Metode de protectie anticoroziva

Coroziunea este un proces de alterare, datorat atacurilor chimice sau electrochimice asupra
metalelor, sub acțiunea substanțelor de natură acidă și bazică. Coroziunea oțelului se produce sub
acțiunea umezelii și a oxigenului, fiind accelerată de acțiunea sărurilor. Coroziunea atacă stratul
superficial de vopsea de la suprafața metalului, trecând cu timpul la straturile următoare, viteza
cu care acestea sunt atacate depinzând de o multitudine de factori cum ar fi: frecvența expunerii
și durata ei, umiditatea, viteza și direcția vântului, praful, soarele, gradul de poluare a mediului în
care se găsește piesa respectivă. De exemplu, se știe că dioxidul de sulf favorizează puternic
corodarea zincului, motiv pentru care în lunile de iarnă intensitatea coroziunii este maximă,
deoarece combustibilii folosiți la încalzire degajă cantități mari de dioxid de sulf.
Consecințele coroziunii:
 Afectează funcționalitatea și aspectul
 Costuri mai mari pentru recondiționarea suprafețelor.
Metode de prevenire a coroziunii
S-a demonstrat, de-a lungul timpului, ca protectia anticoroziva prelungeste considerabil viata
cladirilor de birouri, halelor de productie si depozitare, podurilor, navelor, avioanelor, asa cum s-
a remarcat ca in lipsa sau insuficienta acesteia, duce în scurt timp la deteriorarea materialelor
folosite în constructii, provocand daune importante. Astfel, tratarea suprafetelor pentru
prevenirea coroziunii este esentiala pentru asigurarea longevitatii acoperirilor metalice.
 Acoperirea termica a suprafetelor prin zincare termica.
 Acoperirea suprafetelor prin galvanizare.
 Acoperirea suprafetelor prin pulverizarea metalelor.
Zincare termica
Zincarea se realizeaza prin scufundarea profilelor în baie de zinc pentru a asigura o protectie
anticoroziva. In general zincarea termica se aplica la otelurile moi, aliajelele slabe din otel, la
fonta si la otelul turnat. Procesul tehnologic de zincare termica cuprinde urmatoarele operatii:
pregatirea suprafetelor înainte de zincare (degresare, spalare, decapare, spalare, fluxare, uscare),
zincarea propriu-zisa si finisarea.
Pentru profilele foarte lungi, care nu intra total în baie, se aplica o imersie dubla pentru a acoperi
întreaga suprafata. Durata imersiei variaza de la cateva minute pentru piesele subtiri, pana la 30
minute pentru profilele grele. în acest ultim caz, în urma imersiei pentru o perioada mai mare de
timp, efectul termic poate duce la deformarea reperelor.
Electro-galvanizare
Electro-galvanizarea este acoperirea metalica cu un strat subtire de zinc, prin cufundare într-o
baie cu solutie de zinc care se depune prin electroliza. Galvanizarea electrochimica se foloseste
la reperele mici care nu necesita o protectie anticoroziva de lunga durata.
Metalizare
Metalizarea este procesul de pulverizare a metalului topit, cu ajutorul unui jet de aer comprimat
pe suprafata de lucru. Metalizarea se poate face cu arc electric, cu gaze combustibile, cu plasma
sau cu HVOF (High Velocity Oxygen Fuel - sistem de depunere a metalelor la viteza
supersonica).
Echipamentele de metalizare sunt destinate conditionarii suprafetelor prin protejarea anticoroziva
cu zinc, aluminiu si alte metale. Se pot utiliza atat manual, cat si în sisteme automatizate. Sunt
folosite pentru protectii anticorozive, reconditionari, conditionari ale suprafetelor, depuneri
decorative pe metale, lemn, sticla, materiale ceramice, piele, materiale textile, hartie, carton.
Comparatie intre metodele de protectie anticoroziva
Zincarea termica permite acoperirea cu un strat de zinc între 50-125 um. Este potrivita si pentru
zincarea profilelor de mari dimensiuni si permite zincarea pe anumite portiuni dintr-un profil
mare. De asemenea, zincarea printr-un astfel de procedeu nu este costisitoare si ofera o lunga
durata de viata. Scopul zincarii termice este de a asigura o protecrie anticoroziva prin acoperire
cu zinc, a produselor finite confectionate din otel sau fonta. Zincarea termica , respecta conditiile
tehnice generale si de calitate impuse prin SR EN ISO 1461-2002.
Zincarea propriu-zisa consta în imersarea piesei pentru câteva minute în zinc topit, la o
temperatura cuprinsa în intervalul de 445-460 gr. C. În general zincarea termica se aplica
otelurilor moi, la aliajele slabe din otel, la fonta si la otelul turnat.
 Conditii impuse pentru piesele ce urmeaza a fi zincate:
Se recomanda ca piesele ce urmeaza a fi zincate sa aiba puncte de prindere si suprafete cât mai
accesibile. Se va urmarii ca structura de rezistenta mecanica a piesei sa fie cât mai egala dupa
cele trei directii pentru a nu se deforma în baie.
