Pariul lui Pascal” este numele dat unui argument al credintei in Dumnezeu

de catre Blaise Pascal. Numele este inselator, deoarece intr-un singur

paragraf din lucrarea sa, “Pensées”, Pascal prezinta cel putin 3 astfel de
argumente, toate putand fi numite “pariuri”. Ultimul dintre ele este numit,
in mod traditional, Pariul lui Pascal. In el se incruciseaza cateva curente
importante de gandire: justificare teismului, teoria probabilitatii si teoria
deciziilor, folosite aproape pentru prima oara in istorie, voluntariatul
(ideea ca credinta tine de liberul arbitru), si folosirea conceptului de
infinit.

Rezumatul pariului, conform acelui paragraf din cartea sa:

1. Daca crezi in Dumnezeu si Dumnezeu exista, o sa fii rasplatit cu o viata

vesnica in rai, deci un castig infinit.

2. Daca nu crezi in Dumnezeu si Dumnezeu exista, o sa fii condamnat la

un iad vesnic, deci o pierdere infinita.

3. Daca crezi in Dumnezeu si Dumnezeu nu exista, nu o sa fii rasplatit,

deci o pierdere finita.

4. Daca nu crezi in Dumnezeu si Dumnezeu nu exista, nu o sa fii rasplatit,

dar ti-ai trait viata asa cum ai vrut, deci o pierdere finita.

O alta versiune populara a

pariului spune ca daca gresesti, nu vei pierde nimic daca devii teist, dar
daca gresesti si devii ateu, atunci vei pierde totul si vei ajunge in iad.
Aceasta versiune este mai convingatoare (nimeni nu vrea sa ajunga in
iad), dar ii lipseste punctul de vedere mai optimist al versiunii originale.

Din moment ce nimic nu poate fi cunoscut cu certitudine, atunci credinta

crestina poate fi la fel de buna ca oricare alta, si din moment ce
posibilitatea castigului de pe urma credintei este mult mai mare decat
posibilitatea castigului de pe urma necredintei, crestinismul ofera maximul
de castig. Acesta este rezumatul Pariului lui Pascal.

Refutarea Pariului lui Pascal

Posibilitatile lipsa

Problema majora a pariului e faptul ca sufera de eroarea bifurcatiei. Este

calculat cu doar doua optiuni, desi sunt cel putin patru alternative:

– zeul crestin si viata de apoi.

– alt zeu si viata de apoi.

– ateism si viata de apoi.

– ateism fara viata de apoi.

Din acest motiv, Pariul lui Pascal este invalid ca argument.

Evitarea problemei iadului

Din cauza multitudinii de religii posibile, daca o religie este la fel de

probabila ca alta, atunci probabilitatea ca crestinismul sa fie religia corecta
este P=1/n, unde n este numarul de credinte posibile. Daca presupunem
ca exista un numar infinit de zei posibili (in cazul de fata, idei de zei),
atunci probabilitatea ca tu sa ai dreptate este infinitezimala.
Deoarece Pariul lui Pascal esueaza in a ne indica care zeu este mai
probabil decat altul, tot ce avem e o probabilitate mare ca tu ti-ai ales
religia gresita si ca vei ajunge in iadul altei religii. Aceste argument se mai
numeste si “problema evitarii iadului gresit”.

Cel mai groaznic iad si cel mai minunat rai

Pariul lui Pascal este rezultatul unei anumite credinte si a probabilitatii ca

ea este cea corecta (conform lui Pascal, sansele ca el sa fie corect sunt de
50%, dar dupa cum am vazut mai sus, el greseste). Aceasta argumentatie
ne obliga sa alegem, dintre toate religiile posibile, religia cu cel mai rau
iad si cu cel mai minunat rai. In acest caz ar trebui sa veneram Inorogii
Invizibili Roz (IIR), deoarece ei au un iad infinit de groaznic si un rai infinit
de minunat, sau sa refuzam sa ii veneram daca, bineinteles, putem arata
ca probabilitatea existentei al unui IIR este EXACT ZERO, adica sa
demonstram cu certitudine ca nu exista. Daca probabilitatea este foarte
apropiata de zero, dar nu e zero, vom avea castig infinit/pierdere
infinita, deoarece orice numar pozitiv adaugat la infinit e egal cu un
infinit.

