TABLA DE MATERil

l 11 traducere 11 Cartea a treia

Cartea intîi ASEMĂNAREA

LINIA DREAPTĂ
Capitolul I. Segmente proporţionale 8t1
Exerciţiile 124-128 92
Cap itolu l I. Unghiuri 17 Capitolul II. Asemănarea triunghiu-
Exerciţii l e 1- 4 25 rilor 92
Capitolul I I. Triunghiuri 26 Exerciţiile 129-134 96
Exerciţiile 5-15 32 Capitolul III. Relaţii metrice în tri-
Capitolul III . Perpendicula re şi oblice 33 unghiuri 96
Exerciţii l e 16-18 35 Exerciţiile 135-147 102
Capitolul IV. Cazurile de egalitate Capitolul IV. Segmente proporţionale
a triunghiurilo r dreptunghice . Pro- in cerc. Axă radicală 102
prietatea bisectoarei unui unghi 35 Exerciţiile 148-154 106
Exerciţii l e 19- 20 3? Capitolu l V. Omotetie şi asemănare 10?
Capitolul V . Drepte paralele 3? Exerciţiile 155- 162 113
Exerciţiile 21- 25 42 Capitolul VI. Construcţii 114
Capitolul VI. Paralelogram e. Trans- Exerciţiile 1 63- 177 122
latii 42 Capitolul VII. Poligoane regulate 122
'Exerciţiile 26-32 47 Exerciţiile 178-189 140
Capitolul VII. Drepte concurente în Probleme (190- 216) propuse
triunghi 48 la Cartea a treia V.O
Exerciţii l e 33- 38 50
Probleme (39- 116) propuse la Complemente la Cartea a treia
Cartea întîi 50
Capitolul I. Semnele segmentelor 142
Cartea a doua Exerciţii l e 217- 222 146
Capitolu l II. Transversale 146
CERCUL Exerciţii le 223- 231 151
Capitolul ll l. Raport anarmonic. Fas-
Capitolul I. Intersecţia unei drepte cu cicule armonice 151
un cerc 52 Exerciţiile 232- 236 154
47 _ 1,9
Exerciţii l e 5r, Capitolul IV. Poli şi polare în cerc 155
Capitolul II. Diametri ti coarde 54 Exerciţiile 237- 241 160
Exerciţi il e 50-54 56 Capito lul V. Figuri inverse 160
Capitolul JII. Intersecţiaadouăcercuri 57 Exerciţiile 242 - 257 166
Exerciţiile 55- 59 59 Capitolul VI. Probleme referitoare la
Capitolul IV. Proprietatea unghiului cercuri tangente 168
înscris 60 Exerciţii l e 258- 268 171
Exerci ţiile 60- 72 6t, Capitolul VII. Proprietăţi ale patru-
Capitolul V. Construcţii 64 laterului inscriptibil. Inversorul
Exerciţiile 73- 91 7t, lui Peaucellier 172
Capitolul VI. Deplasarea figurilor 75 Exerciţiile 269- 271 bis 178
Exerciţii l e 92- 97 81 Probleme (272- 286) propuse
Probleme (98-123) propuse la pentru comp lementele la
Cartea a doua 81 Cartea a treia 179
10 TABLA DE MATERII

Cartea a patra Cartea a doua

CERCUL
ARII
Exerciţiile la capitolul I 265
181 Exerciţiile la capitolul II 265
Capitolul I. Misura ariilor 267
Exerciţiile 287-301 186 Exerciţiile la capitolul III
188 Exer~iţiile la capitolul IV 269
Capitolul II. Compararea ariilor 275
Exerciţiile 302- 311 189 Exerciţiile la capitolul V
190 Exerciţiile la capitolul VI 283
Capitolul III. Aria cercului
Exerciţiile 312- 318 192 Probleme le la Cartea a doua 286
\
Capitolul IV. Construcţii 193
Exerciţiile 319- 323 194
Cartea a treia
Probleme (324-342 ) propuse
la Cartea a patra 19t,
ASEMĂNAREA
Nota A. Despre metodă în geometrie 196
a) Teoreme de demonstr at 196 Exerciţiile la capitolul I 302
b) Locuri geometric e. Proble- Exer.ciţiile la capitolul II 303
me de construcţie 202 III 305
Exerciţiile la capitolul
c) Metode de transform are 205 Exerciţiile la capitolul IV 310
Nota B. Despre Postulatu l lui Euclid 211 Exerciţiile la capitolul V 312
Nota C. Despre problema cerclll'i- Exerciţiile la capitolul VI 316
lor tangente 218 EJ>erciţiile_ la capitolul VII 322
Nota D. Despre noţiunea de arie 222 Probleme le la Cartea a treia 324
Probleme diverse şi probleme
propuse la concursur i Complem ente la Cartea a treia
(343- 422) 227
Anexă. Problema lui Mallatti 239 Exerciţiile la capitolul I 336
Exerciţiile la capitolul II 339
Exerciţiile la capitolul III 342
* Din prefaţa la ediţia a III-a rusă 245
Exerciţiile la capitolul IV 344
Exerciţiile la capitolul V 346
SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR Exerciţiile la capitolul VI - 360
ŞI ALE PROBLE MELOR EJterciţiiltJ la capitolul VII 368
(întocmite de D. I. PERE- Probleme le pentru compleme .ntele
PIOLKIN ) 24 7 la Cartea a treia 372

Cartea întîi
· ; Cartea a patra
LINIA DREAPTĂ ARII
Exerciţiile la capitolul I 247
la capitolul II 248 Exerciţiile lacapitolul I 381
Exerciţiile
capitolul III 251 capitolul II
Exe'rciţiile -1a 385
Exerciţiile la
capitolul IV 252 Exerciţiile lacapitolul III 389
Exerciţiile la
capitolul V 252 Exerciţiile la capitolul IV 390
Exerciţiile la
capitolul VI 254 Probleme le la Cartea a patra 393
Exerciţiile la
Exerciţiile la capitolul VII 257 Probleme diverse şi probleme pro-
Cartea în tîi 260 puse la concursur i 407
Probleme le la
 INTRODUCERE
părţile.
1. Se n'ume~te volum o porţiune a spaţiului, mărginită din toate
comun ă la două regiun i vecine ale spa-
Se numeşte suprafaţă partea
ne poate da o idee aproxi mativă despre o suprafaţă.
ţiului. O foaie de hîrtie
care sînt situate
1n adevăr, ea delimitează două regiun i ale spaţiului, acelea
riguros o suprafa ţă, întruc ît aceste
de o parte şi de alta a foii. Dar ea nu este
-printr -o întreag ă regiun e interm ediară , grosim ea
două regiun i sînt separa te
o foaie de
foii de hîrtie. Am ajunge la noţiunea de suprafaţă, consid
erînd
hîrtie a cărei grosim e s-ar micşora indefin it.
supra-
Se numeşte linie partea comună la două porţiuni vecine ale unei
lentă cu următo area: O linie
feţe. Această definiţie este, eviden t, echiva
este intersecţia a două suprafeţe.
trice; o
Liniile , pe care le trasăm, ne dau o idee despre liniile geome
de subţiri , au întot-
idee aproximativă, pentru că cele dintîi, oricît ar fi
deauna o lăţime, pe cînd liniile geome trice nu au.
i vecine
În sfîrşit, se numeşte punct ceea ce. este comun la două porţiun
linii, sau interse cţia a două linii care se întîlne sc. Un punct nu
ale unei
are nici o dimen siune.
e a primit
Un ansam blu oareca re de puncte , linii, suprafeţe şi volum
denum irea de figură.
puncte .
I bis. Locuri geome trice. Orice linie conţine o infinit ate de
genera tă de un punct care se depla-
Linia poate fi considerată ca fiind
unui
Aşa întîmp lă cînd tragem pe hîrtie o linie cu vîrful
sează pe ea. se'
ra sînt asimil ate cu puncte geo-
creion sau al unei peniţe (vîrfur ile acesto
metric e, dacă ele sînt suficie nt de fine).
se mişcă.
De asemen ea, o suprafaţă poate fi generată de o linie care
unui punct care poate ocupa o
Definiţie. Se numeşte loc geometric al
{în genera l, linie sau suprafa ţă) format ă de mul-
infinit ate de poziţii, figura
ţimea acesto r poziţii.
al unei
De aseJţ1enea, putem consid era o suprafaţă ca loc geome tric
linii care se deplasează. lor care
2. Geome tria este studiu l proprietăţilor figuril or şi al relaţii
există între ele.
propoziţii.
Rezult atele acestu i studiu sînt exprim ate în enunţuri, numite
ţie se compu ne din două părţi: prima, numită ipoteză , ara tă
O propozi
ă faptul care
toate condiţiile în care ne situăm; cealaltă, conclu zia, exprim
baza acesto r condiţi i.
are loc în mod necesa r, pe
C, sînt
Astfel, în propoziţia: două cantităţi A, B, egale cu o a treia
B sînt amî7J-d ouă egale cu C; iar
egale între ele, ipotez a este: cantităţile A,
conclu zia: aceste două cantită ţi A, B sînt egale între ele.
12 INTRODUCERE

Printre propoziţii, există unele pe care le admitem ca evidente, fără

demonstraţie. Le numim axiome. Astfel este, de exemplu, propoziţia citată
mai sus: „Două cantităţi egale cu o a treia sînt egale între ele". Toate cele-
lalte propoziţii se numesc teoreme şi trebuie demonstrate printr-un raţionament
special. Pentru a face acest raţionament , ne siiuăm în condiţiile indicate
în ipoteză şi, presupunînd aceste condiţii îndeplinite, trebuie să deducem
din ele faptele enunţate în concluzie.
Ţinînd seamă de toate acestea, trebuie să admitem că o situaţie are loc:
1) dacă ea face parte din ipoteză;
2) dacă ea fâce parte din definiţia unuia dintre elementele despre care
este vorba 1) ;
3) dacă ea rezultă dintr-o axiomă;
4) dacă ea rezultă dintr-o demonstraţie anterioară.
Nici un fapt nu trebuie considerat drept sigur, într-un raţionament
geometric , dacă el nu rezultă din una dintre aceste patru cauze.
2 bis. Se numeşte reciproca unei propoziţii o a doua propoziţie, în
care concluzia este formată, în întregime sau în parte, din ipoteza celei
d intîi, şi invers.
Se numeşte corolar o consecinţă imediată a unei teoreme.
Dimpotrivă, o lemă esle o propoziţie pregătitoare , avînd drepl scop
să uşureze demonstraţia alteia care-i urmează.
3. Figuri egale. O figură oarecare poate fi transportată· într-o infini-
tale de moduri în spaţiu, fără a fi ddormată, cum se întîmplă în cazul cor-
puri lor solide obişnuite.
Se numesc FIGURI EGALE două figuri care pot fi suprapuse în aşa
fel , încît să coincidă exact una cu cealaltă, în toate părţile lor; cu alte cuvinte ,
do1u1 figuri egale sînt una şi aceeaşi figură, în două locuri diferite.
O figură care este supusă numai la deplasări fără a o deforma se
mai numeşte figură inPariabi lă (nedeformabilă).
4. Linie dreaptă. Cea mai simplă dintre linii este linia dreaptă, a cărei
imagine ne este dală de un fir întins . Noţiunea de linie dreaptă este clară
prin ea însăşi; pentru a o face să intre în raţionamentele noastre, vom
considera linia dreaptă ca fiind definită prin proprie tăţile ei evidente, în
part icu Iar prin următoarele două:
1° Orice figură egală cu o linie dreaptă este o linie dreaptă; şi invers ,
orice linie dreaptă nemărginită poate fi adusă să coincidă cu oricare alta, şi
aceasta în aşa fel , încît un punct oarecare al celei dintîi să se aşeze peste un
punct oarecare al celei de-a doua.
2° Prin două puncte, putem face să treacă o linie dreaptă, şi numai una.
De aceea , putem vorbi despre linia dreaptă care trece prin punctele
A şi B, sau, mai scurt, despre linia dreaptă AB.
Din definiţie, rezultă imediat că două drepte diferite nu pot să se
întîlnească decît într-un singur punct, deoarece, dacă ele ar avea două puncte
comune, nu ar mai fi distinc te.

1 ) Se întîmplă adeseori, în cursul

unei demonstraţii, să introducem în figură ele-
mente auxiliare. Un fap\ poate fi atunci adevărat în virtutea definiţiei acestor elemente
noi. În acest caz, s punem l'ă ol este adevărat prin construcţie. .
 INTRODUCERE 13

Se numeşte linie frîntă o linie formată din porţiuni de linii drepte.

Celelalte linii , care nu sînt nici drepte nici frînte, se numesc curbe.
5. Porţiunea de linie dreaptă cuprinsă între două puncte A ~i B se
numeşte segmentul de dreaptă AB sau distanţa AB.
Putem considera şi o porţiune de dreaptă nemărginită într-un sens şi
limitată în celălalt printr-un punct. Este ceea ce se numeş te o semidreaptă.
Potrivit celor de mai sus, do'llă semidrepte oarecare sînt două figuri
egale.
Distanţa AB este egală cu distanţa A' B', dacă putem suprapune primul
segment peste cel de-al doilea, în aşa fel, încît punctul A să coincidă cu A'
şi punctul B cu B'.
În aceste condiţii, cele două segmente vor coincide pe toată întinderea
lor, în conformitate cu cele două propoziţii care servesc ca definiţie a liniei
drepte. În consecinţă, definiţia segmentelor egale concordă cu definiţia
generală a figurilor egale, dată mai sus.
Coincidenţa segmentelor egale AB, A' B' poate fi stabilită prin două
metode diferite, şi anume: punctul A să coincidă cu A' şi punctul B cu B',
sau invers , cu alte cuvinte putem întoarce segmentul AB, în aşa fel , încît
punctele A , B să-şi schimbe locurile între ele.
Cînd două segmente AB, BC sînt situate pe aceeaşi dreaptă, unul în
prelungirea celuilalt (fig. 1), segmentul AC se numeşte suma primelor două.
Suma a două segmente, deci şi suma mai multor segmente este independentă
de ordinea părţilor componente1 ).
Pentru a compara două segmente, le transportăm pe aceeaşi dreaptă,
astfel încît ele să pornească din acelaşi punct şi să fie îndreptate în acelaşi
sens, de exemplu în AB şi în AC (fig. 1 şi 2). Atunci, dacă punctele se
succed în ordinea A , B, C (fig. 1), segmentul AC este egal cu suma lui AB
şi a unui alt segment, BC; în acest caz, el este mai ntare decît AB, iar
acesta, mai mic decît A6'; dacă dimpotrivă , ordinea este A, C, B (fig. 2),
atunci segmentul AB este mai mare decît AC. În ambele cazuri, segmentul
al treilea , BC, care, adăugat unuia dintre primele două, ne dă celălalt
segment, se numeşte diferenţa primelor două segmente. În sfîrşit, punctele
B şi C pot să coincidă. ln acest. caz, ştim că segmentele date sînt egale .
Pe orice segment de dreaptă AB, există un punct M , mijlocul
lui AB, egal depărtat de A şi de B; orice punct al dreptei , situat între
M şi A, este, evident, mai aproape de A decît de B; proprietatea
inversă este adevărată pentru orice punct situat între M şi B.
Mai general, un segment de
dreaptă AB poate fi împărţit
într-un număr oarecare de părţi A c 8
egale2 ). Fig. 1 Fig 2
6. Plan. Se numeşte plan o
suprafaţă !lemărginită , astfel incit orice dreaptă care uneşte două puncte
ale acestei suprafeţe este conţinută în întregime în ea.
--------1
Pentru două segme~te, aceasta rezuliă imediat din alineatul precedent.
)
.
1
Înţelegem prin aceast~ că există, pe AB, puncte c.are împart acest segment în
)
ţiărţ1 egale. Problema d~ a şti dacă J?Ute~ det~rmm.a efectw aceste Euncte cu ajutorul
mstrumentelor de care dispunem va ft pusa mai tîrz1u (cartea a treia).
 INTRODUCl!RE

Se adm ite că prin trei pun cte

lini e dreaptă nemărginită, trasată oarecare ale spaţiului trece un plan . O
în două regi uni, situ ate fiec are de pe un plan , împ arte această suprafaţă
cite o par te a dre ptei şi num ite sem
Nu put em trec e prin tr-u n dru m ipla ne.
con tinu u dint r-o regi une în ceal
a trav ersa dre apta . De altf el, aces altă, fării
cea lalti i roti nd una din tre ele în două regi uni pot fi sup rapu se una pes te
te
juru l dre ptei date , ca în juru l
Ne vom ocu pa mai intî i de figu rile une i axe .
con stitu ie geometria plană. tras ate pe un pla n, al căror stud
iu
7. Circumferinţă. Se numeşte circ
umferinţă (fig . 3) locu l geo
pun ctel or din tr-u n pla n, situ ate met ric al
la o distanţă dată de un pun ct dat
plan 1), (O, fig. 3), pun ct num al ace stui
it cen trul circumferinţei.
Seg men tul de dreaptă care uneş
te cen trul cu un pun ct
circumferinţei se numeşt oare care al
e rază. Toa te raze le sînt
sînt spiţele une i roţi, ace asta dec i ega le într e ele . Aşa
avîn d form a une i circumferinţe.
Pot rivi t definiţiei prec ede nte, pen
este situ at pe o circumferinţă din tru a exp rim a că un pun ct din plan
ace st pla n, este sufi cien t să spu
distanţa lui la cen tru este nem că
egală cu raza
O circumferinţă oare care împ arte .
regi uni, una exterioară, nemărgin plan ul în care este situ atA în dou
ă
itii, formată de pun ctel
la cen tru este mai mar e dec ît raza e a cărol' distanţii
, şi alta interioară, limitată din
ţile şi formată din pun ctel toat e păr­
e a cAror
raza . Ace asta din urmă a căpătat distanţă la cen tru este mai mică dec ît
den umi rea de cerc 1 ).
Est e lim ped e, de asem ene a, că un
plan ul, cen trul şi raza lui. cerc este dete rmi nat dacă sînt date
Ade seor i, notăm un cerc (atu nci
prin lite ra cen trul ui sau prin cele cînd nu este pdllibilă nici o con fuzi
două lite re care marchează
e)
pun înd întî i lite ra cu care se note una din tre raze ,
ază cen trul . Ast fel, cerc ul
fig. 5 va fi not at cu O, sau (dacă repr eze ntat în
se consideră mai mul te
cerc uri cu cen trul în O), cu OA
.
Două cercuri cu aceeafi rază
este lim ped e că ele coin cid, dac sînt două f igriri egale;
ă face m să coincidă cen -
Oo trel e lor.
Mai mu lt, două cerc uri ega le
infi nita te de mod uri: le put em tran pot fi sup rapu se într -o
spo
lalt , în aşa fel, inci t un pun ct oare rta unu l pes te celă­
care dat M' al celu i
de-a l doil ea să se suprapună pest
Fig. 3 dat M al celu i din tîi (fig . 4). e un pun ct oare care
Pen tru ace asta este
sufi cien t să face m să coin cidi i
O' M' (fig . 4), ceea ce este cel~ · două raze OM ,
dreaptă sînt ega le .
pos ibil , într ucî t cele două seg
men te de
8. Se numeşte arc o porţiune de cerc
( ApB , fig. 5).
1) Locu l geom etric al punc telo
dat, e:z;urior aces tui plan (dacă r din plan situ ate la o distanţi
dată de un punc t
aces te punc te există), este tot
o vom dem onst ra fn geom etria o circumferinţă: acea sta
în spaţiu.
Loc ul geom etric al punc telo r din
spaţiu, situ ate la o dist
dat, este o suprafaţă, numită anţi dată de un punc t
1 ) Mai sferă.
depa rte, conf orm term inol ogie i
de cerc ti pent ru -eircumferinţl adop tate acum la noi, vom folo si
(N. Red . E.T .). denu mire a
 INTRODUCERE
15'

într-o infini tate de

Din faptu l că două cercu ri egale pot fi supra puse
ara arcele luate pe acelaşi cerc sau
modu ri, rezultă posib ilitate a de a comp dreaptă. În acest
pe două cercur i egale, aşa cum compa răm segm entele de
să aibă acelaşi centr u,
scop, vom trans porta cele două arce în aşa fel, încît ităţii comu ne.
aceeaş i parte a extrem
o extre mitat e comună şi să se afle de

Fig. 4 Fig. 5

spune că primu l este mai

Fie AB, AC cele două arce astfel supra puse; vom
punct ul A şi depla sîndu -ne în lungu l
mare decît al doi lea, dacă, porni nd din ului B (fig. 6) ; el
1 întîln i punct ul C înain tea punct
arcul ui dat AB ), vom
(fig. 5).
este mai mic, dacă dimpotrivă ordin ea este ABC
BC (fig. 5), luate
8 bis. La fe l se defineşte, suma a două arce AB, arce cap la cap.
două cercu ri egale ), punîn d aceste
pe acelaşi cerc (sau pe multe părţi
Un arc de cerc AB poate fi împărţit în două
sau mai
egale 2) , ca şi un segm ent de dreaptă. le, dintre care unul
El est e diviz at prin mijlo cul său în două arce parţia
mai mare decît arcul
este comp us din punct e M, astfeT încît arcul AM
este
arcul AM este mai mic decît MB.
MB, celălalt, din punct e M, astfel încît

Fig. 6 Fig. 7

opu.se (A, B, fig. 7),

9. Două punct e ale- unui cerc se nume sc diame tral
dacă dreap ta care le uneşte trece prin
centr u. Această dreaptă se numeşte

ne deplasăm (ceea ce era inutil

l) Este esenţial aici să specilicăm sensul în care
drepte i), deoare ce puncte le A, B împar t cercul în două arce, şi ordine a în care
tn cazul dacă, plecîn d din punctu l A, ne-am
am întîlni puncte le B, C nu ar mai fi aceeaşi,
dintre arce sau al celuila lt.
deplas a în sensul unuia segme ntele de dreaptă.
1 ) Aceeaşi observaţie ca înaint e (p. 13, nota 2) pentru
1C INTRODUCERE

diametru. Este limrede că un diametru are lungimea de două ori mai mare
decît aceea a unei raze.
Evident, un cerc este determinat, dacă se dă unul dintre diametrii lui.
Centrul său este atunci mijlocul acestui diametru.
Un diametru AB împarte cercul în două arce, reprezentînd respectiv
porţiunile de cerc situate în cele două semi plane determinate de dreapta AB.
Aceste două porţiuni sînt egale; le putem face să coincidă, suprapunînd (6)
semiplanele corespunzătoare. Avem deci, astfel, două semicercuri.
De asemenea, suprafaţa cercu lui este împărţită printr-un diam, ru
în două părţi egale, care se suprapun în acelaşi timp cu cele precedente.
 CARTEA 1NT11
'
\ Ll~IA DREAPTĂ

CAPITOLUL I
UNGHIURI

10. Se numeşte unghi figura formată de două semidrepte care pleacă

di{\ acelaşi punct. Acest punct se numeşte Yîrful unghiului, iar cele două
semidrepte sînt laturile lui.
Un unghi se notează prin litera vîrfului său, scrisă între alte două litere
care arată laturile, punîndu-se adeseori deasupra un semn special. Dacă
însă figura nu cuprinde decît un singur unghi avînd vîrful considerat, litera
vîrfului va fi suficientă pentru a nota unghiul. Astfel, unghiul celor două
....-..
semidrepte AB , AC (fig. 8) va fi notat BAC sau, mai simplu A.
"
Două unghiuri sînt egale, în conformitate cu definiţia figurilor egale
(3), dacă, suprapunîndu-le, le putem face să coincidă .
....-.. ....-..
Două unghiuri egale, BA.C, B'A'C', pot fi suprapuse în două moduri
diferite, şi anume: ori latura A' B' ia direcţia lui AB şi A 'C', direcţia lui
AC, ori i,nvers. Trecem de la un mod la celălalt, răsturnînd unul dintre
unghiuri, de exemplu, deplasînd unghiul BAC în aşa fel, încît /!B să ia
direc\ia ocupată iniţial de AC, şi reciproc.
11. Se spune că două unghiuri sînt adiacente, dacă au acelaşi vîrf,
o latură comună şi sînt situate unul de o parte şi altul de cealaltă parte a
acesteia.
Dacă două unghiuri, AOB, BOC, sînt adiacente (fig„ 9), unghiul AOC
se numeşte suma lor.
Suma mai multor unghiuri este independentă de ordinea părţilor com-
ponente.
Pentru a compara două unghiuri, le transportăm în aşa fel, încît să
aibă acelaşi vîrf, o latură comună şi
să fie situate de aceeaşi parte a laturii
....-.. ....-..
comune. Fie AOB, AOC cele două un-
ghiuri astfel aşezate. Dacă, înconju-
rînd punctul O, întîlnim laturile în
ordinea OA, OB, OC (fig. 9), unghiul
....-.. A------!J
AOC este egal cu suma lui AOB şi a
....-.. Fig. 9
unui alt unghi, BOC; în acest caz,
....-.. ....-..
spunem că el este mai mare decît AO B, iar acesta mai mic decît AOC; dacă,
dimpotrivă (fig. 10), ordinea este OA, OC, OB, atunci unghiul AOB este
....-..
mai mare decît AOC. Unghiul BOC, care, adăugat la unul dintre aceste
două unghiuri ne dă celălalt unghi, este diferenţa Ier.
 LINIA DREAPTĂ
18

OB coin cide cu OC, cele două

În sfîrşit, în cazu l inter mE: diar , cînd
ung hiur i sînt egal e (nr. prec eden t).
tă o semidreaptă AM care îl
În inte rior ul oricărui ungh i BAC exis p-
eşte bisectoarea ung hiul ui. Sem idre
împ arte în ?ouă ~ăr~i ega l~. Ea se .numBAM formează cu AB un ungh i mai
·t e le duse dm A ş i situ ate m ung hiul vala bil pent ru sem i-
mic decî t cu AC; cont rariu l este
drep tele situ ate în ung hiul MAC .
lul etc. altu i
Spu nem că un ungh i este dubl ul , trip hiur i ega le
a a două , trei ele. ung
ung hi , dacă el este sum
a, treim ea etc. , celu i
cu aces ta. Aces ta va fi atun ci jumătate
dint îi.
i nu depi nde
O b s e r v a ţ i e. Mărimea unu i ungh (5) , deci
sem idre pte
Fig. 10 de lung imea latu rilor sale , care sînt ite nemă rginit.
nem prel ung
p e care treb uie să le presupu OA ,
i form at de două sem idre pte
8 · 12 . Fie un ungh de pun c-
dinc olo
O B (fig. 11). Dacă prel ung im pe OA dire cţia OB' ,
pc OB , în
tul O, în dire cţia OA' , şi, la fel ,
formăm un nou ung hi A'O B'.
două ung hiur i
Se num esc ungh iuri opuse la l'îrf
unu ia sînt prel ungi rile
AOB , A'O B', astfe l încî t latu rile
8' latu rilor celu ilalt .
Teoremă . Două ungh iuri opus
e la vîrf sînt egale.
Fig. 11
1n adevăr, să răsturnăm (IO) ung hiul BOA ' (fig. 11 ).
altă part e, latu ra OA' , ocup înd
Latu ra OB va lua locu l lui OA' şi,
pe de
l
OA, prel ung irea lui OA' , va lua locu
vech ea poziţie a lui OB, sem idre apta locu l lui A'O B': deci
AOB va veni în
lui OB' , prel ung irea lui OB. Ung hi4l
aces te două ung hiur i sînt egal e.
ptă dusă din cent rul unu i
cerc
13. Arce ~i unghiuri. Oric e semidrea
ai în unu l.
taie aces t cerc într- un pun ct , şi num ul în cent rul O al cerc ului determină
Oric e ungh i AOB (fig. 5) avîn d vîrf
ăţi pun ct ele de inte rsecţie ale
cerc u-
pe a ces ta un arc AB , avîn d ca extremit va fi vorb a desp re
u (v. şi nr. 20 bis),
lui cu latu rile ung hiul ui . În prin cipi
arcu l mai mic decî t un sem icerc . icerc poat e fi cons ider at cupr ins
Inve rs, oric e arc mai mic decî t un sem la
a le ung hiul ui form at de raze le duse
între latu rile unu i ung hi la cent ru,
extrcmităt.ile arcu lui.
ri egale
Teo~mă. P e acelaşi cerc, sau pe cercu
(ma i mici decî t un semi cerc) cores pun d ungh iuri la cent rn
1° La arce egale
egale, ş i invers. un semicerc} corespun d ungh iuri la
2° La arce neegale (m ai mici decU .
spun zînd u-i ungh iul la cent ru mai mare
cent ru neegale, arcu lui mai mare core cerc} este sum a alto r două arce ,
3° Dacă un arc (m ai mic decît un semi iuril or la centru co respunză toare
ungh iul la cent ru corespunză tor este sum a ungh
celor două arce. arce , pe care le pres upu nem
1°, 2°. Fie AB, AC (fig. 5) cele două sens (8).
acelaşi pun ct A , în acelaşi
situ ate p e acelaşi cerc , porn ind din aşez ate cum s-a arătat
AO B, AOC , sînt
Astf el, cele două ung hiur i la cent ru se succ ed în acee aşi ordi ne ca
, OC
la nr. 11. Dar, sem idre ptele OA , OB
 UNGIDURl
19

şi puncte le A , B , C pe cerc. Mai mult , dacă semidrept ele OB , OC coincid,

acelaşi lucru se în tîmplă cu punctele B , C, şi invers .
3° Întrucît suma a două a rce (8 bis) , se formează a şezînd arcele aşa
cum sînt aşezate arcele AB , BC (fig . 5), unghiul la centru AOC , corespun-
zător aces tei sume, v a fi suma celor două unghiuri la centru AOB
, BOC,
pentru c ă acest ea sînt astfel adiacente .
Ca urmare, p entru a compara diferite unghiuri , putem s ă descriem ,
din vîrfurile lor drept centre, cercuri avînd toate aceeaşi rază, fixată o
dată P.entru toate, şi să comparăm apoi arcele det erminate pe aceste
cercuri .
Împărţire a unui unghi în două sau mai multe părţi egale r evine la
împărţire a în părţi egale a arcului cuprins între laturile sale, de
pe un
cerc cu centrul în vîrful său.
14. Per pendicula re. Unghi drept . Se spune că două drepte sînt p erpendi-
culare una p e cea laltă , dacă printre cele patru un ghiuri pe care ele le formea ză,
13Înt două unghiuri adia cente egale . De exemplu , dreapta AOA' (fi g . 12),
este perpendi ~ulară pe BOB', da că un ghiurile numerota te în figură cu 1 şi
2 sînt egale. l n acest caz , cele patru un ghiuri din O v or fi egale, deoarece
,_ "
A
unghiurile 3 şi 4 (fig . 12) sînt respectiv egale cu 1 ş i 2, ca opuse la vîrf .
A

Un unghi a le cărui la turi sînt p erpendicu lare înt re ele se numeşte

unghi drept. .
Te oremă . Jntr-un plan dat , printr-un punct luat pe o dreaptă, putem
duce o perpendic ulară. pe aceas tă dreaptă şi numai una.
Fie de dus prin punctul O (fig . 12), o perpendic ulară pe dreapta AA ',
care trece prin acest punc t. Va fi suficient să de- {J
scriem , din punctul O ca centru , un cerc care t a ie
dreapta dată în A ş i A' , apoi să împărţim semi-
cercul AA' în dou ă 'p ărţi egale, prin punctul B.
OB v a fi perpendiculara căutată; ş i invers, o perpen- 2 7
diculară pe A A', dusă în punctul O, trebuie să A - -- -0-+-- ---1A'
împartă a rcul AA' în două părţi ega le. 3
Corolar ..Se vede că un unghi drep t de termi nă
pe un cerc cu centrul în Yî.r/ul său un arc. egal cu
un sfert din acest cerc.
!J'
T oate unghiurile drepte sînt egale, deoarece ele
determin ă arce cga le p e cercuri egale, av înd cen- F ig. 12
trul în vîrful fi ecărui a dintre e le. \
15. Dacă, printr-un punct , ducem mai multe
.............. ..............
.semidrepte, suma unghiurilo r con.secutiYe ( AO B , BOC, A
,........ ...... ' -----'lt
COD , DOA , fig . 13), astfel formate în jurul punc-
iului , este egală cu patru unghiuri drepte.
Într-ad evăr suma arcelor determina t e de aces te
unghiuri . pe un cerc cu centrul în punctul consi- Fi g. 13
derat , este ega lă cu cercul întreg.
Dacă , printr-un punct al unei drepte, ducem de aceeaşi parte a acestei
drepte, mai multe semidrepte (fig. 14), suma unghiurilor consecuti11e, astfel
formate, es te ega lă cu două unghiuri drepte.

t•
20 LINIA DREAPTA

Într-adevăr, suma arcelor determ inate este semicer cu 1.

Recipro c, dacă două sau mai multe unghiur i aYînd acelaşi Yîrf *i fiind
............. ............. ............. .............
ca sumă
fiecare adiacen t cu cel precedent ( AOC, COD, DOE, EOA', fig. 14) au
două unghiur i drepte, laturile extreme sînt în linie dreaptă.
Intr-adevăr aceste laturi extrem e taie un cerc
0
avînd ca centru vîrful comun, în două puncte diame-
tral opu~e, întrucî t arcul total determ inat de ele este
un semicer c.
A' Obse rv aţi e. Unghiu l AOA' (fig. 14), ale
cărui laturi sînt în prelung ire şi care este egal
cu
(}
două unghiu ri drepte, se numeşte unghi cu laturile
.F ig. 1!1
în prelung ire. '
15 bis. Teoremă. Bisectoarele celor patr11 unghiur i formate de două drepte
concurente formează două drepte nemărginite, perpend iculare între ele.
ă
Fie AA', BB' (fig. 15) două drepte care se întretai e în O şi formeaz
unghiu rile AOB, BOA', A'OB', B'OA, ale căror bisecto are
sînt Om, On, Om', On'; spunem că "'
1° Om, Om' sînt în prelung ire, şi la fel On, On'.
2° Cele două drepte astfel formate sînt perpend iculare. A
În primul rînd, Om este perpendiculară pe On, pen-
tru că cele două unghiu ri AOB şi BOA', avînd ca sumă
..........._ ..........._ n· 17

două unghiu ri drepte, jumătăţ ile lor mOB şi BOn au ca

sumă un unghi drept.
Însă, aplicîn d acelaşi raţionament unghiu rilor BOA'
şi A'OB', vom vedea că Om' este perpendiculară pe
On.
astfel, On' este pre- m' .
Deci Om' este prelung irea lui Om; tot
Fig. 15
lungire a lui On.
16. Se numeşte unghi ascuţit un unghi mai mic decît
drept.
un unghi drept; unghi obtuz, un unghi mai mare decît un unghi
este egală
Două unghiu ri se numesc complem entare dacă suma
lor
lor este egală cu două un-
cu un unghi drept, supleme ntare, dacă suma
ghiuri drepte. 1)
17. Măsura u~hiu.rilor. Raport ul a două mărimi de acelaşi fel este
mărimi o cuprind e
numărul care exprimă de cite ori una dintre aceste
pe cealaltă sau ce fracţie din aceasta cuprind e ea.
De exempl u, dacă, împărţind segmen tul AB în cinci părţi egale, una
spunem
dintre aceste părţi este cuprinsă exact de trei ori în segmen tul BC,
că raportu l dintre BC şi AB este egal cu 3/5.
Dacă, dimpotrivă, o cincime din AB nu se cuprind
e de un număr
întreg de ori în BC, de exempl u, dacă ar fi cuprins ă mai mult decît de
ori, 3/ 5 ar fi o valoare aproximatiYă
trei ori şi mai puţin decît de patru
lui BC /AB; ar fi 11aloarea acestui raport cu aproximaţie prin lipsă
a raportu
de 1/5 (Yaloarea prin adaos cu aproximaţie de 1/5 fiind 4/5).
1)V. Let;ons d'Arithm etique de J. Tannery , cap. X şi XIII.
I, Aritmeti ca
[De asemene a, v. E. Rusu, Aritmeti ca şi Teoria Numerel or, voi.
cap. V, Editura Tehnică, 1960. (N. Red. E.T.)].
 UNGH IURI
21

Rap ortu l a două mari mi de acelaşi fel,

a , b, este egal cu rapo rtul a
două mărimi de acelaşi fel una
cu alta (dar nu neapărat de acelaşi fel
~ele clint ii) a', b' , dacă, orica
re ar fi n, valo area celu i dint îi rapo cu
aproximaţie de 1 / n , este egală cu rt, cu
valo area celu i de-a l doile a , cu aceeaşi apro
maţie de 1/n. xi-
Măsura unei mărimi , efectuată
cu o mărime de acelaşi fel, luaţă ca
unit ate, este rapo rtul dint re mărimea
dată şi unit ate.
Ave m, de altfe l (Let;ons d'Ar ithm etiqu
proprietăţi:
e de J. Tann ery) , următoarele
1° Două mărimi de acelaşi fel , care au aceel
unita te, sînt egale. l§i măsură, relatiyă la aceeaşi
2° Rapo rtitl a două mărimi de acelaşi fel este
care le serYesc respectiY ca măsură, relat egal cu rapo rtul nume relor
iYă la aceeaşi unita te.
3° Rap ortu l a douli, nume re este egal cu cîtul
acestor două num ere.
Etc.
Teoremă. În acelaşi cerc, sau în două
ungh iuri la centr u este egal cu rapo rtul cercuri egale, rapo rtul a două
arcel or pe care le determină.
Fie 1) (fig. 16) cele două arce AB , CD,
ungh iul la cent ru AO B în trei părţi egal de pe cerc ul O. Să împărţim
e , de exem plu, şi să pres upun em
<:ă una dint re aces te părţi ar
pute a fi cuprinsă de patr u ori, nu însă
de
<:inci ori, în ungh iul COD: valo area
rapo rtulu i COD este 4/3, cu apro xi-
ţie de 1/3 (prin lipsă ) . AOB
Însă împărţind ungh iul AOB în
trei părţi egal e, am împărţit toto -
dată şi arcu l AB în trei părţi ...........,
egal e (13) . Dacă o treim e din AOB a
fi cuprinsă de patr u ori, însă nu de putu t
cinc
(13) că o treim e din A B poat e fi cuprinsă i ori , în ungh iul_ COD, rezultă
de patr u
ori, nu însă de cinc i ori , în arcu l CD.
Prin urm are,
• valo rile aces tor două rapo arte, cu apro
xiaiaţie de 1/3,
sint egl!le; tot astfe l, valo rile cu apro
ximaţie de
1/n, pent ru orica re valo are a lui n: aşad
ar, teore ma
este demonstrată.
Corolar. Dacă am luat, ca unita te de ungh
ungh iul la centr u care cupr inde între latur i,
ile sale uni-
tatea de arc, orice ungh i la centr u are aceea
şi măsură
ca şi arcul cupr ins între latur ile sale.
Aces t enunţ se redu ce la cel prec eden
rece măsura unei mărimi este rapo rtul dint t , deoa -
re această Fig. 16
mărime şi unit ate.
Pres upun înd, cum vom proc eda în cele
tmita te de arc, pe fiecare cerc, arcu l dete ce urmează , că am luat ca
rmin at de un ungh i la centr u egal
1)
Teore ma devin e e v identă, dacă admi tem
următoarea propoziţie din aritm
XIII , nr. 493: Două mărimi sînt propo etică
(Tann ery, Lefon s d' Arith mctiq ue, cap.
dacă: 1) aceleiaşi valor i a celei
dintU li corespunde întotd eauna aceeaşi rţionale
doua ,i 2) sume i a dowi valor i ale celei dintl
i îi cores
valoa re a celei de-a
punde suma valor ilor respe ctive al6
~el.ai de-a doua. Aces te dom'I
condiţii sînt verif icate aic i
Demons traţia din tex t nu Iace, (13)] .
de altfe l, decit să reproducă, in acest
cular , demonstraţia teore mei gener ale caz parti -
din aritmetic ă.
•
2 LINIA DREAPTĂ

u unitatea de unghi, corolarul acesta se enunţă sub următoarea formă prescur-

ată: Un unghi la centru are ca mă,sură arcul cuprins între laturile sale.
18. Definiţiile amintite mai înainte ne îngăduie să stabilim o impor-
antă convenţie. ·
De acum înainte, vom putea presupune că toate mărimile asupra cărora
iVOm raţ.iona au fost măsurate, pentru fiecare fel de mărime fiind aleasă o
nitate determinată; şi în toate egalităţile pe care le vom scrie, cantităţile
e vor figura în cei doi membri nu vor mai reprezenta înseşi mărimile, ci
ăsurile lor.
Vom putea scrie~ astfel, o mulţime de egalităţi, care, altminteri, nu
ar avea nici un sens. De exemplu, ni se va putea întîmpla să egalăm între
ele două mlirimi de natură diferită, deoarece va fi vorba despre egalitatea
celor două numere care exprimă măsura lor, egalitate al cărei sens este pe
eplin clar. De asemenea, vom putea scrie produsul a două mărimi oarecare,
(ieoarece am definit produsul a două numere etc.
Totodată, cînd vom scrie, ca mai sus, egalitatea a două mărimi de
celaşi fel, această egalitate va avea aceeaşi semnificaţie ca pînă acum,
eoarece egalitatea a două mărimi şi egalitatea măsurilor lor se reduc una
I a alta (17).
Cu această convenţie, putem scrie, dacă A B este un arc oarecare şi
V centrul cercului:
............
AOB =arc AB.
Este totuşi important să insistăm asupra faptului că egalitatea de
ai sus presupune, în mod esenţial, unitatea de unghi şi unitatea de arc
rstfel alese, încît să verifice condiţia specificată mai sus.
I_ 18 bis. Cercul a fost împărţit, iniţial, în 360 părţi egale, numite grade
~exagesimale şi cuprinzînd fiecare cîte 60 minute, care se împart, la rîndul
ror, fiecare în cîte 60 secunde. Arcele se măsoară, deci, în grade şi ca urmare
nghiurilc sînt de asemenea măsurate în grade, numărul de grader minute

~
i secunde al unui unghi fiind numărul de grade, minute şi secunde ale
reului determinat de acest unghi pe un cerc cu centrul în vîrful său. Unghiul
drept corespunde unui sfert de cerc, adică la 90 de grade. De aici rezultă că
măsura unui unghi la centru nu depinde de raza cercului pe care am măsurat
arcele, deoarece unitatea de arc aleasă (gradul sexagesimal) are o valoare
independentă de această rază, anume a nouăzecea parte din unghiul
drept.
Pentru ;:i scrie unghiurile (sau arcele) în grade, minute şi secunde, se
oloseşte o notaţie prescurtată: unghiul de 87 grade, 34 minute şi 25 secunde
se scrie: 87°34'25 ".
Introducerea diviziunii zecimale în toate celelalte genuri de măsură
a dus la folosirea unui alt mod de diviziune, în care cercul nu mai este
împărţit în 360 părţi egale, ci în 400 părţi egale numite grade centezimale.
Gradul centezimal, ceva mai mic, după cum vedem, decît gradul sexagesi-
mal este deci a suta parte din unghiul drept.
Gradul centezimal se subdivide zecimal: nu avem deci nevoie, în mod
riguros, de o denumire specială pentru subdiviziunile sale, care se scriu
 UNGHIURI
23

Astfe l, pute m vorb i desp re

după regu lile obişnuite ale numeraţiei zecim ale.
ungh iul de
3g ,5417

(adică de 3 grad e şi · 5417 zecim i de

miim i).
Totuşi, ades eori, sutim ea de grad cente zima l este denumită minu t
ţentezimal şi se notează cu semn
ul c (în loc de ' pent ru minu tul sexagesi-
); de asem enea , sutim eaminu tului
mal, adică a şasezecea parte dintr -un grad
e de grad cente zima l) , este secun da centezimală,
cente zima l (zeci mea de miim
notată prin simb olul cc. Astfe
l, ungh iul de mai sus se mai poat e scrie
3g 54c 17cc.

Un grad cente zima l valorează

3600
, adică 9 /10 din grad ul sexa gesim al,
400

sau 54'. Un grad sexa gesim al valore-ază

4
00g = 1g 11c 11cc 1... (cu alte
360

cuvi nte, 10/9 dintr -un grad cente zima l). e, se poate duce o perpen-
19. Teoremă. Dint r-un punc t exter ior unei drept
diculară pe această dreaptă, şi
numa i una.
tul O şi drea pta :ry (fig. 17).
1° Se poate duce o perpendiculară. Fie punc
care conţine punc tul O, pent ru
În jurul lui xy ca axă, rotim semi plan ul
tul O ajun ge în O'. Unim O cu O'.
a-l raba te peste celălalt semi plan . Punc
Această dreaptă taie pe xy, deoa
rece ea uneşte două pul)c te situ.a te de o
tul de intersecţie, ungh iuril e
parte şi de alta a lui xy. Dacă I este punc
poziţ ia pe care o ia Olx, cînd raba -
O'lx şi Olx sînt egale , deoa rece O'Ix este
print r-o rotaţie în juru l lui xy.
tem unul dintr e semi plan e peste celălalt,
sînt perp endi cular e.
Prin urma re, cele două drep te xy şi 00' OM o perpendiculară dusă
2° Nu se poate duce decît una. În adevăr, fie
t .segm ent de drea ptă cu o lung ime MO" ,
din O pe xy: să prelu ngim aces
egală i.:u el însuşi. Dacă vom raba
te din nou unul din semi plan e peste
celălalt, segm entu l MO se va supr
apun e peste MO" , 0
, fiind
deoa rece ungh iuril e OMx şi O"M sînt egale
x
O vine
drept-e; şi, deoa rece MO" =M O, punc tul
urma re, punc tul O" coinc ide cu O' şi
în O". Prin
de dem onst rat. I
drea pta 00" cu 00', ceea ce era în .x li
l unui punc t
· 19 bis. Se numeşte sime tricu
cu-
endi
rapo rt cu o dreaptă xy extre mita tea perp
ngită
larei dusă din punc tul O pe dreaptă şi prelu Din
aceas tă perpe ndicu lară.
cu o lungim~ egală cu O' O"
tă că aces t sime tric
consideraţiile prece dente , rezul
de punc -
nu este altce va decît noua poziţie ocupată Fig. 17
tul O după rotir ea în juru l lui xy.
sime tricu l fiecăruia dintr e
fiind dată o figură oarec are, pute m constŢui
astfe l cons truit.e formează o nouă figură,
punc tele ei. Mulţimea sime trice lor rică
numită sime trica celei dintî i.
Se vede că, pent ru a obţine figur a simet
pute m roti în juru l lui xy
a unei figur i date , în rapo rt cu o dreaptă
xy,
fieca re dintr e semi plan ele determin~te
planu l care conţine figur a, astfe l încît
 LINI A DR'l!APTA

poziţie pe car e
dre aptă să ia loc ul cel
uila lt, ma rcîn d apo i nou a
de această
o ia figu rainiţială. De aic i rezultă:
Teoremă. Două figu ri
pla ne simetrice sîn t egale.
pte este o dreaptă.
Corolar. Fig ura sim etri că une i dre y , se spu ne că ea
Dacă o figură coi nci de
cu sim etri ca ei în rap ort cu x
ea adm ite ace asti i dreaptă
sim etr ică în rap ort cu ace astă dreaptă, sau cll
este
ca axă de simetrie. o figură F cu sim etri ca ei F'
, a treb uit
20. Pen tru a face să coincidă ra din pla nul ei. Tre bui e să observAm
să folo sim o miş care
car e a scos figu
miş care, coincidenţa nu poa
te fi stabilită; aceast a pen tru
că fără o astf el de Voin exp lica ce treb uie
că sensurile de rotaţie sîn
t inv erse în cele două figu ri.
resi e .
sii înţelegem pri n această exp două reg iun i.
Vom obs erv a, întî i, că pla nul figu rii împ arte spaţiul în car e este
fi ace ea
una din tre ace ste reg iun i va
Pen tru a scu rta exp rim are a , uat ă ded esu bt.
situată dea sup ra pla nul
ui ; iar cealaltă, ace ea sit em con side ra ca
hi BA C, pe car e·l put
Fie acu m, în figu ra F, un ungîn inte rior ul ung hiu lui , de la poziţia A B
mobilă
fiin d des cris de o semidreaptă ra vom spu ne
a AC (fig . 18) . Ace st ung hi BA C văzut de dea sup
la poz iţi , dupA cum sem idre apt a
că are ca sen s de rotaţie
sen sul ind irect sau sen sul direct
nic sau în sens inv ers ) . Pen trur
1
că sen s.ul ace lor de cea sor
par e să se roteas în , un observ ato
în ace st din urmă caz . Atu nci
a fixa ide ile, ne vom situ a şi cu cap ul în direcţia lui B ,
pic ioa rele în A
cul cat în lun gul lui AB , cu ea latu ra AC în
ded esu bt a pla nul ui, va ved
car e va pri vi spr e par tea de AB pri veş te latu ra AC ,
, n urm are , dac ii rămînind cul cat pe
sttn ga sa; şi pri .
bt a pla nu lui în dre apt a sa .
el va ved ea par tea de ded esu de rota ţie al unu i ung hi , văzut de dede-
Est e lim ped e că, pen tru sen sul l dea supra cu cuv tntu l
i sus , înlocui nd cuv tntu
sub t, am put ea rep eta cele de ma
dedesu bt, şi inv ers . în direcţia AB şi priv ind 11pr
e AC va
Deo arece un obs erv ato r lun git sup ra pla nul ui în sttn ga sa, dacă are
de dea
ave a io mo d nec esa r par tea că sen sul de 1'otaţie
dre apt a, şi inv ers , ne dăm sea ma
par tea de ded esu bt în parte a pla nul ui sau din cealalt re
d 1) .
ă cum îl con sid eră m din tr-o
se schimbă, d"p mo d oer eca
Să pre sup une m acu m că
unghiu l se deplasează într-un l , ant ren at
me nt. Ob ser vat oru
in pla nul său, fără să iasii
din el nic i un mo
imb a poz a în rap ort
iţi
în această mişcare, nu-şi va sch sup ra pla nul ui, aşa
şi dea
cu reg iun ile de ded esu btu l

AL~
nt,i chim bat d8 orice de-
inc it sen sul de rotaţie rămtM
din pla nul ei.
plasare, care nu scoate figura el d«ji mişcare nu
Pen tru a dem ons tra că o astf
te sim etri ca ei F', est e
poa te să aducă o figură F pes
sensur ile de rotaţie sîn t
suf icie nt dec i să arătăm că
. · 18 ă , am văzut că trec em
inv erse în cele două figu ri . lns
-F 1g.
pla nul pes te el însu şi, pri ntr· o rotaţie to jur ul
F', rlis turn înd
de la F la
răsturnare , pun cte le situ
ate dea sup ra pla nul ui
. lui xy (19 bis) . ln această
ţie, treb uie sii se ţinii.
seam a do
l) Se va obst-rva că, pe ntru a defi ni sens ul d e rota ..-...
sens con trar cu CAB . vers ată.
in r~ 1tfe l, ung hiul BA C este d e Inie i ·
 UNGH IURI
25

rotaţie a l unui ungh i din F,

trec dede subtu l lui, şi recip roc. Sens ul de tricu lui său, văzut
văzut de jos, este deci acelaşi cu
sensu l de rotaţie al sime
rile de rotaţ ie sînt con-
de sus; prin urma re, privi te din aceeaşi
parte , sensu
trare , ceea ce era de demo nstra t.
un plan este orien tat, dacă
20 bis. O b ser v a ţi i. I. Se spun e că În conf ormi tate cu cele
ungh iuri.
am indic at care este sensu l direc t pent ru ebi, între cele două regiu ni
e la a deos
spus e înain te, a orien ta un plan revin
num ele de parte de deasupra a
ale spaţiului, pe aceea căreia îi vom da
plan ului.
vîrfu l în O ca fiind descr is
I I. Pute m să ne reprezentăm un ungh i cu
conf unda tă iniţial cu prim a latură,
de o semidreaptă dusă din O şi care,
direc t sau inver s), pînă ajung e să
se roteşte în plan în jurul lui.( ) (în sens
coincidă cu "latur a a doua .
Dacă semi drea pta a efect uat un
sCert de rotaţie, ungh iul este drep t.
rotaţ ie, avem un ungh i cu latur ile în pre-
Dacă ea a efect uat o jumătate de
lung ire, cum este AOA ' (fig. 12 sau 14).
la nevo ie , desp re ungh iuri
De altfe l , nimi c nu ne opreşte să vorb im, m presu pune că semi -
deoa rece pute
mai mari decît două ungh iuri drep te ,
decît o jumătate de rotaţie.
drea pta noastră mobj l ă descr ie mai mult
I II. E~te limp ede că, la fel cu un ungh i, un arc de cerc poat e avea
de, bineînţeles, de ordin ea în care
sensu 1 direct sau sensu l indir ect care depin
ţi.
enunţăm cele două "extremită
Două punc te A, B, "luate pe un cerc,
împa rt acest cerc în două arce
nu fie diam etral opus e) sînt unul
care (cu condiţia ca cele două punc te să
, iar celă lalt mai mare. Treb uie
mai mic (mai mic <lecit o jumătate de cerc) lor (după •
i A, B, fiind date în ordin ea
menţionat că cele două extremităţ
a şi B a doua ), acest e două arce
ce am conv enit, de exem plu, că A este prim
sînt de sensu ri contr are .

EXERCIŢJJ

cu
de dreaptă AB, '1ista nia CM este egală
I. Notin d cu ,U mijlo cul unui segm entun punct interi or segm entul ui, şi cu semi-
semidi(erenţa dintre CA şi GB,
dacă C este
pe una dintre prelu ngiril e lui AB.
suma lui CA cu CB, dacă C este luat ife-
2 . OM fiind bisect oa1·ea unui unghi AOB , ungh iul COM este egal cu semid

"""
l'enţa dintre COA şi COB, dacă"""" semid reapt a OC se aîlă în interi orul ungh
aceste i sem idiferenţe,
cu suple ment ul dacă semid reapt a OC se aClă în ungh
iului AOB ,
iul A 'O' B ' ,
şi

""""
opus la vîrf lui AOB . El este egal cu
lte două ungh
""""
iuri rorma
""""
semis uma lui COA cu COB, dacă aceas
te de
trt semi-
drept e le AOA ',
<lreaplă este situată într-u nul din
celela
BOlJ' . rcpte OA, OB, OC, OD (care se succe d
3. Dacr1 din pun ctul O pleacă patru semid
în ordin ea în care au fost sc1·ise ) , astfel ,
""""
la fel OB
""""
încît AOB = COD şi BOC = DOA ,
şi OD.
"""" """" să se
ngire
demo nstrez e cit OA şi OC sint în prelu OA, OB, OC, OD sînt astrel încît bisoc-
•· Dacă cele patru semid rcpte conse cutive tă, şi la [el bisec toarel e ungh
iurilo r
linie dreap
toarrl e unghi urilor AOB , COD se artă în sînt în prelu ngire două cite două.
BOr, AOD , atunc i aceste patru semid rcpte
26 LINIA DREAPTĂ

CAPITOLUL lI

TRIUNGHIURI
21. Se numeşte poligon o porţiune de plan mărginită de porţiuni de
linii drepte (fig. 19). Acestea din urmă sînt laturile poligonului. Extremi-
tăţile lor sînt Pîrfurile lui.
Totuşi, în general, nu vom da numele de poligon decît unor porţiuni
de plan mărginite de un contur unic, care poate fi descris printr-o singură
trăsătură continuă. Astfel, porţiunea de plan haşurată din fig. 21 nu va îi,
pentru noi un poligon. ..
Un poligon se numeşte conpex (fig .. 19), dacă, prelungind nemărginit
fiecare dintre laturile sale, nici una dintre dreptele astfel obţinute nu tra-
versează poligonul. În caz contrar, (fig. 20), poligonul este concaP.
Poligoanele se clasifică după numărul de latur.i. Astfel, poligoanele
cele mai simple sînt: poligonul cu 3 laturi sau triunghiul, poligonul cu
4 ·laturi sau patrulaterul, poligonul cu 5 laturi sau pentagonul, poligonul cu
6 laturi sau exagonul. Vom avea ocazia să considerăm, de asemenea, poli-
goanele cu 8, 10, 12, 15 laturi, numite respectiv octogon, decagon, dodeca-
gon, pente-decagon.
Se numeşte diagonală a unui poligon orice dreaptă care uneşte două
vîrfuri neconsecutive.

O b s e r va ţ ie. Citeodată, într-un mod ceva mai g-cneral, numim poligon o

linie frîntă lnchisă oarcc~re, ale cărei laturi se pot încrucişa (ca în Iig. 22). În acest din
urmă caz, cînd linia Irîntă nu mărgineşte o arie unică, putem să-i dăm numele de poligon
impropriu. Dimpotrivă, vom spune că este vorba de un poligon propriu-:.is, dacă vrem
să specificăm că avem de-a face cu primu I caz (fig. 19 şi fig. 20), nu cu cel din fig. 22.

Fig. 19 Fig. 20 Fig. 21 Fig. 22

22. Printre triunghiuri, deosebim, în part icu Iar:

Triunghiul isoscel. Se numeşte astfel un triunghi rare are două laturi
egale. Vîrful comun acestor două laturi egale se numeşte în deosebi, Pîrful
triunghiului, iar latura opusă se numeşte bază;
Triunghiul echilateral, sau triunghiul care are t'oa Ie laturi le egale ;
. Triunghiul dreptunghic, sau triunghiul care are un unghi drept. Latura
opusă unghiului drept se numeşte ipotenuză, iar laturile care formează unghiul
dre t se numesc catete.
 TRIUNGHIURI 27

Se numeşte înălţime a unui triunghi perpendic ulara coborîtă din tr-un

vîrI pe latura opusă ; mediana este dreapta care uneşte un vîrf cu mijlocu l
laturii opuse.
23. Teoremă. Jn orice triunghi isoscel unghiurile opuse laturilor egale
sînt egale.
Fie triunghiu l isoscel ABC (fig. 23). Să întoarcem unghiul BAC peste
el însuşi (10), AB luînd direc'yia lui AC, şi reciproc.
Dat fiind că AB şi AC sînt egale , punctul B va lua locul punctu lui C,
. ............
şi invers. Unghiul ABC va ajunge deci în ACB , astfel încît aceste două
unghiuri sînt egale.
Reciprocă . Dacă , într-un triunghi, două . unghiuri sîrrt egale, triunghiul
este isoscel.
Fie triunghiu l ABC, în care B" = C.
" Să deplasăm acest triunghi .astfel
încît latura BC să {ie răsturnată peste ea însăşi (6), punctul B ajungînd
............
în C, şi invers. Deoarece ungh iul ABC este egal cu ACB, latura BA va lua
direcţia lui CA, ş i invers. Punctul A, intersecţia laturilor BA şi CA , îşi va
păstra deci poziţia iniţi ală, iar latura AB va lua locul lui AC.
Corolar. Un triungli.i echilateral are toate unghiiirile egale , şi reciproc.
Teoremă . Jn orice triunghi isoscel, bisectoarea unghiului de la Yîrf este
perpendiculară pe bază şi o intersectează _în mijlocul ei.
În triunghiu l isoscel ABC (fig. 24), fie AD bisectoare a unghiului A .
Dacă răsturnăm unghiul BAC peste el însuşi, a ceastă bisectoare nu·- ş i
schimbă. locul , şi la fel se întîmpl ă cu punctul D, unde ea taie baza.
DB
............
suprapunî ndu-se peste DC şi unghiul ADB peste ADC, avem DB = DC;
............ ............
ADB = ADC.
Observ aţi e . Într-un triunghi ABC, putem considera :
1° Bisectoare a unghiului A.
2° Înălţimea du să d in A.
3° Mediana dusă din acelaşi punct.
4° Perpendic u lara pe mijlocul lui BC.

axă de simetrie a triunghiul ui.

Această teoremă se mai poate enunţa,
c.leci, şi astfel : 1nălţimea unui triunghi isoscel
1JSte totodată bisectoare şi mediană; sau, me-
Ll ffi
·
În general, aceste pa_tru drepte sînt distincte între ele (v . ex. 17).
Teorema precedentă exprimă că, într-un triunghi isoscel , ele se confundă
t oate într-una singură , care este (19 bis) o
4
A

diana unui triunghi isoscel, este, în acelaşi

timp , înălţime şi bisectoare; perpendic ulara tJ C' 8 o o
pe mijlocul bazei trece prin Yîrf şi este bisec-
toarea unghiului de la Yîrf. .Fig. 23 Fig. 24
Corolar. lntr-lfn triunghi isoscel, înălţimile duse din extremităţile bazei
sînt egale între ele; acelaşi lucru este valabil pentru medianele duse din aceleaşi
Yîrfuri şi pentru bisectoarele unghiurilo r din aceste puncte, deoarece aceste
drept e sînt simetrice două cîte două.
28 LINIA DREAPTĂ

<
24. Propoziţiile urmează, cunoscute sub
care numele de cazuri de egali-
tate a triunghiurilor,. exprimă condiţii necesare şi suficiente pentru ca două
triunghiuri să fie egale.
Cazul 1. Două triunghiuri sînt egµle, dacă au o latură egală şi cele două
unghi1iri alăturate acestei laturi, respectiv egale.
Fie două triunghiuri ABC, A' B'C' (fig. 25), în care avem BC = B'C';
I'\
8 = "'
B'; C"' = C'.
"'

Să " B' A' luînd direcţia lui BA

ducem unghiul .B' peste egalul său B,
şi B'C', direcţia lui BC. Dat fiind că B'C' = BC, punctul C' vine în C şi,

deoarece C' :d:..(;, latura C' A' ia direcţia lui CA. Atunci, punctul A', inter-
secţia . laturilor B'A' şi C'A', vine în mod necesar la intersecţia lui BA cu
CA, adică în A. Coincidenţa este deci stabilită.
Cazul 2. Două triunghiuri sînt egale dacii au cîte un unghi egal cuprins
între două laturi respectiv egale.
" AB =A' B';
Fie două triunghiuri ABC, A' B'C', în care avem A"' = A';
AC= A'C' (fig. 25).
Ducem unghiul A' peste egalul său Â, latura A' B' luînd direcţia lui
AB, iar latura A'C', direcţia lui AC. Deoarece avem A'B' = AB, punctul B'
va veni în B; de asemenea, punctul C' va veni în C. Deci B'C' coincide cu
BC şi suprapunerea este completă.
Cazul 3. Dou{i, triunghiuri sînt egale, dacă au toate laturile respectiv egale.
Fie cele două triunghiuri ABC, A' B'C', care au toate trei laturile
respectiv egale. Să deplasăm al doilea triunghi astfel încît B'C' să se supra-
pună peste egala sa BC, ambele triunghiuri fiind situate de aceeaşi parte a
lui BC. Fie BCA 1 noua poziţie a triunghiului B'C'A'. Afirmăm că punctul
A 1 coincide cu punctul A. Aceasta este evident de la început, dacă dreapta
B'A' a luat direcţia lui BA, sau dreapta C'A', direcţia lui CA. De altfel,
dacă nu ar fi aşa, am fi format două triunghiuri isoscele, BAA 1 , CAA 1
(fig. 26), iar perpendiculara pe mijlocul lui AA1 ar trebui să treacă prin
punctele B şi C (23), cu alte cuvinte să se confunde cu dreapta BC; aceasta
este inadmisibil, deoarece dreapta BC, care lasă punctele A şi A 1 de aceeaşi
parte a ei, nu poate trece prin
mijlocul lui AA1 • Punctele A
şi A 1 nu pot fi deci decît con-
fundate, şi cele două triun-
ghiuri coincid.
O b s e r v a t i a I. Se
vede că, pentru a stabili că
Fig. 2:i Fig. 26 punctul A 1 coincide cu punc-
tul A, am căutat să vedem ce
s-ar întîmpla dacă aceste două puncte ar fi distincte; şi, ajungînd, în acest
caz, la o consecinţă evident falsă, am tras de aci concluzia că acest caz nu
este posibil. Acest mod de ra'ţionament, numit demonstraţie prin reducere
la absurd, este adeseori util.
 TRIUNGHIURI 29

O b s e r v a ţ i a li. Într-un triunghi, avem de considerat şase ele-

mente principale, şi anume: cele trei unghiuri şi cele trei laturi. Vedem că
este suficient să constatăm, în două triunghiuri, egalitatea a trei dintre aceste
elemente (alese în mod convenabil), pentru a putea afirma egalitatea celor
două triunghiuri şi, în particular, egalitatea celorlalte trei elemente.
O b s e r v a ţ i a III. Două triunghiuri (sau,
în general, două poligoane) egale pot să difere "B'
prin sensul de rotaţie (20). În acest caz, ele nu
pot fi suprapuse decît printr-o mişcare exterioară
planului. Dimpotrivă , dacă sensurile de rotaţie
sînt aceleaşi, cele două poligoane pot Ii făcute E
să coincidă pr·intr-o simplă alunecare în plan,
cum vom avea ocazia să constatăm.
25. Se numeşte unghi exterior al unui poli-
gon convex unghiul format de o latură cu pre- fi t'
lungirea celei următoare. Fig. 27
Teoremă. Orice unghi exterior al unui tri-
unghi este mai mare decît oricare dintre unghiurile interioare neadiacente cu el.
· Fie triunghiul ABC, în care construim unghiul exterior B'AC (fig. 2i ).
Afirmăm că acest unghi este mai mare decît, de exemplu, unghiul
interior C. Pentru a demonstra aceasta, ducem mediana BD , pe care o ,·
prelungim cu segmentul DE, egal cu ca. Punctul E fiind situatl) în unghiul
.............
B'AC, acesta va fi mai mare decît EAC. Însă acesta din urmă nu este decît
unghiul C, deoarece triunghiurile DAE, DBC sînt egale, ca avînd un unghi
egal cuprins între laturi respectiv egale , anume: unghiurile din D, egale
ca opuse la vîr!; AD = DC şi BD = DE, prin construcţie. Deci unghiul
exterior B' AC este mai mare decit unghiul interior C, ceea ce trebuia
demonstrat.
Unghiul exterior B'AC este suplementul unghiului interior A. Unghiul C
"- A "
fiind mai mic decît suplementul lui A, suma C +A este mai mică decît
două unghiuri drepte. Teorema noastră poate fi --deci enunţată astfel: suma a
A două unghiuri ale unui triunghi este mai mică decît două
unghiuri drepte. În particular, un triunghi nu poate avea
mai mult decît un unghi drept sau obtuz.
o Teoremă. Jn orice triunghi , unei laturi mai mari i
C' se opune un unghi mai mare.
8 Fie, în triunghiul ABC, AB >AC. Vom demonstra
Fig. 28 " " .
că avem C>B. În acest scop, vom lua pe AB lungimea
AD = AC (fig. 28). Conform ipotezei, dreapta DC este în interiorul un-
.........._
~hiului iniţial C şi , prin urmare, ACD este mai mic decît acest unghi C.
lnsă în triunghiul isoscel ACD , unghiul ACD este egal cu unghiul ADC,

) Punctul E se arJă pe aceeaşi parte a dreptei BAB' ca şi D (altfel, dreapta

1

DE, care are punctul B comun cu BAB ' , ar tăia-o din nou între D şi E, ceea ce este
imposibil), deci de aceeaşi parte eu C, însă B şi E sînt situate în părţi diferite faţă de
AC, pe care BE o taie în D.
30 LINIA DREAPTĂ

care este mai mare decît unghiul B, conform teoremei precedente, aplicată
triunghiului DCB. Teorema este ~eci demonstrată.
Reciproc, unui unghi mai mare îi corespunde1 ) o latură mai mare.
Acest enunţ este, evident, echivalent cu cel de mai înainte.
26. Teoremă. ln orice triunghi, o latură este mai mică decît suma celor-
lalte două.
În triunghiul ABC, să prelungim pe AB cu o lungime AD= AC
(fig. 29). Trebuie să demonstrăm că BC < BD 2 ) .
Or, unind C cu D ,
/) vedem că unghiul D, egal
cu unghiul ACD (23), este
8 ca atare mai mic decît un-
ghiu 1 BCD.

tJ
A~O t'
lnega litatea enunţată
rezultă , deci, din teorema

Fig. 29 Fig. 30 precedentă, aplicată triun-

ghiului BCD.
Corolare. I. În orice triunghi, o latură oarecare este mai mare decît dife-
renţa celorlalte două.
Inegalitatea BC < AB +AC ne dă , dacă scădem pe AC din ambii
membri,
BC-AC < AB.
II. Oricare ar fi cele trei puncte A, B, C, fiecare dintre distanţele BC,
CA, AB este cel mult egală cu suma celorlalte douâ şi cel pu/in egală cu dif~renţa
lor, egalitatea neputînd avea loc decît dacă cele trei puncte sînt în linie
dreaptă.
Teoremă. Linia dreaptă este mai scurtă decît orice linie frîntă avînd aceleaşi
exttemităţi.
Dacă linia frînlă nu are decît două laturi, teorema se reduce la cea
precedentă.
Fie acum o linie frîntă cu trei laturi ABC D (fig. 30). Să unim pe
B cu D. Vom avea
AD< AB +BD
şi, deoarece
BD< BC +CD ,
rezultă

AD < AB + BD< AB + BC + CD.

Teorema este, astfel , demonstrată pentru o linie frîntă cu trei laturi;
deoarece un raţionament analog poate fi folosit pentru a trece succesiv la
linii frînte cu 4, 5 etc., laturi, teorema este adevărată , oricît de mare ar fi
numărul laturilor.

1) Latura corespunzăto111·e unui unghi într-un triunghi es te cea opus_ă.

• 2) Teorema este evidentă, dacă BC nu este latura cca mai mare a triunghiului.
 TRIUNGHIURI 31

27. Se numeşte perimetrul unui poligon, sau al unei linii frînle oarecare,
suma laturilor sale.
Teoremă. Perimetrul unei linii frînte convexe este mai mic decît perimetrul
oricărei linii frînte care o cuprinde, avînd aceleaşi extremităţi.
Fie linia convexă ACDB şi linia AC' D'E'F' B (fig. 31), care o cu-
prinde. Să prelungim laturile AC, CD în acelaşi sens ACDB, adică latura AC
dincolo de punctul C,
latura CD dincolo de ' O'
punctul D. Aceste pre-
1ungiri nu taie linia E
frîntă interioară ACDB, r
deoarece aceasta este con-
vexă; ele intersectează
linia exterioară respectiv
în G şi în II.
Drumul ACDB este 6''
mai scurt decît ACH B, Fig. 31 Fig. 32
deoarece au o parte co-
mună ACD, iar partea BD, care rămîne din primul, este mai scurtă decît
partea DII B care rămîne dintr-al doilea. La rîndul său, drumul ACH B este
mai scurt decît AGD' E'F' B, deoarece, scăzînd părţile comune AC, H B,
rămîne segmentul CH, mai mic decît linia frîntă CGD'E'F'H. În sfîrşit,
AGD'E'F' B este, de asemenea, mai mic decît AC' D'E'F' B, deoarece AC
este mai mic decît AC'G. Avem deci
ACDB < ACIIB < ACGD'E'F'B < AC'GD'E'F'B,
ceea ce trebuia demonstrat.
Corolar. Perimetrul unui poligon con11ex este mai mic decît perimetrul
unei linii poligonale închise, care-l înconjoară din toate părţile.
Fie (fig. 32) poligonul convex ABCDE şi linia poligonală
A' B'C' D'E'F'G'A', care-l înconjoară din toate părţile. Să prelungim latura
AB în ambele sensuri, pînă întîlneşte linia frîntă în M, N; vedem că linia
AEDCB este mai mică decîl AMB'A'G'NB (teorema precedentă ) , aşa încît
poligonul AEDCBA arc un peri-
metru mai mic decîl poligonul
NMB'A'G'N. Dar, acesta, la rîn-
dul său, este mai scurt decît linia
frîntă care-l cuprinde pc ABC DE,
deoarece partea MB'A'G'N este
comună şi MN < MC'D'E'F'N.
Fig. 33 28. Teoremă. Dacă două
triunghiuri au un unghi neegal
cuprins între două laturi respectiv egale, celelalte laturi sînt neegale şi unghiu-
lui m:ii m!lre i se opune latura mai mare.
Fie triunghiurile ABC, A' B'C', în care AB = f4' B', AC= A'C'
A" >A'
" (fig. 33). Vrem să demonstrăm că BC este mai mare dccît B'C'.
 32 LINIA DREAPTĂ

Ducem triunghiul A' B'C' peste triunghiul ABC, astfel incît laturile
egale A'B' şi AB să coincidă. Unghiul A', fiind ma i mic decît A/\ , latura
A'C' va lua poziţia AD, interioară unghiului BAC. Să ducem bisectoarea
AE a unghiului DAC; această dreaptă, de asemen ea interi oară unghiului
BAC şi lăsînd deci punctele B şi C de părţi diferite, trebuie să t a ie latura
BC într-un punct E, situat între B ş i C. Dacă unim D cu E , vedem că cele
două triunghiuri ACE şi ADE, egale ca avînd un un ghi ega 1 (unghiurile din
A ) cuprins între două laturi respectiv egale (AE comun ă; A C = A 'C' =
= AD), dau DE= EC. Deci, inegalita tea BD < BE
ghiul BDE, ne dă
+
E D , din trÎ'un-
BD< BE EC +
sau
BD < BC,
ceea ce trebuia demonstrat.
Reciprocă. Dacă , în două triunghiuri , două laturi sînt respectiP egale şi
celel~l.te neegale, unghiurile opuse laturilor neegale sînt neegale, iar laturii mai
man i se opune unghiul mai mare.
Acest enunţ este echivalent cu cel precedent.
O b se r v aţi e. Teorem a de ma i sus nu presupu ne c îtu ş i d e pu\î n st abilit al
treilea ca z de egali tate a triunghiurilor (24). Ca atare, ea ne f urniz e ază o nouă dem on-
s tra ţie -a a ces tuia .
f n adevăr , dacă, în ace laş i timp cu AB = A ' B ' , A C= A 'C' am avea şi B C =
= B 'C' , ar trebui ca unghiurile din A ş i A ' a le ce lor dou it triunghiuri să f ie egale;
în caz contrar, a m văz ut că B C ş i B 'C' nu s înt ega le .
/\ /\
Or , d acă A = A ', cele d ouă t riungh iuri sînt ega le (a l d oilea caz de egalitate).

EXERC IŢll

S. Să se demons treze că un triunghi este isoscel

1° D acă bisect oarea este ş i înă lţime.
2° D acă m edia na es te ş i înă lţim e .
3° Da că bisect oarea est e ş i mediană.
6. P e latura Ox a unui unghi , luăm d ouă lungi mi OA , OB , ş_ i pe latura Ox' do uă
lung imi OA ', OB', res pectiv egale cu ce le dintîi; un im încruc i ş at AB', BA ' . Să se
d emonst reze că punctul I , unde se întretaie ce le d o uă drept e, a p a rţin e bisect oare i unghiu-
lui dat.
7. D acă do uă laturi a le unui triunghi sînt neega le , m ediana cu prinsit în tre e le
face cu cea m a i mică l atură un unghi mai mare d ecît cu cea l a ltă. (Se va imita con-
s truc ţi a d e la 25).
8. Dacă unim u n punct luat în planul unui t r iunghi cu cele tre i v ir!uri , rnma
segmente lor ast fe l obţinut e est e ma i mare d ecît semiperimet rul triun ghiului ; d acă
punctul este în interiorul triunghiului , suma est e ma i m i că decît perimetrul.
8 bis. D acă unim u n punct luat în planul unui poligon cu difer it e le sa le v îrfuri ,
suma segmentelor astfe l obţinute est e m a i mar e d ccît scmiperimelr ul p oligonului.
9. Su ma di agonalelor unui pa trulat er con vex est e c up rin să între semiperimet r u
ş i per imet r u .
10. P unctul d e in te rsecţie a diagonalelor unui patrulat er convex est e punctul
din plan astfel Inc it s uma distanţe l or s ale la ce le patru virfuri est e minimă .
11. Mediana unui triunghi est e mai mică d ecît semisuma laturilor care o cuprind
ş i m a i m are decit dife r e nţa dintre aceas tă se mi s um ă ş i jumătatea cele i de a t
reia la turi .
12. Suma medianelor unui triunghi est e mai m are d ecît semiperimet r ul ş i mai
mi că d ecît perimetrul triunghiului.
 PERPENDICULARE ŞI OBLICE 33

distanţelor
13. Să se găsească, pe o dreaptă dată, un punct, astfel încît suma cum aceste
după
sale la două puncte date să fie minimă. Să se distingă două cazuri, '
două puncte se află sau nu de o parte ~i de cealaltă a dreptei. în raport
Cazul al doilea se va reduce la cel dintîi (simetria unei părţi a figurii
cu dreaptll dată). puncte A, B, de
H • (Problem a biliardul ui.) Fiind date o dreaptă xy şi două
să afle pe această dreaptă un punct M, astfel ca unghiul
aceeaşi parto a drepţei, se
~
AMx să fie egal cu BMy.
Se obţine acelaşi punct ca tn exerciţiul preceden t. distanţelor
15. Să se găsească, pe o dreaptă dată, un punct, astfel încît diferenţa
sale la două puncte date să fie maximă.
nu de aceeaşi
Se vor distinge două cazuri, după cum cele două puncte sînt sau
parte a dreptei.

CAPITO LUL Ill

PERPENDICULARE ŞI OBLICE

29. Teoremă. Dacă, dintr·un punct exterior unei drepte, ducem la aceastd
dreaptă o perpendiculară şi diferite oblice, atunci ·
1° Perpendiculara este mai scurtă decît oricare oblică.
2° Două oblice avînd picioarele egal depărtate de piciorul perpendicularei
sînt egale.
3° Dintre două oblice, este mai lungă aceea al cărei picior este mai depărtat
de piciorul perpendicularei.
1° Fie perpend iculara OH şi oblica OA, duse din punctul O la dreapta
O'
xy (fig. 34). Să prelung im pe OH cu lungime a HO', egală cu ea; punctul
este simetri cul lui O în raport cu xy, aşa
încît dreapta O' A este egală cu OA, ca fiind
simetric a ei. Dacă vom conside ra acum triun-
ghiul 00' A, în care avem
00' <OA + O'A, :c C'
vedem că putem înlocui pe 00' cu 20H şi OA 1 o +
+ O'A cu 20A. Obţinem deci
20H < 20A, sau OH < OA. r.
2° Fie cele două oblice OA şi OB, astfel o'
încît HA = HB. Aceste două oblice vor fi egale, Fig. 34.
ca simetric e în raport cu OH.
3° Fie oblica OA şi oblica oe, astfel ca He >HA (fig. 34). Să pre-
supunem mai întîi, că cele două puncte A şi e sînt situate de aceeaşi
parte
află în interior ul triungh iu lui 00' e.
a lui II; atunci punctu l A se
Avem deci (27)
OA+ O'A <oe+ O'e.
Dar, după cum am văzut mai sus, OA este egal cu O'A şi Oe cu O'e.
Avem deci, împărţind prin 2, la fel ca înainte ,
OA< oe.

3 - Lec\ii de geometrie elementari i, voi. I ..

 LINIA DREAPTĂ

· ' · Dacă am fi consid erat o oblică OB mai puţin •depărtată

decît OC, msa
fi fost suficie nt să purtăm în sensul lui
de cealaltă parte -~ punctu lui H, ar mică decît
= HB: oblica OA ar fi egală cu OB (2°) şi mai
HC. o lungim e HA
oe, după cum am văzut mai înainte . depăr­
30. Reciprocă. Dacă două oblice sînt egale, picioarele lor sînt egal
dicular ei, altfel ele ar fi neegal e; şi, dacă două oblice
tate de picioru l perpen
cealaltă.
sînt neegale, aceea care este mai lungă este mai depărtată decît
O, nu putem duce la o aceeaşi dreaptă
Corolar. Dintr- un acelaşi punct
două oblice de aceeGfi lungim e, deoare ce picioar ele acesto r
ity mai mult decît ei şi este
l H a I perpen dicular
oblice ar trebui să fie egal depărtate de picioru H, pe
luată, plecînd din punctu l
eviden t că o aceeaşi distanţă nu poate fi
xy, decît în două modur i diferit e.
dicu-
31. Se numeşte distanJa unui punct la o dreaptă lungim ea perpen
. a preced entă arată că această
larei coborî te din punct pe dreaptă Teorem
perpendiculară este, în adevăr, drumu l cel mai scurt
de la punct la dreaptă.
32. Teoremă. 1° Orice punct situat pe perpen dicular a dusă pe mijlocu l
egal depărta t de cele două extremi tăţi ale acestui
unui segment de dreaptă este
segmen t; 2° orice punct nesitua t pe această perpendi-
culară este neegal depărtat de cele dotui extremităţi ale
segmen tului.
1° Fie M un punct situat pe perpen dicular a
dusă pe AB prin mijloc ul său O (fig. 35).
Segme n-
MB sîn.t egale, ca - oblice egal depărta te de
tele MA,
picioru l perpen dicular ei MO.
A 2° Fie M' un punct nesitu at pe perpen dicular a
Fig. 35 în mijloc ul ll!-i AB; situat, de exemp lu, de aceeaşi parte
a perpen dicular ei ca şi punctu l B. Tot acolo se va găsi
şi punctu l O', picioru l perpen dicular ei coborî te din
punctu l M' pe AB (altfel,
o pe cea preced entă şi, din punctu l de
această perpendiculară ar întîlni-
întîlni re, am putea coborî două perpen dicular e pe AB). Vom avea deci
O'A >O' B şi va rezulta (29)
' ;
M'A >M'B .
într-un
O b s e r v a ţ i a I. Am fi putut demon stra partea a doua
entă: punct egal depărta t de A şi
alt mod, stabili nd propoziţia echival Orice
rezultă din
pe perpen dicular a dusă prin mijlocu l lui AB, care
de B este situat
depărtate de
recipro ca de la nr. 30 (două ohlice egale au picioar ele egal
proprie tăţile triungh iuluj
picioru l perpen dicular ei); sau încă plecînd de la
a pre-
Totuşi, trebuie remarc ~t că modul nostru de a proced
isoscel (23 Obs.). e
cele două distanţ este mai
zintă avanta jul de a ne face cunosc ut care dintrP,
mare, în cazul în care nu sînt egale.
O b s e r v a ţ i a II. Propoziţia pe care am enunţat-o mai
sus: Orice
dicular a dusă prin mij-
punct egal depărtat de A şi de B este situat pe perpen , avem
părţi a teorem ei preced ente. Aşadar
locul lui AB, este recipro ca primei
de a demon stra o recipro că. Primu l cons tă în a relua, în
aici două modur i
observaţia pre-
sens invers, raţionamentul iniţial. Este ceea ce am făcut în
prec., 1°) pleca de la ipoteza că punc-
cedentă. Raţionamentul iniţial (teor.
dusă prin mijloc ul lui AB, sau că MA şi MB
tul M se află pe perpen dicular a
 35 .
GHIU RILOR DREPTUNG HICE
CAZU RILE DE EGAL ITATE A TRIUN

cula rei şi se dedu cea de a1c1 că ele

înt egal depărtate de pici orul perp endi
pun ct de plec are fapt ul că M este egal
înt egal e. De astă dată, am luat ca
două obli ce sînt egal e, şi am ajun s la con-
epărtat de A şi de B, sau că
cele
cluz ia .că .ele sînt egal depărtate.
recip roce i constă în a dem onst ra
Al doil ea mod de demonstraţie a ie în
. Se numeşt_e astfe l o propoziţ
ceea ce se num eşte propoziţie contrară conc luzia , cont rară
iniţiale, iar
care ipot eza .este contrară ipot ezei teor eme i prec eden te este propoziţia
e a
co.ncluziei iniţiale. Astf el, a doua part
rară cele i dint îi şi echi valează- cu reci proc a aces teia.
cont
plu, nr. 41), un al treilea mod
Vom găsi, în cele ce urmează (v. de exem
de a dem onst ra reci procele.
niţia de la nr. 1 bis .
33. Vo·m face acum să intervină defi :l:
edentă poat e fi enunţată astft
Potr ivit aces tei definiţii, teor ema prec egal depărtate de două punc te
Teoremă. Locu l geometric
al punc telor
două
.4ate este perp endi cula ra dusă prin mijl ocul segm entu lui care uneşte aceste

tele egal depărtate de A şi de B

puncte.
Într-adevăr, figu ra formată de punc
ocul lui AB.
este tocm ai perp endi cula ra prin mijl
Se va obse rva că, pent ru a st abil i aces t fapt , treb uie să demonstrăm
că orice pun ct al perp endi cula
rei satis face con-
aşa cum am proc edat noi: 1° situ at pe
<liţia dată ; 2° că oric e pun ct
care satis face această condiţie este
e pun ct nesi tuat pe
perpendiculară; sau, ceea ce
este acelaşi lucr u, că oric
dubl e dem onst raţii
iţia . Nec tea unei
perpendiculară nu satis face cond
esita
ri geom etric e.
leme le refer itoa re la locu
de aces t fel va apărea în toat e prob

EXERC~ŢJI

dintî i sînt
hice sînt astfe l incit catet ele ce lui
16. Dacă două triun ghiu ri drep tung a, atun ci ipote nuza ce lui dintî i este mai
de-a l doile
ttspe ctiv mai mici decît ale ce lui
mică decît ipote nuza ce lui
de-a l doile a.
ascuţite ş i dacă latur ile
17. Dacă ungh iuril e B şi C ale unui triun ghi ABC sîntdin vîrfu l A este : latur a
se succe d liniil e duse
.AR, AC sîn t neeg ale, ordinea în care), bisec t oarea , înălţimea, latur a mai mică.
II
mai mare, medi ana (v. ex. 7, cap. este mai mare decît bisec toare a ung
hiu lui
18. Medi ana unui triun ghi neisosce l
f 1rmat de latur ile care o cu prind .

CAP ITOL UL IV

IDU RIL OR DRE PTU NGI DCE.

CAZURILE DE EGA LITA TE A TRI UNG
I UNG ID
PRO PRI ETA TEA BISE CTO ARE I UNU
rilor drep tung hice . Triu nghi urile
34. Cazlll'ile de egal itate a triun ghiu
cazurile de egal itate a triun ghiu rilor
drep tung hice prezintă, bine înţe les,
ri drep tunghice sînt egal e dacă au
oarecare. De exem plu, două triunghiu ).
de egal itate a triun ghiu rilor oarecare
catetele resp ectiv egal e (al doil ea caz
 36 LINIA DREAPTA

In afară de cazurile de egalitate precedent e, triunghiu rile dreptungh ice

mai prezintă alte două, care le sînt proprii .
Primul caz de egaUtate. Două triunghiuri dreptunghice sînt egale dacă
au ipotenuza egală şi un unghi ascuţit egal.
Fie (fig. 36) două triunghiu ri dreptungh ice ABC, A'B'C', în care avem
.... ....
BC = B'C', B = B'. Ducem al doilea triunghi peste primul, în aşa fel încît
unghiurile egale B, B' să coincidă . Atunci B'C' va lua direcţia lui BC, şi
deoarece aceste două segmente sînt egale, punctul C'

~,~
va coincide cu C. B'A' ia direcţia lui BA şi , în con-
secinţă, C' A' trebuie să urmeze direcţia perpendic u-
larei coborîte din punctul C pe BA, adică direcţia
lui CA .
Al doilea caz de egalitate. Două triunghiuri drept-
unghice sînt egale dacă au ipotenu:a egală şi o catetă
A C A' t/ egală.
Fig. 36 Fie cele două triunghiu ri ABC, A' B'C', în care
avem BC = B'C'; AB = A'B'. Să suprapune m al
doilea triunghi peste primul, astfel încît laturile egale AB, A' B' să
coincidă. Latura A'C' va lua direcţia lui AC. Vom avea atunci din punc-
tul B două oblice la dreapta AC, anume BC şi noua poziţie a lui B' C', care
sînt egale prin ipoteză şi, în consecinţă (30), egal depărtate de piciorul per-
pendicula rei. Avem deci A'C' =AC, de unde rezultă egalitatea celor
două triunghiu ri.
35. Teoremă. Dacă două triunghiuri dreptunghice au ipotenuza egală
şi un unghi ascuţit neegal, catetele opuse unghiurilor neegale sînt neegale
şi
unghiului mai mare i se opune cateta mai mare.
Fie (fig. 37), triunghiu rile ABC, A'B'C', în care avem BC = B'C';
"
" > B'. Afirmăm că avem, de asemenea , AC > A'C'.
B
Pentru a ne da seama de aceasta, vom prelungi cu aceeaşi lungime pe
AC în direcţia AD şi la fel pe A'C' , în direcţia A' D'. Vom avea mai întîi
(29) BD= BC = B'C' = B'D'. Totodată, în triunghiu l isoscel BDC~
mediana BA va fi şi bisectoare , astfel că
unghiul DBC va fi dublul unghiului B ini- \

Lh~
ţial. De asemenea , unghiul D' B'C' va fi
dublul unghiului B' iniţial , aş a încît vom
............. .............
avea DBC > D'B'C'.
Cele două triunghiu ri DBC, D ' B'C'
vor avea atunci un unghi neegal cuprins IJ A C' JJ ' .4' C''
între laturi respectiv egale, de unde rezultă Fig. 37
DC > D'C' şi , în consecinţă, A C > A'C' .
36. Teoremă. Bisectoarea unui unghi este locul geometric al punctelor
situate în interiorul unghiului şi egal depărtate de laturile sale.
Demonstraţia se compune , după cum am explicat înainte (33), din
două părţi:
1° Orice punct situat pe bisectoare este egal. depărtat de cele două laturi ·
 37
DRBPTB PARALl!LJ

bisect oar ea ace stu i

(fig . 38) un gh iul BA C şi pu nct ul M, sit ua t peMD , ME pe lat uri ,
Fie ula rel e
din pu nct ul M per pen dic r fi ega le, ca avî nd ipo-
un gh i. Dacă vo m cob orî e AM D, AM E vo
ptu ng hic
cele două triu ng hiu ri dre uţit (ce l din A ) ega l, pri n ipoteză.
asc
ten uza egală şi un un gh i ula re MD , ME vo r fi dec i ega le.
Cele dou ă per pen dic nu pe bisectoare, ute
ce pu nct sit ua t în int eri oru l un ui ung hi, da r
2° Ori lui .
ă lat uri ale ung hiu
neegal depărtat de cele dou de exe mp lu , înt re bis ect oare şi lat ura AC . At un ci
Fie pu nct ul M' sit ua t , dec
m cob orî acu m
ît un gh iul M' AC . Da că vo ng hiur i dre pt·
M' va fi ~a i ma re
un gh iul BA e două triu
M' E' pe AB şi AC , cel
per pen dic ula rel e M ' D' ,i vo r ave a ipo ten uza comună şi
ung hic e AM ' D' , AM 'E i ma re A
; M' D' va fi dec i (35) ma
un gh iur ile din A nee gal e
dec tt M' E' . de la nr. 32 , am fi r utu
t
La fel .ca pe ntr u teo rem a con tra re dată la 2 , re-
iţiei
dem on str a, în loc ul propoz t în int eri oru l un ui ung hi şi
pu nct sit ua
eip roc a: Ori ce are . Io
acestuia se află pe bisecto ţial,
, ~al depărtat de lat uri le ers raţ ion ame ntu l ini
s inv
ace st scop, rel uîn d în sen M (fig. 38) presup us ega l de-
con sid era t un pu nc t
Am fi două triu n-
părtat de AB şi de
AC şi am fi apl ica t celor
AM E, în car e ipo ten uza est e
gh iur i dre ptu ng hic e AM D, ul al doi lea de ega lita te (34).
eomună şi MD = ME
, caz A, Fig . 3 8
ali tat ea un ghi uri lor din
Am fi dem on str at, ast fel , eegbis ectoare. Io acest caz tnsă,
de und e rezultă că AM est două distanţe este cea ma i ma re, atu nci cîrid ele
e
nu am şti car e din tre cel
nu sîn t ega le. definiţie a bis ect oar
ei, şi
. I. Ace ast ă teo remă dă o a do ua int eri oar e un ·
f.orolare pu nctelor
: Bis ectoar ea un ui un ghi este locul geo metric al
anu me
de lat uri le sale . .
1laiului şi egal depărtate do ua definiţie coi ncide exa ct cu cea dat
ă la
Ve dem că ace ast ă a
nr. 11 (p . 18) . te con curent e
me tric a l pun cte lor ega l depărt ate de două dre p
II. L ocu l geo r drepte .
cel e dou ă bis ect oar e (15 bis) ale unghi uri lor acesto
ale format din

EX E RCI ŢII

ă a re dou ă înă lţimi ega

le .
ze că un triu ngh i este isos cel , dacri î i cor esp und e o înă lţime
19. Să se d em oiis tre
t riu ng hi une i la t ur i ma
i ma
20. Ma i gen era l , în or ice
tnai mică.

