DIGESTIA ŞI SISTEMUL DIGESTIV

DIGESTIA – este de două tipuri : - intracelulară;

- extracelulară.
1. Digestia intracelulară:
Este caracteristică: protozoarelor (euglena, amiba, parameciul), spongierilor (buretele de
apă dulce), celenteratelor (hidra, meduza), unor celule animale (leucocitele, celulele gliale).
Se realizează prin fagocitoză şi pinocitoză, cu ajutorul unor vacuole digestive.

2. Digestia extracelulară
- se desfăşoară în interiorul unor cavităţi şi cu participarea unor enzime secretate de
glande care sunt fie anexe tubului digestiv fie aparțin tubului digestiv. Ele sunt sensibile la
temperatură și pH.

SISTEMUL DIGESTIV
DIGESTIA = totalitatea transformărilor mecanice (mărunţirea, zdrobirea) fizice
(dizolvarea, topirea), chimice (descompunerea, hidroliza) pe care le suferă substanţele
organice complexe (glucide, lipide, proteine) până la transformarea lor în substanţe
organice simple = nutrimente (glucoză, acizi grasi, glicerol, aminoacizi), absorbabile.
Glucide → glucoză, fructoză, galactoză
Lipide → acizi grasi, glicerol
Proteine → aminoacizi

Digestia chimică se realizează în tubul digestiv sub acţiunea sucurilor digestive, care
conţin enzime:
- glicolitice = amilolitice - pentru digestia glucidelor;
- lipolitice - pentru digestia lipidelor;
- proteolitice - pentru digestia proteinelor.

Sistemul digestiv este alcătuit din: tubul digestiv şi glandele anexe ( glandele salivare,
ficatul şi pancreasul exocrin).

Tubul digestiv este alcătuit din următoarele segmente:

Cavitatea bucală – conţine:

- dinţii – piese osoase, dure = dentiţia.
- limba – organ musculos, cu rol în: masticaţie, deglutiţie, gust.
- glandele salivare:- parotide, sublinguale, submandibulare.
Digestia bucală - se concretizează în două procese – masticaţia şi deglutiţia.
a) - masticaţia - se realizează cu ajutorul dinţilor, limbii, salivei, muşchilor masticatori;
- se finalizează cu formarea bolului alimentar;
b) - deglutiţia = înghiţirea - transportul bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac.

Aici incepe digestia glucidelor sub actiunea amilazei salivare din salivă.
Faringele – loc de intersecţie a căii digestive cu cea respiratorie. Este format din trei părți:
nazofaringe, orofaringe, laringofaringe.
Esofagul – este un tub lung , situat posterior de trahee, străbate cavitatea toracică și
diafragmul, se deschide în stomac prin orificiul cardia.
Stomacul – situat în cavitatea abdominală;
- organ cavitar cu rol în depozitarea temporară a alimentelor;
- este voluminos la mamiferele ierbivore = fitofage şi la carnivorele prădătoare;
- este redus ca dimensiune la omnivore (porcul);
- este: - unicameral - la majoritatea mamiferelor;
- tetracameral - la mamiferele ierbivore rumegatoare, fiind alcătuit din patru
camere :- burduf, ciur, foios, cheag.
Traseul hranei este următorul: cavitate bucală → burduf → ciur→ cavitate bucală
(masticaţia = rumegat) - înghiţire → foios → cheag.

În stomac are loc digestia gastrică. Aceasta se realizează sub acţiunea musculaturii şi a
sucului gastric care, prin intermediul enzimelor proteolitice (pepsina), hidrolizează
proteinele până la albumoze şi peptone.

