26.

Politica comercială reprezintă:

a. totalitatea reglementărilor adoptate de către stat, cu caracter juridic, administrativ, fiscal,
bugetar, financiar, bancar, valutar, etc. în scopul promovării sau restrângerii schimburilor
comerciale externe şi al protejării economiei naţionale de concurenţa străină
27. Politica comercială:
a. este componentă a relaţiilor economice internaţionale
28. Politica comercială are ca obiectiv:
b. stimularea dezvoltării şi modernizării structurii economiei naţionale
29. Principalele funcţii ale politicii comerciale sunt:
a. de promovare a r.e.i., de protejare a economiei naţionale, de echilibrare a balanţei comerciale
30. Obiectivele politicii comerciale sunt:
a. sporirea veniturilor bugetare
b. asigurarea echilibrului balanţei comerciale şi de plăţi
d. stimularea dezvoltării economiei naţionale
e. controlul importurilor şi exporturilor de capital C = a + b + d + e
31. Principalele organizaţii care au marcat evoluţia comerţului mondial sunt:
a. GATT
b. OMC
Varianta corectă este: A = a + b
32. Protecţionismul presupune:
b. protejarea economiei naţionale faţă de concurenţa străină
d. protejarea produselor indigene prin restricţionarea intrării produselor străine pe piaţa
naţională
Varianta corectă este A = b + d,
33. Politica protecţionistă trebuie analizată prin:
b. sensul, întinderea, nivelul, durata, orientarea protecţiei
34. Corelaţia între întinderea şi nivelul protecţionismului este:
b. invers proporţională
35. La un nivel ridicat al taxei vamale este preferabil ca durata protecţiei să fie:
a. mai mică
36. La un nivel scăzut al taxei vamale este preferabil ca durata protecţiei să fie:
c. mai mare.
37. Protecţionismul economic presupune:
b. restricţionarea accesului produselor străine pe piaţa naţională
38. Taxele vamale de import se determină pe baza:
a. tarifului vamal de import
39. Autarhia se caracterizează prin:
c. eliminarea schimbului cu străinătatea
40. În perioada contemporană, autarhia poate fi instituită în următoarele situaţii:
c. conflict militar, politic
d. stări de embargou.
D=c+d
41. Avantajele practicării protecţionismului sunt:
c. protejarea unor industrii naţionale
42. Practicarea unei politici de liber schimb presupune:
a. creşterea producţiei prin lărgirea pieţelor
c. modificarea producţiei şi consumului
d. o mai bună folosire a forţei de muncă
B = a + c + d,
43. Politica de liber schimb este avantajoasă pentru
b. firmele cu renume pe piaţa mondială
44. În perioada contemporană asistăm la un protecţionism ridicat pentru:
a. produsele agricole
45. Atenuarea protecţionismului la nivel mondial a fost rezultatul:
a. rundelor de negocieri din cadrul GATT
46. Principalele instrumente ale politicii comerciale sunt:
b. de natură tarifară, netarifară şi de promovare şi stimulare a exporturilor
47. Politicile cu caracter restrictiv sunt:
a. politica tarifară şi netarifară
48. Politica tarifară se regăseşte în practică prin:
a. procedura de vămuire
b. îndeplinirea formalităţilor vamale
c. impunerea vamală
B=a+b+c
49. Funcţiile politicii vamale sunt:
b. funcţia fiscală
c. funcţia protecţionistă
d. funcţia de negociere
e. funcţia de promovare a produselor naţionale în străinătate
D=b+c+d+e
50. Primele decenii ale secolului XX s-au caracterizat prin:
a. politică vamală rigidă
51. Principalele instrumente de politică vamală sunt:
a. taxele vamale
b. tariful vamal
c. teritoriu vamal.
C=a+c+b
52. Taxele vamale sunt suportate de:
a. exportator
c. consumatorul final
Varianta corectă este A = a + c
53. Taxele vamale pot fi plătite de:
a. importator
b. exportator
B=a+b
54. Principalul rol al taxei vamale de import este:
b. de a ridica preţul mărfurilor importate, făcândule mai puţin competitive în raport cu cele
indigene
55. Taxele vamale, ca instrument al politicii comerciale:
b. sunt suportate de consumatorul final (exportator)
c. sunt plătite de importator (mai rar de exportator).
Varianta corec tă este A = b + c,
56. După obiectul impunerii, taxele vamale se clasifică astfel:
a. taxe vamale de import, de export, de tranzit
57. Taxele de retorsiune:
a. se aplică ca răspuns (represalii) la politica comercială neloaială a unui stat
58. Taxele vamale de import:
a. se percep atunci când mărfurile importate trec frontiera vamală a ţării importatoare
59. Nivelul taxei vamale de export este redus:
a. pentru produsele cu un înalt grad de prelucrare