CA PITOL UL V

DR EP TE PA RA LE LE
il (fig . 39}, aceast a
t tăi ate de o ttce eaş i secant
37. Dacă dou ă dre p te sîn do uă op t un ghi ur i, nu me rot ate în figură, ale
• urmii formea ză cu pri me le urm ă toarele den um iri :
sînt ur~ iza te p rin
 38 LINIA DREAPTĂ
I

Două unghiu ri ca 3" şi "

5, situate între cele două drepte de o parte şi de
alta a secante i , se numesc alterne interne .
Două unghiu ri ca 3" şi "6, situate între cele două drepte , însă
de aceeaşi.
parte a secante i, se numes c interne de aceeaşi parte a secante
i.
Două unghiu ri ca 6 şi 2, situate de aceeaş i p arte a secante i,
partea din plan cuprin să între cele două drepte ş i celălalt în unul în
partea exteri-
oară, se numes c corespondente .
38. D efiniţie. Se numes c drepte pa-
ralele d ouă drepte situat e în acelaşi plan
şi care , oricît ar fi prelun gite în ambele
() '
sensur i, nu se întîlne sc.
Teoremă. Două drepte tăiate de o aceeaşi
secantă sînt paralele:
1° dacă unghiu rile interne de aceeaf i
:X parte a secantei sînt suplementare1 );
2° dacă unghiu rile alterne interne sînt
egale;
3° dacă unghiu rile corespondente sînt
F ig . 39 egale.
1° Dacă cele două drepte s-ar întîlni ,
de o parte sau de cealaltă parte a secante i, e le ar forma un triungh
i în care
(25) suma celor două unghiu ri interne de a ceeaşi parte a secante
mică decît două unghiu ri drepte .
i ar fi ma i
Celela lte două cazuri se reduc la cel dintîi:
2° Dacă unghiu rile alterne interne 3ş i 6 sînt egale, a ceast a echival
A
ează cu
a spune că unghiu l 3 este egal cu suplementul unghiu lui 6A sau
că unghiu rile
interne de aceeaşi parte a secante i sînt suplem entare .
3° Dacă unghiu rile corespo ndente 6"ş i" 2 sînt egale, unghiu rile 3 /\"
şi 6 sînt
de ~semenea suplem entare , deoarece unghiu l J
este suplem entul unghiu lui
Această teoremă serveşte la demon strarea paralel
2.
ismulu i a două drepte .
Corolar. ln particu lar, ·două drepte perpen diculare pe o a treia
dreaptă,
situată în acelaşi plan, sînt paralele.
39. Teoremă. Printr- un punct exterior unei drepte, putem duce
le lă la această
o para-
dreaptă.
Fie punctu l O şi dreapt a x y (fi g. 39). Unind punctu l O cu
un punct
oareca re A de pe x y, dreapt a 00' care face cu OA un unghi
, astfel încît
A A
AOO' + OAy = 2 dr, est e paral elă cu x y.
40. Constr uclia precedentă pulînu fi efectuată într-o infinit
feluri, deoare ce punctu l A p oale fi luat arbitra r pe x y, pare ate de
să dea o infini-
tate de parale le distinc te.

Dacă unghiur ile 3

1) " ş i 6" (fig . 39) sînt suplementare , a vem a ceeaş i s ituaţiC"
" deoa rece suma celor patru unghiur i este e gală cu patru unghiur
pentru unghiur ile "4 ş i 5,
drepte. i
 DREPTE PARALELE 39

Dar nu este aşa: se admite următoarea

Axiomă )1. Printr-un punct exterior unei drepte nu putem duce decît o
singură paralelă la această dreaptă.
Corolare. I. Douq drepte distincte, paralele cu o a treia, sînt paralele
între ele; deoarece, dacă ele ar avea un punct comun, ar trece prin acest punct
două paralele la dreapta a treia.
II. Dacă două drepte sînt paralele, orice dreaptă care o taie pe prima IJ
taie şi pe a doua; altfel, două drepte paralele cu dreapta a doua ar {i concu-
rente2).
41. Propoziţia cea mai importantă din teoria paralelelor este reciproca
teoremei de la nr. 38, care se enunţă astfel:
Reciprocă. Dacă df?...uă paralele sînt tăiate de o aceeaşi secantă, atunci;
1° unghiurile interne de aceeaşi parte a secantei sînt suplementare; ..
2° unghiurile alterne interne sînt egale;
3° unghiurile corespondente sînt egale.
Demonstraţia este aceeaşi pentru cele trei cazuri. ,
Fie două paralele AB, CD, tăiate de secanta EFx (fig. 40). Afir-
/'.. A
măm, de exemplu, că unghiurile corespondente xEB, xF D sînt egale. Î~
adevăr', putem forma în E cu dreapta EF un unghi xEB', ega 1 cu unghiul
xF D. Dreapta EB' va fi atunci paralelă cu CD
şi se va confunda deci cu EB.
Corolare. I. Dacei, două drepte fac cu o aceea~i 8.
secantă două unghiuri interne de aceeaşi parte a
secantei a căror sumă este diferită de două unghiuri
drepte, ele nu sîn"t -paralele, ci se întîlnesc de acea
parte a secantei în care suma unghiurilor este mai
mică decît două unghiuri drepte. _C'_ _ _..___ _ _ _IJ
II. Dacă două drepte sînt paralele, orice per-
pendiculară pe una este perpendiculară şi pe cealaltă,
deoarecd ea o va intersecta în mod necesar pe
aceasta (40, Cor. II) şi unghiul format va fi Fig . '•O
drept, potrivit teoremei demonstrate mai sus.
A A
O b s e r v a ţ i a I. Unghiurile coresponâente egale xEB, xF D au
acelaşi sens de rotaţie.
Cele două direcţii paralele EB , F D, situate astfel de aceeaşi parte a
unei secante oarecare, se numesc paralele şi de acelaşi sens.
Obs e r v a ţ ia II. Am folosit un nou mod de demonstraţie pentru
reciproce, diferit de cele utilizate la nr. 32 1 şi care constă în a stabili reci-
proca chiar cu ajutorul teoremei iniţiale. De notat că aici ea se bazează, în
esenţă, pe faptul că paralela dusă din E la CD este unică.
42. În conformitate cu teorema de la nr. 38 şi cu reciproca ei, defi-
niţia dată mai sus paralelelor se reduce exact la următoarea:

1 ) Această axiomă este cunoscută sub numele de pos tulatul lui Euclid. În re;tli-
tate, ea trebuie considerată ca făcînd parte din definiţia noţiunilor fundamentale.
(V. nota B de la sfîrşitul volumului).
Z) AYom aici un nou exemplu de demonstraţie prin reducere la absurd (v. 24, Obs.I).
40 LINIA DREAPTĂ •

Două drepte sînt paralele dacă formează cu o secantă oarecare unghiuri

corespondente egale (sau unghiuri alterne interne egale, sau unghiuri interne de
~i parte a secantei srţplementare).
În general, este mai convenabil să folosim această din urmă definiţie,
preferînd-o celei Q.intîi, cu care este echivalentă.
Expresia drepte paralete este înlocuită , adeseori, cu aceea de drepte de
aceeaşi direcţie, al cărei sens este clar după propoziţiile precedente.
O b s e r v a ţ i e. Din acest punct de vedere , doua drepte care coincid
trebuie considerate ca un caz particular a două arepte paralele .
43. Teoremă. Două unghiuri care au laturile respectiY paralele sînt egale
sau suplementare; egale, dacă laturile sînt amîndouă de acelaşi sens sau amîn-
~uă de sens contrar; suplementare, dacă laturile au una acelaşi sens, iar cealaltă,
sens contrar.
În primul rînd, două unghiuri care au o latură comună şi celelalte două
paralele şi de acelaşi sens (fig. 41) sînt egale, ca fiind corespondente. Două
unghiuri care au laturile paralele şi de acelaşi sens sînt deci egale, deoarece,
cu o latură a unuia şi cu o latură a celuilalt formăm un al treilea unghi, egal
cu fiecare dintre cele două dintîi.
Dacă cele două unghiuri au o latură de acelaşi sens şi o latură de sens
contrar, prelungind latura de sens contrar a unuia dintre unghiuri formăm
un unghi suplementar cu primul şi egal cu cel de-al doilea.
Dacă ambele laturi sînt de sens contrar, prelungim cele două laturi ale
primului unghi. Formăm, astfel, un unghi egal cu primul , ca opus la vîrf
şi, totodată, egal cu al doilea.
O b s e r va ţie. Cum două unghiuri corespondente şi, prin urmare,
două unghiuri care au laturile paralele şi de acelaşi sens, au şi acelaşi sens
de rotaţie, putem spune: Două unghiuri care au laturile paralele sînt egale
sau suplementare, după cum au sau nu acelaşi sens de rotaţie.
Teol'.emă. Două unghiuri care au laturile perpendiculare două cîte două
sînt egale sau suplementare, după cum au sau nu acelaşi sens de rotaţie .
Fie două unghiuri BAC, B'A'C' (fig. 42), astfel încît A'B' şi A'C'
să fie respectiv perpendiculare pe AB şi pe AC. Ducem perpendiculara AB1

1
8 A'

Fig. 42

pe dreapta AB şi apoi răsturnăm peste el însuşi unghiul B 1AC: latura AB1

suprapunîndu-se peste AC, dreapta AB, perpendiculară pe AB1 , va lua poziţia
lui AC1 , perpendiculară pe AC . Avem deci un unghi B1 AC1 , egal cu unghiul
dat BAC şi de acelaşi sens (deoarece el se obţine prin răsturnarea unghiului
 DREPTE PARALELE

CAB care este de sens contrar lui BAC) şi ale cărui laturi, respectiv perpen-
./""'-... .
diculare pe ale celui dintîi, sînt deci paralele cu laturile lui B' A'C'. Unghm:
rile BAC, B'A'C', fiind egale sau suplementare, după cum au sau nu acelaşi
sens de rotaţie, avem aceeaşi situaţie pentru unghiurile date. .
44. Teoremă. Suma unghiurilor unui triunghi este egală cu două unghiuri
drepte.
În triunghiul ABC (fig. 43), prelungim pe BC în direcţia Cx şi ducem
pe CE paralelă cu AB. Am format în C trei unghiuri (numerotae tîn figură
cu 1 , 2, 3), a căror sumă este egală cu două un-
ghiuri drepte. Însă , aceste trei unghiuri sînt res-
pectiv egale cu trei unghiuri ale triunghiului,
şi anume: unghiul î este unghiul e al triunghiu-
lui; unghiul "2 este egal cu unghiul A (sînt un-
ghiuri alterne interne formate de secanta AC cu pa-
N
tJ
Fig. 43
C'

"
ralelele AB, CE); unghiul 3 este egal cu unghiul B
(sînt unghiuri corespondente formate de secanta BC cu aceleaşi paralele).
Corolare. I. Un unghi exterior unui triunghi este egal cu suma unghiurilor
interioare neadiacente.
II. Unghiurile ascuţite ale unui triunghi dreptunghic sînt complementare.
III. Dacă două triunghiuri au cîte două unghiuri respectiv egale, atunci
şt celelalte unghiuri sînt egale.
44 bis. Teoremă. Suma unghiurilor interioare ale unui poligon convex1)
este egal.ă cu de atîtea ori două unghiuri drepte cît este numărul laturilor mi-
nus doi.
Fie poligonul ABCDE (fig. 44). Unind punctul A cu celelalte vîrfuri,
prin diagonale, descompunem poligonul în triunghiuri. Vom avea tot atîtea
triunghiuri cîte laturi, minus două; în adevăr, punctul A fiind luat ca vîrf
comun al acestor triungliiuri, toate laturile poligonului sînt succesiv baze,
cu excepţia celor două concurente în A. Dar, suma
4 unghiurilor tuturor acestor triunghiuri dă suma un-
ghiurilor poligonului. Teorema este deci demons-
trată.

8 Dacă n este numărul de laturi ale poligonului,

suma unghiurilor este 2(n - 2) sau 2n - 4 unghiuri
drepte. ·
Corolar. Suma unghiurilor exterioare ale unui
poligon convex, formate prin prelungirea tuturor la-
Fig. 44 turilor în acelaşi sens , este egală cu patru unghiuri
drepte.
1 ) Această teot'emă t'ămîne adevăl'ată, dacă ,
în vtrlul unui unghi intrind (fig. 22),
considerăm ca unghi interiol' pe acela care cuprinde semidreptele ce pleacă din acest
vlrf şi sîntdirijate spt'e interiorul poligonului, unghi care, în acest caz, este (20 bis )
mai mare decît două unghiuri drepte. Pe fig. 22 demonstraţia s-ar face ca în text,
ducind diagonalele din vîrful unghiului intrînd. Dacă am avea mai multe unghiuri
intrînde, teorema ar rămîne adevărată, însă demol!straţia ar putea fi mai dificilă.
 LIN IA DREAPTĂ
2

inter ior respe ctiv dă două

Sum a fiecărui ungh i exter ior cu ungh iul
tatel e obţin ute pent ru cele n vîrfu ri, obţinem
nghi uri drep te. Adun înd rezul de · suma ungh iuril or inte-
~n ungh iuri drep te , dintr e care
2n - 4 sînt date
patru ungh iuri drep te care
rioar e. Sum a ungh iuril or exter ioare dă deci cele
se scad.

EXERCIŢII

PARA LELE
din punct ul de in te r sec ţi e a l bisec t oarelor
21. D acă , într-u n triun ghi ABC , ducem A C.
B C, m ărg inită în .\1 ş i N d e laturi le AB,
ung hiuril or B ş i C o p aralelă M N la
entel or BM, CN .
a ceastă paral e lă es te e gală cu
suma segm
paral ela la B C prin pun ctul de inter-
Ce formă c apătă acest e nunţ , d acă ducem ş i în C; prin punct ul d e inte rsec ţi e.
exter ioare în B
secţie al bisec tbare lor unghi urilor
unghi ului ex terior în C?
al bisec toare i ungh iului B ş i al bi~ec t oarei

SU MA UN GHIU RILO R UNU I POLI GON

44 bis, desco mpun înd polig onul în triun-

22. S ă se d em onstreze teorem a d e la nr.
a ce laş i punct interi or.
ghiur i prin drept e duse dintr -un , d ucem din punct ul A s pre la tura B C
23. Fiind d a t un triun ghi oar ecare ABC C, iar a doua
dou ă drept e AD', AE, dintr e care
prima Iace cu AB un unghi egal cu ungh iul es te isosce l.
se demo nstrez e că t r iungh iul ADE
fa ce cu A C un unghi ega l cu u nghiu l B. Să
24. În orice triung h i ABC : cu semi-
im ea dusă din A un ungh i ega l
1° Bisec toar ea ungh iului A face cu în ă lţ
diCcrenţa ungh iurilo r B ş i C. ,._

şi C forme ază între e le

I
un unghi egal cu 1 dr+ A /2.
2° Bisec toarel e unghi urilor B B ş i în C for m ează între e le un unghi
3° B isect oarele unghi urilor exter ioare în
egal cu 1 dr - Â /2.
25. Într-u n patr ulate r con vex : e form eaz ă între e le un ungh i ega l cLr
1° Bisect oare le a d o uă unghi uri conse cuti-..
semisuma ce lorlal te d o u ă ungh iuri. ar
ază între e le un ungh i suple ment
2° B isecto ar e le a d o u ă ungh iur i opuse forme
cu sem idifere nţ a ce lorla lte dou ă .

CAPJ TOLU L VI

PARALELOGRAME. TRANSLAŢil

cular trapezele şi parale-

45. Prin tre patru latere, se consideră în parti
logramele.
avîn d dou ă latur i para lele.
Se num eşte trapez (fig . 45) un patru lat er
trapezulu i.
Aceste latur i para lele se nume sc bazele
later av înd la tur ile para lele
Se nume şte para lelogram (fig. 46) un patru
două cite două.
Teoremă. lntr- un para lelogram, ungh iurile
opuse sînt egale , iar ungh iurile
adiacente unei latur i sînt suple ment are.
 PARALELOGRAME. TRANSLA ŢII 43

În adevăr, .în para lelogramul ABCD (fig. 46), unghiurile A şi B , adia-

cente laturii AB, sînt unghiuri interne de aceeaşi parte a secantei în raport
cu parale lele AD, BC, tăiate de secanta AB; ele sint deci suplementa re.
Cit priveşte unghiurile opuse Â, C, ele A fi
sînt egale, ca avînd laturile paralele şi
de sens contrar.
O b s e r v a t i e . Se vede că este
suficient să cunoaşt~m un unghi al unui pa-
ralelogram , pentru a Je cunoaşte pe toate.
Reciprocă. D acă, într-un patrula-
DO
.Fig. 45 Fig. 46
ter, unghiurile opuse sînt egale, patrulaterul este un paralelogram.
În adevăr, suma unghiurilor oricărui patrulater este ega lă cu patru
unghiuri drepte (44 bis). Dar dacă avem Â= C, B = ÎJ, suma celor ·patru
+ + + +
I\

+
A A A I\ A
unghiuri A B C D se poate scrie 2A 2IJ. Vom avea deci A B =
= 2 dr, şi dreptele AD, BC vor fi paralele, ca formînd cu AB două unghiuri
interne de aceeaşi parte a secantei , suplementare. În acelaşi mod se demon-
strează că AB est e paralelă cu CD. • I
46. Teoremă. ln orice paralelogram, laturile opuse sînt egale.
În paralelogramul ABCD (fig . 47), ducem diagonala AC. Ea determină
două triunghiuri ABC, CDA, care sînt egale, ca avînd latura AC comună,
cuprinsă între două unghiuri respectiv egale: Âi = c~, ca alterne interne
formate de paralelele AB, CD; Â2 = C2 , ca a lterne interne formate de
paralelele AD, BC.
Aceste triunghiuri egale ne dau deci AB = CD; AD= BC.
În această teoremă, ipoteza se compune din două părţi: 1° două laturi
opuse sînt para lelr: 2° celelalte două sînt, de asemenea, paralele. Concluzia
se compune din două părţi : 1° dou ă la turi opuse sînt
A B
egalo ; 2° celela lte două laturi sînt tot egale.

~
Întrucît în propoz iţia reciprocă putem forma
concluzia , în întregime sau în parte, din ipoteza
propoziţiei directe ş i invers, teorema precedentă are
p C' două reciproce.
Fig. 47 Reciproce. Un patrulater este un paralelogram:
1° dacă laturile opuse sînt egale;
2° dacă două laturi opuse sînt egale şi paralele.
1° În patrulaterul ABCD (fig. 47), presupunem AB = CD şi AD= BC.
Ducem diagona la AC. Triunghiurile ABC, CDA vor fi egale . ca avînd toate
trei laturile respectiv egale. Un ghiurile A 1 , C1 vor fi deci egale şi, deoarece
aceste unghiuri ocupă poziţia de alterne interne în raport cu secanta AC,
dreptele AB, CD, care le formează, sînt paralele. În mod ana log, ega li latea
un ghiurilor A 2 , C2 dovedeşte paralelismul dreptelor AD, BC.
2° Să pre!;upunem acum AB = CD şi AB paralel cu CD . Cele două
triunghiuri ABC, CDA vor fi iarăşi egale, deoarece au cit e un. unghi egal
A A
(A 1 = l\, ca alterne interne), cuprins între la I.uri respc<'tiv egale; AC comună
 LINIA DREAPTA

itate a ung hiur ilor A 2 = C 2 şi para -

şi'AB = CD; de und e avem iarăşi egal
lelis mul latu rilor AD, BC. ulat er poat e avea două latu ri
46 bis. Ob s e r va ţ ia I. Un patr
para lele, fără să fie para lelo gram (el
AB, CD egal e şi pe cele lalte BC, AB,
se numeşte atun ci trap ez isoscel). cien t să luăm drep t DC sime trica
Aleg înd arbi trar latu ra AB, va fi sufi această
ptă xy din plan , cu condiţia ca
(D 1C, fig. 48) lui AB în rapo rt cu o drea paralelă cu AB şi să o taie într- un
dreaptă să nu fie
(nu în inte -
pun ct I, situ at pe prel ungi rea lui AB
ABC D va avea două
rior ul lui AB) . Patr ulat erul cula re pe
fiind amîn două perp endi
latu ri para lele (ca sime trice în
xy), şi pe cele lalte două egal e (ca fiind
urm ă nu sînt , de altfe l,
rapo rt cu xy); aces te două din
au pun ctul I com un.
para lele, deoa rece ri BC,
Inve rs, oric e patr ulat er avîn d două latu
ri egal e este un para -
AD para lele şi alte două latu o axă de
ul trap ezul ui isosc el)
lelogTam sau are (caz ra pe mijl o-
sime trie. În adevăr, fie xy perp endi cula la drea pta
duse din C
eul lui BC. Există două obli ce
A
AD egal e cu AB, anum e CDl> sime
trica lui AB în
xy, şi CD care form ează cu A, B, C
!I rapo rt cu 2 ,
emit ăţile pe
ce au extr
Fig. 48 un para lelog Tam ; aces te obli Prin
este para lelă cu BC.
AD, deoa rece acea sta pute m duce
în D deoa rece din C nu
urm are, D nu poat e fi decî t în D 1 sau 2 ,

la AD decî t două obli ce egal e cu AB.

Raţionamentul pare fals, dacă
D 1 coin cide cu D 2 , adică dacă CD1 este
t, ca
paralelă cu AB. Însă pent ru acea
sta, este nece sar, după cum am văzu
endiculară pe AD, şi atun ci nu avem
AB să fie paralelă cu xy , adică perp AB (per pend icula ra).
ent egal cu
între C şi drea pta AD decî t un segm ipot eza
e r v a ţ i a II. Prim a reci procă de la nr. 46 cupr inde
Ob s (21, Obs .); întru cît
ulat er prop riu-z is
de bază, că este vorb a desp re un patr se află de o part e şi de alta
din fig. 47
num ai dacă triun ghiu rile ABC , ADC
une AC, ungh iuril e A şi C 1 din această
a latu rii com 1
figură sînt alte rne inte rne. C
imp ropr iu
Este uşor să cons truim un patr ulat er e să fie
ri opus
(num it cont rapa ralel ogra m), ale cărui
latu
e. Este sufi cien t ca, în para lelo gram ul ABC D
egal
D cu sime tricu l său E în rapo rt
(fig. 49), să înlo cuim pe A"""==~--~
cu diag onal a AC. ·
asem enea un cont rapa rale logr am
Obţinem de
ABC E1 luîn d pun ctul E 1 , sime tricu
l lui B în rapo rt cu
l încî t ABE1C Fig. 49
perp endi cula ra pe mijl ocul lui AC, astfe nu este
să fie un trap ez isoscel. Însă aces
t pun ct E 1
nu există de o part e determinată a lui
altu l decî t E: deoa rece (24, cazu l 3)
în acelaşi timp , la distanţa AE = BC
AC decî t un sing ur pun ct care să fie,
C. Oric e patr ulat er imp ropr iu, ale cărui
de A şi la distanţa CE = AB de
at de latu rile nepa rale le şi de diag o·
latu ri opus e sînt egal e, este deci form
nale le unu i trap ez isoscel.
 PARALELOGRAME. TRANSLAŢII 45

O b s e r v a ţ i a III. Două patrulatere, care au toate' patru laturile

respectiv egale, nu sînt neapărat egale . Cu alte cuvinte, putem deforma un
patrulater ABCD (propriu-zis sau nu), fără a schimba lungimile laturilor.
În adevăr, fie AB =a, BC = b, CD= c, DA= d lungimile constante
ale laturilor. Cu laturile a, b şi cu un unghi B cuprins între ele, ales în mod
arl>itrar, putem construi un triunghi ABC, a cărui construcţie ne va da Jun-
. gimea AC (diagonala patrulaterului). Fiecărei valori a acesteia îi va cores-
'punde (în condiţiile de posibilitate de la nr. 86) un triunghi ACD, construit
pe această lungime ca bază, cu celelalte două laturi CD, DA, egale respectiv
cu c, d. Unghiul B va fi deci de mărime arbitrară (cel puţin, între anumite
limite).
Un patrulater deformabil în aceste condiţii se numeşte patrulater arti-
culat. Această noţiune ate o mare importanţă în aplicaţiile geometriei.
În conformitate cu cele de mai sus, un paralelogram rămîne paralelo-
gram cînd este articulat, şi, de asemenea, un contraparalelogram rămîne,
în aceste condiţii, contraparalelogram1 ) .
47. Teoremă. lntr-un paralelogram , diagonalele se taie una pe alta în
părţi egale.
În paralelogramul ABCD (fig. 50), ducem diagonalele AC, BD, care se
taie în O. Cele două triunghiuri ABO, CDO sînt egale, ca avînd unghiurile
respectiv egale şi latura AB = CD (t eorema precedentă) . Avem deci AO =CO,
BO= DO.
Reciprocă. Un patrulater este un paralelogram , dacă diagonalele sale se
taie în părţi egale.
În adevăr, să presupunem că , în patrulaterql ABCD (fig. 50), avem
AO = CO, BO = DO. Cele două triunghiuri ABO, CDO vor fi egale ca avînd
un unghi egal (unghiurile din O egale, ca opuse la virf), cupri.ns între laturi
respectiv egale. Unghiurile lor din A şi din C vor fi deci egale ş1, prin urmare,
AB va fi paralelă cu CD. Egalitatea triunghiurilor ADO, BCO va dovedi,
de asemenea, că AD este paralelă cu BC. .
O b s e r v a ţ i e. Am demonstrat reciprocele de la nr. 46 şi 47, reluînd
raţionamentele iniţiale în sens invers, cum am explicat la nr. 32, Obs. II.
48. Se numeşte dreptunghi un patrulater ale cărui
unghiuri sînt egale şi deci toate sînt unghiuri drepte. Un
dreptunghi este un paralelogram, deoarece unghiurile sale
A

O
[2{J
0

opuse sînt egale.

Se numeşte romb un patrulater care are toate laturile lJ t!
egale. Rombul este un paralelogram, d eoarece laturile Fig. 50
sale opuse sînt egale.
Prin urmare, într-un dreptunghi, ca şi într-un romb, diagonalele se t aie
în mijlocul lor comun.
Teoremă. Într-un dreptunghi diagonalele sînt egale.

1) Aceasta nu se infirm ă d ecît dacă para lelogra mul se tra n sformă în contrapara-
lelogTam, sau invers (d eoarece para le logramul şi contr a para lelogra mul sînt s ing urele
patrulater e a le căr o r la turi opuse sînt egale do u ă cite d o u ă). D acă defo r m a ţia a re loc
continuu, aceast a cere ca pat rul aterul ' să se turtească întî i du pă o dre aptă, do u ă~ latur i
consecutive ajuug înd una în prelungirea celeilalte ş i la fe l ce lela lte -două.
4G LINIA DREAPTĂ

' În dreptunghiul ABCD (fig. 51), diagonalele AC, BD sînt egale,............... deoa-
............._
rece triunghiurile ACD, BCD sînt egale, avînd unghiul ADC = DCB ca
unghiuri drepte, latura DC comună şi AD= BC, ca laturi opuse ale unui
paralelogram. •
~ Corolar. lntr-un triunghi dreptunghic, mediana dusă din vîrful unghiului
drept este egală cu jumătatea ipotenuzei . '
Ducînd , din extremităţile ipotenuzei , paralele la latu-
rile unghiului drept, formăm un dreptunghi în care me-
.diana cons iderată este jumătatea diagonalei .
Reciprocă. Orice paralelogram cu diagonalele egale este
un dreptunghi.
Fie paralelogramu l ABCD (fig . 51) , în care di~go­
Fig. 51 nalele sînt egale . Avem AD = BC; prm urmare, trmn-
ghiurile ADC, BCD sînt egale, ca avînd t oate laturile res-
pectiv egale. Unghiurile A DC, BC D sînt deci egale şi , deoarece sînt suple-
mentare, ele sînt amîndouă drepte, de unde rezultă că paralelogramu l este
un dreptunghi .
Corolar. Un triunghi în care mediana este jumătatea laturii care-i cores-
punde este dreptunghic.
Teoremă. lntr-un romb , diagonalele sînt perpendiculare între ele şi sînt
bisectoarele unghiurilor.
Dacă patrulaterul ABCD (fig . 52) este un romb, triunghiul ABD este
isoscel. Diagonala AC, fiind mediana acestui triunghi , este, în acelaşi
timp, şi înălţime ş~ bisectoare. A
Reciprocă. Orice paralelogram cu diagonalele perpendi-
culare este un romb .
În adevăr , fiecare vîrf va fi egal depărtat de cele două
vîrfur i adiacente, ca fiind situat pe perpendiculara dusă prin f - -+--"11J
mijlocul diagona lei care uneşte cele două vîrfuri . D
49. Se numeşte pătrat un patrulater în care toate latu-
rile sîn.t egale ş i toate unghiurile drepte.
Pătratul este deci , în acelaşi timp , romb şi dreptunghi ,
aşa încît diagona lele sale sînt egale, perpendiculare şi se Fig. 52
taie în mijlocul lor .
Reciproc , orice patrulater în care diagonalele sînt egale, perpendicu lare
şi se taie în m ijlocul lor este un pătrat .
Două pătrate avînd aceeaşi latură sînt egale.
50. Translaţii.
Lemă. Două figuri F,F' sînt egale, cu acelaşi sens de rotaţie , dacă punctele
lor se corespund , astfel încît , luînd trei puncte, A , B , C ale unei figuri şi punctele
corespunzătoare A ', B' , C ' ale celeila lte, triunghiurile a,stfel formate sînt întot-
d eauna egale şi au acelaşi sens de rotaţie , oricare ar fi punctul C .
În adevăr , fie cele două puncte A, B ale figurii F şi omoloagele ) lor
1

A', B', Evident , AB va trebui să fie egal cu A' B' . Să transportăm figura a
doua pest e cea dintîi , astfel încît .aceste două segmente egale să coincidă .
1) Se numesc astfel punct ele caFe se co respund reciproc în două fi guri .
 TRANSLAŢII
47
PARALELOGRAME.

două figu ri vor coin cide com

plet . În adevăr,
Afirmăm că, în ace st câz , cele logu l său C'. Cel e două triu n-
pun ct C al prim ei figu ri şi omo
' .fie un al trei lea .
...............
de ace-
A' B'C ', fiin d ega le, ung hiu l B'A 'C' este ega l cu BA C şi
-ghiuri AB C, coin cidă cu AB , dre apt a A'C '
laşi sens cu el. Aşadar, cînd
facem pe A'B ' să l C' va ven i
va treb ui să ia direcţia lui AC
. lntr ucî t şi A'C ' =A C, pun ctu r noa stre , şi
aplică tutu ror pun ctel or figu rilo
în C. Aceeaşi demonstraţie se
coincidenţa este tota lă. ega li-
acu m o condiţie suficientă pen tru sară.
O b s e r v a ţ i i. I. Am găsit mod e•id ent , nece
stă condiţie este , în
1.atea a două figu ri; de altf el, acea ent rezultă:
II. Din raţion ame ntu l pre ced
, este sufi cien t
şi de acelaşi sens să coincidă
Pen tru a face ca două fi1uri egale ri cu omo loag ele lor.
iBă facem sd coincidă două
pun cte ale uneia dint re figu segm ente egale,
ctele une i figu ri, duc em
51. Teoremi. Dacă, prin toate pun figu ră egal ă cu cea
ăţile acestora formează o
paralele şi de acelaşi sens, extremit ·
din tîi. esp und
ale prim ei figu ri, cărora le cor
Fie ma i întî i două pun cte A,B par alel e şi ega le,
a. Dre ptel e AA ', BB ', fiin d
pun ctel e A', B' ale cele i de-a dou alel ogr am. Prin urm are , A' B' este ega l,
par
pat rula teru l AB A 'B' este un ctel e omo ·
par alel şi de acelaşi sen s cu AB . Ast fel, seg men tele care une sc pun
aşi sen s.
loage sînt ega le, par alel e şi de acel oar eca re cor esp und trei pun cte form înd
Prin urm are, la trei pun cte
rile par alel e
hiu rile ace stor triu ngh iuri au latu
un triu ngh i ega l şi, deoarece ung dou ă figu ri sînt
rotaţie vor fi aceleaşi. Cel
e
fi de acelaşi sen s, sen suri le de
dec i ega le. it num ele
Operaţia prin care trec em'
de la prim a figură la a dou a a prim mărimea,
ă ni se dă
ie este determinată dac
de translaţie. Vedem că o translaţ ar fi AA ', care uneşte un pun ct cu omolo-
direcţia şi sen sul unu i seg
men t cum
notează prin lite rele unu
i astf el de seg men t:
gul său. De ace ea, o translaţie se slaţia AA '. ·
de exe mp lu, vor bim des pre tran punctele unei drepte, ducem segmente egale,
Corolare. I. Dacă, prin toat e
segmente va
geometric al extremităţilor acestor
paralele şi de acelafi sens, locul
.
fi o paralelă la dreapta iniţială aşi parte a une i
In par ticu lar, locul geodemetric al punctelor situ ate de acee ladreaptadată.
lelă
această dreaptă este o para
J.repte şi la o distanţă dată e tot ega l depă rtat e.
II. Două paralele sînt pest din tre două par alel e.
Put em dec i vor bi des pre distanţa l depărtate de două drepte par aleu
ega
III. Loc ul geometric al punctelordin tîi.
trei a drea ptă, para lelă cu cele
ate o a
EXERCIŢIIj
'
PAR ALE LOG RAM E
un drep tung hi; bi1e c-
unu i para lelo gram formează hi.
. 26. Bise ctoa rele ung hiur ilor , un drep tung
formează, de asem enea
toar ele ung hiur ilor exte rioa re prin pun ctul de intersecţie al diag onal elor unu i para lelo -
drea ptă dusă
27. Oric e în părţi egal e.
pun ct şi de dou l latu ri opus e
gram este împărţită de aces t rsec ţie al diag onal elor unu i para lelo gram
Datorită aces tui fapt ,
pun ctul de inte
al aces tui poli gon .
a prim it denu mire a de cent ru
48 LINIA DRl!APTĂ t
28. Două paralelog rame înscrise unul tn celălalt, adică astfel încît cele patru
vlr-
al doilea,
furi ale celui dintîi să fie situate respectiv pe cele patru laturi ale celui de
au centrul comun. !
29. Un unghi al unui triunghi este ascuţit, drept sau obtuz, după cum latura f
opusă este mai mică, egală sau mai mare decît dublul
Ihedianei corespunzătoare.
30. Dacă într-un triunghi dreptungh ic, unul dintre unghiuril e ascuţite este dublul
celuilalt atunci una dinlre catete este egală cu jumătatea ipotenuze i.

TRANSLAŢII

. 31. Să se afle locul geometric al punctelor care prezintă proprieta tea că suma ·
sau
diferenţa distanţelor lor la două drepte este egală cu o
lungime dată.
ş}
32. Se dau două paralele şi două puncte A şi B, exterioare acestor paralele uneşte­
situate de o parte şi de alta a lor; care este linia frîntă cea mai scurtă
care
încît porţiunea cuprinsă între cele două paralele să aibă <>
aceste două puncte, astfel
direcţie dată?

CAPITO LUL Vll

DREPTE CONCURENTE IN TRIUNG HI

52. Teoremă. ln orice triunghi, perpendicularele ridicate pe mijlocul latu-

rilor se taie în acelaşi punct.
Fie triunghi ul ABC (fig. 53). Perpend icularele pe mijloace le laturilor
AB, AC nefiind paralele (altfel, AB şi AC s-ar confunda ), se taie într-un
anumit punct O. Trebuie să demonstrăm că acest punct aparţine şi perpendi cu·
larei dusă prin mijlocul lui BC.
Punctul O, fiind pe perpendi culara dusă prin mijlocul lui AB, este egal
depărtat de A şi de B; tot astfel, fiind pe perpendi culara dusă
prin mijlocul
lui AC, el este egal depărtat de A şi de C. Deci, el este egal depărtat de B
şi de C şi, ca atare„
c·,..----.. ..;.:-- ---o· aparţine perpendi cularei
A dusă prin mijlocul luiBC.
53. Teoremă. lntr-un.
triunghi, cele trei înăl­
ţimi se taie în acela~i
punct.
Fie triunghi ul ABC
I (fig. 54). Ducem prin
Fig. 53 Fig. 54 punctul A o paralelă la
I BC, prin B o paralelă
la AC, prin C o paralelă la AB. Formăm astfel un nou triunghi A' B'C'.
Vom demonst ra că înălţimil e triunghi ului ABC sînt perpendi cularele pe mij-
loacele laturilor noului triunghi , de unde va rezulta că ele sînt concuren te _
Paralelo gramul ABCB' ne dă BC = AB'; paralelo gramul ACBC' ne dă„
tot astfel, BC=AC ', aşa încît punctul A este mijlocul lui B'C'. Înălţimea
AD a triunghi ului ABC trece deci prin mijlocul lui B'C' şi, în plus,-est e per-
pendiculară pe B' C', deoarece este perpendiculară pe paralela ei
BC.
Deoarece putem repeta acelaşi raţionam ent pentru celelalte două înăl­
ţimi, teorema este demonstrată.
 DREPTE CONCURENTE IN TRIUNGHI 49

. 54. Teoremă. În' orice triunghi: 1o bisectoarele celor trei unghiuri se tai6'
En acelaşi punct; 20 bisectoarea unui unghi şi bisectoarele unghiurilor exterioare·
neadiacente se taie în acelaşi punct .
1° În triunghiul ABC (fig. 55), ducem bisectoarele unghiurilor B şi C;
ele se taie într-un punct O, interior triunghiului. Acest punct, aparţinînd.
bisectoarei unghiului B, este egal ·
depărtat de AB şi de BC. Tot astfel,
aparţinînd bisectoarei unghiului C, este
ega l depărtat de AC ş i de BC. El este
deci, de asemenea, egal depărtat de
AB şi de AC şi, deoarece este \nt erior ~ .....
unghiului A, se află pe bisectoarea ''
aces tui unghi. ' '>-
20 Unghiuri le exterioare CBx, / g-„
BCy, avînd suma mai mică decît patru I
I
un ghiuri drepte, jumătăţile lor vor I
avea suma mai mică decît două un- I
I
ghiuri drepte. Bisectoarele acestor I
I
două ung~iuri se taie deci (41, Cor. ) I
într-un punct O' interior unghiului I
I
A. Acest punct O' va fi, ca şi cel
precedent, egal depărtat de cele trei
laturi ale triunghiului. El aparţine Fig. 55
deci bisectoarei lui A.
55. Teoremă. Segm~ntul care uneşte mijloacele a două laturi într-un tri-
unghi este paralel cu latura a treia şi egal cu jumătatea ei.
În triunghiul ABC (fig. 56), fie D mijlocul lui AB, iar E mijlocul lui
AC.Prelungim segmentul DE, dincolo de punctul E, cu o lungime ega lă cu
' el însuşi, pînă în F. Patrulaterul ADCF este un paralelogram (47) şi , prin
urmare, CF este egal şi paralel cu DA, sau , ceea ce este acelaşi lucru, cu
BD. Atunci patrulaterul BDFC este, la rîndul său, un paralelogram. Prin
urmare: 1° DE este paralel
A A cu BC; 2° DE, jumătatea
lui DF , este egal cu jumă­
tatea lui BC.
56. Teoremă. Cele trei
mediane ale unui triunghi se
taie în acelaşi punct, situat.
t:' o C la o treime din lungimea fie-
Fig. 56 l"ig. ~7 căreia dintre ele, pornind de
la baza corespunzătoare. ·
Fie, mai întîi, în triunghiul ABC, două mediane BE , CJ! (fig. 57): afir-
măm că punctul lor de intersecţie G est e situat la o treime. a fiecăreia dintre
ele. Pentru a ne da seama de aceasta, să notăm cu M şi cu N mijloacele seg-
mentelor BG şi CG. Segmentul MN, unind mijloacele a două laturi în triun-
ghiul BCG, este paralel cu BC şi egal cu jumătatea lui BC. Însă EF este de
asemenea paralel cu BC şi egal cu jumătatea lui BC. EFMN este deci u111

4- Lecţii de geometrie elementari, voi. I

 LINIA DREAPTĂ
50

mijlo acele lor. Prin urmare~

paral elogr am, în care diago nalel e se taie la
avem EG= GM= MB şi FG = GN = NC. la o treim e qin CF. Însă
Astfe l, medi ana BE trece prin punc tul situa t
mediană AD trece prin acelaşi punc t.
acelaşi raţionament ar dove di că a treia
Teore ma este, astfe l, demonstrată. anelo r se mai numeşte
O b serv a ţ ie. Punc tul de concurenţă al ·medi
ei denu miri se dă în mecanică.
centr ul de greutate al triun ghiul ui. Moti varea acest

EXERCIŢII

ecţie a. două drepte date, care

33. se unească un punct dat cu punct ul d6 inters
Să
se taie însă în afara t.bse11 ului (53).
alele1 şi mijloa cele diago nalelo r se
34. ln orice trapez , mijloa cele laturi lor nepar dintre mijloa cele laturi lor nepa-
ă, parale lă cu bazele . Distanţa
află pe aceeaşi dreapt este egală
ţa dintre mijloa cele diago nalelo r
ralele este egală cu semis uma bazelo r; distan
cu semidiferenţa ba:zelor. Cal lui AB, cobor îm perpe ndicu lare
35. Dacă, din punct ele A, B şi din mijloc ul punct ul C este egală cu semis uma
tă din
pe o dreaptă oareca re, perpe ndicu lara coborî cum aceste a sînt de acelaşi sens sau de
prime lor două sau cu semidiferenţa lor, după
sens contra r. re sînt vîrfur ile unui parale logram .
36. Mijloa cele laturi lor unui patru later oareca nalele patru lateru lui dat şi egale
sînt parale le cu diago
Latur ile acestu i parale logram logram ului este mijloc ul drepte i care
cu jumătăţile acesto r diago nale. Centr ul parale dat.
uneşte mijloa cele diago nalelo r patru
lateru lui
hi ABC sîn_t concu rente, prelun-
37. Să se demon streze că media nele unui triungo lungim e egalii cu FG.
ul F, cu
gind media na CF (fig. 57) dinco lo de punct într-u n acelaşi punct O (toate distin cte
38. Fiind date trei drepte concu rente
să se demon streze că există:
între ele) şi un punct A pe una dintre ele, le date ca înălţimi (există un caz de
avînd un vîrf în A şi drepte
1° un triung hi
excepţie);
le date ca media ne;
2° un triung hi avînd un vîrf în A şi drepte
drepte date ca bisect oare ale unghi u-
3° un triung hi avînd un vîrf în A şi cele ţrei
excepţ ie);
rilor interi oare sau exteri oare (un caz de A şi drepte le date ca perpe ndicu lare
4° un triung hi avînd mijloc ul unei laturi în
pe mijloa cele laturi lor .(se va reduc e la 1°).

PROB LEME

PROP USE LA CARTEA INTI I

îi coresp unde o mediană mai mică

39. 1n orice triung hi, unei laturi mai mari
era unghi ul celei de-a treia media ne cu latura a treia) .
(se va consid l 1).
Un triung hi cu două media ne egale este isosce e o bară rectili nie este astfel reflec
-
40. Se admit e că o bilă de biliar d care loveşt e şi după ciocni l'e, sînt egal încli-
după care se mişcă înaint
tată încît cele două drepte ,
n drepte D 1 , D 1 ,„„ Dn şi A, B două
nate pe bară. ln aceste condiţii, fie în plan aceste drepte . ln ce direcţie trebui e
eia
punct e situat e de' aceeaşi parte a fiecăr
dintre
ea să treacă prin punct ul B, după ce
s-a
să lansăm o bilă din punct ul A,
pentr u ca
reflec tat succes iv pe toate drepte le date?

ţiile 19, 20 şi pentru bisect oare

1) V. un enunţ analo g pentr u înălţimi, în exerci
ului).
.tn exerciţiile 362, 362 bis (la sfîrşitul volum
 DREPTE CONCURENTE IN TRIUNGHI 51

cea mai scurtă

Să se demons treze că drumul astfel urmat de bilă este linia frîntă date 1 ).
de la A la B avînd .virfuril e consecu tive pe dreptele
care duce unui dreptun ghi, luate
Caz particul ar. Dreptel e date sînt cele patru laturi ale de altfel, este luat tn
în ordinea lor natural ă; punctul B coincid e cu punctul A care,
că drumul parcurs de bilă
interior ul dreptun ghiului . Să se demons treze, în acest caz,
este egal cu suma diagona lelor dreptun ghiului . ex. 26 sînt situate pe
41. Diagona lele celor două dreptun ghiuri conside rate în
două drepte paralele cu laturile paralelo gramulu i dat (situaţie analogă cu cea
aceleaşi
a, iar cealaltă, cu suma latu-
de la nr. 54). Aceste diagona le sînt egale, \ma cu diferenţ ·
rilor paralelo gramulu i.
triungh i isoscel, suma distanţe lor unui punct al bazei la celelalt e
42. Intr-un pe
enunţ, dacă vom conside ra un punct luat
două laturi este constantă. Ce devine acest
una dintre prelung irile bazei? interior la cele trei
Într-un triungh i echilate ral, suma distanţelor unui punct rat este exterior ?
conside
laturi este constantă. Ce devine acest enunţ, cînd punctul lui BC o perpend i-
43. Dacă, într-un triungh i ABC, ducem prin mijlocu l D al
rea unghiul ui A, această dreaptă determi nă pe fiecare dintre laturile
~ulară pe bisectoa
AC •
· AC două segmen te ega l e respecti. v cu AB +AC ş1. AB-
A B ş1 2 2
laturile DC, DE,
44. Fie ABCD, DEFG două pătrate aşezate alături, astfel încît celeilal te. Luăm,
să fie una în prelung irea
:Să aibă aceeaşi direcţie şi laturile AD, DG
egale cu DG. Să se demon-
pe AD şi pe prelung irea lui DC, două segmen te AH, CK
HBKF este, de asemen ea, un pătrat.
:Streze că patrula terul
lui, constru im pătra­
45. Pe laturile AB, AC ale unui triungh i şi în exterior ul treze că:
tele ABDE, ACFG (D şi F fiind vîriuril e opuse lui A). Să se demons
ori mai mare decît
1° EG este perpendiculară pe median a dusă din A şi de două
această mediană.
trei vîrfuri în E, A, G
2° Al patrule a vîrî I al paralelo gramulu i avînd celelalt e
în triungh iul dat.
(E şi G fiind opuse) este situat pe înălţimea dusă din A, pe BI, CI şi se taie
3° Segmen tele CD, BF sînt respecti v egale şi perpend iculare
tot pe înălţim ea dusă din A.
duse dintr-un
46. Se dau un unghi drept AOB şi două di:opte perpend iculare,e în C, D. Să se
unghiul ui dat în A, B iar a doua tăindu-l
punct P, prima tăind laturile C pe dreapta OP determină
<iemons treze că perpend icularel e duse din punctel e D, O,
în sens invers.
pe AB segmen te respecti v egale cu AP, P B, însă dispuse

care a for-
1) nu avem decît o singură dreaptă, problem a se reduce la aceea
Dacă
mat obiectu l 13- 14.
exerciţiilor
După rezolva rea primei problem e, să se caute
un mijloc care să permită a se
drepte, soluţia în cazul a
-deduce, din soluţia astfel găsită pentru cazul unei singure drepte etc.
două drepte; apoi se va trece de la acest caz la acela a trei
 CART EA A DOUA

CE RC UL

CAPIT OLUL 1

Il~TERSECŢIA UNEI DREP TE CU uN CERC

putem face să
57. Teoremă. Prin trei puncte nesituate în linie dreaptă,
treacă un cerc, şi numai unul.
~u alte cuvin te, un cerc este determ inat de trei
puncte necoliniare.
In adevăr, fie A, B, C (fig. 58) trei puncte nesitu ate pe aceeaşi dreaptă.
mijloa cele drepte lor BC, CA, AB
Am demon strat (52) că perpen dicula rele pe
· sînt concu rente în acelaş i punct O, egal d epărtat de
A A, B, C. Cercu l descri s din O ca centru şi cu raza
OA trece prin cele trei punct e date. De altfel,
ul cerc care satisfa ce aceast ă condiţ ie,
este sii;igur
deoare ce centru l unui cerc care trece prin A, B, C
trebui e, în mod necesa r, să aparţi nă celor trei perpen -
dicula re despre care am vorbit .
tJ Curol ar. Se vede că un cerc nu poate avea două
Fig. 58 centre diferit e, deci nici două raze neegal e.
58. Teoremă. O dreaptă nu poate intersecta un
cerc în mai mult de două punote .
Dacă distanţa de la centru la dreaptă este mai
mare decît raza, dreapta nu
taie cercul.
Dacă această distanţă este mai mică decît raza,
dreapta taie cercul în două
puncte . im singur punct
~n sfîrşit, dacă distanţa este egală cu raza, dreapt
a are
comun cu cercul.
În acest din urmă caz, se spune că ea este tangentă.
Fie un cerc cu centru l în O şi o dreaptă D.
Din O (fig . 59), coborî m pe D perpen dicula ra OH .
e cu D. Aceas ta
1° Cercu l nu poate avea mai mult de două puncte comun
ul O nu putem duce pe dreap ta D
este acelaşi lucru cu a spune că din punct
mai mult de două oblice ega le cu raza R (31 , Cor.).
,P A_ H • 4 I'' ,
2° Dacă distan ţa OH este mai mare decît o D
raza, atunc i, a forti ori, la fel va fi (29) şi dis-
tanţa de la centru la un punct oareca re al
t ei; deci
cercul ui.
, toate puncte

3° Dimpotrivă,
le

dacă
drepte

OH
i sînt

este
exteri

mai
drep-
oare

mică
l o
Fig. 59
decît raza (fig. 59), punctu l H se află în in-
puncte ale drepte i ,
terior ul cercul ui, însă de ambel e părţi ale lui H există ent să 1uăm pe
Pentru a obţine astfel de puncte este sufici
exteri oare cercul ui.
raza : distan ţele OP, OP'
D, pornin d din H, două lungim i HP,H P', egale cu
 INTl!RSECTIA UNEI DREPTE
CU UN CERC
53
vor fi, tn mo d nec esa r, ma i mar
pun cte de intersecţie, unu l într i dec ît această rază. Vom ave a dec i d ouă
e H şi P , iar celălalt într e H
fel, ele sîn t sing urele (10) . şi P'; de alt-
4° În sfîrşit, dacă OH este ega l
dre pte i şi cerc ulu i ; însă la fel cu raza (fig. 60) , pun ctu l H este
ca în 20, ved em că oric e alt pun com un
este ext erio r cerc ulu i. ct al dre pte i
Corolar. Pri ntr- un punct lua t
num ai una , anu me perpendiculara pe cerc, put em duce o tangentă la acesta, şi
pe raz& în acest pun ct.
59. Definiţia de mai sus a tan gen
la o curbă oar eca re. tei nu poa te fi adoptată pen tru tan
gen ta
Definiţie . Se numeşte
tangentă la o curbă oar
pun ct M al ace stei cur be, poziţia eca re (fig. 61) , într -un
limită către care tind e dre
pun ctu l M', des crii nd cur ba, se apt a MM ', cin d
apr opi e nemărginit de M. Cu alte
Dre apt a MT se va num i tangentă cuv inte1 ) :
put em lua , de amb ele părţi ale în M, dacă, pen tru oric e ung hi
pun ctu lui M, două arce MM , dat &,
inc it pen tru orice poziţie a pun ctu 1 MM 1 , astf el
ta MM ' să facă cu MT sau cu pre M' , luată pe unu l din tre ace ste arce , dre ap-
lui
lun gire a ace stei a un ung hi mai
Vom arăta acu m că, în caz ul cerc mic dec it e1 ).
ulu i, această definiţie este echi
cu ace ea dată mai sus . valentă
Să duc em, în pun ctu l Ma
l cerc ulu i O, per pen dicu lara MT
iar pe coa rda MM ' (fig. 62) să pe raza OM ,
duc em din cen tru per pen dicu lara
OH. Această
"
M
'
'
o

Fig. 61
Fig. 62
dreaptă, înălţimea triu ngh iulu i isoscel OM M', este
, totodată, bise ctoa rea
ung hiu lui din O. 'Un ghi ul TM ~
M', ega l cu M<JII (deo arec e latu
,-.... rile lor sîn t
perpendi<;ulare) este dec i jumăta
tea lui MO M'. Dar , ace
dev eni mai mic dec ît oric e ung sta din urmă poa te
hi da t, dacă face m ca pun ctu l
des t'u l de apr opi at de M . M' să ajungă
60. Se numeşt e normală la o curb
ă, într -un pun ct, per
tangentă în ace st pun ct.
Prin urm are , nor mal a la cerc într pen dicu lara pe
dec ît raza dusă în ace st pun ct. -un pun ct nu este
1)
V. definiţia cuvî ntul u
L ibra irie Arm and Coli n , 1894 i limită în Ler;ons d' Arithm~tique de J. Tan nery (Par is,
1) ), cap. VII , nr . 237, ' i cap .
Se demonstreaz ă, ca în Arithm~ XII .
acea s tă dre aptă MT t ique (Le ţons de J . Tan
exi s tă, ea este uni că ncry , nr . 239) , că , d acă
.
 CERCUL

numa i două), astfe l ca

Pe un cerc dat oarec are, există două punc te (şi P din plan (dife rit
punc t dat
norm alele în acest e punc te să treacă print r-un trece prin punc tul P.
ui care
de centr u): acest ea sînt extremităţile diam etrul
60 bis. Se numeşte unghi a două curbe, într-
at
unul din punc tele lor de intersecţie, ungh iul form
acest punc t (fig. 63). Ungh iul
de tange ntele lor în
cu
a două cercu ri care se între taie este deci egal
or duse în orica re dintr e punc tele lor co-
ungh iul razel
mune sau cu suple ment ul acest uia.
Fig. 63

EXERCIŢil

47. Prin toate punct ele unui cerc, ducemor segme nte egale şi parale le cu o dreaptă
· acesto r segme nte?
geom etric al extrem ităţil
dată. Care este locul fix
etric al mijloa celor segmenţelor care unesc un punct
48. Să se afle locul geom
cu diferi tele punct e de pe un cerc. luat pe prelun girea acestu i dia-
49. Fie AB diame trul unui cerc O şi C un punct cercul în D, E. Dacă partea
şi care taie
metru , CDE o secantă dusă din punct ul C este triplu l unghi ului DOB.
exterioar~ CD este egală cu raza, unghi ul EOA

CAPI TOLU L 11

.DIAMETRI ŞI COARDE
1
le de la nr. 9 se mai
61. Potri vit definiţiei de la nr. 19 bis, observaţii
pot enunţa şi astfe l:
Teoremă. Orice diam etru este o axă
de simet rie pentr u cerc.
Vede m deci că cercul are o infini tate de axe de simet rie.
nume şte coard ă segm entul de dreaptă care uneşte extremităţile
62. Se
subîn tins de coardă. Trebu ie obser vat
unui arc de cerc. Se spune că acest arc este
că orice coardă subîn tinde două arce difer ite, unul mai mic decît semic ercul ,
semic ercul , dacă coard a este
iar celălalt, mai mare (sau amîndouă egale cv.
un diam etru) . .
ă împa rte această coardă
63. Teoremă. Diam etrul perpendicular pe o coard .
ea în două părţi egale
şi fiecare dintr e arcele subîn tinse de
lar pe o coardă AB, fiind
Într-adevăr, diam etrul unui cerc O, perpe ndicu
şi, pe de altă parte , pentr u triun ghiul isoscel
o axă de sime trie pentr u cerc blul lor.
tă de ansam
OAB , este o axă de sime trie pentr u figur a forma e cinci determină o
din următ oarel
Corolare. Două condiţii oarec are
dreaptă:
1° Să fie perpendiculară pe 'coardă.
2° Să treacă prin centr u.
3° Să treacă prin mijlo cul coard ei. două arce subîn tinse .
4°, 5° Să treacă prin mijlo cul unuia dintr e cele
Toate drept ele astfe l deter mina te se confundă.
 DIAMETRI ŞI COARDE 55

Locul geometric al mijloacelor unei serii de coarde paralele este diametrul

perpendicular pe aceste coarde.
O tangentă este paralelă cu coardele pe care diametrul în punctul de contact
le taie în două părţi. egale.
Teoremă. Două paralele cuprind între ele, pe cerc, arce egale (fig . 64),
deoarece fiecare dintre aceste arce este simetricul celuilalt în raport cu diame-
trul perpendicular pe cele două paralele.
64. Teoremă. Pe un cerc oarecare, punctul cel mai
apropiat şi punctul cel mai îndepărtat de un punct oare
care P din plan sînt picioarele normalelor (60) care trec
prin P.
Dacă, dintre aceste două puncte., A este cel situat
pe semidreapta OP, iar B cel situat pe semidreapta
opusă (fig. 65 şi 66), distanţa PA este diferenţa dintre
OP şi rază, iar distanţa PB, suma acestor lungimi. Un
punct oarecare M de pe cerc este deci situat faţă de P
la o distanţă mai mare decît PA şi mai mică decît PB, Fig. 6t.
PM fiind a treia latură în triunghiul OPM.
Distanţa PM creşte mereu, cînd punctul M descrie cercul, pornind din
A spre B, deoarece, în triunghiul OPM, ea se opune unui unghi care creşte şi
care este cuprins între două laturi constante.
Corolar. Diametrul este cea mai mare coardă a cercului.
În adevăr, dacă facem să coincidă punctul P cu punctul A, vedem că coarda
PM este mai mică decît diametrul PB.
65. Teoremă. Într-un acelaşi cerc, sau în cercuri egale,
1° La arce egale corespund coarde egale, şi reciproc.
2° Dintre două arce neegale, mai mici decît semicercul, cel mai mare cores-
punde coardei mai mari.
1° Dacă vom face să coincidă cele două arce egale, extremităţile coinci-
zînd respectiv, vor coincide şi coardele. •
Invers, dacă coardele sînt egale, unghiurile la centru sînt egale, conform
celui de al treilea caz de egalitate a triunghiurilor, deci şi ar~ele vor fi egale.
o

Fig. 65 Fig. 66 Fig. 67

2° Dacă arcul AB este mai mic decît A' B' (fig. 67), şi prin urmare
,/""....
unghiul AOB este mai mic decît A'OB', coarda AB va fi mai mică decît A' B',
după cum rezultă din teorema de la nr. 28 aplicată triunghiurilor OAB,
OA'B'.
56 CERCUL

66. Teoremă. Într-un acelaşi cerc, sau în cercuri egale,

1° Do uă coarde egale sînt egal depărtate de centru, şi reciproc.
2° Dintre do uă coarde neegale, cea mai mare este mai puţin depărtată de
centru.
1° Cum două coarde egale ale aceluiaş i cerc corespund la arce ega le,
este suficient să suprapunem cele două arce , p entru a constata că mijloa cele
celor două coarde se află la aceea ş i distanţă de centru .
Invers, dacă cele două coarde AB , A ' B ', a le cercului O (fig. 68) sînt
ega l depărtate de centru , triunghiurile dreptunghice OHA , OII'A ' au ipot e-
nuzele ega le ş i latura OH= OH'. Deci HA = II ' A ' şi AB = A' B'.

'Al'

Fig. 68 · Fig. 69

2° Să presupunem coarda AB mai mare decît A'B' (fig . 69). De a1c1

/"....
rezultă că unghiul AOB este mai mare dectt A ' OB' şi, coborînd perpendicula-
/"... /".... ~
rele OH , Oli' , că AOH este mai m are de~ît A 'OH' •. Atunci OAH , comp le-
i . /"....
mentul primului un ghi,µ, este mai mic decît OA 'll'., complementul celui de-al
doilea. Cele două triunghiuri dreptunghice QJJA , OII'A' au deci ipotenuzele
egale ş i cite un un ghi aşcuţit neegal,. de unde rczu ltă (35) OH < 0H '1•
67. Să consid erăm o coardă MM' (fig . 70), care se depl asează astfel
încît di stanţa ej la centru, iniţial mai mică decît raza, creşte şi devi~e egală
cu această rază. Să presupunem , pentru a fixa ideile, că această coardă se
de plasează , rămînînd p~rpendiculară ,pe un d'iametru Iix, OA . Lungimea lui
MM' descreşte , p e măsură ce coarda se aprop ie de t a ngenta în -{i, potrivit
t eoremei precedente, ş i p utem lua punctul ' M des tul d e ves; in cu p unctul A
(adi că coarda d estul de vec ină cu t angenta) pent ru ca această lungim e• să fie
oricît de mică v rem , deoarece avem MM' <2 M A. Se vede deci că p unct ele
M , M ' se ap rop ie ne mărginit unul de celă lalt şi t ind să s~ confunde în punctu l
A ; aceasta se expri mă sp unînd că tangenta are douc! p tmcte comune cu cercul ,
confundate în A . Vom v edea că acest m od d e a ne exprima permite să enunţăm
ma i repeCle un număr de t eoreme. •
•
EXE.{lCJ Ţ 11 ..
_ SO. lî n cerc trece pr in d o u ă puncte fi xe A ş i B. Fie C u nul dintre p unct el e în
care cercul întî lncş tc o drea pt ă fi xă, pe r pe n d i c ulară pe A 8 . Să se a flo ' locul geo m etric
.al puo.ctului dia metra l opus , lui C, d acă cercul variază , fă ră, a î nceta să treacă prin
punctele A , B .
 INTERSECŢ IA A DOUĂ CERCURI 57

'
51. Î mpărţ ind o coardă în trei segmente egnle ş i unind cu centrul p un ct ele d e
-div iz iune, nu împ ărţ im u nghiul la centru corespu nzător în tre i părţi egale. Care este
-ce l m ai mare d intre cele trei ungh iu r i pa r ţ i a le? (ex. 7).
părţi .
Să se. genera li zeze pe n t ru un numă r ma i m are de
cazul,
52. D acă două coarde a le u n ui cerc stn t ega le şi le p relungim , dacă es t e
pî n ă la punctul lor de int ersecţie, segmente le cupr inse
între aces t p unc t ş i extremi t ă­
ţ i le ce lor d o u ă coarde sînt ega le între e le.
ungime
53. Care este locu l geometric a l m ijloacelor coardelor u n ui cerc, care a u o l
dată?
54. Care este coarda cea mai mi că a unui cerc pe care o putem d uce dintr-un punct
interior a l aceste i cu rbe?

CAPITOL UL III

INTERSECŢIA A DOUA CERCURI

68. Două cercuri nu pot aYea mai mulţ de două puncte comune, potrivit
t eoremei de la nr. 57. ' /
Teoremă. Dacă do uă cercuri se întretaie , dreapta care un~te centrele lor
culară comună şi o împarte în două părţi egale. Dacă .ele
este perpendi pe coarda
au un singur punct comun , acest p unct este situat pe linia centrelor , şi reciproc.
1 În adevăr, linia Ce ntrelor est e 0 a xă de simetrie OOmUnă pentru Cele
două cercui;i. Dacă cele două curbe se intersect ează într-un punct
n esituat pe
ul celui dintîi . Dacă punc-
această linie, al doilea punct comun est e simetric
tul comun est e unic, el se află , în mod necesar , p e linia centrelor . •
Reciproc , dacă există un punct comun sit uat pe linia centrelor , aceşta
-este singuru.I punct comun , deoarece un a l doilea pull:ct d e insersecţ i e s-ar
găsi , ori pe linia centrelo r, în care caz cele două cercuri ar a vea
un diametru
comun , or i în exterioru l acest ei drepte, ceea ce ar implica existenţa uniri a l
treilea punct comun. În ambele ipot eze „ cele d o u ă cercuri ar coincide .
că d ouă curbe sînt tangen te, dacă au aceeaşi
69. Definiţie. Se spune
hngentă în acel aş i punct .
'
În conform itate cu t eorema precedentă, pent ru cazul a două cercuri,
,această definiţie r~vine la următoa rea : Două cercuri tangente sînt două
cercuri
care au un singur punct comun , deoa-
rece un punct comun , în care t an genta
est e aceeaş i , se află , în mod n ecesar ,
pe linia centrelo r, ş i reciproc (58 , Cor.) .
70. F ie O, O' centrele a două
cercuri de raze R, R ' ş i vom presu- O
pune, pentru a f ixa idei le, că R ' este
-cea ma i mică dintre ele: R ' <.R.
P ot avea loc cinci cazuri:
1° 0 0' > R+ R'' (fig . 71).' F ie, F ig. 71
a tunci, M un punct situat · pe c.e rcul ,
•O' , sau interior acestui cerc , ast fel că O'M-<. R ' . Vom avea (26 , Cor.)
OM?;:-00 ' - O'M > R+ R' - O'M > R.
 CERCUL
58

şi
Deci, orice punct cuprins în al doilea cerc este exterio r celui dintîi
doilea. Se spune că: cele
orice punct al primulu i cerc este exterio r celui de-al
două cercuri sînt exterioare.
2° 00' = R +
R'. - Atunci 00' poate fi considerată ca sumă a celor-
şi cu R'. Punctu l A
două segmen te OA, O'A (fig. 72), respect iv egale cu R

Fig. 72 Fig. 73

oric6"
este comun; de altfel, raţionamentele precede nte rămîn valabil e pentru
alt punct. Cercuri le sînt deci tangente exterior .
3° R +R'>O O'>R- R'. - În acest caz, R' este cuprinsă între suma şi;
diferenţa lungim ilor 00', R.
r,.
Deci,' dintre oele două puncte A, B în care cercul O taie linia centrelo
cerculu i O' (fig. 73); în consecin ţă,.
unul este exterio r, iar celălalt interior
te·
cercul O, care este o linie mergînd de la punctu l A la punctul B, întîlneş
,al doilea cerc într-un punct diferit de A şi de B, adică nu pe linia cen,
acest
trelor.
Cele două cercuri au, aşadar, două puncte comune . Ele se numesc-
secante.
4° 00' = R-R'. - În acest caz, 00' poate fi considerată ca diferenţa>
l A de-
a două segmen te OA, O' A (fig. 74), respect iv eg~le cu R, R'. Punctu
pe linia centrelo r este comun, aşa încît cercuril e sînt tangent e.
Fie, de altfel, M un punct.
situat pe cercul O' sau în interio-
rul acestui ceri:. Avem, succesiv ,
OM-< 00' + O'M-< 00' + R~
adică OM-<R .
Cercul O' este situat deci
în întregim e, cu excepţia punc-
tului A, în interior ul lui O. Cer-
Fig. 74 Fig. 75 curile sînt tangente interior.
5°. 00' <R-R ' (fig. 75)-
Fie, iarăşi, M un p1,mct interior lui --0' sau pe O'. Vom avea

OM-< 00' + O'Ml.-< 00' + R' < R.

două cercuri sînt

Deci tot cercul Q' este situat în interior ul lui O. Cele
interioare unul faţă de celălalt. -
 INTERSECŢIA A DOUĂ CERCURI

71. Enumera rea de mai sus cuprinde toate cazurile posibile. Rezultă de
a1c1 că reciproce le concluzi ilor preceden te sînt adevărate. De exemplu , dacă
două cercuri sînt secante, distanţa centrelor este cuprinsă
între suma razelor-
şi diferenţa lor, deoarece , dacă această distanţă ar fi mai mare decît suma
egală cu această sumă, cele-
razelor, cercurile ar fi exterioa re; dacă ea ar fi
două cercuri ar fi tangente exterior etc.
De altfel, oricare dintre aceste reciproce poate fi demonstrată direct-
Astfel , în cazul cercurilo r secante, punctul de intersecţie formează cu cele-
două centre un triunghi şi teoremele de la nr. 26 ne dau concluzi
a precedentă._
Putem enunţa deci următoar ea teoremă:
Teoremă. 1° Dacă două cercuri sînt exterioare, distanţa centrelor
lor este
mai mare dec_ît suma raze-Zor , şi reciproc.
2° Dacă ele sînt tangente exterior, distanţa centrelor este egală cu suma
razelor, şi reciproc.
3° Dacă ele se intersectează, distanţa centrelor lor este cuprinsă între suma..
razelor şi diferenţa lor, şi reciproc.
4° Dacă ele sînt tangente interior, distanţa dintre centrele lor este egală
cu diferenţa razelor, şi reciproc.
5° Dacă unul este interior faţă de celălalt, distanţa centrelor este mai mică.
decît diferenţa razelor , şi reciproc.
Se mai poate spune: Două cercuri sînt exterioar e, interioare, secante sau.
tangente, după cum segmentele pe care le determină p e linia centrelor sînt exte-
rioare, interioare, se suprapu n parţial sau au o extremita te comună.
72. Dacă două cercuri, iniţial secante, variază astfel încît să devină­
tangente într· un punct A, punctele lor de intersecţie se apropie nemărginjt
unul de celălalt şi de punctul A (v. ex. 55). Se mai spune, ca şi mai înainte-
(67), că două cercuri tangente au două puncte comune confundate.
EXERCIŢII

55. Fie O centrul unui cerc de rază R ş i 0' centrul unui alt cer c de rază
R ,
A unul dintre punctele în care dreapta 00' taie cercul
care îl intersectează pe ce l dintîi;
de aproap&-
O; B un alt punct, luat p e acelaşi cerc în mod arbitrar, ş i , în particular , cit
vrem de A . lor de intersecţie
Să se demonstre ze că c&le două cercuri au unul dintre punctele
situat pe arcul mic AB: cazul
1° dacă punctul O' se află pe prelungire a lui OA, dincolo de punctul A, în
în care diferenţa R + R' - 00' este mai mică decît OB + O' B - 00';
2" d acă punctu l 0' este situat chiar pe OA, în cazul în care diferenţa 00' - (R-
- R') este mai mi că declt 00' - (OB - 0' B); în care
3° dacă punctul 0' se află pe prelungire a lui OA dincolo de O, în cazul
diferenţa 00' -(R' - R) este mai mică decît 00' - (O'B - OB). două
56. Care este cel mai mare segment de dreaptă pe care îl putem duce între
cercuri şi care est e cel mai mic?
57. Care este locul geometric al centre lor cercurilor de rază dată, tangent
la un.
cerc fix? dreaptă
58. Dacă, prin punctul de contact a două cercuri tangente, ducem o
oarecare, aceasta taie cele două curbe în alte două puncte, aşa incit razele
corespun-
.
z ătoare sînt paralele.
59. Două cercuri tangente interior rămîn tangente dacă, fără să le schimbăm
cen-
le mărim sau micşorăm razele cu aceeaşi cantitate. .
trele,
Două cercuri tangente exterior rămîn tangente dacă, !ără a le schimba
centrelP,._
le micşorăm una dintre raze şi o mărim p e cealaltă cu aceeaşi cantitate.
 '60 CERCUL

CAPITOLUL IV
PROPRIETATEA UNGHIULUI INSCRIS ·
'73. Se .
numeşte unghi înscris într-un cerc unghiul format de două coarde
.AB, AC, care au o extremitate comună; deci unghiul înscris este un unghi
care are vîrful pe cerc.
Teoremă. Orice unghi înscris într-un cerc are ca măsură jumătatea arcului
·cuprins între laturile sale.
(Cele două extremităţi necomune B , C împart cercul în două arce. Arcul
.BC despre care este vorba este acela care nu conţine punctul A. )
El este jumătatea unghiului la centru care determină acelaşi arc1 ).
N.B. Prima parte a acestui enunţ presupune convenţia de la nr. 17 (Cor).
Vom deosebi trei cazuri: ,
C a z u l î n t î i. Una dintre laturile unghiului înscris trece prin centru.
Fie unghiul înscris BAC (fig. 76), a cărui latură AC trece prin centrul O.
1Unim B cu O. Formăm astfel un triunghi isoscel OAB, în care unghiurile
A şi B sint egale. Unghiul exterior BOC al acestui
A +
triunghi, egal cu suma  ÎJ, este deci dublul unghiu-
lui A. Însă, acest unghi BOC are ca măsură arcul
""""
BC; BAC are deci ca măsură jumătatea· aceluiaşi arc.
C a z u l a l d o i l e a . Centrul este situat în
t

interiorul unghiului înscris .

· Fie unghiul înscris BAD (fig. 76). Ducînd dreapta
AO , care taie cercul în C, descompunem unghiul înscris
"""" """"
în două părţi BAC şi CAD ; pentru fiecare dintre
ele, teorema noastră este demonstrată (cazul întîi).
c Avem deci (cu convenţia de la nr. 18),
Fig. 76 •
"""" = -1 arc BC , CAD
BAC 1 arc CD
"""" = -
2 2
: şi, prm adunare,
.. """" = -1 arc BD .
BAD
2

C a z u l a l t r e i l e a. Centrul se află în exteriorul unghiului înscris.

Fie unghiul înscris BAE (fig. 7G). Ducem iarăşi diametrul AC şi putem
·scrie
..>--... 1
""""
BAC= 1
-arc BC, EAC =- arc EC,
2 2
• -de unde , prm scădere,

"""" = -1 arc BE.

BAE
2

1
) Arcul det erminat poate fi d ec i ori arcul ma i mic BC, ori ar cul mai m are
(20 bis ), în care caz ung hiul la centru cores punzător ar fi mai mare d ecît d ouă unghiuri
drepte , unghiul înscris fiind atunci obtuz.
 ·" PROPRIETATEA UNGHIULUI lNSCRIS 61:"

Corolare. I. Toate unghiurile înscrise în acelaşi arc de cerc sînt egale, ca.
avînd aceeaşi măsură .
II. Unghiul înscris într-un semicerc este drept, deoarece are ca măsură
un sCert de cerc .
74. Teoremă. ·Unghiul format de o tangentă şi de o coardă dusă din punctul
de contact are ca măsură jumătatea arcului determinat de coardă .
Unghiul BAT, fox'mat de tangenta AT şi coarda AB (fig. 77), poate„
în adevăr, să fie considerat ca limita unghiului format de coarda AB cu coarda
AA', dacă punctul A' se apropie nemărginit de punctul A .
Însă, demonstra~ia dată pentru cazul al treilea din teorema precedentă.
se aplică şi aici ; egalitatea E'ÂC = _!_arc EC trebuie numai să fie înlocuită cu.
2

"""' =-arc
TAC 1 AC,
2'

"""'
care rezu l tă din faptul că TAC este drept şi arcul ·AC egal cu un semicerc.
75. Teoremă. Unghiul format de două secante, care se taie în interiorul'
unui cerc, are ca măsură semisuma arcelor cuprinse, unul între laturile sale,
al doilea între prelungirile lor.
Fie unghiul BAC (fig. 78), ale cărui laturi prelungite taie cercu 1 în B''
şi în C'. Unim· B cu C'. Unghiurile C~ şi B au respectiv ca A
măsură jumătăţile arcelor BC, B'C'. lnsă, aceste două un-
ghiuri au ca sumă unghiul A, exterior triunghiului ABC'.

o
B

c c·
Fig. 77 Fig. 78 Fig. 79

76. Teoremă. Unghiul format de două secante, care se întîlnesc în exteriorul'

cercului, are ca măsură semidiferenţa dintre arcul conca11 şi arcul con11ex cuprinse
între laturile sale.
Fie ungh iul BAC (fig. 79), format de secantele AB' B, AC'C. Unim din
nou B cu C'. Unghiul BC'C, exterior triunghiului ABC', este egal cu suma
" /I\ ~ A
A+ B . Deci putem calcula ungh iul A ca diferenţa BC'C - B; aceasta de-
monstrează t eorema, deoarece un gh iul BC'C determină arcul BC iar·
unghiul B, arcul B~C'.
 CERCUL

O b serva ţie. Dacă una dintre secante, să zicem AB' B, este înlo-
-cuită printr-o tangentă AT (fig. 80), teorema şi demonstraţia ei se păstrează
.fără nici o modificare, cu condiţia_ ca punctul T să joace în acelaşi timp rolul
punctului B şi al punctului B'; într-un cuvînt, cu condiţia de a admite că
A tangenta are cu cercul două puncte comune, confundate în T,
potrivit convenţiei de la nr. 67.
77. Teoremă. Locul gepmetric al punctelor situate de
aceeaşi parte a unei drepte şi din care un segment dat de pe
această dreaptă se vede sub un unghi dat este un arc de cerc
• avînd aceleaşi extremităţi ca şi segmentul dat.
În adevăr, fie AB segmentul de dreaptă dat şi M
un punct al locului geometric1 ), adică un punct pentru
care unghiul AMB este egal cu unghiul dat (fig. 81). Dacă
ducem prin punctele A, M, Bun arc de cerc cu extremităţile
în punctele A şi B, orice punct M' de pe acest arc va apar-
ţine locului geometric, deoarece unghiul AM' B va fi egal
..-...
cu AMB (73). Dimpotrivă, orice alt punct N din plan (si·
c
Fig. 80 tuat de aceeaşi parte a dreptei AB) va fi ori interior, ori
exterior cercului pe care 1-am dus. În primul caz, unghiul
ANB va fi mai mare decît unghiul dat (75); în al doilea caz, el va fi mai mic
(76) şi, în consecinţă, punctul N nu va aparţine locului geometric.
Arcul de cerc astfel trasat se numeşte arc capabil de unghiul dat, descris
pe AB.
Dacă facem abstracţie de condiţia impusă punctelor locului geometric,
de a se afla de o anumită parte a lui AB, este limpede că locul se va compune
din două arce de cerc, simetrice în raport cu A B.
78. Dacă unghiul dat este drept, enunţul precedent, împreună cu coro-
larul II de la nr. 73, ne arată că locul geometric al punctelor din care un segment
ae dreaptă dat se vede sub un unghi drept este cercul avînd
ca diametru acest segment.
Aceasta mai rezultă şi din cele două corolare de la
nr. 48.
79. Patru puncte luate la întîmplare nu vorfi, în gene-
ral, situate pe acelaşi cerc; deoarece trei dintre ele deter-
mină un cerc care, în general, nu va trece prin al patru-
lea punct.
Condiţia ca patru puncte să aparţină aceluiaşi cerc ne Fig. 81
va fi dată de următoarea
Teoremă. ln orice patrulater convex, înscris într-un cerc, unghiurile opuse
..sînt suplementare.
În patrulaterul înscris ABCD (fig. 82):
Unghiul A are ca măsură jumătatea arcului DCB.
Unghiul C are ca măsură jumătatea arcului DAB.

1 ) Există cu siguranţă astfel de puncte. Le obţinem ducînd din punctele A şi B

tpaTalele la laturUe unui unghi egal cu unghiul dat şi alegînd, între cele două noi vîrfuri
.ale paralelogramului astfel format, pe cel situat de partea convenabilă a lui AB.
 63
PROPRIETATEA UNGHIULUI lNSCRIS

Arcele DCB DAB avînd c~ sumă cercul întreg, suma  C este egală
+
-cu unghiu l la ce~tru care coresp unde semice rcului, adică cu două unghiu ri
. .
-drepte.
80. Reciprocă. Dacă, într-un patrulater convex , două unghiu ri opuse
sînt
. •
.suplementare, patrula terul este ~nscriptibil. . .
Fie patrula terul ABCD (fig . 82), în care unghiu rile A ş1 C smt
suple-
mentar e. Arcul de cerc care uneşte
puncte le D, A, B, prelun git din-
-colo de DB, este locul geome tric
al puncte lor din care se~mentul
BD se vede sub un unghi con-
·stant (77), suplem entul (79) un- C
:ghiulu i A. Acest arc de cerc trece
.deci prin punctu l C.
IJ "'---'- ------ -
81. O b s e r v a ţ i e. În
putem Fig. 82 Fig. 83
.orice patrula ter ABCD ,
.consid era cele patru unghiu ri, A ,
pe care le-am
B, C, D, apoi, ducînd diagon alele AC, BD, cele opt unghiu ri
numer otat de la 1 la 8 în fig. 83.
Dacă patrula terul este inscrip tibil, atunci

1° Â ş1 C sînt suplem entare ;

2° B şi D sînt suplem entare;
3° 1
A
şi
A
4 sînt egale (ca înscris e în acelaşi arc de cerc); de asemen ea,

4° 3 şi 8 sînt egale;
5° 2 şi 7 sînt egale;
6° 3 şi 6 sînt egale.

Invers, dacă una oareca re dintre aceste condiţii este verificată,

patrula -
-ierul este inscrip tibil (77, 80).
Aşadar, fiecare dintre condiţiile 1°, 2°, 3°, 4°, 5°,
6° le implică pe toate
celelalte. ate într-o
82. Condiţiile 1° şi 2° din observaţia precedentă pot fi exprim
formă care să le apropr ie de condiţiile 3°-6°.
Observăm, mai întîi, că puncte le A şi B (fig. 83),
fiind situate de aceeaşi
parte a lui CD, triungh iurile CDA, CDB, au acelaşi sens de rotaţie, astfel
Aceeaş i este situaţia pentru
că unghiu rile egale DAC, DBC au acelaşi sens.
unghiu rile ACB, ADB etc. Dimpot rivă , unghiu rile DAB, DCB sînt de sen-
suri diferite , deoarec e A şi C sînt de o parte şi de alta a lui BD. Prelun gim
ăii:ecţi a Ax, astfel încît să formăm
atunci pe DA dincolo de punctu l A, în
~
două unghiu ri
un unghi xAB, de acelaşi sens ca şi DCB; vedem că aceste
sînt egale dacă unghiu rile DAB, DCB sînt suplem entare şi
de acelaşi sens
ajunge m la următoarea conclu zie:
 CERCUL

Dacă cele patru puncte A, B, C, D sînt siţuate pe acel~i cerc , 'Unghiuril

e
de acelaşi sens, formate de dreptele AC, AD, de o parte , şi de dreptele BC, BD ,
de altă parte, sînt egale; de asemenea, sînt satisfăcute toate condiţiile pe care le
deducem din cea precedentă , permutînd literele A, B , C, D.
Invers , oricare dintre cele şase condiţii precedente implică inscriptibi litalea.
patrulaterului , deci şi celelalte cinci condiţii.
82 bis. Enunţul de la nr. 77 mai poate fi înlocuit şi prin următorul :
Locul geometric al Pîrfurilor unghiurilo r egale şi de acelaşi sens, ale căror laturi
(prelungit e , dacă este cazul) trec prin două puncte date, este un cerc care trece
prin aceste două puncte. •
Dat fiind că oricare cerc poate fi obţinut în acest mod, enunţul de mai
sus poate fi considera t ca o nouă definiţie a cercului, echivalentă cu cea dintîi
şi putînd , la nevoie, să o înlocuiască.

EXERCJŢJJ

60. Să se afle locul geome tric a l mijloacelor coardelor u1rn1 cerc care trec prin-
tr-un punct fix.
61. Pe fiecare raz ă a unui cerc , luăm , plecînd d e la cen tru , o lungime egală cu.
di stanţa ex trem ităţi i acestei raze la un diametru fix. Să se afle locul
geometric al extre-
mităţilor segmentelo r as tfe l obţinute.
62. Se dau un cerc Ri o coardă fixă AB a acestui cerc. Fie CD o a d oua coardă ,.
mobilă, însă de lungime c~nstantă. Să se afle: ·
1° Locul geome tric a l punctului de intersec ţi e I a l dreptelor AC, BD;
2° Locul geometric a l punctului de intersecţ i e K al dreptelor AD, BC;
3° Locurile geometrice ale centre lor cercurilor c ircumscrise ce lor două triunghiuri
/ CD, J(CD. Să se arate că aces te două locuri geo metrice sînt respectiv egale cu primclc-
două.
63. A, B fiind două puncte fixe ale unui cer c, iar M un punct variabil al acestei
curbe, prelungim dreapta MA cu lungimea MN = MB. Să se afle locul geometric al
punctului N.
64. A, B, C fiind tre i puncte ale unui cerc , unim mijloacele arcelor AB , AC.
Să se d em onstreze că dreapta care le uneşte determină, pe coardele
AB, A C, plecînd .
din A, segmbnte egale.
65. Dacă, prin punctele de intersecţie A, B a d o uă cercuri, ducem două secantc-
oarec11re, coardele care unesc noile intersecţii ale acestor drepte cu cele două cer curi.
sînt paralel e .
66. Bisectoarel e unghiurilor unui patrulater oarecare formează un patrulater
inscriptibil . Aceeaşi proprietate o au ş i bisectoarele unghiurilor exterioare.
67 . Prin mijlocul C al unui arc de cerc AB, ducem d o uă drepte oarecare, care
taie cercul în D, E, iar coarda AB, în F, G. Să se demonstrez e că patrulateru l DFGE
este inscriptibil .
68. Se dau un cerc şi pe acest cerc un punct fix P, o dreaptă şi pe această.
dreaptă un punct fix Q. Prin punctele P, Q, ducem un cerc variabil,
care taie din nou
cercul dat în R şi dreapta dată în S. Să se demonstrez e că dreapta RS taie cercul dat
tntr-un punct fix.
69. Două cercuri se inters ectează tn A, B. Prin punctul A, ducem o secantă.
mobilă, care taie din nou cercurile în C, C'. Să se arate că CC' se
vede din punctul B
sub un unghi constant şi că acest unghi este acelaşi cu unghiul razelor avînd extremi-
tăţile în punctele C, C'.
Prin punctul A, ducem o a doua secantă, care taie cercurile în D, D '. Să s&
l
demonstrez e că unghiul coardelor CD, C' D' este egal cu primul sau cu suplementu
acestuia. Ce devine acest enunţ, dacă cele două secante se confundă?
70. ln orice triunghi, simetricele punctului de concurenţă al înălţimilor în raport
cu cele trei laturi se află pe cercul circumscris .
 CONSTRUCŢII 65

71. Să se dernonstreze că înălţimile uuui triunghi sîut bisectoarele unghiurilor

triunghiului format de picioarele lor. Se va aplica metoda de la nr. 82 patrulaterelo r
formate de două laturi şi de două înălţimi, demonstrînd că aceste patrulatere sînt
inscriptibile şi utilizînd proprietăţile unghiurilor, care rezultă de aici.
Aceeaşi cale se urmează într-un anumit număr de. probleme, în particular Ia urmă­
toarea 1 ):
72. Picioarele perpendicular elor coborîte dintr-un punct al cercului circumscris
unui triunghi pc cele trei laturi sînt în linie dreaptă (dreapta lui Simson).
Reciproc, dacă picioarele perpendicular elor duse dintr-un punct al planului unui
triunghi pe cele trei laturi sînt în linie dreaptă, acest punct se află pe cercul circumscris-

CAPI TOLUL V

CONSTRUCŢII

83. S-a convenit, încă din antichitate, să se rezerve numele de construcţii

geometrice construcţiilor efectuate cu ajutorul riglei şi al compasului. Aceste
construcţii sînt, teoretic, de o exactitate absolută. În practică, ele sînt
efectiv foarte exacte, oferind însă, ca şi toate celelalte, unele cauze de eroare
(cum ar fi grosimea liniei trasate cu creionul).
Rigla este un instrument pentru desenarea liniilor drepte. Exactitatea
unei rigle, ·adică faptul de a avea într-adevăr marginea în linie dreaptă, depinde
de grija pusă la fabricarea ei. Pentru ·a verifica dacă această codiţie este
îndeplinită, ne servim chiar de definiţia liniei drepte. Desenăm o primă linie
în lungul marginii riglei (fig. 84); apoi întoarcem instrumentu l, aşezînd
aceeaşi margine de cealaltă parte a dreptei pe care am dus-o. Trebuie să putem
duce, în această nouă poziţie, o a doua linie în lungul riglei, care să coincidă
cu cea dintîi.
Compasul se compune din două bare cu vîrful ascuţit, articulate între
ele. Deschiderea compasului este distanţa dintre vîrfurile sale şi instrumentu l
ne permite să transportăm această distanţă
sau să descriem un cerc, cu un centru oare-
care şi avînd ca rază această distanţă. Atîta
r
I G I
timp cit deschiderea nu variază în timpul '--- - - - - _ _ _ _ _ _ _ _ J

transportării, compasul este bun. Fig. 84

84. În afară de cele două instrumente
despre care am vorbit mai sus, se mai folosesc, în practică, echerul şi rapor-
torul.
Echerul este un triunghi dreptunghic din lemn. Un echer bun trebuie
să satisfacă două categorii de condiţii: 1° laturile trebuie să fie perfect fo linie
dreaptă; 2° unghiul echerului trebuie să fie drept.
Prima dintre aceste condiţii se verifică la fel ca în cazul riglei; ea este
îndeplinită, de obicei, cu exactitate suficientă, în cazul echerelor de care dis-
punem. Pentru a o verifica pc cea de-a doua , aplicăm echerul pe marginea

1) Raţionăm în acelaşi mod ~i în mai multe probleme pc care le propunem la

sfîrşitul cărţii a doua.
 CERC UL

culară,
latu rii care treb uie să fie perpendi
rigl ei (fig. 85) şi duc em, în lung ul inve rs, aşa cum se arat ă în figură,
-0 dre~ptă. Apl icîn d apo
i eche rul în sens
dreaptă, care să coincidă
cu cea dint îi.
'treb uie să pute m duce . o a dou a iţie nu este , de cele mai
Această din urmă cond
sati sfăc ută decî t cu aproximaţie; de
mul te ori,
ficată în con-
I \ acee a, nu o adm item ca fiin d veri
\
strucţiile geom etric e exac te.
hiur ilor
Rap orto rul serveşte la măsurarea ung
\

o : '' în grad e . El se com pun e, în gen eral , dint r-un se-

de
din met al, împă rţit în 180
o mic erc, de obic ei tă dec ît
utîn d fi făcu
părţi. Această divi ziun e nep
Fig. 85 ul, care este util în
cuJ'aproximaţie, rapo rtor
side rat un inst rum ent geom etric .
practică, nu este con
ţie fundamentală). Să se ducă
per-
85. Construcţia l . (Pri ma construc dreaptă AB (fig. 86). .
ent de
pencticulara prin mijl ocul unu i segm locu l geom etric al pun c-
Această perpendiculară este
telo r egal depărtate de A şi de
B (33) . Prin urm are,
. B ca cent re, desc riem
cerc uri
dacă, din pun ctel e A şi

/)

A B !I

Q'

o
Fig. 88
Fig. 87
Fig. 86
e de in-
pen tru ca să se într etai e , pun ctel
ega1 e, cu raza sufi cien t de mar c ne decî t să unim
tersecţie vor aparţine perp
end icul arei căutate; nu ne mai rămî
:ace ste două pun cte.
următoarele două:
La această construcţie se redu c
perp endi culara dint r-un punct pe o dreaptă.
Construcţia 2. Să se ducă
ca cent ru, desc riem un cerc , care
Din pun ctul dat O (fig. 87 sau 88) AB
B. Perp end icul ara prin mijl ocu l lui
taie drea pta dată în două pun cte A, deci drea pta căut ată.
OA = OB; este
trec e prin pun ctul O„ deoa rece avem
exte rior drep tei, pute m lua distanţa OA ca rază
Dacă pun ctul O este icul arei pe
comună a cerc urilo r care serv
esc (con str. 1) pen tru afla rea perp end
i de a mai mod ifica desc hide rea com pa-
-mij locu l lui AB; acea sta ne va scut pun ct O' sim etric ul
pun ctul O şi într -un
sulu i. Cele două cerc uri se taie în fi apli -
88). Această sim plifi care nu poa te
celu i dint îi în rapo rt cu AB (fig. cu O'; aceeaşi
cată cînd pun ctul O este situ
at pe dreaptă, deoa rece el coin cide
cele
piat de dreaptă; în adevăr, atun ci
-esle situaţia, dacă O este foar te apro care le une şte.
.două pun cte O, O' fiin d
veci ne, nu determină bine drea pta
 . CONSTRUCŢII
67

Construcţia 3. Să se ducă bisectoarea unui unghi

dat AOB (fig. 89).
Luăm pe laturil e unghiu lui două lungim i egale,
OA, OB, astfel încît să
formăm un triungh i isoscel . Bisecto area unghiu
lui dat va fi atunci perpen di-
culara pe mijloc ul lui AB (23).
Aceeaşi simplif icare ca mai sus pentru descrie
rea arcelor de cerc.
86. Construcţia 4. (A doua construcţie fundameµtală) . Să se
construiască un triungh i, cunosc înd cele trei laturi. o
Luînd un segmen t AB, egal cu prima latură (fig. 90),
descrie m, din puncte le A şi B, ca centre, cercuri avînd respec tiv
ca raze celelal te două laturi; intersecţia lor C dă al treilea vîrf
al triungh iului. Avem astfel, pentru acest vîrf, două poziţii posi-
bile, deoare ce cercuri le se taie în două puncte , însă triungh iurile
respec tive, fiind unul simetr icul celuila lt în raport cu AB, sînt
egale între ele.
Condiţie de posibil itate. Pentru ca cele două cercuri
să se
întreta ie, este necesa r şi suficie nt (70, 71); ca prima latură
să
fie cuprinsă între suma şi diferenţa celorla lte două, sau (26 , Cor)
ca fiecare să fie mai mică decît suma celorla lte două.
Cînd cunoaştem ordine a de mărime a laturil or, este sufi- Fig. 89
cient să scriem . că cea mai mare dintre laturi este mai mică
decît suma
celorla lte două.
Construcţia 5. Dintr- un punct luat pe o dreaptă
să se ducă o altă dreaptă,
formînd cu prima un unghi egal cu un unghi dat.
Pe laturil e unghiu lui dat O, luăm două puncte arbitra re A,
B, şi con·
struim un triungh i egal cu OAB, luînd latura corespunzătoare lui
OA pe dreapt a
dată, plecînd de la punctu l dat.
În practică, triungh iul OAB se alege isoscel , astfel încît
să lucrăm
numai cu două deschi deri diferit e ale compa sului.
Construcţia 6. Cunosc înd două unghiuri ale unui
triungh i, să se afle
al treilea.
Constr uim două unghiu ri adiace nte, respec tiv egale cu cele două
şi,
date,
prelun gind una dintre laturile exterio are, formăm un al treilea
unghi, egal
cu suplem entul sumei primel or două, adică egal cu al treilea
unghi căutat.
Condiţie de posibil itate. Suma celor două unghiu
ri date trebuie să fie
mai mică decît două unghiu ri drepte .
Construcţia 7. Să se construiască un
triungh i, cunoscînd două laturi şi
unghiu l cuprins între ele.

