este farmecul lecției
- ignoră tendința aceasta și apeși pe hașură (deseneaz-o cu echerul ca să iasă foarte precisă) și așa obții un
desen foarte calitativ, care se vede bine de la 6, 3 și 1,5 m.

339
340
LECȚIA 13 - Piața urbană și turn
Aceasta este o temă dată de universitatea de arhitectură și urbanism ‘Ion Mincu’ în cadrul admiterii la urban-
ism în anul 2005.

Pe ce să te concentrezi:
Mereu la temele acestea complexe, care implică a crea obiecte de design/arhitectură, începem cu desenul
tehnic.
Vreau să copiezi planul la mână liberă 7 x 8 cm care reprezintă piața urbană și țesutul urban adiacent. Apoi îl
vom trage la teu și echer și îl vom poza (înnegri).
Dublăm dimensiunile planului și punem în axonometrie ca plan, de la care va urma să desenăm axonometria
ansamblului urban.
Important: planul inițial este scară 1:1000, axonometria este 1:500.
Pentru înălțimea axonometriei ținem cont de scară - parterul clădirilor are în general 4 m și etajul 3m. Turnul
va fi P+8, clădiri adiacente P+3-P+5.
Deci 5.6 cm înălțime turnul P+8 (0.8 cm parterul + 8 x 0.6 cm fiecare nivel), 2.6 cm P+3 0.8+ 3 x 0.6,
3.8 cm P+5 0.8 + 5 x 0.6

341
Vederea o să fie scară 1:200, drept urmare parterul are 2 cm, iar fiecare etaj 1,5 cm. Lățimile acesteia le copi-
em din axonometrie și înmulțim cu 2.5
Pentru designul pieței urbane cu turn vom găsi 2 referințe de turnuri, pe care le vom schița în schițe 4 x 4 cm,
apoi le vom desena în ansamblu cu piața urbană.
Perspectiva pieței urbane este la 1 punct de fugă, o desenăm tot prin abordarea celor 6 pași.
Gesturile de design folosite pentru turn vor fi folosite și în vederea 1:200.

Posibile greșeli:

Atenție la perspectiva urbană - încearcă măcar ca idee să pui linia orizontului aproape de înălțimea unui om,
astfel eviți perspectivele care arată ca și cum sunt privite de către o dronă - în desenul de arhitectură nu există
decât perspective aeriene sau perspective la nivelul ochiului.
Neapărat desenat perspectiva urbană la 1 punct de fugă inițial la mână liberă și apoi întărit cu teu și echer.
Evită să desenezi din prima cu echerul - dacă faci asta nu o să reușești să simți perspectiva și îți strici automat
gândirea.

Umbrele purtate 60 grade și orizontala în dreapta - turnul va lăsa o umbră care cel mai probabil urcă pe col-
onadă.
Nu lăsa piața urbană liberă - o poți popula prin anturaj vegetal, prin mobilier urban (bănci, stâlpi) și prin
anturaje oameni.
342
343
LECȚIA 14 - Bucătăria
Vom desena o bucătărie: plan scară 1:50, axonometrie 1:20 și perspectivă construită la 1 punct de fugă.

Pe ce să te concentrezi:

La arhitectură, desenele tehnice sunt micșorate proporțional cu realitatea și astfel devin o reprezentare
corectă a realității. Scara 1:50, înseamnă că desenul este de 50 de ori mai mic decât realitatea, adică 100 cm:50
= 2. 100 cm (1m) = 2 cm
Scara 1:20, înseamnă că desenul este de 20 de ori mai mic decât realitate, adică 100 cm: 20 = 5. 100 cm (1m) =
5 cm

Ai nevoie să înțelegi dimensiunile standard pentru încăperi - acestea sunt standard și vor fi valabile pentru
absolut tot ce faci tu ca arhitectură în viitorul tău.
Dimensiunile standard pentru bucătărie sunt prezentate în ilustrațiile adiacente.
Ai nevoie să înțelegi logica bucătăriei - mâncarea este scoasă din frigider, pusă pe blat, spălată, apoi pusă iar
pe blat, pregătită la aragaz și pusă iar pe blat pentru a fi servită la locul de luat masa.

344
Perspectivă 1 punct de fugă:

Pentru aceasta vom construi tabloul perspectivei - 15 x 14 cm și punem linia orizontului la 8.25 cm (care ar
corespunde la 1.65 m scară 1:20).
Punctul de fugă îl setăm la o treime - asta este foarte important, nu vrem simetrie în perspectivele noastre
fiindcă se riscă o iluzie optică ce ar strica tot desenul.

Distanța de la punctul de fugă la lateralul din stânga al tabloului o extindem în stânga de 2.5 ori, apoi din
acel punct proiectăm prin colțul dreapta jos al tabloului. Asta ne va ajuta să calculăm adâncimea perspec-
tivei.

Lățimea de 15 cm o să fie împărțită în 3 diviziuni de 5 cm, adică de 1 metru în viața reală. Proiectăm prin
aceste diviziuni din punctul de fugă și intersectăm cu diagonala creată. Unde se taie liniile urmează divi-
ziuni corect construite de 1 m în perspectivă - este evident, acestea nu sunt egale, fiind deformate datorită
perspectivei.

Posibile greșeli:
Greșelile de scară - nu reușești să împarți cum trebuie dimensiunile standard pentru a fi reprezentate
corect.

Greșeli de grafică la perspectiva la 1 punct de fugă - acestea vin de la simetrie, de la faptul că nu te folosești
de tablou ca să calculezi adâncimea obiectelor și cum se deformează în perspectivă. De asemenea, nu uita
să populezi perspectiva cu diverse obiecte de uz casnic, pentru a avea un desen care arată detaliat.

Umbrele purtate - există tentația să trasezi umbrele legându-te de sursa de lumină: geamul sau corpul de
iluminat. Eu îți recomand ca umbrele purtate să fie tot 60 grade și orizontală - astfel subliniezi și mai bine
adâncimea perspectivei.