60. Prin aplicarea taxei vamale de export se urmăreşte:

a. ridicarea preţului pe piaţa mondială în situaţia în care ţara respectivă deţine monopolul la
produsul vizat
61. Taxele vamale de tranzit apar:
b. în situaţia în care se doreşte limitarea tranzitării unui teritoriu vamal
62. După modul de percepere taxele vamale se clasifică astfel:
c. taxe vamale specifice, ad-valorem şi mixte
63. Taxele vamale ad-valorem se calculează sub forma:
c. unei cote procentuale aplicate asupra valorii în vamă
64. Pentru importator avantajele taxei ad-valorem sunt:
c. dacă scade preţul mondial, şi ca urmare şi preţul de factură externă şi taxa vamală plătită va fi
mai mică .
65. Dezavantajele taxei vamale ad-valorem sunt:
b. au o sensibilitate ridicată la fluctuaţiile de pe piaţa mondială
c. dacă preţul luat etalon înregistrează un trend descendent încasările la bugetul de stat vor fi mai
mici.
Varianta corectă este A = b + c,
66. Dezavantajele taxei vamale ad-valorem sunt:
a. posibilitatea apariţiei fenomenului de evaziune fiscală prin declararea unei valori în vamă mai
mici decât în realitate
b. dacă preţul luat etalon înregistrează un trend descendent încasările la bugetul de stat vor fi
mai mici
B=a+b
67. Taxa vamală ad-valorem se aplică frecvent:
a. la importul produselor prelucrate deoarece gradul de protecţie creşte pe măsura creşterii
preţului
68. Taxele vamale specifice sunt:
b. taxe vamale percepute ca o cotă fixă pe unitatea fizică de produs importat sau exportat
69. Avantajele taxei vamale specifice sunt:
b. oferă o protecţie tarifară mai ridicată decât taxa vamală ad-valorem mai ales la produsele
standardizate şi de bază
70. Datorită încărcării vamale diferite, taxele vamale specifice în raport cu cele ad-valorem:
b. au un efect protecţionist mult mai ridicat când preţurile produselor importate scad
71. În practică taxe vamale mixte se întâlnesc sub următoarele variante:
a. taxa vamală ad-valorem ca taxă de bază plus o taxă vamală specifică (când preţurile au o
tendinţă de scădere)
b. taxa vamală specifică plus o taxă vamală advalorem aplicată la valoarea în vamă a produsului.
Varianta corectă este A = a + b
72. Tariful vamal este:
b. un catalog ce cuprinde produsele supuse impunerii vamale şi nivelul protecţiei nominale a
fiecărui produs sau grupă de produse
73. Nomenclatorul vamal de la Bruxelles a fost elaborat din iniţiativa:
a. Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (1950)
74. Datoria vamală este obligaţia de a plăti drepturile de import de către:
a. orice persoană fizică sau juridică.

75. Valoarea în vamă reprezintă:

b. valoarea determinată pe baza prevederilor din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
76. Când taxa vamală percepută la importul materiei prime este mai mare decât taxa vamală
asupra produsului finit (care are încorporată o astfel de materie primă din import) atunci:
c. protecţia efectivă va fi mai mică decât protecţia nominală.
77. Nivelul protecţiei efective:
a. este invers proporţional cu nivelul taxei vamale nominale percepută asupra materiei prime ce
intră în componenţa produsului finit
b. este direct proporţional cu nivelul taxei vamale nominale percepută asupra produsului finit
B=a+b
78. Noţiunea de dispersie tarifară poate fi definită:
c. diferenţa dintre taxe vamale pe grupe de produse, în funcţie de gradul lor de prelucrare.
79. Teritoriul vamal poate fi:
a. egal cu teritoriul naţional
b. mai mare decât teritoriul naţional
c. mai mic decât teritoriul naţional.
C = a + c + b

80. Extinderea teritoriul vamal se concretizează în:

b. zona de liber schimb
e. uniune vamală.
D=b+e
81. Restrângerea teritoriului vamal se regăseşte în practică sub forma:
a. zonă liberă
c. antrepozit vamal
d. porto franco
D=a+c+d
82. Uniunea vamală se formează atunci când:
b. două sau mai multe state hotărăsc desfiinţarea barierelor tarifare şi netarifare în relaţiile
comerciale reciproce, iar în relaţiile cu terţii aplică o politică comercială comuna
83. Uniunea vamală în care sunt eliminate taxele vamale la toate produsele care se schimbă
reciproc este:
c. uniune vamală perfectă.
84. Apariţia de noi fluxuri comerciale în cadrul uniunii vamale, care înlocuiesc sursele (de
materii prime, produse finite, servicii, etc.) mai puţin eficiente (mai scumpe), cu surse mai
eficiente (mai ieftine) din punct de vedere al costurilor de producţie, se numeşte:
b. creare de comerţ