Alternativele ateiste

Acest argument se bazeaza pe presupunerea falsa ca ateistii nu castiga

nimic dupa ce mor. Majoritatea ateistilor nici nu cred ca vor castiga, dar
sunt si alte posibilitati decat intrarea in rai versus intrarea in iad, asa
cum ar fi ajungerea intr-un plan superior de existenta sau transformarea
in fantome. Nici una dintre aceste posibilitati nu necesita
existenta zeilor.

Detestarea vietii?

Un exemplu raspandit de al unui punct de vedere ateist asupra vietii dupa

moarte este credinta budista in reincarnare. Probabilistic vorbind, acesta
e pariul cu cele mai mari sanse de castig, deoarece te lasa sa joci iar,
si iar, si iar, si iar… la infinit.
Teistii pot spune ca castigul unei vieti in rai e superior castigului unei vieti
pe Pamant, asa ca credinta lor e superioara celei a reincarnarii.

Dar ei refuza sa inteleaga ca o viata traita la infinit, va aduce un castig

infinit atata vreme cat acel castig e pozitiv. Dupa cum am mai zis, orice
numar pozitiv adaugat la infinit este egal cu un infinit. Chiar si un
infinit adaugat la un infinit va fi egal cu un infinit, asa ca singura
posibilitate prin care credinta teistilor ar fi superioara celei a budistilor, ar
fi doar in cazul in care credinta budistilor ar avea un castig negativ sau ar
fi egala cu zero. Adica ei ar trebui sa urasca viata si lumea in care traiesc
pentru a valida acest argument. Sau cineva ar trebui sa demonstreze ca
probabilitatea ca credinta lor sa fie corecta este EXACT ZERO.

Blasfemia e mai rea decat necredinta

Credinta intr-un zeu gresit prezinta si o alta problema. Majoritatea

religiilor ne asigura ca blasfemiatorii vor fi pedepsiti mai sever decat
necredinciosii. Daca calculam, tinand cont de toti zeii posibili, e foarte
probabil ca tu, credinciosul, sa gresesti, adica P=1-(1/n). Deci
credinciosii au o probabilitate mai mare sa fie pedepsiti sever
decat au ateii.

Pierderea religiei

Pascal a mai afirmat (incorect) ca nu ai nimic de pierdut daca alegi sa

crezi, dar gresesti. Complet fals! Sa presupunem ca ai gresit, atunci cand
ai devenit teist. Asta inseamna ca ai pierdut mult timp si energie mergand
la biserica, rugandu-te si participand la ritualuri religioase. Imaginati-va
cum ar fi daca toata acea energie si toate acele resurse, irosite de oameni
de-a lungul istoriei, ar fi fost folosite pentru a face lumea un loc mai bun.
Poate ca am fi avut deja raiul pe Pamant.

Imaginati-va lumea de azi, daca toate acele resurse ar fi fost folosite

pentru stiinta, arte si muzica. Da, au fost si multi crestini care si-au
dedicat vietile acestor domenii, dar ganditi-va cat de multe alte lucruri ar
fi putut sa mai faca, daca nu si-ar fi pierdut timpul cu rugaciuni si ritualuri.
Imaginati-va ce ar fi putut face Pascal pentru matematica si fizica, daca
nu ar fi parasit stiinta pentru Dumnezeu.

A crede ceea ce este probabil

Credinta nu este un pariu, nu e bazata pe speranta unei rasplate sau

pe teama unei pedepse. Crezi in ceva ce consideri ca trebuie sa fie
adevarat. Nicio persoana inteligenta nu o sa creada in Dumnezeu din
cauza pariului lui Pascal, si e greu de crezut ca un geniu ca Pascal credea
in Dumnezeu din cauza acestui pariu. Mai degraba credem ca si-a pierdut
credinta si ca acest pariu era ultimul lucru care il mai tinea legat de
crestinism.