Intestinul subţire – are lungimi diferite, în funcţie de tipul de nutritie:

- scurt la carnivore;
- mediu la omnivore;
- lung la ierbivore;
- se deschide în intestinul gros prin orificiul ileocecal;
- este format din:- duoden - porţiune fixă, cu formă de potcoavă, în care se varsă secreţiile
digestive produse de pancreas şi ficat.
- intestinul liber - porţiune mobilă, cu anse intestinale;
- glandele intestinale din peretele intestinului subţire secretă sucul intestinal, care
conţine enzime proteolitice (peptidaze), lipolitice (lipaza intestinală), glicolitice
(dizaharidaze).
La nivelul intestinului subţire se încheie digestia şi are loc absobţia nutrimentelor.
Absorbţia intestinală este procesul prin care nutrimentele trec prin mucoasa digestivă în
sânge sau limfă.
 Intestinul gros – prezintă trei porţiuni – cecum , colon, rect;
- cecum – se termină în fund de sac şi prezintă un apendice vermiform = organ
rudimentar la om.
- colon - ascendent, tranvers, descendent, sigmoid;
- rect.
Aici au loc procese de fermentaţie şi putrefacţie în urma cărora se formează materiile
fecale. Eliminarea acestora la exterior se face prin actul reflex al defecaţiei.
GLANDE ANEXE TUBULUI DIGESTIV:

Glandele salivare : - parotide, sublinguale, submandibulare;

- saliva - lichid incolor, cu pH uşor acid ce contine: apă, mucus, enzime
(amilaza salivară = ptialina); lizozim cu rol bactericid.
- contribuie la: - înmuierea alimentelor;
- descompunerea chimică a glucidelor (în
cavitatea bucală) până la dextrine şi maltoză, sub acţiunea amilazei salivare.

Ficatul – are 1,500 g.

- este situat în cavitatea abdominala, subdiafragmatic, în loja hepatică, în partea
dreaptă.
- secretă permanent bila, care se acumulează în vezica biliară în intervalul
dintre mese (interprandial) sau se varsă direct în duoden în timpul meselor.
- sucul biliar (bila) conţine săruri biliare, cu rol în emulsionarea şi absorbţia
grăsimilor;pigmenți biliari, colesterol, lecitină, nu conţine enzime.
- Vascularizația ficatului este dublă: funcțională și nutritivă. Vascularizația
funcțională este asigurată de vena portă care aduce nutrimente de la
intestinul subțire iar vascularizația nutritivă este asigurată de artera hepatică
care este un ram al trunchiului celiac.

Pancreasul – glandă mixtă ce produce sucul pancreatic, care conţine enzime

proteolitice (tripsina), lipolitice (lipaza pancreatică) şi glicolitice (amilaza
pancreatică).
Digestia se realizează în trei etape:
1. Digestia bucală- în cavitatea bucală au loc transformări mecanice, fizice și
 chimice.În urma acestor procese rezultă bolul alimentatr care prin deglutiție
ajunge în faringe apoi este împins in esofag și apoi în stomac.
Reacția chimică: amidon preparat sub acțiune ptialinei se tranformă în
dextrină și apoi în maltoză (dizaharid)
2. Digestia gastrică

In stomac, alimentele sufera consecinta activitatii motorii si secretorii ale acestuia, care
produc transformarea bolurilor alimentare intr-o pasta omogena numita chim
gastric.

Stomacul realizeaza o activitate motorie si una secretorie.

Activitatea motorie a musculaturii stomacului are rolul de a stoca temporar alimentele

ca urmare a relaxarii receptive, amestecarea alimentelor (motilitatea gastrica) cu sucul
gastric si in final evacuarea continutului gastric in duoden (dupa 1 - 2 ore). Activitatea
secretorie a stomacului se concretizeaza in secretia sucului gastric de catre glandele
gastrice din mucoasa gastrica.

Sucul gastric:

- este un lichid incolor cu un pH = 1 - 2,5;

- contine apa 99% si reziduu uscat 1% (substante minerale - HCl si substante

organice - mucus, enzime digestive);

- secretia este de aproximativ 2l/24 h.