85. Eliminarea barierelor tarifare şi netarifare în relaţiile dintre două sau mai multe ţări şi
promovarea propriei politici comerciale în relaţiile cu terţii, determină:
c. zonă de liber schimb
86. Zona / teritoriul în care mărfurile sunt introduse fără plata taxelor vamale până la precizarea
ulterioară a destinaţiei lor şi care suportă taxe de depozitare este:
c. zonă liberă.
87. Mărfurile care au fost depozitate în zona liberă au ca destinaţie:
c. piaţa externă sau teritoriul naţional.
88. Produsele depozitate într-un antrepozit vamal vor suporta taxe vamale:
c. dacă sunt introduse în teritoriul vamal al ţării în cauză.
89. Principalele tipuri de antrepozite vamale sunt:
b. antrepozit real
d. antrepozit nominal.
Varianta corectă este A = b + d
90. Ansamblu de măsuri, reglementări, altele decât taxele vamale, impuse cu scopul de a limita
sau deforma fluxul internaţional de bunuri pentru a apăra piaţa naţională de concurenţa străină şi
pentru echilibrarea balanţei comerciale reprezintă:
c. politica netarifară
91. Barierele netarifare care implică o limitare cantitativă directă la import/export sunt:
a. interdicţia sau prohibiţia la import/export, contingentele, licenţele de import/export, restricţiile
voluntare la export şi acordurile privind comercializarea ordonată a produselor
92. Sumele de bani pe care statul le acordă firmelor care produc pentru export, pentru a le
acoperi o parte din costurile de producţie astfel încât preţurile produselor autohtone să devină
mai mici decât preţurile produselor străine concurente reprezintă:
c. subvenţii directe la export
93. Sumele de bani acordate de stat unor firme exportatoare ca recompensă pentru un anumit
volum valoric sau cantitativ al exportului reprezintă:
c. prime directe de export
94. Primele directe de export ca măsuri de stimulare a exportului au ca motivaţie:
c. creşterea volumului exportului
95. Măsurile de stimulare a exportului de natură fiscală sunt:
c. reduceri de impozite şi taxe acordate firmelor care exportă.
96. Măsurile de stimulare a exportului de natură fiscală sunt:
a. facilităţi fiscale acordate pentru mărfurile exportate
b. reduceri de impozite şi taxe acordate firmelor exportatoare
B=a+b
97. Măsurile de stimulare a exportului de natură financiar bancară cuprind:
c. creditele de export.
98. Măsurile de stimulare a exportului de natură valutară cuprind:
a. prime valutare de export
b. deprecierea monedei naţionale
B=a+b
99. Deprecierea valutară poate fi considerată o măsură de stimulare a exportului dacă:
b. deprecierea monedei naţionale se produce întrun ritm mai alert decât scăderea puterii de
cumpărare
c. cererea externă pentru mărfurile de export este elastică faţă de preţ
Varianta corectă este A = b + c,
100. Politica tarifară ca şi componentă a politicii comerciale se caracterizează prin:
a. caracterul restrictiv faţă de fluxurile comerciale
b. asigurarea unei complementarităţi între export şi import
Varianta corectă este A = a + b
101. Politica promoţională şi de stimulare a exportuluise caracterizează prin:
b. asigurarea unei complementarităţi între export şi import
c. asigurarea creşterii exportului.
Varianta corectă este A = b + c,
102. Licenţele de export - import folosite în legătură directă cu contingentele bilaterale,
precizându-se în mod obligatoriu ţara de provenienţă a exportului / importului sunt:
b. licenţe individuale
103. Ca măsură de stimulare a exporturilor, amintim:
c. primele valutare.
104. Ca măsură de promovare a exporturilor, amintim:
a. asigurarea de reprezentanţe comerciale în diferite ţări, cu scopul de a facilita contactul cu
piaţa, cu produsele şi cu firmele din străinătate
105. Deturnarea de comerţ presupune:
c. înlocuirea unor surse mai ieftine din afara uniunii vamale cu surse mai scumpe din interiorul
uniunii.
106. Zona de liber schimb presupune:
b. extinderea teritoriului vamal, desfiinţarea barierelor tarifare şi netarifare, iar în relaţiile cu
terţii fiecare instituie o politică proprie