~
Pe laturil e unui unghi egal
bt----~ cu cel dat, luăm laturil e date.
Construcţia 8 . Să se constru -
a t------~
iască un iriungh i, cunosc înd o latură
c 1 - - - -- ---4 ş_i două unghiu ri.
B A
În primul rînd, cunosc înd două
Fig. 90 unghiu ri, le cunoaştem pe toate
trei (con str. 6) şi, în particu Iar,
pe cele două adiace nte cu latura dată; le aşezăm la extremi
tăţile ac,estei
laturi (constr . 5).
Aceeaşi condiţie de posibi litate ca la construcţia
6.
 CERCUL
68

un triunghi, cunoscînd două latu ri

87. Construcţia 9. Să se construiască
ft ung hiul opus uneia dint re ele. v
ung hiul A şi latu rile a, b, resp ecti
Fie triu ngh iul AB C, în care se dau
opu se ung hiur ilor A, B.
hi ega l cu  (fig. 91), luăm pe unarmi nat,
din tre
După ce am con stru it un ung ctul C fiin d astf el dete
ă cu b. Pun
latu rile sale o distanţă AC egal raza a.
F treb uie să se afle pe un cerc , avîn d pe C ca cen tru şi
pun ctul cu latu ra a dou a a un-
Intersecţia ace stui cerc
0 ne va da deci vîrf ul B, ceea ce de-
ghiu lui A
termină com plet triu ngh
iul.
Disc uţie. Vom ave a o soluţie a
pro blem ei,
- va tăia sem i-
ori de cite ori cerc ul de mai sus
a dou a latură
~ drea pta Ax (fig. 91), care este
A H ~ a ung hiul ui A. perp en-
Fig. 91 Din pun ctul C, cob orîm pe Ax
dicu lara CH .
imposibilă.
1° Dacă CH >a, cerc ul nu va tăia drea pta ş i problema este B" . Mai
pta Ax în două pun cte B',
2° Dacă CH <a , cerc ul taie drea apta Ax sau de cea-
rămîne de văzut dacă aces
te puncte se află pe sem idre -
laltă par te a pun ctul ui A.
Vom deo sebi două cazu ri: B",
st caz, pun ctul II, mij locu l lui B'
1) Ung hiul A este ascuţit. În ace deci situ at, în
Pe aceeaşi semidreaptă este
este situ at pe sem idre apta Ax. că avem înto tdea -
pun ctel e B', B", astf el
mod nec esar , cel puţin unu l din tre ea este cup rins
a doua, dacă pun ctul al doil
una cel puţin o soluţie. Ave m şi o
dacă şi num ai dacă a < b.
într e A şi H, ceea ce se întîmplă
Atu nci, pun ctul H nu se găseşte
pe
2) Ung hiul A este obtuz (fig. 92).
pun ctel e, B', B" nu
cel puţin unu l dint re
sem idre apta Ax; în consecinţă, acest a l
mul t o soluţie. Există o soluţie, dac ă
sati sfac e pro blem a: există cel pun c-
de I/ dec ît
doil ea pun ct este mai îndepărtat
ce se întî mplă dacă şi num ai dacă
tul A, ceea
a>b . este drep t,
87 bis. În sfîrşit, dacă upg hiul A
cons trui ască un
prob lem a se enunţă astf el: Să se şi o catetă.
d ipot enu za
triunghi dreptunghic, cunoscîn este mai mar e
dacă ipot enu za
Ea adm ite o soluţie, Fig . 92
dec ît cate ta da tă.
mai sus , rez ultă următoa r ea
O b ser va ţie. Din cele de precum fi uri
au cite două latu ri rupe ctiv egale ,
Teo rem i. Clnd douif triun ghiu ri latu ri egale sînt egale sau suplemen-
iuril e opuse celorlalte
ungh i opus unei a dintr e ele, ungh te) are loc întotdea una
itatea triun ghiu rilor considera
tare. Prim ul caz (care implică egal este drep t sau obtu z.
dacă ungh iul dat ca egal
în ambele triu11ghiu ri
ptă.
ct, să se ducă o paralelă la o drea
88. Construcţia 10. Prin tr-u n pun ducem din pun c-
care A , B (fig . 93),
Ldl nd pe dreaptă două pun cte oare B ca cen tru un cerc
AB ş i din pun ctul
tul dat O ca cen tru un cerc de rază
 CONSTRUCŢII 69

.de rază OA. Aceste două linii se taie (de partea lui OB în care nu se află
punctul A) într-un punct C, care aparţine paralelei căutate; în adevăr, patru-
laterul OABC, avînd laturile opuse egale, este un paralelogr am.

X • !I
tJ ,y
Fig. 93 Fig. 94

Se ia de preferinţă AB = OA, astfel încît toate cercurile trasate să

aibă aceeaşi rază.
89. Construcţiile 2 şi 10 se pot efectua cu ajutorul echerului.
Pentru a efectua construcţia 2: Să se ducă, dintr-un punct, perpendiculara
pe o dreptă, aplicăm marginea riglei pe dreapta dată şi facem să alunece
în lungul acestei rigle una dintre laturile echerului, pînă în momentul în care
cealaltă latură, perpendiculară pe prima, ajunge în punctul dat (fig.
94) şi
este deci perpendic ulara căutată.
Această construcţie presupune condiţia, în general insuficien t satisfă­
eută, ca unghiul echerului să fie drept; de aceea, ea nu este folosită
în
epurele în care se cere exactitate .
Pentru a efectua construcţia 10: Să se ducă printr-un punct paralela la
o dreaptă, facem întîi ca o latură a echerului să coincidă cu dreapta dată
(fig. 95). Aplicînd apoi rigla pe una dintre celelalte două laturi şi, menţi­
nînd-o în această poziţie, facem ca echerul să lunece în lungul riglei, pînă
cînd latura lui, care coincidea iniţial cu dreapta dată, trece prin punctul
<lat. Noua dreaptă astfel obţinută şi cea veche sînt, bine înţeles, paralele,
deoarece formează cu aceeaşi secantă (marginea riglei) unghiuri corespond ente
" "
egale (în figură, A, A').
Această construcţie presupune doar că
laturile riglei şi ale echerului sînt rectilinii.
Deoarece, fără a fi mai puţin exactă decît
construcţ.ia cu compasul , ea este mai simplă,
în practică este folosită aproape exclusiv.
90. Comtrucţia 11. Să se împartă un
arc de cerc în două părţi egale. x !I
Se duce perpendic ulara pe mijlocul
coardei ac~stui arc (constr. 1).
Construcţia 12. Să se construiască cercul
care trece prin trei puncte date A,B,C, nesi-
tuate în linie dreaptă. l~ ig. 95
Se duc perpendic ularele pe mijloacele
segmentel or care unesc cele trei puncte două cite două; intersecţia lor dă
centrul O căutat; raza va fi OA.
70 CERCUL

Cercul astfel obţinut se numeşte circumscris triunghiului format de cele

trei puncte.
În gen~ral se spune că un poligon (sau o linie frîntă) este înscris într-o
curbă, iar aceasta este circumscrisă, dacă toate vîrfurile poligonului sînt
situate pe această curbă.
Observ aţi e. Dacă cele trei puncte A , B, C ar fi în linie dreaptă,
nu am avea un cerc, însll ar trebui să îl considerăm înlocuit prin linia dreaptă
ABC. În adevăr, o linie dreaptă poate fi considerată ca un caz limită al unui
cerc, al cărui centru s-ar îndepărta nemărginit. În adevăr, linia dreaptă AB
este locul geometric al punctelor din care segmentul AB se vede sub un
unghi constant, anume un unghi nul sau egal cu două unghiuri drepte. Se
poate, de altfel, demonstra direct că un cerc care trece prin două puncte fixe
A, B şi al cărui centru se îndepărtează nemărginit are ca lÎlDlită dreapta AB
(definind în mod convenabil ceea ce trebuie să înţelegem prin această exprimare).
Construcţia 13. Să se construiască un cerc, cunoscînd două puncte A, B
§i tangenta AT într-unul din ele .
Centrul O va fi intersecţia perpendicularei pe
mijlocul segmentului AB cu perpendiculara pe AT în
punctul A. Cercul cu centrul în O şi de rază OA va
fi, bineînţeles, tangent în A la AT şi va trece prin
punctul B (fig. 96).
O b s e r v a ţ i e . Această constru c ţie este un
caz limită al celei precedente, în conformitate cu
definiţia generală a tangentelor (59).
Construcţia 14. Să se descrie, pe wi segment de
Fig. 96 dreaptă dat, arcul capabil de un unghi dat.
Fie AB segmentul de dreaptă dat. Construim
un punct M al locului geometric (nota de la nr. 77) şi ducem cercul AM B;
sau, se observă că tangenta în A la cercul căutat face cu AB unghiul dat
(73, 74), ceea ce ne permite să o construim (constr. 5) şi revenim astfel la
con!jtrucţia precedentă.
91. Construcţia 15. Să se ducă tangenta într-un punct al unui cerc.
Ducem o perpendi culară pe rază , în punctul de contact .
Construcţia 16. Să se ducă o tangentă
la un cerc, paralelă cu o direcţie dată.
Diametrul punctului de contact es te
tocmai diametrul perpendicular pe direcţia
dată; acest diametl'U are două extremităţi
şi vom avea, prin urmare, două soluţii .
Construcţia 17. Să se ducă o tangentă A
la un cerc dintr·un punct al planului său.
Fie de construit din punctul A o
tangentă la cercul O (fig. 97). Să pre-
supunem, deocamdată, că problema este
rezolvată şi fie T punctul de contact a I fig. 97
unei tangente la cercul dat, care trece
prin punctul dat. Unghiul ATO fiind drept , punctul T aparţine cercului
care are ca diametru pe OA.
 CONSTRUCŢII 71

Invers, dacă un punct T al cercului dat aparţine cercului cu dia-

metrul OA, tangenta în punctul T trece prin punctul A, deoarece un-
ghiul OTA este drept.
Punctele T care satisfac problema vor fi deci punctele comune cercului
dat şi cercului construit pe OA ca diametru.
Altă metodă. Fie, iarăşi, 1' punctul de
contact căutat. Prelungim linia OT cu aceeaşi
lungime dincolo de p.u nctul T, pînă în O'
(fig. 98). TA !iind perpendiculară pe OT,
punctul O' este simetricu l punctului O în raport
cu AT, aşa încît AO' = AO. Punctul O' apar-
ţine deci unui cerc cu centrul în A şi cu l'aza
OA. Deoarece el mai aparţine şi unui cerc avînd
acelaşi centru ca cercul dat şi raza dublă, el este
determina t de intersecţia acestor două curbe.
Invers, dacă punctul O' este astfel încît
AO' = AO, punctul T, mijlocul lui 00', este
punctul de contact al unei tangente duse din
A la cercu 1 cu centru 1 în O şi cu raza OT, în
virtutea proprietăţi lor triunghiu lui isoscel.
Discuţie. Să plecăm, de exemplu, de la a Fig. 98
doua construcţie. Pentru ca să avem o soluţie,
este necesar ca cele două cercuri care determină punctul O' să se intersecte ze,
adică (70) distanţa centrelor lor să fie cuprinsă între suma şi diferenţa
razelor lor. De aici, notînd cu R raza cercului dat, obţinem
ŞI A0<.2R + AO (1)
AO>AO - 2R (2)
sau A0>2R -AO, (3)
(după cum AO este mai mare sau mai mic decît 2R). Inegalităţ ile (1) şi (2}
sînt evidente. Inegalitat ea (3) se poate scrie 2A0:>-2R sau AO>R.
Aşadar, problema este imposibilă, dacă punctul A este interior cercului.
că
Dacă dimpotriYă , punctul A este exterior, problema are două soluţii, pentru
cercurile se taie în două puncte. În sfîrşit, dacă punctul A se află pe cerc,
cele două cercuri care determină punctul O' sînt tangente şi problema are
o singură soluţie ,_ tangenta în punctul A, sau, mai bine zis, două soluţii con-
fundate; în adevăr, potrivit celor observate (72), dacă punctul A se apropie
nemărginit de cerc, cele două puncte de contact, deci şi cele două tangente,
tind să se confunde.
92. Teoremă. Cele două tangente duse dintr-un punct la un cerc sînt egale
şi formează unghiuri egale cu diametrul care trece prin punctul dat. Acest diame-
.
tw este perpendicular pe coarda care uneşte punctele de contact (fig. 97).
În adevăr, cele două puncte de contact sînt simetrice în raport cu OA
(fig. 97), deoarece sînt determina te de intersecţia a două cercuri avînd cen-
trele pe această dreaptă (68).
93. Construcţia 18. Să se ducă tangentele comune la două cercuri.
Fie de construit tangentele comune la două cercuri O şi O', avînd res-
pectiv razele R ş.i R'. Aceste tangente comune pot fi de două feluri: exterioa·re
 CERCUL

(fig. 99), adică astfel încît să lase ambel e cercur i de aceeaş

i parte a lor, sau
interioare (fig. 100), cînd cele două cercur i rămîn de o
parte şi de cealaltă a
tangen tei.
1° Tangente comune exterioare. Să presup unem că există
o soluţie şi
fie AA' tange nta căutată (fig. 99), avînd
puncte le de contac t A şi A', astfel că OA şi
O'A' sînt perpen dicula re pe AA'. Din punct ul
O', ducem o paralelă O'C la AA', pînă în-
tîlneşte pe OA în punct ul C. Trebu ie
să
constr uim acest punct C.
În acest scop, vom observ a că patru-
lateru l CAA' O' este un dreptu nghi, astfel
că avem AC = R' şi deci1) OC = R - R'.
Punct ul C aparţine deci unui cerc pc care
Fig. 99 îl putem constr ui, deoare ce îi cunoaştem
centru l O şi raza, egală cu diferenţa razelo r
date. De altfel, dreapt a CO' este tangentă la acest cerc,
deoare ce unghi ul
OCO' este drept. Reven im deci la construcţia 17.
O dată punct ul C determ inat, prelun girea razei OC ne
dă punct ul A.
Tange nta în A la cercul O este, într-adevăr, şi o tangen
tă comună, deoare ce
proced înd invers şi ducînd din punct ul O' pe această dreapt
ă perpen dicula ra
O'A', egalit atea OC = R - R' ne dă O'A' =AC =
OA - OC = R'.
Problema este posibilă (91) numai dacă 00' ~ R - R',
adică (70) în
cazul în care cercurile sînt exterioare, tangente exterior,
secante sau tangente
interior. În prime le trei cazuri , ea admit e două soluţii,
deoare ce putem duce
două tangen te din punct ul O' la cercul
OC; în al patrul ea caz, avem o
singură soluţie, care trebui e considerată ca
două soluţii confu ndate, întruc ît
cele două tangen te duse din punct ul O' la cercul OC
se confundă.
2° Tangente comun e interioare.
Fie BB' o tangentă comună interioară
(fig. 100), B şi B' fiind puncte le de
contac t. Din punct ul O' mai ducem
parale la O' D la tangentă, pînă întîl-
neştc raza OB, în punct ul D. Patru-
lateru l DBB' O' fiind un dreptu nghi,
astfel că BD= R', punct ul D aparţine
-cercului cu centru l în O şi raza R + R'.
Descr iem deci acest cerc şi ducem o
tangentă la el din punct ul O'. Punct ul
D fiind astfel determ inat, la intersecţia
razei OD cu primu l cerc dat găsim
Fig. 100
punct ul B. Tange nta în B este o tan-
gentă comună, cum se vede reluîn d raţionamentu
l făcut, în sens mvers .
1
) Am presup une, pentru a fixa ideile,
că cercul O este cel mai maro dintro cole
două cercuri date. Dar această presup unere, pe care de altfel
nu este esenţială aici; în cazul contrar , am avea OC avem dreptu l să o facem,
= R' - R.
 CONSTRUCŢII
73

Problema este posibilă numai dacă 00'-:;pR + R', adică în cazul în

care cercurile sînt exterioare sau tangente exterior. În primul caz, ea admite
două soluţii; în al doilea, una singură (sau două confundate) .
În rezumat:
Două cercuri exterioare au două tangente comune exterioare şi două
interioare.
Două cercuri tangente exterior au două tangente comune exterioare şi
una interioară (tangenta în punctul
lor de contact).
Două cercuri secante au două
tangente comune exterioare.
Două cercuri tangente interor
au o tangentă comună exterioară
(tangenta în punctul lor de contact).
Două cercuri interioare nu au
nici o tangentă comună.
94. Construcţia 19. Să se con-
struiască cercurile tangente la trei
I
drepte. I
Problema revine la următoa­ 1 I
\ I
rea: Să se afle punctele egal depăr­
\ : I
ta te de trei drepte. Un cerc avînd \ I I
un astfel de punct ca centru şi dis- \ I I
\ I I
tanţa comună ca rază satisface con- \ I
diţia. "4
Însă, locul geometric al punc- Fig. 101
telor egal depărtate de două drepte
concurente este format din cele două bisectoare ale unghiurilor lor.
Să presupunem deci, mai întîi , că dreptele date sînt concurente două
cîte două şi nu trec prin acelaşi punct, astfel că ele vor forma un triunghi
(fig. 101), în care va trebui să ducem bisectoarele unghiurilor interioare şi
exterioare. Ştim, de altfel, că: 1° bisectoare]~ unghiurilor interioare sînt con-
curente; 2° bisectoarea unui unghi interior şi bisectoarele unghiurilor exte-
rioare neadiacente sînt concurente. Cele patru
puncte astfel definite (punctul de concurenţă
al bisectoarelo r interioare si cele trei vîrfuri
ale triunghiulu i format de 'bisectoarele exte-
rioare) sînt deci punctele căutate şi singurele
care satisfac problema.
Primul dintre cercurile care au drept
centre aceste patru puncte este situat în
interiorul triunghiulu i. El se numeşte cercul
Fig. 102 înscris; în general, spunem că o curbă este
înscrisă într-un poligon dacă este tangentă
la toate laturile acestuia. Celelalte trei cercuri, de asemenea tangente la toate
laturile, însă exterioare triunghiulu i , se numesc cercuri exînscrise; fiecare
74 CERCUL

dintre ele este aşezat într-unul dintre unghiurile triunghiului, dar este separat
de vîrful acestui unghi prin latura opusă acestuia, cum se vede în figură.
Dacă cele trei drepte sînt concurente, nu putem avea o soluţie pro-
priu-zisă, deoarece, dintr-un punct, nu putem duce decît două tangente la
un cerc. Construcţia precedentă ne dă un cerc redus la un punct, anume
punctul de concurenţă al dreptelor date.
Dacă două dintre drepte sînt paralele şi a treia secantă (fig. 102), bisec-
toarele unghiurilor formate de aceasta din urmă cu primele două sînt paralele
două cîte două. Prin urmare, nu obţinem decît două cercuri, situate de <>-
parte şi de cealaltă a secantei.
În sfîrşit, dacă cele trei drepte sînt paralele, nu avem soluţie, deoarece
la un cerc nu putem duce decît două tangente de direcţie dată.

EXERCJŢII

73. Să se construiască un cerc de rază dată

1° care trece prin două puncte date;
2° care trece printr-un punct dat şi este tangent la o dreaptă dată;
3° care este tangent la două drepte date ;
4° care este tangent la o dreaptă dată şi la un cerc dat.
74. Să se construiască un cerc tangent la o dreaptă dată într-un punct dat şi
tangent la un cerc dat.
75. Să se ducă, între două drepte (sau cercuri) date, o dreaptă de lungime şi d e
direcţie date.
76. Să se ducă, la un cerc dat, o tangentă pe care o dreaptă dată determină un
segment de lungime dată.
77. Să se construiască un triunghi, cunoscînd o latură, unghiul opus şi o înălţime
(se vor deosebi două cazuri, după cum înălţimea este sau nu corespunzătoare laturii date) .
78. Să se împartă un segment de dreaptă în trei părţi egale, folosind teorema de
la nr. 56, referitoar11 la medianele unui triunghi.
79. Să se construiască un triunghi, cunoscînd
1° două laturi şi o mediană (se vor deosebi două cazuri, după cum mediana dată
corespunde uneia dintre laturile date sau este cuprinsă între ele),
2° o latură şi două mediane (două cazuri).
3° cele trei mediane.
80. Să se construiască un triunghi, cunoscînd o latură, o înălţime şi o mediană
(cinci cazuri).
81. Să se construiască un tr"rnghi, cunoscînd un unghi, o înălţime şi o mediană
(cinci cazuri).
82. Să se con s truia s că un triunghi, cunoscînd o latură, unghiul opus şi suma sau
diîerenţa celorlalte două laturi.
83. Aceeaşi problemă, dacă unghiul este alăturat laturii date .
84. Să se c on s truiască un triunghi, cunoscînd un unghi, o înălţime şi perimetrul
( două cazuri).
85. Să se construiască un triunghi, cunoscînd o latură, diferen\a unghiurilor ală­
turate ei şi suma sau dire renţa celorlalte două laturi.
86. Să se ducă bisec toarea unui unghi format de două drepte care nu pot fi pre-
lungite pînă la punctul lor de intersecţie.
Teoreme referitoare la tangente (92)
87. lntr-un patrulater circumscris unui cerc (şi cuprinzîndu-1 în interiorul său ) ,
suma a două laturi opuse este egală cu suma celorlalte două.
Reciproc, orice patrulater convex în care sumel e laturilor opuse s înt egale poate
fi circumscris unui cerc:
În cazul în care nu ştim dacă patrulaterul circumscris conţine cercul în interiorul
.său, putem afirma întotdeauna că suma a două laturi, couvenabil alcso este egală cu
suma celorlalte două. Reciproca.
 DEPLASAREA FIGURILOR 75

88. Cercul tangent la tre i laturi ale unui patrulater ş i situat faţă de fiecare dintre
ele de aceeaşi parte ca ş i interiorul poligonului taie sau nu taie a patra latură, după cum
suma acesteia ş i a opusei ei este ma i mare sau mai mică d ecît suma celorlalte două .
88 bis . Dacă două puncte sînt exterioare unui cerc a tunci dreapta care le uneşte
est e e xterio ară sau se cantă la acesta , după cum ea est e sau nu cuprinsă între suma şi
diferenţa tangentelor duse din aceste puncte .
89. Segmentul determinat de dou ă tangente fixe ale unui cerc pe o tangent ă
mobilă se vede din centru sub un unghi constant. ·
Cazul în care cele două t a ngente fixe sînt paralele.
90. Dacă două tangente fixe, la un cerc, sînt tăiate de o tan gentă mobilă, al cărei
punct de contact este situat pe cel mai mic dintre cele două arce d et erminate d e punc-
tele de contac t al~ tangentelor f ixe, atunci triunghiul form a t de cele trei t angente are
un perimetru consta nt.
Ce devine acest enunţ, da că tangenta m obilă are punctul d e contac t pe cel mai
mare dintre arcele determinate de tangentele fixe? ·
90 bis. a, b, c fiind cele trei laturi ale unui triunghi ABC (fig. 101 ) ; p semiperi-
metrul (2p = a + b + c) ; D , E F , puncte le d e contact a le cer cului înscris; D 1 , E 1 ; F 1 ,
D 1 , E 1 , F 1 ; D 8 , E 8 , F 8 , punctele de contact ale cercurilor exînscrise respectiv în unghiu-
rile A," B" , C", segmentele determinate de aceste puncte de contact pe laturi a u urmă-
toarele valori:
AE = AF = CD 9 = CE 1 = BD3 = BF3 = p - a;
BF = BD = AE3 = AF3 = ('E1 = CD 1 = p - b;
CD = CE = BF1 = BD1 = AF2 = AE2 = p - c;
AE1 = AF1 = BF1 = BD1 = C D 3 = CE 8 = p .

91. Să se co n s truiască luînd ca centre v îrfurile unui triunghi d at, tre i cercuri
tangente dou ă cite d o uă .

CAPITOL UL V I

DEPLASAREA FIGURILOR
95. Am definit (20) două figuri egale şi de acela şi sens . Ştim (50) că,
dacă două puncte coincid cu omoloagele lor respective , cele două figuri coincid.
Cu alte cuvinte , nu există două moduri de a aşeza o figură F' , egală cu o figură
dată F şi de acelaşi sens1 ) cu ea , astfel încît două puncte ale acestei figuri ( omo-
loagele a două puncte A , B date ale lui F ) să aibă poziţii date.
De altfel , cu aceste date (cunoscînd punctele A' , B' , omoloagele puncte-
lor A, B ), putem determina punctul C', omologul unui al treilea p unct C al
figurii F. ·
În adevăr , este suficient să construim triunghiul A ' B 'C', egal cu ABC
(constr. 4), alegînd, dintre cele două poziţii obţinute pentru al treilea vîrf,
pe aceea care corespunde la două triunghiuri d e acelaşi sens .
l:um putem face această con struc ţie pentru orice punct al lui F ', vedem
că ştim să rezolvăm (cel puţin pentru figurile compuse dintr-un număr finit
de puncte şi de drepte)
? roblema. Să se construiască o figură plană F ', egală cu o figură dată F
(şi de acelaşi sens), cunoscînd omoloagele a două puncte date.
Trebuie menţionat că nimic nu n e obligă, pentru a construi fi ecare punct
căutat , să pornim întotdeauna direct de la punct ele dat e A ', B ' .

1 ) Este limpede că, făr ă a ceas tă r es

tric ţi e, nimic nu ne-ar împiedica , ci dimp otri vă,
să înlocu im fi g ura F ' prin simetrica ei în r a port cu dreapta care un eşte ce le d o uă punct e .
 76 CERC UL

Pute m, dimpotrivă, să obţinem omo logu

serv indu -ne de triun ghiu l pe care îl form l unui punc t oarecare al lui F,
ează cu alte două puncte cons truit
ante rior ), nu cu punc tele iniţiale.
1 e
Astf el, vom pute a cons trui o figură egal
ă cu ABC DE
t"t' 0 (fig. 103) , cons truin d pe rînd trei triun
ghiu ri egal e cu ABC ,
BCD , CDE .
96. Oper aţia denumită translaţie transfor
mă orice figură
într- o figură egală şi de acela ş i sens . Acea
stă depl asare poat e
fi considerată ca obţinută prin tr-o alun
A ecare continuă ~ fi.
tJ guri i în plan ul ei. Este sufic ient să
F"
facem cont inuu tran slaţia
de la valo area zero (pen tru care figur a tran
103 sfor ma tă coin cide cu
Jg. cea iniţială) pînă la aceea pe care treb uie
în această depl asar e continuă, punctele să o cape te efect iv.
descr iu drepte paralele şi de ace-
laşi sens.
97. Se numeşte rotaţie o depl asar e în care
sate se roteşte în juru l unui punc t fix , fieca re punc t al figur ii depl a-
num it centr u de rotaţie , într- un sens
det ermi nat cu un ungh i care defineşte
mărimea rotaţiei. Cu alte cuvi
fiind dat un punct oare care A al figur ii nte,
iniţiale F, dedu cem punc tul cores
zător A' al figur ii depl asate F' pun-
unin d punc tul A cu cent rul de rotaţie O,
scrii nd cu raza OA (în sensu l rotaţiei) un de-
ungh i AOA ', egal cu ungh iul de ro·
taţie , şi luînd pe a doua latură
a aces tui ungh i o Iun·
gime OA' egal ă cu OA (fig. 104).
Vede m că o rotaţie est e determinată prin ~
mărimea şi sens ul ei.
cent rul,
Figu ra F', care rezultă printr-o rotaţie oarec
figura F, este egală cu aceasta. Pent ru demo are din
n straţie, să
luăm două punc te oare care A ,
B (fig . 104) din F şi
fie A' , B' omo loagele lor. Ung hiul A'O
B' est e egal cu
ungh iul AOB (şi de acela şi sens cu el).
Să pres upun em, O
în adevăr , pent ru a fixa ideile, că
ungh iul AOB are
acela şi sens ca ş i rqtaţia 2 ) (fig. 104) . ·A
Înlocuind p e OB Fig. 1or.
cu OB' , mărim acest ungh i AOB cu o
cant itate egală
cu ungh iul de rotaţie , însă îl micş orăm
cu acee aşi cant itate , dacă înlocuim
pe OA cu OA' .
Triu nghi urile AOB , A'O B' sînt deci egale
ş i de a celaşi sens , ca avîn d
un ungh i egal cupr ins între lat uri respe
ctiv egal e (OA = OA ' ; OB = OB') .
Acea sta fiind situaţia, orica re ar fi punc "
tul B , egal itate a celor dou ă figur i este
stabilită.
O rota ţie se ma i poat e obţine prin tr-o
deoa rece pute m pres upun e că ungh iul de alun ecare a figur ii în plap ul ei,
rotaţie variază cont inuu , de
pînă la valo area pe care treb uie s-o la zero
ia în cele din urmă . În acea stă mişcare,
fieca re punct desc rie un arc de cerc
av înd ca cent ru, cent rul de rotaţie.
Aceste difer ite arce cores pund unor ungh
iuri la cent ru egale .
1 ) Vom
învăţ a să ope~ă m într-u n
(v . Geometrie în spaţiu, Carte a a zecea m od cu t otul ana log la r idica rea pla nuril or
1 ) Rea , nr . 563).
mint im (20) că ungh iul AOB
OA s pre OB . Ne putem situa întot deau est e presu pus ca fiind d escri s în sens ul de la
care o intîln im întîi, atunc i cînd urmă na în ipote za t extul ui , notîn d cu OA latura pe
m se nsul rotaţie i.
 77
DEPLASAREA FIGURILOR

tă una dintr -alta print r-o

98. Teoremă. ln două figur i egale care rezul
rotaţie în jurul unui punc t O (fig.'
105),
Două oage, luate în sensu ri omoloage, formeaz'ă între ele

1y A'
1° drept e omol
şi sens cu el.
un ungh i egal cu ungh iul-d e rotaţie şi de acela
2° Cent rul de rotaţie, două punc te omol oage oare-
a două drepte
care A, A' şi punc tul de concurenţă I

O~A
sînt patru
omoloage trecînd respecti11 prin aceste punc te ·.
punc te de pe acela şi cerc.
1° Parte a întîi a teore mei este adevărată,
prin
oage care trec prin
definiţie, pent ru două drep te omol
deci adevă rată pent ru două .
centr ul de rotaţie; ea este e ele poat e fi hllocuită
oage oarec are, deoa rece fieca re dintr
drep te omol
dusă prin centr ul de rotaţie.
print r-o dreaptă paralelă şi de acelaşi sens,
te pe un acelaşi cerc, anum e
2° Cele patru punc te A, A', O, I sînt situa
cu ungh iul de rotaţie şi ale căror
locul geom etric al vîrfu rilor ungh iurilo r egale
latur i vor trece prin punc tele A, A'.
me este de două ungh iuri
99. O rotaţie particulară este aceea a cărei mări A, se construieşte atun ci
drep te sau 180°. Punc tul A', corespunzător
punc tului
dinco lo de O, cu o lung ime egală
unin d pe O cu A şi prelu ngin d acest segm ent
t, se numeşte sime tricu l lui A în
cu el însuşi. Punc tul A', astfe l deter mina
, sime tria în rapo rt cu un punc t
rapo rt cu punc tul O. Aşadar, în Geometria plană
ui punc t sînt două operaţii ident ice.
şi rotaţia de 180° în jurul acest
sens, două drepte omoloage
100. Dacă, în două figur i egale şi de acelaşi cele două figur i pot fi
şi
AB, A' B' (fig. 106) sînt para lele şi de acela
sens,
,
făcute Asă coincidă print r.-o translaţie. ram, AA' este de
para lelog
In adevăr, patru later ul ABB 'A' fiind un translaţia AA' duce deci
şi
asem enea paralelă cu BB', egală şi de acela
sens ;
ctive , ceea ce
• punc tele A, B, în omol oage le lor respe două figur i.
atrag e după sine coincidenţa comp letă a celor
A~' _ _ ___,6
acelaşi sens, un
Dacă , în două figur i egale şi de
ide cu omol ogul său, cele două figur i pot fi
punc t O coinc acest ui
rotaţi i în jurul
făcute să coincidă în urma unei
punc t. loage
lJ În adevăr, A şi A' fiind două punc te omo
' în jurul punc tului O
A ' oarec are, rotaţia de ungh i AOA înce-
Fig.(1 06
adu ce punc tul A în A', pe cînd punc tu 1 O nu
tează de a coinc ide cu omol ogul său.
de sensu ri contr are nu pot fi
101. Am văzut (20) că două figur i egale şi
din plan ul ei. Din;ipo.trivă , . două
supra puse fără ca una dintr e ele să nu iasă
e întotde~una să c01~c1dă prmt~-o
figur i egale şi de acelaşi se~s pot fi făcut_
aţie, urma ta de. o r~taţie. În .adeva~,
depla sare în plan , anum e prmt r-o transl
dacă A şi A' sînt două punc te omol oage
ale celor două f1gur1, translaţrn AA ,
o
imprimată celei dintî i , va face a
ceste două punc te să coincidă, <lup~ care
sufic ientă (100) pent ru a dcsăv îrş1 supra -
rotaţie în jurul punc tu lui A' va
fi
pune rea. drep telor , dedu cem de
Obse rvînd că translaţia nu schimbă direcţiile
două figur i egale şi de acelaşi sens
aici că două drepte omoloage oarecare a
 78 CERC UL

formează între ele un ungh i cons tant; pute m vorb i

două figur i.
astfe l desp re ungh iul a
102. Pute m însă arăta că, dint re cele_
două operaţii prec eden te (tran
laţia şi rotaţia), una singură este s-
necesară. In adevăr, avem urmă
Teoremă. Două figur i egale toarea
~i de acela§i sens pot fi făcut
coincidă, fie prin tr-o translaţie e întot deau na să
, fie prin tr-o rotaţie în juru
bil ales. l unui punc t con11ena-
Ace st pun ct a prim it num ele de cent
ru de rotaţie.
Demonstraţie. Fie A, B două
punc te ale prim ei figu ri; A', B', omo
loag c le lor în figu ra a doua . Vom face -
să coincidă cele două figu ri,
dacă vom
pute a obţine coincidenţa segm ente
o lor AB,
1° Dacă drep tele AB, A' B' sînt para lele A' B'.
şi de
acelaşi sens (fig. 106), figu rile
se obţin una din cea·
laltă prin translaţie.
2° Să pres upun em deci că lucr urile
nu se pre-
zintă astfe l. Vom căuta dacă
cele două figu ri se pot
obţine una din cealaltă prin
tr-o rotaţie. Cunoaştem
ungh iul aces tei rotaţii, egal cu ungh
iul celo r două
figu ri, de exem plu cu ung hiul drep
telo r AB, A' B'
8 (fig. 107). Treb uie deci să găsim un
pun ct O, astfe l
Fig. 107 ca o rotaţie avîn d ca cent ru aces t pun
ung hiul menţionat, să aducă pun ctul şi ca ungh i
ct
tul A'. Ace asta revi ne la a căuta cent A în punc -
rul unu i arc de cerc , desc ris pe AA'
ca bază şi capa bil de un ung hi egal
cu jumătatea ungh iulu i de rotaţie şi
acelaşi sens (deo arec e ung hiul de
la cent ru este dubl ul ung hiul ui însc ris
termină acelaşi arc) . care de-
Pun ctul O se va afla deci , pe de o part
lui AA' , iar pe de altă part e, pe perp e, pe perp endi cula ra în mijl ocul
endi cula ra dusă pe tang enta la arcu
cerc cons truit cum am indi cat la nr. l de
90 (con str. 14).
Inve rs, pun ctul O fiind astfe l dete rmin
pun ct şi ca ung hi , ung hiul celo r două at, rotaţia avîn d ca cent ru aces t
figu ri, aduc e pun ctul A în pun ctul A';
ea va face ca drea pta AB să ia o pozi
ţie paralelă cu A' B' şi de acela
adică confundată cu acea sta şi sens ,
, deoa rece extr emi tate a A' este comu
avea de"c i supr apun ere. nă. Vom
O b s e r va ţ i e. Am fi putu t dem
onst ra aceea şi propoziţie, defi nind
pun ctul O fie prin intersecţia perp endi
cula relo r ridic ate în mij toacele seg-
men telo r AA' şi BB' , fie (98) prin inter
secţia cerc urilo r circu msc rise triun
rilor IAA ', IBB ', pun ctul I fiind ghiu -
intersecţia drep telo r AB,
într- un caz ş i în altu l, am stab ilit că A'B '. Şi
triun ghiu rile OAB , OA' B' sînt egal
e.
102 bis. Teor ema precedentă mai rezul
tă diu desco mpun erea unei
unei rotaţii oarec are în două sime trii. trans laţii sau a
Lem i. Două sime trii succesive în rapo
1° Dacă cele două drepte D , D sînt rt cu două drepte Dt, D 2 sînt echiv alent e:
para lele: cu o trans
drepte şi de douii ori cit trans laţia carel<iţie perpendiculară pe
direcţia comună a celor două 1 1

peste a doua. ar duce prim a dreaptă

2° Dacă cele două drepte sînt concurente
de intersecţie şi de două ori cit rotaţia : cu o rotaţie avînd ca centrii punc tul
care ar duce prim a dreaptă peste a doua lor
Demonstraţie. Fie F o figură, .
în rapo rt cu D 2 • F ' sime trica o i în rapo rt cu D , F" s imet rica lui
1 F'
 79
DEPLA SARE A FIGURILO R

t oarecare
para lele (fig . 108) . M fiind un punc
1° Să presu pune m drep te le D,., D 1 cu D , prelu ng ind cu o lung ime
ega l ă p er-
l său M ' în ra port
.al lui F, vom lua sime tricu 1
D ; apoi v om lua sime tricu l M " a l lui
M ' în raport
pend icula ra MH1 , c ob o rît ă din M pe 1 endi cular a M 'JJ2 , c ob o rită din M ' pe D 2 • Vede m
lă
cu D 1 , prelu ng ind cu o lung ime ega
perp
M " sînt situa te pe o acee a ş i
imed iat că cele trei punc te M , M ' , , D • În plus, dacă v om pre- N ''
perp endic ulară comu nă drep telor D 1 2
ul M ' se afl ă între D şi D ,
s upun e , pent ru a t ixa idei le, că p unct
1 1
'+ M ' M " (fig . 108) , este
segm entu l MM " , egal cu suma MM ega l cu suma M 'H 1 +
e
<iub lul segm entu lui H 1If2 , care est 4
+ M~.
.
l a bilă da că punctul M ' este
Aceas tă conc luz ie ră mîue va Ii
~xt erio r celor do u ă para
lele D 1 , D 2 : segm entu l MM " ar M'
a tunc i ega l cu d iferen
~gal cu diferenţa M 'Jf1 - M 'H 2
ţa MM ' - M ' M " , iar segm en tul Jf1H 2 ,
• Trans laţia repre zenta tă prin- --""cl- -- --
/),
1 M
două drep te şi d e două ori
tr-un segm ent perp endi cular pe ce le iv un punc t oarec are al
m ai m a re d ecît 1 2 Jl Jf duce deci efect F ig. 108
lu i F în omol ogul său din F •
6

cele d o u ă a xe de sime trie conc uren te

2° Să p resup unem a le celor tre.i
M ', Jl,f H tre i punc te coresp unză toare
într- un punc t O {fig . 109) , ş i fie M, M , M ' sînt s imetrice în ra por t cu D 1 , iar punc -
fig uri F, F ' , F ", astfe l că p unct ele , pe un a cel a ş i
trei punc t e M, M ' , M " se afl ă , ev ident
t ele M', M ", în ra port cu D 2 • Cele iul MOM ", ega l cu suma sau cu difere nţa ungh iu-
cerc cu centr ul în O. To to d a t ă, ungh ului for ma t d e D 1 cu D 1 , care poat e f i cons idera t
nghi
rilor MOM ', M 'OMH„ este dubl ul u ca d iferen ţă a un ghiu rilor form at e d e OM ' cu D 1 ş i
ca sum ă sau a duce d eci efect iv f iecar e
cu D 2 • Rot a ţi a d efinit ă în enun ţ
t M î n punc tul Jl,f H co respu nzăto r .
punc
U b se r v a ţ i e. D o u ă sime trii
succe sive tn r apor t cu
nulea ză, fieca re punc t r even ind în pozi-
o aceeaş i drea ptă se a
ţia sa in iţia l ă .
fi î nlocuită prin
Coro lar. Inve rs, orice trans laţie poate
în rapo rt cu două drept e .perp endic ulare
două sime trii succesive
ea una poate fi aleasă în mod
pe direc ţia trans laţie i ş i dintre acest
2 arbi trar .
sime trii succesive
Orice rotaţ ie poate fi in lowi tă prin douăro t aţie, una dintre
trecîn d prin centr ul de
in rapo rt cu do uă drep te
ele putin d fi aleasă ar bitra r.
trans laţiei , să duce m
F ig. 109 l n adevăr, este sufic ient, în cazu l la ltă, ega l ă cu sem i-
itrar ă la o d istan ţ ă de cea
drea p ta nearb
ţi e i , această dreaptă să for
meze cu drea pta a leasă arbit rar
transla ţi a; iar în cazu l rota
un ungh i egal cu sem ir ota ţia. po t fi înloc ui te
trans laţ i i sait ro ta ţii succesive
103. T e or e mă . Un num ăr oarecare derii rotaţie.
print r-o singu
printr-o singu ră translaţie sau obţinută
aces te d e pl asă r i; de plasa r ea Ii n a lă
Este ceea ce se chea mă a comp une
d a t e.
se n u m eş t e rez1Lltanta dep l asări l or am avea tre i ,
dou ă dep l asăr i , d eoare ce dacă
Este s u ricien t să ş tim a comp une apo i depl asare a rezulta n tă cu a treia ; ş i a m
dou ă,
am încep e p r in a comp une pri mele u măr m ai mare decît tre i.
asăr ile de co mp us ar fi în n
con tinua în mod a na log, dacă depl în locu ind o dreap tă oarec are prin tr-o dreaptă
De a lt fe l, d o uă trans l a ţ ii succe sive, o trans l aţie unică (100) .
echiva l ează cu
p ara l e lă şi de ace l aşi sens, dată
decît de o trans l aţie urmată sau prece
Prin urma re, n u trebu ie să ne oc u păm
a ţi i .
de o ro taţie sau de d o u ă ro t idei le, că s-a
Să luăm, de exem plu , p r imul
caz, presu punî nd, pent ru a ne f ixa s imet ri i faţă
fi desc omp u să în două
l aţie poate
efect uat înt îi trans l aţ ia. Această trans asem enea , în d o uă sime trii faţă de două drep te
d e două drep te D 1 , D 2 , iar rotaţia, uat, în t ota l , patr u sime trii succe s ive în rapo rt cu
de
D ' 1 . D' 2 ; ast fe l , vom a\•ea de efect tra n s l aţie,
o dreaptă arb i trară perpendic ul ară pe
D1 , D!, D ' 1 , D ' 2 • Drea pta D 1 fiind însă centr ul de rotaţ ie, le p u tem face pe
t recîn d prin
iar drea pta D'1 o dreap tă arbitra ră pri n centr ul d e ro taţie.
amîn do u ă să coinc i dă cu
perp endi cular a pe trans l a ţ ie , dusă
 80
CBR CUL

ln conseciaţl,
vor ma i rămlne dec it sim etr iile faţă de ace ste două dre pte ae vor
cel e două sim etr ii tn anu
cu o rotaţie sau cu o rap ort cu D , D' , car la rec ipr oc şi nu ne
translaţie unică. 1 1 e echivalează (102)
Dacă am ave a de
dre apt l D' , dre apt a com pus dou ă rota ţii, am ale ge, ati
1 car e uneşte cel e două t ca dreaptă D cit şi
pen tru toa te cazuri le cen tre dat e. Teo rem a 1 ca
. est e dec i demonstrată
Teo rem a de la nr. 102
sta bil it-o ma i sus , o poa te fi considera
dep las are oar eca re a une tă dre pt un cor ola r al cel ei pe car e am
' i fig uri pla ne put lnd
translaţie urmată fi "obţinută pri ntr -o
\ de o rotaţie, anu me
\ dou ă pun cte om olo age (A şi A' fiin d
' cel ei dep las ate ), transl oar eca re ale fig uri i iniţiale şi ale
.,fi cen tru l A' şi cu un ung
aţia AA ' urmată
de o rot
\ \ hi ega l cu ung hiu l cel aţie cu
\ or două
le D 1 , D~ sin t atu nci
fig uri (fig . 110 ). Dre pte
''~ \ con
cu per pen dic ula ra dusă pri n fun dat e
IJ'ţ, \ pun ctu l A' pe AA '; în
secinţă, dre apt a D con -
\ '... ..) A' lui AA ', iar Dl se va obţ
1 va fi per pen dic ula ra
pe mij loc ul
\ ")\:...._ ine rot ind pe D ln jur ul

/
'
.><i' ,-...
\
,.v„,.
' ..
\
lui A', cu un ung hi ega
tersecţie a l dre pte
l cu semirotaţia. Pu nct
lor D., D'• din du- ne cen
1 pun ctu -
ul de in-
tru l de rotaţie,
1 \ ved em că această constr
cu cea dată ma i sus ;
ucţie est e în într
egi me conformă
\ " deo are ce, con stru ind
tan gen ta la arc ul de cer (co nst r. 14)
\l~ c des cris pe AA ' ca baz
pab il de un ung hi ega ă şi ca-
l cu semirotaţia, căp
1''ig. 110 ' o perpendiculară pe D~. ătăm efe ctiv

1ea ui în pla nul ei, atu

nci
IN . Te ore ml . Dacd o figu
pun cte (dacă nu .sin t toa , în fiecare mo me nt normalele (60) la rii. invariabili!. se dep la-
ins tan tan eu de rot alie . . te par ale le) vor fi concurente ln aul tJfi traiectoriile dife rite lor
pun ct, num it cen tru l
Eli mi nîn d caz ul
P , ... ale fig uri i mo bil e ln car e toa te nor ma lele la tra iec tor iile dif eri
N, de exe mp lu, se taieaîn t par ale le, vom pre sup une că două din tre telo r pun cte M, N,
lnt r-u n pun ct O (rig . ele , nor ma lele în Jl.f şi în
Să considerăm o 111 ).
bil e, vecină cu cea din a dou a poziţie a fig uri i mo -
tli, noi le poziţii ale pun
lor M, N, P, ... fiin
d M' , N', P', ... Per cte -
cul are le pe mij loa cel pen di-
e
PP ', ... tre c toa te pri ntr seg me nte lor MM ', NN ',
tru l rotaţiei car e duc e -un ace laş i pun ct 0
pri ma poziţie a fig uri1 , cen -
dou a. Dacă ne vom ima i în a
gin a acu m că poziţia a
se apr opi e nemărginit dou a
va ave a ca limită pun de pri ma , mij loc ul lui MM
ctu l M; iar dre apt a '
va ave a ca limită tan MM '
ace stu i pun ct; per pen gen ta în M la tra iec
dic tor ia
va tin de dec i către nor ula ra pe mij loc ul lui MM '
To t ast fel, per pen dic ula ma la la ace ast ă tra iec tor ie.
tin de către nor ma la la ra pe mij loc ul lui NN ' va
va ave a atu nci ca lim tra iec tor ia lui N. Pu nct ul 0
ită pun ctu l O, 1
ma lele la tra iec tor iile ast fel că
pun cte lor P, .. . ,ca re sin nor -
ziţiile limită ale t po-
per pen dic ula rel or pe
seg me nte lor PP ', ... mij loa
pun ct O. tre c efe ctiv l) pri n cel e
ace st
1)
Fig . 111
Ad mit em aic
pun ct var iab il M are i, cu titl ul de axi om e, propoz1ţ11 ca cel e ce
1 ca lim itd un pun ct fix urmează: Dacă un
o direcţie D, atu nci par
din pun ctu l M la D. Dac ale la dusă din pun ctu l MM, iar o direcţie variabili!. D1 are ca limită
1 la dre apt a D 1 are ca limită
pun ctu l de interaecţie al ă două drepte D 1 , D'1 au poziţiile lim itd dis
paralela dusă
Etc . ln rea lita te, ace dreptelor D1 , Di tind e către pun ctu l de interse tinc te D, D', atu nci
ste propoziţii sin t t eor
însă demonstraţia
, deo are ce ea nu ar putem e car e tre bui e dem clie al dreptelor D, D'.
ons tra te; am sup rim at.
sup une , în ea
legătură cu lim itel e, no\ iun i din fi expusă cu sim pli tate a dorită, fără a pre
cur sul de cal cul inf ini -
tez ima l.
 DEPLASAREA FIGURILOR
81

Corolar. Dacă ş t im să de term inăm tangentele la traiectoriile a două puncte ale unei
figuri invariabile care se mişcă, putem gă8 i tangenta la traiectoria wmi p1mct oarecaro al
figurii .
În adevăr, perpendicular e le pe ce le două tangente cunoscute de te rmină centru.l
instantaneu ş i ne permit, prin urmare , să d ucem norma la la traiectoria unui punct
oarecare.

EXERCIŢII

92. Da că o figură in va ri a bil ă se de plasează astfel încît d o u ă dintre drepte le ei

trec fie care printr-un pun ct fix , e xi s tă o infinitate de drepte ale figurii care, în d eplasar e,
se rotesc, d e asemenea, fi ecare în jurul unui p unct f ix. Orice a ltă dreap tă a fi gurii mobile
rămhl e ta n ge ntă la un cerc fix . Centrul de ro ta ţie a dou ă p b iţii oarecare a le
fi gurii
se a flă întotdeauna pe un cerc [ix.
93. Fiind date trei figuri egale ş i d e ace l aş i sens, F , F , F , d e te rminăm ce le trei
centre de rota ţi e ale acestor fi guri , lua t e d ouă cite d o uă . 1 Să 2se d3em onstreze că unghiu-
rile triunghiului a vînd ca vîrfuri aceste trei punct e s înt ega le cu jumă tă ţile unghiurilor
pe care figurile da te l e fa c două cîte două sau cu s uplementele acestor jumă tă ţi.
94. S ă se c ompună două rotaţii d e ace la ş i unghi, îns ă de sens contra r , .în jurul
a două centre diferite.
95. Dou ă fig uri egale, în să d e sensuri cont ra re , po t fi făc ute întotdeauna să co in c idă
1° într-o infinita t e de moduri, prin trei sime trii ;
2° într-o infinitate de moduri, printr-o tran s la ţie , precedată sau urm a tă de o
simetrie ;
3° într-un mod, ş i numa i în unul , printr-o trans laţi e, prece dată sa u urmată
de o s imetrie în raport cu o dreaptă para l e lă cu tra ns laţia.
96. Să se construiască un triunghi echilateral, avînd v îriurilo respectiv pe trei
paralele date sau pe trei cercuri concentrice date.
97. Să se afle , pe un cerc dat , un arc ega l cu un arc d a t , as tfe l ca dreptele care
unesc respectiv extremită ţile lui cu d o u ă punct e d a te să fi e para le le.
Mai genera l , să se a fl e, pe un cerc dat, un ar c egal cu un arc d a t , a stfel ca dreptele
care unesc res pectiv extremităţil e lui cu două punct e date să formeze între ele un unghi d a t .

PROBLEME
PROPUSE LA CARTEA A DOUA

98. U nim un punct oarecare Mal unui cerc cu punct e le d e contac t A, Bale t a n-
gentelor duse dintr-un punct P det erminat din plan . Din punctul P , ducem o p arale lă
la tangenta în M . Să se d emons treze că drep tele M A, MB fo rmează pe aceas tă p ara l e lă
un segment a cărui lung ime est e ind e pe nd entă d e poz iţi a punctului ft,f ş i care est e împăr ­
ţit d e punctul P î n do uă p ă rţi ega le.
99. Fi e A BC un t riunghi echilat era l, înscl'is într-u n cerc, ş i M un pun ct a l arcului
B C. Să se d em onstreze că segmentul MA este ega l cu M B + M G.
100. Prin cele tre i vîriuri a le u n ui triunghi echilatera l , ducem tre i drepte, astfel
ca bisectoarele unghiurilor p e care le formează fi ecare d int re ele cu în ă lţimea du să din
a ce l aş i v îrI să fi e paralele. S ă se d emonstreze că aceste tre i d re p te s înt concurente,
punc-
tul lor de inte rsecţie fi ind s it uat pe cercul circumscris triunghiului .
101. Mijloacele la turilor unui t r iung hi , p icioarele în ă lţim ilor ş i mijloace le seg-
men te lor form ate pe f iecare d in t re în ă lţimi d e v îrfu r ile respective a le triung hiului ş i
punctul d e co n c ur enţă s înt n o uă punct e a le u n ui ace lu iaş i cerc (cercul celor no uă puncte).
Centr ul a cestui cerc es t e mijlocul segmen t ului care uneş te punctul de concurenţă a> înăl­
ţimil or triung hiului dat cu centrul cercu lui circu mscris; raza lui es te jumă
tatea razei
cercului circumscris . Să se d ed u că d e aici on u nţul prop us ma i îna inte la .11xerc iţiul 70 .
101 bis. ln orice triunghi , cercu l care trece p rin cen trele ce lor trei cercur i ex;înscrise
are centr ul la intersec ţia raze lor care , în fi ecare d int re aceste cercur i , sînt duse la punctul
d e contact cu la tura cores punzătoare; a ltfe l spus centrul să u est e s imet r icul c11ntr ului

6- Lecţii de geometrie elemen tară, voi. I

82 CERCUL

cercului înscris în raport cu centrul cercului circumscris . Raza sa este dublul razei cer-
cului circumscris .
102. În orice triunghi, picioarele perpendicu larelor coborîte din piciorul înălţimii
corespunzătoare fiecărei laturi pe celelalte două sînt şase puncte ale
unui aceluiaşi cerc.
103. lntr-un triunghi ABC, perpendicu lara pe mijlocul laturii BC şi bisectoarea
unghiului A se taie pe cercul circumscris . Punctul 101· de intersecţie este egal depărtat
de· punctele B, C, de centrul cercului înscris şi de centrul cercului exînscris în unghiul
A. Teoremă analogă pentru bisectoarea unghiului exterior din A.
Să se doducă de aici că suma razelor cercurilor exînscrise este egală
cu raza cer-
cului înscris, plus de patru ori raza cercului circumscris .
103 bis. Să se construiască un triunglti cunoscind înălţimea, mediana şi bisec-
toarea duse din acelaşi virî şi mărginite de latura opusă.
104.. Două tangente la un cerc şi coarda lor de contact taie în două părţi egale
perpendicu lara dusă priJftr-un punct oarecare al acesteia din urmă pe dreapta care uneşte
acest punct cu centrul.
105. Pe laturile unui triunghi ABC, construim, în exteriorul triunghiulu i, triun-
ghiurile echilaterale BCA', CAB', ABC' şi unim AA', BB', CC'. Să se demonstrez e că
1° Aceste segmente sînt egale între ele.
2° Ele se taie într-un acelaşi punct, din care cele trei laturi se văd sub acelaşi
unghi. '
3° Dacă acest punct este în interiorul triunghiulu i, suma distanţelor sale la cele
trei v!rîuri este egală cu lungimea comună a segmentelo r AA', BB', CC' (ex. 99).
106. Cercurilo circumscris e cel(>r patru triunghiuri pe care le formează între ele
·patru drepte ABE, CDE, BCF, ADF, care se taie două cite două, trec prin acelaşi
punct I. Centrele acestor cercuri slnt situate pe un acelaşi cerc G care trece, de aseme-
nea, prin punctul I (Se va folosi ex. 69).
· O condiţie necesară şi suficientă pentru ca patrulateru l convex ABCD ale cărui
laturi sînt pe dreptele considerate să fie inscriptibil este ca dreapta EF, care uneşte punc-
tele de intersecţie ale laturilor opuse din acest patrulater, să treacă prin punctul I. Această
dreaptă este atunci bisectoarea unghiurilor AIC, BI D, sub care vedem
diagonalele patru-
laterului din punctul I, sau a unghiurilor adiacente şi suplementa re ale acestora (unghiul
1
format de IA şi de prelungirea lui IC, sau de IB şi de prelungirea lui ID) ).
Centrul O al cercului circumscris patrulateru lui ABCD aparţine cercului G. El
este situat, de asemenea, pe fiecare dintre cercurile AIC, BID. Să se deducă de aici că
I este piciorul perpendicu larei coborîte din O pe EF.
107. Bisectoarel e unghiurilor pe care le formăm prelungind pînă la intersecţie
laturile opuse ale unui patrulater inscriptibil sînt perpendicu lare între ele. Ele sînt
respectiv paralele cu bisectoarele unghiurilor pe care le formează diagonalele aceluiaşi
patrulater. Reciproca.
107 bis. Fie două cercuri oarecare, intersectate de două drepte oarecare. Coardele
care unesc două cite două punctele de intersecţie ale celor două drepte cu primul cerc,
taie coardele care unesc două cite două punctele de intersecţie ale aceloraşi drepte cu
al doilea cerc în patru puncte aparţinînd unui aceluiaşi cerc.
108. Fiind dat un triunghi ABC, care este locul geometric al punctelor M, astfel
incit perpendicu larele duse respectiv din vîrfurile A, B, C pe dreptele AM, BM, CM
să fie concurente?
109. Să se aUe locul geometric al vîrfurilor dreptunghi urilor considerate în ex.
26 şi 41, dacă paralelogra mul dat este articulat (46 bis), una dintre laturi rămînînd fixă.
110. Pe două segmente consecutive AB, BC ale unei drepte, se descriu două cercuri
variabile însă mereu egale între ele. Aceste cercuri se taie în punctul B şi într-un al
doilea punct, al cărui Joc geometric trebuie aflat.
111. Fie OA, OB două raze perpendicu lare mobile ale unui cerc O. Prin punctele
A, B, ducem respectiv paralele la două direcţii perpendicu lare fixe. Să se aîle locul
.geometric al punctului în care se taie aceste două drepte, dacă unghiul drept AOB se
roteşte în jurul centrului.
11~. Două cercuri, tangente fiecare la o dreaptă fix,ă într-un punct
fix, variazli,
rămînînd tot timpul tangente între ele. Să se a!le locul geometric
al punct.ului lor de
contact.
1) Cazul al doilea este cel care are loc întotdeaun a.
 DEPLASAREA PIGURILOR
83
113 . Să se afle loc ul geo
dre ptu ngh ic inv aria bil, me tric des cris de vlr ful
dacă cel ung hiu lui dre pt al unu
114 . Să se ducă o dreapt ela lte două vîr fur i lunecă pe două dre pte per peni triu ngh i
ă pe car e două cer cur i dat dic ula
gim e dată. e determină coa rde de re.
115 . Să so îns crie , lntr -un lun -
cu direcţii dat e; sau , dou cer c dat , un triu ngh i, ale
ă din tre latu rile căr ui latu ri să fie par ale le
latură să treacă
pri ntr -un pun lui să fie par ale le cu dire
cţii dat e, iar a tre
116 . l'ii nd dat e o dreaptct dat . ia
ă xy ti două pun
cte A, B, să se găsească
pun ct M, ast rei ca ung pe dreaptă un
hiu l AM x să fie dub lul
117 . Să se construiască
imp ar de latu ri), cun osc un pen tag on (sa u, în gen """"
ung hiu lui BM y.
era l, un pol igo n cu un
înd
Ce se tntîmplă tn caz ulmij loa cel e latu rilo r. număr
118 . Să se construiască unu i pol igo n cu un număr par de
un trap ez, cun osc înd cele latu ri?
construiască un pat pat ru latu ri . .Ma
rul ate
a două latu ri opuse 1 ) . r, cun osc tnd cel e pat ru latu ri ti ung hiu l for ma i gen era l, să se
t de pre lun gir ile
119. Să se ta.ie latu rile
car e determină pe ace ste AB , AC ale unu i triu ngh
latu ri seg me nte ega le, avl i cu o secantă de direcţ
B şi C. nd ca extremităţi res pec ie dată,
120. Să se ducă, la două tiv vtr fur ile
ung hi dat , din tr-u n pun par ale le dat e, o perpendic
ct dat . ulară comună, văz
ută sub un.
121 . Se dau un cer c, dou
cer c un pun ct M, ast fel ă pun cte P, Q pe cer c ti o dre
ca dre pte le MP , MQ să aptă. Să se
JK , de lun gim e dată. form eze pe dre apt a dat găsească pe
ă un seg me nt
121 bi8. Aceeaşi proble
mă cin d, tn loc ul
loc ul său. lun gim ii seg me ntu lui JK
, se dă mij ·
122 . Să se construiască
Poa te pro ble ma să admită un păt rat ale 1
cărui latu ri trec
pri n pat
al cen trel or pătratelor car o inf init ate de soluţii? ln ace st caz , car e va ru pun cte dat e.
e sati fi loc ul geo me tric
123 . lnt r-u n pat rul ate r sfa c pro ble ma ?
tndeplinească lun art icu lat AB CD , (46 bis,
Ob s. III)
ca un vtr f dat B să fie ce condiţii treb uie să
gim ile latu rilo r, pen tru
tulară completă, adi
că pen tru ca mărime un piv ot de mişcare cir-
Să se dem ons trez a ung hiu lui din
e că, atu nci , în gen era l, B să fie
pletă. Car e este caz vlr ful opu s D nu are miş cu tot ul arbitrară?
ul de excepţie? care circulară com
•

t
1)
Pen tru ace st exerciţiu şi cele următoare, not a A, nr. 214 •
••
 CARTEA A TREIA

ASEM lNAR EA.

CAPJTOLUL I
SEGMENTE PROPORŢIONALE

105. Ştim 1 ) că se numeşte proporţie egalitatea a două rapoarte şi că

două mărimi se numesc proporţionale, dacă valorile lor se corespund astfel ,
incit raportul a două valori oarecare ale celei dintîi este egal cu raportul
valorilor corespunzătoare ale celei de a doua. Astfel, două segmente AB,
CD vor fi proporţionale cu A'B', C'D', dacă avem
AB A'B'
CD= C'D'.

106. ln egalitatea precedentă, AB/CD reprezintă raportul celor două

segmente AB şi CD; vom continua însă să aplicăm , aici şi în tot ceea ce
urmează, convenţia formulată la nr. 18 şi, o dată ce am ales, într-un fel
oarecare, dar în mod definitiv, o unitate de lungime, vom înlocui segmen-
· le 1 f l AB • măsura lui AB
te1e prm numere care e masoara: ast e , - va m semna măsura lui CD
v v

CD
Avem dreptul să procedăm astfel, deoarece nu am schimbat cîtuşi de puţin
valoarea raportului prin această substituţie, potrivit cu o teoremă pe care
am mai amintit-o (17).
Vom putea , în aceste condiţii, să aplicăm rapoartelor dintre segmente
proprietăţile demonstrate în aritmetică ) , pentru rapoartele dintre numere .
2

cum sînt cele ce urmează:

Un raport nu se schimbă , dacă înmulţim sau împărţim cei doi termeni
cu aceeaşi cantitate;
Pentru a înmulţi între ele două rapoarte, înmulţim numărătorii între ei:
şi numitorii între ei ;
Î ntr·un şir de rapoarte egale , suma numărătorilor se raportă la s uma numi-
torilor, ca un numărător la numitorul său etc,
De asemenea , putem aplica şi proporţiilor formate cu segmente proprie-
tăţile proporţiilor numerice , cum sînt cele care urmează:
În orice proporţie :
Produsul ex tremilor este egal cu produsul mezilor;
Putem interverti ordinea extremilor sau aceea a mezilor ;
Suma ( sau diferenţa) termenilor primului raport se raportă la unul dintre
ei ca s'uma ( sau diferenţa) termenilor celui de al doilea raport, la unul dintre ei ;.
1) Vez i J . Tannery, Lefons d'Arithmetiqu e, cap. VI şi X III.
2) Ibidem , cap . VI.
[De asemen ea, v . E. Rus u, Aritmetica şi T eoria Numerelor, vol. I. Aritmetica
cap. V. Editura Te hni c ă, 1960 (N . R ed. E .T .)] .
 SEGM ENTE PROPORŢIONALE
85

Reciproc, fiecare dintre egalităţile

iniţială ;
astfe l obţinute implică proporţia
etc.
.
Astf el, ega 11tate a -a = -c este ec h.1va l enta~ cu următoare l e:
b d
ad= bc, -a = -b , a-+-b = c+ d a- b
- - , - - = -c - - d
c d b d b d
,... ceea ce înseamnă că fieca re
dint re aces te egalităţi le implică pe
toat e cele lalte .
În part icul ar, dacă ştim că cele trei
{fig. 112) se succ ed în aceeaşi ordi ne punc te în linie dreaptă A,B ,C
ca cele trei punc te în linie dreaptă
A' , B', C', atun ci proporţiile
AB A'B ' AB A ' B' A C A'C ' A c
BC = B'C '' AC = A 'C' ' BC =
B'C'
sînt echi vale nte între ele. o· c'
Să mai ream intim că pute m,
cunos- llig. 112
cînd trei termeni ai unei proporţii,
să
aflăm term enul necunoscut:
proporţia a/ b=c /d ne dă, dacă
a,b şic cunoscuţi, pres upun em pe
/

d= !!:..: .
a
Aces t term en d se numeşte al patr ulea
proporţional al lui a,b,c .
Ved em că, în două proporţii care au
trei term eni corespunzători com uni,
al patr ulea termen al unei proporţii este
egal cu al patr ulea termen al celeilalte
107. Se spun e că un număr b este media .
proporţională (sau med ia geom
că) a alto r două num ere, dacă etri-
pute m scrie proporţia care are ca
pe a şi pe c şi amîn doi mez ii egal i cub extr emi
:
a b
b=~·
Această egal itate este echivalentă cu
b2
=ac,
aşa încî t pent ru a găsi med ia prop
orţională a două num ere a şic-
gem rădăcina pătrată a prod usul ui aces trebuie să extr a-
tor două num ere. Numărul c se numeşte
al treilea proporţional al lui a şi b.
Bineînţeles, conf orm convenţi
ilor prec eden te , vom spun e
b este med ia proporţională sau med ia că un segm ent
geometrică între alte două
şi c, dacă numărul care măsoară segm ente a
pe b este med ia proporţională a măsu
lui a şi c, adică dacă pute m scrie pent rilor
ru aces te trei măsuri (sau , ceea ce este
acelaşi lucr u, pent ru cele trei segm ente ) pro
porţia;= : .
108. Există un punc t şi num ai unu l care împa rte un segment
raport dat. dat într- un
1
86 ASEMĂNAREA

În adevăr, fie AB (v. fig. 113) segmentul dat şi r raportul dat. Căutăm
un punct M , astI e l ca -AM = r , ceea ce se poate scrie
. ş 1.
su bformă d e proporţie:
.
BM
AM r
-=-
BM 1
ş1, ca atare, este echivalent cu
AM r
AB 1 +r
proporţie care este verificată pentru o valoare şi numai una a lui AM:
AM=AB· -r- .
1+ r
Segmentul astfel determinat este mai mic decît AB. Dacă-l aşezăm
pes~e AB pornind din punctul A, obţinem punctul M , care corespunde proble-
me1.
109. Să considerăm un punct M , care se mişcă pe dreapta AB, depla-
sîndu-se de la punctul A spre punctul B . Raportul AM va creşte mereu , deoa-
BM
rece numărătorul creşte , pe cînd numitorul descreşte .
De altfel , el poale lua
orice valoare dată, în conformitat e cu propoziţia precedentă, în particular
valori oricît de mici vrem (dacă punctul M este destul de apropiat de A ) şi
valori oricît de mari vrem (dacă punctul M este destul de apropiat de B)·
Într-un cuvînt , acest raport creşte mereu , începînd de la O, peste orice limită,
dacă M se deplasează de la A spre B.
110. Să studiem acum raportul ~:: , punctul M' (fig 113) fiind

situat pe una dintre prelungirile lui AB. Raportul ~:: se numeşte atunci
raportul în care punctul M' îm-
A
" li
M', parte exterior segmentul AB.
M.' .z
Există un punct, şi numai
Fig. 113 unul , care împarte exterior un
segment de dreaptă dat într-un
raport oarecare dat, cu condiţia ca acest raport să fie diferit de 1.
În adevăr , fie de aflat pe prelungirile lui AB, un punct M' astfel ca
AM' .
raportul BM' să fie egal cu un număr dat r. Să presupunem , pentru a fixa
ideile, r>i, în care caz va trebui să căutăm punctul M' pe prelungirea din-
colo de B a segmentulu i AB. Propor~ia AM' = .!... este echivalentă cu
BM ' 1
AM' r
I AB = r - 1 '
care este verificată pentru o valoare, şi numai pentru una a lui A M'.
AM' = AB - r- .
r- 1
 SEGMENTE PROPORŢIONALE 87

Acest segment este mai mare decît AB (deoarece-r- este mai mare
r-1
decît 1). Dacă îl aşezăm în sensul lui AB, pornind din A, vom obţine
punctul M' care satisface problema.
Dacă raportul r ar fi mai mic decît 1, un raţionament cu totul analog
ne-ar da
AM'=AB-r-,
r-1
segment pe care ar trebui să·l aşezăm în sens contrar lui AB, pornind din
punctul A, pentru a obţine punctul M'. Propoziţia este deci demonstrată.
Să considerăm un punct M', care, pornind din B, se îndepărtează
nemărginit în direcţia Bx (fig. 113). Raportul AM' este mai mare decît 1.
BM'
Cînd punctul, îndepărtîndu-se, trece de la poziţia M' la poziţia M~, acest
AM' AM'1
raport se apropie de 1, deoarece trecem de la raportul - - la raportul-- ,
BM' BM;
adăugind aceeaşi cantitate M' M~ celor doi termeni1 ). De altfel, raportul
poate lua orice valori (mai mari decît 1), în particular valori oricît de mari
vrem (dacă M' este destul de apropiat de B ) şi valori oricît de apropiate
vrem de 1 (dacă M' este destul de îndepărtat). Într-un cuvînt, raportul ~
BM'
pleacă de la infinit, descreşte mareu şi tinde către 1, dacă punctul M' pleacă de la
B şi se îndepărtează nemărginit în direcţia Bx.
Vedem, de asemenea, că, dacă punctul M' pleacădin A şi se îndepărtează
nemărginit în direcţia Ax' (fig. 113) atunci raportul AM' pleacă de la zero,
BM'
creşte mereu şi tinde către 1.
111. ;Definiţie. Două puncte C,D (fig. 114) care împart, unul interior
şi celălalt exterior, un acelaşi segment AB în acelaşi raport, se numesc

fig. 114

conjugate armonic în ' raport cu acest segment (se mai spune că ele împart
armonic acest segment).
Dacă un segment CD împarte armonic un segment AB, alunet, reciproc,

acesta îl împarte armonic pe cel dintîi. I n adevăr proporţia

. CA
-
DA
= - dă,
ClJ DB .
. CA GB
prin schimbarea mezilor, - = - .
DA DB
Orice punct luat pe un segment dat AB sau pe una dintre prelungirile
acestuia are un conjugat armonic în raport cu acest segment, c:u excepţia mij-
1) Vezi J. Tannery, Lefons d'Arithmetique, cap. VI, nr. 212.
 88 ASEMĂNAREA

locului I al lui AB (raport ul AI fiind egal cu 1)1 ) .

IB
Două segmente care se
împart armonic, se suprap un întotdeauna parţial (adică nu
sînt nici în între-
gim" exterio are, nici în întregi me interio are unul faţă de
celălalt) .
112 . Dimpotrivă, două segmente CD, C' D', care împart armoni
c un al
treilea segmen t AB sînt , /ie în întregi me exterioare , fie în întregi
m e interioare
unul f a/ă de celâlal t.
- d aca- rapoar te l CA . (" A •
I n a d evar, e- ş1 - s1nt unu l mai. mare , iar . ce 1-1
a a lt
CB C' J-J
mai mic decît 1,: segmen tele sînt exterio are unul faţă de celălalt
: ele se află
de părţi diferite ale mijloc ului 1 al lui AB. Dacă situaţia
nu este aceasta
(fig. 114) şi , de exemp lu, cele două rapoar te despre care am
vorbit sînt amîn-
două mai mari decît 1, cele două segmen te
CD , C' D' se :or afla de aceeaşi
pl!.rte a punctu lui I şi vor cuprin de amîndouă punctu l B. lns
ă dis cuţia de la
nr. 109-1 10 ne arată că raport ul -AM se apropi e de 1, cînd
ne îndepărtăm
MB
de punctu l B, într-un sens sau în celălalt (cel puţin, dacă
nu depăşim
punctu l / ). Deci, acela dintre cele două segmen te , care coresp
unde raportu lui
mai apropi at de 1, îl cuprin de pe celălalt în interio rul său
.
113. Teoremă fundamentală. Două secante oarecare sînt tăiate
în părţi
proporţionale de drepte paralel e.
Fie cele două secante ABCD , A'B'C 'D' , tăiate de paralel ele
AA' , BB',
CC', DD'. Puncte le A', B', C', D' se succed în aceeaşi ordine
ca şi puncte le
A,B,C , D (contra rul cerînd ca două dintre drepte le AA', BB',
CC', DD'
. ) Af' _
să se taie . 1rmam că avem -CD = - C'D'
-. .
AB A'B'
Vom deoseb i două cazuri:
1° Dacli segmen tele AB , CD sînt egale (fig. 115), atunci sînt egale
şi segmen -
tele A' B' , C' D'. În adevăr, prin punctu 1 B
ducem la A' B' parale la Bb, pînă cînd întîl-
neşte în b pe AA' , iar prin punctu l D para-
le la Dd, pînă întîlneşte pe CC' în d. Dacă
A B = CD , cele două triungh iuri ABb,C Dd
sînt egale , ca avînd o lătură egală AB =CD-,
adiacentă la două unghiu ri respec tiv egale,
,,.---~----------\4· ca unghiu ri coresp ondent
e. Avem deci
Bb = Dd. Însă, Bb şi Dd sînt respec tiv egale
Fig. 115 cu A' B', C' D' , după cum reiese din parale-
logram ele BbA'B ' , DdC'D '.

1
) Conjuga tul punctul ui I trebuie cons id erat C'a fiind
legem prin aceasta următo are le: d ac ă punctul M se îndepăr a rnncat la infinit. Înţe­
tează ne mărginit, raportu l
AM .
- tmde către 1, care este valoarea lui -Al .
MB JB
 SEGMENTE PROPORŢIONALE

2° Cazul generali ). Punctele A,B,C,D fiind oarecare , vom demonst ra

că va lorile cu aproximaţie de .1 /n ale rapoarte lor CD
-
. C'D'
ş1 - -smt egale, or1-
A

AB A'B'
care ar fi n .
Fie, de exemplu , n = 5: să împărţim pe AR în cinci părţi ega le
prin puncte le 1, 2, 3, 4 (fig. 116) şi să presupun em că o cincime din AB
este conţinută de două ori , însă nu de trei ori, în CD; fie I, II , I 1I extre-
mităţile a trei segment e egale cu o cincime din AB şi luate
succesiv pe
dreapta CD, p lecînd din punctul C; astfel, punctele I şi II sînt situate între
C şi D (acesta din urmă putînd însă coincide cu D ), iar punctul III dincolo
de punctul D. Prin .toate aceste puncte 1,2,3,4, I, II , III , ducem paralele
la direcţi a comună a dreptelo r AA' , BB' , CC', DD' pînă întîlnesc dreapta
A'B'C'D ' în punctele I', 2' , 3', 4' , 1', II', lll'. Am împărţit astfel pe
A' B' în cinci păr~i egale şi am aplicat de trei ori una dintre aceste părţi , ple-
cînd din punctul C' , în direcţia C'f)' (1°) . Punctele 1',JI", fiind în intervalu l
C' D' şi punctul' 1 Il' fiind situat dincolo de punclul D' (potrivit observaţiei
făcute de la început) , teorema este demonstrată.
114. Corolar. O paralelă DE la una dintre laturile unui triunghi ABC
împarte celelalte două laturi AH, AC în părţi proporţionale (fig. 117).
1-- - - - - - - 18/

1------ ---tt'
J-.~---'"--~~~-i .C''

1--~~~~~~-iB'

1----------1~'
·1 -- - - - - - - - - 1 J '
·1 ------ -----i 2'
1-----------ţf'
•
Fig. 11G

În adevăr, dacă ducem prin vîrfu 1 A o paralelă xy la BC, teorema

precedentă ne dovedeşte că paralelel e BC, DE, .ry împart srcanlele AB,
AC în părţ. i proporţ ion!lle .
O b s e r v a ţ i e._. lmpărţirea despre care este vorba poate fi în inte-
riorul laturilor sau în exterioru l lor, dar ea este de aceeaşi natură pe am-
bele laturi.
Reciprocă. Dacă o dreaptă împarte două laturi ale unui triunghi
în părţi
proporţionale , ea este paralelă cu latura a treia.
1 ) Demonstr
a\ia este terminată, dacă pornim de la t eorema de aritm e ti că amin-
tit:i înainte (v. J. Tannery, Leţ;ons d'Arithme tique, cap. XITI, "'" 493 ).
Dotul mcirimi
si11l proporţionale, dactI: 1° unei valori a celei dintîi îi corespunde
întotdeaun a o aceea., i
i>aloare a celei de-a doua şi 2° sumei a două valori ale celei dintii îi cores punde
două i>alori corespun:l itoare ale celei de-a doua. Prima condiţie
suma celor
es te ve1·ific ată , cum am
demonstra t în t ext (1°) . A doua es te evident ve rificată conform obscrva\ie
i că "Runctcle
omoloage se succed în aceeaşi ordine pe cele două drepte ABCD, A ' B ' C
' D ' . În t ext,
rrproduce m demonstraţia teoremei d in aritmetică, adaptînd- o la cazul particula
r de care
ne ocup/im_
 ASBMĂNAREA

Fie DE dre apta care împ arte latu

(fig. 118). Prin pun ctul D, duc em rile A)J şi
AC în piirţi proporţional!
o paralelă la BC şi fie E' pun ctul
.
aceastll para lelii taie în car
pe AC. Rap ortu l -AE'- este ega l cu rap ortu l AD
E~ - (teore·
ma precedentii) şi, prin urm are, cu DB
raportul~ (conform ipotezei). Prin ur-
mar ei pun ctel e E, E' coin cid (108 EC
) şi DE este para lelii cu BC.
115. Teo rem i. 1n orice triunghi,
1° Bisectoarea unu i unghi oare
fionale cu laturile care formează acescare împarte latura opusă tn părţi propor-
t unghi.
t:

8
Fig. 118
Fig. 119
2° Bisectoarea unu i unghi exterior
determină, de asemenea pe latu
două segmente proporţional
.e cu latu rile care formează
ra opusă
1° Fie AD bise ctoa rea ung hiul ui A acest unghi.
al triu ngh iulu i AB C (fig. 119). Vom
dem o\is tra cil -BD = -AB .
DC AC
În ace st scop, să duc em para lela CE
În triu ngh iul BA D, tiiia t de para la AD , pînă întllneşte pe AB în E.
lela C~ la AD , ave m
BD AB
•
DC =A E.
Însă triu ngh iul AC E are ung hiur
ile din C şi din E ega le, ca resp
~gale cu cele dou l jumiitiiţi A ,A ale ecti v
A A 1
core spo nde nte; C = A ca alte rne
1 ung hiul ui din A (E
= Â11 ca ung hiur i
1 inte rne) ; el este dec i isoscel şi put
proporţia prec ede ntii , să înlo em, in
cuim pe AE cu AC , de und e obţine
enun~tă. m propoziţia
2.0 Bise ctoa rea AF a ung hiul ui exte
rior în A (fig. 120) al triu ngh iulu
A i
· AB C înttlneşte latu ra BC in F
(ce)
puţin, dacă triu ngh iul nu este
isoscel).
fl
Vrem să demonstrăm că -BF = AB - .
CF AC
tJ Dem ons lra ţia este în totu l ana -
C I'" logă cu cea precedentă.D
Fig. 120 in pun ctul C,
vom duc e o paralelă CG la AF şi vom
obs erva :1° că para lele le CG, AF
dau BF =B A ; 2° triu ngh iul ACG ne
este isoscel (ca avîn d ung hiur ile din
CF AG C şi
din G resp ecti v egale cu cele două
jumătăţi ale µng hiul ui exte
-0onsecinţă, ega le într e ele) , rior
ceea ce ne îngăduie sii înlo cuim pe din A şi, în
AG prin AC .
 SEGMENTE PROPORŢIONALE

O b s e r v a ţ i e. Vedem că bisectoarea unui unghi al unui t

şibisectoarea unghiulu i exterior adiacent împart armonic latura opusă.
Reciprocă. 1° Dacă o dreaptă dusă din vîrful unui triunghi împar
rior latura opusă în părţi proporţionale cu laturile care trec prin acest vîrf
bisectoarea unghiulu i respectiv ;
2° Dacă o dreaptă dusă din vîrf ul unui triunghi împarte exterior
opusă în părţi proporţionale cu laturile care trec prin acest vîrf,
ea este
toarea unghiulu i exterior corespunzător.
În adevăr, nu există (108) decît un singur punct care împarte i
latura BC (fig. 119) în părţi proporţionale cu celelalte laturi şi aces
piciorul bisectoa rei unghiulu i din A. De asemene a, nu există (110) de
singur punct care împarte exterior latura BC în părţi proporţiona
celelalte două laturi şi acesta este piciorul bisectoa rei unghiulu i e
din A.
116. Teoremă. Locul geometric al punctelo r ale căror distanţe l
puncte fixe sînt într-un raport dat (diferit de 1) este un cerc.
Fie, A, B (fig. 121) cele două pui;icte date; să căutăm locul geo
al punctelo r M,-astfe l ca MA\ă fie egal cu un număr dat m.
- l\!/B,
Există două puncte ale locului geometri c, unul C
celălalt D pe prelngire a acestuia : sînt
punctele a căror existenţă am recunosc ut-o
la nr. 108--110 . Fie atunci un punct oare-
care Mal locului geometri c căutat. Dreapta
MC, care împarte pe AB în segment ele CA.
CB, proporţionale cu MA,MB , este bisec A
toarea unghiulu i din M al triunghi ului
AM B. Dreapta M D, care împarte exte-
rior latura AB a acestui triunghi în părţi
proporţionale cu celelalte două laturi este
bisectoa rea unghiulu i exterior din M. Fig. 121
1
Aceste două drepte sînt deci perpendi -
culare (15 bis) şi, prin urmare, punctul M aparţine cercului C, desei
diametru l CD (78).
Reciproc , să presupun em că punctul M se află pe cercul C. Să
din M o dreaptă MA I , simetrică cu MB în raport cu MC şi fie A I punct
care ea taie pe AB. Dreptele MC, M D fiind bisectoa rele unghiulu i A
şi supleme ntului acestuia , punctul A' este conjugat ul armonic
al
în raport cu segment ul CD (115, Obs.); el coincide deci cu A. Dr
MC, MD fiind bisectoa rele unghiulu i AM B şi ale supleme ntului său,
MA CA
- - = - - =m.
MB GB

Corolar. Dacă se împarte armonic diametru l unui cerc prin două p

A şi B, raportul distanţelor unui punct oarecare al cercului la punctele
B este constant.
 ASEMĂNAREA

EXERCIŢI I

124. P e d o u ă d repte fixe lu ă m , p ornind din d ouă puncte fi xe, A, B , s itua te res-
p ectiv p e co lo d o u ă drepte , d o u ă segment e AJ\1 , B.\', ca re va r iază pro po r ţ iona l u nul cu
a ltu l , iar prin puncte le Jl.1, N d u cem res pec ti v para lele la do u ă di recţii d ate . Să se afl e
locul geome tric a l punctului d e intersecţ i e a aces tor do uă para lele.
125. D oui1 coarde d use din a ce laş i punct a l unui cei·c d iv id armonic diametrul
p erpendicular p c dreapta care un eş te ex tre mit ăţil e lor neco mune .
126. În ce regiune a p lanului s înt situa t e pun cte le pentru care raportul dist a n-
ţ e lor lor la d ourt p un ct e d a t e A, B est e ma i m a re d c'cft un număr d a t (112, 71)?
127. Să se a fle un pun ct ale cărui di s ta nţe la v îrfurilo unui triunghi s ă fie pro-
porţi o n a le cu tre i numere d a te .
. Prob lema , cînd est e po s ibi lă, are în gen eral două s oluţii. S ă se d emon streze că
cele d o uă punct o care satisfa c prob lema se ;ifl ă pe un a ce l aş i diametru al cercului circum-
scris triung hiu lui dat ş i că împart armonic aces t diame tru.
128. Printr-un pun ct A comun la două cercuri , ducem o secant[t mobi lă , care taie
din n ou ce rcuri le î n M, IW' . Să se afle locul geome tric a l punctului cai:e împarte p c
MM' într-un ra por t d a t (ex. 65) .

CAPITOL UL l i
ASEMĂNAREA TRIUNGHIURILOR

117. Definiţie. Două triunghiuri se numesc asemenea , dacă au unghiu-

rile egale şi laturile omo loage proporţionale .
O b s e r v a ţ i e . Două triunghiuri egale sînt şi asemenea. Două tri-
unghiuri asemenea cu un al treilea sînt asemenea între e le ; în par t icular,
dacă do uă triunghiuri sînt asemenea, orice tri ungh i egal cu primul este asemenea
cu a l doi lea.
Teoremă. Orice paralelă la o latură a unui triunghi formează cu celelalte
două laturi un triunghi asemenea cu primul.
Fie paralela DE Ia latura BC a triunghiului ABC (fig. 122). Afirmăm
că noul triunghi ADE est e asemenea cu triunghiul ABC.
În primul rînd , unghiurile celor dou ă triunghiuri sînt res pectiv egale,
unghiul din A fiind comun , iar unghiurile D ,E fiind respectiv corespondente
cu ÎJ , c.
În al doilea r înd , avem (114) AD = AE şi nu ne ma i rămîne decît să
AB AC
DE
dovedim că valoarea comună a a cestor două rapoarte este egală cu BC
Pentru a ceasta , vom duce din D paralela DF la AC, astfel încît să formăm
p aralelogramul DECF.
Dreapta DF, tăind laturile BA ; BC în segmente proporţionale , avem
DE FC AD
BC = BC = AB.
I •
 TRIU NGH IUR ILOR
93
ASEMĂNAREA

interioară triu ngh iul ui

Ob se rv aţi e. Dre apt a DE poa te fi traţia să înc ete ze de a
. 123 şi 124 ), {ără ca demons
(fig. 122 ) sau exterioară (fig ung hiu rile om olo age nec om une ale cel or două
se apl ica . Îns ă, în caz ul fig .12 4,
A

E
Fig . 123
Fig . 122
ca alte rne int ern er
nu ca ung hiu ri cor esp ond ent e ci
triu ngh iur i sîn t ega le
ă (ca zur ile de asemănare
a triu ngh iur iwr )
ll8 . Teo rem ele car e urmeaz i să fie ase me nea .
ii şi suf icie nte pen tru ca două triu ngh iur
dau condiţ nec esa re iuri sîn t asemenea„
r i m u l ca z d c a se m ă na re . Două triungh
P egale.
dacă au două ung hiu ri
respectiv
= Â', ÎJ = ÎJ',
A'B 'C' , în car e ave m Â
Fie triu ngh iur ile AB C, ctu D, duc em par a-
l
gim e AD =A ' B' şi, din pun
(fig. 125 ). Luăm pe AB o lun

B
„f'

6 .,.. c
t6
a· c·
Fig . 125
Fig . 124
a precedentă)
hiu l AD E est e ase me nea cu AB C (teo rem
lela DE la BC . Tri ung ega le şi o latură
e ega l cu A' B'C ', ca avî nd ung hiu rile res pec tiv
şi el est
egală.
a. Două triu ngh iur i sîn
t asemenea, dacă au un
Ca z u l a l d o i le
ri proporţionale.
unghi egal cup rin s între latu A" = A"' , -AB- = -A'B- ' .
. . ng h' 1ur1'l e AB C , A'B 'C' , •10 car e ave m AC A'C '
F ie triu ung hiu l
la BC . Tri
gim ea AD =A ' B' şi duc em par ale la DE ega l
Luăm pe AB lun nd un ung hi
e ase me nea cu AB C. El est e ega l cu A' B'C ', ca avî
AD E est
res pec tiv ega le: în adevăr
, AD = A' B"
( Â = Â'), cup rin s înt re lat uri . · AB A'-B ' prm ipo tez a ş1. AB
( . . _) - = -
AD „
· · · l d ouă pro por ţn - = - AC AE
ie, iar ce e
Prin construcţ AC A 'C'
uni , ne dau A'C ' = AE .
car e au tre i ter me ni com a. Două triu ngh iur i sîn
t asemenea, dacă au latu -
C a z u l a l t r e i l e
rile proporţionale.
 ASEMĂNAREA

BC
A' B'C ', car e au - -' = -A'C- ' = -B'C-'
AB . Luăm
AC
Fie triu ngh iur ile AB C, A'B
' şi duc em par ale la DE
la BC. Tri ung hiu l AD E,
pe AB lun gim ea AD = A'B rile res pec tiv egale.
l cu A'B 'C' , ca avt nd latu
ase me nea cu AB C, est e ega · proporţn
· iar „
1e -AB = -
AC ş1. -AB =
'B' · construcţie,
1na d evăr, AD = A prm AD AE AD
. ··1 d ate în 1po-
• tre i. ter me m. com um cu proporţu e
BC ,
= - car e au respec t1v
DE B'C '.
= = BC ne dau AE = A'C ' ' DE =
tez ă AB AC A.B
B ' C' '
'A ' B' A'C ' ' A'B ' asemenea cup rin de cin ci
Def ini ţia triu ngh iur ilo r
O b s e r v a ţ i e. tive şi două dat e de pro por -
condiţii: tre i, dat e de
ega lita tea ung hiu rilo r res pec arată că put em sup rim a
ne
ţionalitatea latu rilo
r. Co rol aru l III de la nr. 44 în tot al la pat ru.
i con diţ ii, cee a ce le red uce
una din tre pri me le tre arată că, pen tru
pe car e le-a m dem ons tra t ne
Însă caz uri le de asemănare din tre cel e cin ci condiţii
asemănare, sîn t suf icie
nte două (co nve nab il alese)
iniţiale. paralele sau
iur i care au latu rile respectiv
119. Teoremă. Două triu ngh
perpendiculare sîn t asemenea. , ung hiu rile sîn t ega le sau sup lem ent are (43),
În adevăr, în ace st caz ave m
iur i fiin d AB C şi A' B'C ')
ast fel că (cele două triu egh

" "
A" =A" ' sau A +A ' =2 dr,
"
B" =B" ' sau B + B' =2 dr,
"
A
" A

C" s=C ' sau C +C ' =2 dr.

ific ate sim ult an,
oan a a dou a nu pot fi ver
Cele tre i egalităţi din col dou ă triu ngh iur i ar fi
, sum a tot ală a ung hiu rilo r cel or -
deoarece, în ace st caz lităţi nu pot , de ase
dr, nu cu pat ru. Două din tre ace ste ega
egală cu 6 A

de exe mp lu, nu put em ave a sim ult an A

A
+ A' .... 2 dr
me nea , să coe xis te;
a totală ar fi 4 dr + + C C'. Tre bui e deci să
+
şi ÎJ ÎJ' = 2 dr, altf el sumdin pri ma coloană, şi cele două triu ngh iur i vor
lităţi
luăm cel puţin două ega asemănare).
a cite dou ă ung hiu ri res pec tiv egale (pr imu l caz de t asemenea, dacă ra-
ave iur i dreptunghice sîn
120. Te ore mi . Două triu ngh acelaşi pen tru ambele triu ngh iur i.
uză
por tul între o catetă şi ipotenpro ced a ca la nr. 118, for mîn d un al tre ilea tri-
este
În adevăr, vom put ea uză cu cel de al doi lea
. Al
şi avî nd aceeaşi ipoten
ung hi asemenea cu pri mu l ave a atu nci o cat etă ega lă şi vor fi ega le,
ilea triu ngh i vor ice .
doi lea şi al tre ilo r dre ptu ngh
cel ui de- al doi lea caz de ega lita te a triu ngh iur are, put em apl ica ,
pot riv it de ace st caz de asemăn
O b s e r v a ţ i e. tn afară ice caz uri le de asemănare
a triu ngh iu-
ilo r dre ptu ngh
bineînţeles, triu ngh iur ice sîn t ase me nea ,
r oar eca re. De exe mp lu, do ul triu ngh iur i dre ptu nghtriu ngh iur ilo r oare-
rilo
uţit ega l (pr imu l caz
de asemănare a
dacă au un ung hi asc caz de asemănare).
·
cat ete le pro por ţio nal e (al doi lea
car e); sau
 ASEMĂNAREA TRIUNGHIURILOR 95

Astfe l fiind , toate triun ghiur ile drept ungh ice

ABC , cifre au un ungh i
Dacă acest ungh i Cest e dat, atunc i
ascuţit C egal, au latur ile proporţionale.
sînt deter mina te BC (aces t rapor t se nu-
1° Rapo rtul dintr e catet a opusă AB şi ipote nuza
meşte sinus 9).
us C).
2° Rapo rtul dintr e AC şi ipotenuză (num it cosin
it tange nta C).
3° Rapo rtul dintr e AB şi AC (num
nome trie.
Aces te proprietăţi sînt fonda ment ale în Trigo
determină pe două para-
121. Tenremă. Un fascicul de drepte concurente
lele segmente proporţio_nale.
'. SBB ', SCC' (fig. 126),
Fie, de exem plu, cele trei drept e concu rente SAA
<:are taie două paral ele ABC , A' B'C'. S
În triun ghiur ile asem enea (117) SAB ,
SA'B ', avem
A'B' SB'
AB =SB '

iar în triun ghiur ile asem enea SBC , SB' C',

or Fig. 126
de unde rezultă proporţionalitatea segm entel
A'B' , B'C' şi AB, BC. toate de acelaşi sens sau
O b s e r v a ţ i e. Segm entel e omol oage sînt
tul S este exter ior sau inter ior faţă de
toate de sens contr ar, după cum punc
paral ele.
Reciprocă. Dacă trei drepte taie pe două
paral ele segmente proporţionale
, aceste trei drepte sînt concu·
(toate de acelaşi sens sau toate de sens contr ar)
l'ente sau paral ele.
şi de acelaşi sens, atunc i drept ele
Dacă segm entel e sînt respe ctiv egale
sînt paral ele (46, Recip roca a doua ). segm ente proporţionale
Fie deci drept ele AA' , B B', CC', care formează
pe paral elele ABC , A'B' C', astfe l încît să
avem

A ' B' B 'C' A 'C'

AB - BC - AC '

tă de 1 dacă segm entel e sînt

valoa rea comună a celor trei rapoa rte fiind diferi
urmă restricţie face impo sibil
<le acelaşi sens pe cele două drept e . Această din
{46) paral elism ul drept elor AA', BB'; fi.Cest
ea sînt deci concu rente într-u n
'
punc t S.
dreaptă va tăia paral ela
Ducî nd apoi dreap ta SC, vom vedea că această
ide, în mod neces ar, cu C', deoare<ţe
A' B' C' într-u n punc t C' 1 care coinc
• A'C'
A'C'1 AC ·
precedentă)= - - (:prin ipoteză).
avem - - = - (teor ema B 'C'
B'C{ BC
 96 A SEMĂNA REA

EXE RC IŢII

129. Pr in p unctul d e inte rsec ţi e a d iagona le lor

la haze . S ă se d emonst reze c ă segmen tul d e pe aceas u n ui t ra pez, ducem o , para l e l ă
n eparale le, este împărţit d e punctu l d e in te rsec ţie a tă dreaptă, cuprin s între laturile
diagon a lel
130. Fie a = AB , b = CD bazele unui tra pez . Împărţ or în d ou ă p ă rţi egale .
im una dintre l a turile ne-
EA m
para lele în ra portul - = - , iar prin punctu l E ducem o p a ra l e lă la ba
EC n ze. Să se-
a ra t e că segmen tul d e pe ace as tă para l e l ă, cuprin s în
interiorul t rapezu lui, es te ega l cu
m· C D + n·AB
. Să se consider e cazul în ca re E este mijlocu l lui
m+n A C.
131. Dacă d in vîrîuril e unui triungh i ş i din punctu l
eohorîm perpen diculare pe o dre aptă exteri oară triungh d e co n c urenţă a media ne lor-
p endicu lare este media aritm e ti c ă a ce lor dintîi (ex. iului , ultima dintre a ces t e per-
130).
132. Din vîrful A a l unui pa ra lelogra m ABCD
t a ie diagon ala BD în E ş i laturile B C, CD r espe ctiv , ducem o se ca ntă arbitrară, care
î n F , G. Să se d em onstrez e că AE
este med ie pro p o rţională între EF ş i EG.
133. Să se alle locul geom etric al puncte lor care împart
tele format e do la turile unui unghi da t pe paralel e într-un ra port dat segmen -
la o direc
13,. Care es te locul geomet ric al punct el or din care ved ţie dată .
a ce laş i unghi 1).
em două cercuri date sul>

CAPIT OLUL Ill

RELAŢII METRICE ÎN TRIUNGHIURI

122. Definiţie. Se numeşte proiec ţie ortogonală (sau , pe scurt,

proiec ţie)
a unui punct pe o dreaptă , picior ul perpen dicula rei coborî
dreaptă.
te din punct pe
Se numeşte proiecţie a unui segmen t pe o dreaptă , segme ntul avînd ca
extremităţi proiec ţiile extremităţilor segme
ntului dat.
123. Fie ABC (fig. 127) un triung hi dreptu nghic cu
unghi ul drept
în A. Din aces t vîrf A , coborî m pe ipotenuză înălţi­

~
mea AD. Între diferi tele eleme nte ale figurii astfel
forma te, există re laţii pe care le vom studia acum.
Teoremă. 1ntr-un triung hi dreptu nghic , fi ecare
catetă este medie proporţională între ipoten
uza în-
13 /) c treagă şi proiec ţia ei pe ipo tenuză.
F ig. 127 De exemp lu , AB est e medie proporţională în-
tre BD şi BC. În a devăr , cele două triunghiuri
dreptu nghice ABD, ABC sînt asemenea, avînd unghi ul
din B comun (120,
Obs .). Om oloagele laturil or AB , BD ale primu lui triung
hi fiind BC; AB în
al doilea t riungh i , avem

-B D = AB
- sau A B 2 = BD · B C.
AB B C'

1) Unghiu l sub caro vedem o curbt1 dintr -un punct d eterm

d e tangen te le duso d in acest punct la curbă. inat es te ungh iul format
 RELAŢII METRICE IN TRIUNGHIURI 97

Corolar. Orice coardă a unui cerc este medie proporţională' între diametru~
care trece printr-o extremitate a ei şi proiecţia ei pe acest diametru (fig. ,128).
Diametrul şi coarda sînt tocmai ipotenuza şi o catetă ale unui triunghi
dreptunghic (73 , Cor. II).
O b s e r v a ţ i e. Triunghiurile asemenea
.AED, ABC (fig. 127, 128) ne mai dau

AB =AD , sau AB·AC = BC-AD.