345
346
347
LECȚIA 15 - Axonometrii de
geometrie descriptivă
Vom desena 2 exerciții pe care după ce le rezolvăm
în tripla proiecție, le putem desena în axonometrii
detaliate, cu dimensiunile dublate. Aceste teme sunt
comune tuturor pregătirilor de desen de arhitectură
pentru toate facultățile de arhitectură din România,
deci nu reprezintă aportul meu.

348
Exercițiul 1, pe ce
să te concentrezi:
Vederea laterală se poate
realiza în 2 situații: pris-
ma înaltă, con, prisma
dreptunghiulară și prisma
înaltă, con, prisma triung-
hiulară. Opțiunea 2 este
cea mai relevantă pentru
studiul nostru.

Va trebui să reprezinți
umbra purtată a prismei
înalte pe o prisma triung-
hiulară - asta se realizează
proiectând pe sol umbra
prismei înalte, apoi cal-
culând planele de secțiune
prin aceasta pe care o să
cadă umbra purtată.

Unim cele 3 puncte proiec-

tate pe planul înclinat și așa
rezultă umbra purtată.

Ca să înveți cât mai mult

din acest exercițiu îți reco-
mand să adaugi materiale
fotorealiste pe el: lemn,
inox și ipsos. De asemenea,
poți completa grafica cu
caroiaj pe jos și reflexie a
volumelor.

349
Posibile greșeli:

Umbra purtată pe suprafața

înclinată. Este un pic mai
greu de înțeles față de ce am
făcut până acum în materie
de umbre.

Dacă înțelegi cum vine

umbra muchiei din față pe
primul triunghi, rezultat din
secțiune, atunci are logica și
umbra din spate.

Muchia paralelă cu ox a
prismei o să lase o umbra
paralelă cu muchia inițială.

350
Exercițiul 2, pe ce să te concentrezi:
Desenăm un triunghi echilateral cu latura de 6 cm, apoi trasăm paralele stânga și dreapta la distanța de 3 cm.
Intersectăm liniile acestea cu o paralelă la 3 cm la sol. Vor rezulta centrul a 2 cercuri ce reprezintă cilindrul și
sfera tangente conului, desenăm apoi vederea laterală.

Când desenăm axonometria, începem cu conul, apoi nu uităm că cele 3 volume nu se aliniază perfect, cilin-
drul și sfera se suprapun puțin peste con pentru a reprezenta corect tangenta.
Umbrele purtate sunt simple, excepția fiind pentru cilindrul poziționat orizontal - la acesta elipsele au umbre
ce se construiesc punct cu punct - avem 4 puncte maxime și 4 puncte intermediare.

Posibile greșeli:

Ca să trasăm paralele la 3 cm distanță de laturile inclinate ale triunghiului trebuie să construim o perpendic-
ulară pentru fiecare din acestea. Apoi măsurăm 3 cm, apoi trasăm paralela.
Neapărat să se suprapună formele ce reprezintă proiecțiile orizontale ale volumelor când desenăm axono-
metriile lor, pentru a realiza corect tangenta lor.
351
352
LECȚIA 16 - Figura umană/anturaje oameni
Vom desena categoria a doua de anturaje pentru arhitectură - oamenii. În arhitectură, oamenii sunt reprez-
entați schițat, fără a fi necesar să fie detaliate. Aceștia se folosesc doar cu scopul de a arăta scara desenului tău
(cum se raportează orice desenezi cu mărimea reală a unui om).

Pe ce să te concentrezi:
Chipurile umane în perspectivă au un ax de simetrie și o linie a ochilor, ne ghidăm după asta ca să desenăm
niște chipuri nedetaliate în diferite ipostaze față de linia orizontului.

Când desenăm mâini, desenăm întâi cele 3 falange prin a desena elipse, apoi le unim în degete.

Pentru figurinele cu silueta umană, capul intră de 6 ori în trup - întărim linia de forță a figurinei, ignorând
detaliile fotorealiste ale acestora. Ideal sunt foarte abstract desenate, însă nu recomand ca acestea să arate
prea abstract (semnul exclamării întors) sau să aibă altă culoare decât cea a foiței (să nu fie hașurăte sub nici o
formă).

353
Posibile greșeli:
Atenție la desenul de linie - pentru mâini și chipuri nu e nevoie să ai linia precisă tipică arhitecturii, ci poți
opta pentru o linie cu degradeu constant care este similară cu linia de desenat anturaje vegetație.

Când desenezi mâinile, atenție ca palmele să nu fie prea lungi - acestea au nevoie să aibă o proporție de
pătrat, degetul mare are doar 2 falange și între degetul mare și palmă este un triunghi care le unește pe cele
două.

Anturajele tip siluetă umană trebuie poziționate fix unde este nevoie de ele pentru a detensiona desenul
crispat de arhitectură și pentru a arăta scara umană.

Desenatul de portrete este un domeniu diferit, însă principiile din arhitectură se pot aplica foarte ușor și
acolo: umbră la o treime, umbră sub nas, buza de sus mai gri decât buza de jos deoarece este în umbră pro-
prie.

354
355
LECȚIA 17 - Capiteluri
Vom studia cele 3 ordine clasice: doric, ionic și corintic.

Pe ce să te concentrezi:

Doricul are minim de decorații, fiind auster și cu capitel și cu fus. Însă noi exagerăm ordinul doritc adăugând
ove pe capitel și caneluri pe fus.

Ionicul prezintă volute - atenție ca acestea să aibă și grosime și adâncime, o oportunitate foarte interesantă
pentru umbre proprii și purtate.

Corinticul are cel mai mare nivel de detaliere - în mod special datorită frunzelor de acant.
Pentru detalierea corectă a corinticului, este necesar un rând de frunze la baza capitelului, apoi celălalt rând
care vine între frunzele de la baza, apoi celălalt rând care duce înspre volute și decorația de pe mijlocul capite-
lului.

Fusul coloanei este canelat și poate, de asemenea, să fie secționat ca să evidențieze volumetria acestuia.