Economie Europeana
1. Diviziunea socială a muncii:
a) a apărut în perioada de descompunere a comunei primitive și este un proces în care diferitele
comunități au început să desfășoare diverse forme de activitate productive
2. Producția de mărfuri:
c) apare la granița dintre comuna primitivă și orânduirea sclavagistă
3. Formarea economiei internaționale:
a) este rezultatul primei mari revoluții industrialebazată pe marea producție mașinistă
4. Economia mondială este definită astfel:
b) totalitatea economiilor naționale și legăturile care se stabilesc între ele în virtutea diviziunii
internaționale a muncii și care sunt reglementate de cadrul juridic internațional
5. În desfășurarea sa istorică, specializarea internațională, ca o reflectare a diviziunii
internaționale a muncii, este influențată de:
a) condițiile naturale ale fiecărei țări, populație, nivelul factorilor de producție de care dispune
b) calificarea personalului, disponibilitățile de capital, tradițiile economice, o serie de factori
extraeconomici
c) calificarea personalului, disponibilitățile de capital
D= a+b+c
6. Formele specializării rezultate în urma diviziunii internaționale a muncii sunt:
b) specializarea intersectorială, specializarea intrasectorială, specializarea intraramură,
specializarea tehnologică, specializarea organică
7. Relațiile economice internaționale reprezintă:
c) ansamblul raporturilor, structurilor și tranzacțiilor economice dintre agenții economici
aparținând unor state diferite, incluzând comerțul internațional, cooperarea în producție și
tehnico-științifică, relațiile valutar-financiare și de credit ș.a., ca și relațiile din sfera producției și
a cercetării științifice
8. Indicatorii de dinamică:
c) exprimă evoluția în timp a economiei naționale pe sectoare și ramuri
9. Indicatorii de structură:
b) exprimă diferite corelații din viața economică și socială, corelații care pot caracteriza gradul
de dezvoltare sau profilul unei economii
10. Indicatorii de potențial:
a) caracterizează puterea economică, științifică sau culturală a unei țări (numărul populației
active, volumul investițiilor, etc. – exprimare absolută) sau rezultă din raportarea datelor parțiale
la cele totale (producția industrială a unei țări în producția mondială totală, ponderea populației
ocupate în industrie în totalul populației ocupate – exprimare relativă)
11. Indicatorii tehnico-calitativi și de eficiență:
c) exprimă parametrii economiei și de exploatare ai produselor sau la nivel tehnic și de dotare al
ramurilor și subramurilor economiei
12. Indicatorii sintetici:
b) rezultă din corelarea prin diferite modele matematice a indicatorilor: de dinamică, de
structură, de potențial, precum și tehnico calitativi și de eficiență; astfel încât să fie evidențiate
aspecte mai profunde ale analizei social-economice
13. După vechimea în teritoriu, economiile naționale pot fi clasificate astfel:
a) țări vechi (cu o îndelungată istorie) și țări noi (care și-au câștigat independența după cel de-al
II-lea război mondial)
14. După mărimea geografică şi demografică, economiile naționale pot fi clasificate astfel:
a) ţări mari (suprafaţă peste 400.000 km² şi o populaţie peste 50 ml. de locuitori), ţări mijlocii
(suprafaţă între 100.000 km² şi 400.000 km² şi număr de populaţie cuprins între 10 ml. şi 50 ml.
de locuitori) și ţări mici (suprafaţă sub 100.000 km² şi o populaţie sub 10 ml. de locuitori)
15. După resursele naturale pe care le au, economiile naționale pot fi clasificate astfel:
c) țări producătoare și exportatoare de țiței, țări producătoare și exportatoare de cafea, țări cu
potențial agricol deosebit, țări bogate în rezerve de materii prime, etc
16. După sistemul economic, economiile naționale pot fi clasificate astfel:
b) țări socialiste, ţări capitaliste și ţări cu economie mixtă
17. După trăsăturile social-culturale, economiile naționale pot fi clasificate astfel:
b) ţări creştine (ortodoxe şi catolice sau protestante) și ţări musulmane, budiste, etc.
18. După nivelul de dezvoltare economică, economiile naționale pot fi clasificate astfel:
c) țări cu economie dezvoltată, țări cu economie mediu dezvoltată și țări cu economie slab
dezvoltată
19. Țările dezvoltate se caracterizează prin:
a) PNB/locuitor sau prin indicatorul PIB/locuitor peste 10.000 de dolari/locuitor; în unele ţări 12
Japonia, Elveţia – PIB/locuitor este peste 40.000 de dolari)
b) sectorul terţiar realizează peste 50% din PIB şi atrage peste 50% din forţa de muncă (71% în
SUA); 30-35% din populaţia activă este ocupată în sectorul industrial; doar 10-15% din
populaţia activă este ocupată în agricultură (în SUA şi Germania doar 2-5%)
c) participă intens la comerţul internaţional, exportând produse manufacturate, inclusiv
tehnologii şi importând mai ales materii prime şi combustibili
Răspuns: D= a+b+c.
20. Țările dezvoltate se caracterizează prin:
a) nivelul de trai este ridicat (25-30% din veniturile unei familii sunt destinate satisfacerii
nevoilor primare: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă)
c) dezvoltarea intensivă şi creşterea productivităţii muncii stau la baza avansului lor economic
faţă de alte state
21. Țările mediu dezvoltate se caracterizează prin:
a) PIB/locuitor se situează între 5.000 şi 10.000 de dolari
b) productivitatea este scăzută şi producţiile energo-intensive şi cele care necesită consumuri
ridicate de materii prime au o pondere mare
22. Țările mediu dezvoltate se caracterizează prin:
b) industria şi agricultura deţin ponderea în structura economiei acestor ţări (70%), iar serviciile
doar cca. 30%
c) aceste ţări participă intens la schimburile internaţionale, dar sunt sensibile la conjunctura
economică
23. Țările slab dezvoltate se caracterizează prin:
b) sunt ţări cu populaţii numeroase sau cu densitate redusă, cu mare varietate a condiţiilor
climatice, geografice, a tradiţiilor istorice, a dificultăţilor cu care se confruntă
c) ponderea producţiei industriale în produsul brut mondial este redusă
24. Țările slab dezvoltate se caracterizează prin:
a) agricultura are cea mai mare contribuţie la obţinerea PIB (peste 50%), iar industria doar 9%
materii prime au o pondere mare
c) nivelul de trai este extrem de redus (aproape întreg venitul unei familii este destinat
satisfacerii nevoilor primare
25. Țările slab dezvoltate se caracterizează prin:
a) durata medie de viaţă este sub 50 de ani, faţă de 75 de ani în ţările dezvoltate
b) participă la comerţul mondial prin export de produse primare (2/3 din exportul lor) şi import
de produse manufacturate
26. Comerţ internaţional - componentă a circuitului economic mondial:
a) reprezintă schimbul de produse şi servicii şi este rezultatul diversităţii instrumentelor politicii
comerciale naţionale şi al efectelor instituţionalizării schimburilor internaţionale
27. Politica comercială:
b) reprezintă ansamblul concepţiilor, măsurilor şi instrumentelor folosite de o anumită ţară cu
scopul de a participa cu eficienţă în circuitul economic mondial, de a impulsiona exporturile şi de
a asigura pe seama lor importurile necesare satisfacerii nevoilor de consum personal şi de
producţie ale ţării
c) vizează promovarea şi realizarea intereselor comerciale ale unui stat în raport cu străinătatea
28. Obiectivele pe termen scurt și mediu ale politicii comerciale sunt:
a) perfecţionarea structurii schimburilor comerciale externe
b) îmbunătăţirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumpărare a exporturilor
c) realizarea echilibrului balanţei comerciale şi de plăţi
29. Obiectivele pe termen scurt și mediu ale politicii comerciale sunt:
a) sporirea rezervei valutare a statului
b) restrângerea sau stimularea comerţului cu anumite produse
30. Funcțiile politicii comerciale sunt:
b) protejarea economiei naţionale de concurenţa străină (prin controlul importurilor)
c) realizarea echilibrului balanţei comerciale şi de plăţi şi, concomitent, sporirea rezervei valutare
a statului
31. Politica de liber schimb:
c) s-a întemeiat pe principiul “laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même”
32. Protecționismul:
b) utilizează ca instrument comercial tariful vamal