BC AC
Aşadar, produsul catetelor unui triunghi drept- 8 0.::::----0-----JJ"--·~c
unghie este egal cu produsul dintre ipotenuză şi
înălţime. A

124. Teorema lui Pitagora. lntr-un triunghi

dreptunghic, pătratul ipotenuzei este egal cu suma
pătratelor catetelor.
Fig . 128
După cum am văzut , avem

AB2 = BC·BD.
Aceeaşi teoremă, aplicată laturii AC , ne dă

AC2 = BC·CD ,

de unde , adunînd membru cu membru , obţinem:

AB 2 + AC 2
= BC (BD + CD ) = BC 2 •

O b s e r v a ţ i e, Această teoremă ne permite să calculăm o latură a

unm triunghi dreptunghic, dacă sînt date celelalte două. .
De exemplu, fie de calculat ipotenuza unui triunghi dreptunghic avînd
catetele de 3 şi 4 m. Unitatea de lungime fiind metrul , pătratul numărului
care va da măsura ipotenuzei va fi suma pătratelor numerelor 3 şi 4 , care mă­
soară catetele. Această sumă fiind 3~ +
42 = 25 , a cărei rădăcină pătrată
este 5, ipotenuza va fi de 5 m.
Fie de calculat acum o catetă a unui triunghi dreptun ghic, cunoscînd
ipotenuza , egală cu 10 m, şi cealaltă catetă , egală cu 7 m. Pă tratul laturii
căutate , adunat cu 49 (= 72 ) , trebuie să n e dea 100 (= 102 ) ; a cest pătra"t
va fi deci 100-49 = 51. Rădăcina pătrată din 51 (egală , cu aproximaţie de
o sutime, cu 7 ,14) ne va da măsura catetei căutate , în metri.
125. Teoremă. lntr-un triunghi dreptunghic, perpendiculara coborîtă din
11îrful unghiu lui drept pe ipotenuză este medie proporţională între cele două
segmente pe care le determină pe ipotenuză .
În adevăr , triunghiurile ABD, ACD (fig. 127), sînt asemenea , ca avînd
laturile perpendiculare. Segmentele BD , AD sînt deci proporţionale cu
AD, DC.
Corolar. lntr-un cerc, perpendiculara coborîtă dintr-un punct oarecare
pe diametru este medie proporţională între segmentele determinate de ea pe acest
diametru.

7 - Lec\11 de geometrie elementari, voi. I

 ASEMĂNAREA
98
ri ale unt ti triu ngh i este
pătratelor a d-0uă latu
126. Teoremi. Dif ere n/a a trei a.
tJCţiilor lor pe latu ra
egalt'i. cu diferenţa pătratelo r proi B în I! pe AC . Ega -
În triu ngh iul AB C (fig. 129
), să proiectăm vîr ful
lităţile :

AB 2 = Al l
2
+ BH 2
,

BC 2 = Cll2 + B/12,
2 - AB = C/1 2 2 - AIJ2.
ne dau , scăzîridu-le me mb ru cu me mb ru, B('
Teoremi. În orice triu ngh i, cu s11ma pătra­
unu i ung hi asc u/it este egal
1° Pătratul une i latu ri opu se l ori pro dus ul une ia din tre aceste latu ri cu
de dotu
telor celo rlal te latu ri, min us
proiec/Îa cele ilal te pe ea; sum a piit rate lor
i ung hi obt uz este ega l cu
2° Pii tra tul latu rii opuse unu ori pro dus ul uneia dinf're aceste latu ri cu
de două
celo rlal te două latu ri, plu s
proiecţia cele ilal te pe ea.
as cuţit A.
\ , fie BC latu ra opusă ung hiu lui rem a pre -
1° În triu ngh iul AB C (fig. 129 . Av em (teo
pen dic ula ra BH pe AC
Din pun ctu l B , cob orim per
ccdeută)
BC2 = ii B
2 + CJl 2 - AJ/ 2.
1 )în loc ui {fl 2 pri n
CII este dif ere nţa din tre A(' şi AH ,pu tem
Însă, deo are ce
AC2 - 2A C·A ll . 1/J2. +
8 tJ
Obţinem, dec i ,

~ fl(' 2 = AB2 + AC2 - 2.4.C ·AI I .

2° În triu ngh iul AB C (fig .

130). fie BC latu ra opusă B,
H A t' un-
uz A. Din pun ctu l
Fig . 130 ghi ulu i obt
pe
Fig . 129 cob orîm per pen dic ula ra BH
2 + CH2 - All2 •
AC . Av em rnrasi BC = ABme nte lor AC şi Al i , put em înlo cui pe C// 2 cu
2

Cum Cll e~te sum2a seg

A C~ + 2A C·A ll +
Ail • Obţinem. atu nci
BC2 = AB
2 AC2 + 2AC · AH . +
uz, dup ă eum
ngh i este ascuţit, dre pt sau obt
Corolar . Fn ung hi al unu i triu este ma i mic , egal sau ma i mar e decît sum a
p1i trat ul latu rii opu se ace stui ung hi
două.
-· p<ltr.1telor celo rlal te

şi diferenţei a două
ulel e care dau pătratul sum ei
1) Pre sup une m cun osc ute form
11 11 mer e:

(a + b)2 = a2 + 2ab + b1 ,
{G - b) 2 = a1 - 2ab + b1 •
 RELAŢII METRlCE IN TRIUNGHIURI 99

127. Teorema lui Stewart. Fiind da te un triunghi ABC şi un punct D

pe bază, în tre B şi C, avem
AB2 ·DC +
AC2 · B D - AD 2 ·BC = BC · DC · BD.
Din punctul A (fig. 131), coborîm pe BC perpendi culara AII ş i presu-
punem, pentru a fixa ideile, că punctul H cade de aceeaşi p arte a lui D ca
~i C. Cele două teoreme de la nr. 126 se aplică, una
triunghiului A CD , ceala ltă triunghiului ABD şi ne dau A
2
AC = AD
2
+2
CD - 2CD.DTI , ~
AB2 = AD 2 +
BD 2 2BD · DH. +
Şă înmu lţim aceste două ega lităţi , una cu B D , iar
-realaltă cu CD şi să le adunăm membru cu membru. 8
17
Termenul 2BD ·CD ·Dll. care figurează o d ată cu semnul H {.'
- şi o dată cu semnul +,
se redu ce ş i ave m Fig. 131

A C'2 ·BD + AB 2
·CD = AD 2(BD + CD ) + D C2 ·BD + BD 2
· CD =
= AD · BC 2
+ BD ·CD·BCt
128. Aplicaţie la calculul lungimilor a diferite linii remarcabile din
triunghi .
Fie un triunghi oarecare ABC, ale cărui laturi BC , CA , 41. B sînt măsu­
rat e resp ectiv d e numerele a, b, c (p e care le presupunem
dat e) ; n e propunem să ca lcu l ă,m lungimile medianelor ,
a le bisectoarelor ş i a le înă lţimilor triunghiului .
1° Mediane. Fie A D mediana dusă din vîrf.u l 'A
(fig . 132) . În egal'tat ea dată de teorema precedentă , va
trebui să înlocu~m pe BC , CA , AB resp ectiv prin a , b , c;
8 DC ş i If D prin a/2. Pute'm împărţi totul prin a ş i
Fi g, 132 obţ in e m

b2+ct nt
=--- - ·
2 4

Aşadar , s uma pătratelor a douii la turi a le unui triunghi este egală cu du-
blul p<Hra tului jumătăţii laturii a treia , plus de două ori pă tratul nudianei
.corespunză toare .
128 bis. Pe d e a ltă parte , dacă în egalităţi le
AC2 = A'..D 2 + D C 2CD·DH,
2
-
2
A B = AD 2
+ BD + 2BD · DH
2

de la nr. 127, înlocuim iarăş i pe BC , CA , AB prin a, b, c iar pe DC şi BD

prin ti/2 şi scădem m,e mbru cu membru prima egalitate dintr-a doua ,
avem
c2 - b2 =2a · DH .
Aşadar , diferenţa pătratelor a două laturi ale unui triunghi esU! e~a/4 cu
dublul produsului dintre latura a treia şi proiecţia medianei corespunzătoare
,e această latură .

7*
 100 ASEMĂNAREA

Corolar. Locul geometric al punctelor C, pentru care difere

distanţelor.Ji.Jor
n/a pătratelor
la două puncte A şi B este constantă, este o perpe
ndicualară
pe AB.

~
În adevăr~ dacă diferenţa
CB 2 AC2 este constantă, proiec -
-
ţia JI a pu:Gct ului C pe AB este
un punct fix. \;-"'
8 /) C E 129. 2° Bisectoare. Să notăm
Fig. 133 acum cu AD bisect oarea unghi ului
A (fig. 133). Punc tul D împar t e pe
BC în segme nte proporţionale cu laturi le AB . şi AC, astfel căj vo41 avea
BD CD a BC ac
- =-- = - - = -- s au BD =-- ab
c b b+c
, CD~-- ·
b+c , b+c c+b
În relaţia dată de teorem a de la nr. 127, vom înlocu
aceste valor i precu m şi se~mentelc BC, CA, AB prin i BD şi CD prin
valor ile lor şi, împărţin~
pi·in a, vom obţine

~+~
b+c
- AD2 =__::!!__. ac
b+ c b+c b +c '.
de unde

AD 2 = a2 bc (b + c) 2 - a2 •
(b + c) 2 = bc (b + c)2 •
Fie acum AE bisect oarea unghi ului exteri or A (fig.
punem , pentru a fixa ideile , că AB este mai mari; dccît 133) ş • sa presu -
A C, astfel că punct ul E,
care împar te exteri or latura BC proporţional cu AB
şi AC , se găseşte pc pre-
lungir ea lui BC dinco lo de punct ul C. Vom avea

RR = CE _ __!!!!_ = _n_s au BE =~ CE=__!!!!__ ·

c b - c- b c- b c- b ' c- b
Vom aplica teorem a de la nr. 127 triung hiulu i
ABE şi punct ului C
luat pe baza BE . În locuin d BC, CA, AB , BE
, CE pri!1 valor ile lor ~L
împărţind cu a, obţinem

c·•b + b2
EA2 - _· _c_ = ~ .' __!!:_.!.I ~ '
.c- b c-b c- b c- b
de unde
AE2 = n2 br _ c2 b- h2 c = bc a2 - (c- b)2
(c- W c- b (c - b)2
130. 3° Înălţimi . Din punct ul A , cobor îm înălţ
imea A H (fig. 1.341.
Dintr e cele două unghi uri B, C, cel puţin unul este
ascuţit. Să presu punem .
pentr u a fixa idei le, că este unghi ul B. Putem
aplica teorem a de la nr.
126 laturi i AC= b, opuse acestu i unghi B, şi să scriem
2
b = a2 c2 - 2a · BH +
 RELAŢII METRI CE 1N TRIUN GHIUR I
101

sau
..
BH = a2 + ci - b2
2a
•
Însă în triun ghiu l AII B avem

Această egali tate , în care mem brul al doile a

<iouă pătrate,
este o diferenţă de
se poate scrie
AH2 = ( c _ a2 + ;:- bi) c + a
2
+ r~ - b2 }
=
( 2a
(2ac - a2 - c2 +b 1)
(2ac + +
a2 c2 - b1 ) (li' - (a - c) 2 } ((a + c) 2 - 1121 .•
4a 2

Însă fieca re dintr e cei doi facto ri care

figurează la

L1
numărătorul mem brulu i al doile a este iarăşi o dife-
renţă de pătrate. Form ula de mai sus se mai poat e,
deci, scrie
A H 2 = ..---(_ ) _(b_+_t_
b _ _a_+_c'- i --c-'-)_(a_ +_c_ -_b_)_(_a_+_b_+_c)_ 6 H C
Fig. 134
Dacă notăm cu p semi perim etrul triun
=·2p , cantităţile b + ghiu lui, astfe l că a+ b
c - a , c +a - b, a+ b - c vor fi egaJe c= +
cu 2p - 2(.i , ~p - 2b, 2p - 2c, aşa încît respe ctiy
AIJ2 = '•P (p - a ) (p - b) (p - c)
a'
Dacă, pe de altă parte , efectuăm
X [ b2 - (a - c2 )], vede m că pute m
scrie
prod usul ·[(a + c) 2 -
b2 ] X
1
AH2 = 4a' [ 4b 2c 2 - (b
2
+c 2
- a 2 ) 2] =
1
= -
4a2
(2b2 c2 + 2c2a2 + 2a b 2 2
- a4 - b4 - c').
130 ~is. 4° Raza cercu lui circumscris . Prod usul a două
I
latur i ale unui
'triunghi este egal cu înălţimeq, coborîtă pe
latura o
treia, înmulţită cu diam etrul cercu lui circu
mscris.
În triun ghiu l ABC (fig. 135), fie AH înălţ
imea
dusă din A, iar AA' diam etrul cercu lui circu
scris . Triu nghi urile AHC , ABA ' sînt drep m-
tung hice ,
avîn d ungh iurile drep te respe ctiv în H
şi în B;
ele au un ungh i ascuţit egal (Â' = C,
ca deter -
minî nd acelaşi arc AB) ; ele sînt deci asem
enea şi ne
Fig. 135
dau -A ll = -AB sau AB· A = AH· AA.
AC
c I

AA'
 102
ASEMĂNAREA

Fo los ind va loa rea Qb

ţinută an ter ior .
dă (dacă R est e raz a ce rcu lui pe ntr u Al l , •'
această teorem ă
cir cu m! 'cr is) ne

R = A A' = _..!!.!:._ =
abr •
2 '1.AH 4.Y p(p - a ) \p - b) (/I - c)

EXERCIŢJI

13 5. Pro du sul
tan gen te pa ralele est seg me nte lor det erm ina t e de o tan gen ti't
e con sta nt. mobilă la un cer
11 6. Inv ers ul c pe două
inv ers elo r pătratelo plt rat ulu i înălţimii un ui tri un gh i dre
r cat ete lor . ptu ng hic f'8te ega l
13 7. Ca re est e rap ort cu sum a
pătratelor laţ uJ din tce sum a pătrat
urilor ? elor me dia nel or
un ui triu ng hi ş i sum
III . Diferenţa a
la do ui vlrfur i op use din tre sum a pătratelor distanţelor un
a le un ui par ale log ram şi sum a pătratelo ui pu nc t oar eca re din pla n
la cel ela lte două vtr
fur i est r distanţelor ace
13 9. Su ma pătratelor e constantă. Ca zul dre ptu ng hiu lui . luia~i pu nc t
tra tel or dia go nal elo ce lor pa tru lat uri ale un
r, plu s de pa tru ori ui pa tru lat er est e ega
go na lel or. pătratul seg me ntu lă cu
lui ' car e uneşte mi jlo sum a pă­
14 9. A, B, C fiin d vir ace le dia -
şi M un pu nc fur ile un
t oar eca re d in pla ui tri un gh i, G pu nc tul de concurenţă al
+ 3M G'. n, &H m MA1 + MB1 mt'
+ .UC1 = GA1 +G B1 dia nt'l or-
l·U . Să se afl e loc ul + GCI ~
tlouă pu nct e fix geo me tric
e, lnm ulţite res pec tiv al pu nct elo r pe ntr u car e pătratele dis
tan
e, au o sumă sau o ţe l or la
dată . Să se reg cu două nu me re dat
ăsească ast fe
14 2. Să se afl e locul l teo rem a de la nr. 116 . dif ere nF •
tre i pu nct e datt> , înm geo me tric al pu nct elo
ulţ ite res pec tiv r pe ntr u car e pătrat
Aceeaşi proble cu tre i nu me re da te ele distanţelor
mă cîn d, în loc , să aib la
143 . Pătratul bis ect oarul cel or tre i pu nct e da te, a\' em un număăr o su mj constantă.
car e o cu pri nd , din ei un ui un gh oar eca re de pu ncte .
car e ee sca de pro du sul i al un ui tri un gh i e-t e ega l cu pro du sul
a tre ia. - Enunţul lat
ana log pe ntr u bis ect seg me nte lor pe care ea le formează pe uri lor
14 4. Să se ded ucă, din oar ea un gh iul ui ext eri la\ ura
da te la exerciţii le cal cul e le me dia nei or.
11 şi 18 . şi bis ect oar ei (12
145 .. Dacă me 8, 12 9), inegalităţile
car e o cup rin d , păt dia na un ui t riu ng hi est e me die propor
ratul con struit ţională înt re lat
a tri un gh iul ui . pe dift>renţa b - c uri le b, c
are ca diagonală a
14 6. lnălţimile un ui tre ia lat uri •
tri un gh i sin t inv ers
14 7. Pro du sul proporţional
pa tru lat er îns cri s est distanţelor un ui pu nc t de pe un cer c la e eu lat uri le pe car e cad .
e ega l cu pro du sul dis două lat uri opu
sau l• cele două dia tanţelor ace lu iaş se a le un ui
go nal e . i pu nc t la cel ela
Ce formă ia ace st enu lte două lat uri ,
nţ dacă două
.
lat uri opu se dev in tan
gen te?

CA PIT OL C.: L ll'

SEGMENTE PROPOR
ŢIONALE IN CERC
. AXĂ RADICALĂ
131. Teoremi. Dacă, din
secante la ac ut cerc, pr tr- un pu nc t A
odusul diatanţelor pu nc lua t în pla nu l un ui cerc, ducem
sec/i.e ale secantei cu tul ui la cele două punc
cercu l este con sta nt. te de int er-
 SEGMEN TE PROPORŢIONALE !N CERC. AXĂ RADICALĂ
103'

Vom deoseb i două cazuri:

1.0 Pimctu l A se află în interio rul cerculu i (fig. 136). Fie două
sPcant e
ABB', ACC'. duse prin acest punct. Ducem drepte le BC', CB'.
Cele două
triungh iuri ABC', ACE' sînt asemen ea, ca avînd unghiu rile
egale. În adevăr,
unghiu rile din A sînt egale ca opuse la vîr{, B'
ca avînd amindouă drept măsură se111iarcul BC. Pro-
" "
= C' A
porţionalitatea laturilo r dă atunci
AB- = A("
- - ; sau. ega 1.1n d prod usu l
AC AB' .
extrem ilor cu produs ul mezilo r:
AB·A B' = AC·AC '.
2° Punctu l A este exterior (fig.
137). Fie cele dot1ă secante ABB',
ACC' duse din acest punct. Ducem
dreptel e C B', BC'. Cele 9,ouă lri-
unghiu ri ABC', ACB' sîbt iarăşi
asemen ea, ca avînd unghiu ri egale: Fig. 136 Fig. 13i
A /\ A
în adevăr, A este comun , iar B' = C', ca <1.Vîn<l amîndouă drept măsură

scmiar cu l BC. Proporţionalitatea laturil or da, dm nou , AB

V •
AC'
-- = - , <le
AC Ali'
unde propoziţia enunţată.
131 bis. Reciprocă . Dacă, pe douli drepte ABB', ACC' duse
punct A (fig. 138), luăm patru puncte B , B'; C , C', astfel ca produs dintr-i m
ul AB·A H'
/j să fie egal cu produs ul AC· AC' (punct ul
A fiind
exterior celor dollă segmen te BB' , CC' sau interio r
amîndo rura), cele patru puncte sînt situate pe un ace-
la.şi cerc.
În adevăr , cele trei puncte necolin iare B , C,
C' determină un cerc, care taie pe ABB' într-un punct ·
B; , astfel că AB·AB ; = AC-AC '. Această egalita te ,
combinată cu ipoteza AC·AC ' = AB·A B', ne
ara tă
c,ă AB; = AB'. Punctu l B; coincid e deci cu
Fig. 138 B'.
132. Teoremă. Dacă dintr-u n punct e.rlerior unui cerc ducem o
tangent1'i,
şi o secantă, tangen ta este medie proporţională
între secanta întreagă şi por-
ţiunea ei ex teri oară.
În adevăr, fie ABB' secanta ş i AT tangen ta (fig. 139) . Vom
repeta
demon stra\ia de la nr. 131 (2°) , cu singura modifi care că
vom în l6cui li-
terele C, C' prin litera T.
Vedem şi aici un exemp lu al faptulu i (67) că tangen ta trebuie
siderată ca avînd cu cercul două puncte
con-
comun e, confun date în punctu l
de contac t.
 104

Reciproc, da
m en te de acelafi se că pe o dreaptă A B B ', luăm, po
o lungime A T (fi ns A B , A B ', ia r pe o altă dreaptă, rn in d di n pu nc tu l A , seg·
du
pu nc te , B , B' , '! 14 0) , medie proporţională tntre A să di n acelaşi pu ac t A ,
g.
aî nt si tu at e pe un B fi A B ', at un ci
cerc tangent fn T cl le trei
la A T.

Fi g. 139
g. 140 Fi
. , În ad ev i.r , ce rc ul
ar av ea un al t pu B B 'T ar e cu
nc t co m un T' , am dr ea pt a A T un pu nc t co m un T;
av ea (131) dacă
A B ·A B ' = A T -A
Această eg al T '.
pu nc tu l T' se co ita te , co m pa ra tii cu ip ot ez a A B
nfundă · A B ' = A T' , ne
. 133. D ermiţie. Se, în m od ne ce sa r, cu T . ar at i. că
pr od us ul se gm en nu me şt e putere a un ui
te p..\nct A în ra po
de la. punctl,ll A lo r un ei se ca nt e oa re ca re dusă rt cu un ce rc
nr . 131, ac es t pr la pu nc te le ei de intersecţi di n ac es t pu nc t,
od e cu ce rc so co tit e
es te pr ec ed at de us es te in de pe nd en t de direcţia ul (p ot ri vi t ce lo r de la
se m nu l - , dacă
se m nu l +, dacă se ca nt ei ) ; ac es t
es te in te rio r. Dacă pu nc tu l A es te ex te rio r ce rc ul pr od us
ui ,
rio r, pu te re a sa es şi de
cu pătratul ta ng pu nc tu l es te ex te
en te i
134. Pu te re a un uidusă di n ac es t pu nc t. te egală
cu diferenţa dintre pu nc t A tn raport
pătratul distan cu un cerc cu centrul , O
ţei OA fi pătr este erală
În adevăr, si. lu atul razei.
• A R ' reprezintă ăm ~ secantă A B t
, un B ' dr ea pt a OA .
lo r es te de ci eg al ul su m a di nt re OA şi rază, ce Se gm en te le A B .
cu diferenţa pătr lălalt diferenţ
Dacă ţinem
se am a de se m nu
atelor ac es to
r două cantităţi. a; pr od us ul
cu cl2 - R2 (u nd l pu te rii , ac ea st
e d es te distanţa
135. Dacă 8-0uă ce QA, ia r R ra za ). a es te în to td ea un a egală
rcuri se taie în un
ghi dr
di nt re ele este egal ep t, pătratul ra ui fiecăruia
ci . puterea ce nt ru
raport cu celălalt lu i său în
cerc, fi reciproc.
D ac i ce rc ur ile O,
în un gh i dr ep t în O' (fig. 141) se
pu nc tu l A , ta ng en ta ie
O' în ac es t pu nc t ta la ce rc ul
es te to cm ai O A,
pu nc tu lu i O în ra ia r pu te re a
po rt cu ce rc ul O
Re ci pr oc , dacă ' es te OA 2 •
ra po rt cu ce rc ul pu te re a pu nc tu lu
O' es te OA 2 , at un i O în
Fi g. 1' tl tangentă la ci OA es te
ac es t cerc şi ce
sî nt or to go na le . le do ui . ce rc ur i
 !N CERC . AXĂ RADICALĂ 105
SEGM ENTE PROPORŢIONALE

care au aceeaşi putere în

136. Teoremă. Locu l geometric al punctelor culară pe dreapta centrelor.
ptă perp endi
raport cu două cercuri date este o drea
Această dreaptă a prim it num
ele de axa radicală a celor două cerc uri.
şi de raze r, r'. Dacă punc -
Fie două cerc uri de cent re O, O' (fig. 142) 2
rt cu aces te două cerc uri, vom avea OM -
tu I M are aceeaşi pute re în rapo
2
- r2 = O'M2 - r' , ceea ce se mai
poat e scrie OM 2 - O'M2 = r2-r '2
şi ne ~ă (128 bis) conc luzia cerută.
ln conf ormi tate C\I rezu ltate le
<le la nr. 128 bis, distanţa dint re
punc tu I de intersecţie H al axei
radic ale· cu linia cent relor ~i mij-
dată
locu l D al aces tei linii , este 2 2
de form ula 2DH .00 = r - r' •
1

O b s e r v a ţ i i. I. Dem on-
bilă
straţia de mai sus rămîne vala
dacă unul dintr e cele două cercu ri
ce la Fig. H2
este de rază nulă şi se redu
cent rul lui. Aşadar, locul geometric
ea lor in rapo rt cu un cerc dat este
al punctelor care au proprietatea că puter
un punc t dat este o dreapti1, perpendiculară
egală cu pătratul distanţei lor la
ul cqcu lui.
pe drea pta care uneşte punc tul dat cu centr .
denu mi acea stă drea ptă, axa radicală a cercu lui şi a punc tului
Pute m
nu există1).
II. Axa radicală a dow! cercuri concentrice
punc t oarecare în raport cu două cercuri
III. Diferenţa pute rilor unui
acestui punc t lq, axa radicală şi dis-
este egală cu dubl ul produs dintr e distanţa
tanţa _centrelor (fig. 142). a
ecta t în n pc 00'. Diferenţ
ln ad~văr, fie N punc tul cous idera t, proi uri va fi ON2 - r 2
-
două cerc
pute rilor aces tui punc t în rapo rt cu cele 2 2 r'2 )·
- (O'N 2 - r' ) = ON2 - O'N - (r
2 -
+''?
Însă,
O',
ON2 -0'N 2 =2D n·O O'; r -r' 2 =2D H·O2
2 2

de unde , scăzînd, obţinem ON - O'N

-

-(r2 - r' 2 ) = 2Hn ·OO '.

137. Dacă cele două cercuri sînt secante,
axa radicală . este coarda comună.
'
o
În adevăr, este Iimpe de că orice puno t
o
ţine
al coar dei com une AB (fig. 143) apar
locu lui geom etric .
Rezultă atun ci, din cele de mai
sus,
că şi recip roc, orice punc t M
al locu lui
Fig. 143 sta
geom etric aparţine coar dei com une. Acea
aruncată la
1) Axa radicală a două1 cercu ri conceiitrice . trebuie considerată ca fiind
O, O' se aprop ie
e const antă, pe cînd punc tele
infin it. Căci, dacă diferenţa r -r' rămîn
1

nemărginit, atunc i DH devin

e infin it.
 AS EMĂNAR E A
10fi

se poate vedea şi direct, unind pe M cu A ; dacă această dreaptă ar tăia cele

două puteri
două cercuri în două noi puncte distincte între ele B 1 , B'1 , cele
MA·MB1 şi MA·MB ; ar fi diferite.
Tot astfel , dacă cele două cercuri sînt tangente , axa radicală este tangenta
comună.
138. Axa radicală a două cercuri (sau , cel puţin porţiunea din axă ex-
terioară celor două cercuri) este locul genmetric al centrelor cercurilo
r care taie
pP, primele două sub un unghi drept.
În adevăr, centrul unui astfel de cerc are aceeaşi putere în raport cu
cele două cercuri date, anume pătratul razei cercului.
Axa radicală împarte o tangentă comună în două părţi egale.
139. Teoremă. Axele radicale a trei cercuri, luate două cite două , se taie
în ace~i punct sau sînt paralele. .
În adevăr, punctul de intersecţ ie a două dinlre ele are aceeaşi putere
în raport cu cele trei cercuri; el aparţine deci celei de a treia axe radicale .
Acest punct a primit numele de centru radical al celor trei cercuri; dacă est e
exterior cercurilo r, atunci el este centrul unui cerc care le taie pe toate sub
un unghi drept.
O b s e r va ţie. Dacă două axe radicale coincid, raţionamentul de
mai sus ne dovedeşte că a treia coincide cu primele două. Cele trei cercuri
au aceeaşi axă radicală. Un cerc oarecare ortogona l cu primele două este or·
togonal şi cu al treilea.
•

EXERCIŢII

I.a. Se dau un cerc şi două punct e A, Aîn planul lui . Din A du cem o secantă
mobilă ANM, care taie cercul în M, N. Să se demonstre ze că cercul dus prin puncte le
M, N şi prin punctul B trece printr-un alt punct fix.
cu
149. Locul geometric al punctelor , pentru care raportul puterilor lor în raport
două cercuri date este egal cu un număr dat, este un cerc
av înd a ceeaşi axă radica l ă
cu primele două.
150. Exerciţiul precedent şi exerc iţiul 128 se reduc unul la ce lăl a lt , dac ă cercu-
rile date sint secante.
151. Fie D, D' două puncte de pe latura B C a unui triunghi; E , E ' două puncte
de pe latura CA; F, F ' două puncte de p e latura AB; :fiind cunoscut c ă există
un cerc
trece prin
care trece prin D, D', E, E ' , unul care trece prin E, E', F, F' şi unul cal'e
a flă pe a ce-
F, F', D , D', rezultă de aici că cele şas e punct e D, D ' , E , E ' , F, F', se
laşi ce1·c .
152. In ce caz diferitele cercuri ortogonal e cu două cercuri <late O, O' , taie
linia
e că, în a cest caz, e le se taie toate în ac e leaşi dou ă
centrelor 00'? Să se d emonstrez
axă radical ă
puncte (p11;nctele limită ale lui Ponce Jet) : a nume, punc tele ca1e au aceeaşi
cu cercurile date .
, D,
153. Prin punctele fixe A , B ducem un cerc oarecare , iar prin punc tele fixe C
două, un alt cerc, de asemenea oarecare. Să se demonstr eze că coard a
coliniare cu primele
comună celor două cercuri trece printr-un punct fix.
l
154. Dacă centrul radical a trei cercuri se găseşte în interiorul lor, el este centru
două părţi egale de fiecare dintre primele două.
unui cerc care este împărţit în
 „ OMOTETIE ŞI ASEMĂNA R E
10i

l'AP JTO LU L l '

OMOTETIE ŞI ASEMĂNARE

1"4> . Definiţie. Dacă am ~Ie

s un pun et S , num it
un număr k, num it raport
de omotetie sau raport de ase cen tru de omotetie. şi
măn
eca re M pun ctu l M' opţinu are, etu nci num im
omotetic a 1 unu i pun ct oar
cu M şi luî nd din pun ctu l
S pe acest seg me nt (fig. 144t ) pri n uni rea lui S
lui (fig. 145) un seg me nt SM
Om otetia se numeşt
' , astf el
·
ca ~M '= k.
SM
me ntu l SM ' est e lua t în sene direct<1, dacă seg -
şi inYersă, dacă cele dou
sur i con tra re (fig. 145).
sul lui S.'\1 (fig .14 4)
ă seg me nte sîn t de sen

Se numeşte figură omotetice

- '
/M
sau pe pre lun girea

'

F fig ura formată de mulţim i a une i fig uri

ea puncte lor M ',
;,,,·
om ote tice le cel or care for
mează fig ura F. r ig, 1't4
Ob s er v a ţ i i. I. Centru Fig. H a
este pro pri ul său omotetic ; l de om ote tie
este sin gur ul pun ct care se
prietate (bineînţe les , cu exc buc ură de această pro
epţia caz ulu i în care -
rap ort ul de om ote tie est e om ote tia est e dir ec tă ş i
ega l cu L; orfoe pun ct coi
teti cul său ). nci de atu nci cu omo-
II. Sim etr ia în rap ort cu un
tet ie inv ersă. . pun ct (99) este un ca?. par ticu
lar de omo-
141. Teoremă. ln două sist
eme omotetice, segmen tul car
puncte oarecare ale unu i sist
em şi segm ent ul care uneşte e uneşte două
celu ila lt sistem sîn t întotdeaun punctele omoloage ale
de asemănare; ele sîn t de ace
a paralele iar raportul lor
este ega l cu raport ul
laşi sens saâ de sensur
este directă sau inversă. i contrare, dup ă cum omote tia
În ade văr , fle A ş i B două
punct e ale pr ime i fig uri ,
teti cele lor (fig . 146), S
- cen tru l. k - rap ort ul A ' şi B ' omo-
ţ ia SA '= S B '= k ne arată (11 4, de om ote tie. Pro por -
SA SB Re cip r.) că seg me nte le AB
, A,' B' sin t
par ale le, iar asemănarea triu
,. ngh iur ilo r SA B . SA ' B'
că ele sîn t în acelaşi
rap ort ca şi SA , SA '.
Corolare . .J. F igura omo~tică
o dreaptă. a unei drepte este
În adevăr,
...__~ll' AB , ace ast a răm dacă pun ctu l B se miş că pe dr~apta
înlnd fixă, pun ctu l B' va des
paralelă dusă din pun crie o
ctu l A ' la A B.
II . Figurâ omotetică a
Fig. 146 cen trele fiin d două puncte unu i cerc este un cerc,
omoloage .
Da că pun ctu l B se miş
de la pun ctu l fix A rămîne că ast fel , înc ît dis tan
con ţa
tru l în A' şi de rază A ' B' stantă , pun ctu l B' va descri e un cer c cu cen-
= k -A B . .
III . Fig ura omotetică a unu
1"2. Teoremi. Reciproc, daciătriunghi este un triunghi asemenea cu pri mu l.
O, O' ast fel că segmentul car în pla nul a două si.atem
e unq te punctu l O cu un pun e ezi.ată două puncte
ct arbitrar M al pri -
108 ASE."1Ă.NAREA

mului sistem şi segmentul care uneşte punctul O' cu punctul M' , omologul
celui de al doilea , sînt mereu paralele şi într-un raport dat k (întotdeauna de
ace laşi sens sau întotdeauna de sensuri contrare) , cele două sisteme s înt omotetice.
Pentru ca această teoremă să fie în întregime adevă rată , trebuie să con-
.s iderăm ca direct omotetice două sisteme în care segmentele OM , O' M' sînt
egale şi de a eelaş i sens, sistem!) care sînt egale şi se o bţin unul din celălalt
printr-o translaţie.
Demonstra fie. Fie M, M' două puncte omoloage oarecare (fig. 147).
Unim M cu M' . D acă această dreaptă est e
' f'l paralelă cu 00' , patrulaterul
OMM'O' este

·~
un paralelogram şi OM= O' M': cele dou ă
sisteme se obţin unul din celălalt printr-o
translaţie. În caz contrar, dreapta MM ' va
So• tăia dreapta 00' într-un punct S, care est e
Fig. 147 fix, adică independent de alegerea p erechii
de puncte M , M' ; în adevăr , acest punct
împarte dreapta 00' (ex terior, dacă segmentele OM , O'M ' sînt de acelaşi
sens şi interior , da că sînt de sensuri contrare) în raportul dat k, din cauza
asemănării triunghiurilor 80111 , SO 'M' ; de altfel , datorită acestei asemănări ,
SM' O'M '
avem - - = - - = k.
SM OM
143. Corolar. Două cercuri pot fi considerate întotdeauna ca fiind omo-
tetice în două moduri diferite.
În ad evăr , O, O' fiind centrele celor două cercur i , extre;n ită ţile M , M '
a două raze omoloage paralele ş i de acelaşi sens vor satisface condiţiile
teoremei precedente ş i vor descrie două figuri direct omotetice (fig . 148) ;
tot a stfel , extremităţile M 1 , M ' a două raze para lele ş i de sens contrar vor
fi punct e omoloage în două figuri inver s omotetice ; în ambele cazuri , rapor-
tul de. asemănare est e egal cu raportul razelor.
Aşadar, două cercuri au două centre de omotetie 1 ) '(sau centre de a.se-·
mănare) S, Sv unul direct, iar celălalt invers; aceste puncte împart armonic
linia centrelor, răportul diviziunii
fiind eg:1l cu raport ul razelor .
Punctele de , contact a le
unei tangente comune exterioare
s înt direct o m otetic~ , deoarece
razele duse în acest e punc te sînt
paralt le ş i de acel aş i sens; punc-
tele de contact a le unei tan-
gente comun e interioare sînt in- F ig. 14S
vers omotetice .
În consecinţă, tangentele comune exterioare (dacă există) se vor întî.lni
fn centrul de asemănare directă ; tangentele comune interioare (dacă există) , în
centrul de asemănare inversă.
Dacă cercurile sînt tangente, punctul de contact est e un centru d e
a semănare .

1 ) Totuş i ,
două cercuri egalo nu a u centru de asemănare dire ctă; ele nu pot fi
co ns iderate direct omotetice d ecît prin· extinderea dată acestei noţiuni la nr. lf2.
 OMOTETI
E ŞI ASE
MJ.NA RE
Obser v
două mo a ţ i e . D o u ii 10~
d u ri di.fer cercur~
itţ. n u p o t fi
Dacă ex omotetice
o rr io lo a g e istă o m o te ti e , c m ll i m u lt
s in t p a ra le e n tr e le se decît în'
a ju n g e m
la u n a s a le . D u p ă c u m s în c o re sp u n d (ltf.l, C
u la cealal t d e acel o r. II ), ia
1 4 4 . Te
c u o a tre oremă. Două fi g u ri
tă d in tr
e o m o te ti aşi se n s s a u d e. se r ra z e le
ia s în t om omotetice il e c o n s ta n s c o n ir a
cele trei ce ote ta te a n te ri r,
ntre de o m tice în tr e el.e, ia r o r.
dreaptă. o te ti e s în t
în li n ie
F ie două
o m o te ti c e fi g u ri F i, F.a
c (f
0 3 o m o lo a g u o aceeaşi figură F ig . 149)
e le în F i, 1 ; fi e 0 ,
O i, lu a t, o F 3 a le u n u 1
dată p e n i
1'1 i, } ,f o m tr u to td e a u n p u n c t
o a
M i a l fi g u ri lo a g e le un\JÎ p u n c t. , în F i; O.
3

s în t p a ra le i F i. S egm o a re c a re
le , fi in d am e n te le 02M1 ,(~M
s în t d e acel ndouă p a ra le le c u3
O iM1 ; e le î
'
amîndou aşi se n s
ă d e acel (dacă s în
amîndou aşi se n s t
ă de c u O iM i
o m o te ti il e se n su ri c o n tr a re , ad sa u
1F 1 , F ică dacă
acelaşi
fe l) sa u d e 2) şi (F i, F3 ) s în t
c e le două o se n su ri c o n tr de
a
c o n tr a re ) ; m o te ti i iniţia le s în t re (dacă F ig . 1 4 9
în sfîrşit. d
e le a u u n e se n su ri
ra p o rt c o n
ş1. -O aM - a = k ' da !\ ta n t, d e o
a re c e egal
0 1M
1
u , p rm . u•
bpărţ1.r O
ităţile O ,M
deci omo e, -a- M, k ' , = k
te ti c e în tr · = - C 1
iniţiale e e le 0 1M 1
k
. e e tlo u ă f' .
01M1
s în t d e ac , o m o te ti a 1gur1 q' F•F •
elaşi fel fi in d dire 3 smt
F ie a c u m .şi invers ctă dac -
S 21 c e n tr u ă, d acă s în ă c e le d
o m o te ti e l de omo t c o n tr a re o u ă o m o te
al
măm că a fi g u ri lo r F 3 , F i; S te ti e a l fi
g u ri
. ti i
c e st e tr e i 12 c e n tr u lo r F F
s id e ra t c a p u n c te s în 1 l d e o m o te ti 1 , ; S
e a l fi g u3 ri 31 , c e n tr u I d e
a re c a o m aparţinînd fi g u ri i
t în li n ie
d
o lo g , în fi F 1 , e s te p reaptă. ln adevăr, lo r F i, F 2 : a fi r-
p u n c tu l S g u ra F ro p
u n a n u m it p ri u l său o m o lo g u n c tu l s'l.S'l c o n -
(ca u n in d 3 i (c a u n in d p u n11c p u n c t s . în fi g u ra
S13 v a tr e cF 8 ; e l
p u n c te o m te D re a p ta s
Observ o lo a g e d in o m o lo a g e d'in F i,
a ţ F i, F F ) şi e p ri n
· două c it ). T e o re
m a e s te d p ri n p u n c tu l S
3
e do u ă . ex i e . V e d e m că, a1 e c i demons
istă o s tu n c i c tn tratăi )
12
145. T re i c ingură o d tr e i fi g .
e rc m o te ti e di u ri .
m o d u ri d if u ri p o t fi rectă, s s în t o m o
e ri te , d e c o n si d e ra a u tr e i. te ti c e
două o te c a o m o
m o te ti i (c o a re c e p u te m (U.3) te ti c e dou
ă
eea c e dă
p a tr u c o m g e în m o d a rb it ra it e două, î;. p a tr u
d in p ri m e a le c
le două.
rectă s în După te b in li ri r se n su ri le
t în o re m p o si b il e ), a p ri m e lo r
de asemăn li n ie dreaptă, şi la a precedentă, cele tr e
are inve
rs
fel fiecare trei centre ia fi in d dedusă
se n u m e sc ă, care n c e n tr u de d e asemăn
a u -i s asemăna are ' di­
e le se ta ie x e d e asemăna re; u în t c o n ju g a te . C e le re direct
ă c u cen
două c it n a d in tr e e le e st p a tr u d re p te a st trele
e două în e directă, fe l d e fi n it
c e le şase ia r tr e i s în t e
c e n tr e d e
1)
s a r p u te a asemăna in v erse ;
c e lr co r e .
tr e i fi g u ri in ci
, d ec i ce n d e cu S11 ; tn ac es
tn 1 l d e o
m o te ti e ro t ca z, lnsă, el a r fi p
mun. ro p ri u l său o m o lo g to
 110 AS EMANAREA

. Definiţie • .Se numeşte patrulater complet (fig. 150) figura formată din pre-
lungirea laturilor opuse ale unui patrulater pînă la intersecţia lor. Un patru-
Jater complet are şase Yîrfuri A, B, C, D, E, F (fig. 150), opuse două cîte
două. Se numeşte diagonală orice dreaptă
'=---- ------ --"-71f care uneşte două vîrfuri opuse, astfel că pa-
trulaterul complet A BCDEF are trei diago-
na le: AB, CD, EF.
Folosind aceste convenţii, vedem că
axele de asemănare a trei cercuri formează un
patrulater complet, aYînd ca diagonale cele
trei linii ale centrelor.
146. Definiţie. Două figuri sînt ase-
menea, dacă pot fi aşezate astfel, încît să
' Fig. 1;rn fie omot~tice.
De exemplu, două arce de cerc
ale căror unghiuri la centru sînt egale sînt două figuri asemenea.
Teoremă. Două poligoane asemenea au unghiurile egale şi laturile omoloage
• pro po':..{ionale.
ln adevăr, să luăm cele două poligoane în poziţia în care sînt omotetice ;
unghiurile vor fi atu.nci respectiv egale, ca avînd laturile paralele şi de acelaşi
sen~, sau paralele şi de sensur i contrare (după sensul omotetiei) , iar raportul
.a două laturi omoloage oarecare va fi egal cu raportul de asemănare.
Corolfr. Raportul perimetrelor a două poligoane asemenea es~ egal cu
raportul de asemănare. :
Aceasta rezultă din proporţionalitatea laturilor, ţinînd seama de urmă­
toarea teoremă d in aritmetică: Într-un şir de rapoarte egale, suma numărăto­
rilor se raportă la suma numitorilo r ca un numărător oarecare la numitorul său.
147. Teoremă. Reciproc, dacă două poligoane au unghiurile respectiY
egale, succedîndu-se în aceeaşi ordine, toate de acelaşi sens sau toate de sensuri
contrare, iar laturile omoloage proporţionale, ele sînt asemenea.
Fie două po ligoane P (ABCDE) şi P' (A' B'C' D' E' ), care satisfac condi-
ţiile enunţului, astfel încît să avem

A A ~ „ /\ . /\ A /\ />.
A = A I' Jj = B', c= C'' D = D'' E = 1i''
A'B' : AB = B'C': BC = ... = E'A': EA.
'
Să luăm, în raport cu un punct oarecare. omoteticu l P a l lui P, raportu l
1
de omotetie f iind egal cu valoarea comună a rapoartelo r A' B' : .AB, B'C' : BC
etc. Poligonul P 1(A 1 B 1C1 D 1 E 1) va avea unghiurile egale (toate de acelaşi
sens sau toat e de sensuri contrare) şi laturi le egale cu ale lui P'. Afirmăm că
ele sînt egale.
În primul rînd, putem presupune că egalitatea ungh iuri lor are loc cu păs­
trarea sensului (a ltfel am putea în locui poligonul P' prin simetricu l său în
raport cu o dreaptă).
În acest e condiţii, du cem poligonul P' (fără a-i schim ba sensul d e roiaţie)
peste P 1 , ast fel ca A'B' să coincidă cu egala ei A B . Egalitatea unghiurilo r
1 1
 OMOTETI E ŞI ASEMĂNARE 111

B, B', care are loc cu identita te de sens, arată că BrC' va lua direcţia m
lui
B 1C1 şi, deoarec e aceste două segmen te sînt egale, ele vor coincid e. Deduce
Cele
de aici, prin acelaşi procede u, coincid en\a laturilo r C' D' şi C1 D 1 - etc.
<louă poligoa ne vor coincid e deci'.
fără a fi
O b s e r v a ţ i e. Două patrulate re pot avea unghiuri le respectiv egale ca donii.
: un pătrat şj un dreptung hi. Tot astfel, nu este suticient
.asemenea. Exemplu cum (46 bis, Obs.
patrulate re să aibă laturile proporţionale pentru a li asemene a, dupăa fi egale. (Y. mai
III) nu este suficient ca ele să aibă Iatul'ile respectiv egale pentru
departe nota A, nr. 281 şi Geometria în spa(iu, nota E.)

.:infinitate de moduri. În adevăr,

_ 1° Dacă poligon ul este convex , unim un vîrf
cu toate celelalt e (fig. 151 a). sau un punct interior
cu toate vîrfuril e (fig. 151 b);
051 !;jiJ
148. Orice poligon poate fi descompus în triungh iuri, şi anume într-o
•

2° Dacă ,poligon ul nu este convex (fig. 152),

aJ tJ)
el poale fi descom pus în poligoa ne convexe (care vor
fi apoi descom puse în triungh iuri, după cum am Fig. 151
arătat) .
În acest scop, vom prelung i nemărginit toate laturile . Yom aescom pune
regiu-
astfel planul într-un anumit număr de regiuni (de exempl u, în fig. 152,
traversa nici o latură sau
nile numero tate 1-16), astfel incit să nu putem
regiune în alta şi reciproc . Fiecare dintre
prelung irea ei, fără a trece dintr-o
ele ·este ori în întregim e interioară,
ori în întregim e exterioară poligo-
nului (deoare ce putem trece de la un
punct arbitrar al ci la oricare a'tul
fără a traversa o latură, prelungită
sau nu) şi poligon ul va fi format
de ansamb lul regiuni lor care îi sînt
interioa re (fig. 152, regiuni le nume-
,„ rotate 1, 2, 3), care sînt, prin de-
finiţie, poligoa ne convexe .
149. Teoremă Două poligoane
asemenea pot fi descompuse în triun-
ghiuri asemenea şi la fel a.~ezate.
În ad~văr, este suficien t ca,
Fig. 152 după ce am adus cele două poli-
goane să fie omoteti ce, să împărţim
ce celor
unul dintre ele în triungh iuri, iar pc celălalt în triungh iurile omoteti
ilintîi.
Reciproc, două poligoane care pot fi descompuse în triungh iuri asemenea
-§t la fel aşezate sînt asemenea.
În primul rînd, două poligoa ne compus e din triungh iuri respect iv egale
ş1 la fel dispuse sînt egale.
În adevăr, fie .ABC, BCD, CDE (fig. 153) etc. trei triungh iuri formînd
respect iv
'lin prim poligon P; A'B'C' , B'C'D' , C'D'E' etc., trei triungh iuri
 U2
ASEM4NAREA.

ega le cu pri me le şi dis pus e la

qon stru i, pe ArB ' ca bazii, unfel, for min d un al doi lea pol igo n P'. Dacă vom
AB C, BC D, CD E, vom reg
pol igo n ega l cu P (95), folosin
iisi pol igo nul P'. d triu ngh iur ile
' Ca ata re, dacii doufi. pol igo
ane sin t for ma te
la fel afe zat e, cu un rap ort de din 1ri ung hiu ri asemenea şi

·~
om ote ticu l pri mu lui poligon cu asemlinare ) k, atu nci , luîn d
1

vo'!l forma un poligQll egal cu acelaşi rap ort de asemiinare k,

ma i sus.
at doi lea , conform cel or arii tate

151 . Tee ttm l. Dacii, pe drep

fiecare pun ct M al une i figu tele care unu c un pun I ~
ct f 1z O cu

·~
intr e ele fi de acel41i 8en8, al ri F, vom con8 trui triu ngh iuri asemenea
forma o figură F' uem ene a treilea vlrf M' al acu tor triu ngh iuri va
cu F.
:Făclnd figu ra F să se
rotească ln juru l lui
cu MO /;f', vom obţine . o O cu un ung hi ega l
figură ega li cu F ti
rap ort cu O. omotetjcă cu F' în
Bee ipro ei. Fiin d date dou d
ezi8tă înto tdea una (cu figu ri aaemenea fi de acel41i
excepţia caz ului se11s,
,f' 6' din alta prin tr-o translaţiel w1 pun ct Jn care figu rile se obţin una
tuf.f el,
vîrf uril e în acu t pun ct fi tnct t
Fig . 153 toate uem ene a într e ele. iu dduă pun cte omoloage triu ngh iuri le cu
oarecare să fie
Dacă facem una dint re
lui conaiderat, atun ci o pute m acu te figu ri sl. se rotească în
transforma în omotetica celeilalt juru l pun ctu-
1 Fie cele două figu ri asem ene a_ în rap ort cu acelQfi p1H1ct.
a ti de ace lati sen s, F, F' astf
une i figu ri F , egală şi de el ca F' să fie omo teti ca
1 ace lati aens cu F. De aici
seg men te omo loag e AB , A'B rezu ltA, în prim ul rind , că
' (fig . t54 ) ale celo r dou i figu două
con stan t (car e poa te fi den umi ri fbrmează Intr e ele un ung
t ung hiul celor două figu ri), hi
cele•do ui figu ri ega le F, F deo arec e ace asta are loc pen
1 şi figu ra F' are toat e seg men tele tru
punzătoare ale lui F para lele cu segm ente le core s-
• Ace ste seg men te
prin pun ctul A un 1seg men fiin d totodată proporţionale,
t de dreaptă AB ega l şi pare ved em că, dacă duc em
atu nci , indi fere nt de pun ctel 8 lel cu A'B ' şi de acela~i
sens~
triu ngh iul AB B va fi asem A ti B ales e,
e
9
ung hi fix T, avln d acelaşi ene a cu un tri-
len i.
,\ce stea fiin d 1tab ilite
dec i un pun ct care l i se cor , sl ciu tlm
espundă cu el
însuşi, dac i li con
siderăm succ esiv ca
aparţinlnd lui F ti lui
F'. Fie O un astf el
de pun ct ; dac i refa cem con1
ced ent i, luîn d pun ctul O ln trucţia pre-
pun ctul B, va coin cide cu locu l lui A,
triu ngh iul OB B' va treb ui B', astf el că
11
nea cu triu ngh iul ~i de acel fie asem e-
aşi sens cu
el. Există un pun ct, şi num
sati sfac e această condiţie 1 ai unu l, care
).
Inv ers, pun ctul O, fiin d astf
dacă-l vom con side ra el ales ,
ca atarţinînd fi-
gur ii F, omo logu l său ln F Fig . 1.54
pe omo logu l lui BO , care va f! situ at
ou BD, un ung hi ega l cu ung ette tocm ai B'O (deo arec e ace st seg men t treb
uie-1ă
(deo arec e rap ortu l B'O' : BO hiu l celo r dou l figu ri), la o distanţi B'O de punform eze
ctul B r
Pun ctul O coin cide dec i este ega l cu rap ortu l de asemănare
cu omo logu l său. al celo r două figu ri ) .

1) Ace st rap ort este

deo arec e ace stea au, în fiec ln mod nec esar ace lati pen tru dou l triu ngh iuri aliH
pen tru toat e triu ngh iuri le . are figu ri, cite o latu ri comună; rap ortu l este dec urat e,
i acela~&
•) Construcţia ace stui pun ct
va fi dată mai dep arte (lU
, Con str. 3).
 O M O Ti m l!
$1 AS BM AN
AR E
In consecinţă 11 3
totodată, , to at e tr iu
dacă ng hi ur il
fi gu ri , ea va vo m ro ti fi gu ra F tn e de fe lu l lu i O B B ' vo r
de ve ni ju ru l lu fi as em en
O b s e rv a omotetică cu F ', av in d i O cu un un gh i eg al cu ea cu tr iu ng hi ul T ;
fo rm at de dr ţ ie . C el e două un pe O ce un gh iu l ce lo
lo r în J, vo ep te le A B , A 'B' . Dacă gh iu ri A O A' nt ru de om ot et ie . r de ui .
m pu te a de te vo m pr el un gi , B O B ' tr eb ui e 1ă fi e
gh iu ri lo r A IA rm in a pu nc tu dr eg al
', B l O pr in inte ep te le A B , A 'B' plnă e cu un gh ;u l
15 0 bis. Pa atlB '. rsecţia ce la in
luata pe la tu ri og ra f. T eo re rc ur ilo r ci rc um sc ri ters ecţia
le co nsecutive m l. F ie PRMQ se tl' i.u n-
/u l M , op us
lu i P (fig . 15P Q , P R 'i în lin ie dreaptun paralelogram , O, N
Dacă pa ra 5) . ă cu vî r- do uă l''IMICt
le lo gr am ul l?
lu ng im ile la tu
ar ti cu la t) , 'i ri lo r sa le să P R M Q se deformează as ~
rămfnă tfe l in ci t
trei pu nc te Ola fel lu ng im ile P O , P Nconstante (p ar al el or ra m III
, M , N să
, ia r ca un
pu nc te descri
u două rămînă fi
x, at un ci ceul di nt re cele
ln pr im ul ri fig ur i omotetice. lelalte două
gr am dacă lu nd , pa tr
ng im ile la tu ul at er ul P R M Q rămtne
vo m av ea m ri lo r sa le ră pa ra le lo -
er eu
Totodată, puPQ = R M , P R mtn co ns ta nt e, de oa re ce
nc te le O , M , = QJ.1.
ln adevăr, da N vor rămine
fn lin ie dreapt
dreaptă
ln poziţia in t fi in d că ac es te pu nc ă. li
iţ ială a fi gu ri i, av te s! nt tn li ni e
em Fi g. 15 5
MR
-OP- = -N-R ·
Această eg .V P
al
rează tn ea at nt co it at e rămtne valabilă şi
(c a av tn d un ns ta nt e. D ec la de fo rm ar e,
gh i, in ve de oa
un gh iu ri le P iu ri le di n R şi P eg al e, rs , tr iu ng hi ur il e M R N , re ce lu ng im ile ca re fi gu
N O , R N M sî cu pr in se în tr O
e la tu ri prop P N sî nt m er eu as em en -
nt to t ti m pu orţionale)
l eg al e. fi , tn consecin ea
ln sffrşit, ra OM ţă,
po rt ul - - es
te co ns ta nt : el
.M N e! te eg al cu PR
Această te
-- •
re pr od uc e fi or em ă co ns ti tu ie pr RN
gu in
ti cu la te In tr ri , cu sa u fără mărire. ci pi ul pa nt og ra fu lu i, in
e O st
în tr -u n al do el e ln P , M , Q, R . Se Q P, P R N , M Q , M R st ru m en t fo lo si t pe nt ru
ile a pu nc t se fixe ază un nt at un ci ba a
pu ne un cr di ul re ri
co nt ur ul fi gu
ri i de re pr od ei on , in ti m nt re ce le tr ei pu nc te gi de , ar -
p ce al tr ei O,
us . le a pu nc t ur M , N ,
mărette

EXERCIŢI
I
15 5. Să se în
sc
15 6. U ni m un ri e un păirat tn tr -u n tr
Să ee af le pu iu ng
lo cu l ge om et nc t fi x A cu un pu nc t va hi .
ri c al intersec ri ab il B al
15 7. P ţiei dr ep te
di am et ru , de e la tu ra O x a un ui un gh i A B cu bi un ui ce rc cu ce nt ru l tn
se ct oa re a un O
· O y. Să se af sc ri em un ce i da t xO y, lu gh iu lu i A O .
le lo cu l ge omrc . D uc em ap oi un ce rc ăm un pu nc t m ob il M B.
15 8. Pu nc tu l et ri c al pu nc ta ng en t la pr im ti . pe O M ca
ca re un et te ce de concurenţă
tu lu i de co nt ac t al ce ul şi la la tu ri le Ox~
G al lo r
in te ri or ac es ru l ce rc ul ui ci rc um sc ri m ed ia ne lo r un ui tr iu ng două ce rc ur i.
nt
t se gm en t în s cu pu nc tu l hi es te 1i tu at pe dr
(Se va ra po rt ul 1 / 2. de intersecţi eapt~
e a !nălţi
A B C , A 'B'C' de m on st ra că ac es t pu nc t milor fi tm
pa rr ..
' , ca re figure G es te ce nt ru
15 9. Coneider ază tn demo l de om ot et ie
nstraţia al
do ui . ci te do ăm tr ei fi gu de la nr . 5S .) ce lo r do uă tr iu ng hi
uă ri om ot ur i
îm pa rt e 1e gm , fi in d da te . Să se af le et ic e, ra po ar te le de as
en tu l ca re le ra po rt ul în emănare al
un et te pe ce le la ca re un ul di nt re e ac ee lo r
secantă m
16 1. Se da u
do ui lt e două. ce nt re le de omfi gu ri ,
ob ili . ca re ta . pa ra le le şi un pu nc t O ot et i&
un ei pe rp en di ie pa tn pl
cu la re ri di ca ra le le le tn A , A '. Să se an ul lo r . D in ac es t pu nc I
te pe secant af le lo cu l ge t,
ă di n pu nc
tu om et ri c al ex du ce m «>
l A ' 'i av ln d lu ng tr emit
8 - Lecţii de ge
om et rie ele me im ea t~ală cu ăţii
nt ar ii, vo i. I . AO.
 114. ASEMĂNAREA

161. Fie F şi F' două figuri asemenea (dar nu egale) şi de sensuri contrare. Să se
-demonstreze că putem afla (în două moduri diferite) o figură Fn, simetrică cu F în raport
cu o dreaptă şi omotetică cu F' în raport cu un punct al acestei drepte. Centrul de omo-
tetie este acelaşi în ambele cazuri; cele dour1 omotetii stnt însă una directă, iar cealaltă
inversă.
162. Pe segmentul de dreaptă care uneşte două puncte omoloage oarecare a două
figuri asemenea şi de acelaşi sens, construim un triunghi asemenea cu un triunghi dat T
Jii avînd acelaşi sens de rotaţie; sau încă, împărţim acest segment într-un raport constant.
Al treilea vîrî în triunghiurile astfel construite formează o figură asemenea cu
primele două.

CAPl'l'OLUL VT

CONSTRUCŢII

151. Construcţia I. Să se împartă un segment de dreaptă în părţi propor-

ţionalecu nişte segmente date, sau în părfi egale. .
Prima metodă (fig. 156). Fie segmentul AB, pe care trebuie să-l împărţim,
să zicem, în trei părţi egale. Din punctul A, pe o dreaptă oarecare, dusă din
acest punct, construim trei segmente egale AC, CD, DE. Va fi suficient
atunci să unim punctele 13 şi E şi să ducem, din C şi din D, paralele la această
dreaptă. ·

'0:J j B A~
E

8
Fig. 156 Fig. 157

Aceste paralele vor împărţi pe AB în trei segmente egale (113). Dacă ar

trebui să împărţim pe AB în segmente proporţionale cu trei segmente date
(fig. 157), atunci am lua segmentele AC, CD, DE respectiv egale cu cele
trei segmente considerate.
o A doua metodă (fig. 158). Considerăm din nou
împărţirea segmentului Ali în trei părţi egale. Pe o
paralelă oarecare ab la AB, luăm segmentele egale ac,
cd, db şi ducem dreptele Aa. Bb care se intersectează
în O; dreptele Oe. Od vor împărţi pc AB în trei părţi ·
egale (121).
A Dacă ar trebui să-l împărţini pc AB în segmente
Fig. 158 ' proporţionale cu trei segmente date, am lua ac, cd, db
respectiv egale cu aceste segmente.
Construcţia 2. Sit se afle ai patrulea proporfional m trei segmente date.
Construcţie întru totu I asemănă to are cu cca precedentă.
Prima metodă (fig. 159). Fie cele trei segmente date a, b, c; trebuie să
a r
căutăm un segment :r, astlel ca - = - . Plccînd din vîrful O al unui unghi
b :r
 tt5
CONSTRUCŢII

aşeza seg ·
lat uri le OA şi OB seg me nte le a, b; ap oi, vo m du se din
oar eca re, vo m lua pe '). Pa ral ele le la AB
ura OA {în figură, în CC tru lea proporţional căutat.
me ntu l c ori un de pe lat al pa
extremităţile ace stu
i seg me nt determină pe OB alelă, ·
gur ă par
du s de cît o sin 0
Pe ntr u a nu ave a de ·
a ~intre extremităţile
seg
facem, în gen era l, ca unpu nc tul O sau cu pu nc tul A.
me ntu lui c să coincidă cu ja de a ap lic a şi pe ntr u

ace
Lăsăm cit ito rul ui
astă constr
~onstrucţia
15 2.
ucţ ie a
precedentă.
do
gri
ua metodă indicată pe

CoDBtrucţia 3. Să
seg me nt da t, un triu ngh
ntr u

se construiască, pe un
i asemenea cu un triu ngh B' .
i da t.
ii I
ii b t:'

Fie da te tri un gh iul AB C şi seg me ntu l A'

;
nt în AD pe lat ura AB
Vom ap lic a ace st seg me ela DE la BC (fig . 160 ), Fig . 159
n pu nc tul D pa ral
du cîn d pri i rămîne
E lat ura AC , nu ne ma nst r. 4).
pînă întîlneşte în
A' B' ca ba_ză, un tri un gh i ega l cu AD E (86 , Co
de cit să co nst rui m pe următoarei
Această construcţie
ne dă, ev ide nt, soluţia dat e două. pu nct e A,
B
Proble me . Fii nd
r le lor A' , B' înt r-o
ale un ei fig uri F şi om olo age
să se afl e om olo gul
un ui al

-' O
Fig . 160
A
A'
figură asemenea F',
treilea pu nct oarecare al
fig
În pa rti cu lar , apl ica rea
uri i F.
ei repetată ne va
pe rm ite să efectuăm . Să se construiască , pe
Construcţia 3 bis
n asemenea cu un pol igo n da t.
un seg me nt da t, un pol igo ă a două seg me nte .
Să con str uia scă me dia proporţional
str ucţ ia 4. se e (123, 125,
15 3. Con
teo rem e car e con du c la me dii propor nal olv are a
ţio
Am enunţat tre i e o metodă de rez
e ne vo r da , fie car e, cit
13 2). Aceste tre i teo rem
pro ble me i. că m seg me nte le da te
a, b pe o dreaptă,
). Ap li
Pr im a metod<i (fig . 161
acelaşi sen s, în BD
, BC (no tin d cu BD
laş i t B şi în gh i
po rni nd din ace pu nc tenuză înt r-u n tri un
cel ma i mi c). Vo m con sid era pe BC ca ipo uză. Pe ntr u ace ast a,
seg me ntu l
-proiecţie a un ei cat
ete pe ipoten pen di- '
dre ptu ng hic şi pe BD ca vîr ful A al un gh iul ui dre pt la intersecţia per
să sit uăm
va fi suf ici ent
DB
.cularei rid ica te în D pe ca
·-------
cri s pe BC ~ J-
cu cer cul des , _ _ _ _ __
Pu nc tul A fiin d
dia me tru . I
fi
ast fel de ter mi na t, AB va ă
tat
me dia proporţională cău
{123).
A dou a metOdă (fig.
16 2). licăm aceleaş: o
Ap seg-
s 8
b în sen 'I
me nte da te a, un Fig . 162
Fig . 161
co ntr ar, po rni nd din tr- i
:acelaşi pu nc t D,
pe ace eaş
oa proiecţii ale cat ete
lor un ui tri un gh i
erî nd u-l e
.ifreaptli, în DB , DC , con sid să luăm pu nc tul A,
ic 'pe ipo ten uză . Pe ntr u ace ast a, est e suf ici ent te în D pe BC cu
.dr ept un gh ula rei rid ica
la intersecţia per pen dic
vir ful un gh iul ui dre pt,
 ASEMĂNAREA
116

astfe l dete rmin at, AD va fi med ia

cerc ul de diam etru BC. Punc tul A fiind
proporţională căutată (125).
să găsim med ia proporţională
A treia metodă (fig. 163). Ne prop unem acelaşi
două segm ente , porn ind din
a două segm ente a, b. Aplicăm aces te acela şi sens , în
punc t O, pe aceeaşi dreaptă, în cerc
tele A, B, cons truim un
OA, OB. Prin punc
a- -- - arbi trar, la care vom
punc tul O. Acea sta va fi med
duce tang
ia
enta
prop
OT,
orţi
din
onal ă

căutată (132).
154. Constructia 5. Să se construiască
un
segment de dreaptă ~l cărui pătra t să fie egal cu.
suma pătratelor a două segm ente date.
Aplicăm cele două segm ente date
pe latur ile
l căut at va fi ipo-
unui ungh i drep t: segm entu at.
drep tung hic astfe l form
Fig. 163 tenu za triun ghiu lui
Cons truc ţia 6. Să se const ruias că un segm ent

de drea ptă al cărui pătra t să fie egal cu diferenţa pătratelor a două segmente date.
ghi drep tung hfo în care seg-
Vom cons trui (87 bis, Cons tr. 9) un triun catetă; a doua catetă va fi
alt o
men tul mai mare să fie ipote nuza şi celăl
şegmentul căutat. dreaptă, cuno scînd
Să se construiască două segmente de
155. Construcţia 7.
şi prod usul lor.
ptă a căror sumă să fie egală
suma
Fie de cons truit două segm ente de drea
lor egal cu prod usul a două segm ente
cu un segm ent dat a = BC, iar prod usul din urmă sînt aşezate, în acelaşi
date b, c; pute m pres upun e că aces tea două
cula rele ridic ate în extremităţile lui
sens , resp ectiv în BB' , CC', pe perp endi
te, dat fiind că
BC (fig. 164). Cele două segm ente căuta

~·
BC, vor pute a fi repr ezen tate prin
sum a lor este egală cu
Pe de altă
BC.
BM şi CM, M fiind un anum it punc t pe cu pro·
uie să fie egal
part e, însă, prod usul BM ·CM treb
~
tă itate poat e fi scris ă sub
dusu l BB' ·CC '; aceas egal
BB' CM
formă de proporţie: BM = CC' şi
ne arată că cele două
Fig. 16/o
sînt asem enea .
triun ghiu ri drep tung hice B' BM, CC' M ...........
MC' C, este deci com plem entu l lui
Ung hiul BMB ', egal cu omo logu l său
........... t. Punc tul M se va afla deci pe
CMC ', astfe l că ungh iul B' MC' este drep
cerc ul cu diam etru l B'C '.
ta ie pe BC într· un punc t M,
Reci proc , dacă cerc ul cu diam etru l B' C'
fi asem enea , ca avîn d laturi.le perp endi cula re,
ţriunghiurile BB' M, CC' M vor
r BM· CM şi EB' ·CC '.
de unde va rezu lta egal itate a prod uselo
Condiţii de posib ilitat e. Am luat
segm ente le b şi c în mod arbi trar,
deoarece pute m, fără a schi mba pro·
dar le pute m pres upun e egal e între ele,
prin med ia lor proporţională. Să pres u·
dusu l, să le înloc uim pe amîndouă
ulate rul BB'C C' este un drep tung hi.
pune m, aşadar, BB' = CC', astfe l că patr nţă de BC egală cu BB' , iar raza
Mijl ocul lui B'C ' se află atun ci la o dista
' sau, ceea ce este acelaşi lucru , cu
cerc ului este egală cu jumătatea lui B'C
 CONSTRUCŢII 117

jumătatea lui BC. Prin urmar e, cercul va tăia

pe BC, dacă BB' este cel mult
mult egal cu pătratul
egal cu jumătatea lui BC, adică dacă produ sul dat e.~te cel
jumătăţii lui BC.
Dacă M este un punct care coresp unde
proble mei, atunci , răsturnînd
simetrică în raport
segme ntul BC sau (ceea ce este acelaşi lucru) luînd fij!:ura
M' care se va bucur a de aceeaşi
cu mijloc ul lui BC, vom obţine un punct
deoare ce avem BM' =CM , BM = CM'. Vedem
propri etate ca şi cel dintîi, tru B'C' cu BC,
că cele două punct e M, M', intersecţiile cercul
ui de diame
cu verific a dirt>ct
i!Înt simetr ice în raport cu mijloc ul lui BC, ceea ce se poate
ajutor ul nr. 63.
jumătăţii lui BC (deci cu
Dacă produ sul dat este egal cu pătratul
valoar ea maximă pe care o poate lua, în confo rmitat e cu cele de mai sus),
este tangen t la BC; puncte le M, M' sînt confun date
cercul de diame tru B'C' astfel că avem
şi, în consecinţă, ele se confundă şi cu mijloc
ul lui BC,
a două segmen te a căror- sumă este constantă
BM = CM. Vedem deci că produ sul
~ste maxim cînd segmen tele sînt egale.
CM= a - x,
Obs erv aţi e. Fie x segme ntul BM. Vom avea
se va scrie x(a - x) = bc, sau
iar egalit atea BM-C M = BB'·C C'
x2 - ax + bc = O.
Constr ucţia preced entă ne dă deci mijloc ul de a găsi un segme nt x care
să verific e ecuaţia
+
1

x 2 - ax q = O,
dftte.
unde a este un segme nt dat, iar q produ sul a două segme nte
de dreaptă, cunosc înd
Construcţia 8. Să se construiască două segmen te
diferenţa şi produ sul lor.
egală cu un seg·
Fie de constr uit două segme nte a căror diferenţă să fie
sul a două segme nte date b, c;
ment dat a = BC, iar produ sul egal cu produ
putem presup une că aceste a două din urmă sînt
aşezate în sens contra r, respec tiv în BB', CC'
pe
perpen dicula rele ridica te în extremităţile lui BC
(fig. 165). Cele două segme nte căutate, dat fiind
că diferenţa lor este egală cu BC, vor putea
fi
·repre zentat e prin BM şi CM, M fiind un punct
luat pe una din prelun girile lui BC; va trebui
să avem BM · CM = BB' ·CC'. Ca şi în constr
uc·
că
ţia precedentă, vom trage de aici conclu zia
punctul M trebui e să fie situat pe cercul descri s
pe B'C' ca diame tru şi că, invers , un punct de Fig. 165
BC va satisfa ce proble ma.
intersecţie a acestu i cerc cu prelun gitea lui
B' şi C' se află de părţi diferi te ale lui BC, cercul
Dat fiind că puncte le
lă.
întotd eauna posibi
taie întotd eauna dreap ta, astfel că proble ma este
mic dintre cele două segme nte astfel
O b s e r v a ţ i e. Fie x cel mai fie
egalit atea xy = bc se va putea scrie,
găsite; celălalt va fi y = a+x, iar

x (a + x) = bc,sau x2 +ax - bc =O,

fie ' · 2 bc = O.
(y - a}y = bc, sau y - ay -
118 ASEMĂNAREA

Avem deci mijlocul de a găsi un segment care să satisfacă una dintre

condiţiile

x 2 +ax - q =O,
y2 - ay - q =O,
a fiind un segment dat, iar q produsul a două segmente date.
156. Se spune că un segment de dreaptă este împărţit în medie şi ex-
tremă raţie, dacă segmentul cel mai mare este medie proporţiona lă între seg-
mentul întreg şi celălalt segment.
Construcţia 9. Să se împartă un segment de dreaptă în medie şi extremă
raţie.
Fie dat segmentul BC (fig. 166), pe care trebuie să găsim un punct D,
BC BD
astfel ca BD= CD . În această proporţie să adunăm numărătorii între e1 ş1
numitorii între ei. Avem
BC BC + BD
-=
BD BC

Vedem că cele două segmente BD şi BC +

BD , a căror diferenţă este
egală cu BC, au ca produs pe BC2 • ~Revenim deci la construcţia precedentă.
ln cele două extremităţi ale lui BC va
C' trebui să ridicăm, în sens contrar, per-
pendicularele BB', CC' , egale cu BC ,
apoi, pe B'C' ca diametru, să descriem
un cerc care va tăia prelungirea lui BC,
--------.---0.--0-- --1/,I dincolo de C, într-un punct M, astfel
O' 6 încît BD = CM să fie segmentul căutat.
Pornind din punctul B, să aplicăm,
în sens contrar lui BC un segment
BD' = BM. Punctu I D' , astfel obţinut,
se bucură de o proprietate în totu l ana-
Fig. 166 logă aceleia a punctului D, anume:
distanţa sa la punctul B este medie pro-
porţională între distanţa la punctul C şi segmentul BC. În adevăr, avem
BD'= BC + . B('
BD, astfel că proporţia - =
BC + BD
BD
se mai poate scrie
BC
BC BD' CD'
- =-- =--
BD BC BD'

Se spune că punctul D' împarte exterior segmentul BC în medie şi extremii,

raţie1 ) .
De altfel, pentru a se buc~ra de această proprietate, punctul D' trebuie
. BD' CD'
să fie ales aşa cum am arătat, căci proporţia Bc =BD' dă , invers (scăzînd
I
1
) Este de la sine înţeles ~ă punctele D, D' nl' sînl conjugate armonic în raport
cu B, C (v. ex. 173).
 CONSTRUCŢIJ
119

numărătorii • BD'
s1 numito rii între e1) BC
7 - , astfel că BD' este unul
'BC - BD'-BC
dintre segmen tele a căror diferen\ă este BC, iar produsu l BC 2 •
Fie BC =a; ne propune m să calculăm pe BD şi pe BD'. Vom observa
mai întîi că, datorită egalităţii dintre BB' şi CC', cercul descri!l pe
B'C' ca
diametr u are centrul în mijlocu l O al lui BC, astfel că OC = !::_.Teo
rema
2
pătratului ipotenu zei, aplicată triungh iu lui dreptun ghic OCC', ne dă atunci

Avem deci

CM= BD= a y 5 - 1 si BM = BD'= a y 5 + 1 •

2 ' 2

157. Problemă . .Să se afle locul geometric al punctelo r avînd proprie tatea
că raportu l distanţelor lor la două drepte date este egal cu un raport dat.
Fie D, D' cele două drepte date, pe care
le vom presupu ne concure nte într-un punct O
(fig. 167) ; căutăm locul geomet ric al punctel or '/

ale căror distanţe la aceste două drepte să se

raportez e între ele ca două segmen te date d, d'.
Dacă M 1 este un astfel de punct, atunci
orice punc.t M' al dreptei OM face, de ase-
1
menea, parte din acest loc geomet ric, deoarec e
perpend icularel e coborît e din M pe D , D' şi
1
perpend icularel e coborîte din M' pe aceleaşi
drepte formează, evident , două figuri omoteti ce I
\
în raport cu centrul de omoteti e O. De aci
- rezultă că locul geomet ric se compun e din
drepte trecînd prin O. De altfel , putem obţine
puncte ale acestui loc geomet ric, căutînd
\I --~
'~:!\'~ ,\
punctel e ale căror distanţe la D, D' sînt res-
pectiv egale cu d, d'. Ştim că locul gc,ometric
al punctel or situate la distanţa d de dreapta '[) .a;
D se compun e din două drepte Di. D , para-
2
lele cu D; tot astfel, locul geomet ric al punc- / ~ r:
telor avînd distanţa d' la D' se compun e din I
,10,
două drepte D; , D; , paralele cu D'. Fie M ,
1 Fig. 167
M 2 punctel e de intersecţie ale lui D şi D
1 2
cu D~. Dreptel e OM1 , OM2 fac parte din locul geomet ric. De altfel,
ele îl
constitu ie în .î ntregim e, deoarec e, dacă M' este un punct al acestui
loc geo-
metric, dreapta OM' taie pe D; într-un punct M~, care, fiind la distanţ
a d'
de dreapta D', trebuie să se afle la distanţa d de dreapta D şi, prin
urmare ,
să coincidă fie cu M , fie cu M .
1 2
 120 ASEMANAREA

Dacă cele două drepte D, D' ar fi paralele, am avea două puncte ale locu-
lui geometric pe o perpendiculară comună oarecare1 }: anume, ar fi cele două
puncte conjugate, care ar împărţi această perpendiculară în raportul dat.
Locul geometric s-ar compune din paralelele duse din aceste puncte la di:,eptele
date.
Construcţia 10. Să se construiască punctele ale căror distanţe la trei drepte
date au rapoarte date.
Vom construi întîi cele două drepte care formează locul geometric al
punctelor ale căror distanţe la primele două drepte date sînt într-un raport
egal cu primul raport dat, apoi vom opera la fel cu ultimele două drepte date.
Vom avea, astfel, două drepte noi, care vor tăia pe cele dintîi în patru puncte,
ce satisfac problema.
158. Construcţia 11. Să se ducă tangentele comune la două cercuri.
Am rezolvat această problemă la nr. 93. Teoremele precedente ne permit •
să dăm problemei o soluţie cu totul diferită. În adevăr, va fi suficient să ducem
două raze paralele, astfel încît să determinăm centrele de asemănare (143) şi
să ducem, dintr-unul din aceste puncte, o tangent~ la un 'Cerc; ea va fi tangentă
şi la celălalt, datorită omotetiei celor două figuri.
Construcţia 12. Să se ducă axa radicală a dou/J. cercuri. Dacă cele două
cercuri sînt secante sau tangente, nu va trebui decit să ducem coarda comună
sau tangenta comună.
Dacă nu, le vom intersecta cu un al treilea cerc arbitrar. Punctul de
intersecţie al celor două coarde comune va aparţine (139) axei radicale cău­
tate. Vom duce, din acest punct, o perpendiculară pe linia centrelor, sau vom
reîncepe construcţia astfel încit să determinăm un al doilea punct.
O b s e r v a ţ i e. Aplicată unui cerc şi unei drepte , construcţia de
mai sus ne conduce să admitem că axa radi~ală a unui cerc §i a unei drepte este
chiar această dreaptă.
Această construcţie se mai aplică dacă unul dintre cercuri se reduce la
un punct, cu condiţia ca cercul auxiliar să treacă prin acest punct.
Din construcţia precedentă deducem imediat cum trebuie căutat centrul
l'adical a trei cercuri date şi, prin urmare · (139),
Construcţia 13. Să se ducă cercul ortogonal la trei" cercuri date, cu cazu-
rile sale particulare. Să se ducă
printr-un punct dat, un cerc ortogonal la alte două cercuri date;
prin două· puncte date 1 un cerc ortogonal la un cerc dat.
159. Construcţia 14. Să se descrie un cerc care trece prin două puncte date
•.şi este tangent la o dreaptă 4ată.

1 ) Face excepţie
cazul în care raportul dat este egal cu 1. Nu avem atunci decît
un singur punct de diviziune, anume mijlocul perpendicula rei comune; celălalt punct
este aruncat la infinit.
 CONSTRUCŢII

121
Fi e A, B cele do
co nt ac t cu xy al ce uă pu nc te (fig. 168) fi dr ea pt a xy ; fie
rcu T
în I dr ea pt a xy . Lu lui căutat. Pr elu ng im dr ea pt a AB pînă pu nc tu l de
ng im ea IT es te cuno intersectează
în tre IA fÎ IB . scută : ea es te
me dia proporţională
In ve rs, dacă pu nc tul
ca re tre ce pr in A fi T verifică !lceastă con
pr diţie, există (1
in 32
construcţia 13, nr
. 90.
B şi es te tan ge nt
în T la xy ; ii dete ) un cerc
rminăm pr in
Da t fii nd că me ·
ca ll ln do ul se ns ur dia proporţională a se gm en tel or IA şi I
i <ţiferite po rn ind d.i n B
ca re înd ep lin es c cond pu nc tµ) I pe xy , av empo ate fi ap li·
iţia dată. două ce rcu ri
Ev id en t, pr ob lel lla
po sib ill . de clt dacă nu . es te
A şi B sîn t de
aceeaşi pa rte a
lu i xy . ·
O bs er v aţi i. I.
de ma i su s nu ma i es te M eto da
aplicabilă,
dacă AB es te pa ,ra lel
l cti xy . ln ac es t
ca z, pr ob lem a nu m
ai are. de cît o
singură soluţie, pu
nc tu l de oo nta ct
fii nd intersecţia lu i
xy cu pe rp en -
dic ula ra pe mi jlo cu l
U.. Dimpotrivă, me lu i AB .
tod a se .
' !I
aplică , în ca zu l în Fig . 168 .
ca re A şi B sîn t co .
tai e pe xy în /), ad nfundate pe o dreapt
ică dacă es te vo ă dată IA (ca re
fi tangent la xy . Pu nc r~ aă g~im un cer
c t(Jngen
sens sa t în ce lll alt , tu l de cb nt ac t T cu :ry se obţine .ap lict în A la I A
lun gim ea IT = IA . în d, înt r-u n
Construcţia 15 .
Să se descrie un 1
este tangent la un cer cerc care trece pr in do .
c dat. uă pu nc te date şi
Fi e cele două pu nc te
de -c on tac t T al ce rcu A, B (fig. 169) şi ce rcu
lui l C. Căutlm iarăşi pu
- Pe nt ru ac ea sta , fie ce ru t. nc tu l
I pu nc tul int
B, du ce m un cerc oa ersecţie al lu i AB cu tan ge nta în T.
~rin pu nc tel e A, ·de
rec are , ca re tai
1 ·~ ' P, Q. Pu nc tu l I se e pe . C în pun~ele
· PQ (1 39 ). găseşte pe dr ea pt a
Intersecţia lu i
pu nc tu l I, va fi su
AB cu PQ din du -n e
·ac es t pu nc t, tan ge ntefic ien t sl du ce m, di n
le la C. Aşadar, pro
ble ma are două soluţi -
i. .
Condiţie de po
tre bu ie să „e ex ter iorsibilitate. Pu nc tu l I
lu
es te neces ar şi su fic i C. Pe nt ru ac ea sta ,
ien
pe un a dinţre pr elu ng t ca pu nc tu l să fie ,
iri le lu i PQ, adică să
Fig . l69 fie , ex ter ior ce rcu lui
au xi lia r. Ac ea sta va
av ea loc cîn d A şi
B vo r fi amîndouă
PQ pe ac es t ce rc, ad un ul di nt re cele două pe
ică atu nc i cîrld arc e
amîndouă exterioa A şi B vor fi "mîndo " de ter mi na te de
re Ială de cercul dat uă interioare sa u
. Aceeaşi observaţ ..
ie ca pe nt ru con
co nf un da te pe o dr ea strttcţia preceden
pt l dată. tă, dacli A fi B
' . sîn t
 ASEMĂNAREA
122

EXERCIŢII

egal
163. Să se afle un segment care să fie faţă de un segment dat într-un raport
cu raportul pătratelor a două segmente date. în
164. Să se afle un segment al cărui pătrat să fie cu pătratul unui segment dat
acelaşi raport ca două segmente date.
165. Să se ducă, printr-un puJ1ct dat, o dreaptă pe care două drepte date o împart
într-un raport dat. să o
166. Dintr-un punct exterior unui cerc, să se ducă o secantă pe care cercul
împartă în medie şi extremă raţie.
CD
167. Să se găsească un pt!nct din care trei segmente consecuti ve AB, BC,
de pe aceeaşi dreaptă se văd sub unghiuri egale. doui1
168. Din două puncte situllto pe acelaşi diametru al unui cerc să se ducă
coarde egale care se intersectează pe cerc.
169. Să se construiască un triunghi, cunoscînd două laturi şi bisectoare a unghiu-
lui cuprins între ele.
170. Să se construiască un triunghi, cunoscînd o latură, înălţimea corespunzătoare
şi produsul celorlalte două laturi.
l; sau
171. Să se construiască un triunghi, cunoscînd u-i unghiurile şi perimetru
unghiuril e şi suma medianel or; sau unghiuril e şi suma înălţimilor etc.
172. Să se construiască un triunghi, cunoscînd cele trei înălţimi (ex. 146).
173. Conjugatu l armonic al punctului B în raport cu segmentu l DD' {fig.
166,
nr. 156) se obţine prelungin d segmentu l BC cu aceeaşi lungime. l
Conjugatu l armonic al punctului D' în raport cu segmentu l BC este simetricu
punctului D faţă de mijlocul lui BC.
Să se demonstre ze, de asemPnea , că cercul descris pe
diametrul DD' trece prin
nu B şi CI.
vîrfurile pătratului care are ca diagonală pe BC (prin celelalte două vîrfuri,
174. Fiind date o dreaptă şi două puncte A, B, să se găsească, pe această dreapat,
un punct din care segmentu l AB se vede sub cel mai mare unghi posibil. pe
Problema va fi tratată prin metoda indirectă, care constă în a căuta mai întîieste
dreaptă uu punct din care A B le vede sub un unghi
dat şi apoi examinîn d care
valoarea maximă a unghiului dat pentru care problema este posibilă.
Se va proceda în acelaşi mod la cele două exerciţii următoare.
175. Să se ducă, la două paralele date, o perpendiculară comună, care să fie văzută
dintr-un punct dat sub cel mai mare unghi posibil.
176. Prin două puncte, să se ducă un cţrc care să determine pe o dreaptă dată
o
dacă punctele sînt de o parte
coardă de lungime dată. Să se afle minimul acestei lungimi,
şi di alta a drept.ei. cu
177. Printr-un punct dat, să se ducă un cerc avînd axa radicală comună
două cercuri date.

