MENTENANŢA

1.1 Consideraţii generale

Mentenanţă - totalitatea operaţiunilor prin care echipamentele sau utilajele sunt

întreţinute astfel încât să funcţioneze în parametrii optimi. Operaţiunile de
mentenanţă efectuate în mod regulat reduc pierderile cauzate de defecţiuni şi
accidentele de muncă.
Mentenanţa echipamentelor, instalaţiilor, clădirilor sau a mijloacelor de transport
cuprinde măsuri tehnice, administrative sau de management care au ca scop
menţinerea sau readucerea acestora într-o stare în care îşi pot îndeplini funcţia
necesară protejându-le împotriva defectării sau deteriorării.

Mentenanţa cuprinde următoarele activităţi:

o inspecţie,

o testare,
o măsurători,
o înlocuire,
o reglare,
o reparare,
o detectarea defecţiunilor,
o înlocuirea pieselor,
o asistenţătehnică.

Tipuri de mentenanţă
mentenanţă corectivă - în care utilajele funcţionează până la oprirea lor
accidentală datorită uzurii instaurate sau datorită apariţiei unor defecţiuni. Reparaţia
înseamnă înlocuirea subansamblului avariat sau chiar a întregului utilaj.
mentenanţă planificată - în care utilajele sunt oprite în mod planificat, în funcţie
de numărul de ore de funcţionare acumulate, pentru efectuarea reviziilor tehnice
(RT), reparaţiilor curente (RC1, RC2 ) şi a reparaţiilor capitale RK. În acest sistem nu
contează gradul de uzură instalat ci numărul de ore de funcţionare acumulat.
 mentenanţă preventivă şi predictivă - utilajele funcţionează în condiţii de
siguranţa până la instalarea unui anumit nivel de uzură, sau apariţia unui defect. În
acest sistem, utilajele vor fi oprite la o dată anticipată cu săptămâni înainte, iar
reparaţia va fi făcută doar acolo unde este nevoie.
Acest sistem permite depistarea din timp, localizarea şi identificarea defecţiunii sau a
piesei uzate, precum şi calculul duratei de funcţionare în condiţii de siguranţă a
utilajului. Este posibilă planificarea opririi, pregătirea echipei de intervenţie,
comandarea pieselor de schimb necesare şi reducerea la minim a duratei de
staţionare pentru reparaţie.
mentenanţă proactivă - utilizând aparatura specifică, se poate urmări continuu
sau periodic, starea de funcţionare a tuturor utilajelor dinamice. În acest fel pot fi
depistate defecte incipiente, care pot fi rezolvate într-un interval de timp dat, astfel
încât să evite oprirea liniei tehnologice în momente nepotrivite.
Se vor putea face economii importante, prin reducerea manoperei si a cantităţii de
piese de schimb. Mai mult, putând anticipa reparaţia, se va putea şti dinainte şi
necesarul de piese de schimb.
Dacă rezultatele monitorizării unui utilaj vor fi păstrate într-o bază de date, se va
acumula un volum de informaţii deosebit de util pentru o analiză periodica a
principalelor cauze ale defecţiunilor şi se vor putea lua măsuri de evitare a apariţiei
unor defecţiuni viitoare.
1.2 Mentenanţa maşinii - cerinţe de proiectare şi execuţie