356
357
Umbrele purtate sunt silueta decalată
a capitelului și fusului secționat - ne
imaginăm că această umbră cade pe un
plan vertical.

Cel mai dificil este să potrivești elipsele

orizontale cu baza pătrat a capitelului -
aici intervin multe iluzii optice - cel mai
ușor este să desenezi pătratul și apoi
diagonalele sale - din centrul pătratului
începe axul vertical al fusului coloanei.

Posibile greșeli:

Nu ții cont de cum se deformează ele-

mentele în perspectivă - nu uita, tot ce
desenăm este pus pe forma de cilindru.
Drept urmare, se micșorează pe măsură
ce se duce pe curbura - fie că e vorba de
caneluri, ove sau frunze de acant.

Atenție cum sunt rotite perspective-

le - fix ca la cutii, avem nevoie să se
vadă o față principală în proporție de 2
treimi și o față laterală în proporție de
o treime.

358
LECȚIA 18 - Scaune
Vom studia scaune - 3 scaune faimoase și 3 scaune oarecare. Ce este dificil la lecția aceasta este să înțelegi
grafica specifică, cum se reprezintă materialitățile specifice.

Pe ce să te concentrezi:
Desenele acestea sunt diferite de orice am lucrat până acum - așa că este 100% necesar să facem schițele mici
4 x 4 cm pentru a înțelege ce urmează să desenăm și cum să-i redăm materialitatea specifică.

Atenție la dimensiunile unui scaun - orice design ar avea, în cele din urmă acesta este tot un cub 45 x 45 x 45
cm cu opțiunea de a avea spătar care are încă 45 cm. Formele trebuie să fie rotunjite pentru a părea că te poți
așeza pe ele.

La colorat, vom merge pe complementare - acestea când sunt combinate în proporție de 50-50 dau un ‘gri
colorat’, rezultatul final arată ca un gri, însă este mult mai rafinat.
Noi vom colora pe principiul 80-20, cu o culoare principală și alta de accent. Începem mereu cu o combinație
de culori complementare.

359
360
Posibile greșeli:

Mereu fața pe care te așezi va fi lovită direct de lumină, fața laterală fiind în umbră proprie.

Vor apărea tot felul de greșeli de proporție, logică constructivă și materialitate la scaune. Toate acestea se
repară prin faptul că tu înțelegi logica constructivă a scaunelor.

Atenție să nu deviezi foarte mult de la cubul cu latură de 45 cm care determină volumul de la care începe
designul unui scaun.

Spătarul nu trebuie să fie foarte înclinat fiindcă neagă scopul inițial, de reazem vertical.

În cazul scaunelor faimoase e nevoie de mai multe schițe 4x4 până proporțiile acestora sunt simțite/nimer-
ite. Apoi trebuie să fim atenți să le menținem proporțiile la desenul mai mare, în timp ce detaliem.

Grafica este aceeași ca toate desenele de arhitectură, accentul fiind pe desenul de linie.

361
III. Cum te descurci la proba practică
1. Respectarea datelor de temă
La fiecare examen o să ai subiecte cu enunțuri concrete ce au în cazul geometriei descriptive o singură rezol-
vare corectă care trebuie bifată ca să poți lua punctaj maxim.
La desenul liber ai o rezolvare principală, de la care se poate devia în funcție de viziunea arhitecturală a
fiecărui candidat.

De asemenea, pentru fiecare temă ai o paginație tipică, de la care nu îți recomand să deviezi. Am avut stu-
denți care au greșit paginația complet și au luat nota de fără taxă? Da, dar nu recomand să consideri această
posibilitate. Eu la cursurile predate taxez paginația greșită: inversarea subiectelor sau poziției pieselor din-
tr-un subiect.

Orice rezolvare care nu răspunde clar la cerințele fiecărui subiect din temă se traduce din perspectiva exami-
natorilor ca incapacitatea ta de înțelege enunțul și drept urmare este taxată.

Abordarea ideală pentru o probă practică:

1.Citești toate subiectele de mai multe ori, subliniezi cuvintele-cheie din enunț.
2.Faci schițe 4 x 4 cu rezolvarea cea mai bună pe care o poți tu oferi - din nou, schițele acestea mici au rolul
de a separa grafica de gândire. Tu schițezi ca să poți vizualiza ce vei urma să desenezi.
3.După ce ai vizualizat și te-ai obișnuit cu subiectele, le rezolvi prin formula cu 5 pași. Nu termina subiect cu
subiect, ci începe-le pe toate în paralel pentru a termina toată planșa de-odată.
Ultima oră de desen din probă este când începi să dai hașură, proba practică la fel ca toate desenele de arhi-
tectură este 80% desen de linie.

Stilul în care desenezi este același pe care l-ai făcut mereu. Dacă ți se cere o reprezentare în creioane colorate,
o să fie fix cea mai exersată de tine, pe care ai șlefuit-o și testat-o de 100 ori până acum.

Poate din perspectiva ta, stilul tău de desen este banal, toată lumea de la pregătire l-a mai văzut, tu te-ai plic-
tisit de formulele de grafică, nu e nimic special. Din perspectiva exterioară însă, se simte că știi ce zici.

Faptul că tu ai repetat aceeași tehnică de atâtea ore la rând, în contexte diferite poate să întreacă persoane cu
ani de zile de experiență și taie prin planșă ca un laser.

362
2. Corectitudinea rezolvării

La subiectele de geometrie descriptivă există în general 1 singură rezolvare corectă, restul fiind rezolvări
parțiale sau greșite. Aici este partea aceea de 95-5 pe care o descriam anterior în carte și motivul pentru care
este dificilă geometria descriptivă.
Este foarte greu să poți pe loc să găsești o astfel de rezolvare, chiar dacă ai lucrat 200 exerciții anterior.

Însă, cam așa funcționează mecanismul: dacă tu te-ai obișnuit să cauți acel 5% infernal la fiecare problemă
pentru 100 desene la rând, este o șansă mare să vină ideea și la orice ai primi la o probă practică.