CAPITOL UL VII

POLIGOANE REGULATE

160. Se numeşte poligon regulat un poligon convex avînd toate laturile

egale şi toate unghiuri le egale.
Se numeşto linie f rîntă regulată o linie frîntă avînd te a te laturile egale
şi toate unghiuri le egale şi de acelaşi sens.
161. Teoremă. Dacă împărţim un cerc într-un număr oarecare n de părţi
egale, atunci:
1° Punctele de diYiziune sînt Yîrfurile unui poligon regulat.
2° Tangentele în aceste puncte sînt laturile unui al doilea poligon regulat.
 POLIG OANE REGULATE
123

care are ca vîrfu ri punc tele

1° Două latur i cons ecuti ve ale pplig onul ui
de raza dusă la vidu l lor comu n;
de diviz iune sînt, evide nt, sime trice faţă
aceluiaşi polig on sînt sime trice în rapo rt cu
două ungh iuri conse cutiY e ale
raza perpendiculară pe latur a lor comună.
ui form at de tange ntele în
2° Două ungh iuri cons ecuti ve ale polig onul
sime trice [aţă de raza perpendiculară pc
punc tele de diviz iune sînt, evid ent,
ale acest ui polig on sînt sime trice
latur a lor comună; două latur i cons ecuti ve
care uneşte punc tele lor de conta ct.
în rapo rt cu raza perpendiculară pe coard a
162. Teor emi. Reciproc, orice polig on
ă
regulat - sau, mai general, orice linie frînl
inscr iptib ilă într- un cerc şi cir-
regulaur - este
cumscriptibilă altui "cerc.
Fie, de exem plu, linia frîntă regulată
ABC DEF (fig. 170). Să circu mscr iem tri-
ungh iului ABC un cerc, al cărui centr u O
se
va afla pe perp endic ulara în mijlo cul lui BC. A o
va trece şi prin punc - Fig. 170
Afirmăm că acest cerc
tul D. Pent ru demonstraţie, este sufic ient
să observăm că latur ile BA, CD
sînt sime trice în rapo rt cu perp endic ulara
BA coinc ide cu CD ca direcţie
pe mijlo cul lui BC, deoa rece sime trica lui
B şi din C) şi ca mărime (într ucît BA =
(datorită egalităţii ungh iurilo r din
a, în acelaşi mod , că acest cerc,
=CD ). Avem deci OA = OD. Pute m vede
punc tul E; şi aşa mai depa rte.
circu mscr is triun ghiu lui BCD , trece şi prin
coard e egale ale cercu lui consi de-
De altfe l, latur ile AB, BC ele., fiind m-
cinţă linia frîntă poal e fi circu
rat, sînt egal depărtate de centr u; în conse
scrisă unui al doile a cerc avînd
centr ul în O.
latur i oarec are la centr u,
Raza acest ui al doile a cerc, sau distanţa unei
e regu late (sau a polig onul ui
a prim it nume le de apotemă a linie i frînt
regu lat).
n latur i poate fi supra pus-
O b s e r v a ţ i e. Orice poligon regul at cu
e acele a al căror ungh i este măsurat prin:
peste el însuşi prin rolaţii (anum n-a parte a cercu lui) ş1
rat cu a
tr-un anum it mult iplu al ungh iului măsu le pe mijlo acele latur ilor-
endic ulare
prin sime trii (sim etriil e în rapo rt cu perp
sau cu bisec toare le ungh iurilo r).
de n . Dacă n este par, n = 2p ,
Axel e de sime trie sînt totde auna în număr
şi dau p axe, fieca re fiind bisec toare a
vîrfu rile sînt două cite două opus e
comună a două ungh iuri opus e; tot
astfe l, latur ile dau p axe, fieca re perp endi-
culară simu ltan pe două latur i opus
e.
Dacă n este un număr impa r, 2p
+ 1, orice axă împa rte un ungh i în
cul latur ii
şi timp , perpendiculară pe mijlo
două părţi egale şi este, în acela
opus e. regu late avîn d acelaşi număr
163. Există deci o infin itate de polig oane
polig oane sînt asem enea între ele.
dat oarec are n de latur i. Dar toate acest e
Teoremă. Două polig oane regul
ate aYî.nd acela.şi număr de latur i sînt
asemenea.
d acelaşi număr de latur i ş1
În adevăr, două polig oane regu late avîn
egale ; ele coinc id, de îndată ce
înscr ise în două cercu ri egale sînt, evid ent,
şi un vîrf.
facem să coincidă cercu rile circu mscr ise
 124 ASEMĂNAREA

A şadar, fiind date două poligoa ne regulate P şi P' ,

înscrise în cercuril e
C şi C' , dacă tăiem razele cerculu i C, duse la vîrfuril e lui P, printr-u
n cerc
.con ccnll·ic cu C şi egal cu C', vom obţine un poligon regulat omoteti
c cu P
în raport cu centrul lui C ş i egal cu P '.
Obse rv aţi e. În particu lar, toate poligoa nele regulate avînd
.ace la ş i număr n de laturi au acelaşi unghi. Este
uş or să calculăm unghiul .
Deoarece suma unghiur ilor unuia dintre aceste poligoa ne este 2n
- 4 dr,
rezultă că fiecare dintre ele va fi a n-a parte şi va fi măsurat
, în raport cu unghiul
drept , prin numărul 2 - ~ ·
n
164. După ce am împărţit un cerc în n părţi egale, să unim punctel e
de diviziu ne din p în p , pînă ce vom reveni la un punct obţinut înainte.
P este primul vîrf pe care îl regăs im astfel, acest vîrf P nu poate fi Dacă
decît
punctul de plecare ; căci , dacă el ar fi extrem itatea unei laturi N P ,
parcurs ă
mai înainte în sensul NP , este limpede că am ajunge din nou în punctul
N
înainte de a regăsi punctul P.
Figura astfel trasată , care est~ (21 , Obs .) un poligon improp riu , a primit
numele de poligon regulat stelat. De exempl u, fig. 171 reprezintă pentago
nul
regulM stelat, obţinut prin împărţirea cerculu i în cinci părţi egale,
prin
-punctel e A, B, C, D, E şi unind apoi două cite două aceste puncte , în
ordinea
A CEBDA (n = 5, p = 2).
Putem presupu ne că n ş i p sînt prime între ele. În adevăr, da că aceste
numere ar avea un cel mai mare divizor comun d , lucruril e s-ar petrece
ca şi
-cum am împărţi cercul în n /d părţi egale şi am uni apoi punctel e de diviziun
e
din p/d în p/d.
Dacă n şi p sînt prime între ele, poligon ul stelat va avea
exact n laturi.
În adevăr , întrucît fiecare latură cuprind e p diviziu ni , ducînd k laturi,
vom
parcurg e. kp diviziu ni . Reveni m în punctul de plecare , dacă am parcurs
astfel
un număr întreg de cercuri , adică dacă kp este un
A multipl u de n. Se demonstrează, în aritmetică 1 ) , că
acest fapt are loc pentru anumit e valori ale lui k,
mai mici decît n , dacă p nu este prim cu n , dar că
dimpotrivă , dacă p este prim cu n, faptul are loc
pentru prima dată pentru k = n.
Vom forma deci poligoa nele stelate cu n laturi
împiirţind cercul în n părţi egale şi unind punctel e
de diviziu ne din p în p , unde p este un număr oare-
care prim cu n şi mai mic decît n . Însă , fiecare poli-
gon stelat ţste astfel obţinut în două moduri dife-
Fi g. 171 ' rite; deoarece, dacă latura sa este coarda unui arc
cuprinz înd p diviziu ni, ea este şi coarda t{nui arc
-cuprinz înd n - p diviziu ni. De exempl u , -poligonul stelat din fig. 1;
1 poate
fi obţinut fie unind punctel e de diviziu ne din două în două, fie unindu-
le
<lin trei tn trei. Prin urmare , trebuie să eliminăm jumătate dintre
valorile
lui p , dacă nu vrem să obţinem fiecare poligon decît o singură dată . Valoare
a
.P = ·1 (în consecinţă şi valoare a p = n -1) corespu nde poligon ului propriu
-zis.
• 1} Vezi J . Tannery , LefOM d'Arithm etique, cap . IV •

..
 POLIGOANE REGULATE 125

Exemplu. Fie n = 15. În afară de 1 şi 14, numerele mai mici decît 15

şi prime cu el sînt 2, 4, 7, 8, 11, 13. Nu-i nevoie să considerăm valorile 8, 11,
13, care corespund respectiv aceloraşi poligoane ca şi valorile 7, 4, 2. Vom
avea deci un pentedecagon regulat propriu-zis şi trei pentedecagoane stelate.
165. Înscrierea poligoanelor regulate în cerc. Dacă ştim să înscriem un
poligon regulat, ştim de asemenea să circumscriem aceluiaşi cerc un poligon
regulat cu acelaşi număr de laturi.
Acesta din urmă va fi format de tangentele
la cerc duse prin vîrfurile celui dintîi. o
Dacă ştim să înscriem un poligon regulat,
ştim să înscriem şi poligonul regulat cu un număr
dublu de laturi.
Este suficient să împărţim în două părţi
egale arcul determinat de latura primului poligon.
166. Pătratul. Pentru a înscrie un pătrat
într-un cerc O (fig. 172), este suficient să ducem
doi diametri perpendiculari AC, BD: astfel, cercul
este împărţit în patru arce egale.
Observaţia precedentă ne permite apoi să o
construim octogonul regulat înscris, iar apoi poli- Fig. 172
goanele regulate cu 16, 32,„., în general, cu 2n laturi.
Latura pătratului înscris într-un cerc de rază R este c, = RV2.
În adevăr, în triunghiul dreptunghic AOB (fig. 172), avem

AB 2 = A02 + B0 2
= 2R 2 •
Apotema unui poligon regulat înscris, a cărui latură este cunoscută,
se calculează după următoarea regulă: pătratul apotemei este egal cu pătratut
ra•ei cercului . circumscris minus pătratul jumătăţii laturii. Aceasta, pentru
că apotema, jumătatea laturii şi raza formează un triunghi dreptunghic.
Astfel, apotema a a poligonului de latură c, înscris în cercul de rază R,

este a = VR 2- ~•
Pentru pătrat, această apotemă este

a, = VR2 - ~ VR2 -
4
= 2R'
4
= RV2
2
.
Ea este egală cu jumătatea laturii, ceea ce era evident apriori.
167. Exagonul.
Teoremă. Latura exagonului regulat este egală cu raza cercului circumscris.
Fie AB (fig. 173) latura exagonului regulat înscris într-un cerc cu cen-
trul O. Afirmăm că triunghiul OAB este echilateral.
În primul rînd, triunghiul este isoscel. Pe de altă parte, unghiul din O,
. 4 2
cuprinzînd între laturile sale a şasea parte din cerc, va fi egal cu - sau cu - ,
6 3
din unghiul drept. Rămîn deci 2 dr - ~dr = ~dr pentru suma unghiu-
3 3
12 6
tre ele are ca
est e do uă un gh iur i fii nd eg ale , fiecare din
Ac
ril or din A şi din B.
„ eg ale şi est e, de ci, ec
hil ate ral .
iun gh iul are un gh iur ile
măsură ; dr . Tr
reg ula t îns cri s es te
Ap ote ma ex ag on ulu i
"- RS4 = RY 3.
06 = VR 2
l. Un ind din două în
Triunghiul echilatera tri un gh iul
două vi nu ril e
ex ag on ulu i, formăm
E (fig. 173).
ec hil ate ral îns.c ris AC pe r-
F
La tur a AC a ac est ui tri un gh i, fii nd l
cu du blu
pendiculară pe
raz a OB , es te egală tru cît cele
iul ui AO B adică (în
înlllţimii tri un gh sîn t
tui tri un gh i ec hil ate ral =
tre i înălţimi ale ac es c
me i ex ag on ulu i; de ci 3
egale) cu du blu l ap ote
Fig . 173
=RV~ rece
t dia me tra l op us e (deoa ep t
şi din obs erv aţia că B şi E sîn un un gh i dr
Acea sta reiese iun gh iul AB E are de ci
şesimi de cerc) . Tr jlocu I O ~I
.cuprind înt re ele tre i e du blu l pe rpe nd icu lar ei coborîte din mi
est
în A, iar lat ur a AE
lui BE pe AB .
e a3 = R •
ec hil ate ral îns cri s est
Ap ote ma tri un gh iul ui
2
îns cri s, vo m de du ce de ac i cu m se îns cri u
Ştiind să co ns tru
im ex ag on ul
12 , 24 ., .. , 3 X 2n lat ur i.
po lig oa ne le cu
16 8. Decagonul. cu segmentul ma i
tur a de ca go nu lui reg ulat înscri& este egală
Te or em i. La ie.
în medie ,i extremă raţ
mare din raza împărţită lat ur a de ca go nu lui reg ula t
A

Fi e AB (fig . 17 4) din O
ce ntr ul în O. Un gh iul
inscris înt r-u n cerc cu
un gh iur ilo r din A şi
din
. este~ sa u.!5. dr. Su ma
10
B este de ci 2 dr -.!5.d
şi
r =. !!. dr
5
fiecare din tre ele \ (}

r. Să du ce m ac~m bis ec
toa rea A l
va fi eg al cu ~d 5 ei bis ec -
.
fii nd intersecţia ac est iur i de
a un gh iul ui din A (I AB un gh
rmează cu OA şi
-toare cu OB ), ca re fo
un gh iul ui A 10 , Fig . 17't
" dr . Un gh iul A I B, ex ter ior tri
ctte..:..
eri oa re
lor două un gh iur i int
5
es te eg al cu su ma ce rezultll că tri un gh iur
ile AI B, AI O
~d r. De aic i
nead~acente, de ci cu 5 15 ), adică
= A l= JO . Pr op rie tat ea bis ec toa rei (1
em AB
sîn t isoscele şi că av .
OA .
Ol nc i
- = - l , se scrie atu
I IJ Al Ol OR
-=-·Ol
JH
 PO LIG OA NE RE
GULA TE

Pr in ur m ar e, vo 12 7
construcţia m de te rm in a la
9, nr . 15 6. tu ra de ca go nu lu i re gu
Această latu la t în sc ris pr in
ră es te

C1 0 = R Y5- 1 ,
ia r ap ot em a 2

16 9. in afar
re gu la t st el at , ob ă de de ca go nu l re gu la t pr op riu
ţinut pr in un
Regăsim la tu ir ea di n tr ei în -z is , m ai există un decagon
tr
st el at di n următo ra de ca go nu lu i pr op riu -z is şi ei a vî rf ur ilo r ce lu i di nt îi.
area obţinem la tu
Teoremă. Di ra de ca go nu lu i
ferenţa latu
egală cu raza rilor cel-Or două
, iar prod decagoane regula
Fi e iarăşi A B (fi usul lor este egal "" pătratul te înscrise este
ce rc ul A F fii nd g. 1i 4) la tu ra de razei.
ca go nu
A D es te la tu ra deîmpărţit în ci nc i părţi eg al e
lu i re gu la t pr op
riu -z is , semi-
cal!'onului st el at pr
A I a un gh iu lu i ; de al tf el ,la tu ra in pu nc te le B , C, D , E .
O A B , în tr uc A D co in ci de cu bi
mină pe ce
rc ar ce eg al e. Ra ît ce le două un gh iu ri în sc ris e F se ct oa re a
za O D es te para A D , D A B de te r-
al te rn e in te rn e O le lă cu A B , de oa re ce un
A IB , D O I sî nt de A , D A B sî nt amîndouă eg al e cu
D gh iu ri le
la nr . 16 8. A ve m ci as em en ea ; de al tf el , oAD.
el e sî nt isoscele
Ce le două tr iu ng hi ur
i
de ci , în
C it priYeşte rela pr im ul rî nd , A D - A B = A , după cu m am văzut
ţia A B D - A l = ID =
asemănarea
tr iu ng hi ur ilo r A ·A D = A l ·A D = O A 2 , ac ea OD.
V ed em de ci că IO , AO D , ca re st a rezultă di
n
la tu ri le ce lo r do au un gh iu ri eg al e .
două di vi zi un uă de ca go an
i ( interioară şi e re gu la te
exterioară ) al
obţinute pr in
construcţia 9. e ra ze i în m •! di e co re sp un d ce lo r
şi extremă ra
ţie,
Lat ur a d ec ag on u .
l u1 st e1at es te c. R V5 + 1 .
10 = - - • ta r ap ot em a
2

17 0. Pe nt ag on ul
obţinem . U ni nd di n două
pe nt ag on în două vî rf ur ile
ac es tu ia , ceea ce ul re gu la t pl 'o pr iu -z is . U ni nd de ca go nu lu i re gu
la t,
re vi ne la a un i di di
nem pe nt ag on ul n pa tr u în pa tr u n două în două · vî rf ur ile
re gu la vî rf ur ile de ca go
La tu ra A C a pe t st el at . nu lu i, obţi­
co bo rît e di n pu nt ag on ul ui re gu la t pr op ri u-
nc zi s es te du bl
cu no sc în d la tu ra tu l A în tr iu ng hi ut A O B (fig.
de ca go nu lu i, de 174). Aşadar , o puul înălţimii
tr iu ng hi în ca re oa re ce ştim să te m ca lc ul a
propriu-zis este -d cunoaştem la tu ri le . Mai si m pl calculăm înălţimile un ui
ub u, însă, la tu ra
gh iu l isoscel A IO lul apotemei decagonului st el at . pentagonului
, în ca re do uă
A ce as ta se ve de
pr op riu -z is şi ap înălţimi (adi fie di n tr iu n-
că jumă
lu i st el at ) sî nt eg tatea la tu ri i pe nt ag on ul ui
ot em a de ca go nu
al e, fie di n tr iu ng
hi ul dr ep t-
 128 ASl!MĂNARl!A

unghie ADF, a cărui latură DF este egală cu latura pentago nului, iar
para-
lela dusă din punctul O la această latură este egală cu apotem a decagon
ului
stelat. Latura şi apotem a pentago nului regulat propriu -zis vor fi
deci
c5 = 2a;0 = R
2
V10 - 2 V5 şi a6 = R
2
(V5 + 1).
Se vede, de asemen ea, conside rînd triungh iul dreptun ghic ABF,
că
latura pentago nului stelat este dublul apotem ei decagon ului propriu -zis,
adică
c~ = R y10 + 2 Vs, şi a;= R (V5 - 1) ·
2 4
O b s e r v aţi e. Prin ace l aşi raţionament se dovedeşte că,
laturii şi al apoteme i unui poligon (propriu- zis sau stelat), obţinut prinîn general, calculul
împărţirea cercului
în 2n + 1 părţi egale şi prin unirea punctelo r de diviziun e din p în p, revine
la ca lculul
apoteme i şi al laturii poligonu lui obţinut prin împărţirea cercului
unirea punctelo r de diviziun e din q în q, după ce am dedus pe
tn 4n +
2 părţi şi
q din p prin relaţia 1)
p q 1
- - + - - = - , sau 2p + q = 2n + 1.
2n + 1 4n + 2 2
171. Pentedecagonul. Fie de înscris acum pentede cagonu l regulat pro-
priu-zis . Vom şti să înscriem acest poligon , o dată ce am constru it exagonu
l
şi decagon ul, folosind următoarea
Teoremă . Arcul determi nat de latura pentedecagonului
regulat înscris este
egal cu diferenţa arcelor determinate de latura exagonu lui şi de latura
deca-
gonului .
În adevăi:, acest arc este egal cu a 15-a parte din cerc, iar fracţia 1/
15
este ega l a~ cu d l·rerenţa -1 - -1 ·
6 10
Vom lua deci pe cerc, pornind dintr-u n acelaşi
punct A (fig. 175), două deschid eri ale compas ului,
AB, ACJ egale una cu latura exagon ului, iar cealaltă
cu latura decagon ului. BC va fi latura căutată.
În afară de pentede cagonu l regulat propriu -zis ,
mai există trei pentede cagoane stelate (164), ale căror
laturi cuprind respect iv 2/15, 4/15, şi 7 /15 din cerc.
De altfel, aceste arce care, evident , pot fi deduse
din primul, se obţin prin construcţii în totul analoge
O cu aceea a pentede cagonu lui propriu -zis.
Fig. 175 Arcul determinat de latura primulu i pentede-
cagon stelat este diferenţa arcelor determinate de
latura decagonului stelat şi de aceea a exagonu lui.
Arcul determinat de latura celui de-al doilea pentedecagon stelat este suma
arcelor determinate de latura decagonului propriu-zis şi de aceea a exagonu
lui;
l) Invers, această observa\ ie ne permite sit reducem ca lculul referitor la un
cu qn + 2 laturi la calculul unui poligon cu 2n + 1 laturi. Deoarece poligon
un poligon cu 4n+2
laturi corespun de unui număr q impar (164) , 2n + 1 - q va fi deci
= 2n + 1-q ne va da un întreg p, prim cu 2n+1 şi căruia
par şi relaţia 2p =
îi va corespun de un poli-
gon cu 2n-f1 laturi, pentru care va fi suficient să calculăm latura
şi apotema . Astfel,
calculul efectuat pentru pentedec agoane (174-17 5) ne dă r ezultatel
e referitoa re la poli-
goanele cu 30 de laturi.
 POLIGOANE REGULATI! 129

Arcul determinat de latura celui de-al treilea pentedecagon stelat este suma
arcelor determinate de latura decagonului stelat şi de aceea a exagonului.
Avem, în adevăr, egalităţile
2 3 1
15 10 6
4 1 1
15
-+-·
- = 10 . 6
7 3 1
15
-+-·
- = 10 6
172. Mai general, dacă ştim să înscriem poligoanele regulate cu m laturi şi cu n laturi,
numerele m şi n fiind primll între ele, ştim să înscriem şi poligonul regulat cu mn laturi.
În adevăr, laturile acestor două poligoane cunoscute determină arce respectiv
egale cu a m-a şi a n-a parte din cerc. Aplicînd succesiv de p ori primul arc şi scăzînd de
q ori pe al doilea, obţinem arcul determinat de latura poligonului căutat, dacă numerele
lntregi p şi q satisfac relaţia

m n mn
sau
np - mq = 1.
În aritmetică se demonstrează că ac11astă relaţie este imposibilă dacă m şi n
1)

au un divizor comun, dar că, în cazul în care m şi n sînt prime între ele, putem găsi
întotdeauna doi întregi p şi q care să o satisfacă.
De exemplu , dodecagoanele regulate pot fi înscrise imediat cu ajutorul pătratului
9i al triunghiului, deoarece avem
1 1 1 5 2 1
-=---' -=---
12 3 4 12 3 4
Observaţia de la nr. 170 este un caz particular al celei precedente, pentru m egal
cu 2 şi n impar.
173. Geometrul Gauss a demonstrat că putem înscrie, cu rigla şi compasul, orice
poligon regulat avînd ca număr de laturi un număr prim de forma 2n+1. Astfel am
putut înscrie triunghiul (2+1 =3) şi pentagonul (2 +1 = Sf regulat. Vin apoi poli-
1

goanele cu 17 (= 2' +
1), 257 (= 28 +
1) etc. laturi') .
Combinînd această propoziţie cu cele pe care le-am obţinut, vedem că putem înscrie,
cu rigla şi compasul, un poligon regulat cu N laturi, dacă numărul N, descompus în
factori primi, nu cuprinde deeît: 1° factori primi de forma 2n +
1, toţi distincţi;
2" factorul 2 la o putere oarecare.
Se demonstrează că, reciproc, înscrierea cu rigla şi compasul nu este posibilă,
dacă numărul N nu aparţine categoriei definite mai sus.
Astfel, poligonul regulat cu 170 ( = 2· 5· 17) laturi poate Ii înscris; nu însă poli-
gonul cu 9 laturi: deoarece numărul 9 este egal cu o putere a lui 2 la care se adaugă 1
dar nu este un număr prim ; pe de altă parte, factorii primi din care este compus
(9 = 3· 3) sînt de forma 2n +
1, dar sînt egali între ei .
174. Pentru a calcula latura pentedecagonu lui regulat propriu-zls înscris
lntr-un cerc de rază R , fie AB, AC (fig. 175) laturile exagonului şi decagonu-
lui înscris, astfel că BC este latura căutată. Din punctul A, coborîm pe BC
perpendiculara AH; vom avea BC = BH - CJJ.
J. Tanne;ry, Leţons d'Arithrr.elique, cap. XIV, nr. 511.
1)
Se demonstrează uşor (este de ajuns să aplicăm nr. 48, Aplicaţie şi nr. 49,
2)

Aplica\ia I II din Bourlet, LeţotUJ d' Algebre), că pentru ca 2n + 1 să fie prim, este ne·
cesar ca însuşi n să fie o putere a lui 2 (co.1diţia nu este suficientă ) .

I - Lecţii de geometrie elementa,ă, voi. I

 130

Un ghi ul AB H, însă, fiin d

ega l cu jumătatea ung hiu ung hiu l îns cris car e cuy rin
lui la cen tru .co res pun zîn d de arc ul AC , est e
BH est e apo tem a dec ago nul aec ago nul ui, ast fel că
ui îns cris în cer cul de razi
i. AB ; de aic i, ave m
BH = ABV +
10 2\' 5 =!!V 10 + 2V5,
deo are ce AB = R. '" '"
To t ast fel ung hiu l AC ii,
ega l cu ung hiu l îns cris car
e cup rin de arc ul
AC B {pe ntr u că amîndouă ............
sîn t sup lem ent are cu AC B),
ung hiu lui la cen tru coresp est e ega l cu jumătatea
unz
tem a exa gon ulu i reg ula t îns ător exa gon ulu i reg ula t, ast fel că CH est e apo -
cris în cer cul de tază AC ,
adică

CH = ACV-3
2
= R {Y S-1 ).
2
va
2
ş1, prt n urm are ,

Est e cla r că me tod a de

rez olv at următoarea proble ma i sus se va apl ica ori de cite ori vom ave a de
mă: cunoscînd coarde
le a dou
de rază dată, sd se afle coa
rda arcului egal cu diferenţa ă arce ale unu i cerc
ln par ticu lar , pen tru a lor.
rel ua acelaşi raţionament, cal cul a lat ura pri mu lui pen ted eca gon ste lat , vom
înlo cui nd însă lat ura şi apo
pro pri u-z is cu lat ura şi apo tem a dec ago nul ui
tem a dec ago nul ui ste lat. In
căutată va fi consecinţă, lat ura

R Vs+ 1. Va - !! y 10 - 2 5 = ~[(V-5 + 1)f 3 -

v
2 2 '" '"
V10 - 2 l' 5] .
Fie de cal cul at acu m lat ura
cel ui de al doi lea pen ted eca
A AB , AC ' latu rile exa gon ulu gon ste lat . Fie
pur tat e, de astă dată, în sen şi dec ago nul ui pro pri u-z is,
i
s con tra r pe cer c, ast fel ca
BC ' să fie latu ra căutată
(fig. 176).
Din pun ctu l A, cob orî m
AH '. Cele două seg me nte BH pe BC ' per pen dic ula ra
',
oO cu apo tem a dec ago nul ui pro C'H ' vor fi ega le, unu l
de rază AB , iar celălalt cu pri u-z is îns cris în cer cul
apo tem a exa gon ulu i îns cris
în cer cul de rază AC '. Sum
a lor BC ' va fi dec i
BC ' = ~[V 10 + 2 V5 + V3
Fig. 176
(V5 - 1) ] .
Eet e cla r că vom
vre a să aflăm coa rda unu i arc ega l cu sum pro ced a la fel ori de cite ori vom
dată, cun osc înd coa rde a a două arc e ale unu i cer c
le cel or dou de rază
ln par ticu lar , vom găsi pen ă arc e.
ste lat val oar ea tru lat ura cel ui de al tre ilea
pen ted eca gon

~ [ (V-5 + 1) V3 + Y10 - 2 V5 ) .
 131
LATE
PO UG OA NE REGU

sc înd lat ur a ; da r
ap ot em a pe nt ed ec ag on ul ui , cu no obţine
17 5. Pu tem de du ce e, deşi pu tem
ex tra ge re a un ei no i ri.dăoini pătrat ed eu an alo g ac elu ia
~ceasta ar im pu
ne pr oc
ăcinii ) pr in tr- un
ă ex tra ge re de răd
ap ot em a (fără aceast
lcu lu l lat ur ii. ng hi ul dr ep tu ng hi c
ea re a se rv it la cam du ce di am etr ul CD di n pu nc tu l C. Tr iu utate. Di n
În fig . 175, vo el BD es te du bl ul ap ot em ei că
ma i în ain te, AD B fii nd eg al
BC D ne ar at l, ca şi pe BD pe rp en di cu lar a AK . Un gh iu l ui ,
rîm unzător ex ag on ul
pu nc tu l A, sl co bo
ju m lta te a un gh iu lu i la ce nt ru coresp ce rcu l de rază
(ca un gh i îns cri s) cu eg al cu ap ot em a ex ag on ul ui îns cri s în
se gm en tu l D K es te
AD , as tfe l că
D K = A D Va :!

sa u
DK = ~ V10 + 2 \ 5
1
v; ' t.
ca go nu lu i re gu lat îns cri s în ce rcu l da
bl ul ap ot em ei de ,,,,,,,......._
<leoarece AD es te du D, adică cu. co mp le-
pa rte , un gh iu l AB D , fii nd eg al cu ACde ca go nu lui re gu lat ,
Pe de al tl corespunzător
un gh iu lu i la ce nt ru i un gh i la ce nt ru , ia r BK es te jumă­
m en tu l jumătăţii es tu
al cu jumătatea ac ă
un gh iu l KA B es te eg lu i îns cri s în ce rcu l de rază AB , adic
te a lat ur ii de ca go nu
ta 1
BK = A B V 5- t = R Y'54- ·
4

a căutată va fi
Pr in ur ma re , ap ot em

g ne va da :
Un raţionament an alo nt ed ec ag on ste lat , va lo ar ea
ul ui pe
pe nt ru ap ot em a pr im

ea
ec ag on ste lat , va lo ar
nt ru ap ot em a ce lu i de -a l do ile a pe nt ed
pe
1)] ;
~ [V3V10 2 5 - (V5 -
+ V
ea
ecag on ste la t, va lo ar
ru ap ot em a ce lui de-a l tre ile a pe nt ed
pe nt
1) ].
~ [V 3V 10 -2 V 5- (V 5+
ui . iar p peri-
17 6. M isu ra ce rc ul etr ul un ui poligon regulat circumscris, nemărginit
P pe rim du bl ăm
Teoremă~ Fi e de lat ur i. Dacă
cris cu acelafi număr
me tru l po lig on ulu i îns p tin d către o limită comună L .
numărul lat ur ilo
r, P fÎ

•„
 132 ASEMĂNAREA

Fie poligonul înscris abcd ... (fig. 177) şi poligonul circumscris ABCD ... ,
ale cărui laturi au ca puncte de contal't vîrfurile celui dintîi. Să dµblăm
n~mărul de laturi ale acestor poligoane, împărţind în două păr~i egale fiecare
dmtre arcele ab, bc, cd, ... ,astfel încît să formăm un nou poligon reaulat înscris.
aebfcg ... şi un nou poligon regulat circumscris corespunzător EFGHKL ...
(fig. 177). Să procedăm cu aceste noi poligoane ca şi cu primele şi aşa mai
departe, la nesfîrşit. Afirmăm
că perimetrele p ale poligoa-
nelor înscrise şi perimetrele
P ale poligoanelor circumscrise
tind către o limită comună.
Vom folosi, pentru de-
monstraţie, următoarele obser-
vaţii
1° Perimetrele p merg
crescînd; de exemplu, poligo-
nul aebfcg... are un perimetru
mai mare decît poligonul
Fig. 177 abcd ... , deoarece acesta din
urmă îi este interior.
2° Perimetrele P merg descrescînd; de exemplu, poligonul EFGHKL ...
are un perimetru mai mic decît poligonul ABCD ... , deoarece EFG ... îi este
interior.
3° Orice perimetru p este mai mic decît orice perimetru P, deoarece orice
poligon înscris este interior oricărui poligon circumscris.
Cantitatea p, care creşte mereu, rămînînd însă tot timpul mai mică decît
o cantitate fixă (anume o valoare oarecare a lui P) tinde către o limită
(J. Tannery, Le~ons d'Arithmetique cap. XII, nr. 470).
Tot astfel cantitatea P, care descreşte tnereu, rămînînd însă tot timpul
mai mare decît o cantitate fixă (anume, o valoare oarecare a lui p), tinde,
de asemenea, către o limită.
Aceste două limite sînt egale. Cele două poligoane, cel înscris şi cel circum-
scris, cu acelaşi număr de laturi, sînt, în adevăr, asemenea, iar perimetrele
lor sînt în acelaşi raport ca şi apotemele. Însă, apotema poligonului circum-
scris este egală cu raza R a cercului dat, astfel că vom avea
p R
-=-t
p a
a fiind apotema poligonului înscris. Dacă dublăm, însă, ncsfîrşit numărul
laturilor, apotema a tinde către ·R. Deci limita raportului :!:..., adică raportul
p
celor două limite precedente (Lec;ons d'Arithmetique, cap. XII, nr. 466) este
egal cu 1.
177. Afirmăm acum că perimetrul oricărui poligon con11ex înscris sau
circumscris 1 ), în care toate laturile descresc nemărginit, tinde către limita L
obţinută în teorema precedentă.

1 ) Trebuie totdeauna să subînţelegem

că poligonul circumscris cuprinde cercul
tn interiorul său.
 133
POL IGO ANE REGULATE

pol igo nul reg ula t

ită est e independentă de
În par tic ula r, această lim
A' B'C ' .. .
iniţial.
, .. . (fig . 178) un po ligon îns cri s oar eca re, b', c' ... ;
Io adevăr fie a'b 'c'
is, for ma t de tan gen tel e în
pun cte le a',
pol igo nul con vex cir cumscr r două pol igo ane . Lim ita L de la nr. 176 est e
sto
fie p' şi P' per im etr ele ace are ce p',
c dec ît
de exe mp lu , est e ma i mi ca li-
, cuprinsă înt re p' şi P' , deo şi car e au
P con sid era te la nr. 176
ori car e din tre per im etr ele p' ~ L ; şi tot ast fel , găsim P' ~ L.
mi tli L, ast fel că ave m a OA ' tre ce pri n
Pe de alti l par te, dre apt
şi ave m
mi jlo cul H al lat uri i a' b'
a'A ' R
a 'A ' + ·A ' b'
a' b' a' H = .() ii •
ptu ngh ice Oa'H,
deoarece triu ngh iur ile dre un un gh i ascuţit
nd
Oa ' A' sîn t ase menea , ca avî
c om un . To t ast fel ,
b' B ' + B 'c' =R- Fig. 178
'
b'c OK
') şi aşa ma i dep art e.
{K fiin d mi jlo cul lui b'c egalităţi şi să fac em
Să considerăm me mb
rii înt ti ai ace sto r dif eri te fel 1 ) un rap ort cup rin s
ine ast
a num ito rilo r; vom obţ
sum a numărA.torilor şi sum i mi c din tre rap oar tel e pri mi tiv e; obţine m dec i
înt re cel ma i ma re şi cel ma
P'
-·, = /,
p
..!!. , ..!!... ,•..
ma i mi că din tre cantitilţile OH OK
Jfiin d cup rin s înt re cea ma i ma re şi cea- ză
iază în aşa fel inc it toa
te lat uri le sal e se mi cşorea
, m, pol igo nul var căt re R , iar toa te
Dac~ acu OH tin d
nemărginit, atu nci toa
te distanţele de tip ul lui

rap oar tel e o:, o: ~io d căt re 1. Ac eas ta se int im pli l şi cu

P' /p' şi, ln con se·

rin se int re 1 şi'p~.

ţă, şi /L, car e sîn t am bel e cup '
ein cu L /p' . sau P'

Aşadar, P' p' tin d către L.

şi elo r pol igo ane lor con -
Definiţie. Lu ngi me a L,
lim ita comună a per im etr
sc nemărginit (limită a
scr ise , ale căror lat uri descre
vexe înscrise şi cir cum ele de lun gim e a
ste nţă a fos t dem on str atl ma i sus ), a pri mi t num
eiirei exi
4:Br cul ui. două cercuri oarecare stn
t tn acelaşi rap ort ca
ore mi . Lu ngi mil e a
178 . Te
cur i vom îns cri e
'au le lor. e R, R • ln ace ste două cer
Fie cer cur ile C, C1 , de raz numă1r de lat uri . Aceste două pol igo ane slo t
două pol igo ane reg ula
te cu acelaşi tre le lor P, P 1
şi, tn con sec inţ ă (14 6, Cor.), rap ort ul din tre per ime lor lor c~eşte
l lat
r R, R 1 • însă, da cl număru
ase me nea uri
•te ega l cu rap ort ul raz elo

1 ) Uţona d'Arithm~tique,
cap . VI, nr. 212 .
13t. ASEMĂNAREA

nemărginit, raportul P/P1 tinde către raportul C/C1 al lungimilor celor două
cercuri; teorema este, astfel, demonstrată.
Corolar. Raportul dintre lungimea cercului şi diametru este un număr
constant.
. C R . C C1 C C1
t n a d ev ă r, proporţia l; = Ri se poate scrie R = Ri sau
2
R = R .
2

Raportul dintre lungimea cercului şi diametru este deci acelaşi pentr~

două cercuri oarecare.
Acest număr constant, raportul dintre lungimea cercului şi diametru „
se notează cu litera grecească TC.
Corolar. Lungimea cercului de rază R este 'UrtR. .,
179. Lungimea unui arc de cerc.
Definiţie. Lungimea unui arc de cerc este limita către care tinde perime-
trul unei linii frînte convexe înscrise sau circumscrise, care se termină în ex-
tremităţile arcului şi ale cărei laturi se micşorează toate nemărginit.
Existenţa acestei limite se demonstrează prin aceleaşi raţionamente pe
care le-am folosit mai sus pentru cercul întreg. Vom considera mai întîi o linie
frîntă regulată înscrisă sau circumscrisă, al cărei număr de laturi se dubl~ză
1
nemărginit. Vom trece apoi la o linie frîntă oarecare ).
Orice arc de cerc este mai lung decît coarda sa, deoarece este limita unor-
linii frînte, care sînt toate mai lungi decît această coardă şi ale căror perime-
tre sînt crescătoare.
Pentru acelaşi motiv, el este mai scurt decît orice linie frîntă care îl încon-
joară şi are aceleaşi extremităţi 2).
Raportul dintre un arc de cerc şi coarda sa tinde către unitate cînd arcu[
tinde către zero (cercul rămînînd fix). Deoarece acul a' b' (fig. 178) este cuprin~
între coarda sa şi linia frîn1,ă a'A'b', !ormată de tangentele în extremităţile

1 ) Acest mod de demonstraţie poate fi extins la un arc de curbă oarecare convex A~

adică astfel incit nici un arc făcînd parte din primul nu intersectează coarda. Este
suficient să putem face ca oricărui număr m, mai mic decît 1 (oricît de apropiat de 1 ),
să-i corespundă o lungime c, astfel că, pentru orice arc ab făcînd parte din A, ale-
cărui extremităţi se află la o distanţă mai mică decît e:, raportul dintre coarda ab şi suma
ac + bc (fig. 179) a tangentelor în extremităţile sale, mărginite-
C de punclul lor de intersecţie, să fie cuprins între m şi unitate;
această condiţie este îndeplinită (cum se demonstrează în calculul
infinitezimal), pe baza anumitor ipoteze, întotdeauna verificate-
de curbele pe care le vom considera. Sîntem atunci siguri (ca la nr.
177 din text) că raportul dintre perimetrul unei linii frinte înscrise
Fig. 179 şi perimetrul liniei frînte circumscrise corespunzătoare tinde cătr!'
1, dacă numărul acestor laturi creşte nemărginit, astfel încît
lungimea fiecăreia dintre ele să tindă către zero.
Vom demonstra existenţa limitei, dacă liniile frînte se succed astfel, înctt vîrfurile·
fiecăreia dintre ele să figureze printre vîrfurile celei următoare ( raţionamentul de la
nr. 176); apoi vom trece de aici la cazul general, ca la nr. 177.
De altfel, un arc care nu este convex poate fi, în general, descompus în arce
convexe.
) Aceste concluzii se extind, evident, la lungimile arcelor . unor ţurbe oarecare,
2

definite prin consideraţiile expuse în nota precedentă. În particular, li1iia dreaptă est&
cel mai scurt drum între două puncte. Un arc convex (nota precedentă) este mai scurt declt
orice linie (frîntă sau curbă) care îl i11co11joară şi are acelea~i extremităJi.
 POLIGO ANE REGULATE 13

tinde către 1, dacă arcul

sale şi am văzut (177) că rapor tul acesto r cantităţi
a' b' descreşte nemărginit .
u că liniile frînte care
179 bis. Două arce egale au lungi mile egale , pentr
mi pot fi alese egale două cîte două. Suma a
servesc la definiţia acestor- lungi
două arce are ca lungim e suma lungi
milor acesto r arce, deoar ece două linii
ună o linie frîntă înscrisă
frînte , înscri se în fiecar e dintre ele, formează împre
în arcul total.
Aşadar, după un princ ipiu folosi t de mai
multe ori pînă acum , rapor tul
dintre lungim ile a două arce de pe acelaşi cerc este egal cu rapor tul dintre ·
rapor tul dintre aceste lungi mi este egal cu
cele două arce (17). În partic ular,
le şau cente zimal e.
rapor tul dintre măsurile arcelo r în grade sexag esima
cerc avînd 360 de
Lung imea unui cerc de rază R fiind 27tR şi acest .
. 1 f. d 1 . e - - = rrR
2rrR - . U n mmu t
gra de sexages1ma e, 1ecarc gra va avea ca ung1m 360 180
rt R
. - -
. - a d ica
. ea d e 60 ori. mai. mica, rt R
- , iar. o secund ă,
va avea lungim 180·60 180·60 .60
I le, n minut e,
arc de m grade sexag esima
Aşadar, pe un cerc de rază R un
p secunde, ya aYea lungim ea
- (m
rrR
180
200.
un arc de n grade centezimale Ya aYea lungim ea 1tRn/
180. Vedem deci că vom şti să calcu lăm lungi mea unui arc de pe un
cerc dat oarec are, dacă cunoaştem numărul 1t.
Calculul lui ,.. Metcd a perim etrelo r.
acelaşi lucru , pentr u
Pentr u a calcu la acest număr, sau, ceea ce revine la
de rază R dată , va trebu i să calculăm, confm·m
a calcul a lungi mea unui cerc număr de laturi
ate înscri se, al căror
definiţiei, perim etrele poligo anelo r regul
aceste perim etre ne va da o valoa re
se dublează nemărginit. Fieca re dintre fiind cu atît mai
mii căutat e, aceas tă valoa re
aproximativă prin lipsă a lungi
ul laturi lor. Dacă, în acelaş i timp cu
apropiată, cu cît va fi mai mare număr
calcu lăm perim etrul polig onulu i
perim etrul unui poligo n înscri s, ştim să .
aprox imativă prin
obţin e astfel o valoa re
circumscris corespunzător, vom
şi prin lipsă ne va da
adaos, iar diferenţa valor ilor aprox imati ve prin adaos ele.
pe una dintre
o limită superioară a erorii comis e adopt înd
it numă r de poligo ane
Însă noi ştim să calculăm laturi le unui anum
ului. Pentr u
regula te înscri se, de exem plu latura pătrat c
4 · 22, ... ,
a deduc e de aici laturi le poligo anelo r cu 4 · 2,
4 · 2n laturi , va fi sufici ent să rezolvăm următoarea
Problemă. Cunos cînd latura c a unui poligo
n regula t
înscris într-u n cerc de rază R dată , să se calcul eze latura
şi un număr
poligonului regula t înscris în acelaşi cerc aYînd
dubln de laturi .
s
Fie AB = c (fig. 180) latura primu lui polig on înscri
Împăr ţind arcul AB în două C' -
în cercu l de rază OA = R.
perpe ndicu lară pe mijlo cul H Fig. 180
părţi egale prin raza OC.
 136 ASEMĂNAREA

al coar dei AB, vom obţine latur a AC

a polig onul ui regu lat înscr is, avîn d
numărul de latur i dubl u. Dar în tring hiul OAC
, avem
AC2 =0A 2 + OC 2
-20 C-O H =2R2 -2R -OH =2R (R- OH
),
iar OH este egal cu VR 2- ~ • Aşadar, latur a c1 căutată va fi

Deci , latur a pătratului fiind

R V2, iar peri metr ul său R · 4 V2,
latur a octo gonu lui înscr is va fi

RV2 -V2 , iar peri metr ul R-8 V2- V2;

latur a polig onul ui regu lat înscr is cu 16
latu ri va fi
R V2-V 2 + v2, iar perim etrul R-16 2-V 2 + V2 etc.· V
180 bis. Pent ru a obţine o valo are apro
ximativă prin adao s a lung imii
cerc ului, este sufic ient să calculăm peri metr
şi, în consecinţă, să rezolvăm
ul unui polig on regu lat circu mscr is
următoarea
Prol tlem i. Cunoscînd latur a unui poligon
rază R dată, să se calculeze latur
regulat înscris într- un cerc de
a polig onul ui regulat cu acelaşi număr de
circumscris aceluiaşi cerc. latur i,
Vom afla imed iat latur a c' căutată, obse
sînt asem enea şi că, în consecinţă, latur rvîn d că cele două poligoanft
ile lor sînt în acelaşi rapo rt ca şi apo-
teme le lor. Apo tema polig onul ui circu mscr
is fiind R, iar cea a polig onul ui
înscr is V R2 - ~ , latur a căutată este dată de prop
orţia
c' R
c
VR•- ~
Am învăţat mai înain te să calculăm latur
înscr ise, cu un nµmăr de latur i din ce în a c pent ru polig oane regu late
ce mai mar e; proporţia de mai sus
njl va perm ite să aflăm latur ile polig
oane lor circu mscr ise corespunzătoare.
181. Putem , de asem enea, cuno scînd
cerc de rază R, să obţinem simu ltan latur a ca unui polig on r egula t înscr is
latur într-u n
avînd un număr de latur i dubl u, înscr a c1 şi apote ma a ale polig onulu
is în acelaşi cero (ceea ce 1 ne va da latur i regul at
nului circu mscr is corespunzător, fără o a polig o-
nouă extra gere de rădăcip.ă pătra
toare a metodă. tă), prin urmă­
În fig. 180, fie C' punc tul în care raza
este drept ungh ic şi ne dă (123, Obs.) OC prelungită taie cercu l. Triun ghiul ACC

AC- AC' = CC'· AH = 2R· ::_ = Re,

2
iar, de pe altă parte ,
AC1 + AC' = CC'
1 1
= 4R1 •
 PO LIG OA NE REGU
LATE
137
Să lnmulţim
pr im a eg ali tat e cu
2 şi să o adunăm cu a do ua ;
AC1 + AC ' 1 +
2A C ·A C' =
obţinem
(A C+ AC ')1 = 4.RI + 2R c.
Aş adar , AC + AC
' = f 4R1 + 2R c = 2 Y R (R + c/2) .
Dacă, după ce am înmulţit cu 2 pr im a eg ali
tat e, o 1cii.dem di
AC I + AC' 1
2A C ·A C' = (A C'
-
n a do ua , obţine
m
- AC ) 1 = 4.RI -
Aş adar, AC' - 2R c.
AC = Y4R1 - 2R
c = 2 Y R (R - c/2
Ad un înd ş i scii.z ).
tnd me mb ru cu me
mb ru , ac es te două
egalităţi, căpă
A C = YR (R + c/2) - VR (R -
tăm
c/2); AC' = YR
<:eea ce re zo lv i pr (R -r c/2) + YR (R -
ob lem a, de oa rec e c/2 ),
ap ote me i a • AC es te eg al cu lat
1 ur a c1 ci ut a tă, iar
Ve de m ci am lnvă AC' est e du bl ul
coardd da td pe un ţat sd calcul
ăm coardele jum
cerc tk reud da td. dtdţilor celor
două arce for
ma k de o
182. Calculul lui n.
fi prezent«tă în tr- M et oa imee
o formă în tru cî tv rimetrelor. M et od a precedentă po
În adevăr, pr ob le m a diferită. at e
po lig on re gu la t fa a constă în a ca lc ul
ţă a ra po rtu l pe
ra za ce rc ul ui în sc de ra za r a ce rc ul ui ci rc um sc ris şi rim et ru lu i p al un ui
ris , şi ac ea sta pe nt fa
creşte nemărg
init . D ar es te ru po lig oa ne al că ţă de ap ot em a a sa u
cu ror număr de
succesiv sî nt sa u to tu l la tu
nu înscrise în acel in di fe re nt dacă po lig oa ne le co ns id er ri
nu de pi nd de cî t de aşi ce rc , de oa at e
numărul de la rece ra po ar te le p /r
În metoda izope tu ri al e po lig on ul ui (163). şi p/ a
de la tu ri se dublea rimetrelor, considerăJI\ po lig oa ne re
av em de re zo lv at ză nemărginiţ şi ca re au acelaşi pe gu la te al căror nl,\măr
următoarea rim et ru . Pr in ur m
Prob lemă. Cuno ar e,
culeze ta.za r' şi apot sc în d ra za r şi apotema a a
un ui po
izoperimetric cu ce ema a' a poligonului regulat cu un ligon regulat, să se cal-
l di nt îi. număr dublu de
Fi e A B (fig. 181) laturi,
cu n la tu ri, tn sc ris la tu ra po lig on ul ui re
bo rtm pe A B pe rp în ce rc ul de ·rază O A = r. Co-
gu la t c
gi m pînă . intîlneşte en di cu la ra OH = a şi
o pr el un-
ar cu lu i A B . Du ce ce rc ul în pu nc tu l C, m ijl oc ul
A I . B' m ijl oa ce le m se gm en te le AC şi BC şi fie
lo r; dr ea pt a A I B '
pu nc tu l H '. A ' B' ta ie pe oe în
• cu 2n laturi, înac este latura• un ui poligon regulat
ru tn cercul cu raza F.
ln adevăr, un gh iu l AO O A' .
B de te rm in tn d pe ce •g. 181
eu a n- a pa rte di rc ul
n ce rc , un gh iu l A' O B' cu ra
~
...........
, ca re es te ju m ltaza OA un ar c eg al
A 'OC es te jumătate ~ te a lu i (p en tru că
pe ce rc ul cu ra za O a lu i AO C, ia r B' O C jumătatea lu ............
A' un ar c eg al cu a i BO
Acest poligon este 2n -a pa rte di n ac es C), va de te rm in a
izoperimetric cu ce t cerc.
În adevăr la tu ra A l di nt ti.
AC şi BC , es te ju ' B' a ac es tu i po lig .
on , un in d m
es te de două or i mătatea la tu rii iniţiale AB , tn tim ijl oa ce le se gm en te lo r
m ai m ar e. p ce nu m lru l de la
tu ri
 138 ASEMĂNARI!A

Lungimile căutate r' şi a' sînt deci OA' şi OH'.

Însă H' este mijlocul lui eH, astfel că avem

OH' - OII= oe- OII'.

Aceasta se mai scrie

20H' = OC + OII sau OII' - oe + OH

2
Cu alte cuvinte , OH' este media aritmetică a lui oe şi OH.
Pe de altă parte , triunghiu l dreptungh ic OA'e ne dă

OA'= Voe.OH'.
Cu alte cuvinte, OA' este media geometrică a lui oe şi OH'.
Prin urmare, vom calcula pe a' din formula
r
a' -- - -
+ ll
2- '
apoi pe r' din formula

r' = Vra'.
Repetînd această dublă operaţie , obţineţn valori ale lui r şi ale lui a
pentru poligoane al căror număr de laturi este din ce în ce mai mare . Rapoar-
tele dintre aceste cantităţi şi semiperim etrul comun al poligoane lor ne vor-
da va1ori apropiate de 1/7t, unele prin lipsă, iar celelalte prin adaos şi din ce-
1n oe mai apropiate .
Să presupune m , pentru simplifica re, că perimetru l comun al poligoane lor·
este egal cu dublul unităţii de lungime ş i să considerăm drept prim poligon
pătratul. Apotema acestui poligon va fi jumătatea laturii , adică 1 /4, iar raza„
egală cu latura împărţită prin ~'2, deci egală cu 1 /2 \'2. Făcînd a = 1/4,
r = 1/2f2, vom obţine din formulele de mai sus valorile a' şi r' corespunză-
toare octogonul ui şi aşa mai departe . .
Dacă am lua însă 1 ) a = O, r = 1/2 , formulele noastre ar da tocmai
a' = 1 /4, r' = 1 /2 V2. Ajungem deci la următoarea propoziţie (teorema lu i
S chwab):
Teoremă. Dacă formăm un şir de numere, în care primele două sînt Oşi 1/2,
iar fiecare termen este alternatiY media aritmetică şi media geome trică a celor
doi termeni precedenţi, numerele astfel scrise YOr tinde către 1/7t .
183. Numerele a şi r , termeni consecutiv i ai şirului precedent , fiind
aproxima tive, unul prin lipsă, iar celălalt prin adaos, eroarea comisă adoptînd
pe unul dintre ele ca valoare aproximativă pentru 1/7t va fi mai mică decît
r-a.

1
) Aceste numere corespund împărţirii cercului în două
păr ţ i egal e. Pun cte le-
d c diviziune fiind A şi B, diametrul AB poate fi cons iderat ca latu ră a unui p o ligon
regulat cu două laturi, a vînd perimetrul 2AB. Acest perimetru fiind reprezentat prin
raza r va fi reprezentată prin 1 /2, iar apotema a ( dist a nţa de la latură la cen tru), p
2,
zero. ri a.
 POLIGOANE REGULATE 139'

Avem însă

r'-a' <~·
4
Pentru demonstraţie, să reluăm fig. 181, şi să purtăm pe OC o lungime
OC' =OA' = r'. Segmentul C'H' va reprezenta diferenţa r' - a'. Dar cele
două unghiuri C'A'H', C'A'C sînt egale, deoarece au respectiv ca măsură„
în cercul OA', jumătăţile arcelor egale C'B', A'C' (unul ca unghi înscris,..
celălalt ca unghi format de o tangentă şi de o secantă). Teorema bisectoarei
(115) ne arată însă că raportul segmentelor H'C' , C'C este egal cu raportul
segmentelor H'A', A'C. Deci H'C' este mai mic decît jumătatea lui H'C„
egal cu un sfert din CH sau cu -r - - a ·
4
Dar primii doi termeni ai şirului lui Schwab dau r - a = .!... . Prin
2
urmare, eroarea comisă dacă adoptăm ca valoare aproximativă a lui 1/1"'
termenul de rangul 2n din acest şir este mai mică decît
1 1
2 . 4n-1 = 2 2n-l ·
•
184. Geometrul grec Arhimede, cel dintîi care a definit şi a calculat.
lungimea cercului, a găsit cu ajutorul metodei perimelrelo r, valoarea aproxi-
mativă prin adaos, cu o eroare mai mică decît o sutime

22
7t =-·
7
De altfel, nu putem obţine decît valori aproximati11e ale lui 7t şi mc10-
datăvaloarea exactă; într-adevăr se demonstrează că acest număr este inco-
mensurabil, adică nu este egal cu nici un număr înlreg şi cu nici un număr­
fracţionar.
Primele zecimale' ale valorii lui 7t sînt1)
7t = 3,141592653 ... '
iar cele ale lui 1/7t
1
- = 0,3183098 ...
7t

Se foloseşte adeseori pentru 7t valoarea 3 ,1416, aproximativă prm

adaos.
1 ) Această
valoare a lui 7t nu a fost obţinută prin metodele expuse mai sus, ci
prin altele, incomparabil mai rapide, luate din calculul infinitezimal . Aceste zecimal&
pot fi uşor memorate cu ajutorul următorului vers în limba franceză:
Que j'aime a faire apprendre un nombre utile aux sages,
31415 9 2 6 5 3 5
în care numărul de litere din diferitele cuvinte dă cifrele consecutive ale lui 7t,
, apropiată prin adao·s cu aproximaţie de o milionime, a fost dată.
355
Valoarea
113
de Adrian Metitis.
„
 ASEMĂNAREA

Cele bra problemă a cuad ratur ii cercului

revin e (cum vom vede a mai
depa rte) la cons truir ea unui segm ent egal
cu lung imea unui cerc de rază dată.
Este impo sibil să rezolvăm această prob
lemă servi ndu- ne num ai de riglă
şi de comp as. Această impo sibil itate
, care nu ar rezu lta în mod nece sar1) din
inco mens urab ilitat ea lui 7t, a fost de asem
enea demonstrată 2 ).

EXERCIŢII

Polig oane regu late

178. Să se pavez e un plan cu polig oane regul
~ă probl ema nu osto posibilă docît cu trei ate, egalo între ele. Să se demo nstrez e
tipur
179. Să so construiască un penta gon reguli do polig oane regul ate.
180. lntr-u n penta gon regul at, două at cînd se cunoaşte latura sa.
împa rt recipr oc în medio şi extremă raţie. diago nalo caro nu trec prin acelaşi vîr! se
181. Triun ghiul drept ungh ic avînd
regul ate înscri se într-u n cerc are ca ipote drept catete laturi le celor două decag oane
nuză latur a triung hiulu i echil
acela si cerc. atera l înscri s în
' 182. Aceeaşi propoziţie pentr u decag onul
- pentr u decag onul stelat , exago n şi penta conve x, exago n şi penta gonul conve x;
gonu
183. Dacă, pe laturi le unui exago n regul l stelat .
pătrate, cele 12 vîr!u ri e~ted
at şi în exter iorul lui, const ruim şase
oare alo pătratelor
' 184. Să se verifi ce că celo două expre sii sînt vîrfu rile unui dodec agon regul at.
ob~inute la nr. 180- 181 pcntm
AC = c1 sînt egale între ele. latura

Lung imea cetcu lui

185. Să se afle raza cercu lui pe care arcul
de 18°15 ' are lungi mea do 2 m.
186. Po raza OA a unui cerc, luată ca diam
B şi C punct ele în caro cele două cercu ri sînt etru, descr iem un al doile a cerc. Fie
tăiato de o aceeaşi rază dusă din
O al primu lui cerc. Să so demo nstrez e centr ul
că areole
187. Dacă două cercu ri sînt tange nte interi AB, AC au aceeaşi lungi me.
lor este egală cu raza celui de-al treile a, or la un al treile a şi dacă suma razelo r
atunc
între punct ele de conta ct, osto egal cu suma i arcul de pe acest din urmă cerc, cupri ns
între punc tul lor de întîln ire cel mai aprop arcelo r de pc cercu rile interi oaro cupri nse
iat
188. Suma laturi lor pătratului şi triundo cercu l mare şi aceste punct e de conta ct.
ghiul ui echil atera l înscri se dă o valoa re
aproximativă a lungi mii semic ercul
ui (limi ta erorii : o sutim e din rază).
189. Perim etrul triun ghiul ui drept ungh ic
diam etru dă o valoa re aproximativă a lungi avînd catete le egale cu 3/5 şi 6/5 din
mii cercu lui (limi ta erorii : o zecim e de miim
din rază). e

PROBLEME
PROPUSE LA CARTEA A TREI A

190. Fiind dato două cercu ri conce ntrice

cercu ri determină două coard e dintr e care , să se ducă o dreaptă pe care ac~st.
una este dublu l celeil alte.
191. Pe laturi le AB, AC ale unui triung
egale BD = CE. Segm entul DE este împăr hi, luăm, în sens inver s, două lungi mi
ţit interi or do BC într-u n rapor
a portu l laturi lor AB, AC. t inver s cu
T
1) De exem plu, diago nala unui pătra
putem cu uşurinţă să o const ruim pe una, t este incomensurabilă cu latura sa, deşi
dacă o cunoaştem po cealaltă.
2) Teore ma incomensurabilităţii lui 7t se
datoreşte lui Lamb ert (1770). Cit
imposibilitat~a cuad ratur ii cercu lui, priveşte
ac?as ta a fos~ ~emonstrată de Lin.d eman
prin gener alizar ea teore melo r mare lui n, în 1882,
matem at1c1 an france z Herm 1te.
 POLIGOANE REGULATE
141
192. Fie A, A' puncte le de contac t ale unei tangen
l\l, M' două puncte de intersecţie ale acesto te comun e la două cercur i date;
r cercur i cu o paralelă oareca re la AA'.
Să se afle locul geome tric al punctu
lui de intersecţie al drepte lor AM, A ' M'.
193. Laturi le unui poligo n rămîn respec tiv
ce toa.te vîrfuri le, cu excepţia unuia, alunecă pe parale le unor direcţii fixe, în timp
a) ultimu lui vîrf? (ex . 124). drepte date. Care este locul geome tric-
194. Să se înscrie , într-un poligo n dat, un poligo
cn drepte date. Poate fi proble ma nedeterminat n ale cărui laturi să fie paralel e-
ă?
195. Împărţim lnă l \imile unui triung hi în rapoar
d<' diviziu ne, ducem ctte o parale l ă la latura te date şi, prin fiecare punct
corespunzătoare. Să se aUe raport u l
mănare dintre triung hiul astfel
forma t şi triung hiul iniţial. de ase-
196. Fie a, b, c simetr icele unui ace l uiaşi punct O
laturi lor BC, CA, AB ale unui triung hi. Drepte le din plan, în raport cu mijloa cele
Aa, Bb, Cc sînt concur ente în punctu l P.
Dacă punctu l O variază, descri ind
o figură oareca re, punctu l P descrie o figură omo-
tet ică aceste i figuri.
197. Prin cele trei vîrîur i ale unui triung hi, ducem
punctu l O; luăm apoi simetr ica fiecăreia dintre trei drepte concur ente în
ele în raport cu bisecto area unghiu lui
clin triung hi avînd ca vîrî pe acela din care a
aceste trei noi drepte sînt de aseme nea concurfost dusă dreapt a. Să se demon streze că
ente într-un punct 0'.
Să se demon streze că acest enunţ
rămîne valabi l, dacă drepte le iniţial
parale le, nu concur ente. e sînt
Tot astfel, să se deducă, din ace laşi enunţ, că
unghi sînt concur ente. cele trei înă lţimi ale unui tri-
198. ABCD este un romb circum scris unui cerc;
să se demon streze că o tangentă.
mobilă MN determină pe laturil e
consec utive AB, BC, două segme nte AM, CN,
căror produs este consta nt. al
199. Dacă, printr- un punct A din planul unui
AMM ' la acest cerc, drepte le care unesc puncte cerc, ducem o secantă variabilă
le
diame trului care trece prin A determină pe perpen M, M' cu una dintre extremităţile
dicula ra în A pe acel diame tru două
segme nte, a l căror produs este consta nt.
200. O tangentă comună interioară la două cercur
exter i oară ( şi aceast a o împar te exterio
i împar te o tangentă comună.
r pe cea dintîi) în două segme nte, al căror pro-
dus este egal cu produs ul raze lor.
Segme ntul determ inat de tangen te le comun e interio
exterioară are acelaşi mijloc ca aceast
are pe o tangentă comună
ă tangentă comună exterioară şi aceeaş
ca o tangentă comună interioară. i lungim e
201. Un triung hi dreptu nghic are ca vîr( al unghiu
timp ce celelal te două vîrfur i B, C rămîn mereu lui drept un punct fix A, în
pe un cerc fix O. Să se afle: 1° locul
geome tric al mijloc ului lui BC; 2° locul geome
tric a l proiecţiei lui A pe BC.
202. Să se construiască un triung hi cunosc înd o latură,
înălţimea corespunzătoare­
şi produs ul celorla lte două laturi.
203 . Să se construiască un triung hi cunosc înd două
cazuri) . media ne şi o înălţime (două
204 . Să se înscrie într-un cerc dat un triung hi isosce
bazei şi înălţimii. l, cunosc înd suma sau diferenţa.
205. Să se calcule ze diagon alele unui trapez , cunosc
înd cele patru laturi.
206. Fiind date un cerc şi două puncte A, B, să se
ducă o coardă paralelă cu AB~
astfel ca drepte le care unesc respec tiv extremităţil
e ei cu puncte le A, B să se interse
teze pe cerc. c-·
207 . Prin extremităţile A, Bale diame trului unui
BD, care se ta.ie într-un punct P din interio rul cerc, ducem două coarde AC •.
cercul ui. Să se demon streze că avem
AB 2 =AC · AP + BD· BP.
208. Prin două puncte fixe A, B, ducem un cerc
C, colinia r cu A, B, tangen tele la acest cerc. variab il şi, printr-un punct fix..
Să se afle Jocul geome tric al mijloc ului
segme ntului care uneşte puncte le de contac t.
209. Din trei puncte date, ca centre , să se ducă
trei cercur i ortogo nale două cita.
două.
 1.42 AS EMANAREA

210. Fiind date un cerc, două puncte A, B pe această curbă şi o dreaptă arbitrară,
să se găsească
pe cerc un punct M astfel ca dreptele MA, MB să determine pe dreapta
dată un segment împărţit într-un raport dat de un punct dat de pe această dreaptă.
211. Pe laturile AB, AC, BC ale unui triunghi, luate ca baze, construim trei triun-
ghiuri isoscele asemenea, ABP, ACQ, BCR; primele două în exteriorul triunghiului
dat, iar al treilea de aceeaşi parte a lui BC ca şi triunghiul dat (sau invers). Să se demon-
.slreze că AP RQ este un paralelogram.
212. O figură variază, rămînînd asemenea cu ea însăşi, în aşa fel că trei drepte
neconcurente, aparţinînd acestei figuri, trec fiecare prin cîte un punct fix. Să se demon-
-streze: 1° că orice altă dreaptă a figurii trece de asemenea printr-un punct !ix, 2° că orice
punct al figurii descrie un cerc.
213. Să se construiască un patrulater asemenea cu un patrulater dat şi ale cărui
laturi trec prin patru puncte date.
Problema poate fi nedeterminată? ln acest caz, să se găsească locul geometric al
punctelor de intersecţie ale diagonalelor diferitelor patrulatere care corespund problemei.
214. O figură variază, rămînînd mereu asemenea cu ea însăşi, astfel incit trei
puncte ale acestei figuri să descrie fiecare cite o dreaptă. Să se demonstreze că un anumit
punct al figurii rămîne fix. Să se deducă de aici că orice alt punct descrie o dreaptă.
215. Fiind date două figuri asemenea şi de acelaşi sens, să se afle locul geometric
.al punctelor care se bucură de proprietatea că, dacă sînt considerate ca aparţinînd primei
figuri,dreapta care le uneşte cu omoloagele lor dintr-a doua figură trece printr-un punct dat.
215 bis. Printr-un punct dat O, să se ducă o secantă OMN care determină pe două
drepte date, două segmente AM, BN de raport dat, A şi B fiind două puncte date
ale acestor drepte.
216. Printr-un punct interior unui cerc, ducem două coarde perpendiculare. Să
se demonstreze că suma pătratelor celor două laturi opuse ale patrulaterului avînd ca
vîr[uri extremităţile acestor coarde este egală cu pătratul diametrului.

COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA

CAPJTOLUL I

SEMNELE SEGMENTELOR

185. Pînă acum, am măsurat segmentele de dreaptă numai prin numere

-pozitive. Cînd avem de comparat segmente situate pe aceeaşi dreaptă, este
:avantajos să facem să le corespundă numere pozitive sau negative, potrivit
unei convenţii pe care o vom expune în cele ce urmează 1 ).

I'' o 8 c X
Fig. 182

Pe dreapta considerată X'X (fig. 182), vom alege, o dată pentru tot-
~eauna, un sens determinat, numit sensul pozitiv, de exemplu sensul X'X,
1 ) Reamintim,
pe scurt, la nr. 185-187, convenţia reîeritoare la semnele segmen-
telor. Această convenţie este studiată şi justificată într-un mod mai complet în C. Bour-
let, Leţons d' Algebre tlementaire (Armand Colin; Introducere şi cap. I şi II) . Cititorul
va găsi acolo, în particular, demonstraţia anumitor principii pe care le-am admis, -cum
~n fi: suma algebrică a mai multor segmente este independentă de ordinea lor; această
sumă nu se schimbă, dacă înlocuim unul sau mai multe segmente prin suma lor algebrică
~fectuată etc., precum şi convenţiile conform cărora numerele algebrice pot li tratate,
din punctul de vedere al calculului, ca şi numerele obişnuite.
 SEMNELE SEGMENTELOR 143

indicat în fig. 182 prin săgeată. Unui segment AB oarecare îi vom asocia
numărul care îi măsoară lungimea, precedat de semnul +,
dacă acest segment
~ste îndreptat în sens pozitiv şi de semnul - , dacă el este îndreptat în sensul
opus.
Trebuie observat că semnul unui segment depinde în mod esenţial de
ordinea în care enunţăm extremităţile sale; avem
AB =-BA.
186. Convenţia de mai sus ne permite să scriem anumite relaţii într-o
formă independentă de aşezarea punctelor pe care le considerăm.
De exemplu , A, B, C fiind trei puncte în linie dreaptă, BC este egal
cu suma sau cu diferenţa dintre AB şi AC, după ordinea în care se s~cced cele
trei puncte. Cînd evaluăm segmentele ca mărime şi semn, aceste diferite relaţii
sînt înlocuite prin relaţia unică .
AB + BC + CA =O, (1)
care ră:rp.îne valabilă
oricare ar fi aşezarea punctelor.
În adevăr, dacă parcurgînd dreapta ABC în sensul poz1t1v, întîlnim
aceste puncte în ordinea A, B, C (ca în fig. 182), segmentele AB, AC, BC
sînt pozitive şi avem 1 ) AC = AB +BC, ceea ce echivalează cu relaţia (1).
Însă această ,relaţie nu se schimbă dacă permutăm între ele două puncte;
oe exemplu, schimbînd locurile lui B şi C, obţinem egalitatea
AC +CB +BA =0,
~chivalentă cu cea precedentă, care rămîne deci adevărată şi dacă ordinea punc-
telor este A, C, B.
De altfel, se.ştie 2) că, printr-o serie de permutări succesive, putem schimba
ordinea într-un mod arbitrar. Prin urmare, relaţia (1) rămîne întotdeauna
adevărată.
Această relaţie se generalizează imediat pentru un număr oarecare de
puncte coliniare. De exemplu, cinci puncte A, B, C, D, E de pe aceeaşi
dreaptă X'X ne vor da egalitatea

AB +BC +CD +DE +EA =0.

Pentru demonstraţie vom observa că relaţia considerată este demon-
strată pentru cazul a trei puncte. Este deci suficient să stabilim că, dacă
relaţia este adevărată pentru un anumit număr de puncte, ea rămîne adevărată
pentru numărul imediat următor. Putem deci să o presupunem stabilită
pen_tru cazul a patru puncte, scriind
AB + BC +CD + DA =O.
Pe de altă p,a rte, cele trei puncte A, B, E dau
AD+ DE+ EA =;.0.
1
) Segmentul AC se numeşte rezultanta segmentelor AB, BC (v. Bourlet, Lei;ons
d'Algebre, Introducere).
2
) Tannery, Le~ons d'Arithmetique, cap. II, nr. 77.
 f44

Adu ntnd aces te egalitAţi, cei doi

termeni DA + AD se redu c şi obţi
ega lita tea enunţată 1) . nem
187. Să luAm pe dre apta X'X un pun •
atun ci un pun ct oare care A prjn seg ct fix O (fig. 182). Vom dete rmi na
men tul OA, con siderat în mArime
Ace st·se gme nt se numeşte abscisa şi sem n .
pun ctul ui A în rap ort cu originea
cunoaşterea abs cise i ca O. Evi den t,
mlr ime şi sem n determină, fără
pun ctul ui A. echi voc1 ) , poziţia
.
Două pun cte A şi B fiin d
date prin absc isel e lor , rap orta te
orig ine O, distanţa AB este dată la aceeaş i
de
A/! =O B - OA,
•
ecuaţie echivalentă cu ecua
ţia (1) de la nr. 186.
188. Dacă luăm un pun ct C pe
o drea p\ll AB , rap ortu l CA /CB
neg ativ dac ă pun ctul C se aflA într cstţ
seg men tulu i AB 2). e A şi B şi poz itiv , dacă C este exte
rior
Urm ează că nu ave m dec
ît un sing ur pun ct care împ arte
dat într -un rap ort dat ca mArime un seg men t
şi ca sem n . Dacă pun ctel
• ate arm onic e C şi D sînt con -
Jug . în rap ort
cu un segm ent AB , rapo arte 1e -CA . DA î
. ş1 - s nt ega 1e
şi de sem ne con trare . GB 'DB
189. Fie O mij locu l segmentu lui
CD (fig . 183), ale cărui extr emităţ
i
sînt con juga te arm onic în rap ort
cu seg-
men tul AB . Avem
OC2 = OA ·OB .
În adevăr, să determi nllm pun
{' A, B, C, D prin absc isel e lor rap orta ctele
te la
. 1nea
or1g . O. E ga litat
" ea. -CA /JA d
= - -- ev1n . e
GB DB
liig. 188 CA DAOA OC -
OA -
GB
-
DB
- = -
= - - -- - - - -OD -
Vom obţine un rap ort ega l cu cele OB - OC OB - OD
numArAtori şi a ulti mil or doi num de mai sus , făct nd sum a ulti mil or doi
itor i , şi un altu l, făcînd diferenţele
term eni. Obs ervî nd că OD = - acel oraş i
OC , vom obţine
CA DA 20C
-- = - - = - - =20A
--
GB DB 20B 20 C
Avern dec i urm Ato area
Teoremi. Jumătatea unu i segm ent
tnt1 ·e distanţele de la mijl ocu l acestui de dreaptă este med ie proporţiona
lă
segment la două pun cte care îl împ art
arm onic .
Ved em, toto datA , cA valo area com
ună a rapo arte lor -o e ş1. OA
- este
oB oe
egalii cu valo area comună a rapo CA . DA
arte lor - - ş1 - ·
GB DB
1) V. Bou rlet , uţa m d'Algebre , cap . II, nr . 28.
1) V. Bou rlet, Lt ţon1 d'Alt ibre , cap . I, nr 16.
 SEMNELE SEGMENTELOR
145

Reciprocă. Dacă, de la mijlocul O al unui segment CD, luăm,

în acelaşi
sens, două lungimi OA, OB aPînd ca medie proporţională jumătatea segmentu lui,
atunci punctele A şi B împart armonic segmentu l dat CD.
Într-adevăr rapoarte le egale OC = OA dau, prin adunarea şi scăderea
_ OB oe
numărătorilor ş1 a numitori lor, următoarele rapoarte egale cu cele dintîi:
OA - OC OA+ oe
-
OC-OB oB + oe
sau, ţinînd seama de egalitate a OD = - OC,
CA DA
--=
GB DB

Corolare. Dacă două segmente sînt conjugate armonic, cercul descris pe cel
dintîi ca diametru este ortogonal oricărui cerc care trece prin extremităţile celui
de-al doilea (fig. 183).
Pătratul razei primulu i cerc este egal cu puterea centrulu i lui
în raport
cu cel de-al doilea.
Reciproc , dacă două cercuri sînt ortogonale, orice diametru al unuia este
împărţit armonic de către celălalt.
190. Dacă două drepte sînt paralele, vom adopta, în general, acelaşi
sens pozitiv pentru amîndouă.
Această convenţie ne permite să afirmăm că raportul segmente
lor BC,
DE, formate de un ace/,afi unghi pe două secante paralele, este egal, ca mărime
şi ca semn, cu raportul segmentelor AB, AD,_pe care aceste paralele
le determină
pe una dintre laturile unghiulu i (fig. 122, 123, 124, nr. 117).
Această egalitate a fost demonstrată , în ceea ce priveşte valorile
absolute ,
la nr. 117. De altfel, cele două rapoarte au acelaşi semn: segment ele BC, DE
au acelaşi sens (fig. 122} 123) sau sensuri contrare (fig. 124) în acelaşi timp
cu segmente le AB, AD.
Fie, în particula r, două figuri omotetic e; evident, putem consider a rapor-
tul de asemănare ca fiind pozitiv sau negativ, după cum omotetia este directă
sau inversă. Prin urmare raportul de asemănare este egal ,ca mărime şi ca semn,
cu raportul a două segmente omoloage oarecare.
191. Convenţia de semn de la nr. 133, referitoa re la puterea unui punct
în raport cu un cerc, nu este decît un caz particula r al celei stabilite aici.
În adevăr, pe secanta ABB' (fig. 136 şi 137, nr. 131), dusă din punctul
A la cercul O, vom alege un sens pozitiv oarecare . Segment ele AB, AB' sînt
de acelaşi sens sau de sensuri contrare , după cum punctul A este exterior sau
interior cercului ; produsul lor este deci pozitiv în primul caz şi negativ în al
doilea1 ).

1) V. Bourlet, Leţons d' Algebre, cap. I, nr. 1,.

10 - Lecţii de geometrie elementari, voi. I
146 ASBM.A.NARBA

EXERCIŢII

217. Dacă patru puncte A, B; C, D determină o diviziune armonică, avem (ca

1
m ă rime ş1 ca semn - - = - - + -- .
• . ) 2 1
AB AC AD
218. Cum ·putem modifica enunţul teoremei lui Stewart (127), pentru ca să devină
indepe ndentă de ordinea punctelor B, C, D (notaţiile de la nr. 127) pe dreapta
care
le conţine?
Să se demonstreze direct enunţul astfel modificat, dacă punctul A este pe dreapta
BCD. Să se deducă de aici enunţul general.
219. Dacă, în teorema de la nr. 116, facem să varieze raportul dat,. punctele A
şi B (notaţiile de la nr. 116) rămînînd fixe, atunci diferitele cercuri astfel găsite
au aceeaşi
axă radicală. Punctele lor limită vor fi A şi B.
Să se de ducă de aici soluţia următoarei probleme: să se găsească, pe o dreaptă
dată sau pe un cerc dat, poziţia pe care trebuie să o ocupe un punct M, pentru
ca rapor-
tul dintre distanţele sale la două puncte date să fie maxim sau minim. (Construcţie întru-
totul ana logă celor de la nr. 159).
219 bis. Să se găsească un segment care împarte armonic două segmente date
(soluţia ex. 153 ne dă mijlocul segmentului căutat). Este problema întotdeauna posibilă?
228. Cercul care are ca puncte diametral opuse centrele de asemănare a două
cercuri are aceeaşi axă radicală cu aceste două cercuri (138).
221. Ce devine exerciţiul 130, dacă E este luat pe una dintre prelungirile lui AC?
Aceeaşi întrebare pentru ex. 131, dacă dreapta taie triunghiul.
222. Prin vîrfurile A, B, C, D ale unui pătrat (ordinea în care aceste vîrfuri
sînt enumerate fiind cea naturală), ducem perpendicular ele Aa, Bb, Cc, Dd pe o dreaptă
oarecare din plan, exterioară pătratului. Să se demonstreze că, în aceste condiţii,

Aa1 + Cc1 - 2Bb • Dd

este de poziţia dreptei.

independentă
(Vom transforma această mărime, introducînd tn ea sumele Aa +
Cc, Bb Dd +
şi difer~nţele Aa - Cc, Bb - Dd, dintre care primele două sînt egale între ele,
conform
ex. 130).
Dacă dreapta taie pătratul, enunţul rămîne valabil, ţinînd seama de semne.

CAPITOLUL II

TRANSVER SALE

192. Teoremă. Dacă laturile BC, CA, AB ale unui triunghi ABC (fig. 184)
sînt întîlnite de o aceeaşi dreaptii în a, b, c, atunci, între segmentele astfel determi-
nate pe laturi , avem relaţia

•t. •
aB bC cA=1. (1)
ac bA cB

Pentru demonstraţie, vom duce, prin ce\e trei vîrfuri a 1e triun~hiului,

pînă la intersecţia cu transversala , trei drepte paralele cu o direcţie arbitrară,
 TRANSVEllSALB
147

y distanţele vîrfur ilor la

pe care vom adopt a acelaşi sens pozit iv. Fie ex, ~.
de mai sus; vom avea, ca mărime şi
transversală, consi derate pe parale lele
semn, A
aB ~ bC y cA a.
-=-, -= -· -=-,
aC y bA ot cB ~

de unde, înmu lţind, avem

aB • }!E_ • cA = ~ya. = 11 ).
ya.~
Fig. 184
aC bA cB
AB
193. (Teor ema lui Mene laus). Dacă pe laturi le BC, CA,
Reciprocă.
c, care 11erifi că relaţi a
ale unui triung hi ABC luăm trei punct e a, b,
aB. bC, cA _ i (2)
aC bA cB - '

aceste trei punct e sînt colini are.

Într-adevăr dreap ta ab taie latura AB într-u
n punct c', astfel incit

aB • .!!!!..._. c'A = 1.
aC bA c'B

Această egalit ate, comparată cu . cea precedentă, arată că

cA c'A
-=-
cB c'B

şi, în punct ele c şic' coinc id.

consecinţă,
la aceea demonstrată
O b s e r v a ţ i e. În fond, această teoremă revin e
iderat e ca mărime
la nr. 144. În adevăr, putem găsi trei lungi mi ex,~'
y (cons
şi semn) , astfel ca să avem
aB ~ bC y
- =-, -=-,
aC y bA ot

de unde rezultă, confo rm relaţiei (2),

cA
-=-·
cB ~
care A, B, C, sint
Prin urma re, trei figuri omote tice două cite două, în
omolo age, vor avea ca centre
trei punct e omolo age iar ex, ~' y trei segme nte
de asemănare punct ele a, b, c.
punctu Î a ar trebui con-
Dacă transv ersala ar îi paralelă cu latura BC, atunci egal cu 1. Relaţia din
1)
t la iufinit iar raport ul aB/aC ca fiind
siderat ca fiind arunca
. l a -bA = -cA , adică. l teorem a de la nr. 11,. Dacă două
a
enunţ s-llr re d uce atunci
bC cB .
le, A fiind la infinit , am scrie expres ia
laturi AR, AC ale triung hiului ar deven i parale .
aB bC cA .
a/1 b(' cA
sub forma - · - ş1 am înlocu i pe cA/bA cu 1; am regăsi
~ • - · -
bA
a(' bA cB aC cB
atunci enunţul de la nr. '117.
148 ASEMĂNAREA „

194. Această teoremă ne serveşte pentru a demonstra că trei puncte sînt

coliniare.
E x e m p 1 u 1 I. Mijloacele celor trei diagonale ale unui patrulater
complet (145) sînt coliniare.
Fie patrula~~rul complet ABCDEF (fig. 185), ale cărui diagonale AB,
CD, EF au ca m1Jloace L, M, N. Să considerăm triunghiul ACE, format de
N trei dintre laturile patrulaterului, şi fie a, c, e
F mijloacele segmentelor CE, EA, AC. Dreapta
ce este paralelă cu CE şi trece prin punctul L;
dreapta ea este paralelă cu EA şi trece prin
punctul M; dreapta ac este paralelă cu AC şi
trece prin punctul N. Pentru a demonstra că
L, M, N sînt coliniare, va fi suficient să do-
vedim relaţia
Le Me Na
'-•-·-=1.
Le Ma Ne
Însă, paralelele Lee, BCE dau
o
Fig. 185 Le BE
- =-
Le BC
ş1 vom avea de asemenea
Me DA
Ma= DE'
Na FC
Ne= FA.
Însă produsul celor trei rapoarte din membrul al doilea ;.
I

BE DA FC
-·--·-
BC DE FA
este egal cu 1, deoarece punctele B, D, F, luate pe laturile triunghiului ACE
sînt coliniare.
195. Exemplu 1 II. Dacă Pîrfurile a două triunghiuri abc, a'b'c'
se corespund în aşa fel, încît dreptele aa', bb', cc' care unesc Pîrfurile omoloage
se taie într-un punct o, atunci punctele de concurenţă ale laturilor omoloage sînt
coliniare.
Fie l (fig. 186) punctul de intersecţie al dreptelor bc, b'c'; m punctul
de intersecţie al lui ca, c' a'; n punctul de intersecţie al lui ab, a' b'. Trebuie
să demonstrăm că l, m, n sînt coliniare; cu alte cuvinte că avem

.!l!..!!!!!...na=1. I
le ma nb
Dar triunghiul obc, tăiat de transversala lb' c', ne dă
, ..
lb e'e b'o
-=1.
le e'o b'b
 TRANSVERSALE 149

Tot astfel, triunghiurile oca, oab, tăiate respectiv de transversalele mc'a',

na' b', ne dau
mc a'a c'o
~ . -;;;;; • c'c = i,
na b'b a'o
- - = 1.
nb b'o a'a
Înmulţind membru cu membru, factorii a'a, b'b, c'c, a'o, b'o, c'o se
simplifică, şi obţinem relaţia cerută. n
Două triunghiuri care au proprieta-
tea că dreptele care unesc vîrfurile omo-
loage sînt concurente se numesc omologice.
196. E x e m p 1 u l III (teorema
lui Pascal). 1n orice exagon înscris într-un
cerc, punctele de intersecţie ale laturilor
opuse sînt coliniare.
Fie exagonul ABCDEF (fig. 187) în
care laturile opuse AB, DE se taie în L, o·"""::::::::.-------~~-,-;­
laturile BC; EF în M, laturile CD , FA în
N. Vom considera triunghiul IJK, format
de laturile AB, CD, EF, cu alte cuvinte,
de laturile exagonului dat, luate din două Fig. 186
în două. Punctele L, M , N sînt situate
respectiv pe laturile J K, Kl, I J ale acestui triunghi. Aceste puncte sînt coli-
niare dacă avem relaţia
LJ MK • NI= 1. (3)
LK Ml NJ

N
Fig. 187

Dacă vom tăia succesiv triunghiul I J K cu fiecare dintre laturile rămase

DE, BC, FA ale exagonului, vom obţine relaţiile
LJ EK Dl = i MK • CI • BJ = i NI
LK El DJ ' . Ml CJ BK ' NJ
150 ASEMĂNAREA

. Să tnmulţim membru cu membru aceste trei egalităţi: putem scrie, gru-

pînd în mod convenabil factorii la numărător şi la numitor,
LJ MK NI Cl·DI AJ·BJ EK·FK
-·--·-· 1.
LK Ml NJ El·FI CJ·DJ
. AK·BK
Fiecare din ultimele trei fracţii ale membrului întîi este egală cu 1. De-
exemplu, produsele Cl·DI şi El.FI sînt egale ca produse ale segmentelQr
determinate de un cerc pe secante duse din punctul I.
Vom avea deci relaţia (3) şi teorema este demonstrată.
O b s e r v a ţ i e. Demonstraţia de mai sus rămîne valabilă dacă punc-
tele A, B; C, D; E, F se confundă două cîte două, laturile triunghiului IJK
fiind atunci tangente la cerc. În acest caz teorema ia f,arma: Tangentele duse
din 11îrfurile unui triunghi la cercul circumscris taie laturile corespun:iătoare în
trei puncte coliniare.
197. Teoremă. Dacă„ prin 11îrfurile unui triunghi ABC (fig 188), ducem
dreptele Aa, Bb, Cc, concurente în punctul O, aceSle drepte taie respecti11 laturile
BC, C.(1, AB, în tre~ puncte a , b, ,c, astfel încît a11em relaţia
aB • bC • cA = _ 1. (4)
aC bA cB .
În adevăr, tri.unghiul AaC, tăiat de transversala BOb, dă 1 )
Ba bC OA
-B-C. bA. Oa= 1;

triunghiul AaB, tăiat de transversala Cc , dă

Ca cB OA _ i
GB • cA. Oa - .
Împărţind membru cu membru, raportul OA /Oa dispare ş1 obţinem
A aB • .!!E.._ • ~ • •GB = 1 ,
aC bA cB BC
ceea ce echivalează cu egalitatea (4), deoarece CB = - BC
198. Reciprocă. (Teorema lui Ce11a ). Dacă pe laturile
unui triunghi ABC luăm trei puncte a , b, c, astfel încît să
a11em relaţia ·
c aB
-· bC
-bA cA
· cB -1,
Fig. 188 aC
atunci dreptele Aa, Bb , Cc sînt concurente.
În adevăr, fie O punctul de intersecţie al lui Aa, Bb. Dreapta CO taie ,
latura AB într· un punct c', astfel că
aB . bC • c'A = - ' 1.
aC bA c' B
..
1 ) Raţionamentul subsistă dacă punctul
O este aruncat la infinit, adică dacă cele
trei drepte Aa, Bb, Cc sînt paralele. În adevăr, am văzut. că teorema de la nr. 192
subsista pentru o transversală paralelă I~ una dintre laturile triunghiului.
 RAPORT ANARMONIC. FASCICULE ARMONICE 151

cA c'A .
,Această egalitate, comp.arată cu aceea din ipoteză, dă-=-. Deci,
cB c'B
punctele c şi c' coincid .
Dacă dreptele Aa , Bb ar fi paralele, dreapta Cc ar fi paralelă cu primele
şi cele trei drepte ar trebui cons iderate ca fiind concurente la infinit.
Această teoremă serveşte pentru a dem onstra că t r ei drepte sînt concu-
rente.
E x. e m p 1 u . M edianele într-un triunghi sînt concuren te .
În adevăr , dacă a, b, c sînt mijloacele laturilor triunghiului , rapoartele
aB bC cA
, - sînt egale cu - 1.
bA cB
S-ar putea demonstra , în mod analog, că bisectoar ele unghiurilor unui
triunghi sînt concurente· etc .
, '
EXERCIŢII

223. Din fap tul că cele trei cercuri care , în exe rc iţiul 1 27, d eterm in ă punctul
că uta t a u a ce leaş i p uncte d e i nt ersec ţi e (189) să se d e du că teorema lu i Men elaus, în
cazul în care t oa t e punctele de diviziune sîn t exterioare .
224. O dre aptă t a ie la turile u n ui triung hi ABC în t re i p unct e a , b , c. Lu ă m
s imetricul f iecă rui a dintre acest e pun cte în raport cu mij locul la tur ii pe care es te situat.
Să se d em on s treze că noiloe puncte a', b', c', astîel obţinu te, sîn t colin iare.
D ac ă punct ele a, b, c sînt pro i ecţi il e pe la turi a le u n ui punct de pe cercul circu m-
scris (ex. 72), puncte le a', b' , c' vor a vea aceeaş i pro prie t at e.
225. Latura AOB a unui unghi este f ixă ş i la fe l pun ct ele A, B luat e p e a cea s tă
latură; la tura a doua OA'B ' se ro teşte în jurul v îrfului O , îm pre u nă cu pun ct ele A ', B '
luate p e a ceas tă la tură la di s ta nţe const ante de O. Care este locul geometric a l pu n ctului
de intersecţi e al drepte lor AA ' , BB '?
226. Ce d ă teorema lui Ceva (198), aplica tă înă lţimil or un u i triunghi?
227. Tre i drepte con curente, duse din vîrfurile un ui triunghi ABC, t a ie laturile
opuse în a , b, c. Lul\ m s imetricele a', b', c' ale acestor puncte în r ap ort cu mijloa ce le
laturilor p c care s înt aşe zate . Să se d em on streze că Aa' ,Bb' ,Cc' sînt d e asem en ea con curente .
228. Dreptele care unesc vîrfurile unui triunghi cu p unctele de contact a le la tu-
rilor opuse cu cercul înscris sînt concuren te.
229. A ' B'C' es te triunghiul obţinut din ABC, d ucînd (ca la n r. 53) p rin f iecar e
v îrI al aces tuia cito o para le lă la la tura o pu să; a, b, c, sînl puncte lua t e respec tiv
pe B C, CA , AB . .
Da că Aa, B b, Cc sînt con cu rente, atunci A 'a , B' b, C'c sînt de asemen ea conc urent e.
230. Dacă d re ptele A a, Bb, Cc s înt concurent e ş i d acă lu ăm conjugate le ar mon ice
ale punctelor a, b , c în raport cu laturile B C, CA, AB pe care ele sînt situate, a tunci
a ceste conj u ga te sînt coliniare.
Aplica ţ ie: A a, Bb, Cc sînt bisectoarele ung hiurilor .
231. Dacii d re ptele Aa, Bb , Cc care în tîlnesc latur ile BC, CA, AB ale un ui
triunghi s înt concurente ş i dacă cercul a bc taie d in no u la turile în a', b', c', a tunci
dreptele A a', Bb', Cc' sînt d e asemenea concu rente.

CAPITOL UL III
RAfORT ANARMONIC. FASCICULE ARMONit::E

199. Fie A, B, C, D pat r u p\lnct e în linie dreaptă. Se numeşte raport

anarmonic al acest or puncte şi se notează cu (A BCD ) citu 1 dintre r ap ortul
<listanţelor punctului C la punct ele A şi B şi r aportul distanţelor punctului D
•
 152 ASEMĂNAREA

1a ace 1eaşi. puncte, a d ică

' -CA : -DA , toate
aceste segmente fiind considerate
GB DR
în mărime şi semn.
_ . . . CA· DB E
Obser v a ţ
i i. A ceasta expresie se mai poate scrie - - - . a este,
CB·DA
în consecinţă, cîtul a două dintre cele trei produse care se pot forma cu seg-
m ente ce unesc două cîte două punctele date şi neavînd nici o extremitate
comună. Expresia depinde de ordinea în care luăm cele patru puncte; se vede
însă cu uşurinţă că ea nu se schimbă dacă permutăm între ele două dintre aceste
puncte, cu condiţia ca să le permutăm şi pe celelalte două.
Dacă, dimpotrivă, permutăm între ele numai punctele A şi B sau numai
punctele C şi D, atunci raportul anarmonic r = (ABCD) este înlocuit prin
inversul său. E l rămîne neschimbat dacă, şi numai dacă, r = ~ , adică r 2 =1,
r
deci r = ± 1.
Cazul r = 1 ne-ar da CA = DA , ceea ce nu este posibil (188), dacă
GB DB
cele patru puncte sînt distincte.
r = - 1 are loc dacă (ABCD) este o diviziune armonică ( condiţie nece-
.sara- şi. su f'ic1enta
. -) ; rapoarte leCA
- ş1. -DA smt
• atunci. ega le ş1. d e semne con-
CB DB
trare; D fiind, în raport cu AB, conjugatul armonic al lui C, acesta este,
reciproc, conjugatul armonic al celui dintîi .
Dacă punctul D tinde către infinit, raportul DA/DB tinde către 1. Prin
:.. urmare, raportul anarmonic al punctelor1) A, B, C, oo este egal cu CA/GB.
200. Teoremă. Patru drepte duse din acela1i punct taie o trans11ersală
oarecare în patru puncte, al căror raport anarmonic este independent de trans-
Yersală.
o Fie cele patru drepte OAA', OBB', OGG',
ODD' (fi"g . 189). Aceste patru drepte fiind tăiate
de două transversaleABCD , A' B'C' D', afirmăm că
CA DA C'A' D ' A'
- : - = - - : --
GB DB C'B ' D ' B '
Pentru demonstraţie, vom duce prin punctele
B, B', paralelele Bcd, B' c' d' la OA, prima tăind
pe OC în c şi pc OD în d, iar a doua pe OC în c'
şi pe OD în d'. Avem
O' CA OA
-=-
Fig. 189 GB cB
DA OA
-=-
DB d~
de unde, prm împărţire,
CA
- .. -
DA -
- dB
GB DB cB
1) Ca şi tn algebră, simbolul oo reprezintă infinitul.
•
 '
RAPORT ANARMONIC. FASCICULE ARMONICE 153

Vom avea, tot astfel,

C'A' D'A' d'B'
:--=--·
C'B' D'B' c'B'
. d"lil
R e l aţia enunţ este d ec1. d emonstrată, d eoarece rapoarte le -dB ş1. -
d'B'
-
cB c'B'
sînt evident egale, secantele Bcd, B' c' d' fiind paralele între ele.
Raportul anarmonic constant, determinat de cele patru drepte pe o
transversală oarecare, se numeşte raport anarmonic al fasciculului celor patru
drepte.
Operaţia prin care trecem de la punctele A, B, e, D, la punctele A', B',
e', D' aparţine categoriei celor care sînt denumite perspectil'e sau proiecţii
centrale 1).
Lungimea unui segment, să zicem AB, este modificată printr-o astfel
<le opera.ţie; chiar şi rapoartele unor astfel de segmente se schimbă; vedem însă
că raportuf anarmonic se păstrează printr-o proiecţie oarecare: raportul anar-
monic este proiectil'.
201. In particular, dacă punctele e, D împart armonic segmentul AB,
atunci unind punctele A, B, e, D, cu un punct oarecare O, vom obţine un fas-
cicul care va împărţi armonic o dreaptă oarecare. Un astfel de fascicul se nu-
meşte fascicul armonic. Cele două raze oe, O D sînt conjugate armonic în
raport cu razele OA, OB şi invers.
Teoremă. Pentru ca un fascicul să fie armonic, este necesar şi suficient ca o
paralelă la una dintre raze să fie împărţită în două părţi egale de celelalte trei.
În fig. 189, stim că raportul anarmonic CA : DA este egal cu dB /cB,
' GB DB
<:are este egal cu -1, dacă şi numai dacă punctul B este mijlocul lui cd.
Corolare. I. eeledouădrepteOM1 , OM2 (fig. 167, nr. 157), care constituie
locul geometric al punctelor astfel încît raportul distanţelor la două drepte D, D'
sit aibă o l'aloare dată, formează cu acestea un fascicul armonic.
În fig. 167, segmentul M 1M 2 este evident împărţit în două păr~i egale de ,
dreapta D .
Reciproc, <lacă două raze oe, OD sînt conjugate armonic în raport cu
.alte două OA, O B, atunci raportul distanţelor unui punct oarecare de pe oe
la dreptele OA, O B, este ega I cu raportul distanţelor unui punct oarecare de
pe OD la aceleaşi drepte 2 ).
II. Bisectoarele unghiurilor a două drepte formează cu laturile un fascicul
armonic (115).
Reciproc, dacă, într-un fascicul armonic, două raze conjugate sînt perpen-
diculare, ele sînt bisectoarele unghiurilor formate de celelalte două.
În adevăr, dacă dreptele OA, OB, Oe, OD formează un fascicul armonic,
paralela Bcd la raza QA este împărţită în două părţi egale de punctul B.
Dacă deci OA şi OB sînt perpendiculare, atunci OB este perpendiculară pe
mijlocul lui cd şi împarte în două părţi egale unghiul cOd.
• 1) Aceste operaţii vor îi definite în geometria în spaţiu .
1) Această concluzie trebuie modificată, dacă ţinem seama de semne (alegînd un
.sens pozitiv pe direcţia perpendiculară pe OA şi un sens pozitiv pe direcţia perpen-
<iinulară pe OB): cele două rapoarte vor îi atunci egale şi de semne contrare.
154 ASEMĂNAREA

202. Teoremă. Orice diagonală a unui patrulater complet (145) este împăr­
ţită
armonic de celelalte două.
În patrulaterul complet ABCDEF (fig. 190), format de cele patru drepte
ADE, AFC, BDF, BEC, dintre care nu există trei concurent~ în acelaşi
punct, diagonalele CD, EF se taie în punctul li. Fie K un punct situat pe
dreapta EF , formînd un raport anarmonic-
C
r = (EFJIK ).
Să ' proiectăm
aceste patru puncte, dini
A ca centru, pe diagonala CD , pe care-
dreapta AK o taie în L; aceasta ne dă
r = (DCHL).
Le proiectăm apoi 'tot pe CD, însă din B
ca centru, dreapta BK tăind pe~ CD în L' ;.
vom avea •
Fig. 190
(199) (DCHL') = ~.
f
r = (CDHL' ) sau
r
Dacă acum K este punctul de intersecţie al lui EF cu a treia diagonală
.AB, punctul L' va trebui să coincidă cu L , de unde. r = ±1. Dat fiind că
nu avem r = 1, deoarece nu există trei din dreptele noastre care să fie concu-
rente, va rezulta, în mod necesar, r = - 1.
203. Dacă, dintr-un punct luat în planul unui· unghi , ducem o secantă
variabilă, locul geometric al conjugatului armonic al punctului dat în raport.
cu segmentul format pe secantă de laturile unghiului va fi, evident, o ' dreaptă
şi anume, raza conjugată armonic, în raport cu unghiul dat, a aceleia care uneşte
vîrful cu punctul dat.
Această dreaptă se numeşte polcira punctului în raport cu unghiul.
Teoremă. Dacă, dintr-un punct A luat în planul unui unghi CBD
(fig. 190), ducem două secante ADE, AFC şi unim două cite două punctele de inter-
secţie C, D , E, F ale acestor secante c~ laturile unghiului, atunci locul geometric
al .punctelor II în care se taie dreptele CD , EF este polara punctului A în
raport cu unghiul.
Dreptele BC, BD, BA, BH formează un fascicul armonic, căci împart.
armonic dreapta EF.
Această teoremă ne dă un mijloc foarte simplu de a construi polara unui
unghi în raport cu un punct.

