PUNCTE SLABE

KYUSHO- “Puncte slabe”.

In corpul omenesc se gasesc toate punctele vulnerabile (uneori numite “puncte vitale”) pe
care un budoka trebuie sa le cunoasca pentru ca loviturile sale (in karate dar mai ales in
aikido) sa poata avea maximum de eficacitate. Spre aceste puncte este necesar sa fie
indreptate loviturile(atemi). Aceste “tinte” (mato) vulnerabile sunt numeroase. Ele sunt
repartizate pr tot corpul, pe cap sip e member, dupa meridianle de acupunctura. Lovirea
acestor puncte “puncte slabe” poate provoca fie o durere intense, fie lesinul, fie chiar
moartea. Anumite atemi sunt mortale, altele sunt doar destul de traumatizante pentru a
anihila atacul cuiva, fara a-l omora, facandu-l sa fie total sub controlul adversarului.

Puncte mortale sau care pot provoca pierderea cunostintei:

La cap:

 Varful barbiei, usor lateral ( mikazuki): lesin;

 Varful barbiei (kachikake): lesin;
 Moalele capului sau bregma (tendo sau tento): fracturarea craniului;
 Tamplele ( kasumi): moarte prin ranirea creierului;
 Ochii, arcadele sprancenelor, pometii obrajilor (seidon): pierderea vederii (temporar
sau definitiv) si
a echilibrului;
 Intre ochi (uto sau chuto): mortal;
 Sub nas (gekon, jinchu): fractura si lesin;
 Apofiza mastoid (dokko): mortal;
 Carotidele (mursasme si matsukaze): lesin;
 Laringele(hichu): lesin;
 A saptea vertebra cervical (keichu): “lovitura iepurelui”: lesin.

Pe corp:

 Testicule ( kinteki sau tsurigane): lesin, iar uneori chiar moartea;

 Ombilic (myojo): lesin;
 Plexul solar (suigestsu): pierderea respiratiei;
 Baza sternului (kyosen): paralizarea sistemului nervos;
 Mijlocul sternului (tanchu): traumatisme cardiace;
 Intre coastele a 4-a, si a 5-a (ganka): pierderea respiratiei;
 Coastele flotante (denko, izuma 1): paralizie nervoasa si respiratorie.

Pe spate:

 Baza omoplatilor (haya-uchi): stop respirator;

 Intre omoplati (kassatsu): lesin;
 Rinchi (ushiro-denko): soc nervos;
 Coccis (bitei): leziune la maduva spinarii afectat.

Puncte dureroase dar netraumatizante:

La brat:

 Partea interioara a bratelui (wanjun);

 Partea de deasupra articulatiei pumnului (shuko 2);
 Partea de deasupra mainii (soto-shakutaku);
 Strangerea bratului (chukitsu);

La picioare:

 Interiorul partii superioare a coapsei sau regiunea inghinala (yako);

 Partea de deasupra coapsei (fukuto);
 Baza pulpei piciorului (kusanagi);
 Golul genunchiului (shitsu-kansetsu);
 Tibia (keiko);
 Glezna (naike);
 Partea de deasupra labei piciorului (kori sau so-in).

PARTILE CORPULUI
CAP- Parte intreaga a corpului, capul joaca un rol important in artele martiale, in special
ca tinta pentru atemi, deoarece cuprinde numeroase pencte vitale sau puncte slabe. Capul
constituie “nivelul superior”al corpului.

 Fata, obraz: men, kao.

 Par: kami.
 Gat : kubi.
 Punct naso-frontal:cchoto.
 Baza nasului: jinchu.
 Pontanela posterioara(varful capului): tendo.
 Varful barbiei: kachikake.
 Marul lui Adam: hichu.
 Ceafa : keichu.
 Urechi: mimi.
 Apofiza mastoidiana : dokko.
 Master (unghiul maxilarului): mikazuki.
 Carotida dreapta: murasame.
 Carodita stanga: matsukaze.
MAINI-Te(de), shu. In toate luptele corp la corp, mainile joaca un rol foarte important, fie
pentru apuncarea adversarului, fie pentru a-i plasa o atemi. Iata principalii termeni care se
refera la maini:

 Articulatia pumnului: tekubi.

 Baza palmei:teisho.
 Palma: shuwan, shotei.
 Dosul palmei: haishu.
 Taisul maini(sabia manii): shuto, te-gatana.
 Palma si degetele indoite in carlig: kumade.
 Taisul manii, degetele indoite: tetsui.
 Degete:yubi.
 Furca a doua degete: nihon nukite.
 Varful unui deget: ippon nukite;
 Tais interior (exteriorul degetului mare): washide, keiko.
 Exteriorul pumnului(sabia pumnului): suiken sau kento.
 Semi-pumn: kira-ken.
 Pumn inchis, cu degetul mijlociu proeminent: ippon-ken, nakayubi.
 Varf a patru degte intinse: yonhon nukite.
 O mana goala: karate
 Doua manini- ryo-te, moro-te.

PICIOARE- ashi; keri; souk. In coreeana: tae. In vietnameza: cuoc. In chinza:jiiao. In

toate artele martial, unde lovitura joaca un mare rol, ca de exemplu in karate, se face mult
uz de picioare:

 Glezna : ashin-kubi;
 Lovitura de picior: haisoku (baisoku), ashin-zoku;
 Partea de deasupra a piciorului: kori;
 Radacina degetelor mari de la picior: so-in.
 Calcai: kakato (kagato), ensho;
 Talpa piciorului: teisoku, ashiura;
 Baza degetului mare de la picior, numita si “mingea piciorului”: koshin, chusoku.
 Muchia exterioara a labei piciorului: ashi-gatana, sokuto;
 Tendonul lui Ahile: akiresuken;
 Degetle picioarelor: tsuma;
 Varful degetelor : tsuma-saki.