Statistic vorbind, am observat că 1 din 30 elevi este capabil să rezolve problemele de geometrie descriptivă
100% corect - ceea ce înseamnă că tu trebuie să înțelegi că problema aceasta este mult mai comună decât ai
crede la prima vedere.

La subiectele de desen liber, este interpretabilă rezolvarea doar dacă o privim holistic: enunțul are acel
răspuns standard peste care poți să vii cu propria ta interpretare.

Ai 2 posibilități de enunțuri:

1.Subiecte cu enunț doar text.

Aici poți să alegi ce vrei tu să desenezi fiindcă este vorba doar despre a desena din imaginație, drept urmare
se pune problema doar despre a înțelege ce se cere și a reprezenta bine respectivul subiect. Pescuiești subiec-
tul din imaginație tot prin intermediul schițelor 4 x 4 care separă înțelegerea de grafică.

2.Subiecte cu enunț text și desen.

Aici schițezi pentru a înțelege vizual enunțul fiindcă va urma să-l incorporezi în rezolvare. Vederea în spațiu
te va ajuta să ai consistența aceea logică cap-coadă la fiecare enunț, apoi la întreaga temă de admitere.

Capacitatea ta creativă va face diferența în calitatea răspunsului la cerință prin faptul că îți poți modela expe-
riențele anterioare în desen pe ce cere tema specifică.

Creativitatea la arhitectură este foarte tabu, cum am specificat în capitolul despre creativitate.
Tu ai nevoie însă să zici tot ce ai de zis pe loc, contra timp și față în față cu niște subiecte care șochează.

363
3. Percepţie şi reprezentare spaţială

Acestea sunt aptitudini tipice desenului de arhitectură și dacă ai desena portrete perfecte sau orice fel de de-
sen fotorealist, tot ai avea zero șanse să le bifezi ca, criteriu.
Vederea în spațiu este calitatea specifică arhitecturii și desenului de arhitectură, dacă nu vezi ceva în spațiu,
nu îl poți desena corect.

Mai încolo, după ce vei studia la nivel universitar vederea în spațiu, ajungi să te uiți la clădiri și să îți dai
seama din exterior ce planuri au. La nivelul tău de studiu, ai nevoie doar să poți vedea în spațiu rezolvările la
cerințele de la probă.
Tocmai de aceea eu insist pe schițele mici 4 x 4 cm, pentru a te forța să vezi în spațiu un subiect înainte de a-l
desena cu detaliile complete și cu grafica.

Mereu când avem un obiect mai complex de desenat, ca o clădire, începem cu desenul tehnic întâi, apoi con-
tinuăm cu desenul liber. Ordinea este aceasta: schița 4 x 4 ca să înțelegi volumul, reprezentăm fațadele/axono-
metria/secțiunile unde obții precizie și apoi desenul liber final cu detalii complete. Folosim ordinea aceasta
tocmai pentru a încărca în subconștientul minții noastre imaginea a ce urmează să desenăm în liber - așa îl
simțim mai ușor, putem să reprezentăm desenul liber final cu proporții corecte, cu înțelegere corectă a temei.

Deci, dacă ți se cere și fațada și perspectiva a unui obiect, nu înseamnă că ai mult de desenat și că e de rău -
înseamnă că te ajută tema însăși prin cerințele ei să ajungi la un desen calitativ. Făcând această diferență de
gândire, automat prinzi mult mai bine ritmul de a desena contra timp și a zice tot ce ai de zis în condiții de
examen și într-un interval limitat de timp.

De asemenea, este foarte important ca tu să poți trece de la un subiect de desen liber, la unul de desen tehnic
și apoi înapoi la liber. Acesta este indiciul că ai experiență în desenul de arhitectură, faptul că nu te obosește
să desenezi în paralel desenul liber și cel tehnic.

Reprezentările spațiale sunt standard în desenul de arhitectură și se împart în 2 categorii: desen liber și desen
tehnic. Pe măsură ce aduni experiență în desen, ajungi să le poți desena în orice combinație posibilă, cu ele-
mente de grafică specifice și toate într-un interval de timp limitat.

Reprezentările spațiale la desenul tehnic sunt: tripla proiecție (plan, vedere, vedere laterală), dubla proiecție
(plan și vedere), secțiunile, axonometriile (izometrice sau cu un sistem de coordonate specificat în subiect).
Reprezentările spațiale la desenul liber sunt: perspectiva la 2 puncte de fugă și la 1 punct de fugă, ele pot să fie
desenate la mână liberă sau construite.

364
Întrebarea firească este dacă să desenezi toate perspectivele dintr-o temă de examen la mână liberă sau con-
struite. Ideal, la o temă cu mai multe subiecte ai o perspectivă construită la un subiect, fiindcă așa arăți că
stăpânești și acel aspect al desenului.
Majoritatea desenului liber o să fie realizat la mână liberă prin formula celor 5 pași: nu doar fiindcă este mult
mai eficient ca timp, ci fiindcă este mai impresionant din punct de vedere al aptitudinilor tale. Cine desenează
foarte bine la mână liberă tinde să se descurce bine și la probele practice de admitere.

4.Expresivitatea și acuratețea prezentării grafice

Expresivitatea desenului arhitectural provine din multe surse: faptul că tu te concentrezi să exprimi ce poți tu
mai bun, faptul că anterior ai desenat suficiente planșe care te-au format să ai stilul propriu de desen.

Îmi aduc aminte când am văzut un interviu cu un artist grafic și discuta despre ce clădiri desena pentru
conceptele unui joc pe calculator: am rămas șocat de calitatea oribilă a ‘arhitecturii’ propuse de acesta, cât de
clară era lipsa de educație arhitecturală.

O să observi că o idee de arhitectură bună are ‘acel ceva’, care este diferit de orice ai vedea la opere artistice
de altă natură - grafică, pictură etc. Cel mai relevant este că ceea ce înțelegi tu din desenul arhitectural este
un precursor al abilităților tale arhitecturale. Fiecare desen trebuie să bifeze condițiile de firmitas, utilitas și
venustas.