EXERCIŢII

232. Proprietatea de la nr. 202 a patrulaterului complet rezultă din teoremele

de la nr. 192 ş i 197.
233. Ce d evine raportul anarmonic r = (ABCD ), dacă pe rmutăm în toate modurile-
pos ibile (în număr de 24) ordinea celor patru puncte? Exprimaţi , r fiind dat, cele şase
valori pe care le poate lua astfel. (Ca şi la nr. 200, vom putea face ca unul dintre-
cele patru puncte să treacă la infinit. ) •
233 bis. Dacă două fascicule de cite patru drepte , primele duse din punctul O,
iar celelalte din punctul O', au aeela~i raport an~rmonic şi au o rază omoloagă comună.
(dreapta 00'), punctele d e intersecţie ale celorlalte două raze ,omoloage sint coliniare •
•
 POLI ŞI POLARE IN CERC
155

trei
rente 1ntr- un punc t O, luăm pe una
234.. Dacă, avtnd două drept e concuA ' , B ' , C ' , astfe l ca rapoa rtele anarm onice
trei punc te
punc te A, B, C, iar pe cealaltă .
i drept ele AA', BB', CC' sînt concu rente
(OAB C}, (OA' B'C') · să fie egale , atunc sufic ientă ca să putem const rui un para1 elo-
235. Care este condiţia necesară şi
ctiv paral ele cu patru drept e date? ,
gram avînd latur ile şi diago nalel e respe un punc t.
236. Se dau o dreap tă xy şi două punc te A , B, exter ioare drept ei. Unim MA, MB
B. Fie P, Q punc tele de intersecţie ale drept elor
NI din plan cu punc tele A, PB, QA „
punc tului M ' , în care se taie drept ele
cu xy. Să se afle locul geom etrio al
dreap tă dată.
dacă punc tul M descr ie o n punc t.
Să se consi dere cazul în care
drept ele AP, BQ, în Ioc să se taie într-u
între ele.
M situa t pe o dreaptă dată, sînt paral ele

CAP JTO LUL fV

POLI ŞI POLARE ÎN OERC

a, luat în plan u! unui cerc, ducem <>

204.Teoremă. Dacă, dintr -un punc t
taie cercu l în M, N locul geometric al punc tului P, con-
secantă paria bilă care 1
cu .segm entul MN este o dreaptă (fig. 191) .
juga tul armonic al lui a în raport (189) relaţia
În adevăr, mijl ocul I al lui aP satis face
la2 = /Af. JN.
ală a cerc ului dat şi a punc tulu
ia
El aparţine deci unei drep te fixe, axa radic
1
(136, Obs. ). ă sta în rapo rt cu punc tul a,
rie o drea ptă omot etic cu acea
Punc tul P desc
rapo rtul de omo tetie fiind egal cu 2. pta astfe l determinată aparţine­
Inve rs, un punc t P oare care de pe drea
ul (ceea ce se întîmplă toti:J.eauna, dacă
locu lui geom etric , dacă linia aP taie cerc
a est~ inter ior). .
Această dreaptă, locu l geom etric
al punc tulu i P, se numeşte polara punc -
tulu i a în rapo rt cu cerc ul, iar punc tul
a se numeşte polu l drep tei.
Pola ra punc tului a este perpendiculară
pe dreapta care une.şte acest punc t cu cen-
t
trul O al cercului, într- un punc t H, situa
centr ul, ca şi punc tul a
de aceeaşi parte cu
O a-
şi dat de relaţia
2
Oa·O H = R , (5)

unde R este raza cercu lui.

În adevăr, această relaţie exJ>rimă Fig. 191
fapt ul că punc tele a , H îrrlp art armo
nic
diam etru l situa t pe drea pta Oa.
raza R, deoa rece acea sta este
Segm ente le Oa , OH, cupr inzîn d între ele l sau nu-l tail, după cum
cercu
med ia lor proporţională, rezultă că pola
ra taie
polu l este exterior sau interior. polara acestui vunc t este tocmai..
. Dacă punc tul a este exterior cercului,
punc t.
coarda de contact a tangentelor duse din acest
•
 ASl! MA. NAll EA
156
stenţa pol are i rămîne
Raţionamentul car e
ne- a ser vit să sta bili m exi
gentă, pun cte le M şi
N
.adevărat, dacă sec ant a
aM N din fig. 191 dev ine tan tan gen te. Pun ctu l P
ctu l de con tac t T al ace stei
<:oincizind amîndouă cu pun pun ct.
treb uie să treacă pri n ace st
se află atu nci în T şi pol ara pe cerc, definiţia pol are i ca loc geo me tric înc e-
Dacă pun ctu l a este situ
at ă pri n cea de- a
s 1 ); put em def ini însă această dreapt
tează de a ma i ave a un sen în ace st caz , cu a,
dat -o: pun ctu l II cqi nci de,
dou a construcţie pe car e am
acest pun ct.
iar polara este tangen ta în într -un sin gur caz , anu me
de relaţia (5) , est e inf init
Seg me ntu l OH , ,da t unzătoare îşi pie rde
de cu O, iar construcţia coresp den t că pol ara este
atu nci cîn d pun ctu l a coi nci ori evi
caz . De alt fel, este a pri
val abi lita tea num ai în ace st uro r coa rde lor car e
nca tă la inf init , deo are ce pun ctu l O este mij loc ul tut
aru
trec pri n ace st pun ct. cunoscută
mit e să găsim pol ul, dacă este
Inv ers , aceeaşi relaţie ' ne per astă dreaptă per pen dic ula ra OH şi vom
tru pe ace
pol ara . Vom cob orî din cen osi bil num ai dacă
nt Oa, dat de relaţia (5). Ace asta este imp atu nci aruncat la
lua pe ea un seg me a este un dia met ru, ·po lul fiin d
OH este nul , adică dacă dreapt
dic ula ră pe dia met ru.
inf ini t, în direcţia perpen importantă a pol are i est
e următoarea:
tea cea ma i
205. Pro pri eta
a este situ at pe polara unu i pun ct b, atu nci ,
Teo rem i. Dac ă un pun ct
arei punctu lui a.
reciproc, acesta aparţine pol nci conjugate în rap ort cu cer cul . Pol are le lor,
(Pu nct ele a şi b se zic atu ţine pol ul
ă dre pte car e au pro pri eta tea că fiecare din tre ele con
udică dou
, conjugate. )
cel eila lte, sîn t, de ase me nea proiecţia sa pe Ob est e
un
. 192 ) apa rţinînd pol are i lui b,
Pun ctu l a (fig b pe Oa; pat rul ate rul
R 1 • Fie H, proiecţia lui
pun ct K, ast fel că OK ·Ob = cul des cris pe ab ca dia me tru ) şi vom ave a
(în cer
aH bK va fi ins crip tibi l
OH ·Oa = OK ·Ob =ns.
A i pol ara pun ctu lui a.
Aşadar, Hb est e toc ma
este evidentă,
Ob s e r va ţ ie. Teo rem a
cul , ipo tez a şi con clu -
dacă dre apt a ab taie cer
anu me că cer cul
zia exp rim înd acelaşi luc ru,
ab.
împ arte arm oni c seg me ntu l
. Teo rem a pre ced ent ă ne per mit e să
206
une i figu ri (F ) la
trec em de la proprietăţile
pe car e o vom de-
ace lea ale une i figu ri (F' ),
e polara reciprocă
fin i acu m şi car e se numeşt
sau corelativă a cel ei din tîi.
tr-u n număr
Fig . 192 Fie o. figură (F) , formată din
2 ): Fiecărui pun ct a al ace ste i
aptă şi de pun cte
oar eca re de seg me nte de dre ă o dreaptă A, anu me pol ara lui a în rap ort cu
cor esp und
figu ri vom fac e să-i
cu ri şi, tn consecinţă,
M, N coin cide înto tdea una sec anta dev ine tangentă,
1) .Un' ul din tre pun ctel e P ; da că însă
tn gen eral , cu pun ctul tll..
ace la,i lucr u se tnttmplă, eter min at pe această tan gen
dou ă pun cte M, N fiin d ln a, pun ctul P este ned, cu ajut oru l uno r noţiuni asu pra
cele proce se exti nde
1 ) Definiţia figu rilo r pola re reci conţin lini i curb e.
ln spaţiu, la figu rile care
.cărora vom reve ni tn Geo met ria
 POU ŞI POLARE 1N CERC 157

un anumit cerc, ales o dată pentru totdeauna şi numit cerc director. Fiecărei
drepte B a figurii (F) vom face să-i corespundă un punct b, anume polul lui
B în raport cu cercul director. Dreptele A şi ·punctele b vor constitui figura
(F'), polara reciprocă a lui (F ).
Conform teoremei precedente:
Dacă dreapta B a.figurii (F ) trece prin punctul a , atunci punctul cores-
pondent b al figurii (F') este pe dreapta A, care corespunde punctului a.
Prin urmare, dacă o dreaptă a figurii (F ) se roteşte în jurul unui punct fix r
punctul corespunzător al figurii (F') descrie o dreaptă, şi reciproc.
Sau încă dacă trei drepte ale figurii (F ) sînt concurente, punctele corespon-
dente ale lui (F') sînt coliniare , şi reciproc.
207. Să presupunem, de exemplu, că figura (F ) este figura de la nr. 195
(fig. 186), formată din două triunghiuri abc, a' b' c', astfel că dreptele aa', bb',
cc'trecprinacelaşipunctO. PolareleA,B ,C,A', B', C' ale punctelora,b , cr
a', b', c' vor forma două triunghiuri noi, iar dreptelor aa', bb', cc' le vor cores-
punde punctele de intersecţie ale laturilor A, A'; B, B'; C, C'. Întrucît cele
clintii trec printr-un singur punct, acestea din urmă vor fi coliniare.
Invers, orice pereche de triunghiuri ale căror laturi se corespund astfel
încît punctele de intersecţie ale laturilor corespondente sînt coliniare, poate
fi considerată ca figură polară reciprocă a unei perechi de triunghiuri analoge
cu abc, µ' b' c' .
Am demonstrat însă că punctele de intersecţie ale laturilor corespondente
în triun,g hiurile abc, a' b'c' sînt coliniare; deci dreptele corespunzătoare acestor
puncte, adică dreptele care unesc vîrfurile corespunzătoare ale triunghiurilor
formate de A, B, C; A', B', C', sînt concurente. Cu alte cuvinte, reciproca
teoremei demonstrate la nr. 195 este adevărată.
208. Să presupunem acum că figura (F ) este un exagon înscris într-un
cerc şi fie A, B, C, D, E,.F, (fig. 193) laturile acestui exagon. Să luăm drept
cerc director cercul circumscris: polarele vîrfurilor exagonului vor fi tangentele
în aceste puncte, care se vor intersecta două cîte două b
în punctele a, b,c, d,e,f, poli ai laturilor A,B ,C,D,E,F.
Aceste din urmă puncte vor fi vîrfurile unui exagon
circumscris cercului. Invers, orice exagon circum-
scris cercului poate fi considerat ca polar reciproc al
unui exagon înscris.
Am demonstrat însă că, în exagonul înscris,
punctele de intersecţie ale laturilor A, D; B , E;
C, F sînt co liniare (1%). Avem deci teorema lui
Brianchon:
În orice exagon abcdef, circumscris unui cerc, dia- e
gonalele care unesc vîrfurile opuse sînt concurente. Fig. 193
Tot astfel, cazul limită al triunghiului înscris
(1%, Obs.) ne dă: În orlce triunghi circumscris unui cerc, dreptele care unesc
fiecare vîrf cu punctul de contact al laturii opuse sînt concurente.
209. Am stabilit mai sus ce corespunde, în figura (F'), la trei puncte
coliniare sau la trei drepte concurente din figura (F): aceste proprietăţi se
numesc descriptive, spre deosebire de acelea în care figurează măsuri ale mări-
 ASEMĂNAREA
15&

milor şi care se numesc metrice. Vom învăţa acum să transformăm cîteva dintre
acestea din urmă.
În primul rînd, dacă două drepte ale figurii (F) sînt paralele, polii lor se
află pe aceeaşi dreaptă cu centrul O al cercului director (diametrul perpendicular
pe direcţia comună a paralelelor) şi reciproc.
De exemplu, am fi putut demonstra astfel cu uşurinţă teorema de la
nr. 195, luînd figur~ polară reciprocă în raport cu un cerc director cu centrul
în punctul O (fig. 186). Punctelor a, a'; b, b'; c, c' le-ar fi corespuns drepte para-
lele două cite două, formînd deci două triunghiuri omotetice, astfel că dreptele
care unesc vîrfurile corespunzătoare ale acestor două triunghiuri din urmă să
fie concurente; de aici, revenind la figura iniţială, am fi obţinut concluzia cerută.
Mai general, unghiul a două drepte este egal cu unghiul sub care este văzut
din punctul O segmentul ce uneşte polii lor, sau cu suplementul acestuia. În adevăr,
aceste două unghiuri au laturile perpendiculare (fig. 192).
Să transformăm, de exemplu , teorema relativă la înălţimile unui tri-
unghi (53). Vîrfurilor a, b, cale unui triunghi oarecare le vor corespunde laturile
A, B, C, ale unui nou triunghi. Înălţimea coborîtă din punctul a va da, în
noua figură, un punct situat pe A, precum şi pe o rază dusă din punctul O şi per-
pendiculară pe cea care este dusă la vîrful corespunzător al noului triunghi.
Deoarece înălţimile triunghiului abc se taie într-un acelaşi punct, vom C'
aveai) următoarea propoziţie:
Dacă, dintr-un punct oarecare O, situat în planul unui triunghi, ducem·
drepte perpendiculare pe cele care unesc acest punct cu cele trei vîrfuri, acest.e
drepte taie laturile corespunzătoare în trei puncte coliniare.
210. Raportul anarmonic a patru drepte Di, D 2 , D 3 , D4 , concurent.e
într-un punct a, este egal cu acela al polilor lor di, d2 , d3 , d,. Cele două fascicule
(Odi, 0<:4, Oda, Od,) şi (Di, D 2 , Da, D,) sînt egale: ele se deduc unul din celă­
lalt, transportînd pe primul paralel cu el însuşi din O în a şi rotindu-l apoi
cu un unghi drept în jurul acestui din urmă punct. Ele au deci acelaşi raport
H anarmonic.
În particular, această teoremă ne
permite să transformăm raportul distan-
ţelor punctului da la punctele di, <:4· În
adevăr, este suficient să presupunem că
punctul d, este la infinit. În acest caz,
dreapta D, trece prin punctul O; aşadar,
raportul dadi/dad2 este egal cu raportul
8 anarmonic al dreptelor Di, D 2 , D 3 , aO.
211. Teoremă. Dacă dintr-un punct
a , luat în planul unui cerc, ducem două
secante aMN, aM'N' (fig. 194) şi unim
Fig. 194 două cîte două punctele de intersecţie
M, N, M', N' , ale acestor secante cu cercul ,
atunci dreptele respective se taie în două puncte H, K, al căror loc geometric, în
cazul cînd secantele se rotesc în jurul punctului a, este polara acestui punct.
1 în exemplele precedente, demonstraţia nu este completă, da că nu facem
) Ca ş i
observaţia că, aleglnd convenabil punctele a, b, c, putem 'd a punctului O ş i dreptelor
A, B, C poziţii absolut arbitrare.
 POLI ŞI POLARE IN CERC 159

În adevăr, fie H punctul de intersecţie al dreptelor MM', NN'; K

punctul de intersecţie al dreptelor M N', N M'. Dreapta H K taie coardele
M N, M' N' în două puncte P , P', conjugate armonic cu a în raport cu aceste
-coarde (202) . Ea este deci polara punctului a.
Această teoremă ne oferă o metodă de construcţie a polarei unui punct
în raport cu un cerc. Ea permite, aşadar, să ducem tangentele dintr-un punct,
numai cu ajutorul riglei.
Dacă cele două secante se confundă , locul geometric precedent devine
locul geometric al punctului de concurenţă al tangentelor duse la extremităţile
-coardei MN. Dar acest loc este cunoscut (205), punctul respectiv fiind tocmai
polul lui MN.
O b s e r v a ţ i e. Am fi putut face acest raţionament pentru unul dintre
punctele H, K, aşa cum l-am făcut plecînd de la a. În adevăr, triunghiul aHK
-este format din cele trei diagonale ale patrulaterului complet HMKN. Acest
triunghi are proprietatea că fiecare vîr! este polul laturii opuse. Un astfel
<le triunghi se numeşte conjugat în raport cu cercul.
212. Teoremă. A, B, C, D fiind patru puncte ale unui cerc raportul anar-
monic al fasciculului obţinut unind aceste puncte cu un punct oarecare M al
.cercului este independent de poziţia punctului M pe curbă.
În adevăr, dacă M şi M' sînt două puncte ale cerculu,i, rapoartele anar-
monice ale celor două fascicule (MA, MB, MC, MD), (M'A, M' B, M'C,
M' D) sînt egale, deoarece dreptele care compun fasciculele formează între
-ele (82) aceleaşi unghiuri cu acelaşi sens de rotaţie.
O b serva ţie. Nimic nu ne împiedică să alegem ca punct M unul
<!intre punctele date , de exemplu pe A. Dreapta MA va fi înlocuită atunci prin
tangenta în A şi raţionamentul rămîne valabil.
Raportul anarmonic constant de care ne-am ocupat aici se numeşte
raport anarmonic al celor patru puncte A , B, C, D de pe cerc. Dacă el este egal
.cu -1, se spune că cele patru puncte formează pe cerc o diviziune armonică.
Corolar. Patru tangente fixe la un cerc determină pe o tangentă mobilă
.un raport anarmonic constant.
În adevăr figura formată de cele patru puncte de intersecţie ale tangente-
lor fixe cu tangenta mobilă are ca polară reciprocă fasciculul (MA, MB, MC,
M D ) din teorema precedentă.
· Se numeşte raport anarmonic a patru tangente la un f'
.cerc raportul anarmonic pe care aceste tangente îl deter-
mină pe o tangentă mobilă arbitrară. Raportul anarmonic
a patru tangente este egal cu cel a punctelor lor de contact.
213. Teoremă. Două coarde conjugate în raport cu un
cerc împart armonic acest cerc.
Fie două coarde AB, CD (fig. 195), astfel că CD
trece prin polul Pal lui AB. Dreptele AP, AB, AC, AD
formează un fascicul armonic, deoarece împart armonic
secanta PCD. Raportul anarmonic al acestui fascicul este
însă cel al punctelor A , B, C, D de pe cerc, deoarece
dreapta AP este tangentă în A. FiEt. 195
 t60
ASl!MANAllEA

COrolar. Cele pa tru tan

armonic o iangentă gente drue la cerc di n
două pu nc te conju
oarecare. gate rmpart
Reciprocele ac es tor
două propoziţii
sa rci na de a le de mo sin t adevărate. Lisă
ns tra . m cit ito ru lu i

EXERCIŢII

21 7. Dacă două pu nc
te Â, B 11lnt co nju ga
1° Ca re est e relaţia te tn rap ort cu un cer
OA B şi raz a R a cer ce tre bu ie al ex ist c O:
cul ui? e Int re cel e tre i lat
uri ale tri un gh iul ui
2° Ce rcu rile de1
ti int ers ect tnd ort og crise din pu nc tel e A, B (pr esu pu se ex
on al cer cul O sln t ort ter ioa re cer cu lui O)
3° Ce rcu l de dia me og on ale Int re ele . ca cen tre
tru AB tai e ort og on
13 1. Să 1e deducă al cer cul O.
din exerciţiu
căror po lar e tn
rap ort cu tre i cer cu l pre ced ent (2°) loc ul ge om etr ic al
ri da te 1tn t con cur pu
al pu nc tul ui de con
curenţi al ace
sto r po lar e. ent e, pre cu m ti loc nc tel or ale
21 9. Dacă, pri n vlr ul ge om etr ic
Inc it să formăm un fur ile un ui pa tru lat
pa tru lat er cir cum 1cr i1: er tns cri s, du cem tan ge nte la cer c, ast
t 0 dia go nal ele fel
un fas cic ul arm on ic; ace ato r două pa tru lat ere tre c pri ntr
-un ace lat i pu nc t ti
2° cea de- a tre formeazA
pe aceeaşi dreaptă ia diagonală a fiecăniia din tre ace 1te
cu cealaltă şi ele ae două pa tru lat ere
:u t. Di n două tm pa rt arm on ic. est e situ atl l.
ast fel un pa tru lat er pu nc te ale un ei dre pte D, du cem tan
str eze ci cel ela lte do co mp let , to car e dre ap ta D ge ntf 'le la un cer c. Fo rm im
uă dia go na le tre est e.un a
241. Co nsi de rim do ui c pri n po lul dre pte din tre dia go na le. Să se de mo n-
cer cur i O, O' şi pu nc i D .
t 0 Po lar a un ui pu nc tel e lor limită (ex .
pu nc t limită. t limită est e aceeaşi
tn am be le cer cur i. Ea
152) P, Q.
tre ce pri n celălalt
2° Nu există un alt
două cer cu ri. pu nc t (la di1tanţi fin
ită) car e 1li. aib
ă ace eat i polară
3° Pe rpe nd icu tn cel e
ge nte co mu ne int eri lar a du1li. pe lin ia cen trie lor din pu nc
oa re cu o tangentă co tul de intersecţie al un
P, Q (se va dem on 1tr
a că această dreaptă mună exterioară tre ce pri ntr -un ul din ei tan -
are acelaşi po l tn rap pu nc
ort cu cel e două cer tel e
0
' Dr eap ta car e uneşte
ge nte co mu ne ex ter pu nc tel e lie co nta ct cur i).
ioa re şi ale un ei tan ge nte cu un ul din tre
pri ntr -un ul din pu no
tel e P, Q. com un e int eri oa re cer cur i ale un ei tan -
tre ce, de ase me ne a.

CA PI TO LU L V
FIGURI ~RSE
21-'. Se numefte inPeraul (sa u
un ui pu nc t M , po lul tra ns for ma
tk inPeraiune fii nd pu nc tul pr in raze Pectoare reciproce)
aiune mărimea k, pu tu l O (fig. 196) şi puter
nc tul M ' de pe dr ea ea tk in Pu -
pt a OM, as tfe l ci
O M .O M '= k.
Bineînţeles,se gm en tul 1 ) OM ' va tre
sa u tn sens op us (fig. bu i lu at în se ns ul lu i
196, b), .după cu m k OM (fig. 19 6,a )
es te po zit iv sa u ne ga
1)
tiv .
Se gm ent ele OM , OM
' se nu me sc ra el.
l>eelocrw ale pu nc
tel or M, M '.
 FIGURI . INVl!RSJ!
161
Se ved e ime diat că:
1° Orice pun ct are un inve rs, cu excepţia polu lui , al cărui mve
arun cat la infi nit. rs este
2° Dacă pun ctul M' este inve rsul
pun ctul ui M, atun ci reci proc , aces
din urmă este inve rsul celu i ta
dint îi. ,
Se numeşte figură inversă a
une i figuri F, figu ra F', formată
• din inve rsel e dife ritel or pun cte
ale lui F.
• 215. , Teoremă. Două figuri
inverse ale unei a treia figuri F,
în raport cu acelaşi pol O, sînt
omotetice una faţă de cealaltă. ,
În adevăr , fie M un pun ct
al lui F ; M', M~ pun ctel e care <l) b)
îi core spun d în două inve rsiu ni Fig. 196
avîn d polu l com un O şi pute rile resp
ecti v k, k1 . Egalităţile
OM .OM '= k, OM.OM~= k
1
d au, prm . •impărţ1r . e mem b b OM{
ru cu mem ru, - k1 .
- = - ş1 teor ema este d emo nstr at ă
OM' k .
Ved em că schi mba rea pute rii de inve
obţinute. Această formă nu
rsiu ne nu influenţează form a figu rilo r
se schimbă decî t dacă schimbăm polu
216 . Dacă pute rea de inve rsiu ne k l de inve rsiu ne.
este pozitivă, atun ci pute m, luîn d
ca cent ru polu l şi ca rază Vk, să
desc riem un cerc (fig. 196 , a). Ace
care este evid ent sufi cien t pen tru st cerc ,
a defi ni tran sfor mar ea, se numeşte
de inversiune. El este locu l geo met ric cercul
al pun ctel or care coin cid cu inve rsel
Două pun cte inve rse sînt con
juga te în rapo rt cu cerc ul de inve rsiue lor.
situ ate p.e acelaşi diam etru al aces ne şi
tui cerc.
Un cerc care trece prin două pun cte inve
rse taie ortogonal cercul de inve
(135). Reciproc, dacă două pun cte
M, M' au proprietatea că oricare cerc rsiune
prin aceste două pun cte taie sub un ung trec
hi drept un cerc dat, atun ci ele sînt inveînd
în raport cu acesta din urmă (135 - rse
137).
Dacă două pun cte sînt sim
etric e in rapo rt cu
o dreaptă, oric are cerc care trec e
prin aces te două
pun cte taie drea pta sub un ung hi
drep t, deoa rece
acea sta este un diam etru al său.
Sînt em conduşi,
astf el, să considerăm sime tria în rapo
rt cu o dreaptă ca
un caz limită de inve rsiu ne, cerc ul de
inve
o dreaptă şi în con~cinţă polu l arun rsiu ne fiin d
cat
217 . Două pun cte oarecare A, B (fig. la infi nit.
A' versele lor A', B' stnt întotdeauna 197) şi in-
Fig. 197 situ ate pe acelaşi
cerc (131 bis).
De aici rezultă (82) că ung hiul format
rază vectoare OA A' este egal, dar de AB cu o
de sens
vect oare OBB '. Obţinem astf el dire contrar, cu ung hiul format de A' B', cu raza
cţia A'B ', dacă o cunoaştem
AB şi pe a raze lor vect oare . pe cea a lui

11 - Lectll de geometrie eleme ntari, vot.

l
 ASEMĂNAREA
162

Această direcţie A' B' se numeşte antiparalelă cu ceâ a lui AB în raport

~u unghiu l AOB. Ea este paralelă cu simetr ica lui
AB în raport cu bisecto area
unghiu lui AOB, deoare ce, într-o astfel de simetr ie, dreapt a OA devine OB
se transf ormă într-un unghi egal şi de sens contra r.
-şi unghiu l BAO
218. Problemă. Cunoscînd distanţa dintre două puncte A, B şi razele lor
~ectoare, să se afle distanţa dintre puncte le A', B', inPersele celor date.

Triung hiurile asemen ea OAB, OA'B' (fig. 197) ne dau A'B' =BA. OA' OB

Înlocu ind în această relaţie pe OA' cu k/OA, oţinem A' B' =BA OA-OB
__k_·- •
A, B
O b s e r v a ţ i e . Raţionamentul nu mai poate fi aplicat dacă
(dacă
~i O sînt colinia re. Însă rezulta tul subsistă, ca mărime şi
ca semn am
vede dacă înlocui m
ales un sens pozitiv pe raza vectoa re comună). Aceast a se
A ' B' şi BA prin
OB ' - OA' =OB ,_ .
„.- - - Şl OA - OB.
OA
inverse
219. Teoremă. Tangentele în puncte le corespunzătoare a două curbe lor
sens contrar , cu raza Pectoare comună a puncte
formează unghiu ri egale, însă de
de contact. r al
Fie A (fig . 198) un punct de pe o curbă C; A' punctu l corespunzăto l
punct de pe C, vecin cu punctu l A, iar M' inversu
curbei inverse C'. Fie M un A', M,
său. Şă ducem la cercul care trece prin puncte le A,
o M' (217) tangen tele Ax, A' x'. Dacă punctu l M se va apropi a
nemărginit de A (şi, prin urmare , punctu l M'
de A'),
-""'
unghiu rile AA'M , A'AM ' vor tinde către O, ca şi MAx,
-""'
M' A' x', care sînt egale cu ele. Deci, dacă dreapt a AM
tinde către o poziţie limită AT, atunci Ax va tinde
către aceeaşi poziţie limită. Ca atare, dreapt a
A' x' va
avea o poziţie limită A 'T', făcînd cu raza vectoa re OAA'
acelaşi unghi ca şi AT, însă de sens contra r; şi, deoare ce
unghiu l M'A'x ' tinde către O, A'M' va tinde de asemen ea
către A'T'.
Corolar. Tangeatele în punctele corespunzătoare a două
curbe inPerse sînt simetrice în raport cu perpendiculara pe
mijlocu l segmentului care uneşte punctele de contact.
----,. O b serv a ţie. Cele de mai sus rămîn, eviden t,
raport cu
Fig. 198 adevărate dacă inversi unea devine o simetr ie în
o dreaptă. '
Teoremă. Două curbe se taie sub acelaşi unghi
ca şi inPersele lor (sau
simetr~cele lor), făcînd abstrac ţie de sensul de rotaţie.
punct
In adevăr, unghiu l format de tangen tele la două curbe într-un
inverse în punctu l coresp unzăto r A'
comun A şi unghiu l format de curbele
sînt simetr ice în raport cu perpen dicular a pe mijloc ul lui AA'.
Por fi
Corolar. Dacă două curbe sînt tangente, atunci şi inl'ersele lor
tangente.
 FIGURI INVERSE
163
220. Inve rsa unei drep te.
Teoremă. ln11ersa unei drept e este un cerc care trece prin
Fie xy (fig. 199) drea pta dată, a cărei inver polu l de in11ersiune.
să o căutăm, O fiind polu l
de inver siune . Să luăm un punc t oarec are
dete rmin at A, al cărui inver s
este A'. Fie acum M un punc t oarec are
de
• pe xy, iar M' inver sul său. Ungh iul form
at
de M' A' cu OM' este egal şi de sens contr
ar
cu ungh iul lui AM cu OA. El este deci cons tant,
cînd punc tul M variază pe dreaptă, iar locul
geom etric al punc tului M' este un cerc
care
trece prin punc tele O şi A'.
In parti cular , pute m lua ca punc t A X
punc tul H, proiecţia lui O pe xy, al cărui
inver s este H'. Ungh iul OM' H' este atun
ci
drep t şi vede m că cercu l inver s are tang enta
în O
paralelă cu dreap ta dată şi diam etrul Fig. 199
egal cu k/'8,
unde k este pute rea Q,e inver siune , iar '8 dista
nţa OH de la pol la dreaptă.
O h s e r v a ţ i e. Enunţul prec eden t presu
prin pol; în caz cont rar, ea ar fi prop ria ei pune că drea pta nu trece
inversă.
Coro lar. Figu ra in11ersă unui cerc care trece
prin pol este o dreaptă, anum e
perp endic ulara ridicată pe diam etrul polu lui
din punc tul inver s acelu ia care
este diam et,ral opus polu lui.
221. Figu ra inversă a unui cerc oare care.
Teoremă. ln11ersa unui cerc care
nu trece prin pol este un cerc.
1° Dacă pute rea de inver siune k este egală
rapo rt cu .cerc ul dat, acest a este prop riul cu pute rea p a polu lui în
său inver s, punc tele de intersecţie
cu o secantă oarec are dusă din pol fiind ,
evid ent, inver se două cite două.

'\

'

•·
Fig. 200
2° Dacă pute rea de inver siune k este oarec
va fi u0 cerc omo tetic cu prim ul (215) , avîn are (fig. 200) figur a inversă
d polu l ca centr u de asemănare şi
rapo rtul de asemănare k/p.

'·
 164 ASEMĂNAREA

222. Recip roc, două cercu ri oarec are C, C' (fig. 200)
unul ca inver sul celui lalt; şi aceas ta în două modu ri pot fi consi derate
diferi te, deoar ece le putem
consi dera ca omote tice în două feluri diferi te. Polul
de invers iune este atunc i
un centru de asemănare şi puter ea de invers iune este
egală cu p{iterea acestu i
pol în rapor t cu primu l cerc, înqmlţită ca rapor tul
de asemănare.
Acest e două inver siuni sînt, de altfel , sin~urele
în altul cele două cercu ri date. Într-adevăr dacă ele care transformă unul
sînt invers e în rapor t cu
un pol deter mina t S, întruc ît fiecare dintre ele este
propr iul său invers în
rapor t•cu acest pol, rezultă că aceste două cercu ri
sînt omote tice în rapor t cu
punct ul consi derat.
223. În ~onformitate cu raţionamentul prece dent,
dacă o secantă dusă
din centr ul de asemănare S taie ce1cul C în M, N şi
cercu l C' în M', N', astfel
ca M' să fie omolo gul lui M şi N' omolo gul lui N
în cele două cercu ri consi-
derat e ca figuri omote tice, atunc i punct ele inv~rse
vor fi de o pârte M, N',
iar de cealaltă M', N.
Acest e punct e au mai primi t nume le de punct e antiom
punct e care sînt în acelaşi timp omolo age şi antiom oloag oloage. Singu rele
l( sînt punct ele de con-
tact ale tange ntelo r comu ne duse din S.
Punct ele comu ne ale celor două cercu ri, dacă există
, sînt propr iile lor
antiom oloag e.
Coarda antiomoloagă a unei coard e din primu l cerc
doilea cerc care uneşte puhct ele respe ctiv antiom este coard a din al
oloag e ale eJStremităţilor
prime i ooard e.
224. Două perechi de punct e antiomoloage sînt situat e
şi, în consecinţă, două coarde antiomoloag
pe acelaşi cerc (217)
e se taie pe axa radicală (139).
· În afară de aceas ta, două coarde antiomoloage taie
polarele centru lui de
asemănare, în raport cu cercurile respectiPe, în două
punct e omoloage. În adevăr,
coard a N'P', antiom oloag a lui MQ (fig. 200), este
omolo aga lui NP, care
taie pe MQ într-u n punct I, situat pe polar a S în
ra'por t cu cercu l C (211)
şi al căru\ omolo g I' este, intersecţia lui N'
P' cu polar a lui S în rapor t cu C'.
Această dublă propr ietate ne perm ite să
ducem antiom oloag a unei coard e
date, fără a face să intervină extremităţile acesto
r coard e.
Ea se aplică, bineînţeles, tange ntelo r în punct e antiom
caz limită al coard elor de mai sus. oloag e, care sînt
O b s e r v a ţ i e. Dacă cele două cercu ri sînt confu
nr. 221), cele două coard e MQ, •N P, care unesc respe ctiv ndate (cazu l 1° de la
două punct e şi invers ele
lor, se taie pe ·polar a polul ui de invers iune S. Din acest
punct de veder e, polara
considerată joaciţ deci rolul de axă radicală
a celor două cercuri confu ndate , întru-
cît sînt consi derate ca invers e unul altuia în rapor
t cu S.
225. Dacă cele două cercu ri sînt egale , centr ul de
asemănare exter ior
fiind arunc at la infini t, omot etia respectivă se
reduc e la o translaţie, iar
inver siune a corespunzătoare la o simet rie; proprietăţil
e punct elor antiom oloag e
sillt, de altfel , aceleaşi ca în cazul gener al.
226. O dreaptă şi un cerc pot fi considerate de aseme
ÎnPerse şi aceas ta în două modu ri diferi te. Polii nea ca două figuri
de invers iune vor fi (220)
extremităţile diame trului perpe ndicu lar
pe dreaptă. Teori a punct elor antiom o-
loage ne condu ce deci să considerăm aceste punct e
drept C6Jltre de asemănare
ale cercu lui şi ale drept ei.
•
 FIGURI INVERSE 165

Dintre cele două coarde antiomoloage, una este dreapta dată şi, în con-
secinţă, mai putem spune că aceste două coarde se taie pe axa radicală, conform
celor de la nr. 158 (Constr. 1'2, Obs.).
În sfirşit, două drepte sînt simetrice una cu alta, în două moduri diferite,
axele de simetrie fiind bisectoarele unghiurilor formate de aceste drepte.
Coardele antiomoloage sînt înseşi dreptele şi ele se taie, deci, într-un punct fix.
227. ln două cercuri inYerse unul în raport cu celălalt, orioare cerc ~ care
trece prin două puncte antit1moloage este propriul său inYers, deoarece puterea
polului în raport cu acest cerc este egală cu puterea de inversiune. Acest cerc
taie deci cele două cercuri date sub ecelaşi unghi şi, dacă este t;rngent la unul,
el este tangent şi la celălalt.
Invers, oricar~ oerc ~ care taie două cert;uri C, C' (fig. 201) sub un acelaşi
unghi, intersectează aceste cercyri în patru puncte antio'moloage două cîte două.

Fig. 201

În adevăr, fie A, B; A', B' cele patru puncte de intersecţie, alese astfel
încît unghiurile egale (prin ipoteză) pe care le fac cercurile C, ~ în A, pe
de o parte, şi C', ~ în A', pe de altă parte, să fie de sens contrar; tot astfel,
pentru B, B'. Dacă S este punctul de intersecţie a dreptelor AA', BB', iar
k puterea acestui punct în raport cu cercul ~. atunci inversiunea de pol S
şi de putere k nu schimbă pe ~; ea transformă pe A în A' şi B în B' ; ea
transformă deci cercul C într-un· cerc care trece prin punctele A' şi B' şi este
tangent în A' la cercul C' (potrivit ipotezei şi celor de la nr. 219), deci care
coincide cu O' (90).
Această concluzie rămîne Yalabilă dacă cercul ~ este tangent la C şi C'.
Pentru a ne da seama de aceasta, este suficient să repetăm raţionamentul
de mai sus, luînd S la intersecţia dreptelor AA' şi BB', A şi A' fiind punctele
de contact, iar B şi B' celelalte două puncte de contact ale lui C şi C' respectiv
cu un cerc arbitrar care trece prin A, A' (fig. 201).
De altfel, în acest din urmă caz, propoziţia precedentă rezultă din teo-
rema de la nr. 144, deoarece punctele de contact sînt centre de asemănare, unul
pentru ~ şi C, iar celălalt pentru ~ şi C'. Ele sînt deci coliniare cu centrul de
asemănare S al cercurilor C, C'. Vedem de asemenea că centrul de asemănare S
~te exterior, dacă contactele sînt de aceeaşi natură 1 ) şi i~terior, în cazul contrar.

1 ) Adică ambele exterioare sau ambele interioare.

166 ASEMANAJU!A

Bineînţeles, raţionamentele de mai sus rămîn valabile, dacă unul dintre

cercurile C, C', sau amîpdouă, sau cercul l:, sînt înlocuite prin drepte.
227 bis. Dacă cercul l: ar tăia cercurile C, C' sub un unghi drept, am putea
asocia arbitrar punctele de intersecţie, pentru a le considera drept antiomo-
loage. Aceasta, deoarece două unghiuri drepte pot fi considerate totdeauna (înlo-
cuind, la nevoie, una dintre laturile unuia prin prelungirea ei), ca fiind egale şi
de sensuri contrare. Prin urmare, un cerc care taie cercurile C, C' sub un unghi
drept se corespunde cu el însuşi, în ambele inversiuni care ne permit să trecem
de la C la C'.
228. Dacă inversiunea de pol S, care transformă cercurile C şi C', unul
în altul, are un cerc de inversiune, acest cerc de inversiune r taie sub un unghi
drept cercul :E, deoarece puterea punctului S în raport cu :E este egală cu
puterea de inversiune.
Această P.roprietate corespunde proprietăţir bisectoarelor unghiurilor
a două drepte. În adevăr, acestea formează locul geometric al centrelor cercuri-
lor tangente la cele două drepte; aceasta echivalează cu a spune că unul dintre
aceste cercuri taie una sau alta din bisectoare sub un unghi drept. Vedem aici că
orice cerc :E tangent la C şi la C' sau, mai general, orice cerc care taie pe C
şi pe C' sub un acelaşi unghi, taie ortogonal cercul r, sau cercul analog avînd
ca centru celălalt centru de asemănare (dacă aceste cercuri există).
Cercul r există întotdeauna dacă cercurile C, C' sînt secante: el trece, în
acest caz, prin punctele de intersecţie .
În general, dacă există, el are, cu C şi C', aceeaşi axă radicală„ deoarece
aceste trei cercuri admit (227 bis) aceeaşi serie de cercuri ortogonale .

EXERCIŢII

2-'2· Dacă două puncte stnt inverse ln raport cu un cerc, distanţele lor la-un
punct oarecare de pe acest cerc sînt într-un raport constant-.
2-'3. Să se demonstreze că în cazul în care cercul dat taie dreapta într-un punct I,
exerciţiul 68 poate fi redus la exerciţiul 65, printr-o inversiune de pol I.
2„. Printr-un punct A, comun la două cercuri, ducem două secante AMM', ANN',
care taie primul cerc în M, N, iar pe al doilea în M', N ' . Cercurile AMN', ANM' se
taie in A şi intr-un al doilea punct al cărui loc geometric se cere, dacă cele două
secante iau, independent una de alta, toate poziţiile posibile in jurul punctului A.
2-'S. Inversele cercurilor care au aceeaşi axă radicală sînt cercuri avînd, de ase-
menea, aceeaşi axă radicală.
2"6. Să se transfor.me prin inversiune definiţia circumferinţei (7).
Regăsim astfel teorema de la nr. 116. .
2-'7. Luînd figura inversă a unui cerc, care este punctul al cărui invers este centrul
cercului transformat? „
2"8. Două cercuri date pot fi transformate totdeauna, printr-o aceeaşi inversiune,
fie in două drepte, fie în două cercuri concentrice.
2-'9. Fiind date trei puncte coliniare, să se determine pe dreapta respectivă un
al patrulea punct, astfel încît, printr-o inversiune în raport cu acest punct, transformatele
celor trei puncte date să formeze pe dreaptă două segmente egale.
250. Două figuri stnt una transformata celeilalte printr-o inversiune S. Le su-
punem. pe am în două aceleiaşi inversiuni. T. Să se demonstreze că noile figuri astfel eb-
ţinute sînt tot două figuri inverse şi să se afle noul pol de inversiune. Să se examineze,
 PIG UU INV llSB
167
tn par ticu lar, caz ul ln care
put ere a inv eni uni i S este
aiun e este atu nci tran sfo rma pozitivă. (No ul cerc
tul cer cul ui inv eni uni i S de inv er-
251 . Une i figu ri A i se apl prin inv ersi une a T).
apo i ace stei a i se aplică o inv ici o inv ersi une S, care o' tran sfo rmi lntr -o figu
ersi une S ' , care o transform ră B,
stre ze, con side rtnd num ai ă tntr -o figu ri A'. Si
caz ul tn care put eril e lui ee dem on-
1° că put em prin tr-o inv ersi Ş ti ale lui S' atat poz itiv e,
A, A ', fie tn două figu ri une T, con ven abi l aleasă,
să transformăm figu
om otet ice, fie tn două 'fig rile
exc lud reci pro ci); uri ega le; cele clouă posibil
iU.ţi se
2° că put em găsi, tntr -o infi
nita te' de mo dur i, o pere che
valmtă cu per ech ea de inv ersi uni S , S~ ech i-
S, S'; cu alte cuv inte , astf 1
• con sec utiv asu pra figu rii A el, Inc it inv ersi uni le S ,
(cum au fost şi S, S ') să duc S', efe ctu ate
ă
1
ln par ticu lar, put em înlo la o aceeaşi figură finală
1
cui totd eau na cele două A'.
precedată sau urmată inv ersi uni dat e prin tr-o inv
de o sim etri e, cu excepţia ersi une
A fÎ A ' stn t asem ene a) ; unu i sing ur caz (ce l tn care
figu rile
3° ln ce caz tran sfo rma tele
1e obţin una din cealaltă prin inv ersi une a T, definită la 1°,
prin tr-o translaţie? ale figu rilo r A,A '
4° ce se lnttmplă dacă
efectuăm de ma i mu
S, S ' (adică dacă transform lte ori în 'ir operaţiile suc
ăm pe A' prin inv ersi ces ive
prin S' tn A ", pe ace asta une a S tntr -o figură B',
prin S ln B , a cărei tran
1 pe ace asta
Se poa te tntt mp la să regăsi sformată prin S' este
m, ln cele din urm i, A'" etc. )?
252 . Efectuăm suc cesi v (ca figu ra iniţială A?
dem ons trez e (nu mai pen tru ln ex. 251 ) inv ersi uni oar eca re Sy S , S etc.
caz uril e tn care put eril e de 1 Să se
9ir de operaţii poa te fi tnlo inv ersi une sin ' poz itiv1 e) că
cui t prin tr-o singură inv erai ace st
două sau de trei 1im etri une , precedată llfU urm atl de
i, cu condiţia ca figu ra iniţ una ,
(ex. 251, 2" ti ex. 94) . ială ti cea finală A
nu fie ase men ea
251 . Pre sup unt nd că inv ersi
ae afle un pun ct care să rev uni le S1 , S1 , S . •• (ex. 252
ină tn poziţia sa iniţ
1 ) stn t tn număr imp ar, să
ială prin ace ste oper
253 bis. Să se însc rie lntr aţii efec tuat e suc ces
-un cerc un pol igo n ale căru iv.
pun cte dat e sau stn t par alel i latu ri trec resp ecti
e cu dre pte dat e (ex. 253) v prin
254. Pe o tangentă fixă la .
1eg men te var iab ile TM , un cerc , por nin d din pun ctu
TN , al căror pro dus este tnsă l de con tact T, luăm dou
ă
cerc ul dat , dia me tral opu con stan t. Fie T' pun ctu l
s lui T. de pe
1° Să se dem ons trez
T'N cu cerc ul dat , dre apt ae că, dacă uni m pun ctel e de intersecţie ale dre pte
astf el obţinută trec e prin tr-u lor T'M ;
2" Aceeaşi problemă pen tru n pun ct fix.
lalt e tan gen te, dus e la cerc dre apt a care uneşte pun ctel
ul dat prin pun ctel e M, N e de con tact ale
3° Si se afle locu l geo met ric (se red uce la cel pre ced ent)celo r-
al pun ctu lui .
gen te. de intersecţie ale ace ator
din urmă tan -
255 . Din tr-u n pun ct O, lua
taie cerc ul ln M, N. Cer cur t tn pla nul unu i cerc
ile avl nd ca dia met ri resp , duc em o secantă variabilă, car e
dat tn M', N'. Să se afle ecti v OM , ON taie din nou
locu l geo met ric des cris de cer cul
MN , M 'N' , dacă' sec ant a pun ctu l de intersecţie al
se rote tte tn juru l pun ctu dre pte lor
256. Dacă un cerc var iab il lui O.
tot 1ub un ung hi con stan taie sub ung hiu ri con stan
t oric e cerc fix avt nd acee te două cerc uri fixe , el taie
257 . Pe două seg men te dat aşi axă radicală cu
e AB , CD , situ ate pe ace prim ele două.
de cerc cap abi le de acelaşi eaş i dreaptă, des crie
ung hi V. Să se afle , ctn d ung m arc e
al mij loc ulu i coa rde i com hiu l V variază: 1° loc ul geo
une a cerc uril or din care met ric
al pun ctel or lor de lnteraec fac par te arc ele; 2° locu l
ţie, cu alte cuv inte geo met ric
ved em seg men tele de dreapt , locu l geo met ric al pun ctel
ă AB , CD 1ub ung hiu or din care
ex. 219 bis). ri ega le iau sup lem ent are
(a se folo si

I) Cu excepţia caz ulu i la care

caz limită com un, deo arec te face alu zie ln 3" 9i
e tranllaţia este o lim itl a care poa te fi com ide rat ca
om ote tiei . un
 168 ASBMĂNAREA

C.A.PITOLUL VI
PROBLEME REFERITO ARE LA CERCURI TANGENTE

229. Problemă. Să se ducă un cerc care să treacă prin două puncte date şi
să fie tangent la o dreaptă sau la u,n cerc dat.
Am mai rezolvat această problemă (159). Inversiunea ne permite însă
să dăm o altă soluţie. În adevăr, dacă transformăm figura prin raze vectoare
reciproce, luînd ca pol unul dintre punctele date, atunci cercul căutat se
transformă intr-o dreaptă care trebuie să treacă printr-un punct cunoscut
şi să fie tangentă la un cerc cunoscut (inversele celui de-al doilea punct şi
cercului dat).
230. Problemă Să se ducă un cerc care să treacă printr-un punct dat şi
să fie tangent la două drepte {sau cercuri) date.
Prima metodă. Cercul căutat corespunde lui înauşi în una din cele două
inversiuni (sau simetrii) care transformă una în alta libiile date. Cunoaştem
aşadar, în afară de punctul dat, un al doilea punct, anume transformat ul
celui dintîi prin inversiunea sau prin simetria considerată, şi revenim la pro-
blema precedentă. Putem avea patru soluţii , deoarece problema precedentă
are două.
A doua metodă. Să luăm inversa figurii considerate , polul fiind punctul
dat. Revenim la problema tangentei comune la două cercuri.
231. Problemă. Să se
ducă un cerc tangent la trei
cercuri date.
Problema se reduce la
cea precedentă.
În adevăr, fie C, C' ,C"
(fig. 202) cercurile date de
raze r, r', r" şi O un cerc de
rază R care , pentru a fixa
ideile, este tangent exte-
rior la toate trei. Un
cerc de centru O şi de rază
R + r" va trece prin centrul
cercului C" şi va fi tangent
la cercurile concentrice cu
cercurile C, C' şi avînd ca
Fig. 202 raze diferenţele razelor r, r'
şi respectiv r ".
Am trata într-un mod analog cazul în care contactele nu ar fi toate
exterioare, anumite diferenţe devenind sume şi invers.
232. Vom rezolva aceeaşi problemă printr-o metodă cu totul diferită
(soluţia lui Gergonne).
Fie:1, B, C cercurile date. Să căutăm mai Întîi un cerc (fig. 203) avînd
cu cercurile date contacte de aceeaşi speţă, în punctele a, b, c.
 PROBLEME REFERITOARE LA CERCURI TANGENTE
169

Dacă există un astfel de cere, 1ţtunci există în mod _necesar şi un al doi-

lea 1 ), 1:' , În adevăr, centrul radical I al celor trei cercuri date are aceeaşi
putere în raport cu cele trei cercuri; luînd această putere ca putere de inver-
siune şi punctul I ca pol , inversiunea nu va schimba cercurile date şi va
transforma cercul L într-un cerc I:', tangent la A, B, C în punctele a', b', c',
inversele pupctelor a, b, c. Contactele vor fi, de altfel, de aceeaşi speţă, adică
aceeaşi ca pen'tru I:, sau contrară, după cum I este pentru cercurÎ'le I:, :!:'
un centru de asemănare exterior sau interior.

I .

Fig. 203

Vom demonstra că axa radicală xy a celor două cercuri căutate este toc-
mai axa de asemănare directă (145) a celor trei ce'rcuri date. În acest scop,
ducem dreptele ab, a' b', care se taie în S. Punctul S este situat pe axa radicală
a cercurilor I:, I:' , deoarece punctele aa', bb' sînt inverse două cite două în
ra~ort cu punctul I. Acest punct S este însă centrul de asemănare exterior
al.cercurilo r date A, B (227). De asemenea, am putea vedea că axa radicală
:xy trece prin celelalte două centre de asemănare exterioare ale cercurilor date.
1) :E' este distinct de 4, deoarece punctul a' este distinct de a dacă dreapta Ia
nu este tangentă
la A, tot astfel, ar urma ca Ib să fie tangentă la B, iar Ic la C. Dacă
tnsă a, b, c ar fi tn acest fel alese, cercul abc ar fi ortogonal şi nu tangent la A, B, C.
 17 0

· Acestea fii nd sta bi

ta ct o, a' ale lu i A cu lit e, BI du ce m t~gentele co mu ne tn pu
deoarece pu nc tel e a, l:, l:' . Pu nc tu l at un de se tai e ac es te tan ge nc tel e de con-
Inel, ac es t pu nc t « esa'te stn t un ul in ve nu l ce nt e es te pe xy ,
po lu l lu i aa ' în ra po lui lal t tn ra po rt cu pu ne tu l J.
At ad ar , coarda aa ' tre rt cu ce rcu l A.
raport cu cercul A. ce pr in po lul p al ax
ei d6 Memănare direct
ă· xy în
Sî nte m as tfe l condu~
i la următoarea
constr
radical I 1i az a d6 Me ucţie:
Se t:Utsrmină ce ntr ul
da te. Se uneşte pu nc mănare directă
tul I cu po lii p, q, r
ai lu i xy în raport
xy a ce rcu ril or
Dreptel.e Mt fel obţinu
te tai e respepti11 cu aceste ce rcu ri.
căutate a, a' ; b, cercuril.e corespunzăto
b'; c, c'. are în pu nc tel e
233. Ne rlm îo e să arăt
ca re sa tis fac condiţiil ăm el ac ea stl construcţie be va
e ce ru da efe cti v ce rcu ril e
• ln ac es t scop, vom de te.
fel ul arătat, sîn t an mo ns tra el pu nc '
tio mo loa ge două cit e tel e a, b, c, a' , b', c', obţinute în
ln adevăr, să că două în ce rcu ril e
cu l A. Ac ea stl coardă utăm, în ce rcu l B, an tio mo loa ga co ard eite.
da
1° cele două co ard e se es te de te rm inată (224) pr in aa' di n ce r-
tai următoarea condiţ
ca re ele tnt îln es c po lar e pe ax a ra di ca li a ce rcu ril or A, ie du bl i:
B; 2°
1° pu nc tu l J, intersecţ ele lu i S în ra po rt cu ce rcu ril e lor stn t om pu nc tel e în
ia olo
B; 2° pu nc tel e p, q, po lu i aa ', bb ', aparţine ax ei rad ica le a ce age. Da r:
S în ra po rt cu ac es te lii lu i xy în ra po rt cu A, B, sîn t sit ua rcu ril or A ti
te
tia de ce nt ru S şi ca rece rcu ri 'i ac es te pu nc te sîn t om olo ag e, deoape po lar ele lu i
rece în om ote -
xy corespunde ei însătine pe rm ite să tre ce m de la ce rcu l A la cercu
şi, în consecinţl,
om ol oa gl a lu i aa ' es po lii săi se co res pu nd l B, dr ea pt a
te de ci bb '. To t as tfe l, . Coarda an ti-
tn ce rcu ril e C, A, iar
coardele cc', bb' în ceco ard ele cc ', aa ' sîn t an tio mo loa ge
Vom no ta cu b, rcu ril e C, B.
el ac es te pu nc te sîn t c, an tio mo loa ge le lu i a (d eo ca md atl flr l
an a
lu i a' . Pr in pu nc tel e tio mo loa ge în tre ele ); b', c' vo r fi atu nc i anfi de mo ns tra t
a, b, c, vo m face să
a' , b', c', un cerc tre ae l un cerc l:, iar tio mo loa ge le
l:' . pr in pu nc tel e
Aceste două cercuri
aîn t un ul in11eraul ce lui lal
deoarece pu nc tel e a,
a' ; b, b'; c, c' sîo t t m ra po rt cu pu nc
ac es t pu nc t: ce rcu l inv două tul I,
ers al lui abc nu po ate cit e do11ă inv ers e în ra po rt cu
Ax a radicală a ac fi de ctt cercul a'b
tre bu ie să tre ae l, pe estor cercuri este xy . Io adevăr, această 'c' .
de o pa rte , pr in inters axă ra di ca li
pa rte , pr in intersecţ ecţia lu i ab , a'b
ia lu i ac , a'c '. ', iar pe de al ti
Fi e atu nc i at pu nc tu
Ac es t p)lnCt es te sit 1 l de intersecţie
ua t pe xy , deoarece al tan ge nte lor în a, a' la ce rcu l A.
şi pe ye rp en di cu aa ' tre ce pr in pu nc tu
lar a tn mi jlo cu l lu i l p; el se află
lnsă pu nc tu l« , în ca aa '.
ril e l:, l:' , se află to t re se tai e tan ge nt
pe xy , tn tru ctt aceast ele duse to a, a' res pe cti v la cercu-
ril or l:, l:' ; în consec ă dr ea pt l es te ax
a rad
deoarece tan ge nte le inţl, el se află şi pe pe rp en dic ula ra pe mi icală a cercu-
at1a, at a', du se jlo cu l lu i aa ',
At ad ar , pu nc tel e «, at1 res pe cti v la ce rcu ril
co inc e l:, l:' , stn t eg ale .
a, a' . Deci ele stn t tan 1 id şi ce rcu ril e l:,
ge nt l:' sîn t tan ge nt e la A
23-t. Am căutat un cerce, de as em en ea , la B ti la C, tn b, b'; c, c' ln
Am gi si ce rcu ril e ca re l: ca re să aibă co nta cte de (227).
au cu A, B, C co nta ac ee ati speţl
în consideraţiile de
ma i su s, ax a directă cte de speţl di fe rit l, cu A, B, C.
cu ax ele de asemănar lnl oc uin d,
e inv ers e.
 PROBLBMB REPERITOAJUf LA CERCURI TANGENTB
171

Dat fiind că există patru axe de asemănare, problem a cercurilo r tangente

poate avea opt soluţii. Însă toate aceste soluţii, sau o parte dintre ele, pot lipsi;
aceasta se va întîmpla dacă dreapta Ip, de exemplu , nu taie cercul A. Se vede
că, dacă puterea punctulu i I în raport cu cele trei cercuri date
este negativă
şi, în consecinţă, punctul I este interior acestor cercuri, atunci
cele opt soluţii
există toate. Ele există de asemene a toate, dacă cercurile date
sînt exterioa re
unele faţă de altele, cum se vede uşor discutîn d problem a prin metoda de la
nr. 231.
235. Soluţia lui Gergonne se aplică şi dacă unul sau două dintre cercurile
date sînt înlocuite prin puncte sau prin drepte, cum ne putem da seama reluînd,
în aceste noi condiţii, raţionamentele de la nr. 232. Totuşi, construcţia nu se
aplică decît la determin area punctelo r de contact cu cercurilll . În particu
Iar,
ea nu mai dă nici un rezultat dacă toate cercurile sînt înlocuite prin puncte sau
prin drepte.
236. Soluţia lui Gergonne îşi pierde valabilit atea în anumite cazuri
particula re. În adevăr, dacă cercurile date au centrele în linie dreaptă, atunci
centrul radical şi cei trei poli ai fiecărei axe de asemănare sînt aruncaţi la
infinit, în direcţia perpendiculară pe această ' dreaptă. Vom putea evita
această configuraţie particulară, supunînd figura la o inversiu
ne.
Reciproc , trei cercuri pot, în general, să fie transform ate printr-o aceeaşi
inve.rsiune în trei cercuri avînd centrele în linie dreaptă. Pentru aceasta va fi
suficient , ca puterea comună a centrulu i radical în raport cu cercurile date să
fie pozitivă şi, prin urmare, să existe un cerc care să le taie pe toate trei sub un
unghi drept. Dacă luăm ca pol de inversiun e un punct oarecare al acestui cerc,
vom transform a cercurile date în alte trei care sînt tăiate sub un unghi drept
de o aceeaşi dreaptă, deci care au centrele pe această dreaptă.
Inconven ientul pe care l-am constata t ar dispare, în consecinţă, dacă
am ajunge să folosim în soluţia de mai sus numai proprietăţi care nu se
schimbă prin inversiun e, cum ar fi contactu l a două cercuri,
unghiul a două
cercuri etc. În adevăr, putem modifica în acest sens soluţia lui Gergonn e 1).

EXERCIŢII

258. Să se ducă prin două puncte un cerc care intersectează un cerc dat
sub
un unghi dat.
259. Să se ducă un cerc ortogonal la două cercuri date şi tangent la un
al
treilea cerc dat.
Mai general, să se ducă un cerc ortogonal la două cercuri date şi tăind
un al
treilea cerc dat sub un unghi dat (v. ex. 248).
260. Prin două puncte A, B, ducem două cercuri tangente la un acelaşi cerc
C
şi un al treilea care îl taie ortogonal . Să se demonstre ze că
acest din urmă cerc împarte
tn două părţi egale unghiul celorlalte două cercuri şi că centrul său este punctul
de
intersecţie al tangentel or lor comune (229).
261. Printr-un punct A, ducem cele două cercuri tangente (cu contacte de
aceeaşi
speţă) la două cercuri date şi un al treilea care taie
ortogonal aceste cercuri. Să se
demonstre ze că acest din urmă cerc trece prin al doilea punct B, comun primelor
două
şi are proprietăţile indicate în exerciţiul 260.

I
1) V. nota C de la sftrşitul volumulu i.
 172 ASBM ANAR l!A

262. După ce am dus prin punc tul

A cele două tang ente ca în exerciţiul
P, Q, punc tele lor de cont act cu prim 261, fie
celălalt.
ul cerc dat, iar P', Q' punc tele de
cont act cu
1° Cerc urile APQ , AP'Q ' sînt tang
cerc, desp re care este ~orba la ex. ente între ele. Ele taie ortog onal
261. al treile a
2° Cerc urile APQ , BPQ (B fiind , ca
la ex. 261, al doile a punc t comu n
rilor APP ', AQQ ') stnt unul inver sul al cercu -
AP'Q ', BP'Q ', în rapo rt cu al doile acelui lalt în rapo rt cu prim ul cerc dat, iar cercu rile
cerc.
3° Ce devi n acest e enunţuri, dacă
înloc uim cercu rile date prin drep
demo nstre ze că, în acest caz, cercu te? Să se
rile APQ , AP'Q ', BPQ , BP'Q ' s!nt
263. Să se ducă un cerc caro treco egale între ele.
print r-un punc t dat şi este tang ent
drep te date , cons truin d un cerc oarec la două
are C, tang ent la cele două drep te şi
cul dat trebu ie să fie omo tetic ul lui C obse rvînd că cer-
în rapo rt cu punc tul de concurenţă Pal
264. ~ă se ducă, print r-o m<'todă acest or drep te.
analogă, un cerc tang ent la două
• un cerc dat (drea pta care uneşte drep te şi la
P cu punc tul de cont act taie cercu
sub acelaşi ungh i). l C şi cercu l dat,
265. Aceeaşi prob l emă, dacă cele
două drep te sînt înloc uite
conc entri ce. (Se va folos i cercu l conc prin două cercu ri
al cercu lui căutat cu al treile a cerc entri c cu cele date, dus prin punc tul
dat) . de cont act
266 •. Două cercu ri varia bile sfnt tange
nte fieca re cu două cercu ri fixe şi, totod
tang ente între ,ele. Să se afle loeul ată,
geom etric al punc tului lor de cont act.
de la nr. 230 ne arată în ce condi (Prim a metodă
ţii două cercu ri tangenţe
pot avea punc tele lor comu ne conf la cele două cercu ri date
unda te).
267. Cent rele celor opt cercu ri tange
nte la trei cercu ri date sînt situa te,
două, pe perp endic ulare
le duse din centr ul radic al pe cele două cite
268. Dint r-un punc t inter ior unui ungh patru axe de asemănare.
i, să se ducă o secantă care să form
latur ile aces tui ungh i (nepr e lung ite eze cu
dinco lo de vîrf) un triun ghi de perim
[Se va fo losi meto da indirectă (ex. etru mini m.
174) şi ex. 90).

CAP I TOL UL V II
PROPRIETĂ ŢI ALE PATRULATERULUI INSCRIPTIB
IL.
INVERSORUL LUI PEAUCELLIER

237. Teor ema lui P t olem eu. Produsul

în cerc este egal cu sum a produselor latur diagonalelor unu i patr ulat er înscris
. ilor opuse.
Fie patr ulat erul ABCD (fig. 204),
însc ris într- un cerc . Să facem o
t ransformaPe prin inve rsiu ne, luîn d
ca pol pun ctul A. Cercul ABC D se
tran sform a într -o· dreaptă care va trec va
e prin punc tele B', C', D' inve rsele
punc telor B, C, D. Dacă C este vîrf
ul patrulat erul ui dat, opus lui A,
p unct ele B, D se vor afla de părţi dife
rite ale lui AC, şi ca urm are punc tele
B', D' vor avea şi ele aceeaşi poziţie;
B' ş1 D' şi voni avea (în valo are abso lută) pun ctul C' va fi deci situ at .într e
'
B'D ' = B'C ' C'D '. +
Ave m însă (218), dacă pute rea de inve
rsiu ne este k
B'D '=D B k , B'C '=C B
AB • .liD k , C'D '=D C k
AB • AC AC · AD
 PROPRIETĂŢI ALE PATRULATERULUI INSC RIPTI
BIL. INVE RSOR UL LUI PEAUCELL
IER 173

Sub stitu ind aces te valo ri, înmulţind

obţinem
cu AB ·AC ·AD şi împărţind cu' k,
· ·
AC · BD = AD · BC + AB · CD.
•

'

Fig. 20tt /
Fig. 205

237 bis. Pro prie tate a de mai sus este

caracteristică pen tru ' patr ulat
insc ript ibil. Ace asta rezultă din erul
următoarea
Teoremă. Într -un patr ulat er nein8cri
ptibil, proăusul diagon(ilelor este mai
' mic âecît sum a produselor laturilor
opuse (şi mai mare decît diferenţa lor)
Fie patr ulat erul nein scri ptib il ABC .
D (fig. 205). Dacă repetăm cu aces
patr ulat er construcţia precedentă, pun t •
ctel e B', C', D' nu vor mai fi în
dr<:aptă, ci vor form a un triu linie
ngh i.
Însă valo rile găsite la nr. 237 pen
tru C' D', D' B', B'C ' sînt proporţi
nale cu prod usel e DC • AB , BD • o­
AC, CB • AD . Dec i oric are dint re
prod use este mai mic d.ecît sum a aces te
celo rlalt e două.
238. Relaţia lui Ptol eme u rămîne vala
bilă şi se demonstrează în acel
mod .dacă cele patr u· pun cte A, B, aşi ,
C, D, în loc să fie pe un acelaşi cerc
coli niar e şi se succ ed în ordi nea A, , sînt
B, C, D (fig. 206). · Aşadar, dacă patr
u
AI ~ co o·
I
C"
I

Fig. 206

puncte sînt coliniare, produsul segm I '

entelor care se supr apu n parţial este
cu sum a produselor segmentelor care egal
nu se supr apu n parţial.
Ţinînd seam a de sem ne, avem
, oric are ar fi ordi nea celo r patr u pun
cte:
AB : CD + AC · DB +A D · BC
= O.
Ace asta se demonstrează relu înd raţi
onamentul de la nr. 317 ;
relaţiile pe care le-a m folo sit în adevăr
sint adevărate ca mărime şi ca sem
n {218, Obs .).
174 ASEMĂNAREA

239. Problemă. Curţoscînd coardele AB , AC (fig. 207) a două arce apar-

ţinînd unui cerc de rază R , să se afle coarda arcului egal cu suma sau cu diferenţa lor.
Este problema pe care am rezolvat-o la nr. 174 pentru a calcula laturile
diferitelor pentedecagoane regulate .

Fig. 207 Fig. 208

1° Fie arcele AB, AC luate în sens contrar, astfel ca arcul BC să fie

suma lor. Să ducem diametrul AA'. Vom avea
AA' = 2R ;
Patrulaterul inscriptibil ABA'C ne dă

BC • AA' = AB • A'C +AC • A' B,

relaţie în care totul este cunoscut, cu excepţia lui BC, şi din care obţinem

BC= AB V4R2 - A C1 + ACY4R2 - AB2.

2R
2° Fie arcele AB, AC1 luate în acel aşi sens, astfel ca arcul BC1 să fie
diferenţa lor. Patru lat~ru l inscriptibil AA'C1 B ne va da, de astă datll,
A'B • AC1 = AB • A'C1 + AA' • BCu
de unde obţinem

BC = A ' B·ÂC1 - AB·A'C1 = A C1 V4 R 2 - AB2 - AB V4R 2 - AGf .

· 1 AA' 2R

240. Teoremă. Diagonalele unui patrulater inscriptibil sînt în acelaşi

raport ca sumele produselor\ laturilor care se întîlnesc în extremităţile lor.
Fie patrulaterul inscriptibil ABCD (fig. 208), ale cărui diagonale se
taie în O.
Triunghiurile OAD, OBC sînt asemenea (131) ş i dau
OA AD OD
- =-=-·
OB BC oe
ceea ce se mai poate scrie
OA OB oe OD
AB. AD AB · BC
---------
BC · CD AD • CD
 PROPRll!TAT
I ALE PATR
ULATERULUI
INSCRIPTIB
IL. INVERS
ORUL LlJI
T o t as tf el , PE A U CE W ER
tr iu n g h iu ri le 17 5
as em en ea O
A B , OCD d a
OA u
-= A -
B O A
OD sau OD
ce..,ea ce arată că
CD A B ·A D - - - - 6
cele p a tr u ra A D ·C D
p o ar te
OA
OB
A d .A D oe OD
11tnt eg al e. A I A B ·B C
I B C ·C
D CD .
p e a l d o il ea d u n tn d te rm en cu te rm DA
cu a l p a tr u en p ri m u l ra
__ f_____ _____
le a , ob
__ ,
ţinem p o rt cu a l tr ei le a, pr
ec11m şi

Altă demons
+
AB · AD
C
__ B C .C D
BD

la tu ri a1e p at traţ ie. F ie A

A B ·B C +C D ·A D
ru la te ru
B = a , BC =
la tu ri , obţi lu i. S cb im b b, C D = c,
ar ce lo r av in em iarăşi p at ru la te re in to at e m o d u ri le p o si b A = d cele p a tr u
n in d în D
d d re p t co ar sc ri p ti b il e în il e o rd in ea ac
în tr eg . F ii n d e pe a , b, acelaşi ce
d cl ar că c, d m r în ce
rc , d eo ar ec e es to r
permutăr
i 1e
p u te m al eg e în to td te az ă d su m a
ea u n a ca pr e a fi egală cu ce rc u l
imă latură
pe a, avem
abcd, adcb,
acdb, abdc,
adbc,
Însă ce ac bd.
p a tr u la te r: le două permutări d in tr
es te a , b, c, e ex em p lu , în p a tr u la -u n acelaşi rî n d o ri zo n
d
d te ta
se n s co n tr ar , dacă le c it im în se n su ru l A B C D (fig. 209) , l n e d a u acelaşi
. N e ră,mîn l săgeţii, şi o rd in ea la tu
co re sp u n d ce d a ri
le tr e i p at ru ec i cele tr e i permutări , d , c, b, dacă le c it im lo r
la te re A B C abcd, acdb, în
D, ABEF,
A B G H (fig. adbc, cărora le
209) .

F ig . 209
În tr u c ît ar cu
~i la fe l ar l BF
cu l B H cu A es te eg al cu ar cu l A C
tr ei d ia g o n E şi ar cu l B D , ca su m e al
al e
te o re m a lu i e d is ti n ct e: A C = B F cu AG, cele tr e i p at ru u n o r ar ce eg al e,
P to le m eu p =x, BD=A la te re n -a u
r A B E F , A G = y , A E = B H = z ; ap ec ît
at ru la te re lo d
B G H , av em li cî n d
x z. ,. . a d +
e u n d e, p rm
împărţire,
bc, yz =
ab + c d ,
obţinem
ra p o rt u l căut
at.
 176 . ASEMĂN AREA

240 bis. Problemă . Să se calculeze diagonalele x, y ale unui patrulater

inscriptib il, ale cărui laturi sînt a , b, c, d. '
Cunoaştem pfodusul

xy =ac+ bd
ş1 raportul
x ad + bc
-=
y ab +cd •
Înmulţind m embru cu membru aceste două egalităţi, obţine m
Q
x~
(ac + bd)· (ad
+ bc)
= "------'- -'-----
ab +cd
la fel obţinem pe y 2 •
Probleml. Cunoscî.nd laturile a , b, c, d ale wmi patrulater inscriptibil , să se
calculeze raza cercului circumscris . ,
In lriunghittl ABD (fig. 20 4 sau 208), raza R a cercului circumscri s este d ată
(130,130 bis) de formula
1 1 2
a d ·BD
R2 = - - - - ----------
[(a 2+ d) 2- BD' ] [BD - (a - d)1 ]
Să înloc uim BD = y prin valoarea pe car e am găs it-o; avem

(a + d)' _ BDZ = (a + d)1 (ad + bc) - (ac + bd) (ab + cd) =

ad + bc
ad• [(a + d)2 - (b - c)1 ) ad (a + d + b - c) (a + d + c - b) ;
ad + bc ad + bc
BD2 _ (a _ d)l = ad (b + c + a - d) (b + c + d - a)
ad + bc
Vom avea deci
Rt = (ac + bd ) (ab + cd) (ad + bc)
(b + c + d - a) (c + d + a - b) (d + b + a - c) (b + a + c - d )
ex presie ind e pe nd entă d e ordinea la turilor , po trivit obse r va ţiil o r făc ute ma i sus (240).
Notînd cu p semiperime trul (2p = a + b + c + d), m a i putem scrie
R' = --'-(a_
c_+
_b_
d~) ~(a_b_+_c_d~)~(a_d_
+_bc~)__
16 (p - a) (p - b) (p - c) (p - d)
241. Inversorul lui Peaucellie r.
Teoremă . Fie MPM'Q un romb ; O un punct astfel că OP=OQ (fig. 210).
Să presupunem rombul articulat (46 bis) şi lungimile (egale) OP, OQ constante,
punctul O rămînînd fi x . Astfel fiind, punctele M, M' por descrie două figuri
inPerse una faţă de cealaltă.
În adevăr , pe de o parte , punctele M , M ', O, toate egal depărtate de
P ş i de Q, sînt situate pe aceeaş i dreaptă, anume perpendicu lara pe mijlocul
lui PQ. Pe de a ltă parte, să descriem din P ca centru, un cerc care trece prin
punctele M şi M' . Produsul OM . OM' va fi egal cu puterea punctului O
în rapoh cu acest cerc, adi că , cu OP 2 -PM 2 • El va fi deci constant.
 PROPRIBTATI ALE PATRULATEllU
LUI JNSCIUPTIBIL. INVERSOR
UL LUI PBAUCBLUER 177
Această teoremă ne peu nite
să
mit inte res teor etic şi chia r prac rezo lvlm o problemă care pre zint l un anu ·
tic.
Inst rum entu l care serveşte la tr'as
prin definiţie: cele dou l vlrf uri rlm area cerc uril or, comptJRul, este
lalt , cu condiţia de ·a ave a o frec în la o distanţă constantă unu l de exa ct
celă­
are suficientă la cap ul com pas ului
Dimpotrivă, rigl a nu este .
exactă dec tt
dacă d~m mar gini i ei form
a une i lini i drep te:
acea sta nu se realizează dec ît cu
aproximaţie,
mai mul t sau mai puţin exa ct, dup
ă
care a fost confecţionat inst rum entu grij a cu
Put em oare descrie o dreaptă
l. '~--
fără a -'
ave a din aint e o astf el de lini e, util
proprietăţile figu rilo r inva
izîn d num ai
riab ile?
Inst rum entu l de mai sus, dato
Peaucetlier, ne perm ite să realizăm rat lui
tocm ai aceas-
ta. ln adevăr, să pres upu nem
că OP, OQ,
PM , PM ', QM , QM ' sînt par e tigi 1
late într e ele, şi că am fixa t pun ctul de ) arti cu- Fig 210
O.
M, M' stnt în mod nec esar unu l inve Atu nci
obligăm pun ctul M să desc
rsul celu ilal t în rap ort cu pun ctul
rie un cerc , legtndu-1, prin tr-o O. SA
rigidă, de un pun ct fix S a tant ea bară
(fig. 210). Dacă ace st cerc trec e
tadică dacă SM = SO) , atun prin pun ctul O
ci pun ctul
2'1 bis. Inv erso rul lui Bar t. Fi. AB M' va descrie o dreaptă.
(46 bis, Obs. II), format de latu CD (fig. 211) un contraparale /.()~ram
rile neparalele 1i de diap-ona~le
isoscel; O, M, M' pun ctel e tn care un ...i trapez
paralelă la bazele trap ezul ui.
latu rile AB , AD , BC •'"t ~iate fia
Dacă contraparalelogrann11 eate o aceeaşi
comună „a" a latu rilo r A B, CD arti cula t, lungimea
rămînînd conatan tă, ca şi lung
lui BC fi AD , iar pun ctel e O, M, imea or.mună „b" a
M'
lung imil e AO , AM , BM ' răm sînt legate inva riab il de acu te latu ri (adică
în de a.temenea conatante
sen s); dacă în sfîrşit pun ctul O ca mărime şi ca
rămîne fix, atun ci pun ctel e
figuri inverse una alte ia în raport M 1i M' descriu
cu polu l O.
Demonstraţie. Ştim (46 bis)
cA patr ulat eru l va rămtne con
trap aral e-
logr am.
Pe de altă par te, drep tele OM
pres upu se para lele cu baz ele trap, OM ',
într -o primă poziţie a figu rii, vor ezu lui
rămine
mer eu para lele , deoarece aces te
para leli sme se exprimă resp ecti două
proporţiile
v prm

AM AO BM ' BO
AD = AB ' BC = BA '
Fig. 211 care , prin ipoteză, nu se schimbă.

1) Am repr ezen tat fn fig.

necesar ca ele să aibă această 210 bare le•o p, OQ etc., prin linii drep te; nu este îri~:l
formă. Treb uie doar ca
1ă fie menţinute, indi fere punc
nt tn ce mod ,lla o distanţă cons tele O ' i P , de exem plu,
tantă unu l de celălalt.
12 - Lecţii de geom etrie elem entar i, voi.
I
 178 ASEMĂNAREA

Vedem, în particula r, că punctele O, M,• M' rămîn în linie dreaptă.

Aceasta Iiind stabilit, vom începe prin a presupun e fixă, deocamdată,
întreaga latură AB nu numai punctul O. Punctele M, M' vor descrie cercuri
avînd respectiv centrele în A, B şi ca raze AM şi BM' = MD. ;
Deoarece raportul acestor raze este egal cu raportul distanţelor OA,OB,
cele' două cercuri admit pe O ca centru de asemănare. Întrucit cele două raze
care ajung în JY! şi M' nu sînt paralele , aceste două puncte (223) sînt anti-
omoloag e şi, în consecinţă, inverse. Produsu l OM· OM' rămîne deci constant
,
iacă deformăm contra paralelo gramul lltsînd punctele A ,B
fixe.
Dat fiind că acest produs nu variază nici cînd rotim figura în jurul
, lui O, teorema este demonstrată.
Corolar. Dacă legăm M de un punct fix S printr-o bară rigidă de lungime
egală cu SO, punctul M' Pa descrie o linie dreaptă.
O b s e r va ţ i e. Produsu l bazelor AC, BD ale trapezulu i rămîne con-
stant la deformare: în adevăr, baza BD este în rap~'rtul constant ~ = AB cu
h AO
OM, iar baza AC ~n
BA
raportul constant -1 = - - cu OM'.
h' BO

EXERCIŢII

269. Să se demonstre ze reciproca enunţului de la exerciţiul 99: dacă în planul

unui triunghi echilatera l ABC luăm un punct M, astfel ca MA = MB
punct aparţine cercului circumscr is. ln caz contrar, am avea MA <MB
+ MG, acest
270. Dacă am relua demonstraţia de la nr. 237 şi 237 bis, plecînd de la un
+ MG.
'îr( al patrulater ului ABCD decît A, am obţine un alt triunghi analog cu alt
B'C' D'.
1° Să se arate că toate aceste triunghiu ri sînt asemenea .
2° Să se calculeze unghiurile unuia dintre aceste triunghiu ri, cunoscînd unghiurile
pe care le formează între ele laturile şi diagonale le patrulater ului dat.
3° Să se demonstre ze că am obţine triunghiu ri asemenea cu cele de mai sus,
dacă
am coborî din oricare dintre vîrfurile A, B, C, D perpendic ulare pe laturile
triunghiu lui
format de celelalte trei; sau încă, unind B cu D şi cu al treilea vîrl al unui
triunghi
asemenea cu ABC, avînd acelaşi sens de rotaţie şi în care htura omoloagă
a lui AC
ar fi AD.
4° Să se arate că forma triunghiu rilor precedent e se păstrează, făcînd abstracţie
de sensul de rotaţie, dacă supunem cele patru puncte A, B, C, D la o aceeaşi
inversiune
arbitrară, adică, procedînd cu punctele transform ate aşa cum
am procedat în 1°, 2°
sau 3° cu punctele A, B, C, D, obţinem triunghiu ri asemenea cu primele.
5° Reciproc, dacă două patrulater e ABCD, A B C D sînt astfel că triunghiu
1 1 1 1 rile
obţinute din fiecare dintre. ele prin construcţiile de mai
sus sînt asemenea între ele,
atunci există o inversiune care transformă punctele A, B, C, D, în alte
patru puncte
formînd un patrulate r egal cu A 1 B 1 C D . - Să se determine această inversiun
1 1 e.
270 bis. Să se găsească o inversiun e care transformă trei puncte date în
alt
trei formînd un triunghi egal cu un triunghi dat.
271. Instrumen tul lui Peaucellie r ar funcţiona şi dacă patrulater ul articulat
MPM'Q nu ar fi un romb, dar ar avea laturile egale două cite două MP
.MQ = M'Q, fiind îndeplinită şi condiţia OP 2 - OQ• = MP2 - MQ2.
= M'P,
271 bis. La inversoru l lui Hart, să se calculeze puterea inversiun ii obţinute cunos-
ctnd laturile a, b ale contrapar alelogram ului, ca şi rapoartele h şi h' =
1 - h. Să se
calculeze produsul bazelor trapezulu i, cunoscînd a şi b.
 PROPRIETĂŢI ALE PATRULATERULUI INSCRIPTIBIL. INVERSORUL LUI
PEAUCELLIER 179

PROBLEME
PROPU SE PENTR U COMPLEMENTELE LA CARTEA A TREIA

272. Axa radicală şi centrul de asemănare împart dreapta

antiomo loage oarecare într-un raport anarmo nic constan
t.
' care uneşte două puncte
273. Raportu l anarmo nic a patru puncte de pe un cerc
anarmo nic al inversel or lor pe cercul (sau pe dreapta ) invers este egal cu raportu l
faţă de primul.
274. Raportu l anarmo nic a patru puncte ale unui cerc se
obţine împărţind între
ele produse le laturilo r opuse ale patrula terului format de
unul dintre aceste produse prin produsu l diagona lelor. aceste puncte sau împărţind
275. Care sînt inversiu nile care transformă două cercuri date
în două cercuri egale?
Prin aceeaşi inversiu ne să se transfor me trei cercuri
egale. date în trei cercuri
276. Fiind date trei cercuri, dacă ducem cele trei cercuri r
cercuri luate două cite două şi avînd ca centre trei centre (228) relative la aceste
aceeaşi axă, atunci aceste cercuri au aceeaşi
de asemănare situate pe
axă radicală.
277. Care este locul geometr ic al polilor de inversiu ne prin
două cercuri date în alte două, astfel încît
care putem transfor ma
primul să-l împartă pe al doilea în două
părţi egale; mai general , astfel ca primul să
formeze pe al doilea un arc corespunzător
unui unghi la centru de mărime dată?
%78 . Segmen tele determi nate de două cercuri pe o dreaptă
unul dintre punctel e limită (ex. 152), sub unghiur i avînd oarecare se văd, din
aceeaşi bisectoa re (sau bisec-
toare perpend iculare) . Să se conside re cazul în care secanta
dintre cercuri. devine tangentă la unul
279. Să se demons treze teorema lui Pascal (196) formtnd
două cite două, să aibă ca centre de asemăna
tr'e-i cercuri care, luate
re punctel e de intersecţie ale laturilo r
opuse ale exagonu lui. (Aceste cercuri trec fiecare prin cite
două vîrîuri opuse.)
280. Să se construiască cercuril e tangent e la trei cercuri date,
281. ln jurul unui punct situat în planul unui cerc, facem folosind exerciţiul 253.
să se rotească un
unghi drept, iar din punctel e în care laturile unghiul ui tntîlnes
c cercul, ducem tangen-
tele la această curbă. Să se afle locul geometr ic al vîrfuril
or patrula terului astfel
format. (Linia inversă locului geometr ic obţinut în ex. 201.)
282. Un patrula ter ABCD este circums cris unui cerc o şi
înscris într-un cerc O.
Fie a, b, c, d punctel e de contact ale celor patru laturi cu
cercul o.
1" Punctul P de concurenţă (ex. 239) a diagona lelor
patrula terelor ABCD,
abcd este un punct limită al cercuril or o, O (ex. 241, 2°).
2° Diagona lele patrula terului abcd sînt bisectoa rele unghiur
ilor formate de dia-
gonalele patrula terului ABCD (ex. 278).
3° Cercul O coincide cu cel pe care l-am obţinut în exerciţi
ul 281, plecînd de
la cercul o şi de la punctul P.
4° Să se deducă de aici, că, fiind date două cercuri nu
putem, în general , să
tnscriem în unul un patrula ter circums cris celuilal t. Pentru
.ca această problemă să fie
posibilă, este necesar să existe o anumită relaţie
între distanţa centrelo r cercuril or date
'i cele două raze. Dacă însă această relaţie este verificată,
există o infinita te de patru-
latere care corespu nd problem ei.
%83. Dacă un triungh i are un unghi obtuz , atunci există
un cerc (şi numai unul)
în raport cu care acest triungh i (211, Obs.) este conjuga
t. Centrul acestui cerc este
punctul de concurenţă al înălţimilor triţmghiului.
283 bis. Pentru ca să existe un triungh i înscris într-un cerc
dat şi conjuga t unui
alt cerc dat, este necesar ca pătratul razei celui de al doilea
cerc să fie jumătate din
puterea centrulu i său în raport cu primul cerc. Dacă această
condiţie este satisfăcută,
atunci există nu unul, ci o infinita te de triungh iuri avînd
dubla proprie tate cerută. (Se
va folosi ex. 70).
284. Fiind date trei cercuri care se taie două cite două,
considerăm triungh iul
curbilin iu avînd drept laturi trei arce luate respecti v pe aceste
trei cercuri şi ca vtrfuri
 180 AS EMANAREA

trei puncte de intersecţie ale acestor cercuri două cîte două, triunghiul fiind astfel ales,
Incit să nu cofiţină pe perimetrul său nici un alt punct de intersecţie. Să se demonstrez e
că suma unghiurilor interioare ale acestui triunghi este mai
mică sau mai mare decît
două unghiuri drepte, duqă cum există Sa'U nu un cerc care taie
cele trei cercuri date
sub un unghi drept l).
285. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca un patrulater să fie inscriptibil
fiind aceea ca punctele B', C' , D' (237) , invţrsele celor trei vtrfuri B, C, D tn raport
cu al patrulea vîrf A, să fie coliniare, putem deduce din această condiţie toate proprie-
tăţile patrulateru lui inscriptibil .
Să se deducă de aici, tn particular, teorema referitoare la raportul
diagonalelo r.
(Aplicaţie a teoremei lui Stewart, nr. 127.)
286. Dacă , prin două puncte care împart armonic diametrul unui cerc, ducem
perpendicu lare pe acest diametru , atunci aceste drepte sînt tăiate de o tangentă arbi-
trară tn două puncte, as tfel că raportul distanţelor lor la centru
este constant.

1) V. nota A, nr. 290.

 CAR TEA A PAT RA
AR I I

CAP ITO LUL I

MĂSURA ARI ILO R

242. Două poligoane sînt adiacente

mul te latu ri sau porţiuni de latură (fig. 212, 213), dacă au una sau mai
(fig. 213) com une, fără să aibă pun
terio are com une. cte in-
Fiin d date două poli goan e adia cent
mun e, formăm 1) un al treil ea poli e P, P', dacă suprimăm latu rile co-
gon p• num it sum a prim elor 9-ouă.
lnte -

Fig. 212
.Fig. 213
•
rior ul aces tui poli gon conţine oric e pun ct
situ at în inte rior ul unu ia dint re
cele două poli goa ne iniţiale şi num ai astf el
243 . A defi ni ariil e poli goan elor plan de pun cte.
fiecărui poli gon plan o mărime
e înseamnă a face să corespundă
(numită suprafaţa sau aria poli
următoarele proprietăţi: gon ului ), avin d
I. Două poligoane egale au acee(lfi arie
II. Poli gon ul P •, sumă a două poligoane , oricare ar fi poziţia lor în spaţi~.
auma ariilor lui P şi P' . adiacente P, P', are ca arie
Vom adm ite că pute m stab ili înto
tdea una această corespondenţă ').
244 . Arii le pot fi defi nite într -o infi
dacă face m să corespundă
nita te de mod uri dife rite; deoa rece ,
fiecărui poli gon plan o măr
I şi II, atun ci o mărime proporţional ime avîn d proprietăţile
ă cu cea dint îi se va buc
.proprietăţi . ura de aceleaşi
Pen tru a măsura ariil e, cum vom
tncepem prin a stab ili un anu mit poli învăţa să o facem acum , treb uie să
gon , a cărui arie va fi luată ca unit
ate
1) Renunţăm, în Cart ea IV, la
cuvî ntulu i polig on. Porţiunea de restricţia formulată la nr.
plan haşurată în fig . 21 (21) va 21 relat iv la sens ul
această carte , ca un polig
on. De altfe fi deci considerată, tn
a două polig oane obişnuite adia cent l, pute m găsi un astfe l de polig on, făcînd sum a
e, aşa cum se . vede în fig.
legem aici în mod form al că este 212. Dimpotrivă, înţe­
vorb a desp re polig oane
_ 2 ) Această pres upun
ere este în reali tate de priso s,prop riu-z ise.
dem onst rat . (V. nota D.) deoa rece fapt ul poat e ti.
 ARD
182
această arie
care va fi atu nci rap ortu l din tre
de arie ; măsura une i aru oare
şi uni tate . de arie
ce urmează, să alegem ca uni tate
Vom conPeni, aici şi în tot ceea pe care le vom
atea de lungime. Teo rem ele
ari.a pătratului aPînd ca latură unit oie să o for mul ăm pen tru
convenţie, fără a mai fi nev
enu nţa pre sup un această
fiec are din tre ele. aşi arie se num esc echi1
:alente. Două
245 . Două pol igoa ne care au acee înţeles, reci pro ca nu este adevărată:
ente . Bine
poli goa ne ega le sin t dec i ech ival fap t, în mo d
ent e nu stn t, num ai în virt ute a ace stui
două poli goa ne ech ival un pătrat ech i-
dem ons tra că put em con stru i
nec esar ega le. De exe mpl u, vom
dat .
val ent cu un pol igon oare care gim ea la-
246 . Se numeşte baza unu i dre ptu ngh i una din tre latu ri. Lun
ngh iulu i.
se va num i atu nci înălţimea dre
ptu
turi i per pen dicu lare pe cea din tîi i sînt cele două dim ens iuni ale sale .
ngh
Baz a şi înălţimea unu i dre ptu oar eca re; în
Ma i gen eral , se num eşt e baza unu i par alel ogr am o latură să (măsu­
opu
din tre această latură şi latu ra
ace st caz , înălţimea este distanţa ulară comună ).
perpendic
rată, bineînţeles, pe o înălţimea este dis-
Tot astf el, bazele unu i trap ez fiin d latu rile par alel e,
tanţa din tte ace ste par alel
e.
, înălţimea fiin d
In sfîr şit, num im baz ă a unu i triu ngh i o latură oare care
stă latură din vîrf ul opu s.
per pen dicu lara coborttă pe acea ă dreptunghiuri aPînd aceeDfÎ bază sînt în
ă. Ari ile a dou
247. Teorem
le lor.
acelaşi rapor.t ca fÎ tnăl/imi
In adevăr, aşi bază şi aceeaşi înălţi
me sînt egale
1° Două dre ptu ngh iuri care au acee I.
şi dec i ech ival ente , pot rivi
t proprietăţii D" (fig. 21~
2° Dacă trei dre ptu ngh iuri AB CD , A'B 'C' D', A•B "C. ilor prim e-
i de al trei lea este sum a înă lţim
au aceeaşi bază, însă înălţimea celu
c:~----.o·

(1-------4f

„l(~------'8.