Suprafata metalului de baza nu trebuie sa prezinte pori, fisuri, retasuri, incluziuni nemetalice,
pete de vopsea, de ulei, grasime, zgura, oxizi, si alte defecte care pot persista si dupa zincarea
termica, influentând negativ aspectul si calitatea acoperirii. Piesele vor fi proiectate si executate
în conformitate cu cerintele specifice zincarii termice si conform STAS 7221-90. Pentru
obtinerea unui strat zincat uniform ca grosime si calitate se impune ca, în compozitia otelului sa
nu fie depasite urmtoarele valori: siliciul (0,12%-0,25%), fosforul (max.0,25%), carbonul
(max.0,2%). manganul (max.1,5%). Otelul cu un continut de siliciu de peste 0,04% Si conduc la
o crestere pronuntata a grosimii stratului depus, valoarea maxima fiind în jurul valorii de
0,08%Si. Între 0,08% Si si 0,17 Si, stratul de Zn începe sa scada, el creascând din nou pentru
valori de peste 0,22%Si.
Aliajul folosit în baia de zincare are în compozitia sa si Ni, fapt ce permite cresterea fluiditatii
aliajului cu consecinte pozitive asupra grosimii stratului depus pe piese.În aceste conditii
suprafata devine mai lucioasa iar comportarea la uzura este mai buna.
 Conditii impuse stratului de zinc
Pentru o zincare corecta se recomanda zinc cu o puritate minim de 98,5 %, conform STAS 646-
88. Grosimea medie si masa stratului de zinc pe unitatea de suprafata corespund valorilor din
tabelul 1.
Grosimea minima a acoperirii trebuie sa fie de minim 80% din valoarea prescrisa în tabel. Stratul
de zinc trebuie sa fie continuu pe toata suprafata. Nu se admit parti neacoperite, puncte sau pete
de rugina , acizi, flux, sau cenusa. Suprafata stratului de zinc trebuie sa fie uniforma, lipsita de
umflaturi, basici, exfolieri, sau acoperiri în exces. Culoarea stratului de zinc poate fi de la
argintiu strlucitor pâna la cenusiu mat în functie de compozitia materialului. Remedierile
defectelor de zincare se fac numai cu spray de zinc sau zinc-aluminiu.
Rezistenta la coroziune
Aliajul de zinc depus prin zincare termica, protejeaza suprafata pieselor atât prin bariera ce se
formeaza între otel si mediu cât si prin realizarea unei protectii catodice (zincul având potentialul
electrochimic mult mai mic decât al fierului, devine anod în timp ce fierul devine catod). Se stie
ca stratul de zinc este compus din substraturile: eta, zeta, delta, gama, alfa, care au duritati
diferite si care sunt atacate succesiv de coroziune. Stratul eta fiind primul, este atacat în
urmatoarele ore ce au trecut dupa procesul de zincare termica. Produsii rezultati din coroziune
sunt invizibili la început, dar cu trecerea timpului ei devin evideti deoarece sunt de culoarea alba,
sunt solubili si încep sa fie spalati de ploaie. Coroziunea trece cu timpul la straturile urmatoare,
viteza cu care sunt atacate depinzând de o multitudine de factori cum ar fi, frecventa expunerii si
durata ei, gradul de umezeala, viteza si directia vântului, praful, soarele, gradul de poluare al
mediului în care se gaseste piesa respectiva. De exemplu se stie ca bioxidul de sulf favorizeaza
puternic corodarea zincului, motiv pentru care în lunile de iarna intensitatea coroziunii este
maxima, deoarece combustibilii folositi la încalzire degaja cantitati mari de bioxid de sulf.
Transportul si depozitarea
Pentru evitarea deteriorrii stratului de zinc, manipularea se face cu chingi din textile, iar asezarea
pieselor zincate se va face pe grinzi (scanduri) din lemn sau tampoane din cauciuc (plastic),
evitându-se zgarierea sau deteriorarea sub diverse forme a stratului protector de zinc.
Domenii de aplicatie
Infrastructura:
•drumuri •cai ferate •retele de transport energie electrica •telefonie si comunicatii Constructii
civile si industriale: •cladiri administrative •mall-uri si centre comerciale •supermarket-uri •hale
industriale Zootehnie si agricultura •ferme de animale •garduri imprejmuire Diverse structuri
metalice •containere •scari si platforme •recipiente si subansamble industriale si casnice Mobilier
stradal
Galvanizarea se foloseste la reperele mici care nu solicita o protectie anticoroziva de lunga
durata. Este ideala pentru aplicarile cu cantitati exacte de metal dar nu este potrivita la
metalizarea profilelor mari. Permite acoperirea cu un strat de zinc între 0-15 um.
Metalizarea se adreseaza reperelor de dimensiuni medii si mari, fiind ideala în acoperirea
suprafetelor cu zinc, aluminiu si alte metale. Metalizarea cu arc nu este recomandata pentru
repere mici sau pentru suprafete greu accesibile. Stratul de zinc cu care se pot acoperi profilele
variaza între 50-200 um. Acoperirile cu metale prin metalizare se efectueaza conform
standardelor internationale, asigurand o viata mult mai lunga reperelor procesate, fata de alte
procese similare de zincare.
Costuri de mediu
Zincarea termica implica:
 costuri de filtrare pentru emanatiile rezultate din baia de zinc topit
  costuri pentru depozitarea si reciclarea substantelor pentru degresare, decapare, spalare,
în vederea pregatirii zincarii
 costuri energetice foarte mari.
Galvanizarea implica:
 costuri premergatoare zincarii
 costuri de neutralizare pentru baia de galvanizare
 autorizatii specifice de mediu pentru utilizarea acidului clorhidric, o substanta cu un grad
ridicat de risc.
Metalizarea este un proces cu un impact redus asupra mediului, singurul poluant rezultat fiind
praful de zinc. Acesta poate fi colectat cu ajutorul filtrelor de desprafuire si apoi depozitat în saci.