Argumentul teistilor

Pascal credea ca teismul si ateismul erau la fel de probabile, adica nu

putem sti care dintre ele e corecta. Aceasta e o non-informatie, si,
conform teoriei informatiilor, din non-informatii nu putem extrage
informatii. Prin urmare e imposibil sa concluzionam, doar din
presupunerea ca teistii vor castiga mai mult decat ateistii, si din afirmatia
ca daca Dumnezeu exista, tu castigi daca crezi in el, care e si ea doar o
presupunere, nu o concluzie.

Deci esenta pariului lui Pascal e “daca tu crezi in Dumnezeu, tu crezi

ca vei avea de castigat de pe urma venerarii Lui”. Nu e un argument
prea convingator pentru ateisti.

Dumnezeu rasplateste doar pe adevaratii credinciosi

Dumnezeul crestin este omnipotent. Prin urmare el stie care sunt

adevaratii credinciosi si care sunt cei care il venereaza doar pentru ca ar
putea catiga ceva de pe urma lui. Nu se poate ca o persoana ce il
venereaza pe Dumnezeu, din cauza Pariului lui Pascal, sa ajunga in rai.
Acest argument mai este numit “Versiunea Ateista a Pariului lui
Pascal”, deoarece ateistii vor fi mai bine rasplatiti decat teistii ipocriti.
Daca nu crezi in Dumnezeu, nu ar trebui sa minti.
Este Dumnezeu drept?

Daca exista Dumnezeu si este drept, el nu ar trimite ateii decenti in iad,

doar pentru ca nu cred in El. Un judecator drept judeca oamenii pentru
ceea ce sunt, nu pentru ceea ce mintile lor le zice ca e probabil sa fie
adevarat sau nu. Un zeu drept ar salva ateistii daca ar fi oameni decenti.

“Mi-ar placea sa ma duc in iad si sa intalnesc oameni ca Einstein, Darwin,

Russell si Voltaire”. Chiar au ajuns acesti oameni in iad pentru ca mintile
lor geniale nu au gasit dovezi ale existentei lui Dumnezeu? In acest caz,
cuvantul “drept” nu se poate aplica lui Dumnezeu. Un asemenea zeu nici
macar nu merita sa fie venerat. A venera un astfel de zeu, e ca si cum ti-
ai venera cel mai mare dusman al tau deoarece ti-ar fi frica de
razbunarea sa daca nu ii recunosti puterea.

Teistii pedepsiti pentru pacatele lor

Nicaieri in cartile sfinte nu scrie ca Dumnezeu te va rasplati daca DOAR il

venerezi. Majoritatea teistilor cred ca Dumnezeu te va rasplati pentru ceea
ce esti. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu te va rasplati daca ajuti oamenii
doar pentru ca vrei sa ii faci Lui pe plac. Te va rasplati daca ajuti oamenii
din compasiune.

E foarte probabil ca oamenii ipocriti, care il venereaza pe Dumnezeu doar

pentru ca se tem de iad sau pentru ca doresc sa ajunga in rai, sa ajunga
in iad. A crede in Dumnezeu si a fi un om rau e la fel de rau ca a fi un
ateist, daca nu chiar mai rau.

Probabilitati

Versiunea originala a pariului lui Pascal esueaza probabilistic, deoarece

afirma ca teismul si ateismul sunt la fel de probabile. Problema acestei
abordari e ca nu se pot extrage informatii din non-informatii, deci avem
un argument invalid. Pentru a fi valid trebuie sa consideram teismul ca
fiind corect, dar si pierderea/castigul ce deriva din apartenenta la o religie.
Pentru a convinge un ateist, prin intermediul Pariului lui Pascal, teistii
trebuie sa il convinga ca exista o forta supranaturala, si ca aceasta forta
supranaturala nu trateaza ateistii la fel ca pe cei care cred in ea, ca
aceasta forta trateaza oamenii ce cred in alta forta mai rau decat pe
ateisti, si ca probabilitatea teismului si a rasplatei sale este suficient de
mare incat sa acopere costurile urmarii acelei religii o viata intreaga.

Pariul lui Pascal, pe cont propriu, nu este valid. Necesita demonstrarea

existentei supranaturalului si motivele necesare pentru a crede ca
supranaturalul rasplateste oamenii pentru religia lor.