Fig. 214

elor două
al trei lea va fi sum a arii lor prim ca sumă
lor două, atu nci aria celu i de side rat
trei lea dre ptu ngh i poa te fi con
(pro prie tate a II); în adevăr, al ele d<luă.
a două dre ptu ngh iuri A• B "EF
, C "D • EF , resp ecti v ega le cu prim exp lica t
nr. 113 sau la nr. 17 şi cum s-a
Ca atar e, vom dem ons tra, ca la celo r două
1 că valo area cu apr oxi maţie de 1 /n a rap ortu lui
în aritmetică ), Ttu lui înăl ţimilor ,
aproximaţie de 1 /n a rapO
arii este egalii cu valo area cu .
ceea ce demons trează teor ema
ue, cap . .XII I, nr. '93.
1) J. Tan nery , Lefo ns d'Ar ithm etiq
 MĂSURA ARIILOR 183

Corolar. Întrucît o latură oarecare într-un dreptunghi poate fi luată fie

ca bază fie ca înălţime, am fi putut spune despre baze ceea ce am spus .despre
înălţimi şi reciproc. Cu alte cuvinte, ariile a două drepllmghiuri apînd o
dimensiune comună sînt în acelaşi raport ca dimensiunile lor necomune.
Teoremă. Raportul ariilor a ~ouă dreptunghiuri este egal cu produsul
rapoartelor dimensiunilor omoloage.
În adevăr, am văzut că aria unui dreptunghi este proporţională cu baza
şi cu înălţimea sa, cînd acestea variază fiecare în parte. Ea este deci proporţio­
nală cu produsul lor.
De altfel,_putem repeta aici raţionamentul expus, în această privinţă,
în aritmetică. In adevăr, fie A, A' ariile a două dreptunghiuri date; a, b
dimensiunile unuia, a', b' dimensiunile celuilalt. Vom considera dreptun-
ghiul avînd ca dimensiuni a' şi b. Dacă A" este aria aceslui dreptunghi, vom
avea

A* b
A' b'

În aceste egalităţi putem presupune că A ,A' ,A" reprezintă nu înseşi

ariile, ci numerele care măsoară aceste arii în raport cu o aceeaşi unitate, de
exemplu aceea pe care am ales-o, anume pătratul conslruit pe unitatea de
lungime. În aceste condiţii, dacă înmulţim membru cu membru cele două
. ~ . A„
ega l itaţ1 precedente, prod usu l -A · -va . AA „
putea f.1 scris - - = -A . Acest ra-
A* A' A*A' A'
port A/A' este deci egal cu produsul rapoartelor~şi ~.
a' b'
Teoremă. Aria unui dreptunghi este egală w produsul celor două dimensi4ni
ale sale.
În fond, această teoremă este identică cu cea precedentă, aplicată drept-
unghiului dat şi pătratului construit pe unitatea de lungime. Aria A' a aces-
tuia din urmă este unitatea de arie, iar dimensiunile sale a', b' sînt egale cu
unitatea de lungime, astfel că raportul A/A' nu este altceva decît măsura
ariei A, iar rapoartele a/a', b/b' sînt măsurile lungimilor a , b.
O b s e r v a ţ i e. Reamintim că
1° Acest enunţ nu are sens decît ţinînd seama de convenţia formulată
la nr. 18 şi reamintită la nr. 106. Sensul acestui enunţ este: numărul care
măsoară aria unui dreptunghi este egal cu produsul numerelor care măsoară
respectiP baza şi înălţimea sa.
2° EI este exact numai ţinînd seama de convenţia de la nr. 244, care
este presupusă aci în mod esenţial. Este evident apriori că egalitatea enun-
ţală nu are loc dacă unitatea de lungime şi unitatea de arie au fost luate
arbitrar, independent una de alta .
Potrivit celor de mai sus, vedem că unitatea de lungime poate fi aleasă
în mod arbitrar; dar că această alegere odată făcută, unitatea de arie derivă
din ea în mod necesar. De aceea se spune că unitatea de arie este o unitate
deriPată.
 18~
AJl ll

MS . Te or em l. Ar ia un
bază şi înălţime.
iu paralel-Ogram are ca
măsurtJ pro du sul
din tre
Fie pa ral elo gra mu l AB
A şi în B pe lat ura AB CD (fig . 21 5). Să
, pînă înt îln esc tn c şi du cem pe rpe nd icu lar ele în
să formeze dre ptu ng
în d dre ap ta CD , ast fel
hiu l inc it
ech iva len t cu pa ral elo gra AB dc . Ac est' dre ptu ng hi est e
tiv ace sto r po lig oa ne cel mu l, deoarece adăugind res pe c·
e două tri un gh iur i dre ptu
Bd D, Ac C, car e sîn t eg
ale ca av înd un gh iur ile ng hic e
o latură ega lă , obţine eg ale şi
m ace
t' pe zu lui Ac DB . Deoarece eaşi sumă, an um e .ar ia tra ·
"1''ig. 21.) siu ni ba za pa ral elo gra dre ptu ng hiu l are ca dif ne n·
mu lui şi înălţimea ace
teo rem a est e demonstra stu ia,
M 9. Te1>reml. Ar ia un tă.
din tre bază şi înălţime. ui tri un gh i are ca măsură jumătatea
pro du sul ui
Fie tri un gh iul AB C (fi ,
BC , iar din pu nc tul C, g. 21 6). Di n pu nc tul
pa ral ela CD la AB . Fo A, du cem pa ral ela AD la
AB CD , av înd aceeaşi baz rmăm ast fel pa ral elo
ă şi aceeaşi gra mu l
înălţime ca şi tri un
gh iul . Acest pa ra·
lel og ram est e împărţit
un gh iur i eg ale AB C, AD două tri -
în
C pri n dia -

Fig . 216
Fig . 217
go na la sa AC (46 ). Aşa
dar, tri
250. Corolar. Lo cu l geo un gh iul AB C est e jumătatea pa ral elo gra mu lui
aceea,i bază AB (fig. 217 metric al Yîrfuril-Or .
) şi aceeaşi arie ute for C ale triunghiuril-Or aY înd
ln adevăr, vîr fur ile co nsi mat din două paralele
la AB .
stantă de AB .
de rat e sîn t pu nc tel e sit
ua te la o distanţă con ·
251. Pr ob lem i. Să se cal
culeze aria un ui tri un gh
Am văzut (130) că dacă i ale cărui lat uri sîn t date.
sem ipe rim etr ul său, da notăm cu a, b, c
t de eg ali tat ea lat uri le tri un gh iul ui şi cu p

u tun ci înălţimea AH
a + b +
c =2 p,
, corespunzătoare lat
AH =V 4p (p - a ) (p - b) (p
· a•
uri i a, va fi
- c) = ~Vp(p -a
) (p -b ) (p -c) .
a
Aşadar, ari a S
a tri un gh iul ui est e
S ~ a ·AH = l' p (p -a) (p -b )
2 (p -c) =
1
= - Y2b2c2
4
+ 2c2a 2 + 2a2 b1 - a' - . b' - c4 •
 MASURA ARIILOR
185
O b s e r v a ţ i e. Produsul
.cu de pat ru ori pro dwu l ariei cu celor trei latu ri ale unu i triunghi eate egal
raza cerc
. ln triu ngh iul AB C, und e AH este ului circumscris .
tnlilţimea dus i. din A şi
cul ui. circ ums cris , ave m (130
bis) R raza cer-

AB ·AC = 2R ·AH ;
1nmu-lţind amb ii mem bri cu BC, obţinem
AB ·AC ·BC = 2R ·AH ·BC = 4RS
.
252 . Aria unui poligon. Aflăm
du-1 tn triu ngh iuri , ale căro aria unu i pol igo n oare care , des
r arii
com pun tn-
le adu nlim . ,,.
. c~.le douli teo~eme care urmeaz ,
aphcaţu ale ace stm mod ă nu stnt dec ît ~~l
1 0
de a pro ced a.
Teoremi. Ari a .un ui trapez are _ _ (
dus ul dintre semi-suma bazelor ca măsură pro- E
fi înălţime
Fie trap ezu l AB CD (fig . 218). Vom .
ace st trap ez , prin diag ona la AD des com pun e l' r
, în două triu ngh iuri 'O
AB D, AC D , pe care le vom Fig. 218
con side ra ca avt nd
baz ele resp ecti v AB , CD . Cele
două înălţimi DD ', AA
într e ele şi ega le cu înălţimea ' stnt atu nci ega le
h, a trap ezu lui . Vom ave a dec
i
aria AB CD = ·h· AB + h· CD =h (AB + CD) .
2 2 2
252 bis. Corolar. Ari a unu i trap
ez are ca măsură produsul dintre
ft segmentul care Unefte mijloac înălţime
ele laturilor neparalele .
Mij loac ele E, F ale latu rilo r AC
nale i AD se află pe aceeaşi para , BD (fig . 218) şi mij locu l I al
lelă la baz e, iar seg men
diag o-
sem isum a baz elor , cele douli părţ tul EF este ega l cu
i ale sale EI şi IF fiin
CD~, AB~. d resp ecti v ega le cu
-
253. Teo rem i. Ari a unu i poligon
perimetru fÎ jumătatea apotemei. regu lat are ca măsură produsul dint
re
Io adevăr, pol igon ul reg ula t AB CD EF
raze le dus e la vîrf urile sale , în (fig . 219) este des com pus , prin
triu
ele şi avî nd dec i acee aşi înălţime ngh iuri le OA B, OBC, ... , toa te ega le într e
, egalii cu apo tem a OH
dec i a pol igo nul ui. Avem

aria OA B =O H AB , •
2
aria OBC =O II BC ,
. 2

aria OFA = OH FA
- şi , adu nîn d, 2

aria AB CD EF = Oli (AB + BC + ... + FA ).

2
 186
ARII

Ob se rv a ţie. Dacă num

este egală cu jumătatea razei, înm ărul laturilor poligonului este par, aria sa
ulţită cu perimetrul pol
"îr/ uril e din două în două. igonului obţinut uni nd
În adevăr, aria triu ngh iulu i OA
B (fig . 219) ma i este egală şi cu
tate a pro dus ulu i lui OB cu
înălţimea Al coborîtă jumă­
din pun ctu l A şi' car e
este jumătatea lui AC .
253 bis. Se numeşte sector
poligonal (fig. 220) un pol igo
n
mărginit de o lini e frîn
·L- --- &.- - - -"'C tl insc rip-
tibilă într -un cerc şi
de raz ele
cer cul ui circ um scri s dus e la ext
re-
mităţile ace stei a.
Sec toru l pol igo nal se nu-
meşte regulat, dacă lini
a frîn
car e îi serveşte ca bază este tă /
Fig . 219
Fig. 220
re·
gulată.
Teoremă. Ari a unu i sect
or poligonal regulat are ca măsură
perimetrul liniei frînte care-i produsul din tre
ser"~te ca bază şi jumăta
Demonstraţia este într tea apotemei.
uto tul ana
254 . Teoremă. Ari a unu i poligon logă cu ace ea a teo rem ei pre ced ent e.
zînd cercul în interiorul său) con"ex circumscris unu i cerc (şi
(fig. 221) este egală cu pro-
cuprin-
dus ul dintre perimetrul adu şi
jumătatea razei cerculu
înscris. i
Put em des com pun e pol igo nul
în triu ngh iuri avî nd
ca vtrf com un cen trul cer cul
ui. Aceste triu ngh iuri , ale
căror baz e sîn t dife rite
le latu ri, au ca înălţime com
raz a cer cul ui. unii
ZSS . Pro lilem l. Să
cunoscfnd cele patr u latu ri . •e afle aria unu i patr ulat er imc ript ibil ,
Fie patr ulat erul insc ript ibil Fig. 221
AB = a, BC =b, CD =c, DA =d. ABC D, tn care "ave m:
Dacă R este raza cerc ului
circ ums cris , ave m (251, Obs .)
a·b · AC = 4R· aria ABC „
c·d· AC = 4R· aria ACD .
Sum a arii lor ABC , ACD este
egal i. cu aria căutată S. Obţine
m deci , prin adu nare ,
4RS r AC (ab +cd) = Y(ac +b
d) (ad + bc) (ab +cd)
,i, înlo cuin d pe R prin valo
area sa (240 bis),
S = V(p - a) IP - b) (p -
c) (p - d).
O b s e r v a ţ ie. Rez ulta tul
evid ent apri ori, deo arec e patr este inde pen den t de ordi nea latu rilo r, ceea
ca fiin d com puse din triu ngh ulat erel e ABC D, ABE F, ABG H (Z40) sînt ech ival ce ~a
iuri egal e dou l. ctte două . ente ,

EXERCIŢII
287 . Să se afle aria triu ngh iu
288 . Care este la tura triu nghlui ech ilate ral de latură a.
iulu i ech ilate ral avfn d aria
289 . Per ime trul unu de 1 m•?
vîrf cu mijl ocu l latu rii carei pli.t rat fiin d parc urs într -un sens dete rmi nat, unim fiec
unu i nou pătrat, care este o prec ede vtrf ul opu s . Seg men tele astr ei obţinute sint are
cinc ime din prim ul. latu rile
 MĂSURA ARIILOR
187

290. Printr-u n punct luat pe o diagonală AC a paralelo gramulu i

paralele la laturi. Împărţim astfel paralelo gramul dat în patru paralelog ABCD , ducem
dintre care două au diagonal ele în direcţia AC. Să se demonst rame parţiale,
paralelog rame sînt echivale nte între ele. reze că celelalte două
291. Care este cel mai mare dintre triunghi urile avînd aceeaşi
bază şi acelaşi
unghi la vîrf?
292. În orice trapez, cele două triung"ţiiuri, formate respectiv de
cele două laturi neparale le fiecare dintre
eu cele două diagonal e, sînt echivale nte între ele.
- Reciproc a.
293. Prin mijlocul fiecărei diagonal e a unui patrulate r, ducem o paralelă
laltă diagonală şi
la cea-
unim punctul în care se taie cele două drepte astfel construi te
mijloace le celor patru laturi. Să se demonst reze că în acest mod patrulate cu
în patru părţi echivale nte. rul este împărţit
294. Prin fiecare vîrf al unui patrulat er ducem o-paralelă Ia diagonal
trece prin acest vîrf. Să se demonst reze că paralelo gramul astfel a care nu
format este dublul
patrulate rului dat.
Două patrulate re ale căror diagonal e stnt respectiv
egale şi se taie sub acelaşi
unghi sînt echivale nte.
295. Să se găsească, în interioru l unui triunghi , un punct care, unit
vîrfuri, să împartă triunghiu~ în trei părţi echivale nte; sau, mai cu cele trei
proporţionale cu lungimi sau cu numere date.
general, în trei părţi
295 bis. Să se demonst reze, consider înd ariile (ex. 295), că unind
cele trei vîrfuri ale unui triunghi , dreptele astfel duse împart laturile un punct cu
opuse în rapoarte
al căror produs este egal cu 1. (Teoremă demonstrată la nr. 197).
296. Unim un punct oarecare O din plan cu vîrfurile unui paralelo
(AC, BD sînt diagonal ele acestuia) : gram ABCD
1° Dacă punctul O este interior paralelo gramulu i, suma
OAB, OCD este echivalentă cu suma celorlalt e două OBC, ODA; triunghi urilor opuse
2° Oricare ar fi punctul O, triunghi ul OAC este echivale nt cu
diferenţa triunghi urilor OAB, OAD.
suma sau cu
297. Aria unui trapez are ca măsură produsul uneia dintre laturile
perpendi culara coborîtă din mijlocul celeilalte laturi neparale le pe neparale le cu
prima. Să se demon-
streze această propoziţie, 1° dind o altă formă enunţului de la nr.
252 bis ; 2° arătînd
direct că trapezul este echivale nt cu paralelo gramul avînd baza
şi înălţimea indicate
mai sus.
Dacă unim mijlocul uneia dintre laturile neparale le
ale unui trapez cu extremităţi le
laturii opuse, obţinem un triunghi echivale nt cu jumătatea trapezul
ui.
298. Suma distanţelor unui punct oarecare din interioru l unui poligon
regulat
la toate laturile acestuia esie constantă.
299. Aria unui triunghi este egală cu produsul dintre semiperi
metru şi raza
cercului înscris.
Aria unui triunghi este egală cu produsul razei unui cerc exînscris
prin diferenţa
dintre semiperi metru şi latura corespunzătoare (sau prin semidife
renţa dintre suma
celorlalt e două laturi şi latura corespunzătoare).
300. Inver.sul razei cercului înscris într-un triunghi este egal cu suma
inverselo r
razelor cercurilo r exînscris e.
301. Dacă x, y, z sînt distanţele unui punct din interioru l unui triunghi
la cele
tre i laturi , iar h, k, 1 înălţimile corespunzătoare, avem

_::_+y+_.:.=1.
h " l

Ce devine acest t>nunţ da ()ă punctul este exterior?

,
 ARII
188

CAPJT OLUL II

COMPARAREA ARIU..OR
egal (sau
256. Teoremă. Ariile a două triunghiuri, care au un unghi d acest
or care cuprin
suplem entar) , sînt în acelaşi raport ca §i produsele laturil
unghi. nte unghi u-
Putem face să coincidă unghi urile egale sau să facem adiace
ABC, AB'C ', laturil e
rile suplem entare . Cele două triung hiuri vor •fi atunci
C' c·

A li
8
~ .4 JI )I' 6'

Fig. 222 Fig. 223

AB' coinci zînd de

AC, AC' coinci zînd ca direcţie şi sens, iar laturil e AB, (fig. 223).
fiind în prelun gire
aseme nea ca direcţie şi sens (fig. 222), sau ul bazelo r
două triung hiuri va fi egal cu raport
Rapor tul ariilor celor
din urmă raport
AB, AB', înmulţit cu raport ul înălţimilor CH, C' H', acest
fiind eviden t egal cu AC /AC'. este egal cu
257. Teoremă. Rapor tul ariilor a două poligoane asemenea
pătratul raport ului de asemănare.
Vom deoseb i două cazuri :
A' B'C', este
1° Dacă este vorba de două triung hiuri aseme nea ABC, A A
A = A'. Rapor tul
sufici ent să observăm că în aceste două triung hiuri avem
A ariilor este deci egal cu produ sul rapoar -
telor AB/A 'B' şi AC/A 'C', adică cupă­
tf tratul unuia dintre ele, deoare ce rapoar te-
le sînt egale.

,<U
A
2° Fie acum două poligo ane aseme-
E nea oareca re ABCD E, A' B'C' D'E' (fig.
224), al căror raport de asemănare
este k.
o {J'
Aceste poligo ane vor putea fi des-
Fig. 221.
compu se în triung hiuri aseme nea şi aşezate
astfel că vom avea:
în acelaşi fel: ABC, ACD, ADE; A' B'C', A'C' D', A' D'E',
ABC = ACD = ADE = k2.
A ' B'C' A 'C' D' A 'î>' E'

numărătorilor şi a numit orilor , obţinem

Făcînd suma
_ A_B_C_D_E_ = k2 •
A'B'C 'D'E'
 COMPARAREA ARIILOR 189

258. Teoremă. Pătratul construit pe ipotenuza unui triunghi dreptunghic

este echiYalent cu suma pătratelor construite pe catete.
Fie triunghiul dreptunghic ABC (fig. 225). Să construim pe catetele
AB, AC şi pe ipotenuza BC, în exteriorul triunghiulu i, pătratele ABEF,
ACGH, BCJI.
Din vîrful A, coborîm pe BC perpendicul ara AD care, prelungită, taie
pe IJ în K. Afirmăm că dreptunghiu l BDKI este echivalent cu pătratul AJJEF.
Pentru demonstraţie, ducem Al şi
CE. Triunghiul ABI are aceeaşi bază BI
~i aceeaşi înălţime AL = BD ca şi drept-
unghiul BDKI. El este deci echivalent cu
jumătatea acestui dreptunghi. Tot astfel, E
triunghiul EBC are aceeaşi bază BE şi
aceeaşi înălţime CM = AB ca şi pătra­
tul ABEF; el este deci echivalent cu
jumătatea acestui pătrat. Însă triunghiu-
rile- ABI, EBC sînt egale, ca avînd un
unghi în B egal (unghiul B al triunghiu-
lui, la care se adună un unghi drept) cu-
prins între laturi respectiv egale (AB =
= BE şi BI = BC). Deci dreptunghiu l
BDKI este echivalent cu pătratul ABEF.
Ne convingem, în acelaşi mod, că
dreptunghiu l CDKJ este echivalent cu
pătratul ACGH. Pătratul BCJI, suma
celor două dreptunghiu ri, este deci echi- I K J
valent cu suma celor două pătrate. Fig. 225
O b s e r v a ţ i e. În fond, această
teoremă revine la cea demonstrată la nr. 124, deoarece pătratele ABEF, ACGH,
BCJ I au respectiv ca măsură pătratele numerelor care măsoară laturile. De
altfel, demonstraţia urmează aceeaşi cale, deoarece echivalenţa dreptun-
ghiului BDKI şi a pătratului ABEF exprimă acelaşi lucru ca şi egalitatea
AB2 = BC ·BD, pe care am folosit-o acolo.

EXERCIŢll

302. Împărţim cele trei laturi ale unui triunghi în rapoarte date. Să se afle
raportul dintre aria triunghiului avînd ca vîrfuri punctele de diviziune şi aria triunghiu-
lui iniţial. Să se examineze cazul în care una sau mai multe dintre diviziuni sînt exte-
rioare. Să se deducă de aici o demonstraţie a teoremelor de la nr. 192-193.
303. Să se împartă un triunghi în părţi echivalente prin paralele la bază.
304. Să se împartă un trapez în părţi echivalente prin paralele la bază.
305. Prelungim razele duse la vîrfurile unui triunghi echilateral înscris într-un
cerc, pînă la intersecţia cu cercul care trece prin vîrfurile pătratului circumscris. Noile
puncte astfel obţinute formează un triunghi echivalent cu exagonul înscris.
306. Prin tiecare vîrf al unui patrulater, ducem o paralelă la o aceeaşi direcţie
dată, pînă la intersecţia cu diagonala care nu trece prin acest vîrf. Să se demonstreze:
1° patrulaterul avînd ca vîrfuri aceste puncte de intersecţie este echivalent cu
cel dintîi; '
1\JO ARII

'
2° că el esle trapez sau paralelog ram, în acelaşi timp cu primul. Mai general,
rapoartele în care laturile opuse prelungile se împart reciproc sînt aceleaşi
în cele
două patrulater e.
307. Fiind dale, într-un plan, mai multe poligoane oarecare, ducem, prin fiecare
dintre vîr{urile lor, cite o paralelă la o direcţie dată şi luăm pe aceste drepte
lungimi
proporţionale cu distanţa de la vîrîul respectiv la o
dreaptă fixă (într-un sens care
depinde de sensul distanţei considera te).
Să se demonstre ze că poligoane le avînd ca vîrfuri extremităţ
ile segmentel or astfel
construite au ariile proporţionale cu cele ale poligoane lor iniţiale (ex. 297).
În ce caz noile poligoane sînt echivalen te cu cele iniţiale?
308. Să se demonstre ze că exerciţiul precedent cuprinde drept caz particular
exerciţiul 306 (Se va folosi ex. 129).
Alte demonstraţii ale teoremei pătratului ipotenuzei
309. În exerciţiul 44, să se demonstre ze că al treilea pătrat ll BKF este echivalen
cu suma celor două pătrate date. Să se deducă de aici teorema de la nr. t
258.
310. Să se demonstre ze teorema pătratului ipotenuze i cu ajutorul teoremei
nr . 257, observînd că triunghiu l dreptungh ic este suma a două triunghiu de la
care ci este împărţit de înălţimea sa . ri parţiale în
311. Pe laturile AB, AC ale unui triunghi oarecare, luate ca baze, construim
două paralelog rame, ABEF, ACGH, exterioare triunghiu lui, dar
lungim laturile EF, GH pînă se taie în M. Să se arate că paralelog ramul avînd şi pre-
altfel arbitrare,
ca laturi
pe BC şi un segment egal şi paralel cu AM este echivalen t cu suma primelor
două.
Să se arate că teorema precedentă conţine ca un caz
particula r teorema cu
privire la pătratul ipotenuze i.

CAPITOL UL III

ARIA CERCULUI

259. Se numeşte aria unui cerc limita către care tinde aria unui poligon
înscris sau circumsc ris, ale cărui laturi tind toate către zero.
Pentru a demonst ra că această limită . există şi este independentă de
legea după care laturile tind către zero, folosim un raţionament întrutotu l
asemănător cu cel utilizat pentru lungime a cercului.
Începem prin a consider a poligoan e regulate înscrise, al căror număr
de lat.uri se dublează nemărginit şi poligoan ele circumsc rise corespunzătoare
(fig. 177). În aceste condiţii,
Ariile poligoanelor înscrise cresc mereu, deoarece fiecare dintre ele îl cu-
prinde pe cel preceden t în interioru l său. De altfel, fiecare dintre aceste
arii este mai mică decît aceea a unui poligon circumsc ris oarecare .
Aşadar, aceste arii tind către o limită.
Tot astfel, ariile poligoanelor circumscrise descresc, necontenit, deoarece
fiecare dintre ele este interior celui preceden t. De alt.fel, fiecare dintre aceste
arii este mai mare decît aceea a oricărui poligon înscris.
Aşadar, ariile poligoanelor circumscrise tind şi ele către o limită.
Aceste două limite sînt egale, deoarece raportul dintre aria unui poligon
înscris şi aria poligonu lui cirC\tmscris corespunzător este egal cu pătratul
raportul ui de asemănare, care tinde către 1 (176).
260. Fie S valoarea comună a acestor limite, obţinută plecînd de la
pătrat, de exemplu , şi consider înd succesiv poligoan ele regulate
cu 4, 8, 16,
32, .. .2n, ... laturi . Să luăm acum poligoan e înscrise oarecare a'b'c' ... (fig . 178)
 ARIA CERCULUI 191

şi poligoanele circumscrise corespunzătoare A' B'C' ... , impunînd numai con-

diţia ca numărul de laturi ale acestor poligoane să crească nemărginit, în aşa
fel ca toate laturile să tindă către zero.
Aria unui poligon înscri~ a' b' c' „. este mai mică decît S, deoarece S este
limita poligoanelor circumscrise, toate mai mari decît a' b' c' „ ..
S fiind cuprins între poligonul înscris şi poligonul circumscris, diferă
de fiecare dintre ele cu mai puţin decît diferă acestea între ele.
Această diferenţă tinde însă către zero. În adevăr, ea este formată din
suma triunghiurilor a' b' A', b' c' B' „ .. ; ea are deci ca măsură

2.. (a'b' · A'H

2
+ b'c' ·B'K + .„) < 2..2 (a'b' + b'c' + .„)l,
unde A'fl, B'K,„. (fig. 178) sînt înălţimile triunghiurilor a'b'A', b'c'B', ...
iar l este cea mai mare dintre aceste înălţimi .
Factorul a'b' + b'c' +
„. tinde, după cum ştim, către lungimea cercu-
lui. Cît priveşte înălţ.imile A'II, B'K„„, ele tind toate către zero, deoarece
lungimile OII, OA', de exemplu, tind amindouă către raza cercului şi, prin
urmare, diferenţa lor A'H are limita zero.
Aşadar, ariile poligoanelor înscrise şi circumscrise tind toate către aceea~i
limită S, care este aria cercului 1 ).
261. Teoremă. Aria cercului are ca măsură lungimea cerwlui, înmulţită
cu jumătatea razei.
În adevăr, aria unui poligon regulat are ca măsură produsul dintre peri-
metru şi jumătatea apotemei. Dacă numărul laturilor creşte nemărginit, peri-
metrul tinde către lungimea cercului, iar apotema către rază.
O b serva ţ ie. Am fi ajuns la acelaşi rezultat, folosind teorema de
la nr. 254 referitoare la poligonul circumscris. În adevăr, perimetrul unui
astfel de poligon tinde către lungimea cercului cînd numărul laturilor creşte
nemărginit.
Corolar. Aria cercului de rază R este 7tR2 .
În adevăr, avem

27tR -R = 7tR2.
2
262. Se numeşte sector circular (sau sector de cerc) porţiunea de plan
mărginită de un arc de cerc şi de razele duse la extremităţile acestuia.
Aria acestui sector este limita către care tinde aria unui sector poligonal
înscris, dacă toate laturile liniei frînte corespunzătoare descresc nemărginit.
Existenţa acestei limite se stabileşte la fel ca penţru aria cercului.
1) Raţionamentul se extinde la curbe convexe oarecare, folosind condiţia că înăl­
ţimea coborîtă din punctul c în triunghiul abc (nota 1 de la nr. 179) tinde către zero o
dată cu distanţa ab, şi aceasta independent de poziţia arcului ab pe curba dată, condiţie
care este îndepliniti\ in acelaşi timp cu condiţia analegă indicată în nota de la nr. 179.
Sîntem siguri atunci că diferenţa dintre aria unui poligon înscris şi aria poligonului cir-
cumscris corespunzător tinde către zero o dată cu laturile acestor poligoane.
După cum am indicat în nota amintită, vom împărţi raţionamentul în două părţi,
corespunzînd respectiv cu nr. 259 şi 260 din text.
Cit priveşte ariile neconvexe, acestea se calculează ca sume sau diferenţe de arii
convexe.
 192
AllD

teo rem i. Ari a unu i aector de

bază. înmulţi&
cerc este egală cu arc ul car
cu jumătatea razei. e-i &8N18fte ca
1n ade viir , per ime tru l lini ei
latu rilo r creşte nemărginit, frîn te reg ula te îns cris e tin de,
elitre lun gim ea arc ulu i, iar dac l numărul
raz l. apo tem a tin de elit re
Lun gim ea unu i arc de n gra
de cen tez ima le, pe cer cul de
-nRn . · raz l R, fiin d
- , aria sector u lu1. d e cerc cor esp unză
200 tor va f.i -
nR' n
-.
În mo d ana log , ari a sec tor ulu ~00
tru m 0 n'p • va fi i de cerc de rază R şi avt nd ung
hiu l la cen -

;::(m +:O + a:oo)·

263. Ari i mir gin ite de arc e
de cer e.
Se numeşte segment de cerc (fig
şi coa rda sa .
. 226 şi 227 ), spaţiul cup rins
int re un arc
Est e lim ped e că obţinem aria
pun zlto r aceluiaşi arc triu ngh unu i seg me nt scl zîn d din sec
iul avî nd ca bază coa rda şi toru l cores-
ca vîr f cen tru l cer -

Fig . 226
Fig. 227
Fig, 228
eul ui, dacă arc ul res pec tiv
sau adu nîn d ace st triu ngh i, este ma i mic dec ît jumătatea cer cul ui (fig. 226)P
în caz ul con trar (fig. 227 ).
Ma i gen era l , măsura une i ari
aceea a une i ari i pol igo nal e i mărginite de arce de
sau segmente . , la care se adună sau din car cerc se red uce la
e se sca d sectoa re
De exemp lu , aria cur bili nie AB
late rul ui obişnuit AB CD , din CD (fig. 228) este ega lă cu ace
ea a pat ru-
car e se adună seg me nte le de care se sca d segmente le de cerc AB , BC şi la
cerc CD , DA .
În rez um at, ştim să aflăm
aria oricăre i porţiuni de pla
dre pte sau de arce de cerc . n mărginită de

EX ERCJŢll

31%. Ca re este raza cerc ulu

313 . Care est e r aza cerc ulu i avt nd aria d e 1 m•?
a rt' a ria de 1 m•? i în care sect or ul core spu nztn
d ung hiu lui d e 15g 25c
314 . Car e este raza Cf'r r ulu i
res pectivă de arie 1 avtn d segm en t ul cu prin s într e ar cul
m1 ? d e 60° ş i coa rda
315 . Aria coro ane i c ircu lare
c u a ria cerc ulu i r are are ca cup rins e î ntre d o u ă cerc uri
con cen trice est f'
ma re, ta n gt> ntă cerc ulu i m :i ega lă
dia met ru o coardă a ce r~ ului
i mic .
 CONSTRUCŢU 193

316. B şi D sînt două puncte luate pe un sfert de cerc AC, la distanţe egale de
extremităţile acestuia; dacă din aceste două puncte coborîm perpendicularele BE, DF
pe raza OC, trapezul mixtiliniu BEFD este echivalent cu sectorul OBD.
317. Pe catetele şi pc ipotenu za unui triunghi dreptunghic ca diamelri descriem
semicercuri; primele două în exter iorul triunghiului, iar al treilea de aceeaşi parte cu
triunghiul. Să se demonstreze că suma ariilor celor dou5. lunule cuprinse între fiecare
dintre cercurile mici şi cercul mare este egală cu aria triunghiului.
318. Pe latura AB a pălratului înscris în cercul de centru O, ca diametru, în exte-
riorul pătratului, descriem un semicerc. Raza 01\JN taie acest semicerc în N şi cercu l
iniţial în J.1. Triunghiul curbiliniu cuprins înlre dreapta MN ş i arcele „MA, NA este
cuadrabil, adică putem construi cu rigla şi compasul latura pătratului echivalent cu el.

CAPITOLUL lV

CONSTRUCŢII

264. Problemă. Să se construiască, pe o bază dată, un triunghi echiYalent

cu „n triunghi dat.
Înălţimea triunghiu lui căutat este, evident, un al patrulea proporţional
cu baza dată, cu baza şi cu înălţimea triunghiului dat, deoarece patru numere
pentru care produsul extremilor este egal cu produsul mezilor formează
o proporţie. O dată aflată această înălţime o aplicăm pe o perpendiculară oare-
care la baza dată şi obţinem astfel vîrful unuia dintre triunghiurile (în număr
infinit) care satisfac problema.
De altfel, este clar că putem găsi un triunghi echivalent cu un triunghi
dat şi avînd înălţimea dată, folosind acelaşi procedeu. ·
265. Problemă. Să se construiască un triunghi echiYalent cu un poligon dat.
Cu ajutorul construcţiei precedente descompunem poligonul în triunghiuri,
cărora le vom da aceeaşi bază. Un triunghi avînd această bază şi înălţimea
egală cu suma înălţimilor triunghiurilor parţiale
va fi echivalent cu suma acestor triunghiuri, adică c
cu poligonul dat.
Această construcţie poate fi însă mult uşurată,
după cum vom arăta, presupunînd, pentru simpli-
ficare că poligonul este convex.
Fie poligonul ABCDE (fig. 229). Să ducem
diagonala CE, care uneşte cele două vîrfuri vecine
cu acelaşi vîrf D, iar prin vîrful D să ducem paralela
DD' la CE, pînă întîlneşle în D' prelungirea la- Fig. 229
turii AE. Triunghiul CED' este echivalent cu tri-
unghiul CED (250) şi, în consecinţă, poligonul ABCD' este echivalent cu
ABCDE; am înlocuit poligonul dat printr-un poligon echivalent şi avînd cu
o latură mai puţin. Continuăm în acelaşi.mod, pînă ce ajungem la un triunghi.
Problemă. Să se construiască un pătrat echivalent cu un poligon dat.
Latura pătratului căutat va fi medie proporţională între baza şi jumă­
tatea înălţimii triunghiului obţinut prin construcţia precedentă.
266. Problemă. Să se construiască un poligon echivalent cu un poligon aat
~i asemenea cu un alt poligon dat.

13 - Lecţii de geometrie elementar!, voi. I

194 ARII

Fie de construit poligonul P, asemenea cu poligonul dat P' şi echivalen t

cu poligonul dat P 1 .
Fie a' latura pătratului echivalen t cu P', iar a latura pătratului echiva·
lent cu P 1 , aceste laturi fiind obţinute cum am arătat me.i sus. Raportul din-
tre ariile poligoane lor P' şi P 1 , adică raportul dintre aria poligonul ui P' şi aria
poligonul ui căutat este
.a'•
a• =
(a'-; J
2

În consecinţă ,dacă A' B' este o latură oarecare a lui P', latura
corespunzătoare AB a poligonul ui căutat este dată de proporţia
a' 4'B'
-=--
a AB
Vom găsi această latură ca pe o a patra proporţională (151) şi problema
se reduce la construcţia de la nr. 152.
267. Celebra problemă a cuadraturii cercului constă în a găsi latura
pătratului echivalen t cu un cerc dat.
În conformit ate cu ceea ce ştim despre aria cercului, latura pătratului
este medie proporţională între rază şi semicerc - şi problema ar fi rezolvată
dacă l-am cunoaşte pe acesta.
Invers, dacă am cunoaşte latura pătratului echivalen t cu cercul, semi-
cercul ar fi al treilea proporţional, cu raza şi cu această latură.
Problema cuadratur ii cercului revine deci în întregime la aceea de care
ne-am ocupat la nr. 184: Să se construiască un segment egal cu lungimea unui
cerc de rază dată. După cum am mai spus, această problemă, deci şi problema
cuadratur ii cercului, nu pot fi rezolvate cu rigla şi compasul.

EXERCIŢII

319. Să se construiască un dreptunghi , cunoscîndu -i perimetrul şi aria.

Care este cel mai mare dreptunghi de perimetru dat?
320. Să se înscrie într-un cerc un dreptunghi de arie dată.
Care este cel mai mare dreptunghi înscris în cercul dat 1)?
321. Să se împartă un triunghi în părţi echivalente , prin drepte de direcţie dată.
Aceeaşi problemă pentru un poligon oarecare .
322. Să se împartă un patrulater în_părţi echivalente prin drepte duse dintr-un
vîrf. Să se demonstrez e că este suficient să împărţim în părţi egale diagonala care nu
trece prin acest vîrI şi să ducem prin punctele de diviziune paralele la cealaltă diagonală,
pînă întîlnesc laturile poligonulu i.
323. Să se împartă un poligon oarecare în păr~i echivalente , prin drepte duse
dintr-un vîrf.

PROBLEME
PROPUSE LA CARTEA A PATRA

324. Să se demonstrez e că putem înlocui enunţurile de la exerciţiul 296 prin altele

valabile, oricare ar fi poziţia în plan a punctului O, dacă vom conveni să precedăm aria
triunghiulu i de semnul + sau de semnul - , după sensul do rotaţie.
1) V. soluţia algebrică a problemei !n Bourlet, Leţons d'Alg~bre el6rruntaire, Cartea
a patra, cap . V.
 CONSTIUCŢII 195

325. Dacă două poligoane sînt direct omotetice, cel mai mare cuprinzînd pe cel
mai mic în interiorul său, atunci aria oricărui poligon care este totodată înscris în unul
şi circumscris celuilalt este medie proporţională între ariile primelor două.
326. Să se afle raportul dintre aria unui triunghi dat şi aria triunghiului avînd
ca laturi medianele celui dinlîi.
327. Prin două vîrîuri ale unui triunghi, ducem două drepte care împart laturile
opuse în rapoarte date. Să se afle rapoartele dintre ariile diferitelor părţi în care va fi
astfel împ ărţită aria triunghiului.
328. Prin cele trei vtrfuri ale unui triunghi ducem drepte care împart laturile
opuse în rapoarte date. Să se afle raportul dintre aria triunghiului format de aceste
drepte şi aria triunghiului iniţial. Să se deducă de aici teoremele de la nr . 197-198,
care dau condiţia ca cele trei drepte să treacă printr-un ace l aşi punct.
329. Printr-un punct situat în interiorul unui unghi, să se ducă o secantă care
formează cu laturile unghiului un triunghi de arie dată. (Vom începe prin a construi
un paralelogram avînd două dintre laturi pe laturile unghiului dat, o a treia trectnd prin
punctul dat şi avtnd aria dată. Secanta căutată va trebui să taie din acest paralelo-
gram un triunghi echivalent cu suma celor două triunghiuri pe care ea le formează cu
laturile paralelogramului, tn exteriorul acestuia.
330. Dintre toate dreptele care trec printr-un punct dat în interiorul unui unghi
şi care taie laturile lui (nu însă prelungirile lor), care este aceea care formează cu laturile
unghiului triunghiul cel mai mic?
331. Dintre toate poligoanele înscrise în ace~i cerc şi avînd acelaşi număr de
laturi , cel mai mare este poligonul r egulat 1 ).
332. Să se construiască un triunghi, cunoscînd o latură, înălţimea corespunzătoare
şi raza cercului înscris.
333. Să se înscrie, într-un cerc dat, un trapez în care cunoaştem un unghi şi aria.
334. Un triunghi ~i un paralelogram au aceeaşi bază, un unghi la bază egal şi
aceeaşi arie. Să se descompună unul dintre aceste poligoane în dpuă părţi care, altfel
reunite, să-l dea pe celălalt.
335. Două triunghiuri au aceeaşi bază şi aceeaşi înălţime. Să se descompună unul
dintre ele în părţi care, altlel alăturate, să-l dea pe celălalt. (Se va reiluce la problema
analogă pentru paralelograme, cu ajutorul ex. 334).
336. Aceeaşi problemă p entru două triunghiuri echivalente oarecare.
337. Aceeaşi problemă pentru două poligoane echivalente oarecare.
338. Fiind date patru puncte A, B , C, D, produsul dintre aria triunghiului BCD
şi puterea punctului A în raport cu cercul circumscris acestui triunghi este egal cu pro-
dusele analoge formate cu punctul B şi triunghiul CAD, sau cu punctul C şi triunghiul
ABD, sau cu punctul D ş i triunghiul ACB.
Să se d emonstreze că putem considera aceste egalităţi adevărate ca mărime şi ca
semn, dacă adoptăm convenţia de la exerciţiul 324.
339. Oricare dintre produsele formate în exerciţiul 338 este egal cu aria unui
triunghi ale cărui laturi ar avea ca măsură produsele AB •CD, AC• DB, AD• BC
(nr . 218, ex. 270 bis).
340. Să se descompună un triunghi în triunghiuri isoscele.
Aceeaşi prob l emă pentru un poligon oarecare.
341. Să se evalueze aria triunghiului format de trei arce de cerc de aceeaşi rază R,
eare se intersectează două cite două sub unghiuri drepte.
342. Da că două triunghiuri sînt s imetrice în raport cu centrul cercului înscris
comun, ariile celor opt triunghiuri pe care le formează între ele laturile lor au ca produs
puterea a 16-a a razei acestui cerc.

1 ) Un poligon n eregulat înscris în cerc are cel puţin o latură mai mică decît aceea
a poligonului re.gulat şi una mai mare şi putem întotdeauna, fără a schiqiba aria poli-
gonului şi cercul circumscris, să facem ca aceste două laturi să fie consecutive:
Fie AB, BC. Deplasînd atunci vîrful B în aşa fel, tncît AB să fie egal cu latura
poligonului regulat înscris, mărim aria; şi, efectuînd această operaţie de atîtea ori cit
este necesar penru a înlocui poligonul iniţial prin poligonul regulat, vom obţine con-
cluzia căutată.
 i9G NOTA A

NOTA A
DES PRE METODĂ ÎN GEOMETRIE

268. Am vrea să cupr inde m sub aces t

soco tim folo sitoa re pent ru înţelegerea titlu , cîtev a îndrumări pe care le
mat ema ticii în gene ral şi, în part icul
pent ru rezo lvar ea prob leme lor. ar,
în adevăr, elev ul treb uie să ajungă la conv
culeagă road ele stud iilor sale mate inge rea că nu va pute a să
mati ce şi nici chia r să le urm eze fără efor
deos ebite , ori să-şi facă o idee corectă turi
desp re ceea ce este geom etria , dacă nu
va reuşi nu num ai să înţe leagă raţionam
entele ce-i sînt expu se, dar
struiască sing ur pe baza lor şi să con-
alte raţionamente, să găsească, într- o
mar e sau mai mică , demonstraţii pent măsură mai
ru teor eme sau soluţii pent ru prob leme
Împ otriv a unei prejudecăţi mul t prea .
înrădăcinate, afirmăm că la aces t
rezu ltat poat e ajun ge oric ine, sau, cel
puţin, oric ine se va strădui să
şi să-şi îndr ume meto dic gînd gîndească
irea . Reg ulile pe care le vom da mai
surs a în cel mai obişnuit bun simţ. Nu jos îşi au
există prin tre ele nici una care
poată apar e citit orul ui ca o să nu-i
pură bana litat e. Totuşi, expe
tere a unci a sau alte ia dint re aces te regu rienţa arată că omi-
li evid ente este cauz a apro ape unică
a dificultăţilor care apar în rezo lvar
ea prob leme lor elem enta re; şi la fel
întîmplă, mai des decî t am fi se
înclinaţi să cred em, în cercetăril
capi tole le mai mul t sau mai puţin înal e avîn d ca obie ct
te ale ştiinţei mat ema tice.

a) TEO REM E DE DEM ONS TRA T

269. A dem onst ra o teoremă înseamnă

ipoteză
a trec e, prin raţionament , de la
la conc luzie .
În teor ema de la nr. 36:
Orice punc t situa t pe bisectoarea unu
i ungh i este egal depărtat de latu rile
aces tui ungh i,
Ipot eza şi conc luzia sînt :
I { Dacă pun ctul M este situ at pe·
pote za: lui BAC (fig. 38), bise ctoa rea ung hiu-
Con cluz ia: Atun ci el va fi egal depărtat
Treb uie să dedu cem pe a doua din prim AB şi de AC.
de
enunţate în ipoteză, în aşa fel
a, să tran sformăm proprietăţile
încî t să desp rind em din ele pe acel ea
mează conc luzi a. care for-
Este evid ent nece sar, în prim ul rînd
să ştim foarte exac t care este
şi care este conc luzia unei teore ipote za
me pe care vrem să o demonstrăm: elev
deci , în prim ul rînd să se exer seze , pent ul va treb ui
ru a le enunţa fără nici un fel de ezit are.
270. Dar acea sta nu este sufi cien t şi pute
observaţie importantă. În orice demo m , de pe acum , să face m o primă
nstraţie, ne prop unem să arătăm că
cluz ia are loc , pres upun înd că ipote za con-
este ade11ărată. Dacă nu am cons ider
că ipot eza este sigură, nim ic a
nu ne-a r mai gara nta exac titat ea conc
_stfe l, în exem plul cita t la nr. 269, dacă luzie i.
pun ctul M nu ar fi situ at pe bise c-
toar e, ştim (36) că el nu ar fi egal depă
rtat de cele două latu ri.
 DESPRE METODĂ lN GEOMETRIE 197

Este însă clar că nu ne-ar folosi la nimic să presupunem că un fapt are

loc, dacă raţionamentul nu ar purta nici o urmă a acestei presupuneri, dacă
acest fapt nu ar fi folosit la un moment oarecare. Vedem deci că trebuie să
facem ca ipoteza să interYină în raţionament şi chiar, în general, ca ea să inter·
vină în întregime.
271. V om reveni ceva mai departe asupra regulii de mai sus. Înainte de
aceasta, trebuie să formulăm imediat o alta, cu totul analogă, dar asupra căreia
trebuie să atragem în mod deosebit atenţia, deoarece, cu toată absoluta ei
necesitate, este una din regulile cele mai deseori nesocotite. Ea priveşte
definirea termenilor folosiţi.
În adevăr, pe de o parte, este evident că nu s-ar putea raţiona asupra
unor noţiuni care nu au fost definite; şi este clar pe de altă parte, ca şi mai
sus, că între a nu cunoaşte o definiţie şi a nu o face să intervină în raţionament,
nu există nici o deosebire.
Vedem deci că trebuie, în primul rînd să ne reamintim definiţia oricărei
noţiuni pe care o întîlnim.
E x e m p 1 u . Fie aceeaşi teoremă:
Orice punct situat pe bisectoarea unui unghi este egal depărtat de laturile acestui unghi.
Va trebui, încă de la început, să ne punem următoarele întrebări :
Ce exprimăm ctnd spunem că dreapta MA (fig. 38) este bisectoare?
Răspuns. Că ea împarte unghiul A în două părţi egale.
Ce este distanţa punctului M la dreapta AB?
R ă s p u ns. Este lungimea perpendicularei coborîte din acest punct pe dreaptă.
Enunţu l nostru devine atunci

M"ÂD = M'ÂE;
Ipoteza: M D este perpendiculară pe AD;

Concluzia:
1ME este perpendiculară pe AE;
MD =ME.
Credem că prin acest exemplu, am clarificat suficient sensul regulii pe care
Pascal o pune la baza oricărei logici:
Trebuie „să substituim definiţiile în locul obiect elor def inite" 1 )
272. Definiţia aceluiaşi termen poate, adeseori, să ia mai multe forme ,
dintre care trebuie să alegem pe cea mai comodă pentru scopul urmărit.
Astfel, mai putem defini bisectoarea AM a unghiului ca dreapta care face cu
una dintre laturi, într-un sens convenabil, un unghi egal cu jumătatea celui
iniţial.
Acest mod de formulare a definiţiei nu ar fi avantajos pentru teorema
precedentă; în schimb el ne-a servit pentru a demonstra, de exemplu, teorema
<le la nr. 15 bis.
Anumite teoreme ne îngăduie să înlocuim, în acelaşi mod, o definiţie
printr-o alta echivalentă. Astfel, definiţia iniţială a paralelelor (38) nu mai
este folosită începînd cu nr. 39 , unde am învăţat să o înlocuim prin următoarea,

1 ) ln general, este chiar necesar

să folosim toate părţile definiţiei, dacă aceasta
cuprinde mai multe; tn legătură cu aceasta, putem repeta ceea ce vom spune ceva mai
departe referitor la ipoteză (275) .
 198 NOTA A

care cores pund e exact celei dintî i: Două paralele

sînt două drepte care formează
cu aceea§i secantă două ungh iuri alterne interne
egale (sau două ungh iuri cores-
pondente egale, sau două ungh iuri intern e de aceea
§i parte a secantei suple menta re).
273. Regu la enunţată mai sus este, poate , cea
cele de care vom avea să ne ocupăm aici. Vom mai importantă dintr e
înţelege însemnătatea ei, dacă
ne gîndi m că un mare număr de construcţii auxil
ia1e, care par cîteodată arbi-
trare , sînt o conse9inţă directă a acest ei regul i.
Astfe l, pentr u a nu cita decît un exem plu, la
atunc i cînd trebu ie să raţionăm asupr a unui încep utul cărţii a doua ,
punc t oarec are de pe un cerct
încep em întot deau na prin a uni acest punc t cu
centr ul. Citito rul care va fi
medi tat asupr a observaţiilor prece dente , va
înţelege că această construcţie
nu conţine nimic artifi cial şi trebu ie să apară
imed iat ca necesară. În adevăr,
ea rezultă din definiţia cercu lui, potri vit căreia
, pentr u a expri ma că un punc t
M aparţine unui cerc cu centr ul O, trebu ie să spune m că distanţa OM este egală
cu raza cercu lui.
încep înd cu capit olul IV (73 şi urm. ), vedem
că lucru rile se schimbă:
nu se mai întîmplă întot deau na să unim cu centr
ul punc tele acestei curbe care
formează obiec tul raţionamentului
nostr u. Acea sta, pentr u că am învăţat
acum să înloc uim definiţia iniţială a cercu lui
print
la nr. 82 bis şi confo rm căreia, pentr u a expri ma r-o alta, anum e aceea dată
că un punc t M aparţine unui
cerc, îl putem uni cu trei punc te A, B, Cale acest
ei curbe , arătînd apoi că patru-
lateru l ABC M îndeplineşte una dintr e condiţiile
de inscr iptib ilitat e, enume1·ate
la nr. 81. De aci înain te în orice raţionament
în care inter vine un cerc, avem
posib ilitat ea de a alege între cele două defini
ţii: o folos im pe una sau pe
cealaltă, după împrejurări 1 ).
274. După ce ne-am luat precauţiile menţionate
am arătat, să transformăm datel e ipote zei, în aşa mai sus, trebu ie, cum
fel încît să pune m în evidenţă
concl uzia.
În cazur ile cele mai simp le, găsim imed iat o teore
mă care ne perm ite să
efectuăm această trans form are.

E x e m p 1 u. Ipotez a despre care este vorba

la nr. 271 ne
corespunzătoare, prin interm ediul unui caz de egalit ate a triungoferă imedi at conclu zia
hiuril or dreptu nghic e.
In alte cazur i, dimpotrivă, trebu ie să trece m
prin una sau mai mult e
trept e inter medi are. De exem plu, vom putea
încer ca să- i dăm ipote zei o
altă formă, care să se aprop ie cît mai
mult de concl uzie.
Ex e m p 1 u. Fie de demo nstrat teorem (25):
ln orice triung hi, unei laturi mai mari i se aopune
· Trebu ind să exprimăm că AB este mai un _unghi mai mare.
AD =AC , astfel ca punct ul D să se situez e mare decît AC, vom lua pe AB lungim ea
între A şi B . Ipotez a şi conclu zia sînt deci

(I) Ipotez a: { DA DA este prelun girea lu\ DB,

= AC

............ ............
Concl uzia: ACB > ABC.

1) ~ l te definiţii, echiv alente cu cele dintti

la nr . 131. , sînt inttln ite mai tîrziu , de exemp lu
 DESPRE METODĂ IN GEOMETRIE l 99

Triunghiu l isoscel ADC, în care unghiuril e de la bază sînt egale, ne permite

atunci să dăm ipotezei o nouă formă:

DA este prelungir ea lui DB,

(II) Ipoteza: .............. ..............
{ ADC = ACD.

.............. .............. ..............

..............
Concluzia : ACB = ADC + DCB >ABC,
sau, mai simplu,
(III) Ipoteza: Dx este prelungire a lui DB (fig. 230).
.............. .............. ..............
Concluzia : xDC + DCB > xB C , Fig. 230
ceea ce este evident, conform teoremei referitoar e la unghiul exterior al unui
triun ghi
( acela ş i
nr. ).

pupă cum se vede, am aJuns la rezultat printr-un şir de transformări

succeswe.
275. În fiecare dintre aceste transformări, trebuie, în mod deosebit , să
nu neglijăm aplicare a primei noastre reguli (270) şi să examinăm dacă nici o
parte a ipotezei nu a rămas nefolosită sau părăsită. Ne vom convinge de aceasta,
cercetînd dacă noua ipoteză se reduce exact la cea veche, dacă este în întregim e
echivalentă cu ea.

E x e m p 1 u. ln exemplul precedent , forma (II) a ipotezei este perfect echiva-

lentă cu forma (I): adică, dacă ipoteza (I) este verificată, atunci este valabilă şi
(II), şi reciproc. ln adevăr, singura deosebire este că .egalitatea AC = ipoteza
AD a fost
.............. ..............
înlocuită prin ADC = ACD. Dar noi ştim că oricare dintre
aceste două condiţii o impli că
pe cealaltă. Ipoteza (II) poate fi deci substituită ipotezei (I): a o da pe
una sau a
o da pe cealaltă, înseamnă acelaşi lucru .

Deşi se poate întîmpla să se renunţe, fără mc1 un inconven ient,

la un
element al ipotezei 1 ), nu acesta este cazul în general 2); de aceea, ori de cîte ori
ne vom vedea opriţi în loc, în cursul unei demonstraţii, va trebui să ne între·
băm dacă această imposib ilitate de a ajunge la rezultat
nu se datoreşte
faptului că am pierdut pe drum o parte din ipoteza dată .
1 ) Aceasta
se întîmplă cu ipoteza (III) din ace l aşi exemplu, în raport cu ipoteza
(II). Aceasta este, în adevăr, exact echivalentă cu
Dx este prelungire a lui DB;
(II') există Dx un punct astfel ca triunghiu l cu un vîrf în acest punct
{ cu DC pe
ca bază, să aibă unghiuril e la bază egale.
şi

ln adevăr, acest din urmă punct ar putea fi numit, evident, punctul A.

lnsă
acest punct ar putea să nu existe, chiar dacă ipoteza (III):
Dx este prelungire a lui DJ]l
..............
este veriîicată. Pentru ca el să existe, trebuie ca xDC să fie ascuţit, conform
privitoare la unghiul exterior. 1 teoremei
Deci ipoteza (III) poate avea loc fără ca (II) să fie adevărată.
1 ) Căutăm
tocmai să dăm enunţurilor astfe l de formulări, încît ipoteza să nu ron·
ţină nici un e lement inutil. ln cercetările mai înalte şi mai ales în aplicaţiile
dificultat ea cea mai mare constă - ~deseori în a stabili care anume dintrematemati cii,
blemei trebuie utilizate. datele pro·
 200 NOTA A

E x e m p l u . Fie de dem onst

rat următoarea teoremă:
M fiind un punc t în plan ul unui ......-.... ......-....
triun ghi ABC , formăm ungh iul BAP

. .- . . .- .
=M AC
(fig. 231) 1i luăm lungimea AP =
AM ......-....
; de asemenea, formăm CBQ = MBA ......-....
......-.... ......-.... , BQ = BM
1i ACR = MCB , CR = CM. Punctele
M,P ,Q, Rsesituează pe acelaşi cerc,
cu alte cuvi nte:
A

I
BAP =M AC; AP =A M;
(I) Ipote za: ......-.... ......-....
CBQ = MBA ; BQ = BM;
......-.... ......-....
ACR = MCB ; CR =CM .
Concluzia: M, P, Q, R sînt pe acelaşi cerc .
Fie d1 bisec toare a ungh iului
AB, AC sînt sime trice în rapo rt cuA: cele două latur i
iJ.,. .:"-- -- - - - - - ' - -..;;;:
"'L·
această dreaptă şi,
datorită egalităţii ungh iuril
Fig 231 or BAP , MAC , avem aceeaşi
situaţie pent ru AM, AP.
Aşadar, punc tul P este
tricu l lui M în rapo rt cu d ; tot sime -
1 astfe l, Q este sime tricul
lui J.1 în rapo rt cu bisec toare a " iar R sime tricu l lui M în
d 2 a lui B;
rapo rt cu bisec -
" Sînt em deci
toare a d3 a lui C. înclinaţi să transformăm ipote za după cum urmează:
P este sime tricu l lui M în rapo rt
(II) Ipote za• Q este sime tricu l lui M în rapo rt cucu drea pta d1 ,
{ R drea pta d1 ,
este sime tricu l lui M în rapo rt cu
drea pta d3 •
Concluzia: M, P, Q, R sînt situa te pe acelaşi cerc
.
Dacă am porn i însă de la
acea
la o demonstraţie; în adevăr, propo stă formă a enunţului, ar fi impo sibil să ajun gem
ziţia astfe l enunţată este
un punc t arbi trar M şi sime trice le falsă. Nu este adevărat
sale P, Q, că
drep te oarecare sînt situa te pe ace R în rapo rt cu trei
acea sta dintr -o simplă priv ire asup laşi cerc. Ne dăm seam a de
ra fig. 232, sau obse rvînd că
trei punc te oare care P, Q, R pot
fi cons idera te ca sime trice le
unui punc t arbi trar M tn rapo rt
cu trei drep te d,., d d , anum e
perp endi cula rele pe mijlo acele lui 1 3
MP, MQ, MR.
Aşadar, am com is o greşe
ală înloc uind form a (I)
.enunţului cu form a (II). Greş a
eala
drep te d,., d 2 , d3 nu sînt arbi trareprov ine din fapt ul că cele trei d,
: ele sînt bisec toare le ungh iu-
rilor triun ghiu lui dat şi, ca atare
, ele sînt conc uren te. Aşadar,
form a corectă a ipote zei trans form
ate este 1)
Fig. 232
Pes te sime tricu l lui M

!
în rapo rt cu drea pta d,.,
(II') Q este sime tricu l lui M tn rapo rt cu drea pta d ,
Ipoteză:
R este sime tricu l lui M în rapo rt cu drea pta d 1,
8
drep tele d,., d 2 , d sînt conc uren te în punc tul O
3
şine duce num aide cit la rezu ltat,
căci se vede imed iat că ce le patr u punc te M ,P, Q, R
sînt situa te pe acelaşi cerc de cent
ru O.
276 . În loc să transformăm ipot eza pent
ades eori avan tajo s să operăm întî i r~ a o apro pia de conc luzi e,
cu acea sta diq urmă, căutînd să înlo este
conc luzi a iniţială prin tr-a lta care o cuim
implică pc cea dint îi şi care
uşor din ipoteză. se dedu ce mai
1
) Acea'Stă nouă ipoteză
poat
conc uren te pot fi cons idera te ca bisece fi substituită celei vech i: tn gene ral, trei drep te
toare ale ungh iuril or unui triun ghi
(ex. 38) . .
 DESPRE METODĂ 1N GEOME TRIE
201
E x e m p 1 u. Fie de demo nstrat teorem a
(ex. 72):
Dacă dintr- un punct M, situat pe cercul circumscris
perpendicularele MP, MQ, MR pe cele trei laturi unui triung hi ABC, cobortm
colini are. , picioarele acestor perpen dicula re stnt
Vom demo nstra că punct ele P, Q, R (fig. 233)
ducîn d drepte le PQ, PR, unghi urile opuse sînt colini are, dacă vom arăta că,
vîrl BP R, CPQ sînt egale. Deci, ipotez a fiind la
Punct ele A, B, C, M sînt situat e pe
1poteză. { acelaşi cerc;
· MP, MQ, MR sînt respec tiv perpe n-
dicula re pe BC, CA, AB,
putem da conclu ziei forma :
............. .............
Concl uzie: BPR = CPQ.
Însă (81) unghi urile BRM , BPM fiind tl~----'"c---~----~
drepte , patru lateru l BRPM este inscri ptibil
şi
............. .............
obţinem BPR = BMR ; tot astfel
, patru lateru l
CQM P este inscri ptibil şi CPQ ............. .............
= CMQ. Va fi deci
sufici ent să stabil im (prin aceeaşi ipoteză)
............. .............
Concl uzia: BMR = CMQ .
Concl uzia iniţială a fost deci înlocuită prin
simplă şi pe care citito rul o va găsi
alta, a cărei demonstraţie este ma i
cu uşurinţă 1).
Este clarcă, în acest nou mod de a proce da,
cauţie analogă
va trebu i să luăm o pre-
cu aceea recomandată înain te, conv ingîn du-ne
că nu căutăm
să demonstrăm mai mult decît concluzia cerută, în afară de cazul
exist a motiv e să crede m că această concl uzie în care ar
mai cupri nz§.to are decît prim a
este şi ea exactă.
277. Acum este cazul să reven im asupr a unei
observaţii impo rtant e, pe
care la încep ut a trebu it să o lăsăm de o parte
şi care trebu ie aplicată chiar
de la citire a enunţului dat.
În adevăr, este neces ar să observăm că multe
teore me pot fi enunţate
în mai multe forme difer ite. Am semn alat unele
exem ple în text.
Exem plul I. Am obser vat, la nr. 32, că propoz
Orice punct egal depărtat de puncte le A, B se iţia:
află pe perpen dicula ra dusă prin
mijloc ul lui AB
mai poate fi enunţată:
Orice punct nesitu at pe perpen dicula ra du.să prin
tat de A şi de B. mijloc ul lui AB este netg11l depăr­

Am văzut atunc i că este vorba de o observaţie

generală: propoziţia con-
trar_ăunei propoziţii oarec are este echivalentă cu recip
roca aceleiaşi propoziţii .
În aceeaşi ordin e de idei intră şi modu l de
la absurd, care constă în a arăta că, presu punîn demo nstra re numi t reduc ere
d ipote za adevărată şi, toto-
dată, concl uzia falsă, ajung em la
o contradicţie.
1) Am raţionat, admiţînd că poziţia figuri i este aceea
din fig . 233. Va fi conve
bil să modificăm demonstraţia în aşa
fe l , încît să o facem independentă de aceast na-
ziţie, ceea ce se realizează uşor cu ă po-
ajutor ul observaţiei de l a nr. 82 . Totuşi, în
de faţă, ne putem situa totdea una în cazul la probl ema
sufici ent care se referă raţ i onamentul nostru : va fi
să schimbăm, dacă este necesa r, ordine a literel or A, B, C.
 202
NOTA A

Exe mpl ul II. Enunţul (23)

:
Bisectoarea ung hiu lui de la
fi o taie în două părţi ega vîr/ într -un triu ngh i isoscel
le rev ine , după cum am văz 1 este perpendiculară pe bază
Înălţimea coborîtă din ut ), la unu l din tre
două părţi egale.
vîr/ cad e în mij locu l bazei şi împ arte ung hiu l următoarele:
de la Pîrf în
Per pen dicu lara ridicată pe
de la Pîr/ etc. mij locu l bazei trece prin Pir/
şi este bisectoarea ung
hiu lui
Est e lim ped e că ace st
gen era l; am regăsit ace laşi exe mp lu, ca şi cel pre ced ent , reprezintă un fap t.
luc ru, bunăoară, la nr. 63.
chi ar de la pri me le înc epu De altf el, îl înt îln im
tur i ale geo me trie i . Demons
pro ca teo rem ei de la nr. 38) traţia de la nr. 41 (rec
nu est e, evi den t, dec ît o i-
natură. observaţie de aceeaş
i
Ac est e două cat ego rii gen era
cui t pri ntr -un alt ul ech iva len le de caz uri în car e un enunţ poa te fi
t nu sîn t, de altf el, sin gur ele înlo -
rar e particulară, va tre bui ; în fiec are împ reju -
să aju nge m pri n raţion
·fo rme pe car e le poa te lua ament la găsirea dife rite
o aceeaşi propoziţie. Ev ide lol"
tre cem în revistă, pen tru a nt, est e esenţial să le
o ale ge pe ace ea car e con vin
straţiei, înt r-u n cuv e cel ma i bin e dem on-
înt să pun em problema înt
ţia cit ma i uşoară 2 r-u n mod care să facă sol
). u-
278. Cu această din urmă obs
ervaţie, se înc hei e exp
me nta le pe car e voi am să une
le indicăm. Va fi uti l ca citi rea reg uli lor fun da-
pun ctu l de ved ere al aplică tor ul să stu die ze, din
rii ace sto r pri nci pii ,
şi să-şi pună, de exe mp demonstraţii dat e în
lu , întrebări de felu l cel or text~
ce urmează:
Pen tru a dem ons tra
mij loc ul lui BG şi al lui teo rem a refe rito are la med iane le unu i triu ngh i (56)
CG (fig . 57) . Tre bui a oar , am luat"
construcţie? - Am e, log ic, să ne gîn dim la
put ea oar e să o înlo cuim această
Est e oar e aceeaşi definiţi cu alte 1
le )?
e a bise ctoa rei folo
- ln exerciţiul 8, cele dou sită tn exerciţiile 26
ă părţi ale con cluz iei şi 41?
amb ele că pun ctu l dat este de dem ons trat pre sup un
indică oar e la ce
inte rior triu ngh iulu i? - oare-
Răs pun sul la
două părţi?
teoremă treb uie să
recu rge m pen tru a dem ons această într eba re ne-
tra fiec are din tre cele-
- În ce mo men t rec\ Jrge m,
inte rior este con vex ? tn demonstraţiile de la nr.
27, la fap tul că poli gon ul:
Etc ., etc.

b) LO CU RI GE OM ETR ICE
. PRO BL EM E DE CONSTRUCŢIE
•
279. Cele spu se pînă acu m
tes c de a ins ista pre a mu lt ref erit or la teo rem ele de
asu pra alt or tip uri de pro ble dem ons tra t ne scu -
soluţie tre bui e căutat me pos ibi le, a cărol"
ă pot riv it aceloraşi
acu m, în legătură cu loc uri pri nci pii , după cum vom
le geo me tric e şi cu pro ble me arăta
Locuri geo me tric e. Am înv le de construcţie.
ăţat, în tex t, să găs
loc uri geo me tric e: loc ul geo im
me tric al pun cte lor ega l dep un anu mi t număr de
ărtate de două puncte
1) Rea min tim (compa
rett e fap tulu i că nu există ră cu nr. '1) că echivalenţa ace stor enunţuri dife
dec tt I> 1ingură bise cto are rite se
gură înălţime, dec ît
singură perpendicula
a ung hiu lui de la vtrf , 1 dec dat o-
') „Tre bui e să odăm . pro blem ei o formă
tă pe mij loc ul baz
ei etc.
tt o sin -
V'lll"ea ei" (Ab e l ). care să facă înto tde aun a
1
posibilă rezo l-
') Una din tre ele este dat
ă tn exerciţiul 97.
 DESPRE METODĂ lN GEOMET
RIE
203
dat e, sau de două dre pte dat e,
loc ul geo met ric al pun ctel or situ
dată de o dreaptă dat ate la o distanţă
ă etc .
Alt e loc uri geo met rice sîn t evi
avî nd pr.o prie tate a că dre apt a den te de la sin e; de exe mp lu,
car e îl uneşte cu un pun ct fix un pun ct
cu o dreaptă fixă xy , are ca A este paralelă
loc geo met ric par ale la dusă din
În con form itat e cu ace asta , dac A la xy. .
sau , ma i gen era l, proprietăţil ă ni se dă o pro prie tate a
unu i pun ct M
e une i figu ri var iab ile
pun ct, vom găsi loc ul geo met căreia îi aparţine ace st
ric al pun ctu lui M, tran sfo rmî
dat e în alte le cărora le cor esp nd proprietăţile
und e, pen tru ace st pun ct, un
cun osc ut. loc geo met ric
Aşadar, sînt em iarăşi în
faţa une i pro ble me cu
ni se pun ea cîn d se cere a dem totu l ana log e celei car e
onstraţia une i teo rem e. În
vor ba să ded uce m, din tr•o mul adevăr, atu nci era
ţime de proprietăţi dat
tate , de ase men ea dată (con clu e (ipo teza ), o altă pro pri-
zia) . Şi acu m este vor ba
aceeaşi natură, pe care
treb uie să o fac em. Sin gur a deo de o tran sfo rma re de
dată, pun ctu l de ple car seb ire este că, de astă
e este dat , pe cîn d pun ctu l fina
afla t: ştim num ai că ea este de l, con clu zia, rămîne de
natură să ne dea loc ul
lim ped e că va treb ui să cău geo met ric căutat. Est e
tăm proprietăţile com une
figu rii mo bile şi, în par ticu lar, dife rite lor poziţii ale
elem ent ele ace stei figu ri care
atu nci cîn d ea variază. nu se schimbă
· Cal ea de urm at este dec i acee
aşi ca în caz ul pre ced
dec ît să repetăm aic i reg ulil e ent şi nu va treb ui
enunţate îna inte .
Un a din tre ele se aplică ~ici
încă şi ma i rigu ros dec
strării teo rem elo r. Am ît în caz ul dem on-
văzut că, în această din
se put ea întî mp la ca o par te urmă cate gor ie de pro ble
a ipo teze i să nu 111ai fie lua me ,
transformările suc ces ive.
Ace st luc ru nu se poa te întî mp tă în con side rare în
tare a unu i loc geo met ric, deo la niciodată la cău­
arec
care au proprietăţile dat e şi num e loc ul căutat treb uie să conţină pun cte le
înto tde aun a că con clu zia este ai aceste puncte. Va treb ui dec i să ne asigurăm
exa ct echivalentă cu ipo teza .
Am pro ced at astf el pen tru ma
tex t (v. nr. 33, 36, 77 etc .); jori tate a loc uril or geo met rice
obţinute în
am renunţat să indicăm aceast
raţionamentului, num ai ă a dou a par te a
în une le caz uri în care ea era des
tat, astf el înc ît n-a ma i fos t nev tul de uşor de com ple -
oie să insistăm.
280 . Proble me de construcţie
. Să pre sup une m, în al
vor ba să con stru im o figură în doi lea
con form itat e cu anu mit e condiţii rînd , că este
sul la o astf el de problemă este dat e. Răspun­
de natură foa rte diferită, dup
condiţiilor dat e este sau ă cum numărul
nu toc ma i cel suf icie nt pen tru
necunoscută. a det erm ina figu ra

Ex e m p 1 e. 1° Fie de cons
Tan gen ta într -un pun ct oare trui t o dreaptă tangentă la un cerc dat.
infi nita te de soluţii: condiţii care al cerc ului dat va sati
le date nu 8Înt aufi cien
sfac e prob lem a.
că prob lem a este nede te pen tru a dete rmi na figu ra. Ave m o
terminată. Spu nem
2° Fie de conatruit o tangentă
la două cercuri date.
Ave m, după cum se ved e, o cond
iţie mai mul t dec ît
este determinată: ave m (cel înai nte. De astădată, probl11m
mul t) a
3° Fie de conatruit o dreaptă patr u soluţii (93) .
tangentă la trei cerc uri
ln gen eral , nu va exis ta nici date .
două cerc uri adm it o dreaptă care să satisfacă prob
(cel mul t) patr u tang ente com lem a, deoa rece
une , astf el că drea pta căutatăprim ele
nu va
 NOTA A

put ea fi dec tt una din tre aces

tn gen eral , tang ent la nici tea pat ru; al trei lea cerc însă, dat în mod arb itra r , nu
una din tre aces te va fi,
c11 excepţia uno
r caz uri par ticu lare . Ave m pat ru dre pte. Pro blem a este dec i imposibilă,
prea mul te condiţii imp use
figu rii căutate.
În gen era l, pro ble me le car e i
se pro pun ele vul ui sin t det erm
281 . Ad ese ori, pro ble ma rev ina
ine la construcţia unu i pun ct. te.
E xem p Iul I. Să se ducă un
Est e sufi cien t să determină cerc care să treacă prin trei pun cte date (90) .
m cen trul .
Exe mpl ul 11. Să
ln ălţimea corespunzătoare.se construiască un triu ngh i, cunosclnd o latură, ung hiul
opu s şi
Dup ll ce am aşezat, indi fere
vtrf ul opu s, nt cum , latu ra dată, nu ne
mai rămîne dec ît să găsim

În gen era l, me tod a folosită

în ace st caz este construcţia
în a ded uce , din dat ele de car pri n intersecţie
de focuri geometrice, car e constă
lini i pe car e treb uie să se găs e dis pun em , două
ească pun ctu l nec uno scu
lin ii ne va da ace st pun ct. t: intersecţia celo r două

Exe mpl ul I. Pen tru a găsi

~ste sufi cien t să observăm că cond cen trul cerc ului care trec e prin trei pun cte date A, B,
loc geo met ric, iar acee a de iţia de a fi ega l depă
rtat
C,
a fi ega l d e părtat de B şi de de A şi de B ne dă un prim
Exe mpl ul II. Pen tru a con stru C, un al
opu s A şi înălţimea corespunzăto i un triu ngh i AB C, cunoscînd doil ea loc geo met ric.
are, după ce am con stru o latură BC, ung
geo met rice ale pun ctul ui
A, 1° un arc cap abil de it latu ra BC, vom obţine ca hiul
2° o paralelă la BC situată ung hiu locu ri
la o distanţă, de această drea l dat desc ris pe coa rda BC ;
ptă, egală cu înălţimea dată.
Vo m num i ' condiJie simplă
impusă unu i pun ct oric
tnc ît să exi ste o lini e, loc
geo me tric al pun cte lor car e e condiţie astf el
-este deci det erm ina t pri n dou o sati sfa c. Un pun ct
ă<:ondiţii sim ple şi, dac
loc uri geo me tric e corespunzăto ă sîn t cun osc ute cele
are 1 ) , două
Ma i gen era l, o figură se det vom găsi pun ctu l căutat la intersecţia lor.
ermină pri ntr -un anu
-simple (vo m rev eni asu pra ace mit număr de condiţii
stu i pun ct în Geometria în spaţiu
în not a E). Un pol igo n cu n , car tea a zecea şi
latu ri se determină ca mărime
odiţii sim ple , deo are ce şi poziţie pri n 2n con-
ave m de găsit n pun cte . Pen
mărime şi formă, sîn t tru a-l det erm ina num ai ca
suf icie
arb itra r un vîr f şi direcţia nte 2n- 3 condiţii sim ple , deoarece put em lua
une ia din tre latu rile car e ple
număr 2n -3 est e ega acă din el. Ace st
l cu n pen tru triu ngh i, dar
val oar e, îndată ce n dev ine nu ma i poa te lua aceeaşi
ma i ma re dec ît 3; de aic i,
nr. 46 bis (Obs. III) şi 147 . observaţiile de la
282 . Con form cel or de ma i
strucţie, vom înc erc a
sus , în faţa une i pro bleme oar
să-i tra eca re de con-
la una din tre cele pe car e şti nsformăm dat ele , în aşa fel înc ît să o red uce m
m să le rezolvăm; de exe
-cern din ea două loc uri geo mp lu, ast
me tric e ale unu i aceluiaşi pun fel înc ît să ded u-
-căutată . ct leg at de figu ra
Ast fel, vom con sid era o figu
ră, des pre car e vom
-condiţiile dat e 2) şi ace pre sup une că verifică
ste condiţii ne vor ser vi ca
tncă să găsim noi înşine ipoteză; dar va ma i treb
con clu zia şi, în ace st sco p, să ui
'În 9ceastă figură, ele me nte ne întrebăm car e sîn t,
le cun osc ute .
1 ) ln
geo met ria elementară,
adică locu rile geo met rice căutate căutăm să rezolvăm pro blem ele cu :igl a şi com pas ul,
1 ) Est vor treb ui să fie înto tdea una
e ceea ce am num it, de exe dre
mpl u la nr. 93, a pres upu nepte sau cerc uri.
problema rezolvată.
 Dl!SPRB
MBTOD
Ă IN GEOM
BTRH!
Şi de
c a p e n tr u astă dată, re g u li 205'
le
tr e b u i să d e m o n s tr a re a te o re g e n e ra le c a re tr e
a v e m o ec m e lo r. L a fe b u ie re s p e c
d e o a re c e hivalenţ l ca ta te s în t
ă
dacă, p
e d e o p a totală în tr e c o n c lu p e n tr u lo c u ri le g e acelea
ţiile d a
te , p e d e rt e , const z ia o b ţ i n
o m e tr ic e , şi
r u
p ri n aceas
tă cons
altă p a
rt e , tr e b u ucţia găsită tr e b tă şi ipoteză. A c e v a
trucţie ie să n e c u ie să re z a s ta „
Nu v verifi o n v in u lt e
p ro b le m e le o m in s is ta m a i m că în m o d n e c e s a r g e m că o ri c e figur d in c o n d i-
ă
.p e c it it o r d e construcţie şi n lt a s u p ra particul condiţiile re s p e c ti formată
u
la e v a r i t ăţilor p v e
p ro b le m e lo c a rt e a lu i P e te rs o m mulţum
i, în ac e c a re le .
r d e con e n , i n tit e a s t ă pr prezint
şi d in
c a re a m strucţie geometrică ulată „ M e to d e şi te ivinţă, să-l tr im it e ă
fo lo s it n u ", o lu c o
m e ro a s e ra re excel ri i p e n tr u re z o lv m
entă s u b
luc ru ri . to a te aspe a re a
ctele-
c) METO
DE DE T R A N S fO
283. RMARE
c e d e n te : d Dacă s tu d e n tu l s -a
acă e l î obişnuit
ţii, dac nlocuieş să pună
ă şt te în
p e c a re v ie să găsească re p e tr u c ît v a m e c a n ic în practică îndrum
re a s-o re d e d if e ri , te rm e n ările p
re
număr
d e exerciţi z o lv e , a tu n c i e l v te fo rm e s u b c a re ii definiţi p ri n d e fi -
p u te a păr i d in d o m e a fi c u rî n d p o a te fi pusă n i-
ea in a c c n iu l g e o m în s ta re s p ro b le m a
u n e o ri fo e s ib e ă
a rt e s im p il e s a u fo a rt e g re tr ie i e le m e n ta re . A tr a te z e u n m a re
m e n tu l d le ; n u m a le , deşi e le lt e le , totu
şi
m ij lo a c e e ct, d e c a re n e -a că a c e s te soluţii n p o t a v e a în re a li ta , îi vor-
ir i
d e s im p li m ocupat u d e p in d te soluţii
a ns fo rm a re c a re , d e s p re c a re pîllă a c u m , c i im n u m a i d e raţiona
dele d e tr fi
L a d re p t . urmeaz p u n fo ­
ă să v o
trică a r v o rb in d , rb im şi c lo si re a unor-
p p o tr iv it c e a re s în t m e to
a ceastă d u te a fi denumită, lo r arătat
e mai s -
e n u m ir e e în m o d u s , o ri c e met
tr e c e d e la s te rezerv le g it im , „ odă geo
a n u m it e ată în
mo metodă me-
a le u n e i de
a lt e fi g u ri proprietăţi a le u n d s p e c ia l m e to d e lo tr a n s fo rm a re " . Da
A d e fi . e i fi g u ri la r c a re c o n s ta r-
propriet
care d a te n i o tr a n sf o rm a re ăţi cor
espunză
u în a
, o altă înseamn toare
ă
dată c e
a d in tî i, figură, în c o n fo rm a face să coresp
une'ia, p u a d o u a să it a te c u o undă u n
te fi le e i fi g
cerea e i. m d e d u c e o p ro p e determinată şi in ge anumită, a s tf e u ri o a re -
ri e ta te a v e rs . D in o ri c l că, fi
c e le il a lt e ,
c a re e p ro p ri e in d
e s te , în tr ta
E x.
d a t ş i c u e ro p le . A m d -u n fel, tr te a
u n ra p o rt e fi n it fi g u adu-
fi g ura F '. d e as ra
F ', o
d in F ', or D e a lt fe l, a m vă emănare d a t. Da mo te tica u n e i fi g u
icărui zut că că e st e ri F tn ra
ce rc d in
F ' e tc . tr iu n g h i d in F , uornicărei d re p te d incun oscut ă fi g u ra F p o rt c u u n c e n tr u
To tr iu n g h i a se m F îi c o , p u te m
m a p ri n tr l a st fe l, fi in d dată e n e a d in re sp u n d e o dreapt c o n st ru i
-o ro o fi F ', or ă para
te m c o n st taţie, gură F
ru i o figu sa u p ri n tr -o tran , p u te m c o n st ru i
icărui
ce rc d in lelă
să fi e d ră F ', a slaţie, fi g u ra F ', F un-
ouă p u se m e n e a sa u p ri c a re
n
tăţile
lu i F '. c te d a le A ', B ' . cu F şi a stfe l în c n tr -o si m e tr ie dată se d e d u ce d in p
D in propri ît o m o lo ag ; mai
g en ri -
etăţile el
lu i F , v o e a două p u n c te d er a l, p u -
r re z u lt a a
284. im e d ia t pte A , B
tregii fi g u D e a lt fe l n u e s te ro p ri e -
ri c
o n s id e caz u l în to td e
numai o
p a rt e d in ra te . Dimpotr
ivă, a d
a u n a să aplicăm
ea. e s e o ri e s te tr
a v a n ta jo s a n s fo rm a re a în -
să t ransfo
rmăm
 206 NOTA A

Aceasta se întîmplă, în particul al', cu transformările simple pe care

le-am amintit : deplasa rea, simetri a, omoteti a, în general orice asemăna
re.
De cele mai multe ori, nu avem nici un interes să aplicăm astfel de
trans-
formări întregii figuri, întrucît proprietăţile figurii transfo
rmate nu sînt nici
mai simple, nici mai puţin simple decît cele ale figurii iniţiale: ele sînt
ace-
leaşi ). Dimpotrivă, în multe problem e este necesar
1
să transformăm astfel
o anumită parte din figură.
Exemplu l I. Fie problem a (ex. 32) : Se dau două paralele şi două puncte
exterioare acestor paralele şi situate de o parte şi de alta; care estB linia frlntă A şi B,
cea mai scurtă
care uneşte aceste două puncte, astfel ca porţiunea
cuprinsă intre cele două paralele să aibă o direcţie
dată?
Fie AMN B linia frîntă căutată (fig. 234),
punctul N deducind u-se din punctul M printr-o
translaţie evident cunoscută, deoarece lungime
a
determinată de paralelel e date pe o dreaptă
oare-
care de direcţie dată este aceeaşi. Putem ap lica
această translaţie dreptei AM; punctul A se trans-
formă într-un punct cunoscut C şi dreapta AM
Fig. 234 într-un segment de aceeaşi lungime CN. Deducem
de aici cu uşurinţă, că punctele B, N, C trebuie să
fie în linie dreaptă.
Consideraţii analoge se aplică la exerciţiile 118-122
.
Exemplu l li. În exerciţiul 14, segment ul AM va ajunge, după o simetrie
cu dreapta dată xy, să fie co lini ar cu segment ul BM. în raport

285. Există însă anumit e problem e de construcţie pentru a căror rezol-

vare este conven abil să transformăm prin deplasa re, simetri e sau asemăna
re
întreag a figură considerată. Avanta jul astfel obţinut este de a face să
cores-
pundă elemen telor necunos cute ale figurii iniţiale elemen
te cunoscu te ale
figurii transfo rmate.
E x e m p 1 u. Fie de înscris într-un patrulate r dat ABCD un alt
menea cu un patrulate r dat mnpq. patrulate r ase-
Există o figură asemene a cu figura propusă şi în care
patrulate rului
îi corespun de patrulate rul mnpq. Patrulat erului ABCD îi va corespun căutat MNPQ
abcd, circumsc ris lui mnpq şi care va fi construi t, aşadar, prin rezo lvarea de un patrulat er
exerciţiu lui 213.

286. Celelalt e transformări pe care le-am menţionat schimbă, dimpo-

trivă, într-un mod mai mult sau mai puţin însemn at figurile la care le aplicăm
.
Astfel este, de exempl u, in11ersiunea, care schimbă o dreaptă a figurii
1niţiale într-un cerc în figura transformată; sau transfor
marea prin polare
reciproce. Astfel, în comple mentele la Cartea a treia, am simplif icat,
prin
aceste transformări, demonstraţia unui anumit număr de teoreme .
O altă transfor mare, pe care ne-am mărginit doar să o amintim , dar
care trebuie semnalată, este perspecti11itatea. Aşa cum am putut să o
definim
în geometr ia plană, ea nu se aplică decît figurilo r formate din puncte
în linie
dreaptă. Obţinem figura transformată unind fiecare
punct a l figurii iniţiale
cu un punct fix exterior dreptei , tăind razele astfel obţinute printr-o
trans-
versală oarecar e şi supunîn d unei deplasări oarecar e figura
obţinută pe această
transversală.

1) Geometr ia studiazll. tocmai proprietăţile care nu variază prin deplasar e.

 DESPRE METODA
IN GEOMETRIE
207
28 7. Es te ca zu
pr in po la re re ci pr l să menţionăm o de os eb ire esenţial
oc ă
in ve rs iu ne a, pe rs pe e şi al te tra ns fo rm iir i en um er at e, cu di nt re tra ns fo rm ar ea
ct iv ita te a. Ac es te
asociază fie căru
i pu nc t al fig
a sî nt transformări m ar fi as em iin ar ea ,
fo rm at e. Nu ac ea sta ur ii inţiale un pu nc pu nc tu al e, adică el
t de te rm in at al fig e
ca re asociază fiec es te si tu aţ ia în ca zu l transformări ur ii tra ns -
ărui pu i pr in
O altă tra ns fo rm ar nc t al un ei fig ur i o dreaptă a ce le polare reciproce,
e ca re a fost utilizată în ila lte fig ur
ar e cu cea consider
ată trăsiitura m ai m ul te rîn du ri i.
co mu în te
fi numită di la ta re nă de a nu fi punctuală: es te tra ns xt
m ar ea ca re po at e
di n ce rc ur i şi di n şi pe ca re am fo r-
dr ap lic
es te ca zu l) raz.a fi ep te . În această operaţie, mărim sa at -o fig ur ilo r fo rm at e
ecărui ce rc cu u micşorăm (d
condiţii, se
po at e în tîm pl a ca o aceeaşi mărime da tii a. Bineînţeles, upă cu m
tra ns fo rm a at un ci ra za un ui cerc să în ac es te
în devină
va fi co ns id er at ca tr- un pu nc t; in ve rs , în această tra nulă: ac es ta se va
ns fo rm ar e, un pu
în tr- un cerc de ra un cerc de rază nulă şi se va tra ns nc t
ză a. Cî t priv fo rm a, în cons
transportată
pe rp en di cu la r pe eşte dr ep te le fig ur ii, fie ca re di nt re ecinţă,
aceeaşi mărime direcţia ei , în ele va fi
a 1 ). tr- un sens sa u în
Cea m ai importan celălalt, cu
tă pr op rie
rămîn, după
o di la ta re efectuat ta te a dilatării es te că două cu rb e
m en ea ta ng en te (e ă în tr- ta ng en
x. 59)2 ). Această pr un sens co nv en ab il, două cu rb e de te
288. Fo rme re op rie ta te a fost fo ase-
losi
cu .care lucrăm, va duse . Sc op ul transformării fii nd de tă la nr . 93 şi 23 1.
tre bu i să ne stră a sim pl ifi ca fig ur
m ai m ar e. duim ca aceast a
ă simplificar~
ln ac es t sc op ,. vo m ob să fie cî t
ra te m ai su s compor se rv a că di fe rit el e
tă el em en te ar tip ur i de transfor
av em ce nt ru l şi ra bi tra mări en um e-
po rtu l de om ot et re . De ex em pl u, la om ot et ie , tre bu ie
di la ta re , m iir im ea ie ; la in ve rs iu ne , să
a, de po lu l
Fi ec ar e di nt re ac es ca re ne -a m oc up at la nr . 28 7; et c. şi pu te re a 3 ); la
te tip ur i cu pr in de
D in tre ac es te a, al
condiţie dete
eg em un a, as tfe l ca de ci o in fin ita te de transformări.
rminată fig ur a transf
ci t m ai m ar e po sib sa u m ai m ul te , pe ca re , în ge ne ormată să satisfacă o
il, ţinînd se am a de ra l, le luăm în nu
transformată se cele sp us e la nr . măr
numeşte at un ci 280. Această figu
o formă redusă a ră
fig ur ii iniţiale.
Ex em pl ul I.
la un pu nc t: es te Pu tem su pu ne în to td ea un a un
su iic ien t să-l dila ce rc C la o di lat
O /ormil. red tăm cu o mări ar e ca re să-l redu
ac es t ce rc s-a red usă, pr in di lat ar e, a un ei fig ur i come egală cu ra za . că
us la un pu nc t: nţinînd un cer
Ex em pl ul II . Două am fo los it această fo c. C es te ac ee a în ca re
ce rcu rmă redu
aceeaşi inv ers
iune, în două dr ri ca re au un pu nc t co mu n posă la nr . 93 şi 23 1.
ce rcu ri fără pu nc ep te t fi
t co mu n, tn două (lu înd pu nc tu l co mu n ca po l de tra ns fo rm ate , pr in
redusă a un ei ce rcu ri co nc en tri inv ers iun e) ; două
fig ur i co mp us e di ce (ex . 24 8).
două ce rcu ri
co nc en tri ce , după n două ce rcu ri es te constituită Cu alt e cu vin te, fo rm a
cu m ce rcu ril e ini din două dr ep te
ţiale au sa u
nu un pu nc t co mu sa u din
n.
1) Ve de m că di lat
în două se ns ur i ar ea un e i dr ep te
dif eri te, înt sa u a un ui ce rc se
1)
Di lat ar ea se ex tin re ca re av em de ale s în fie ca re po ate efe ctu a înt otd ea un a
de faţă) la fig ur i de (cu aju to ru l un ca z pa rti cu lar .
or consid
ar bi tra re ş i se de eraţii ca re depăşesc ca dr ul lucrăr
în ca re intră lin ii
păstrează pro
prietat~a de mo nstrează ii
a
Această pr op
rie tat e aparţine şitra ns fo rm a două cu rb e tan ge nte cli., as tfe l extinsă, ea îşi
mo d an alo g (v . tran sfo rmării în două cu rb e tan
Ge om etr ia în spa pr in po lar e rec ipr oce, ge nte .
1 ) Am
văzut (215) că, ţiu, nr . 71 1). generalizată
înt r-u n
în ge ne ral , ce a ma
i importantă es te
•al eg ere a po lul ui.
 NOTA A
208

285, am folo sit o formă redusă

Exemp lul III. ln exemp lul cita t mai sus , la nr . ă d e condiţi a ca patrul aterul
propus e, anume f orma dete rminat
prin a sem ă nare a figurii
căutat MNPQ să lie transf ormat în
patrul aterul dat mnpq.
fi iluzor iu , dacă ,
289. Invarianţi. Avan tajul transformării ar putea că am comp licat
figuri i, am const ata
simpl ificîn d anum ite proprietăţi ale
ea decît dacă diferi tele
altele . Aşadar, nu trebu ie să efectuăm transf ormar
modif icate prin transf ormar e într-u n
proprietăţi care figurează în enunţ sînt
mod sufici ent de simpl u.
tra nsformări pe care
Se constată însă că, în aproa pe toate categ oriile de
un fel de schimbări
le-am trecu t în revistă, anum ite proprietăţi nu suferă
nici
sau , potrivit expre siei consa crate, rămîn invar iante.
figuri i transf orm a t e sînt acel e aş i
Exemp lul I . Am v ă zut că, în omot etie , unghiu rile rapoar tele dintre lung im i et c.
e, că avem a cee aş i s ituaţi e pentru
ca ş i cele ale figurii iniţial d ouă cercur i tangen te în alte do uă
c ă dilata rea transf ormă
E xempl ul li. Am vă zut et at e invariantă prin dilat are.
Contac tul este o propri
cercur i de aseme nea tangen te . propri etate inv ari antă prin i nver-
Exemp lul 111. Unghi ul a două curbe est e o
siune (219).
Etc .
area transformării,
290. Nu va putea exista nici un incon venie nt la efectu partic ular, vom
dacă enunţul dat cupri nde numa i proprietăţi
invar iante . În
, în aceste condiţ ii , să presu punem că figura a fost transf or-
putea .totde auna
mată într-o formă redusă.
dilata re, putem , atunci cînd că u­
Exem p l e. Deoarece contac tul se p ăs treaz ă prin
e la două cercur i , să presup unem că unul dintre ele este redus la
tăm tangen tele comun
u n punct. Este r a ţionamentul ad optat la nr. 93. tangen t la trei cercur i date (231).
Avem aceeaş i situaţie, eînd căutăm un cerc
Putem d eci , pentru a căuta un
Conta ctul este invari ant şi faţă de invers iune.
că dou ă dintre ele sînt reduse la d ouă
cerc' tangen t la trei cercur i date, să presup unem
.
sau la d ouă cercur i concen trice (ex. 264 -265)
d repte
A ce eaşi est e situaţia la d e mon straţia
unor t eorem e ca a ceea care urmează : T oate
consta nte sînt tangen te la dou ă cercuri
cercuri le care taie două cercuri fixe date sub unghiu ri 285 etc.
formea ză obiec tul exer c iţiului
f ixe; sau ca aceea care
anţi este, pentr u
291. Grup uri 1 ) . Aceas tă propr ietate de a posed a invari alte proprietăţi
ocupa t mai sus , consec inţa unei
transformăTile de care ne-am
te.
fu ndam ent ale, despr e care vom spune cîteva cuvin
transformări transf ormar ea echi-
Se numeşte produ s a două sau mai multe 2 }. Cu alte cuvin te, dacă transf or-
valentă cu cele dintîi , efectu ate succe siv
transf ormar ea T, aplicată
marea S transformă figura F într-o figură F', iar sul acesto r două trans-
figuri i F', o transformă într-o figură F", atunc i produ
prin care trecem de la F la F".
formări va fi transf ormar ea
l i enunţat a stfel :
Ex e m p 1 u. Rezul tatul d e l a nr. 102 bis poate
a două simetr ii este o rotaţie sau o trans laţie .
P rodusu l

specia l cititor ilor care au studia t

1) Partea fina l ă a aceste i note este destinată în
compl ement ele la Cartea a treia. l , dacă schimbăm ordine a
2) Produ sul a două transformări se s chimbă , în genera două drepte diferit e este o rota-
raport cu
fa ctorilo r. Astfel , pr odusu l a două simetr ii în prima dreaptă p este a doua.
transl aţ i e dub l ă faţă de aceea care ar duce
ţie sau o
 DESPRE METODĂ lN GEOMETRIE 209

Acestea fiind stabilite, spunem că o anumită mulţime de transformări

formează un grup 1 ), dacă produsul a două oarecare dintre ele este tot o trans-
formare aparţinînd mulţimii considera te.
Astfel, mulţimea tuturor omotetiilo r este un grup, aceasta revine la a spune
că două figuri omotetice cu o a treia sînt omotetice între ele. Mulţimea
tu-
turor omotetiilo r ai căror poli sînt în linie dreaptă formează un grup, deoa-
rece ştim că centrul omotetiei care este produsul celorlalte două este în linie
dreaptă cu centrele acestora.
Toate deplasările formează un grup, deoarece două figuri plane, egale cu
o a treia şi de acelaşi sens cu ea, sînt egale între ele şi de acelaşi sens.
292. Mulţimea inversiuni lor nu formează un grup. Produsul a două
inversiuni nu este o inversiune . Putem însă ajunge la un rezultat analog cu
cel precedent , combinînd m11i multe inversiuni succesive.
Să denumim, pentru a scurta exprimare a, transform are S orice produs.
de inversiuni (sau de simetrii) arbitrare şi în număr arbitrar. Această categorie
cuprinde, în particular , toate deplasările, deoarece o deplasare poate fi des-
compusă în două simetrii; toate omotetiile , deoarece o omotetie rezultă
din
două inversiuni de acelaşi pol şi de puteri diferite; în consecinţă cuprinde
şi toate asemănările, o asemănare rezultînd dintr-o omotetie combinată
sau
nu cu o deplasare şi cu o simetrie.
S-ar putea crede, potrivit definiţiei transformărilor S, că, pentru a le
obţine pe toate, ar trebui să considerăm operaţiile care se compun din
n inver-
siuni, n simbolizîn d succesiv toate numerele întregi, şi că, oprindu-n e la o va-
loare oarecare a lui n, nu am avea decît o parte dintre transformările considera te.
Nu este însă aşa : orice transform are S poate fi redusă la o inversiune
precedată sau urmată de una, de două sau trei simetrii, ctt excepţia
cazului
în care această transform are este o simplă asemănare (ex. 252). In consecinţă,
sînt suficiente patru operaţii simple (inversiun i sau simetrii) pentru a repro-
duce una oarecare dintre operaţiile S.
Dat fiind că două operaţii S arbitrare sînt echivalen te fiecare cu un
şir de inversiuni , aceasta va fi valabil şi pentru produsul lor: operaţiile
S
formează deci un grup, pe care-l putem denumi, pentru a ne exprima mai uşor,
grup al in11ersiunilor.
293. Două figuri F , F', care sînt transform ate una în cealaltă printr-o
transform are a unui grup , se numesc omoloage în raport cu acest grup. De
exemplu, două figuri egale şi de acelaşi sens sînt omoloage faţă de grupul
format din toate deplasările .
Conform definiţiei noţiunii de grup, două figuri F, F", omoloage cu o
aceeaşi figură F', sînt omoloage între ele, deoarece transform area prin
care
trecem de la F la F" este produsul transformărilor care schimbă pe de o
parte, pe F în F' şi, pe de altă parte, pe F' în F".
Forma redusă F 0 a unei figuri F în raport cu un grup dat este aceea
dintre omoloagel e lui F în raport cu acest grup care verifică anumite condiţii
date. Dacă aceste condiţii sînt în număr suficient şi în mod convenab il alese ,
ele vor fi suficiente pentru a determina complet figura F , forma redusă a lui F.
0

1) Pentru completări la Teoria grupurilor de transformări a se vedea: P .S. Ale-

xandrov, Introducere tn teoria grupurilor, Ed. Tehnică, 1954 (Nota Red. E.T.)

