Referat

Leadership Comunicare

Profesor

Fara Daniela Elev

Motorga Andi Laurențiu

Comunicarea - prezentare generala

Deoarece comunicarea poate fi privita din mai multe unghiuri, de-a lungul timpului, acestui
concept i s-au atribuit numeroase definitii. Majoritatea acestor definitii au in comun faptul ca
definesc comunicarea ca fiind ,,procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie
de la un individ la altul, fie de la un grup la altul " . Exista in prezent numeroase teorii si
modele ale comunicarii precum teoria informatiei formulata de C. Shannon si W. Weaver sau
modelul matematico-cibernetic asupra comunicarii.

Avand in vedere componentele fundamentale, intentionalitatea si finalitatea procesului

comunicarii, se poate spune ca, definitia prin care comunicarea este privita drept "un proces
prin care un emitator transmite informatie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul
de a produce asupra receptorului anumite efecte" , este una dintre cele mai complete.

Comunicarea non-verbala - prezentare generala

Prin comunicarea non-verbala se intelege "interactiunea umana bazata pe transmiterea de

semnale prin prezenta fizica si/sau prin comportamentele indivizilor intr-o situatie socio-
culturala determinata" .

Acest tip de comunicare este foarte important pentru interactiunea umana din mai multe
motive. Intr-o comunicare orala, receptorul percepe informatia astfel: 7% prin intermediul
cuvintelor, 38% prin intermediul paralimbajului, in special intonatia si inflexiunile vocii, iar
55% prin limbajul non-verbal. Tocmai datorita acestui proportii, acest limbaj este considerat
cel mai important. Acesta poate sprijini, contrazice sau chiar inlocui comunicarea verbala. De
asemenea, unele sentimente, atitudini, trari, se pot exprima mult mai usor prin intermediul
comunicarii non-verbale, decat prin utilizarea cuvintelor. Majoritatea adultilor considera ca
acest tip de comunicare este mult mai credibil decat comunicarea verbala. Totodata,
comunicarea non-verbala poate forma un sistem lingvistic universal, utilizat si inteles dincolo
de barierele geografice.
Formele comunicarii non-verbale

De-a lungul timpului au fost propuse numeroase clasificari ale formelor comunicarii non-
verbale. Cei multi cercetatori au acceptat clasificarea rezultata din combinarea codurilor si
mediilor de transmitere a mesajelor. Astfel, exista doua mari categorii de elemente non-
verbale, acestea fiind kintetica si proxemica.

I. Kinetica este o "teorie care studiaza ansamblul semnelor comportamentale emise in mod
natural sau cultural; aceasta disciplina a aplicat medodele lingvisticii structurale sistemelor de
gesturi, fara a le disocia de interactiunea verbala". Punctul de plecare in studierea kineticii, il
reprezinta observarea gesturilor. Potrivit cercetatorilor Paul Ekman si Wallace Friesen,
gesturile pot fi structurate in cinci tipuri. Emblemele sunt miscari substitutive ce tin locul
cuvintelor si se pot constitui intr-un limbaj de sine statator. Ilustratorii indeplinesc functiile de
insotire si de completare a comunicarii verbale. Gesturile de reglaj dirijeaza, controleaza si
intretin comunicarea. Manifestarile afective comunica starile sufletesti prin care trece
emitatorul. Adaptorii constituie clasa de gesturi ce include miscarile ce raspund unor
necesitati umane si pot fi efectuate atat in prezenta cat si in absenta observatorilor. Toate
aceste gesturi contribuie la formarea comunicarii prin: expresia fetei, limbajul trupului,
contactul fizic si comunicarea tactila.

