Semnale și Sisteme II

Lucrarea 3
Filtre de tip k constant

1. Scopul lucrării

Măsurarea și determinarea parametrilor caracteristici pentru structuri de filtre de tip k constant

realizate cu componente discrete. Totodată se vor măsura tensiunile la ieșirea filtrelor și
determina valorile pentru atenuările la diferite frecvențe.

2. Noțiuni teoretice
2.1. Definiția filtrului
Un diport al cărei tensiuni de ieșire se modifică în funcție de frecvența semnalului de intrare
poartă numele de filtru. Spunem că un astfel de circuit prezintă un comportament selectiv în
domeniul frecvenței.
Ideal, filtrele introduc o atenuare nulă într-un interval de frecvențe numit bandă de trecere (BT)
și o atenuare infinită în intervalul de frecvențe numit bandă de blocare/oprire (BO). Benzile
filtrului sunt delimitate de frecvențele de tăiere.
2.2. Clasificarea filtrelor
În funcție de modul în care sunt poziționate benzile de oprire și de trecere filtrele pot fi
împărțite în următoarele categorii:
• Filtre trece-jos (FTJ) – permit trecerea semnalelor a căror frecvență este mai joasă decât
frecvența de tăiere;
• Filtre trece-sus (FTS) – permit trecerea semnalelor a căror frecvență este mai înaltă decât
frecvența de tăiere;
• Filtre trece-bandă (FTB) – permit trecerea semnalelor a căror frecvență se încadrează
între cele două frecvențe de tăiere; • Filtre oprește-bandă (FOB) – opresc trecerea
semnalelor a căror frecvență se încadrează între cele două frecvențe de tăiere.
Tabelul 1 conține o privire de ansamblu a acestor tipuri de filtre. Pentru fiecare filtru prezentat
se definește funcția de transfer:

𝑉𝑜(𝑓)
𝐻= (1)
𝑉𝑖(𝑓)

1
Semnale și Sisteme II

Reprezentarea filtrelor în sistem internațional

Filtru Simbol Caracteristică ideală Caracteristică reală

FTJ

FTS

FTB

FOB

2.3. Parametrii filtrelor

Figura 1. Exemplificare a parametrilor unui FTJ [2]

Figura 1 ilustrează parametrii filtrelor ale căror semnificații sunt:

2
Semnale și Sisteme II
• Banda de trecere (BT) – intervalul de frecvențe în care filtrul prezintă, ideal, atenuare
nulă;
• Banda de oprire (BO) – intervalul de frecvențe în care filtrul prezintă, ideal, atenuare
infinită;
• Banda de tranziție – intervalul de frecvențe care realizează trecerea de la banda de
trecere la cea de oprire. Este de dorit ca aceasta să fie cât mai îngustă posibil;
• Câștigul – amplificarea maximă a semnalului în banda de trecere;
• Atenuarea în banda de oprire – diferența dintre câștigul în banda de trecere și cea de
oprire;
• Riplul în banda de trecere – oscilația maximă a atenuării în banda de trecere;
• Riplul în banda de oprire – oscilația maximă a atenuării în banda de oprire;
• Panta filtrului – înclinarea caracteristicii filtrului în banda de tranziție. Valorile acestea
sunt, în general, multiplii de 20dB/decadă (20dB/decadă = 6dB/octavă, unde o octavă
reprezintă o dublare a frecvenței);
• Frecvența de tăiere (critică) – frecvența care delimitează banda de trecere de cea de
tranziție. Este definită ca fiind frecvența la care câștigul filtrului este de -3 dB;
• Ordinul filtrului – numărul de poli ai funcției de circuit H(p);
• Factorul de calitate Q – parametru care indică forma benzii delimitate de frecvențele de
tăiere la FTB și FOB. Este definit ca fiind raportul dintre frecvența de rezonanță (f0) și
lățimea benzii de trecere/oprire (B). Valori mici indică o lățime de bandă largă, iar valori
mari o lățime de bandă îngustă.

2.4. Secțiuni de filtru

Filtrele realizate cu componente pasive pot fi construite din secțiuni în T sau Π, care la rândul
lor sunt formate din secțiuni gama și gama întors. Modul de notare al impedanțelor folosite în
filtre diferă puțin de cel folosit în cazul diporților studiați în lucrările anterioare (Figura 2).

a)

3
Semnale și Sisteme II

b) c)
Figura 2. Secțiuni tipice de filtre
Aceste secțiuni elementare prezintă impedanțe imagine diferite la fiecare poartă. Mai precis,
poarta terminată pe elementul serie prezintă impedanța Z0T, iar cea terminată pe elementul
derivație impedanța Z0Π.