Locurile de reglare, ungere şi mentenanţă trebuie amplasate în afara zonelor

periculoase.
Operaţiile de reglare, mentenanţă, reparare, şi întreţinere trebuie să poată fi
efectuate în timp ce maşina este oprită.
Dacă una sau mai multe dintre condiţiile precedente nu pot fi îndeplinite din cauza
unor motive tehnice, operaţiile trebuie să poată fi efectuate fără risc.
În cazul maşinilor automate şi, dacă este necesar, pentru alte maşini, producătorul
trebuie să prevadă un dispozitiv de conectare care să permită racordarea unui
echipament de diagnoză pentru depistarea defectelor.
Componentele maşinilor automate care necesită să fie schimbate frecvent sau,
dacă ele sunt sensibile la uzură ori susceptibile să se deterioreze ca urmare a unui
accident, trebuie să poată fi demontate şi înlocuite cu uşurinţă şi în condiţii de
securitate.
Accesul la aceste componente trebuie să permită efectuarea acestor operaţii cu
mijloacele tehnice necesare (scule, instrumente de măsură etc.), în concordanţă cu
modul de intervenţie specificat de producător.
1.2.1.Accesul la posturile de lucru şi la locurile de intervenţie
Producătorul trebuie să prevadă mijloace de acces (scări fixe, scări mobile, pasarele
etc.), pentru a permite accesul, în condiţii de securitate, la toate amplasamentele
folosite pentru operaţiile de producţie, de reglare, de mentenanţă.
1.2.2 Separarea de sursele de energie
Toate maşinile trebuie prevăzute cu mijloace pentru separarea de toate sursele de
energie.
Aceste mijloace trebuie să fie identificabile cu uşurinţă. Ele trebuie să poată fi
blocate, dacă reconectarea poate periclita persoanele expuse. În cazul maşinilor
alimentate cu energie electrică printr-o fişă conectată la o priză, scoaterea fişei este
suficientă pentru realizarea separării.
Mijlocul de separare trebuie să fie, de asemenea, blocabil, dacă operatorul nu are
posibilitatea să verifice permanenţa separării de sursele de energie de la oricare
dintre locurile la care are acces.
După separarea de sursele de energie trebuie să fie posibilă disiparea normală a
oricărei energii remanente sau înmagazinate în circuitele maşinii fără risc pentru
persoanele expuse.
Prin exceptare de la cerinţele de mai sus, anumite circuite pot rămâne conectate la
sursele lor de energie, în scopul, de exemplu, de menţinere a prinderii pieselor, de
protejare a informaţiei, de iluminare a părţilor interioare etc. În aceste cazuri trebuie
luate măsuri speciale pentru a asigura securitatea operatorului.
1.2.3 Intervenţia operatorului
Maşinile trebuie construite şi echipate astfel încât să fie limitată necesitatea
intervenţiei operatorului.
Dacă intervenţia operatorului nu poate fi evitată, ea trebuie să poată fi efectuată cu
uşurinţă şi în condiţii de securitate.
1.2.4 Curăţarea părţilor interioare
Maşinile trebuie proiectate şi construite astfel încât curăţarea părţilor interioare care
au conţinut substanţe sau preparate periculoase să fie posibilă, fără a pătrunde în
interiorul lor, iar orice golire necesară trebuie să fie posibilă din exterior. Dacă este
absolut imposibil să fie evitată pătrunderea în interiorul maşinii, producătorul trebuie
să ia măsuri din faza de construcţie, pentru a se permite efectuarea curăţării cu
minim de pericol.

Desfăşurarea necorespunzătoare a activităţilor de mentenanţă (de exemplu utilizarea

pieselor neadecvate pentru înlocuire sau reparaţie) poate duce la accidente grave în
care să fie implicaţi toţi lucrătorii de la locul de muncă .
Procesul de mentenanţă ar trebui să înceapă în etapa de proiectare şi planificare –
înainte chiar ca lucrătorii de mentenanţă să se prezinte la locul de muncă. Este
esenţială punerea în aplicare a unor proceduri adecvate de evaluare a riscurilor
pentru operaţiunile de mentenanţă, precum şi adoptarea unor măsuri preventive
adecvate, pentru a asigura securitatea şi siguranţa lucrătorilor implicaţi în activităţile
de mentenanţă.
După finalizarea operaţiunilor de mentenanţă, trebuie efectuate verificări speciale
(inspecţii şi teste) pentru a se asigura efectuarea corespunzătoare a mentenanţei şi
faptul că nu au fost create riscuri noi. În timpul întregului proces, gestionarea
adecvată a mentenanţei trebuie să asigure coordonarea, planificarea şi efectuarea
corectă a mentenanţei conform planului şi faptul că echipamentul sau locul de muncă
este lăsat în stare de siguranţă pentru funcţionare continuă .