a. Comunicarea prin expresia fetei include mimica, zambetul si contactul vizual. Mimica este
acea parte a fetei care comunica. Spre exemplu, fruntea incruntata semnifica preocupare,
manie, frustrare; sprancenele ridicate cu ochii deschisi - mirare, surpriza; nasul icretit -
neplacere etc. Zambetul este un gest foarte complex, care este capabil sa exprime o serie
larga de emotii, atitudini: de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism, jena.
Contactul vizual este cel care indeplineste patru functii majore in procesul comunicarii:
reglarea fluxului informational, monitorizarea feedback-ului, exprimarea emotiilor si
indicarea naturii relatiilor interpersonale.
b. Limbajul trupului - gesturile, miscarile, pozitiile - reprezinta o sursa importanta de
informatii. Cateva elemente ale limbajului gesturilor pot fi: capul sprijinit in palma care
semnifica plictiseala dar si oboseala; mainile tinute la spate pot exprima superioritate sau
incercare de autocontrol etc. Gesturile pot fi interpretate diferit in functie de cultura.
Utilizarea gesticulatiei excesive poate fi interpretata in mai multe tari drept lipsa de respect.
Modul de miscare a corpului in timpul unei situatii comunicationale ii poate dezvalui
receptorului personalitatea emitentului, spre exemplu, atunci cand emitentul efectueaza
miscari laterale, se considera a fi un bun comunicator. Pozitia sau postura corpului comunica
in primul rand statutul social pe care indivizii il detin, considera ca il detin sau vor sa il detina.
De asemenea, acest element ofera informatii si despre atitudine, emotii, grad de curtoazie,
caldura sufleteasca etc. . Spre exemplu, o persoana cu o personalitate dominanta tinde sa tina
capul inclinat in sus, iar cea cea cu un caracter predominant supus tinde sa tina capul inclinat
in jos. In general, aplecarea corpului in fata semnifica interesul fata de interlocutor, dar uneori
si neliniste si preocupare. Pozitia relaxata, inclinata pe scaun spre spate, poate indica detasare,
plictiseala sau autoincredere excesiva si aparare la cei care considera ca au statut superior
interlocutorului.

c. Contactul fizic poate sugera o gama vasta de factori care conduc la afectiune, agresivitate,
dominanta etc. in relatiile interpersonale.

d. Aparenta fizica a unei persoane este determinata de modul in care persoana se imbraca, de
fizionomia sa, de tipul corporal, de tinuta sa in general. Vestimentatia, daca este rezultatul
unei alegeri personale, poate oferi informatii despre personalitatea individului, poate marca
statutul pe care individul il detine, sau pretinde ca il detine. In functie de legatura dintre
aspectul exterior si personalitate, exista trei tipuri ale fizicului: ectomorf (fragil, subtire si
inalt), endomorf (gras, rotund, scurt) si mezomorf (musculos, atletic, inalt). Indivizii au
tendinta de a-si caracteriza semenii, in functie de tipul fizicului, astfel: pe ectomorfi ii percep
ca fiind "tineri, ambitiosi, suspiciosi, tensionati, nervosi si mai putin masculini" ; pe
endomorfi ii percep ca fiind "batraniciosi, demodati, mai putin rezistenti fizic, vorbareti, buni
la suflet, agreabili, de incredere, prietenosi, dependenti de altii" ; iar pe mezomorfi ii percep
ca fiind "incapatanati, puternici, aventurosi, maturi in comportare, plini de incredere in sine,
vesnic invingatori" .
e. Comunicarea tactila reprezinta "un element de comunicare si in acelasi timp de cunoastere
si face parte din primele moduri de a comunica si de a cunoaste: pipait, gustat, strans in brate.
Atingerea dintre indivizi reprezinta un liant social" . Exista mai multe tipuri de atingere,
printre care si urmatoarele: atingerea ce transmite emotii pozitive, atingerea in joaca,
atingerea de control, atingerea rituala si atingerea in alt scop decat cel comunicational. Pentru
persoanele cu deficiente vizuale, atingerea este un prilej de a fi in contact cu realitatea si de
imbogatire a experientei practice.

Conluzie

Limbajul non-verbal este un element foarte important al comunicarii deoarece, cu ajutorul

sau, emitatorul isi poate exprima mult mai usor gandurile si sentimentele. Atunci cand
comunicarea non-verbala este involuntara, ea poate confirma sau infirma cuvintele rostite.
Consider ca trebuie sa cunoastem formele acestui tip de comunicare pentru a putea analiza
corect comportamentul persoanelor din jurul nostru.