Ca să poți exprima aceste 3 concepte în paralel este foarte dificil, tot ce poți face este să te obișnuiești să simți
desenele tale sau ale colegilor tăi când apar bine exprimate și să încerci să le emulezi, până ele ajung pe pilot
automat. Sună foarte vag, însă nu uita că aplicând principiile gândire, creativitate și grafică din carte, automat
încep să se bifeze de la sine și principiile de arhitectură.

Expresivitatea artistică nu are nimic în comun cu expresivitatea arhitecturală și reprezintă un substitut mâna
a doua pentru aceasta. Am avut elevi care desenau atât de urât încât au intrat la fără taxă. De ce? Aveau linia
de arhitect care este extrem de greu de obținut și înțelegeau cum să construiască grafica unei planșe.

Acuratețea prezentării grafice se obține prin a ști cum să echilibrezi un desen: acestea trebuie neapărat să aibă
umbrele purtate construite și acestea să fie 100% corecte - este suficient să fie o greșeală de umbră construită
(la fel ca o greșeală de perspectivă) ca tot efortul tău să fie compromis.

Acestea se rezolvă prin a lucra simulări ale probelor specifice facultății la care urmează să dai admitere.
Condiția este însă, să acorzi atenție specială acestor subtilități și să le bifezi cum simți că apar pe planșa ta.

365
IV. Practicalitate și Când să te apuci de meditații?
“Când ne uităm la lucrările ei de la portofoliu îmi blestemăm deciziile în viață și că nu m-am apucat mai
devreme de meditații. Se simte foarte tare experiența de desen și că a sacrificat multe pentru asta.” - elev de la
meditații

Eu merg pe principiul că nu e nevoie să stai obligatoriu 3 ani la meditații, am avut elevi care au reușit să intre
la fără taxă cu 12 luni și cu 3-4 luni. M-aș risca să îți recomand asta? Nu...

Decât regretul că ‘nu te-ai apucat mai din timp’ și șansa reală să nu înveți suficiente pentru admiterea la arhi-
tectură în doar 1 an, mai bine stai 2 ani la meditații și înveți absolut tot ce ai nevoie să știi.

Eu zic în mod normal așa:

1.Clasa a 9-a/ a 10-a = top 3% din elevi + învățat software

Ai timp să înveți absolut tot ce este de știut la arhitectură, inclusiv programele pe calculator.

2.Clasa a 11-a = intri la fără taxă

Scenariul ideal fiindcă nu îți arzi tinerețea pe arhitectură și ai toate condițiile să fii de fără taxă.

3.Clasa a 12-a = intri la facultate.

Aici este pe risc puțin, sunt șanse

4.Mai puțin de 6 luni de meditații

Se poate și așa, însă este pe risc maxim.

Am zero încredere în poveștile cu elevii talentați care au învățat singuri tot sau pur și simplu au un talent care
le permite să deseneze fără să învețe să deseneze. Nu cred că există vreo predispoziție genetică spre amestecul
de calități necesare pentru a studia arhitectura, care se găsesc de multe ori și în persoane diferite.

Cel mai apropiat lucru pe care l-am văzut este un fost elev care avea ambii părinți arhitecți și de asemenea a
urmat un liceu de artă. Acesta este un caz 1 din 1000, nu te preocupa cu asta, preocupa-te să faci să fie bine la
tine.

366
Uneltele de desen
Vreau să ai clar partea aceasta cu uneltele ca să fie cât mai real tot procesul de desen, să nu mai pară ceva vag.

1.Creioanele.

Eu îți recomand doar creioane 2B din acelea de ascuțit - e ceva magic la a ascuți creionul și a-l roti mereu
pentru a avea o linie uniformă. Îți dă un ritm, te ajută să simți planșa, merge și pentru desen liber și pentru
desen tehnic.

Nu îți recomand creionul mecanic fiindcă invariabil îți va hrăni dorința aceea de a controla desenul (care sper
că până acum te-ai prins că nu are cum să fie controlat cum îți imaginezi tu) și astfel îți strică stilul de desen.
Ți-aș recomanda să cumperi 50 de pachete din acelea de creioane de 3 bucăți - să le ai în avans pentru toate
planșele ce le vei realiza de acum înainte.

Creioanele colorate nu trebuie să fie scumpe - oricum primele 20 de planșe color vor fi automat stricate fiind-
că nu o să ai habar ce faci… Așa că îți iei 2 pachete de creioane colorate de la supermarket și știi măcar ce va
urma - le vei toci pe toate pe planșe care vor fi încercări curajoase de-ale tale să te faci mai bun la desen. Nu
îți recomand creioane colorate tip pastel care sunt foarte moi și îți strică hașura.

2.Planșeta.

Îți recomand să te duci la un atelier de mobilă și să faci acolo planșeta, dintr-un pal melaminat de 0.8 cm-1
cm pentru a nu avea un obiect care este mult prea greu. Îți recomand să tai planșeta 55 x 75 cm, adică puțin
peste standardul B2 de 50 x 70. Planșeta ta trebuie să fie relativ ușoară să o poți rezema în poală și pe birou.

3.Colile.

Îți recomand cele mai ieftine coli posibil - dacă e nevoie, iarăși comanzi 100 bucăți, en gros fiindcă oricum vei
urma să le desenezi pe toate, față verso. Obișnuiește-te cu ideea aceasta de rulaj, că o să fii o fabrică de desen
și că e cel mai bine așa.
Nu îți recomand planșe texturate fiindcă acestea nu arată bine când hașurezi și îți strică consistența stilului de
desen - dacă observi, mergem foarte mult pe consistență, tema variază, abordarea însă rămâne aceeași pentru
a ne ajuta să înfruntăm teme din ce în ce mai dificile.

367
4. Guma de șters.

Nu folosim guma de șters ca să ștergem ad litteram. E una din pedepsele ce le dau la meditații - dacă văd un
elev că șterge prea mult, atunci îi dau să facă planșa următoare în pix, ca să se obișnuiască că fiecare linie con-
tează și că trebuie să deseneze fără să aibă măcar concepția că poate exista un plan B sau un buton de ‘undo’
ca la software.