2.ASPECTE PRIVIND RISCUL ÎN

SISTEMELE OM-MAŞINĂ ÎN ACTIVITATEA DE MENTENANŢĂ

2.1 Sistemul om-maşină - sistem socio-tehnic - este definit ca un ansamblu de

componente umane şi tehnice care interacţionează pentru a atinge un obiectiv
comun . Aceste interacţiuni influenţează parametrii siguranţei în funcţionare şi
întreaga analiză a riscurilor trebuie să ţină cont de ansamblul sistemului socio-tehnic.
Aceasta impune o analiză funcţională şi structurală a sistemului care defineşte
organizarea ansamblului componentelor sistemului om-maşină.
2.2 Riscul este o noţiune întâlnită în toate domeniile de activitate, sub diferite
aspecte. Analiza riscurilor industriale face parte din studiul siguranţei în funcţionare.
La modul general, noţiunea de risc este strict legată de noţiunea de securitate.
Experţii definesc riscul ca un eventual pericol, mai mult sau mai puţin previzibil.
Riscul poate fi considerat ca o insecuritate potenţială, dar conceptul de securitate
poate fi abordat sub mai multe aspecte, ceea ce a dus la puncte de vedere diferite.
Astfel se pot reţine trei puncte de vedere diferite, conform cărora securitatea este:
– un sentiment resimţit de individ (evaluare subiectivă);
– un mod (o situaţie de muncă va fi considerată ca având securitate dacă nu are loc
un accident o lungă perioadă de timp);
– un scop sau un obiectiv (pentru indivizi, organizaţii sau, mai general, pentru
societate, securitatea este un obiectiv de atins, care trebuie luat în considerare în
decizii).
Riscul posedă două aspecte:
– periculozitatea, evidenţiată prin pericolul, primejdia sau incon-venientul la care un
individ este expus; este vorba de consecinţa periculoasă a unui eveniment sau a
unei acţiuni;
– incertitudinea, datorată hazardului; riscul aparţine domeniului posibilului,
probabilului.
Domeniile de apariţie ale riscului sunt multiple, din care amintim: producţia (de
exemplu riscul de defectare), economia (de exemplu riscul de pierdere financiară) şi,
evident, securitatea (de exemplu riscul de accident).
Ştim că riscul referitor la securitate se poate defini ca şi combinaţia dintre
probabilitatea şi gravitatea unei leziuni sau a unui prejudiciu adus sănătăţii care
poate surveni într-o situaţie periculoasă .
2.3 Siguranţa în funcţionare în sistemele om-maşină
În continuare vom prezenta aspectele legate de interacţiunea în cadrul sistemului de
muncă a executantului cu echipamentele de muncă.
Despre o entitate se spune că este sigură în funcţionare, dacă ea are aptitudinea de
a satisface una sau mai multe funcţii cerute în condiţii date.
Defectările sunt considerate ca obstacole pentru siguranţa în funcţionare, este un
eveniment care conduce la încetarea aptitudinii unei entităţi de a îndeplini o funcţie
cerută .

Fig.1 Prezentarea celor mai des întâlnite defecte

Studiul defectărilor presupune cunoaşterea, evaluarea, previziunea, măsurarea şi

stăpânirea lor. În figura 1 sunt prezentate cele mai des întâlnite defecte .
Siguranţa în funcţionare permite să se evalueze încrederea pe care putem să o
avem în serviciile pe care un sistem le poate efectua. Această încredere poate fi
abordată sub diverse aspecte dependente şi complementare ca: fiabilitatea,
disponibilitatea, mentenabilitatea şi securitatea (figura 2).
Fiabilitatea reprezintă aptitudinea unei entităţi de a îndeplini o funcţie cerută, în
condiţii date, în timpul unei durate.
Mentenabilitatea reprezintă aptitudinea unei entităţi de a fi menţinută sau restabilită
într-o stare în care ea poate să îndeplinească o funcţie cerută, când mentenanţa este
îndeplinită în condiţii date şi cu proceduri şi mijloace prevăzute.
Disponibilitatea reprezintă aptitudinea unei entităţi de a fi capabilă să îndeplinească o
funcţie cerută, în condiţii date, la un moment dat.

Fig.2 Siguranţa în funcţionare a unui echipament

Securitatea reprezintă aptitudinea unei entităţi de a evita apariţia, în condiţii date, a
unor evenimente critice sau catastrofice. Securitatea trebuie să fie luată în
considerare încă din faza de concepţie a unui echipament şi pentru a face aceasta
este necesar să se întreprindă analize ale riscului care poate apărea în exploatarea
acestuia, pentru a evalua pericolele şi, eventual, pentru a reconsidera concepţia sa
Accidentul este concretizarea extremă a unei insecurităţi. El implică în cazul celor
mai multe analize operatorul uman. În consecinţă, omul şi maşina trebuie prevăzute
cu mijloace de protecţie şi de prevenire pentru a limita desfăşurarea accidentului.
Accidentul este rezultatul unei succesiuni de eşecuri, iniţiată de o defecţiune tehnică
sau umană. Acest model pune în relaţie diferite interacţiuni disfuncţionale.
Organizarea poate fi defectuoasă, determinând apariţia unor defecţiuni
organizaţionale cu repercusiuni asupra performanţelor sistemului om-maşină, în care
operatorul uman şi sistemul tehnic sunt în interacţiune (fig.3).