2.5. Filtre de tip k constant

Sunt filtre realizate cu bobine și condensatoare (filtre LC) formate din secțiuni T sau Π
simetrice cu impedanțele Z1 și Z2 reciproce, care satisfac următoarea condiție:

𝑍1𝑍2 = 𝑅2 = 𝑘 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡 (2)

În calculele acestor filtre se definește următoarea variabilă normată:

𝑋1
(3)
𝑥=
2𝑅

Impedanțele imagine ale acestor filtre iau forme diferite în funcție de structura acestora
(T sau Π):

𝐿 (4)
0𝑇 = √ (1 − 𝜔 2 𝐿𝐶 ) = 𝑍0 √ 1 −
𝑍 𝐶 𝜔2𝐿𝐶
𝑍
𝐿 1 1
=√ ∙ = 𝑍0 𝐶 √1 −
0𝛱 (5)
𝜔2𝐿𝐶 √1 −
𝜔2𝐿𝐶

Z0 reprezintă impedanța caracteristică a filtrului și derivă din formula (2)

𝑍 (6)

4
Semnale și Sisteme II

Dacă unul sau ambele terminale ale filtrului de tip k constant sunt legate la o rezistență pură de
valoare R, se realizează adaptarea pentru o singură frecvență corespunzătoare pentru cazul în
care x este egal cu 0 (formula (3)).
Avantajele filtrelor de tip k constant sunt structura lor simplă și atenuarea aproape infinită în
banda de oprire. Dezavantajele acestor filtre sunt legată de banda de tranziție largă
(pantă mică) și de varianța impedanțelor de intrare și ieșire cu frecvența.

2.5.1. FTJ tip k ct.

a) b)
Figura 3. FTJ tip k în structură T (a) și Π (b)

Componentele filtrului trece-jos de tip k constant sunt:

𝑍1 = 𝑗𝜔𝐿1 (7)
1
𝑍2 = 𝑗𝜔𝐶2 (8)

𝐿1 2
(9)
𝑍1𝑍2 = =𝑅
𝐶2

Variabila normată x ia următoarea formă:

𝑥 𝜔𝐿 (10)

Frecvența de tăiere se poate afla egalând relația anterioară cu 1, de unde rezultă:

𝑓𝑐 (11)
𝜋√𝐿1𝐶2

Componentele filtrului sunt definite astfel:

5
Semnale și Sisteme II

𝑅
𝐿1 = (12)
𝜋𝑓𝑐
1
𝐶
2= 𝜋𝑅𝑓𝑐 (13)

2.5.2. FTS tip k ct.

a) b)
Figura 4. FTS tip k în structură T (a) și Π (b)

Componentele filtrului trece-jos de tip k constant sunt:

1
𝑍1 = 𝑗𝜔𝐶1 (14)
𝑍2 = 𝑗𝜔𝐿2 (15)
𝐿2 2
(16)
𝑍1𝑍2 = =𝑅
𝐶1

Variabila normată x ia următoarea formă:

𝑥 (17)
2𝜔𝐶1𝑅

Frecvența de tăiere se poate afla egalând relația anterioară cu -1, de unde rezultă:

𝑓𝑐 (18)

Componentele filtrului sunt definite astfel:

6
Semnale și Sisteme II
𝑅
𝐿2 = (19)
4𝜋𝑓𝑐
1
𝐶
1= 4𝜋𝑅𝑓𝑐 (20)

2.5.3. FTB tip k ct.

a) b)
Figura 5. FTB tip k în structură T (a) și Π (b)

Filtrele trece-bandă se obțin prin suprapunerea secțiunilor T de filtre trece-jos și

trecesus sau prin suprapunerea secțiunilor Π de filtre trece-jos și trece-sus.
Componentele și parametrii filtrului sunt definiți astfel:

𝐿1 = (𝑓𝑐2𝑅− 𝑓𝑐1) 𝐶1 = 𝑓 𝑐
(21)
𝜋
𝑅(𝑓𝑐 1 {𝐿2 =
𝐶2 = 𝜋𝑅(𝑓𝑐2 − 𝑓𝑐1)

12
𝐶2 𝐶 1
𝑓𝑟2 = 𝑓𝑐1𝑓𝑐2 (23)
𝑍𝑍 = 1= 𝐿2 = 𝑅2 (22)

unde fc1 și fc2 sunt frecvențele de tăiere care delimitează banda de trecere exprimate în
Herzi.