HCl

- asigura un pH optim pentru actiunea pepsinei;

- activeaza pepsinogenul inactiv;

- are actiune antimicrobiana.

Mucina (mucusul)

- este o glico-proteina cu rol in protectia mucoasei gastrice, atat mecanic, cat si

chimic, protejand stomacul de procesele de autodigestie.

Enzimele gastrice:

Pepsina

- este o enzima proteolitica;

- este secretata sub forma inactiva de pepsinogen (se activeaza in contact cu HCl);
 - are rolul de a initia digestia proteinelor (numai 20 - 30% din proteine vor fi digerate
in stomac, iar restul in intestinul subtire).

Labfermentul

- este secretat numai la sugari;

- are rolul de a coagula laptele, pregatindu-l pentru digestia ulterioara;

- sub actiunea lui si in prezenta Ca 2+, cazeinogenul solubil din lapte se transforma in
paracazeinat de calciu, insolubil.

Lipaza gastrica

- este o enzima lipolitica cu activitate slaba;

- hidrolizeaza pana la glicerina si acizi grasi numai lipidele ingerate sub forma de
emulsie.

Gelatinaza - hidrolizeaza gelatina.

3. Digestia intestinală

Digestia propriu-zisa a alimentelor are loc in intestinul subtire sub actiunea

combinata a sucurilor intestinal, pancreatic si biliar. Produsii simpli rezultati sunt
absorbiti apoi in proportie de 90% pana la valvula ileo - cecala.

Activitatea motorie a musculaturii intestinului subtire are rolul de a amesteca

alimentele cu sucurile digestive (favorizand procesele de digestie) prin miscari segmentare si
in final evacuarea resturilor nedigerabile si neabsorbite in intestinul gros (dupa 3 - 5 ore) prin
miscari peristaltice.

Sucul pancreatic:

- este secretat de acinii glandulari din pancreasul exocrin;

- este un lichid incolor, inodor, alcalin cu un pH = 9 - 8,5

- se secreta zilnic aproximativ 1,2 - 1,5 l;

 - contine substante minerale - Na+, K+ si bicarbonatul cu rol in
neutralizarea aciditatii chimului gastric;

- contine substante organice - enzime digestive.

Enzimele pancreatice: (3 tipuri majore - amilaze, lipaze si proteaze)

1. α amilaza pancreatica

- se secreta in forma sa activa;

- hidrolizeaza amidonul (si crud), glicogenul si alte glucide cu exceptia celulozei

pana la stadiul de dizaharide.

2. Lipaza pancreatica, colesterol lipaza si fosfolipaza

- sunt secretate in forma lor activa;

- hidrolizeaza grasimile neutre pana la glicerina si acizi grasi.

3. Enzime proteolitice:

Tripsina

- este secretata ca proenzima inactiva numita tripsinogen;

- este activata de o enzima numita enterokinaza sau de tripsina anterior

formata;

Chimotripsina

- este secretata ca proenzima inactiva numita chimotripsinogen;

- este activata de tripsina.

Cele 2 enzime hidrolizeaza proteinele neatacate de pepsina gastrica si produsii ei de

scindare, pe care ii degradeaza pana la stadiul de oligopeptide (di-, tri-, tetrapeptide).

Carboxipeptidazele

- sunt activate de tripsina;

- degradeaza oligopeptidele in peptide mai mici si in aminoacizi;

Elastaza

- este activata de tripsina;

 - hidrolizeaza proteinele fibroase.

Sucul intestinal:

- este un lichid bogat in mucus si bicarbonat (neutralizeaza aciditatea

chimului gastric); pH = 7,5 - 8,5

- enzimele digestive sunt prezente la nivelul membranei apicale a

enterocitelor ("marginea in perie");

Enzime:

Peptidazele intestinale - hidrolizeaza bi-, tr- si oligopeptidele pana la aminoacizi.

Dizaharidazele (maltaza, zaharaza, lactaza) - hidrolizeaza dizaharibele in monozaharide

(glucoza, fructoza, galactoza).