Fig. 3 Înlănţuirea evenimentelor care conduc la accident

Performanţa operatorului poate fi perturbată prin defecţiuni tehnice (informaţii
greşite, defecte ascunse), ceea ce poate conduce la căderea sistemului.
Invers, căderile umane pot să se propage şi să aducă sistemul tehnic în
moduri de funcţionare inadecvate.
Aceste greşeli tehnice şi umane, combinate sau nu, pot conduce la situaţii
periculoase. În cazul în care protecţiile prevăzute pentru aceste situaţii sunt
ineficiente, atunci are loc incidentul.
Un incident degenerează într-un accident în cazul în care situaţia incidentală
nu a putut fi recuperată printr-o procedură adecvată înainte de a se ajunge la
situaţii extreme, sau în absenţa acestei proceduri.
2.4 Riscuri şi pericole asociate mentenanţei
Lucrătorii din domeniul mentenanţei sunt mult mai expuşi decât alte categorii
de lucrători la o gamă largă de pericole – chimice, fizice, biologice şi
psihosociale. Efectele asupra stării de sănătate a acestora pot fi acute sau
cronice şi pot include boli profesionale, vătămări grave sau deces.
Lucrătorii din domeniul mentenanţei se expun la pericole fizice, inclusiv
expunerea la zgomot, vibraţii (de exemplu, pe parcursul întreţinerii drumurilor,
tunelurilor şi podurilor), radiaţii ultraviolete şi condiţii meteorologice
nefavorabile.
Mentenanţa se poate desfăşura în spaţii de lucru în care se găsesc substanţe
chimice periculoase.
Expunerea la pericole chimice poate constitui o problemă în cazul în care
lucrul se desfăşoară în spaţii închise, ceea ce poate spori riscul de asfixiere.
Există şi riscul de expunere la azbest (de exemplu, în timpul lucrărilor de
întreţinere a clădirilor vechi sau a instalaţiilor industriale), şi la pulberi, inclusiv
la rumeguş cancerigen.
Pericolele biologice includ expunerea la bacterii, cum ar fi legionella
pneumophila, şi la virusurile hepatitei A şi B. În cele din urmă, există riscuri
psihosociale – cum ar fi stresul – cauzate de efectele secundare ale
organizării necorespunzătoare a activităţii sau de programul de lucru prelungit
sau antisocial.
Printre problemele de sănătate cauzate de activităţile de mentenanţă, cele mai
frecvente sunt afecţiunile musculo-scheletale (deoarece activitatea se
desfăşoară, de regulă, într-un loc foarte strâmt sau în condiţii de frig sau
umezeală excesive), şi afecţiunile respiratorii, prin inhalarea de pulberi şi
vapori.
Expunerea la substanţe periculoase pot determina apariţia dermatitelor.
Desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a mentenanţei este esenţială pentru
gestionarea pericolelor şi riscurilor la locul de muncă.
2.5 Date statistice
Statistica ne scoate în evidenţă că, activitatea propriu-zisă de întreţinere
prezintă un nivel ridicat de risc.
Se estimează că la nivel european 10-15 % dintre accidentele de muncă
soldate cu deces şi 15-20 % din numărul total de accidente sunt legate de
activitatea de întreţinere. În unele sectoare, peste jumătate din numărul total
de accidente sunt asociate mentenanţei.

3. CONCLUZII

Pentru a realiza o activitate de mentenanţă în condiţii de securitate trebuie să

realizăm următoarele:
planificarea lucrărilor;
colectarea informaţiilor;
asigurarea că lucrătorii din mentenanţă au competenţa să efectueze
mentenanţa;
stabilirea în mod clar a responsabilităţilor;
evaluarea riscurilor implicate.
asigurarea siguranţei zonei de lucru;
întreruperea curentului electric;
securizarea echipamentelor de muncă;
îndepărtarea persoanelor care nu sunt implicate în proces.
utilizarea echipamentelor corespunzătoare inclusiv a EIP;
desfăşurarea activităţii conform planificării: exclus improvizaţiile şi soluţiile
de compromis datorate de presiunea timpului.
efectuarea ultimelor verificări :asigurarea că totul este în siguranţă înainte
de a demara din nou activitatea.

În consecinţă, este foarte important ca procedura de mentenanţă să se

desfăşoare corespunzător, ţinând seama de securitatea şi sănătatea
lucrătorilor.
BIBLIOGRAFIE

1. NICOLAE MEREŢ, ŞTEFAN PECE, NICOLAE CACOVEAN - Protecţia

omului în procesul muncii Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1985
2. ALEXANDRU DARABONT, ŞTEFAN PECE, AURELIA DĂSCĂLESCU –
Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă vol. I şi II , Editura AGIR
Bucureşti 2001
3. MARTIS C. Mentenanţa sistemelor industriale – Note de curs
Universitatea Tehnică Cluj 2009
4. ***NFEN 292-1, Sécurité des machines. Notions fundamentales, principes
généraux de conception, Partie 1: Terminologie de base, méthodologie,
AFNOR, 1991.
5. SOURISSE C., KLAYE F., Management des moyens de production:
efficacité, disponibilité, rentabilité, Hermes, Paris, France, 1999.
6. *** Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006
7. www.protecţiamuncii.ro
8. http://osha.europa.eu
9. http://imm.protectiamuncii.ro