2.5.4. FOB tip k ct.

7
Semnale și Sisteme II

a) b)
Figura 6. FOB tip k în structură T (a) și Π (b)

Filtrele oprește-bandă se obțin prin suprapunerea secțiunilor T de filtre trece-jos și trecesus sau
prin suprapunerea secțiunilor Π de filtre trece-jos și trece-sus.
Componentele și parametrii filtrului sunt definiți astfel:

𝐿1 = 𝑅 (𝑓𝑐𝜋𝑓𝑟 𝐶1 = (24)

𝑅 𝑓𝑐 {𝐿2 =
4𝜋(𝑓𝑐2 − 𝑓𝑐1) 𝐶2 = 𝜋𝑅𝑓𝑟
𝐿 𝐿
𝑍1𝑍2 = 1 = 2= 𝑅2 𝐶2
𝐶1
unde fc1 și fc2 sunt frecvențele de tăiere care delimitează banda de 𝑓𝑟2 = 𝑓𝑐1𝑓𝑐2
oprire exprimate în Herzi.

8
Semnale și Sisteme II
3. Modul de lucru
Se alege o structură de filtru (T sau Π) pentru care se refac toate schemele prezentate (FTJ,
FTS, FTB, FOB). Filtrele se conectează conform schemei din Figura 7. Sursa de semnal se
configurează cu o tensiune vârf la vârf de 5V. Pentru fiecare frecvență a semnalului de intrarea
se măsoară tensiunea vârf la vârf la intrarea filtrului (Vi) și la ieșirea filtrului (Vo). Măsurătorile
se completează în tabel. Pentru fiecare tip de filtru se calculează atenuarea conform formulei
(27) și se realizează reprezentarea grafică a atenuării în funcție de frecvență (caracteristica
filtrului).
Cu ajutorul caracteristicii se identifică frecvențele de tăiere. Atenție: frecvența se reprezintă
pe o axă logaritmică!

Figura 7. Montajul de lucru

Atenuarea se va calcula în decibeli conform formulei:

𝑉𝑂
𝑎 = 20 log10 [𝑑𝐵] (27)
𝑉𝑖

9
 Semnale și Sisteme II

FTJ FTS FTB FOB

Frecvenț
a a a a
a Vi (V) Vo (V) Vi (V) Vo (V) Vi (V) Vo (V) Vi (V) Vo (V)
(dB) (dB) (dB) (dB)
10 5.6 4.6 -1.709 3.8 2.5 -3.637 3.8 0.02 -45.575072 5.8 5 -1.289
20 4 4 0.000 2.2 2.4 0.756 2 0.28 -17.077 4 4.5 1.023
50 1.8 1.75 -0.245 0.56 2.75 13.823 1 0.28 -11.057 2 2 0.000
100 0.96 0.9 -0.561 0.4 2.9 17.207 550 0.27 -66.180 1 1 0.000
200 0.42 0.5 -3.637 0.38 0.3 -2.053 450 0.24 -65.460 0.55 0.5 -0.828
500 0.2 0.25 1.938 0.3 0.3 0.000 380 0.19 -66.021 0.4 0.38 -0.446
1k 0.09 0.1 0.915 0.29 0.3 0.294 300 0.09 -70.458 0.38 0.36 -0.470
2k 0.04 0.06 3.522 0.31 0.3 -0.285 310 0.058 -74.559 0.36 0.36 0.000
5k 0.2 0.02 -20.000 0.45 0.44 -0.195 460 0.036 -82.129 0.78 0.42 -5.377
10k 0.38 0.056 -16.632 7 0.8 -18.840 750 0.02 -91.481 1.5 5 10.458
20k 0.8 1.1 2.766 1.5 1.4 -0.599 1500 0.02 -97.501 1.5 2 2.499
50k 10 0.58 3.25 3 -0.695 3.3

4. Bibliografie
[1] Maria Claudia Surugiu, Ionel Petrescu, Semnale și sisteme – Aplicații practice – ,
București, 2012;
[2] Zoher Z. Karu, Signals and Systems Made Ridiculously Simple, ZiZi Press, Cambridge,
MA, SUA, 2001
[3] Gheorghe Cartianu, ș.a., Semnale, Circuite și Sisteme, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1980

10
Semnale și Sisteme II

11