Dacă la o probă de admitere ai șters un subiect complet fiindcă l-ai greșit, e șansa foarte mare să îmbăiași
complet planșa și să pici apoi admiterea. Nu ștergem.
DAR folosim guma pentru efecte grafice de luciri și să facem să respire planșa. Pentru asta avem nevoie de o
guma cu muchie, așa că asta îți recomand - guma cu muchie.

Pentru grafit avem gume tipic albe, pentru creion colorat există o guma specifică, cu o consistență mai solidă.
Guma plastică este folosită pentru a aerisi planșa și a curăța la sfârșit - eu îți recomand o guma plastică
de orice altă culoare în afară de gri, tocmai pentru a vedea nivelul ei de uzură. Pe scurt, ea adună grafit pe
măsură ce o folosești - ca să îi dai un refresh poți să o pui în congelator și să o lași peste noapte ca să se omog-
enizeze particulele de grafit în ea.

5.Teul și echerele

Ți le recomand să fie din plastic transparent ca să poți să vezi prin ele când desenezi. Asta va face o diferență
foarte mare la viteză.
Neapărat teul și echerele să aibă gradații ca să le poți folosi la măsurat, teul este necesar să aibă un capăt fix,
pentru a evita ce greșeli apar când capătul este flexibil și acesta variază la măsurători.

Echerele trebuie să fie decent de mari - cu latura de 20-30 cm. Vei putea folosi scotch de hârtie să lipești pe ele
ca să murdărească mai puțin. O dată ce scotch-ul s-a încărcat cu grafit, se înlocuiește.

6.Markere

Îți recomand markerele cu 2 capete - unul lat pentru umplut foaia și altul mic pentru detaliere. Culorile ți le
recomand să fie alese de tine în funcție de ce îți place, dar poate cu accentul pe culori mai șterse - poți să dai
mai multe tuse de marker fără să se simtă neapărat, îți este mai ușor să le stăpânești.

Nu este necesar să ai mai mult de 3 culori de marker, majoritatea graficii pentru probele de admitere este
bazată pe creion grafit și creioane colorate.

368
Costuri financiare și ca timp pentru meditațiile de arhitectură
“- De ce luați așa puțini bani pe pregătire? “
“- Nu știu, fiindcă am foarte mulți elevi din provincie și am văzut că dacă iau mai mult îi chinui cumva și le
neg educația.”

Cum o văd eu, educația de arhitectură trebuie să fie destul de accesibilă financiar.
Adică fiecare profesor face ce vrea, își pune prețurile cum vrea. Eu cer 100 de Ron pe 5 ore online sau 4 ore
fizic, de 2 ori pe săptămână. Deci 800 de ron pe lună.

Într-un an ai cam 11 luni de lecții normale, deci 8800 ron plus 2 intensive care ar costa aproximativ 2000
ron, deci în jur de 10.000 de Ron într-un an... Ceea ce este cu mult mai puțin decât pregătirea la medicină
de exemplu - domeniu echivalent de prestigios, însă cu presiuni financiare mult mai mari în acest stadiu al
educației.

2 ani de așa ceva și obții educație la nivel top 5-20%, dacă îți faci treaba.
Și materialele de obicei costă foarte puțin: trebuie să îți iei odată teu, tub, planșetă, echere, (nici nu mai tre-
buie tub că totul e pe online acum cu predările cu tot).

Creioanele sunt foarte ieftine. Îți iei creioane 2B din acelea de se ascut de la supermarket la set de 3. Eu mi-
am luat 100 de pachete fiindcă știam că o să am nevoie.
Iar pentru creioanele colorate n-are sens să-ți iei decât cele mai ieftine tot așa de la supermarket fiindcă ori-
cum o să strici primele 20 de planșe color. Nu are sens să investești în ceva mai scump.

Ai nevoie de lemn de balsa pentru machete - de 3 mm. Probabil toate în jur de 50 de roni maxim, tot. Și cu
lipiciul și cu cutterul incluse.

Ca timp va fi necesar pentru meditațiile la arhitectură?

2 ședințe pe săptămână, 10 ore de desen plus încă 10 ore studiu acasă, total 20 de ore de desen pe săptămână.
Temele pentru acasă se fac ori 2 ore/zi de studiu L-V, ori 4-5 ore de desen la 2 zile pentru a desena o planșă
cap-coadă.

Dacă tragem linie, ezitarea nu este o scuză financiară sau legată de timp, ci este o scuză de atitudine legată de
desen. Atitudinea se repară treptat, vezi capitolele despre gândire și creativitate.

369
Întrebări frecvente ce mi le-au pus elevi la webinarii:

Cât de grea este facultatea? Să fim intelectuali sau inteligenți?

Este tolerabilă. Dacă ești bun la desen, dacă ești în
top 20% din prima, o să fie foarte plăcută facultatea.
De aceea zic 2 ani de pregătire. E mai greu să fii top
20% cu un singur an. Dacă nu, o să fie greu și ne-
plăcut - vei avea mereu de recuperat, vei fi mereu în
urmă cu ceva.
Cât este de important talentul în arhitectură?
Este important să ai un fel de nebunie prin care crezi
în tine în momentul în care nimeni nu o face. Și dacă
faci chestia aia și treci prin presiune, eu o numesc
suficient ca talent.
Eu zic să fiți inteligenți, nu promovez teoretizarea asta
excesivă, inteligent înseamnă să generați lucruri cu
intelectul vostru, creați chestii care n-au existat.
Ce poți face dacă nu te pricepi prea bine la desenul
liber?
Trebuie să înveți desenul liber, e cel mai important, e
mult mai greu decât desenul tehnic.
Ce este admiterea, cum funcționează?
Admiterea este procesul de triere a elevilor, prin care
aceștia sunt primiți la facultate.

Cum putem fi mai buni la desen liber? Istorie, o să o facem în facultate?