Lipaza intestinala - hidrolizeaza lipidele in acizi grasi, glicerol si partial in monogliceride.

Sucul biliar:

- este secretata permanent de hepatocite (500 - 700 ml/zi);

- in perioadele dintre mese se colecteaza si se concentreaza (prin absorbtia

apei) in colecist (vezicula biliara);

- este un lichid verde (bila colecistica) sau galben (bila hepatica), alcalin
cu

pH = 7- 8, amar;

- contine 98% apa, electroliti, pigmenti biliverdina si bilirubina (produsi de

degradare ai hemoglobinei), saruri biliare, colesterol, lecitina;

- cea mai mare parte a sarurilor biliare se resoarbe, formand circuitul

hepato-entero-hepatic si doar o mica parte este degradata sub actiunea
bacteriilor intestinale;

- NU CONTINE NICIO ENZIMA DIGESTIVA.

Rolul sarurilor biliare

  sunt importante in digestia si absorbtia lipidelor deoarece le emulsioneaza si le reduc
tensiunea superficiala, facandu-le accesibile enzimelor lipolitice;
 formeaza cu lipidele micelii hidrosolubile care pot fi absorbite din intestin;
 stimuleaza motilitatea intestinala;
 au rol bacteriostatic.

BOLI ALE SISTEMULUI DIGESTIV

LA OM

GASTRITA
Cauze
– iritaţii produse de: alcool, tutun, substanţe caustice, alimente
condimentate; consumul de alimente alterate; supraîncărcarea
stomacului; mâncăruri fierbinţi.
Manifestări
– indispoziţie, greaţă, regurgitări, dureri gastrice, dureri de
cap, vărsături. Netratarea duce la cronicizare.
ULCERUL GASTRO-INTESTINAL
Cauze
 – acţiunea corozivă a HCl;
– prezenţa, la nivelul ulceraţiilor, a unor bacterii (Helycobacter pylori) care:
atacă mucoasa gastrică, sunt rezistente la acţiunea HCl, ajung în
stomac prin alimente nespălate şi vizitate de muşte.
Manifestări
– leziuni sau breşe în stomac sau duoden, prin distrugerea mucoasei,
senzaţie de arsură, foame dureroasă, greţuri, balonare, vomă cu sânge
– ulcer perforat.
TOXIINFECŢII ALIMENTARE
Cauze
– alimente manipulate defectuos, gătite insuficient sau depozitate
inadecvat; ciuperci neavizate; ouă de raţă fără a fi fierte 10 minute;
alimente alterate; lapte nefiert.
Manifestări

tulburări digestive: greaţă,vomă, diaree; febră, dureri de cap.

HEPATITA VIRALĂ ACUTĂ
Cauze
– virusuri hepatice: – A: transmis prin alimente contaminate sau mâini
nespălate;
– B şi C: transmise prin sânge contaminat, salivă,
spermă.
Manifestări
– Tulburări digestive, icter (colorarea în galben a pielii), materii fecale
decolorate, urina închisă la culoare,
oboseală, mărirea în
volum a ficatului. Prin
cronicizare poate să
apară ciroza.

Prevenire
– evitarea unei alimentaţii bogate în condimente iuţi;
– evitarea consumului de alimente: prăjite, insuficient mestecate, prea
fierbinţi sau prea reci, alterate;
– evitarea consumului abuziv de alcool şi tutun;
– conservarea corectă a alimentelor, în frigidere, departe de acţiunea
rozătoarelor sau a insectelor;
– prelucrarea alimentelor în condiţii de maximă igienă;
– asigurarea calităţii apei potabile;
– spălarea pe mâini înaintea meselor şi după folosirea toaletelor;
– menţinerea igienei dinţilor şi a gurii;
– evitarea discuţiilor în timpul meselor, mai ales a celor în contradictoriu.