33. Autarhia:
c) se caracterizează printr-o izolare economică ignorând avantajele relaţiilor economice
internaţionale
34. Conform lui Adam Smith avantajele comerțului exterior pentru fiecare țară sunt:
a) schimburile internaţionale asigură valorificarea eficientă a produselor naţionale fără desfacere
în exterior şi aprovizionează naţiunile cu bunuri rare din străinătate
b) comerţul exterior lărgeşte piaţa de desfacere, măreşte posibilităţile de valorificare a capitalului
naţional şi lărgeşte bogăţia naţională
35. Asemănările care există între A. Smith şi D. Ricardo privind teoria comerţului internaţional
sunt:
a) ambii au studiat comerţul internaţional în cadrul diviziunii muncii
c) ambii încearcă o explicare a schimburilor internaţionale pe baza teoriei valorii-muncă

36. Diferențele care există între A. Smith şi D. Ricardo privind teoria comerţului internaţional
sunt:
a) A. Smith aprecia că atât schimburile interne, cât şi cele internaţionale au la bază principiul
echivalenţei, în timp ce D. Ricardo admite că echivalenţa este obligatorie numai în interiorul unei
ţări
b) modelul ricardian aduce în analiză, faţă de A. Smith, schimburile neechivalente din comerţul
internaţional şi ideea comparării costurilor de producţie unitare, la diferite produse, în interiorul
graniţelor naţionale ale fiecărui stat
c) A. Smith consideră că în comerţul internaţional fiecare ţară obţine un avantaj absolut, în timp
ce D. Ricardo apreciază că fiecare obţine un avantaj relativ
37. Meritele teoriei HOS sunt:
a) lărgirea problematicii de cercetare a comerţului internaţional în contextul factorilor de
producţie
b) alegerea instrumentarului analitic pentru investigarea alternativelor de folosire a factorilor de
producţie
38. Deficiențele teoriei HOS sunt:
b) teoria HOS absolutizează teoria marginalistă a preţurilor
c) neagă existenţa marilor decalaje economice dintre ţările lumii

39. Competitivitatea reprezintă:

a) capacitatea unei ţări de a realiza coordonarea creşterii economice cu echilibrul extern şi ea stă
la baza performanţelor externe ale ţărilor industrializate, datorită importanţei cheie pe care o are
comerţul cu mărfuri şi servicii
40. Factorii care au determinat dinamizarea fluxurilor internaţionale sunt:
a) prăbuşirea imperiilor colonial
b) apariţia pe harta lumii a statelor noi care şi-au cucerit în această perioadă independenţa
politică şi economică
c) apariţia unor noi domenii de activitate ca urmare a revoluţiei tehnico-ştiinţifice care a marcat
“reconstruirea” diviziunii internaţionale a muncii
41. Dinamica fluxurilor economice internaționale prezintă următoarele trăsături esențiale și
tendințe specifice:
a) accentuarea tendinţei de instituţionalizare a schimburilor comerciale internaţionale care să
promoveze şi să reglementeze desfăşurarea comerţului mondial îngrădiri de ordin tarifar şi
netarifar ale schimburilor comerciale internaţionale
c) îngrădiri de ordin tarifar şi netarifar ale schimburilor comerciale internaţionale
42. În perioada 1950-1998 volumul fizic al exporturilor mondiale a crescut de:
b) cca. 18,5 ori
43. În cea de-a doua jumătate a secolului XX ponderea produselor manufacturate a crescut în
comerțul mondial de la 47% la cca.:
c) 71
44. În cea de-a doua jumătate a secolului XX ponderea produselor industriei extractive s-a
menținut constantă la valoarea de:
b) 13%
45. În perioada 1980-2000 exportul produselor cu servicii în totalul exporturilor mondiale a
crescut de la 17% la:
a) 30%
46. Creşterea comerţului mondial după cel de-al II-lea război mondial (cca. 8% pe an) a fost
favorizată de:
b) regulile definite de Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT)
c) începutul industrializării lumii a treia
47. Evoluţia valorică a fluxurilor comerciale internaţionale este influenţată de:
a) evoluţia cantităţii bunurilor tranzacţionate
c) evoluţia preţurilor pieţei mondiale
48. Pe parcursul secolului XX se pot evidenţia mai multe etape în evoluţia preţurilor:
a) perioada 1900 – 1950 când preţurile au fost influenţate mai ales de condiţiile de pe piaţă
generate de cele două războaie mondiale
b) perioada 1950 – 1970 când preţurile au prezentat o mai mare stabilitate, perioadă care
corespunde cu etapa de prosperitate a economiei mondiale şi de dezvoltate a schimburilor
internaţionale
c) perioada 1970 – 1980 când preţurile au crescut fără precedent în perioada postbelică, perioadă
care corespunde crizei structurale în care a intrat economia mondială
49. Pe parcursul secolului XX se pot evidenţia mai multe etape în evoluţia preţurilor:
b) perioada 1970 – 1980 când preţurile au crescut fără precedent în perioada postbelică, perioadă
care corespunde crizei structurale în care a intrat economia mondială
c) perioada 1980 – 2000 când preţurile au scăzut sau au crescut lent în cazul produselor primare
şi au crescut mult în cazul produselor manufacturate, mai ales în cazul celor care încorporează
tehnologie de vârf
50. Cea mai mare parte a schimburilor internaționale cu mărfuri și servicii o dețin:
a) țările dezvoltate
51. Organizațiile comerțului internațional sunt cu vocație:
b) mondială și regională
52. Organizațiile cu vocație mondială sunt:
b) GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț)
c) OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică)
53. Organizațiile cu vocație mondială sunt:
c) GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț), OMC (Organizația Mondială a
Comerțului), OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), UNCTAD
(Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare)