ORIENTARE SPATIU

SPATIU-In toate artele martiale care opun doi sau mai multi luptatori, notiunea de spatiu
este primordial. Fiecare luptator se afla din punct de vedere ideal, intr-o sfera al carei
centru este prpriu sau hara. Tote punctele din spatiu sunt deci relative la acest centru de
gravitate, si sunt numite, dupa normele japoneze

 Dreapta:migi
 Stanga: hidari
 Inainte:mae
 Inapoi:ushiro
 Partea lateral:yoko; hen
  Partea superioara: joseki
 Partea inferioara: shimoskei
 Mare:o oki
 Mic: ko, sho
 Nivel: dan
 Sus: jo
 Mijloc: chu
 Jos: ge; shimo
 Interior: uchi
 Exterior: soto
 Unghi: sumi
 Opus: ura
 Flotant:uki
 Deasupra: omote ue kami
 Dedesupt: shita; ura
 Aproape, inauntru, contra: komi
 Indepartat: to
 In cerc: kuruma
 In semicerc: mawashi
 In carlig: kagi; kake
 Plat: hira
 Oblic: naname.

,,ARMELE” NATURALE

 Puterea loviturilor data implica o musculatura bine dezvoltata.

 Concentrarea fortei pentru folosirea ei la maximum.
 Utilizarea fortei de reactie, care permite o mai mare putere de penetratie si de
“sfarmare”, “frangere”.
 Controlul respiratiei si al centrului de greutate al corpului.
 Rapiditatea miscarilor si “timing” a atacurilor.

La aceste principii, tehnicienii disciplinei karate au adaugat, pentru a nu ramane in

urma celorlalte budo, practicile “spirituale”ale concentrarii si controlarii spiritului,
precum si o viziune globala asupra totului inconjurator. Astfel, dezvoltare fizica a
practicantului merge mana-n mana cu dezvoltarea lui psihica, dezvoltarea
concomitenta prin care se urmareste largirea campului de perceptie a lui karateka.
In atacurile(sau caontraatacurile) controlate (intr-atat incat sa nu-l raneasca, in
orele de antrenamnet, pe adversar) pot fi folosite toate partile corpului: lovituri
circulare sau directe cu mainile, pumnii, coatele, gambele, genunchi si picioarele.
Un lung si uneori dificil antrnamnet este deci necesar pentru a ajunge sa stapanesti
o tehnica buna.

ARME.In artele martiale cu mainile goale, sunt numite “arme” toate partile corpului
folosite pentru a da lovituri in punctele slabe sau vitale(kyusho) ale adversarului, cu scopul
de a-l paraliza prin durere, de a-l rani grav sau chiar de a-l ucide. Bineinteles ca in
antrenamente aceste lovituri nu sunt niciodata duse pana la capat, ci oprite inainte de a izbi
corpul adversarului. “Armele ” utilizate sunt pumnii, mainile deschise, degetele,
articulatiile pumnilor, antebratele, coatele, genunchii, picioarele si, in sfarsit, capul.
“Armele” cel mai des folosite pentru a da atemi sunt:

PUMNII:

 Seiken: lovitura directa data cu articulatiile degetului mijlociu si aratator.

 Ura-ken: ca si seiken, dar cu articulatiile primei falange si ale dosului mainii;

Tetsui: in stil “ciocan de fier”, cu dosul pumnului.
 Ippon-ken-tsuki: pumn inchis, cu degetul mijlociu usor proeminent, sustinut de
degetul mare sprijinit pe falanga unghiala.
 Hira-ken: lovitura data cu pumnul pe jumatate inchis, primele falange fiind in
prelungirea dosului mainii.

MAINILE

 Seiryu-to: lovitura “ca de sabie”, data cu muchia manii, cu degetele intinse;

 Haishu: lovitura data cu dosul mainii.
 Kumade: in stil “gheara de urs”, cu degetele pe jumatate indoite, pentru atacarea
urechilor.
 Toho: lovitura data cu “furca” dintre degetul mare si aratator, pentru atacarea
laringelui.

DEGETELE

 Haito: lovitura data cu partea exterioara a degetului mare si baza aratatorului,

mana fiind intinsa.
 Bara-te: lovitura cu dosul degetelor.
 Ippon-nukite: lovitura directa impunsa, cu aratatorul intins.
 Nihon-nukite: lovitura directa impunsa, cu aratatorul si mijlociul deschise “in
furca”.
 Yonhon-nukite: lovitura directa cu varful celor patru degete intinse.
 Keito: lovitura data cu cele patru degete unite cu degetul mare in stil “cioc de
vultur”.

INCHEIETURILE PUMNILOR

 Ude: lovitura data cu dosul incheieturii pumnului, mana fiind in prelungirea

incheieturii;
 Kakuto: lovitura data cu dosul incheieturii pumnului si cu baza palmei.
 Koken: lovitura data cu dosul incheieturii indoite a pumnului.
ANTEBRATELE:

 Kote, wanto, hira-kote.

COATELE:

 Empi, hiji;

GENUNCHII:

 Hitsu, hiza;

PICIOARELE:

 Haisoku: lovitura data cu partea de deasupra piciorului.

 Sokuto: lovitura data cu partea exterioara a piciorului, “sabia piciorului”.
 Kakuto: lovitura data cu talpa si cu calcaiul, ca de zdrobire;
 Koshi: lovitura data cu partea anterioara a taplii(”mingea piciorului”), din fata.

CAPUL:

Tsuzuki: lovitura data cu partea superioara a fruntii.