Stăpânim compoziția arhitecturală și având linia cal- Da, faceți parte de teorie și de istorie.
itativă. Compoziția arhitecturală îți dă profunzime și
linia calitativă îți dă grafica aia pe care stă hașura. Dacă nu mă descurc bine la desen de problemă?
Da, este o problemă foarte mare, probabil că o să pici
Câți ani durează facultatea? admiterea. Am avut elevi care au dat înainte să vină la
Minim 6 ani pentru România, în rest depinde de mine, au picat de 3 ori admiterea la facultate.
sistemul lor de acreditare.
Cât de mult contează matematica în desen?
Cum înveți să desenezi? Matematica specifică arhitecturii (geometria descrip-
Tehnic și liber în paralel da, adică învățăm desenul tivă) contează foarte mult, dar cumva până la un
logic și desenul de artist. Acestea dezvoltate împre- punct. După aceea începe să ți se ceară să fii artist,
ună îți dau o bază ca să poți exprima ce e de exprimat apoi să revii la gândirea de geometrie/matematică.
la desen.
E greu să accepți că e nevoie de muncă?
Da, e nevoie de efortul acesta constant și să te poți
mula pe ce cer planșele acestea de la tine. Efortul
acesta din păcate este necesar în mod constant.

370
Studiat în România sau în străinătate?
România, dacă vrei să rămâi în România. Străinătate,
dacă vrei să rămâi în străinătate. Este foarte dificil
să te adaptezi ca gândire din străinătate la piața de
muncă din România.
Contează nota la bac?
În funcție de facultatea la care dai, contează 20-30%
- poate să te ridice foarte mult sau poate să te scadă
foarte mult.
Ce este greu dacă te apuci și vrei să stai pe drumul
acesta de arhitectură?
Să accepți low iq-ul - să accepți că ești limitat la un
moment dat, că mintea te lasă la greu. Odată ce ac-
cepți asta, low-iq-ul nu mai este low-iq și poți avansa.
Ce se dă la admitere?
La orice probă de admitere se dă desen - desen liber,
desen tehnic și să le poți combina, să răspunzi la o
temă.
Cum se realizează un proiect?
Începi cu un concept, și după aceea îl faci realist.
Este un meșteșug, nu te ajută foarte mult un răspuns înveți să faci pe calculator.
rațional - ce ai tu nevoie este să treci prin proces ca să
te familiarizezi cu stadiile.
Este neapărat necesar să fac o facultate sau pot profesa
și cu cursuri?
Este neapărat necesar să faci o facultate, fiindcă arhi-
tectura este ca un meșteșug, te formezi de la maestru,
înveți de la șeful de atelier și de la experiențele din
facultate.
Contează dacă dai la fizică?
Contează ca nota de la bacalaureat. În facultate vei
face fizică, însă este cu specificul de arhitectură/ingin-
erie.
Contează matematica din liceu la facultate?
Nu neapărat, dar ce am văzut este că mate-info se
descurcă cel mai bine din simplul motiv că mate-info
au logica aceea, au o gândire care este cumva sistem-
atică comparativ cu oamenii care au studiat la profil
de filologie, arhitectură sau de la arte.
Se poate și fără liceu de arhitectură?
Mai bine fără liceu de arhitectură, te duci la mate-in-
fo și cu 2 ani de meditații reușești să ajungi unde îți
propui cu arhitectura.
Te ajută că ești pe profilul de Mate INFO la liceu?
Da, te face mai inteligent și face să-ți fie mai ușor să
înțelegi toate noțiunile abstracte caracteristice arhi-
tecturii.
De cât de multă info e nevoie în facultate?
Nu este nevoie de informatică - în schimb va trebui să
371
Intrebari ce as considera eu ca ar trebui puse:

Cum fac să garantez că intru la fără taxă?
Nu se poate garanta așa ceva 100% și nu îți recomand
să încerci să-mi demonstrezi opusul fiindcă inevitabil
va lucra în defavoarea ta fix când nu e cazul. Ce poți
însă să garantezi, sunt abilități de top 5%, adică de
nivel de fără taxă.
Cum îmbunătățesc desenul de linie la mână liberă?
Trebuie să te obișnuiești să gândești cu creionul pe
foaie. Foarte mult desen liber - obișnuiește-te să ai
cele 3 grosimi de linie în toate desenele (construcție,
contur, îngroșate), obișnuiește-te să dai degradeul
specific desenului de linie de arhitectură.

Pentru asta trebuie să poți trece peste toată programa Cum îmi fac propriul stil de desen?
de arhitectură perfect și să adaugi în permanență un Întâi asimilezi toată informația de la mine, apoi te
extra 20% de la tine care împinge lecția mai departe. obișnuiești să...
Wolf prix a zis-o cel mai bine - nu îi învață să con-
Cum învăț geometrie descriptivă dacă sunt o per- struiască nave, învață-i să tânjească după mare, apoi
soană mai emoțională sau mi se pare foarte dificil să or să construiască nava de la sine.
văd în spațiu?
Când începi să simți arhitectura, automat, te dezvolți
Pot să empatizez cu asta - țin minte când mi-am ca grafică și automat te duci în zona în care îți dez-
propus eu să învăț geometrie descriptivă cum trebuie volți singur stilul de desen.
după ce picasem prima dată. Și am zis că fac 5 prob-
leme/zi… m-a ținut 4 zile maxim…

Te obișnuiești să iei toate problemele sistematic -

separi întâi grafica de partea de rezolvat problema,
te obișnuiești să vezi care e acel 20% care e dificil la
fiecare problemă, iar restul de 80% îl pui pe autopilot
- și te obișnuiești să le desenezi repede și curat.