54. Organizații cu vocație regională sunt:

a) UE (Uniunea Europeană), AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb), CEFTA (Acordul
Central European al Comerțului Liber), NAFTA (Acordul Nord Atlantic de Liber Schimb),
ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est)
55. Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) s-a înfiinţat la:
b) Geneva în anul 1947
56. În anul 1995 GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț) s-a transformat în:
a) OMC (Organizația Mondială a Comerțului)
57. Obiectivele GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț) au fost:
a) asigurarea desfăşurării unui comerţ internaţional fără restricţii, prin reducerea şi eliminarea
progresivă a barierelor vamale din calea schimburilor comerciale
c) promovarea, liberalizarea, controlul şi coordonarea comerţului mondial
58. Principiile de bază ale GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț), prevăzute în
statutul acestui organism, sunt:
b) reciprocitatea
c) interzicerea restricţiilor comerciale, altele decât taxele vamale

59. Principiile de bază ale GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț), prevăzute în
statutul acestui organism, sunt:
a) nediscriminarea
b) reciprocitatea
c) interzicerea restricţiilor comerciale, altele decât taxele vamale
60. Principiul nediscriminării prevăzut în statutul GATT (Acordul General pentru Tarife și
Comerț) vizează:
a) tratamentul (clauza) naţiunii celei mai favorizate
b) tratamentul naţional al produselor străine
61. Clauza naţiunii celei mai favorizate este un principiu al GATT (Acordul General pentru
Tarife și Comerț):
c) conform căruia orice stat membru al acestui organism este obligat, în virtutea a însăşi calităţii
de membru, să acorde tuturor partenerilor aceleaşi avantaje pe care le-a acordat sau le va acorda
în viitor oricărui alt stat membru
62. Tratamentul naţional al produselor străine este un principiu al GATT (Acordul General
pentru Tarife și Comerț):
b) care presupune aplicarea unui tratament produselor străine identic cu cel al produselor de
provenienţă naţională (de exemplu, acestea trebuie să fie supuse aceloraşi taxe indirecte)
63. Reciprocitatea este un principiu al GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț) care
presupune:
a) dacă o parte contractantă acordă o concesie comercială, cealaltă parte contractantă trebuie să
acorde o concesie echivalentă, în vederea echilibrării avantajelor şi dezavantajelor liberalizării
comerţului
64. Interzicerea restricţiilor comerciale, altele decât taxele vamale este un principiu al GATT
(Acordul General pentru Tarife și Comerț) care se referă la:
b) spre deosebire de restricţiile cantitative ce limitează importurile la un nivel maxim, taxele
vamale prevăzute în tarifele vamale reprezintă un mijloc transparent de a împiedica comerţul
datorită informaţiilor despre tarifele vamale practicate care sunt 34 uşor de obţinut, ele fiind mult
mai uşor de negociat decât alte măsuri care sunt mai dificil de identificat şi cuantificat
c) taxele vamale sunt în concordanţă cu condiţiile pieţei, ceea ce înseamnă că pieţele sunt
influenţate, dar acţiunea lor nu este afectată, cum ar fi în cazul restricţiilor cantitative
65. Activitatea GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț) se desfăşoară în cadrul unor
conferinţe, denumite:
c) runde de negocieri
66. Obiectivele pe care şi le-a propus runda Uruguay erau:
b) sporirea liberalizării comerţului prin continuarea reducerii taxelor vamale şi a altor bariere
comerciale
c) includerea în cadrul negocierilor GATT a unor domenii de cea mai mare importanţă pentru
dezvoltarea actuală a comerţului: investiţiile directe de capital, comerţul cu servicii, aspectele
comerciale decurgând din protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, sporind astfel rolul
GATT
67. Obiectivele pe care şi le-a propus runda Uruguay erau:
a) includerea în regulile GATT a unor sectoare exceptate de la tratamentul nediscriminatoriu
(agricultura, textilele şi confecţiile)
b) eliminarea practicii restângerilor voluntare la export care înlocuiseră restricţiile cantitative
sancţionate de GATT în domenii ca cel al oţelului, produselor electrice, vehiculele cu motor, etc.
c) îmbunătăţirea procedurii de soluţionare a disputelor şi conflictelor din cadrul GATT
68. Funcțiile OMC (Organizația Mondială a Comerțului) sunt:
a) facilitarea implementării, administrării şi funcţionării acordurilor anexate
b) punerea la dispoziţia membrilor săi a forumului de negocieri necesar pentru asigurarea
valorificării drepturilor şi respectării obligaţiilor care rezultă pentru aceştia din acordurile
anexate, precum şi a unui cadru pentru negocieri viitoare referitoare la convenirea şi aplicarea de
noi măsuri în scopul dezvoltării relaţiilor comerciale multilaterale
c) administrarea Organului de reglementare a diferendelor
69. Funcțiile OMC (Organizația Mondială a Comerțului) sunt:
a) administrarea Mecanismului de examinare a politicilor comerciale naţionale
c) cooperarea cu FMI şi cu Banca Mondială în vederea asigurării unei mai mari coerenţe a
politicilor comerciale globale
70. Sfera de competență a OMC (Organizația Mondială a Comerțului) este diferită de GATT
(Acordul General pentru Tarife și Comerț), și anume:
c) OMC creează şi asigură pentru toţi membrii un sistem unitar de drepturi şi obligaţii; faţă de
GATT, în cadrul căruia funcţionau mai multe acorduri importante (evaluarea în vamă, măsuri
antidumping) la care participarea era facultativă, în cadrul OMC membrii trebuie să accepte toate
acordurile multilaterale
71. Sfera de competență a OMC (Organizația Mondială a Comerțului) este diferită de GATT
(Acordul General pentru Tarife și Comerț), și anume:
a) OMC are o sferă de aplicare mult mai mare decât GATT deoarece cuprinde în sistemul
multilateral comercial comerţul cu servicii şi aspecte comerciale ale măsurilor investiţionale şi
ale drepturilor de proprietate intelectuală
b) OMC prevede pentru membrii săi obligaţia de a-şi racorda legislaţia naţională la prevederile
acordurilor multilaterale administrate de ea (de exemplu, clauza GATT de anterioritate, care
prevedea că anumite prevederi specificate erau aplicate de către membrii săi numai în măsura în
care legislaţia lor în vigoare în momentul aderării era în acord cu prevederile acestui articol)
72. Obiectivele UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare) sunt:
a) să fie forumul principal pentru discuţiile asupra politicii economice, problemelor dezvoltării şi
creşterii, între toate statele, atât cele dezvoltate, cele mai puţin dezvoltate, cât şi cele în tranziţia
spre economia de piaţă
b) să promoveze comerţul internaţional, în special între ţări aflate în stadii diferite de dezvoltare
c) să formuleze şi să implementeze principiile comerţului internaţional
73. Obiectivele OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) sunt:
b) să promoveze bunăstarea economică şi socială în zona de acţiune prin asistenţa acordată
guvernelor membre în formularea politicilor cu acest scop şi coordonarea lor
c) să stimuleze şi să armonizeze eforturile membrilor pentru ajutarea ţărilor mai puţin dezvoltate
74. CEFTA (Acordul Central-European de Comerț Liber) a intrat în vigoare la:
a) 1 martie 1993
75. Obiectivul NAFTA (Acordul Nord-American de Liber Schimb) a fost:
b) creşterea potenţialului pieţei nord-americane prin impulsionarea schimburilor comerciale
internaţionale
76. AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb):
b) a fost fondată în anul 1960 prin Convenţia de la Stockholm de 7 state europene
77. În evoluţia comerţului exterior, ca urmare a instituţionalizării acestuia, pot fi observate unele
tendinţe principale:
a) reducerea protecţionismului cu caracter tarifar practicat de către statele lumii, mai ales de către
cele dezvoltate
b) în perioada de criză economică, protecţionismul comercial reapare prin extinderea şi
multiplicarea barierelor netarifare
c) pe plan internaţional se extind aranjamentele comerciale preferenţiale, ceea ce are drept efect
erodarea aplicării principiului fundamental al GATT, principiul nediscriminării

78. Procesul de instituţionalizare economică urmărește un dublu obiectiv:

a) integrarea completă a pieţelor regionale care să asigure o liberă circulaţie a mărfurilor şi
factorilor de producţie
c) convergenţa politicilor monetare, fiscale, industriale, agricole, sociale, etc. a naţiunilor
membre
79. Factorii care au marcat succesul blocurilor comerciale în anii ’80 au fost:
b) apariţia unui nou tip de protecţionism bazat pe restricţii voluntare la export, supravegherea
importurilor, norme tehnice, taxe de retorsiune, bariere fiscale, birocratice, etc. mai greu de
urmărit şi de depistat
c) unele mutaţii care au avut loc în ierarhia marilor puteri care domină comerţul internaţional