372
Se merită să investesc tot efortul ăsta să devin bun la
desen?
DA. Profită de momentul acesta în viața ta și edu-
ca-te să știi să desenezi bine… apoi, la un moment
dat, trebuie să distrugi tot ce știi ca să poți să te
reinventezi.
E o posibilitate să știi să desenezi bine și să te tragă în
jos la arhitectură fiindcă rămâi prea fixat în ce ai în-
vățat la meditații, în loc să te mulezi pe ce cere tema/
proiectul. Ironic, nu? Uită-te iarăși la schema cu ego-
ul, în momentele acestea lași ce ai învățat acum 3 luni
să fie ce ai de făcut acum.
Cum fac să mă descurc la facultate?
Profesorii adoră elevii cu bun simț care își dau silința
și care desenează bine. Orice profesor de arhitectură
de pe planeta aceasta poate o să critice gândirea,
poate nu o să fie de acord cu anumite clișee din stilul
tău de desen… Dar va aprecia că asculți ce zice, aplici
ce zice, nu ai crize de teribilism creativ (fiindcă real-
ist, oricum nu ai cum să...
Există posibilități de angajare în timpul facultății?
Poți să te angajezi încă din anul I, dar trebuie să ții
cont de cum îți va influența timpul liber dedicat
facultății. E o șansă foarte mare să nu se renteze să
lucrezi încă din timpul facultății.
Problema se rezolvă în 2 părți:
1.Ideal ai experiența deja de a lucra ceva diferit de
arhitectură - asta pentru a te obișnui cu ce înseamnă
locul de muncă: să te înțelegi cu șefii, cu colegii. E
o anumită dinamică, o anumită politică, o anumită
cultură (trăsături comune pe care le au toți cei care
lucrează în locul acela). Fără experiență cu așa ceva,
o să fie foarte greu să poți să fii luat în serios. Poate ai
nevoie de CV.
2.Știi foarte bine să desenezi - nu pentru desene, ci
pentru gândirea din spate: a lucra sub presiune, pen-
tru deadline-uri, când ți se cer modificări pe loc ale
anumitor lucruri. Dacă nu ești bun la desen, iarăși nu
ai nicio șansă să faci față la ritmul acesta de lucru.
3.Știi software. Dacă primele 2 sunt ‘invizibile’, nr 3
este cât de concret se poate. Dacă știi software, încă
din anul 1, ești ca un fel de rockstar la tine în atelier.
Primii 2 ani cel mai probabil nu o să lucrezi nici-
un proiect în software, dar oricum după aceea nu e
nimeni să te învețe, deci cel mai bine tot așa, le știi în
avans.
373
Outro
Bun, sper că ți-a plăcut să citești cartea, cât de mult mi-a plăcut mie să o scriu! Nu m-am priceput niciodată
la ‘la revederi’, dar nici nu le consider necesare - eu zic să folosești cartea aceasta în felul următor…

Cel mai greu lucru posibil este să creezi ceva de la zero și să fie calitativ. Ai toate scuzele din jur care să te
distragă, toate motivele logice pentru care nu se poate…
O să întâmpini blocaje nenumărate, multe care nici nu sunt vina ta.
O să te uiți la coala aceea albă și o să-ți vină să nu tragi nicio linie, te blochezi din frică.

În cultura noastră nu prea există acest concept, dar vom importa iarăși de la culturile vestice.
Îți propun un 90-day challenge - 1 oră de studiat și 1 oră de aplicat în desenele tale tot ce găsești calitativ aici -
iei la rând, iei în ordine, iei după cum simți.
Lecțiile practice sunt de parcurs în ordine, însă… În rest, toată partea de creativitate, greșelile pe care le faci,
partea despre a înțelege cum funcționează procesul cu desenul și cum se leagă de celelalte aspecte ale...

Cum am subliniat în toată cartea, dacă vrei la facultate, nu poți scăpa fără meditații la arhitectură - fie că sunt
aici sau în orice altă parte unde simți tu că rezonezi cu metoda de predare, colectivul etc. Însă te folosești de
cartea aceasta să îți arate subtilitățile procesului și să îți corectezi greșelile care te țin pe loc și îți garantez că
ajungi cu abilitățile tale în acel top 5-20% de oriunde în lume cu arhitectura!

Însă, dacă...

Ți-ai dorit mereu să te apuci de studiat arhitectura, însă nu știi de unde să începi și ce să faci.
Ți se pare interesant să studiezi arhitectura cu implicare maximă, ca să ajungi în top 10%.
Ți-e rușine că ai toate ideile acelea geniale în minte, însă nu știi cum să le exprimi pe foaie ca să le vadă
toată lumea.
Cauți de ceva timp profesorul care chiar vrea ce e bine pentru tine și pentru care să îți meargă ție bine,
este mereu prioritatea 1.
Te îngrijorezi că nu ești suficient de pregătit/pregătită ca să îți meargă pe termen lung cu arhitectura - nu
ai baza aceea solidă care te va susține ani la rând.
Căutai mereu oportunitatea/ceva inovator care te va ajuta să ajungi unde vrei cu arhitectura, apoi totul
să fie bine.

Momentul este acum, oportunitatea este aceasta...

374
Eu pot să fac 2 lucruri pentru tine:

1.Îți dau curaj să acționezi unde îți este frică.

Excelez să fiu acolo cu elevii când este nasol, când nu ies lucrurile, nu când ies și toată lumea e fericită că “uite
cât am avansat, ce bine arată planșa etc.”

2.Îți smulg limitările ce te țin pe loc.

Motivele 100% logice pentru care nu se poate, scenariile din mintea ta care nu au relevanță pentru drumul
ales de tine.

Am crescut sute de elevi de la zero pentru probele de admitere la facultate…

Elevi intrați la fără taxă cu 1 an de pregătire de la zero…
Îți predau toate abilitățile ‘din garda veche’, însă cu accentul pe a-ți dezvolta tu viziunea ta unică asupra arhi-
tecturii și desenului.
Fără umplutură care sună drăguț sau prestigios la prima vedere, însă nu te ajută cu nimic să devii mai bun/
mai bună la arhitectură și desen.
După fiecare planșă te vei uita înapoi și vei zice ‘EU am desenat asta?!’

*Arhitectura este un domeniu superb, însă nu este pentru toată lumea - este nevoie de seriozitate și chiar să
dorești să progresezi/înveți.

www.medarhitectura.ro

375