14 - Lecţii de geometrie elementari, voi. I

 210
NOT~ A

· Sil pres upu nem că ne aflăm

o tran sfor mar e oarecare a -grupuluîn a~asti. situaţie: dacă aplicăm figu rii F
i, nou a figură obţinută F va ave
ca formă redusă pe F , deoarece a iară
gete lui F. 0 omo loagele lui F' stnt aceleaşi cu omo şi
loa-
For ma redusă a une i figuri F fiin
form atel e ei, rezultă că orice pr9prie& d aceeaşi cu a oricăreia din tre tran s-
rianCă a figu rii F.
ate a formei reduse eate o proprieta
te inPa·
294. Vom lămuri ace asta prin tr-u •
Pie figu ra form atl de patr u pun cte n exe mpl u.
găsim ~nvarianţii aces tei figu ri oarecare A, B, C, D: ne prop1'nem
să
tn rap ort cu gru pul inve rsiu nilo r.
scop, sii luiim inversa figu rii, -inversi ln ace st
tele B, C, D avtn d ca inverse pe unea folositi. /, !lVînd pol ul în A:
h,c, d, vom ave a o figurii omoloagă Pun c-
(formă redusă) tn rap ort cu cu prim a
gru pul,
corespunzlltor lui A) este aru nca t' în care unu l din tre cele patr u pun cte· (cel
la
par ticu lar raţionamentul ind icat în infi nit. Vom ved ea, relu înd în ace st caz
formă generală, că ung hiur
bcd sint invarianţii figurii AB CD . (Ac ile triu ngh iulu
ţie directă am ceru t-o la ex.
easta este prop0ziţia a cărei dem ons i
270 .) tra-
·· Fie A', B', C', D'tr ans form atel
siun e oarecare T . Sii procediim eu A', epu nct elo rA, B, C, D prin tr-o inve r-
şi fie b' c'd' figu ra astf el obţi
B', C', D' cum am proceAat cu A, B
nutii din B'C ' D' prin tr-o ,C, D
Tre cem de la figura form atl de pun inve rsiu ne /' de pol Â',
gur a formată de pun ctel e b', c', d' ctel e b,c, d, ti de un pun ct la infi nit la fi-
şi
formare a gru pulu i nos tru, anu me pro din tr•u n pun ct la infi nit prin tr-o tran s-
tran sfor mar e se redu ce, dup l cum dus ul celor trei inve rsiu ni I ,T,I'. Această
trii , fie la o asemănare. Prim a ipoştim, fie la o inve rsiu ne urm atl de sime-
inve rsiu nea considerată este o "inve tezl este tnsii imposibilii, cel puţin dacii
rsiu
forma neapărat un pun ct la infi nit ne propriu-zisii. , clici ace asta ar tran s-
pol ul de inve rsiu ne). Deci cele dou într -un pun ct la distanţă finită (anu me
l triu
Ung hiur ile şi rapo arte le latu rilo r ngh iuri bcd, b'c'd' .stnt asem ene a.
triu ngh iulu i bcd sînt dec
invarianţii figu rii AB CD
în rap ort cu gru pul con side rat. Num i într-adevăr
stnt independenţi, adi cl este sufi cien ai doi din tre
toţi: douii. ung hiur i ale triu
t sii. fie daţi doi pen tru a-i cunoaşte ei
ngh iulu pe
con stru i un triu ngh i asemenea cu i bcd sînt , în ade vlr, sufi cien te pen tru a
el.
29$. Am văzut că existenţa inva rianţilor rezultă din exis
gru p; inve rs, mulţimea tutu ror tran tenţa unu i
sformărilor care adm it acee
formează un gru p, deoarece aşi invarianţi
dacă douii. tr&llsformări nu
pro prie tate , ace asta nu va fi schimba schimbă o ano.mitii. .
tii nici de pro dus ul lor.
Eum plul /.Om otet ia tran
'i proporţional cu cel dint li . Invesfor mi oric e segm ent de drea ptl tntr- un segm ent para lel
prop rieta te este o omo tetie (142). rs, oric e tran sfor mare punctuală care are această dublă
nam entu l de la nr . IU nu este Aşadar, mulţimea omo tetii lo'r form eazl un grup . Raţio­
altce va dect t cel flcu t aici tntr-
E:re mplu l I I. Pers pect ivita o form l dife ritl.
recip roc, orice tran sfor mar e apli tea platrează rapo rtul anar mon ic a patr u pun cte;
rapo rtul anar mon ic esţe o pers catl unu i siste m de punc te colin eare şi care plat
pect ivita reaz l
Prin urmare, perapectivitdlile formte 1).
ează un grup.

1) Se dem onst reaz l tram port

sl coin cidl cu omo logu l alq, cele Jnd figu ra tran1formată tn aşa fel, tnct t un punc t
Ja exerciţiul 233. dou l drep te rămfnlnd dist inct e; stnte m astfe l condmti
 . .-
DESPRJ! POSTU LATU L LUI EUCLID
211

ietăţilor gene rale ale trans -

Vom mărgm1 a1c1 indicaţiile asup ra propr trim ite pe citit ori la lu-
şte folos irea lor, vom
formărilor iar în ceea ce prive
crare a lui Pete rsen citată mai sus.
NOT AB
DESP RE POSTULATUL LUI EUCLID

că prin tr-un punc t nu se poate

296. Am adm is, ca axiomă, (la nr. 40)
o dreaptă.
duce mai mult decît o singură paralelă la
În Elem entel e geom etrul ui grec Eucl id 1 ), în care prin cipii le geom etrie i
şi cu o remarcabilă perfecţiune, ca
sînt expu se pent ru prim a dată com plet le-a serv it
(cărora această lucra re capitală
şi în toate trata tele ulter ioare exac t, cel de la
ne ocupăm sau, mai
întot deau na ca bază}, enunţul de care
cu el:
nr. 41 (Cor. I), care este echi vale nt de
dacă două drepte f armează cu
o aceeaşi secantă două ungh iuri inter ne
două ungh iuri drep te, aceste
sumă diferă de
aceea.şi parte a seca ntei, a căror secan tei în care suma
de acea parte a
drepte nu sînt paralele şi se întîln esc
iuri drepte figurează, de asem enea ,
ungh iuril or este mai mică decît două ungh
prin tre cele adm ise ca evid ente .
Urmaşii lui Eucl id, atît din
antic hitat e, cît şi din Evu l Med iu şi din
mira rea faţă de locu l astfe l atrib uit
epoc a modernă, şi-au man ifest at însă
rte de a prez enta acelaşi cara cter
aces tei propoziţii care , de fapt , este depa
ptate fără demonstraţie şi nu pare mai
de evidenţă ca celel alte propozi~ii acce
clară apri ori <lecit mult e dintr e cele
care se demonstrează. În part icula r (ne
tei observaţii), li s-a părut ciud at
vom da seam a imed iat de importanţa aces
înţel es, pent ru linii le drep te, ceea ce nu este
că Eucl id adm ite ca de la sine
cîtuşi de pu~in exac t pent ru linii
în gene ral2) .
l
297. S-au făcut deci num eroa se încercări pent ru a dem onst ra Post ulatu
eşuat . part icula r, lucrî ndu- se prin
lui Eucl id; toate aces te încercări au
În
aces ta toate consecinţele posi bile ale
redu cere la absu rd şi dedu cînd în felul
icat, s-a obţinut o serie de conc luzii
ipote zei în care Post ulatu l nu ar fi verif
le dă teori a obişnuită a para lelel or; dar
cu totu l difer ite de acele a pe rare
luzii , niciodată (cel puţin, dacă au
oricî t de depa rte au fost duse aces te conc rve vreo contradicţie - nici între
fost dedu se core ct) ele n-au lăsat să se
obse
nici faţă de propo ziţii le ante rioar e - care să dem onst reze impo sibil itate a
.ele,
ipote zei iniţiale. pus atun ci între bare a dacă o
298. Mare le metc mati cian Gauss ) şi-a
3
ta, adic ă dacă propoziţia contrară Pos-
astfe l de contradicţie ar pute a exis
cu cele lalte axio me ale geom etrie i
tula tulu i lui Eucl id n-ar fi compatibilă nu ar
şi cu consecinţele care s-ar pute
a obţine din ele; cu alte cuvi nte, dacă
ziţie.
fi impo sibil de a dem onst ra această propo
1) Apro xima tiv anul 300 î.c.n. Die Theorie des Para llelli nien, YOn Eukl id
bis
2) Wall is, 1663 . cr. Stack r.l ~i Engc l,
Gauss, Leipz ig, Teub ner, 1895 .
3) 1777 -185 5.

J4•
 212 NOTA B

Apr oape în acelaşi timp , Lobace11ski 1

) şi Boly ai 2 ) au emis , fieca
mod inde pend ent, aceeaşi ipoteză şi re în
au cons truit cite o geom etrie avîn d
com un cu cea obişnuită toat e propoziţ în
iile
sau inde pend ente de aces ta, dar în care ante rioa re Post ulat ului lui Euc lid
cate . Rez ulta tele la care se ajun ge într- toat e cele lalte enunţuri sînt mod if i-
o astfe l de geom etrie (numită neeu cli-
diană) au ades eori o formă
cît se poat e de paradoxală şi sînt în
felu l nost ru obişnuit de a vede a lucr urile cont rast cu
; dar oric ît ar părea de uim itoa re la
prim a vede re, nici unu l dint re ele nu
a putu t fi dov edit absu rd. Iată cîte va
dint re cele mai simp le.

ln geom etria neeuclidiană:

Prin tr-un punc t A, exter ior unei drep
te D, şi în plan ul care le
înttln esc prim a dreaptă 8 ). Toat e acestconţine, se pot:
duce o infin itate de drep te care nu
situa te într- un anum it ungh i cu vîrfu e nesecante sînt
ungh i dti para lelism , creşte în mărimel în A (şi în opus ul lui la vîrf) . Aces t ungh i num it
o dată cu distanţa de la punc t la
Oric e dreaptă D', interioară ungh iului dreaptă.
o perpendiculară comună (şi num ai de para lelis m, adm ite cu drea pta dată
una) care dă dista
D,
drep te: astfe l că, dacă un punc t M parcu nţa cea mai scurtă dintr e cele
două
ginit de această perpendiculară comu rge drea pta D', îndepărtîndu-se mere u şi nemă
nă, într- un sens sau tn celăl r­
la drea pta D creşte mere u şi nemărginit alt, atun ci distanţa sa
. Nu aceeaşi este situaţia pent
ru drep tele D{, D[i,

D o
Fig. 235

care serve sc drep t latur i ale ungh iului

drea pta D, se apro pie de ea din ce de para lelis m: acest ea, fără să întîlnească vreodată.
ele formează un ungh i ascuţit cu perp tn ce mai m1,1lt, dacă le urmărim în
sensu
endi cular a coborîtă din A pe D: dacă l în care
M parcu rge nemărginit una dintr e acest un punc t
distanţa sa la drea pta D
e drep te în sensu l astfe l ales,
tinde către zero. Locu l geom etric
punc telor din plan egal depărtate de al
o dreap
Sum a ungh iuril or unui triun ghi este tă fixă este o curbă.
mai mică decît două
ungh iui:i drep te, iar diferenţa este
proporţională cu, aria triun
ghiu lui. De aici rezultă că acea sta -
este întot deau na inferioară
unei limit e deter mina te, oricî t de
mari ;i.r fi latur ile (ung hiuri le
micşorîndu-se şi triun ghiu l
scob indu -se, întru cîtva în mod analo
cu ceea ce se vede în fig. 236, dacă g
Fig. 236 latur ile cresc ). - De asem enea .
suma ungh iuril or unui polig on cu
n latur i este mai mică decît
(2n - 4) dr, diferenţa fiind proporţion
consecinţă, nu există drep tungh ală cu aria polig onul ui. lu
iuri: dacă un patru later are trei ungh
trule a este ascuţit. iuri drep te, al pa-

l) 1792 -185 6.
•) 1802 -186 0. Geom etria neeuclidia
nă a mai fost întrevăzută, mai
puţin clar, sub mai mult e' aspec mult sau mai
te difer ite (v.
') Se demonstrează că Post ulatu l lui lucra rea lui Siikk el şi Enge l, cita,tă anter ior). ,
deau na fals: nu pute m adm ite exist Eucl id este întot deau na adevărat sau întot -
prop rieta tea că para lela dusă din enţa unui singu r punc t exter ior unei drep te şi avîn d
aces t punc t la dreaptă este unică,
s.ituaţia este aceeaşi pent ru fără a adm ite că.
toate punc tele şi pent ru toate drep
tele posib ile.
 DESPRE POSTULATUL LUI EUCLID
213

Nu e.xistd figuri asemenea 1) (bineînţeles, cu excepţia figurilor egale). Două triun-

ghiuri care au unghiurile respectiv egale sînt egale. A admite existenţa a două triunghiuri
.asemenea însă neegale înseamnă a admite Postu latul lui Euclid.
Etc.
De altfel, e~âstă o infinitate de geometru neeuclidien e. Relaţiile care
leagă între ele diferitele părţi ale aceleiaşi figuri conţin, în ipoteza lui Loba-
cevski, un anumit număr k 2 , determinat o dată pentru totdeauna, dar care
poate avea o valoare arbitrară: de exemplu, raportul (constant, cum am spus
mai sus) dintre aria unui triunghi şi suplementu l sumei unghiurilor sale.
Geometria euclidiană poate fi considerată ca un caz limită al geometriilor neeucli-
diene: ea corespunde lui k = oo.
299. Geometria neeuclidiană, care apare astfel ca lipsită de contradicţii,
ca fiind logic posibilă, are ea într-adevăr acest caracter, conform ideilor promo-
torilor săi? S-ar putea, ca aceasta să nu fie decît o aparenţă, datorită faptului
că şirul consecinţelor n-a fost împins încă destul de departe. N-am ajunge oare,
printr-o cercetare mai perseverentă sau mai bine condusă, să întîlnim cqntra-
<:licţia care nu s-a prezentat nici lui Gauss, nici lui Bolyai, nici lui Lobacev-
ski?
Putem afirma că nu. Fără a dezvolta în amănunte argumentele care
justifică această afirmaţie 2 ), vom împrumuta de la H. Poincare 3) un mod
simplu şi sugestiv de a le prezenta:
„Să ne imaginăm o sferă S şi, în interiorul acestei sfere, un mediu al
~ărui indice de refracţie şi a cărui temperatură sînt variabile. În acest mediu,
se vor mişca obiecte mobile: mişcările acestor obiecte vor fi destul de lente
~i căldurile lor specifice destul de mici pentru ca ele să se pună imediat în echi-
libru de temperatură cu mediul; în plus, toate aceste obiecte vor avea acelaşi
~oeficient de dilatare, astfel că vom putea determina temperatura prin lungi-
mea unuia oarecare dintre ele. Fie R raza sferei şi p distanţa unui punct al
mediului la centrul sferei: vom presupune că, în acest punct, temperatura
absolută4) este R 2 - p2 , iar indicele de refracţie 1
R' - p'

1) Înţelegem a1c1 prin acest termen (conform definiţiei date în cursul lucrării)
iiguri care au unghiurile omoloage respectiv egale şi laturile omoloage proporţionale.
2 ) S-a putut observa
analogia f~zultatelor din geometria neeuclidiană, citate mai
-sus, cu anumite rezultate din geometria sferică, faţă de care acestea sînt întrucitva opuse:
.astfel, suma unghiurilor unui triunghi sferic este mai mare dectt două unghiuri drepte,
iar diferenţa este proporţională cu aria triunghiului; două triunghiuri sferice care au
unghiurile respectiv egale sînt egale sau simetrice etc. De fapt, geometria pe anumite
-suprafeţe (numite pseudosferice) este identică cu geometria lui Lobacevski.
De altfel,
.aşa a fost demonstrată iniţial posibilitatea logică a acesteia din urmă;
această demon-
'Straţie nu este însă perfectă: 1° pentru că suprafeţele pseudosferice nu pot fi considerate
<:a nemărginite în orice sens, aşa cum este planul; 2° pentru că ea nu se aplică decît
~eometriei neeuclidiene plane şi nu ne-ar împiedica să credem în posibilitatea unei
de-
monstraţii a Postulatului prin consideraţii de geometrie în spaţiu.
') Rţvue generale des sciences pure11 et appliquees, voi. III, 1892, p. 75.
') Se numeşte astrei, în fizică, temperatura socotită începînd de la un punct zero,
:istfel incit să fie proporţională cu volumul unui corp termometric. (În fizică se presupune,
în mod expres, că acest corp este un gaz foarte îndepărtat de punctul său de lichefiere;
.aici este vorba despre un obiect arbitrar, deoarece se presupune că toate au aceea~i lege
.de dilatare, şi că temperatura absolută nu mai este porporţională cu volumul, ci cu o
dimensiune; liniară oarecare.)
 214
NQ TA B

Ce ar gin di atu nc i
din tr- o ast fel de lum e? nişte fii n\e int eli ge nte car e nu ar fi ieşit niciod
ată
1° Deoarece dim ens iun
pu nc t în alt ul ar va ria ile a dQ. uă ob iec te mi ci tra nsp ort ate
în acelaşi rap ort , coe fic di9 tr- un
fiinţele con sid era te
ar crede că ace ste dim en ien tul de dil ata re fii~d acelaşi,
av ea nic i o ide e des pre siu ni nu s-a u st: him hat .
cee Ele n-a r
mo me tru n-a r pu tea să a ce nu mi m diferenţă de temperatură. Ni ci un
le- o dezvăluie, deo are ter -
aceeaşi ca şi a ce dil ata rea învelişului
lic hid ulu i ter mo me tric ar fi
2° Ele şi-ar înc hip ui că .
această sferă S est e
pu tea niciodată să ajungă infinită: în adevăr,
la suprafaţă, deo are ce, ele n-a r
de ea, ar int ra în reg iun pe măsură ce s-a r ap rop
i din ce în ce ma i rec i; ia
mi ci, fără să-şi dea sea ma ele
, şi ar face paşi din ce în ar dev eni din ce în ce ma i
3° Ceea ce ar nu mi ele ce ma
lin ii dre pte ar fi cer cur i mi ci ) .
1
ş1 anu me pe ntr u i ort og on ale cu sfera S,
tre i mo tiv e:
a) ace ste a ar fi tra iec tor
iile raz elo r lum ino ase ;
b) măsurînd dif eri te cur
con sta ta că ace ste cer cur be cu un me tru , fiinţe
le no ast re im agi nar
i sîn t cele ma i scu rte dru e ar
în adevăr, me tru l lor s-a mu
r co ntr act a sau s-a r dil ata ri de la un pu nc t la alt ul;
în alt a, iar ele nu şi-ar cîn d ar tre ce din tr- o reg
da ·se am a iun e
c) dacă un cor p sol id s-a de ace st fap t;
rămînă fixă, aceast r rot i în aşa fel înc ît un a din
ă lin ie n-a r pu tea tre
dacă un cil ind ru s-a fi de cît un ul din tre ace ste lin iile sal e să'
r înv îrt i înc et în jur ul a cer cu ri; ast fel ,
pa rte , loc ul geo me tric al do i pivoţi şi ar fi încălz
pu nct elo r sal e car e nu s-a it din tr- o
vexă spr e pa rte a
înclHzită, şi nu o r mişca ar f'i o curbă con
dreaptă. -
Rezultă de aic i că
ace ste fiinţe ar ad op ta
Înţelegem acu m că geo me tria lui Lo bac evs 2
ki
cu aju tor ul propoziţiilo est e im po sib il să demonstrăm Po stu lat ul lui Eu ).
r an ter ioa re, deo are cli d
ar ex ist a, ea ar fi admisă ce, dacă o ast fel de dem
de fiinţele fic tiv e po me onstraţie
ace ste propoziţii an ter ioa nit e ma i sus (de oar ece toa
re rămîn va lab ile pe ntr te
la un rez ult at ine xa ct, u ele ) ; ace ast a ar duce
deoarece Po stu lat ul est e însă
fal s pe ntr u ace ste fiinţe
.

II
SOO. Ce rol tre bu ie să-
i atr ibu im dec i ace
la fel de evidentă ca axi ste i propoziţii car e nu
om ele şi car e nu po ate est e
demonstrează teo rem fi demonstrată, aşa cum
ele ? Ii atr ibu im rol ul se
ce tre bu ie să înţelegem un ei definiţii. Pe ntr u a
pri n ace ast a ''a tre bu i ex pli ca
în no ta precedentă (A, să ne ref eri m la cel
ID ). e spu se
După cu m am văz
ut aco lo, tre bu ie
ter me n car e figurează în să ave m o defini
enunţuri; această ţie pe ntr u ori ce
în raţionament, int rod uc def iniţie tre bu ie făcută
înd -o, ori de cjt e ori est s'1 intervină
de fin it. e nev oie , în loc ul ob iec
tul ui
1) Put em adăuga
nu ar ved ea cee a ce se că, datorită proprietăţilor atr ibu ite ind
pet rec e ln ice lui de refracţie, el&
1)
Co nst ant a arbitrară car ext eri oru l ace ste i sfe re.
tată a ici de raz a e se int rod uce ln gro me tria neeucl
R a sfe rei. idiană e~te rep rez
en-
 DESPRE POSTULATUL LUI EUCLID
215
Există însă term eni care nu au
fost definiţi şi care nu pot fi defin i\i,
deoa rece nu pute m defin i o noţiune <leci
t cu ajuto rul unor noţiuni ante rioar e 1 ),
ceea ce este impo sibil pent ru prim ele
noti uni intro duse .
Dar deoa rece aces te no\i uni sîn1 clare prin
ele însel e, şi au deci un anum it
număr de proprietăţi evid ente
, rolu l defin i\iei (a cărei nece sitat e se păstr
după cum am amin tit mai sus, ează,
chia r şi în aces t caz) este înde plin it de
proprietăţi , pc care le adm item aces te
fără demo nstra 1 ic. Am proc edat
linia dreaplă, care nu a prim it o definiţie astfe l pent ru
propriu-zisă, dar pent ru care
ceea ce se poat e num i o definiţie ir1directă am dat
. admiţînd proprietăţile ci fund
men tale. a-
301. Num ai că, este impo rtan t ca propr
ielăţile astfe l adm ise să fie în
număr sufic ient pent ru a caracteriz
a noţiunea pe care o defin esc, adică pent
a o deos ebi de orice allă noţiune. De exem ru
plu, am fi defi nit rău linia dreaptă
dacă, în loc să adm itf'm , cum
am făcut, că
1° orice figură egală cu o linie dreaptă
este o linie dreaptă şi, inve rs,
două drep le pot fi supr apus e
într- o infin ilale de mod uri;
. 2° prin două punc te trece o linie drea
ptă şi num ai una, - am fi adm
prim a prop rieta te, însă nu şi pe a doua is
. În adevăr, această primă prop rieta te
nu este particulară .lini ilor drep te, ea
aparţine în egală măsură, de
şi cerc urilo r cu rază de 1 m. Ne-a exem plu
r fi fost deci impo sibil ca, plec înd de la aceas
defin i\îe incompletă, să demonstrăm vreo tă
prop rieta te a linii lor drep te care
să nu fie comună cu a cerc urilo
r cons idera te; de exem plu, n-am fi putu
stab ili că sum a a două ungh iuri ale unui t
triun ghi este mai mică decî t două
ungh iuri drep te, deoa rece acea sta n-are
loc înto tdea una pent ru triun ghiu rile
curb ilini i, form ate din arce de cerc uri
egal e.
302. Între aga geom etrie se bazează pe
o noţiune funda~entală , acee a
de depla sare, pe care am intro dus- o la nr.
3. Am cons idera t acolo ca de la sine
înţeleasă ideea unei figur i pe care
o deplasăm Hl.ră să-i modificăm form a sau
mărimea, cu alte cuvi nte, idee
a desp re ceea re am num it o figură invar
Vom înce rca să stud iem cum este definită iabilă.
această noţiune prin proprietăţ
Fiin d date o figură supusă unei deplasări ile ei.
şi un punc t M arbi lrar, ne
pute m înch ipui punc tul lega t inva riab
il de figură şi antr enat de acea sla în
mişcarea ei, astfe l că el ajun ge
să ocup e o anumită poziţie M'.
spun e că, fiecărui punc t M din spaţiu, Pute m de.c i
depl asare a face să-i corespundă un
punc t M', anum e noua poziţie în care
este tran spor tat punc tul M. Depl a-
sarea este deci o trans form are punctual 2
ă ) a spaţiului.
De altfe l, o prop rieta te evidentă a noţiu
nii de care ne -ocupăm este
acee a că, două deplasări, efec tuate suce siv,
sînt echiY alent e cu o singură depl a-
sare. Cu alte cuvi nte, aceste transformă
ri formează un grup 2 ) .

1 ) De
exem plu, nu pulem defin
situa t(' la o distanţ[t dată de un punc i cercu l ca „loc geom etric al punc telor din plan
t dat d.tn arest plan" , fără a fi defin
JlO\ iunil e de di.sla11ţit, plan,
loc geoml'tric. it în preal abil
Z) Y. nola A, nr. 287, 291 şi, urm.
216 NOTA B

Aşadar, putem spune:

O figură invariabilă este o figură pe care nu o supunem decît transformărilor
unui anumit grup (numit grupul deplasărilor), avînd următoarele proprietăţi:
Există o infinitate de transformări ale grupului prin care putem duce
un punct arbitrar A într-o poziţie arbitrară A'.
Nu există, în general, o tranformare a grupului, capabilă să ducă
deodată două puncte date A, B respectiv În două poziţii date A', B';
pentru ca această transformare să existe, este necesar ca o anumită mărime
depinzî~d de A şi de B să fie egală cu mărimea analogă formată cu A', B'.
Dacă există o transformare a grupului care duce două puncte deter-

(I) minate A, B respectiv în două puncte determinate A', B', atunci exi$tă
o infinitate de asemenea transformări. !n particular, există o infinitate
de transformări, care lasă fixe două puncte A, B, dar în toate aceste tran-
sformări, există o infinitate de alte puncte care rărriîn fixe. Aceste puncte
formează o linie unică, nemărginită (numită linie dreaptă.) Prin două
puncte trece o linie dreaptă şi numai una;
Există suprafeţe (numite plane) , astfel că orice dreaptă avînd două
puncte pe una dintre ele este conţinută în întregime în aceasta; prin trei
1
puncte oarecare ale spaţiului, trece o a.i~tfel de suprafaţă; etc ).
303. Este totuşi esenţial să menţionăm că definiţia de mai sus, ca toate
celelalte definiţii indirecte, implică o axiomă; ea presupune, în mod evident,
următoarea:
Axioma (A): Există un grup care are proprietăţile (I).
Observăm de asemenea, că noţiunile de linie dreaptă şi de plan se deduc
din aceea de deplasare, fără de care nu ar putea fi definite.
304. Euclidienii şi neeuclidienii sînt de acord să atribuie grupului depla-
sărilor proprietăţile (I) şi, în consecinţă, să admită axioma (A). Ceea ce îi
desparte este răspunsul la întrebarea dacă enunţul
II) {Dintr-un punct exterior unei drepte nu putem duce decît o singură para-
( lelă la o dreaptă

este sau nu.

adevărat
Potrivit celor de mai sus, enunţul exprimă o proprietate a grupului de-
plasărilor, deoarece linia dreaptă şi planul sînt definite cu ajutorul acestui
grup, astfel încît întrebarea noastră ia următoarea formă:
Grupul deplasărilor, definit de proprietăţile (I), are proprietatea (II)?
Or, dacă este imposibil să răspundem la întrebarea de mai sus, aceasta
se datoreşte numai faptului că ea este rău pusă, că nu are un sens precis.
În adevăr, grupul deplasărilor nu este bine definit prin proprietăţile (I).
Dacă (potrivit axiomei (A) pe care am admis-o) există un grup avînd aceste
proprietăţi, atunci există o infinitate de astfel de grupuri. Fiinţele a căror exis-
tenţă este presupusă de Poipcare ar înţelege prin „figuri invariabile" cu totul
altceva decît noi, deoarece obiectele pe care le-ar deplasa s-ar dilata sau
1 ) Nu pretindem să enumerăm aici toate proprietăţile care servesc la definirea no-

ţiunii de deplasare. Prin „proprietăţile (I)", trebuie să înţelegem toate proprietăţile pe

care le-am admis în cartea întîi, anterior Postulatului lui Euclid.
 DESPRE POSTULATUL LUI EUCLID 217

s-ar contracta, fără ca aceste fiinţe să-şi dea seama; totuşi, grupul deplasă­
rilor, aşa cum l-ar concepe ele, ar satisface condiţiile (I) în tot interiorul
sferei S (adică în tot spaţiul, infinit pentru ele, la care s-ar referi raţionamen­
1
tele lor).
Ca atare, răspunsul. la întrebare este dat în întregime. Enunţul (II) va
ii exact dacă, printre toate grupurile avînd proprietăţile (I), rezervăm numele
de grup al deplasărilor unui grup satisfăcînd condiţia exprimată în acest enunţ;
cu alte cuvinte, dacă definim acest grup prin proprietăţile (I) şi (II), şi nu
numai prin proprietăţile (I).
305. Rămîne însă o obiecţiune de ridicat. Aşa cum definiţia iniţială
implica axioma (A), aceea pe care o propunem acum nu este posibilă decît
după rezolvarea următoarei probleme:
Există oare un grup care să satisfacă simultan condiţiile (I) şi (II)?
Răspunsul este afirmativ. Se demonstrează [bineînţeles, admiţînd exioma
(A)] că, printre grupurile în număr infinit care verifică primele condiţii,
există unele neeuclidiene (pentru care Postulatul lui Euclid este fals) şi există
unele euclidiene (pentru care el este adevărat).
Astfel, orice dificultate este înlăturată. Postulatul lui Euclid face parte din
definiţia noţiunilor fundamentale pe care se bazează geometria.
306. Trebuie oare să spunem, în consecinţă, că nu este cazul să ne între-
băm dacă acest Postulat este adevărat sau fals, că o astfel de întrebare este
total lipsită de sens?
Am avea acest drept, dacă am fi liberi să definim cu totul arbitrar no-
ţiunile geometriei. Dar nu este aşa: aceste noţiuni ne sînt da,te de experienţă.
Ideea de figură invariabilă ne este sugerată de figurile inţariabile (anume,
corpurile solide) din care natura ne oferă exemple. După modelul acestor
corpuri şi al deplasărilor lor, trebuie să fie definite figurile invariabile şi de-
plasările din geometrie, dacă vrem ca acestea să se aplice obiectelor reale.
307. Vedem deci că există efectiv o problemă a Postulatului lui Euclid:
:aceea de a şti dacă definiţia dată mai sus este sau nu în a11monie cu experi-
.enţa; dacă proprietăţile deplasărilor naturale, ale deplasărilor pe care le
-0bservăm, sînt sau nu analoge cu proprietăţile unui grup euclidian.
Aceasta însă nu mai este o problemă• propriu-zis matematică: soluţia
unei astfel de probleme nu mai ţine de raţionament, ci de observaţie.
Dacă însă am fost conduşi să dezvoltăm: concepţia lui Euclid şi nu pe
aceea a lui Lobacevski, aceasta se datoreşte faptului să simţurile noastre, în
limita în care ele ne informează, ne arată că Postulatul este sensibil exact.
Constatăm că două drepte paralele cu o a treia sînt paralele între ele; că
există figuri asemenea cu anumite rapoarte de asemănare; că există dreptun-
ghiuri etc.
308. Aceasta este o primă verificare aproximativă. Pentru a supune
problema unui examen mai aprofundat, s-a încercat întîi să se măsoare, cu
toată precizia posibilă, unghiurile unui triunghi, pentru a vedea dacă suma
lor este egală cu două unghiuri drepte: un triunghi cit mai mare posibil, deoa-
rece, abia în aceste condiţii (298), discordanţa dintre cele două ipoteze este
măi pronunţată. Prin acest procedeu s-a constatat ~atît cît îngăduiau dificul-
tăţile experimentale) că egalitatea considerată era bine verificată (sau, cel
puţin, că abaterea era mai mică decît erorile de observaţie).
218 NOTA C

Eram deci îndreptăti\i, pînă atunci, să sus\inem că geometria care repre-

zintă cel mai fidel realitatea este cea euclidian[\, sau , cel puţin, că ea diferă
prea puţin de aceasta (cu alte cuvinte, constanta le corespunzătoare este foarte
mare, sau că, dacă geometria respectivă este comparabilă cu acet>a a fiinţelor
fictive ale lui Poincare, care se mişcă într-o sferă de rază R, atunci această
rază R este imensă în raport cu toate lungimile uzuale) ; într-un cuvînt, că
geometria euclidiană este ade11ărată din punct de ~·edere fizic.
308 bis. Lucrurile s-au schimbat în urma evoluţiei recente care s-a pro-
dus în concepţia noastră asupra Fizicii (teoria relati11ilăţii).
În primul rînd, noua teorie a schimbat profund ştiinţa mişcării, sau
cinematica (care este o aplicaţie directă a geometriei). Construcţiile pe care
eram conduşi, în vechea cinematică, să le efectuăm cu vitezele, se întemeiau
pe geometria euclidiană (în principal, pe proprietăţile paralelogramu lui).
Se admite şi as lăzi că situa\ ia este practic aceeaşi pentru vitezele „foa1 te mici",
adică cele măsurate prin numere fo~Jte mici, dacă se ia ca unitate viteza V
a luminii (care este de axproximativ 300 OOO km /s), deci pentru toate vite-
zele uzuale 1 ), nu însă şi pentru cele comparabile cu V. Pentru acestea din
urmă, geometria lui Lobace11ski este cea conformă cu realitatea fizică. Rolul
mărimii R este jucat de V.
Geometria neeuclidiană (ca şi alte geometrii mai generale) intervine
sub alte forme în teorie (relati'11itatea generalizată). De altfel, după cum ne
dăm seama din cele de mai sus, toate aceste schimbări nu exercită: nici o
influen~ă asupra vieţii curente (de exemplu, asupra artri inginerului). Geo-
metria lui Euclid îşi păstrează întreaga valoare pentru toate figurile pe care
le putem îmbrăţişa cu privirea sau măsura direct.

NO'fA C
DESPR E PR OBLEMA CERCURILOR TANGENTE

309. După cum am spus la nr. 236, metoda indicată de Gergonne pentru
a afla cercurile tangente la trei cercuri date nu se aplică la toate cazurile
posibile: ea nu dă nici un rezultat cînd cele trei centre sînt în linie dreaptă.
Am adăugat că s-ar putea înlătura acest inconvenient, prezentînd soluţia într-o
formă în care proprietăţile care figurează în ea să nu se schimbe printr-o inver-
siune arbitrară. Ne propunem acum să facem acest lucru.
Fie iarăşi A, B, C cele trei cercuri date. S\i luăm antiomologul bal unui
punct oarecare a de pe cercul A, în raport cu un centru de asemănare S ~
1
al cercurilor A, B; de asemenea antiomologul c al punctului b, în raport cu
un centru de asemănare S 23 al cercurilor B, C. Cercul a, care trece prin punc-
tele a, b, c, taie cele trei cercuri date în trei puncte noi a', b', c'; el le intersec-
tează pe toate trei sub acelaşi unghi (227) , astfel că punctele a', b' sînt anti-
omoloage în raport cu centrul de asemănare S12 , iar punctele b', c' în raport-

) Dată fiind vafoarea imensă a lui V, chiar vitezele proiectilelor de artilerie sînt.
1
în acest sens „foarte mici".
 DESPRE PROBLEMA CERCURILOR TANG
ENTE 219

cu 5 23 ; în plus, punc tele a, c'; c, a' sînt antio

molo age două cîte două 1 ) în rapo rt
cu un centr u de asemă1;1.are 5 al cercu rilor
13 A, C. ·
Subs tituin d punc tului a un alt punc t ai
al cercu lui A, am obţine un
alt cerc cr1 analo g cu cr. Punc tul S are fa\ă
22 de cercu rile cr, cr1 aceeaşi pute re
(acee a a inver siuni i care transformă
pe A în B ) ; avem aceeaşi situaţie
pent ru punc tul 5 23 . Aşadar, axa radicală
xy a cercu rilor cr, cr este o axă de
asemănare pent ru cercu rile date
; este deci limp ede că centr ul1 de asemănar
5 23 , desp re cat'e vorb eam mai sus, este cel e
care se află, împreună cu prim ele
două, chiar pe această axă de asem
ănarc 2 ) .
310. Vede m, astfe l, că există patru serii de
cercu ri cr (core spun zînd celor
patru axe de asemănare ) şi că cercu rile din
aceeaşi serie au aceeaşi axă radi-
cală. Inve rs, orice cerc avîn d cu
două cercu ri cr, din aceeaşi serie ,
radicală, aparţine serie i (deoa rece aceeaşi axă
se cores pund e cu el însuşi în cele două in-
versi uni de poli 5 12 şi 5 ) ; astfe l, această
13 serie este determinată_ prin două
dintr e cercu rile ei sau prin axa xy şi prin
unul dintr e cercu ri. ln gene ral,
pute m lua pent ru acest a din urmă cercu l cr
, ortog onal la cele trei cercu ri date
care aparţine celor patru scrii (227 bis). 0 ,
Locu l centr elor cercu rilor unei serii este
perp endi cular a coborîtă din
centr ul radic al al cercu rilor A, B, C pe
una dintr e axele lor de asemănare.
311. Cerc urile tange nte la cercu rile date
apar lin, evid ent, serii lor desp re
care vorb eam; inver s, orice cerc cr tang ent
la unul dintr e cercu rile date este
tang ent· la celel alte două.
Prob lema cercu rilor tang ente se
reduc e deci la următoarea:
Să se afle un cerc care are aceea
şi
axă radicală cu două cercuri date cr
şi cr1 şi
tangent la un al treilea cerc dat A (fig. 237).
Această din urmă problemă se
re-
zolvă cu uşurinţă: dacă a este
punc tul
de conta ct al cercu lui căutat cu cercu l A,
atun ci cercu l care trece prin acest punc t
6
şi taie un ungh i drep t pe cr şi
pe cr1
va fi ortog onal şi la cercu l căutat, deci
şi la A; acea sta ne va perm ite
să-l cu-
noaştem (158, cons tr. 13). Cu alte
cuvin -
te, va fi sufic ient să duce m, din centr ul
radic al oc al cercu rilor cr, cr şi A, o tan- y
1 Fig.
gentă la cercu l A, pent ru a obţine 237
pune.Lui
de conta ct căutat. Inve rs, ne vom da seam
a că punc tele astfe l obţinute cores -
pund unor soluţii ale prob leme i.
1)
Faptu l că a este nntio molo gul lui c' şi nu
nr. 227) că în a , c unghi urile pe care a al lui c se stabileşte obscr vînd (cf.
le
(pc cind ele ar trebu i să fie de sens contr face cu A, C respe ctiv sînt d e acelaşi sens
ar, în două punct e antiom oloag e).
) Raţionamentul. presu pune,
2
ce e drept , că punc tul 5
şi pentr u a 1 . În caz contr ar, îusă, cel 13 este acela şi pentr u c;
pu\in uuul dintre cele două punct
zătoare lui a şi lui a , să zicem
1 cel corespunzător lui a , ar fi colin iar cue 5 13 coresp un-
el ar avea, aşadar, în rapor t cu cercu l a 1 5 şi cu 5 23 ;
terea inver siunii care transformă pe ' A1
, accea si puter e ca şi în rapor t cu 12
a, ndică pu-
în C. ' Deci cercu l a ar tăia ~i pe A şi
în punct e care s-ar cores punde două cîle 1 pe C"
două în această jnver siune .
 NOT A C

Du pi cum am rem arc at,

.ax a lor rad ica li z71, ast fel ca put em tnlocui unu l din tre cercurile a, a 1 pri n
soluţia pro ble me i cer cur
urm lto are a: ilor tan gen te sl dev inl
Du cem un cuc a pri ntr -un
looge ale aale. Coarda comună pun ct al cercului A 1i pri n ~le doud ant iom o-
acu tui ~c fi cer cul ui A taie
sy tntr ·un -pu nct et , din care axa de aaemănare
Pa fi suf icie nt atJ duc.m tangen
.ob fine pun cte' 8 de contact a'8 tele la A pen tru a
311. bia. Da ci lul m pen tru a cer ~c cu ~eurile căutate.
ace1trJ.i
al celor tre i cer cur i dat e şi le cul a 0 al clr ui cen tru este cen tru
.ajungem la soluţia lui Gergon inte rse cte azl pe toa te tre i sub un ungl rad ica l I
.ad evl r, pun cte le de con tac t ale ne. Pun cte le comune cer cur ilor A şi hi dre pt,
a0 stn t, tn
-comuni celor dou l cercuri este tan gen telo r duse din / la A, ast fel Inc it coa rda
intersecţia ace stei dre pte
pol ara pun ctu lui I tn rap
cu zy, are deci ca pol ari dre apt ort cu A. Pun ctu l ex,
1 cu pol ul lui zy. a care uneşte pun ctu l
Ne dlm seama , pri n urm are , de
-etnd cen trel e cer cur ilor dat e ce ace ast l soluţie tşi pie rde val
stn t col inia re. ln ade vlr , tn abi lita tea
şi dre apt a zy coi nci d ace st caz , cercul a
am tnd oul
pen tru a evi ta dif icu ltat ea, al cu lini a centrelor. Va fi suf icie nt, de altf el,0
folosim, dup l cum am spu s, un
-de ao· cerc a, dif erit
Metoda act ual i ne ma i oferii,
gon ne, ava nta jul de a fi apl ica tot oda tl, tn comparaţie cu cea
dat e sîn t înlo cui te pri n pun cte bil i dac i unu l sau ma i mu lte din a lui Ge r·
sau pri n dre pte , din d dir ect pun cte tre cercurile
tac t cu una , oricare din tre dre le de con ·
cen tru pun ctu l de intersecţie pte ; pun cte le stn t situ ate pe un cerc avt nd ca
taie sub un ung hi dre pt cerculal dre pte i dat e cu axa de · ase rnl nar e zy şi care
evi den t, con str. 14 (159). Ac a 1 : ace ast l construcţie gen era lize azl , tn mo d
nu ma i rim tne nic i un cerc, eas tl construcţie se apl ici şi tn caz ul tn care
cee
;gonne . Ea nu-şi pie rde val abi a ce nu est e val abi l pen tru soluţia lui Ger·
înlo cui te pri n tre i pun cte . lita tea dec tt atu nci cîn d cele tre i cercuri stn t
312. Din cele spuse la nr. 309
;ţii cer cul ui A este toc , rez ult l el coarda comunii unu
ma i dre apt a not atl acolo cu aa~, i cerc a
log ul lui c. und e a' este ant iom o·
ln con for mit ate cu ace ast a, put
em spune el construcţia de ma i
- a det erm ina ant iom olo gul sus
-cercul A) tn rap ort cu cen tru b al pun ctu lui a (care est e con stl ln:
arb itra r pe ·
· l'ap ort cu S18 , ant iom olo gul l de ase mln are S11t antiomologul c al lui b tn
a' .al lui c tn rap ort cu S ;
- a uni pe a cu a' ; 81
- a relu a ace ast i construcţie,
pun ct ai de pe cercul A. pun ctu l a fiin d înlo cui t pri ntr
-un alt
Pun ctu l de intersecţie al celor
dou l coarde aa' , aia~ ast fel obţ
pun ctu l ex, din care va tre bui i11ute este
si ducem tan gen te la A, pen tru
de con tac t ale cercurilor ciu a ave a pun cte le
tate .
Discuţie . For ma pe car
e am dat -o ma i sus soluţiei noa
deosebire de construcţia iniţiali stre ne per mit e (spre
a lui Gergonne) sl facem o dis
asu pra numărului de cercuri cuţie sim pli
rea le care satisfac pro ble ma .
Sl o~servim, tn pri mu l rtn d,
el ace ast l construcţie este
dup l cum pun ctu l et este ext erio posibilii sau nu,
r sau inte rio r lui A.
 DESPRE PROBLEMA CERCURILOR TANGENTE

L prm
Să luăm punctul arbitrar a1 din vecinătatea lui a. Este clar că
evină
interior cercului A facă arcele mici. a~, a'a~ sînt de acelaşi sens şi 1
dacă aceste arce sînt de sens contrar.
tiomo-
iănare
Va trebui deci să examinăm dacă, deplasînd punctul a pe A, pui
iitru a se deplasează în acelaşi sens sau în sens invers.
Pentru a răspunde la această întrebare, vom începe prm a . cei
lical I ce sens se deplasează punctul b.
drept, Deoarece omoteticul lui a în raport cu S12 variază, evident, J
acelaşi sens ca şi a pe A, vedem imediat (cf. nr. 223) că b se roteşte în
nt, în
coarda sens ca şi a, dacă S12 este interior lui B şi în sens invers, dacă S12 este e
Să convenim a spune că un centru de asemănare S12 a două cercu
ctul ix,
unctul este pozitiv, dacă el este exterior acestor cercuri şi negatil', dacă le este i
aceasta revine la a spune că un centru de asemănare trebuie consid1
litatea zitiv sau negativ, după cum prin acest punct trec sau nu tangente
rcul a0 reale.
Dacă cele două cercuri sînt exterioare, cele două centre de ast
altfel,
diferit ale lor sînt pozitive. Dacă sînt secante, centrul de asemănare exterior '
zitiv, iar celălalt negativ. Dacă cercurile sînt interioare, cele două ce
ii Ger- asemănare sînt negative.
:rcurile Potrivit acestei convenţii, sensul deplasărilor punctului b este
le con- cu aJ deplasărilor punctului a, după cum centrul de asemănare S12 este
rînd ca sau pozitiv.
şi care La fel punctul c se deplasează pe cercul C în acelaşi sens ca b p1
în mod în· sens invers, după cum centrul de asemănare S 23 este negativ sau ]
în care şi a' se deplasează în acelaşi sens cu c sau în sens invers, după cum
11i Ger-
negativ sau pbzitiv.
ui sînt
Comparînd aceste observaţii cu cele făcute mai sus, vedem că
cerc a exterior lui A, cu alte cuvinte că avem două puncte de contact reale dacă
[}tiomo- centrele de asemănare aflate pe axa considerată xy, sînt pozitive unul i
Pentru a obţine numărul total de cercuri reale, va fi suficient să :
nstă(n: succesiv cele stabilite mai sus fiecăruia dintre cele patru grupuri de ct
trar pe · asemănare coliniare.
lui b în · Vom nota, în cele ce urmează , cu cifra O grupul celor trei centre ,
tetie directe; cu 1 grupul format considerînd B, C ca direct omoteti
ele şi invers omotetice cu A; cu 2, 3, grupurile analoge obţinute îr:
·-un alt pe A cu B şi apoi cu C.
312 bis. Acestea fiind stabilite şi ţinînd seama de poziţiile
ute este ale cercurilor date, ne dăm uşor seama (da.că eliminăm cazul în ca
rnnctele dintre ele sînt tangente1 ) că sînt posibile 11 ipoteze2 ) , cele numere
I-XI în fig. 239.
ite (spre
: simplă
1) Aceste din urmă cazuri trebuie consider\l.te drept cazuri limită ale celo
cercurile au O sau 2 intersecţii între care ele sînt intermediare. Dacă două dint
sau nu, rile date sînt tangente, atunci două dintre soluţiile probleme i vor fi confund:
2 ) ln fiecare dintre poziţiile reprezentate în fig. 239, putem permuta
literele A, B, O, scrise acolo. Întrucît diferitele figuri pe care le-am deduce a
 NOTA D
222
rezu l
le de mai sus ne vor da ime diat
În fiec are din tre ele, consideraţii trel e de asemănare sînt poz itiv e, astf el
te cen
tatu l. De exe mpf o, în caz ul I, toa deo arec i'
solu ţii, pe cîn d în caz ul V nu ave m dec ît pat ru, va treb ui:
~ă vom ave a opt te neg ativ e,
cu B sau cu C fiin d toa
~entrele de asemănare ale lui A are exU!~
itiv al lui B şi C, adică cen trul de asemăn
să folosim cen trul poz ara ti 1
ate, la următoarea tabelă, care
Vom ajun ge dec i, fără difi cult trel e poz itiv e şi neg ativ e (lite rele '/t
, cen
în fiec are din tre cele 11 ipo teze trel \ de aser
ase măn are exte rioa re, iar lite rele S', cen
reprezintă cen trel e de ile omo teti ilor (nu mer otat l
ărul de soluţii şi gru pur
mănare inte rioa re), num
sus) din care le obţinem.
'O, 1, 2, 3, cum am men~ionat mai
I Cen tre de asemănare •N r. I
Gru puri
core spun -
I Cen tre de asemănate
pozi tive
I
nega tive so 1uţu
..
1or zătoare
I
I I

o 8
I toat e 8
Su, Sia• Su, Sia
li S23, s;s Su, Si2 o
III Su, Sia• S23. s;3. toat e o
lV o s:a. S12• Si2. S13, Sia
4 (0,1)
V Su 4 (2,3)
s;3, S13, S~3,
VI
VIJ
Su, Si2. Sza,
Sn
s;a. s„, Si!• Su, Sia ' 4
'• (0,1)
(0,1)
Si2• S13, s;3, Su s,;. (2,3)
VII I S12t
s; •. s; •• Su, s;a 4
(0,1 )
IX 4
S12• s13
Su, S1a• S2a· s~. s~2, s;3 8
X
XI Su, Su, Sta
s;,, S1a• s;a

să fie
teze lor de con side rat ar fi put ut
Tre bui e obs erv at că numărul ipo tul că put em red uce uşor unu l la celă­
micşorat, mai ales ţinînd
seam a de fap IV, caz uril e
lalt caz uri le J şi II, prin tr-o inv ersi une ; tot asfel caz uril e II,
X.
V, VI, VII , VII I, caz uril e IX,
NOTA D
DES PRE NOŢIUNEA DE ARI E
folosită,
ări am urm at lini a în gen eral
313 . În cart ea a pat ra a ace stei lucr ni arii le pol igo ane lor, adică put em
put em defi
în care se adm ite apr iori (243) că pla n un număr (nu mit arie) avî nd
pro prie -
să-i cor esp und ă fiec ărui poli gon
face ·
tăţile:
de so luţii ale prob lem ei
e, core spun d aceluiaşi număr
una dint re ele, prin perm utar l să pits trăm daci t una singură
cons ider ate, n-a mai Cost cazu ţii in
ra 238 poat e lua alte pozi
în enum erar ea noastră . Figu de exem plu, ar fi
ale lui A cu B,
care pun ctel e de intersl'cţie lui C (în loc să
sau ami ndo uă inte rioa re
amindouă exte rioa re,
, ca tn fig. 239) . De altfe l,
fie unu l exte rior , iar celălalt inte rior Nu
C ic conc luzi ile discuţiei noas tre.
acea sta nu ar schi mba cu nim exem plu pen tru
tru alte prob lem e, de
aceeaşi ar fi situaţia pen
cerc ul orto gon al la A, B,
C.
Fig. 238
IYESPRE NOŢIUNEA DE ARIE
2'.!3

li

·u c
 224 NOTA D

I. Două poligoane egale au aceea.şi arie, oricare ar fi poziţia lor în spaţiu.

II. Poligonul P", suma a două poligoane adiacente P, P' are drept arie
suma ariilor lui P şi P'.
Posibilitatea unei asemenea corespondenţe este, în teoria respectivă,
un postulat. Acest postulat este însă inutil: faptul considerat nu este cîtuşi
de puţin presupus, ci demonstf'at conform tuturor regulilor, în metoda urmă­
toare, care va trebui,_ din acest motiv, preferată celei vechi.
314. Teoremă. ln orice triunghi, produsul unei laturi cu înălţimea cores-
punzătoare este acelaşi, oricare ar fi latura aleasă.
Fie triunghiul ABC (fig. 240), în care înălţimile corespunzătoare laturilor
BC, CA sînt respectiv AH, BK. Triunghiurile dreptunghice AGII, BCK au
A unghiul din C comun; ele sînt deci asemenea şi ne dau

All = BK, sau BC ·All =AC ·BK.

AC BC
Vom numi arie a triunghiului produsul de mai sus,
înmulţit cu un număr dat k, fixat o dată pentru totdeauna
Fig. 240 şi a cărui alegere o vom discuta mai jos. Această arie
este nulă, dacă triunghiul încetează să existe propriu-zis,
adică atunci cînd vîrfurile sale devin coliniare şi numai în acest caz.
Ariile a două triunghiuri avînd aceeaşi înălţime sînt proporţionale cu
bazele lor.
Este clar că două triunghiuri egale au aceeaşi arie.
315. Să considerăm, pe de altă parte, un punct oarecare O în planul
unui triunghi; unind acest punct cu cele trei vîrfuri, vom forma trei triun-
ghiuri avînd ca baze diferitele laturi şi ca vîrf comun punctul O. Unul oare-
care dintre aceste triunghiuri va fi numit aditi11 (de exemplu triunghiul OBC,
fig. 244), dacă el este aşezat de aceeaşi parte a
bazei comune ca şi triunghiul dat şi substracti11
(de exemplu, triunghiul OBC, fig. 245), în
cazul contrar 1 ).
Teoremă. Dacă unim un punct oarecare O
din planul unui triunghi cu cele trei 11îrfuri, suma
ariilor triunghiurilor aditi11e din care se scade
suma ariilor triunghiurilor substracti11e (dacă
acestea există) este egală cu aria triunghiului
iniţial. Fig. 241
Laturile triunghiului dat împart planul
în şapte regiuni (fig. 241); una interioară; trei (2-4, fig . 241) despărţite
de cea dintîi prin cele trei laturi; ultimele trei (5-7, fig. 241), în unghiu-
rile respectiv opuse la vîrf cu cele trei unghiuri ale triunghiului.

.. I) Dacă enunţăm vîrCurile triunghiului dal într-o ordine anumilă, iar cele ale unui
triunghi fU vîrful în O în aş~ fel în~ît ~îrfur!le co~un~. să sc succead~ în ace~aşi ordine,
mai putem spune că acest din urma triunghi va ft aditiv sau substractw, dupa cum el va
a11ea sau nu acelaşi sens de rotaţie cu triunghiul dat.
 DESPRE NOŢIUNEA DE ARIE
225
Yom deos ebi deci cinci cazu ri:
1° Punctul O este situa t pe una dintr e latur
pe latur a BC a triun ghiu lui ABC (fig. 242), i. Dacă punc tul O este luat
atun ci nu există un triun ghi
OBC . Cît priveşte cele două triun ghiu ri OAB
, OAC , suma lor este , evident,
triun ghiu l ABC , deoa rece acest e trei triun ghiu
ri au aceeaşi înălţime (perp endi-

~
A

o 8 c
Fig. 243

cular a coborîtă din vîrfu l A pe BC), iar baza

a treia BC este suma prim elor
două OB, OC.
2° Punc tul O este situa t pe prelu ngire a unei
punc tu} O riind luat pe prelu ngire a lui BC latur i. În triun ghiu l ABC ,
(fig. 243) , nu va exist a un triun ghi
OBC . ln ce priveşte cele două triun ghiu ri OAB
, OAC , diferenţa lor este, evi-
dent , triun ghiu l ABC , deoa rece acest e trei
t1iun ghiu ri au aceeaşi înălţime , iar
baza a treia BC este diferenţa prim elor două
OC, O13.
3° Punc tul O este inter ior triun ghiul ui (fig.2
OA pînă taie în I latur a BC. Triu nghi ul ABC li4). Să prelu ngim drea pta
este egal (1°) cu suma triun ghiu -
rilor ABI , ACI , care se pot desco mpun e, la
rîndu l lor, respe ctiv în AOB +BO I ,

Fig. 24!1
o
Fig. 245 Fig. 246
AOC +OC T. Triun ghiu rile AOB , AOC sînt
BOI, OCI dau împreună al treile a triun ghi adi însă aditi ve, iar triunghiu~ile
t iv BOC.
4° Punc tul O este exterior triun glnul ui dat
dintr e ungh iurile sale A (fig. 245) . Drea pta ABC , dar situa t în unul
OA, tăind pe BC în punc tul I,
suma celor două triun ghiu ri aditi ve AOB
, AOC poate fi înlocuită (1°) prin
suma celor patru triun ghiu ri AIB , AIC ,
OIB , OIC. Prim ele două au în să
ca sumă pe ABC , iar celel alte două pe OBC
. Vom avea deci

sau
AOB +
AOC =AB C OBC +
OAB +
OAC - OBC =AB C,
adică relaţia ceru tă, deoa rece triun
ghiu l O BC este subs~racti\'.
15 - Lecţii de geome trie elemen tari, voi. I
 226 NOTA O

5° Punct ul O este situat în unghi ul opus la vîrf unui unghi

din triung hiul
" (fig. 246). Atunc i punct ul A este interi
ABC, să zicem al lui A,
OBC şi vom avea (3°) or triung hiulu i

sau
OBC =AB C + OAB + OAC
OBC - OAB - OAC =AB C,
adică relaţia cerută, deoar ece triung hiul OBC este
aditiv , iar celela lte două
subst ractiv e.
316. Fie acum un poligo n oarec are ABC DE (fig.
şi un punct oarec are
O din planu l său. Unind acest punct cu toate vîrfur ile,247) vom forma triung hiuri
avînd ca vîrf comu n pe O şi ca haze diferi tele laturi
a1e polig onulu i; vom
consid era fiecar e dintre aceste triung hiuri ca aditiv
sau ca subst ractiv , după
cum el este sau nu situat de acee1,1şi parte a bazei
comu ne ca şi poligo nul1) .
Teoremă. Fie un poligon descompus într-u
n mod
C' oarecare într-u n număr arbitrar n de triung hiuri şi
un punct oarecare O din plan, pe care îl unim cu
toate vîrfur ile. Diferenţa S dintre suma ariilor tri-
unghiurilor aditive cu vîrful în O şi siima ariilo r tri-
unghi urilor substractive (sau prima sm~ă, dacă a doua
t----------~o. nu există) este egală cu
suma~ a ariilor celor n triun-
ghiuri în care a fost descompus poligonul.
Dacă teorem a este adevărată pentr
u două
poligo ane adiac ente P, P', desco mpuse în triung hiuri,
ea este adevărată şi pentr u suma lor, P ". În adevă
O r,
în contu rurile poligo anelo r P şi P', putem deose
Fig. 247 bi
două· părţi: laturi le sau segme ntele
de latură 2 ) ne-
comu ne, .care figurează în P", cu triung hiuril e aditi-
ve sau subst ractiv e corespunzătoare şi laturi ie sau segme
ntele de latură comu ne.
Acest ora le cores pund triung hiuri care sînt aditiv e
pentr u unul din poligo anele
P, P', dacă sînt subst ractiv e pentr u celălalt (deoa rece poligo
situat e de o parte şi de alta a oricărei laturi comu anele P, P' sînt
ne) şi care, prin urmar e
se vor anula dacă vom face suma mărimilor S relati ve
la aceste două poligo ane.
Această sumă ne va da deci mărimea S, forma
tă cu poligo nul P". Deoar ece,
pe de altă parte , mărimea ~ relativă la P" este,
evide nt, suma celor două
mărimi analo ge relati ve la P şi la P',
rezultă că egalit atea acesto r două mă­
rimi are loc şi pentr u al treile a polig on P", dacă are
„ loc pentr u prime le două.
· În consecinţă, putem consi dera demonstraţia închei
ată, deoar ece teorem a
este demonstrată pentr u n = 1 (ea se confundă atunc
i cu teorem a precedentă),
1) Cînd vorbim despre poziţia unui poligo n în raport
ne referim la regiun ea imedia t vecină cu aceasl cu una dintre laturil e sale,
ă latură. De exetnp lu, triung hiul OAB
ffig. 247) este aditiv , pentru că el este aşezat
de aceeaşi parte a lui AB ca şi partea
haşurată a figurii
') Va trebui , dacă este cazul, să îm"llărţim o
segme nte (dinlre care unele vor fi comun e cu perim latură oareca re a poligo nului P în
lnlocui ll} triU)'1ghiul cu vidul în O şi a cărui bază etrul lui P', iar celelal t!} nu) şi să
este această !alură prin triung hiurile
parţiale avînd ca baze aceste segme nte. 111' felul
acesta , mărimea S nu va fi modificată,
deoare ce triung hiurile parţiale au ca sumă (315)
triung hiul total. Vom proced a la fel
J>entru P' şi pentru P".

' •
 PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUSE LA CONCURSURI 227

iar pe de altă parte, dacă ea este adevărată pentru o valoare a lui n, este
adevărată şi pentru valoarea următoare (deoarece un poligon compus din
n + 1 triunghiuri este suma unui triunghi unic şi a unui poligon compus din
n tl'iunghiuri).
Corolare. Mărimea S este independentă de alegerea punctului O, deoarece
L nu depinde de această alegere.
Tot astfel , mărimea L este independentă de modul în care poligonul este
descompus în triunghiuri.
317. Vom numi arie a poligonului valoarea comună a celor două numere
S ş i L.
Două poligoane egale au aceeaşi arie , deoarece ele pot fi descompuse în
triunghiuri respectiv egale două cîte două; pe de altă parte , demonstraţia
de mai sus ne arată că, atunci cînd două poligoane sînt adiacente, poligonul
sumă are ca arie suma ariilor părţilor.
Într-un cuvînt, ariile astfel definite au proprietăţile I şi II.
318. De aici rezultă că este imposibil sa descompunem un poligon în părţi
care, altfel reunite (dar rămînînd adiacente unele cu altele}, să formeze un poli-
gon interior celui dintîi.
Într-adevăr acest poligon ar avea, în mod necesar, aceea~i arie cu cel iniţial.
Această propoziţie nu este cîtuşi de puţin demonstrată prin teoria dată
în text, deoarece existenţa ariilor constituie acolo un postulat.
319. Nu ne-am ocupat, pînă acum, de alegerea numărului k. Este clar
că, modificînd acest număr, înlocuim toate ariile prin arii proporţionale. Am
mai arătat (244) că această substituţie nu afectează cele două proprietăţi
fundamenta le.
Vom determina pe k astfel încît pătratul construit pe unitatea de lungime
să aibă o arie egală cu unitatea. Pătratul este format însă din două tri1:1n-
ghiuri, avînd fieca ·e ca bază şi ca înălţime unitatea de lungime. Aria lui este
deci 2k, astfel că vom lua k = _!_ ; orice triunghi va avea atunci ca arie semi-
2
produsul dintre bază şi înălţime. Ariile atsfel determinate coincid, în aceste
condiţii cu cele pe care am învăţat să le calculăm în text 1 ) .

PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUSE LA CONCURSURJI)

343. A, B, C, D fiind patru puncte ale unui cerc (care se succed în ordinea în
care le-am enumerat), luăm mijloacele a, b, c, d ale arcelor AB, BC, CD, DA. Să se
demonstreze că dreptele ac, bd sînt perpendiculare.
344. P e laturile BC, CA, AB ale unui triunghi luăm trei puncte arbitrare D, E, F
ti duceJil cercurile AEF, BFD, CDE. Să se demonstreze că
1° Cele trei cercuri sînt concurente într-un punct O;
1 ) Raţionamentele din text
dovedesc că determinarea ariilor, aşa cum a fost dată
acolo, este singura care are proprietăţile menţionate, satisfăcînd şi condiţia că pătratul
construit pe unitatea de lungime are ca arie unitatea.
Z) Exerciţiile 349, 350, 353, 354, 384,386, 387, 3.93, 394, 400, 404; 413 slnt extrase
di~ lucrări date la concursul general al liceelor ş i al colegiilor; exerciţiile
365, 374, 397, 406, 409, 412, 421 din lucrări date la concursuri de agregat în ştiinţele
matematice . De altfel, nu ne-am considerat obligaţi să reproducem exact enunţurile,
ata cum au fost propuse; în particular, a trebuit să introducem un număr de modifi-
cări pentru a le pune în concordanţă cu e.xerdţiile propuse în această carte.
 228 PROBLEME DIVER SE ŞI PROBLEME PROPU SE LA CONCU RSURI

2° D acă u11im un pun ct oareca r e P din pl a n

noile punct e a, b, c, în care d re p te le PA , cu vîdur ile A , B , C ale tr iu nghiu lui ,
P
sînt situat e p e ace l aş i cer c care t rece prin O B, P C t a ie res pectiv cer curile preced ent I',
şi p rin P.
345. P e fi ecar e dintre la turil e u n ui pa trula
d escrie m un arc d o cer c oareca re. Cele pa t ter inscri pt ibil A B CD , ca c oard ă,
r u pu nc te noi A 1 , B , C , /) în car e f ieca
dintre cer curile S 1 , S 2 , S 3 , S as t fe l cons truite 1 1 1 re
în tîlneşte p e u r m[1tor ul s înt, de aseme
n ea , vîr[ur ile unui pa t rula ter4 inscr iptibi -
l.
346. A , A 1 f iind punct ele d e inte rsecţi e a d o u ă
inte rsec ţi e a le lu i S cu ce rcul. S ;
ce rcuri S , S ; B , B punc te le d e
2 C, C pun cte le de i n tersec ţi e1 a le2 lui S 1cu
D, D 1 punct ele d e in tersecţ i e ale8 lui S 1cu 3 cer cul S4 ;
4 S 1 , condiţia ca p atrula teru l ABC D (ş i , d eci ,
potriv it ex. 345, p a trula terul A B (\D i)
1 1 sr1 fie inscri ptibil es te ca un ghiul dintre
S 1 ş i S 2 plus ung hiul d in t re Sa ş i S (uugh
4 iu ri lc fii nd lu a t e într- un sen s conve na bil)
s ă d ea aceeaş i s u mă ca ungh iul dintre l
S 2 ş i S a p lu s un ghiu I dintre S ş i S •
347. I) ac ă patru cer curi S , S , S , S sî nt 4 1
tange nte comune d e ace l aş i fe l (a 1 2 8 4 as t fe l că, ducîn d la S , S ce le d ou ă
dic ă ambe le exteri oar e sau a mbele 1 2
cele d o uă t a ngente co mune d e ace la ş i fe l (3 interi oa re) e:t, e:t';
fel y, y' la S 3 , S 4 ; t a n ge nte le co mune d e
, f3' la S 21 Sa; t a n gente le comun e de ace laş i
ace l aş i fe1 8, 8' la S , S , cole pa
o bţinu te e:t, (3, y, 8 sînt tange n t e tru dr e p te
la un ace l aş i cer c , a tunci dre4 p tele 1
e:t', (3' , y ', 8' Yor
fi, d e asem en ea, ta ng'e nto la un ace l aş i cerc.
C ondiţi a ca să ai bă loc această propri
"
etate este ca suma lung imilor a d o u ă d intre
aces t e t a ngent o comu ne (luate între p uncte
le lor de contac t ) să fie ega lă cu su ma lung
milor ce lorla lte do uă. i-
348. Fiind dat un penta go n oar ecare, circum
triung hiuril e form a t e de tre i la turi co nsccu scriem cîte u n cer c fiecă rui a d intre
tivc (event u a 1 prelun g ite). Să se dem o ns treze
că cele cinci punct e (d iferite
d e vîrfur i le pentag o nulu i) în car e fiecar e
cer curi în tî ln eşte p e ce l urm ă tor sînt s itu dintre aces te
a t e p e a ce
349. Se d a u d o u ă t riu nghiu ri ega le ABC, abc. l aş i cer c (ex. 106).
punct O, av înd propri eta tea că ro t ind Si"t se a fl e loc ul geom e tric al unui
pr imul t r iungh i ln juPul acestu i p unct ,
pînă cînd la tura A B ia o p oz iţi
e a' b' para l e l ă cu ac, no ua p oz
se află p e dreap ta OC. Si\ se afle, d o ase men i ţ i e b' a pu nctulu i B
ea, în aceste cond iţii , locuri le geome trice
descr ise de punct e le a', b', c' .
350. :Fie A ' , B ', C' s imetr icele punc tului de
co n cu ren ţă al î n ă l ţi mil or triung hiu-
lui ABC în r a port cu ce le tre i la turi B C,
r'A , A B . l' ic , d e a sem en ea, M , N punc t ele
în care dreap ta B 'C' t a ie r espect iv AC,
AB ; P , Q, punct ele în car e d rea p ta C'A
ta ie laturi le BA, B C; R , S punc te le în care '
dreap ta A ' B ' taie GB, CA . Si"t se demon ·
s treze că drepte le M Q, N R , P S s înt con
curen te.
(Punc tul de concurenţă coinci de cu ce l a l
înă
351. Să se înscrie înt r-un cerc da t u n trapez lţimil or t r fun ghiulu i ABC.)
sau difere n ţ_a baze lor . în care cun oaş te m în ă lţim ea şi s uma
352. F ie A B un dia m etru a l unui cer c, CMD
taie p e primu l în C, D ş i pe care M este u un ce rc cu centru l în A, car e îl
n punct oarecare; N, P , Q punct e le în car
dre pte le BM, CM , DM ta ie r espec tiv primu e
l cer c:
1° MPBQ este un p ara le logr a m ;
2° M N est e m edie pro porţi o n a lă în t re NC
şi N D .
353. Se dă un triu nghi isosce l OAB (OA = OB
un cer c cu raza va ri a bilă , la car e du cem , ). Din v î rful O ca cen tru , d escrie m
r espect iv din p uncte le A ş i B , do uă t angen
t e car e nu se t a ie pc în ă lţim ea triung h -
iului .
1° L ocu l geom etric a l p unctu lu i d e in te r sec
ţi e M a l aces tor d o u ă drepte .
2° Să se d em on st reze ci\ p rod usul .M A · MB
est e egal cu difer en l a păt r a t f; l o r seg-
m entelo r OM ş i OA .
3° Să se găse a sc ă locul geome tric al pu nctulu
cu MA, luată din p unctu l M. pe ~MB. i J , ex tremi ta tea unui segme nt egal
354. P e baza B C a unui t riung hi oa reeare ABC
ş i circum scriem ce lor d o u ă t riun ghiuri
d at , luă m un p unct oar eca re D
ABD , ACD d
1° Să se d em o ns treze că rapor t ul r azelor acestoo uă cercur i cu centre le în O, O'.
r cer curi est e con st an t.
1) Să se în cer ce, introd ucînd sensul un ghiuri lor
ş i f olos ind , la n ev o ie , conve n-
ţiile indica te în trigon om etri e (Bour let, L t(:OllS, Cartea întî i,
s traţie v al a bil ă cap . I), să se dea o demo n-
pentru t oat e cazuri l e fi gurii.
 PROBLEME DIVl!RSI! ŞI PROBLEM!! PROP US!! LA CON
CURS URI
229
2° Să se d et erm ine p oz iţia p e
raze care treb ui e s-o ia punc tul
să f ie min ime. D p entr u ca aces te
3° Să se d e m o n s tre~ că triun
g hiul AOO ' este asem enea cu
4° S ă se afle locu l geom etric triun ghiu l ABC.
rapo r t d a t ; să se exam inez e cazu a l punc tulu i M , care împ arte segm entu l 00' într- un
l în rare aces t punc t este pro iec
355. ln juru l unu i punc ţia v trful ui A p e 00'.
d e mă rim e co ns tan tă, a le cărut com un a do uă cercuri , face m să se rotească un ung hi
i latu ri taie resp ectiv
locu l geom etri c a l punc tulu i care cerc urile în M , M '. Să se a fl e
cul geom etric a l v îrful ui unu i împa rt e pe M JU ' tntr-un rapo
triun gh i asem en ea cu un triun ghi rt d at . Mai gene ra l , lo-
ca bază . d a t, cons truit peM /lf '
356. Da c ă cinc i d rept e A , B , '
A , B , stnt împ ărţit e pro po r ţi o (', D , E sln t astfe l, că d o uă dint re
na l dt> cele lalte trei, atun e le, să zice m
tmpiirţite prop o rţio nal de ci d ouă oare ca re din tre ele sln
t
cele lalte tre i . (În dem onstraţie
tntre două cazu ri , după cum treb uie să se facă deosebire
a pli că m se găseş te sau
prin tre cele d o u ă drep te n o i
nu una dint re ce le d o u ă vech la ca re ne prop unem s-o
357. Fie a , b, c latu rile unui i .)
triun ghi ; x , y , z distanţe
t est e situ at p e cerc ul circu mscrl e unui punc t din plan
la aces t e latu ri . Dacă aces t punc
is, unul dintre rap oar-
t ele ..':. , .!!_ , ~ est e ega l cu
s uma celo rla lte două. R ecip roca
X y Z .
358. C fiind un punc t luat p
geom etric a l pun cte lor co m une e un segm ent d e dre aptă
unu i cerc vari abil care t rece prin AB , să se afl e locu l
uneş te punctul C cu punc A, B ş i drep tei care
tul de inte rsec ţie al tang ente lor
359. Pe prel ung irea unui diam duse tn · A, B la acest cerc .
M , din care duce m o ta nge ntă etru fix a l unu i cerc O, luă m un punc t v aria bil
la
pe ace a s tă tangentă, astfe l ca cerc . Să se afle locu l geom etric a l punc tulu i P , lua t
PM = MO (9Z) .
360. Din tr- un punc t M lua •
pe latu ri, prim a perpe ndic ul a ră t în plan ul unui drep tung hi , cobo rtm p erpe ndic ular e
tnttl nind do u ă latu ri opu» e în P ,
nind p e cele la lte două în R
, S. Q, iar a doua intll -
1° Oric are ar fi punc tul M , punc
tul de int ersec ţi e
află pe o dre aptă fix ă,
iar punc tul de int ersec ţi e K al H al drep te lor PR ş i QS se
dre aptă fixă. drep te lor PS ş i QR pe o altă
2° Ung hiul HM K are bise ct oare
a pa ra l e l ă cu una dint re latu rile
3~Să se a fl e punc tul M drep t ungh iulu i.
, cunoscîn d punc t ele H ş i K.
r, 0 A ce as tă din urm ă probl e mă a
avin d ca punc t e diam etra l opus re d ouă so luţii. S ă se d emo nstre
e ze că cerc ul
cerc ul circu mscr i s drep tung hiul pu nct ele M, M ', care satis fac prob lem a, taie orto gona l
ui.
5° Să se afle locu l geom etric
pendi culară pe drea pta
a l punc tulu i M, astfe l ca drea
QS. pta PR să fie p er-
361. Da că din d ou ă vlrfu ri B ,
BB' , CC' , inte rioa re triu ng hiul C a le unu i triu ngh i ABC ,
ui ş i care , lua t prim ul ptnă la duce m dou ă segm ente
al d o ilea pîn ă la C' pe la tura
AB, slnt egal e între ele , cele
B ' p e la tura A C, iar
C BB' , B ' BA în care BB ' împa rte dou
ungh iul B al triun g hiul ui nu pot ă ungh iuri pa rţial e
fi amlnd ouă resp ec-
tiv ma i m ari sau amlnd p uă resp
ectiv ma i m ft i d eclt ung hiur ile ,....,..._ ...........
a na loge B CC' , C'C A în
care CC' împa rte u ng hiul C (nu pute
ma
........... ........... ........... ...........
(Se va con stru i para lelog ram ul vea, în ace l aşi t imp , CBB '> B CC' , B ' BA> C'C A).
ducf nd drea pta C'F , ' se ·vor com BB' CF , în car e B , C sînt d o u ă vîrfu ri opus e ş i
pa ra ung hiur ile d et ermi na t e t n
Jn F. ) C' cu ce le deter m ina te
Un triu ngh i avtn d d o u ă bise ctoa
361 bis. În orice triu nghi re ega le este isosc e l.
·
(se va lua difeţe n ţa p ă tr a te l or , la o l atură m a i mare , cores pund e o bise ctoa re ma i mică
a d o uă bise ct oar e, cn ajutorul
9i se va scoat e î n fac tor difer form ulei d e la nr. 129,
en ţa latu
362. Din tre t oat e triun ghiu rile rilor corespun zăto are~ .
perim etru l min im? însc rise într- un triun ghi dat,
car e est e cel cu
362 bis. Să se î nscr ie, într- un ·
peri metr ul min im. Să se d emo p atr u la t er d a t ABC D , un pa trula t er M N P Q
n strez e că pro blem a n -are solu iii cu
fie pa trula t ere ade văra te) , da că
patr ula t erul d a t n u est e inscripti prop riu-z ise (care să
D a,că însă pa trula teru l A bil.
B CD es te· inscr ipt ibil , ex istă o
MNP Q , avîn d t oate ace l aş i peri infin ita t e de p a trula t ere
me tru , ma i m ic d ectt al ori căru
i a lt patr ufat er lnsc ris
230 PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUSE LA CONCURSURI

în ABCD. Acest perimetru comun este al patrulea proporţional cu raza cercului ABCD
şi cu diagonalele AC, BD.
Ce condiţie trebuie să satisfacă, în plus, patrulater1.tJ ABCD , pentru ca diferi-
tele patrulatere MNPQ, astfel aflate, să fie şi ele inscriptibil'e? Să se găsească în acest
caz, locul geometric al centrelor cercurilor care le sînt circumscrise.
363. Să se arate că , dacă punctul obţinut în exerciţiul 105 este interior tri-
unghiului, el are proprietatea că suma distanţelor sale la cele trei vîrfuri este minimă
(ex. 269). Să se evalueze a ceastă sumă ( pătratul ei este egal cu semisuma pătratelor
celor trei laturi, la care se adaugă aria triunghiului înmulţită cu 2Y3}.
Ce se întîmplă dacă punctul considerat este exterior triunghiului? A
(Această situaţie arc loc dacă unul dintre unghiurile acestuia, să zicem A, este
mai mare declt 120°. Teorema lui Ptolemeu ne dă raportul dintre suma AB AC +
şi segmentul AI, determinat de cercul circumscris pe bisectoarea unghiului A, raport
care este, în acest caz, mai mic decît 1. Aplicînd, de asemenea, teorema de la
nr. 237 bis patrulaterului AMBI, vedem că suma MA +MB +MG este minimă, cînd
punctul M coincide cu A.)
364,. Mai general, să se afle un punct astfel ca distanţele sale la cele trei vîrfuri
ale unui triunghi dat ABC, înmulţite respectiv cu trei numere pozitive date I, m, n,
să dea o sumă minimă. - Se presupune că putem forma un triunghi cu cele trei lungimi
avînd ca măsură numerele date.
(Fie T acest triunghi, iar tt, ~. y unghiurile sale. Vom forma în A, cu laturile
AB, AC respectiv, două unghiuri BAC' , CAB' , egale cu a; în B, cu laturile BC, BA,
două unghiuri CBA', ABC', egale cu~; în C, cu laturile CA, CB, două unghiuri ACB',
BCA', egale cu y: totul în exteriorul triunghiului ABC. Dreptele AA', BB', CC'
sînt concurente într-un punct care este punctul căutat, dacă este situat în interiorul
triunghiului dat. În caz contrar, precum şi în cazul în care cele trei numere date nu
sînt proporţionale cu laturile unui triunghi, minimul are loc într-un vîrI al triun-
ghiului ABC.
În primul caz, cînd minimul nu are loc pentru un vîrf, pătratul minimului se
exprimă cu ajutorul sumei

11 (b1 + c1 - a 1) + m 1 (c1 +a• - b1 ) + n 2 (a 1 + b2 - c2 )

şi al produsului ariilor triunghiurilor ABC, T. )

365. Împărţim fiecare latură a unui triunghi în segmente proporţionale cu pătra
tele laturilor vecine şi unim punctul de diviziune cu vîrful corespunzător.
Să se demonstreze că
1° Dreptele astfel obţinute sînt concurente.
2° Punctul de concurenţă este cel pe care l-am obţine în ex. 197 , luînd ca punct
O, centrul de greutate al triunghiului.
3° Punctul este centrul de greutate al triunghiului PQR, fol'mat de proiecţiile
sale pe laturile triunghiului iniţial.
366. Să se înscrie, într- un triunghi dat, un triunghi pentru care suma pătratelor
laturilor să fie minimă. (Se admite că minimul există şi se demonstrează că el nu poate
avea loc decît pentru triunghiul PQR din exerciţiul •365.)
Se trage de aici concluzia că punctul 0' (ex. 365), este cel pentru care suma
pătratelor distanţelor la cele trei laturi este minimă (ex. 137, 14Ql.
Mai general, să se înscrie într-un triunghi dat un triunghi, astfel ca pătratele
laturilor sale, înmulţite respectiv cu numere date, să aibă suma minimă.
367. Să se înscrie, într-un cerc dat, un triunghi astfel ca suma pătratelor latu.ri-
lor sale, înmulţite respectiv eu numere date, să fie maximă.
368. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca problema care face, obiectul exerci-
ţiului 127 (să se afle punctul ale cărui distanţe la cele trei vîrfuri ale unui triunghi ' ABC
stnt proporţionale cu trei numere date m, n, p) să aibă o soluţie este de-a putea construi
un triunghi , ale cărui laturi să fie egale respectiv cu mărimile m• BC, n• CA, p· AB.
369. Din vîrfurile A, B, C, ale unui triunghi, se duc pînă la laturile opuse trei
segmente AD, BE, CF, egale între ele. Dacă, dintr-un punct oarecare O interior tri-
unghiului, ducem paral~le la aceste segmente, pînă la intersecţia cu laturile corespunză­
toare, suma segmentelor astfel determinate pe aceste paralele, pornind din punctul O,
este constantă, oricare ar fi punctul O.
 PROBLEMB DIVERS!! ŞI PROBLEME PROPUS!! LA CONCURSURI
231

370. Dacă trei drepte trec printr- un punct,

astfel ca distanţa de la un punct oarecar e din plan la unaexistă întotde auna două numere
sau cu diferenţa distanţelor aceluiaşi punct la celelal te dintre ele să fie egală cu suma
două, înmulţite cu aceste numere .
- Să se facă rezulta tul indepe ndent de poziţia punctu
convenabilă asupra semnel or.
lui, printr- o înţelegere
Invers, suma sau diferenţa distanţelor unui punct oarecar
drepte fixe, înmulţite respect iv cu numere date, este proporţ e M din plan la dou!
ională cu distanţa punctu lui
M la o anumită dreaptă fixă, care trece prin punctu
l de intersecţie al celor dintti.
371. Să se afle locul geomet ric al puncte lor pentru
dţepte date, luate cu semne conven abile
care suma distanţelor la "
şi înmulţite cu. numere date oarecar e, să
constantă; sau, cu alte cuvinte , locul geomet fie
ric al puncte lor luate astfel ca ariile tri-
unghiu rilor care au ca vîrf pe unul dintre ele şi ca baze
algebrică constantă. (Ex. 370 ne dă mijlocu
n segmen te date să aibă o sumă
l de a rezolva problem a pentru o valoare
a lui n, dacă ştim să o rezolvăm pentru valoare a precede
ntă.) Să se deducă de aici că
mijloac ele celor trei diagon ale ale unui patrula ter
comple t sînt colinia re.
371 bi8. Cele trei cercuri avtnd ca diamet re diagon alele
au aceeaşi axă radicală. Această axă trece prin puncte unui patrula ter comple t
celor patru triungh iuri pe care le formează laturile le de intersecţie ale înălţimilor
patrula terului
372. Laturil e opuse şi diagon alele unui patrula ter oarecar , luate trei ctte trei.
astfel că polarel e unui punct oarecar e O din plan, în e formează trei unghiu ri,
raport cu fiecare dintre ele, sînt '
concur ente. (Să se transfo rme prin polare recipro
cerculu i directo r.) ce, luînd punctu l O ca centru al
Aceleaşi drepte determină ·pe o transversală
mentu l care împart e armoni c două dintre ele împart oarecar e trei segmen te, astfel că seg-
e armoni
Trei segmen te care au această proprie tate se numesc c şi pe al treilea .
în inl'Oluţie.
373. Dreapt a lui Simson (ex. 72), care uneşte picioar
rîte pe cele trei laturi ale unui triungh i dintr-u n punct ele perpen dicular elor cobo-
împart e în două părţi egale segmen tul caro uneşte P situat pe cercul circum scris,
acest punct cu punctu l de concu-
renţă H al înălţimilor triungh iului.
.
(Se demonstrează, recurgî nd la ex. 70, că simetri cele
cele trei laturi sînt situate pe aceeaşi dreaptă care punctu lui P în raport ctt
trece prin H).
Să se deducă de aici şi din exerciţiul
106 că puncte le de concurenţă ale îniilţi­
milor celor patru triungh iuti pe care le formează
sîpt colinia re. patru drepte, luate trei cîte trei,
374.. Punctu l de intersecţie Mal drep.te lor lui Simson
înscris într-un cerc S şi la două puncte P, P' ale acestui relativ e la un triungh i ABC
punctu l C descrie cercul S (puncte le A, B, P, P' rămînî cerc descrie un cerc S', dacă
nd fixe).
Să se afle locu I geome tric al centru lui
cerc\llu i S', dacă puncte le A, B rămln
fixe, în timp ce puncte le P, P' se mişcă pe cercul S,
rămtnînd la o distanţă constantă
unul de altul.
Să se afle, de asemen ea, locul geome tric descris de punctu
rămînlnd fixe) puncte le P şi P' variază, rămîntnd diamet ral l M, dacă (A, B, C
375. Oare este Jocul geome tric al mijloac elor laturilo r opuse.
cerc dat şi tn care punctu l de concurenţă al înălţimilor unui triungh i înscris într-un
rămîne fix.
376. Transformăm cercul celor nouă puncte (ex. 101),
• siunea avînd ca pol mijloc ul unei laturi şi ca putere al unui triungh i prin inver-
puterea polulu i în raport cu cercul
înscris , sau, ceea ce este acelaşi lucru (ex. 90 bis},
în raport cu cercul exînscr is cores- •
punzător laturii alese. Să se arat,e că dreapta
transformată este tocmai o tangentă co-
mună la aceste două din urmă cercuri
(alta decît laturile triungh iului).
De aici rezultă că cercul celor nouă puncte este tangen
cercuri le exînscr ise. t la cercul înscris şi la
377. Intre razele R, r ale cercuri lor circum scris şi înscris
d a centrel or lor, există relaţia unui triungh i şi distant .a
·
dl= R 1 - 2Rr.
(Se va folosi ex. ~03 şi nr. 1%6.) 1 )
Recipr oc, dacă Intre razele a dquă cercuri şi distanţ
a centrel or lor există rela-
ţia de mai sus, putem înscrie tn unul o
infinit ate de triungh iuri circum scrise ~luilalt.
1 ) V.
o altă soluţie a problem ei la exerciţiul 411.
 232 PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUSE LA CONC URSUR
I

Se obţin rezul tat e una logo, înloc uind

378. În orice triun ghi ABC : cer cul î nscri s pri n tr-un cer c ox î nscri
s.
1° Dreap ta cart' un eş te proiec ţi a v îrfulu
i B pe bisec t oar ea ung hiulu i C cu pro
v îrfulu i C p e bisec toarea ungh iului B i ec ţia
este
E , F ~ f i g. 101 , ex . 90 /1 is) a le cer cului t ocm a i coard a care uneş te punc te le d e co n tac t
înscr is cu A C, AB ;
• 2° Drea pta car e uneşte pro i ecţi a
vîrfu lui C p e bisec t oarea ungh iului v îrfulu i B p e b isec t oarea ungh iului C cu pro i ec ţia
ext erior în B est e t oc m a i coard a d o
a cer cului ex înscr is î n ungh iul C cu conta ct E 3 F 3
ace l ea şi la turi ;
3° Drea pta ca re un eş te proiec ţia v îrfulu
C cu proi ec ţia vîrfu lui C p e bisec toare i B p e bisec t oar ea ungh iului exier ior în
a ungh iului ex t erior în B es te t ocma
conta ct E 1 F 1 a cercu lui ex înscr is î n i coar d a de
ungh iul A cu ace le aş i latur i ;
4° Proi e cţiil e punctului A p e bisec
din B şi pe bisec toare le ung hiu r ilor inter toar ele ungh iurilo r inter ioaro ş i ext
erioa r e
para l e l ă la B C, la di s ta nţe
ioare ş i ex terioa re din C s înt si t uate
su cces iv egale cu p -c , p - a, p - b; pe aceeaşi
5° Proie c tînd vîrfu l fiecă rui a dintr e ung _
toare le ungh iurilo r exter ioare n eadia hiuri le A, B , C a le triun ghiu lui pe
cente , o bţin em şase punc te ap a rţinî bisec -
cer c (se r educe la ex. 102). Acest cerc nd ace
taie ortog on a l cer curil e exîns crise triun luia ş i
dat. Centr ul lui est e centr ul cer cului g hiu lui
înscr is în triun ghiul A 'B 'C', care are
mijlo ace le latur ilor lui ABC ; raza lui ca vîrfu ri
ale cl1rui catet e s înt raza ce rculu i înscr est e e gală cu ipote nuza triun ghiul ui dre ptung hic
is ş i semiperime trul triu nghiu lui A ' B
încă a lte trei cercu ri anal oge, 'C' . Ex i s tă
care trec fi
rioar e ş i prin pa tru pro i ec ţii pe bisec ecar e prin do u ă proiec ţii pe bi sect oa re le exte-
t oar ele inter ioare .
379. U nim între ele p un cte le d e conta
triun ghiul ui ABC cu l a turile ungh iului ct a le fi ecă rui a dintr e cer curil e exins
în care cer cul r espec tiv es t e exîns cr cri se
dem onstr eze că ce le tre i coard e cons
truite form eaz ă un triun ghi ale cărui is. Să se
află res pecti v pe înălţimil e v îrfuri se
ce lui din t ii ş i a l că rui cer c c ircum scris
d e co n c ure nţă al acest or în ă lţimi . a r e ca centr u punc tul
380. Cuno scind punc tul O, care est
asem en ea ş i de a ce l aş i sen s F , F ', precu e propr iul s ău omol og (150) în d o uă fi guri
forrn <'a ză a ces t pun ct O eu
m ş i un triun ghi T asem enea cu ce l
două punc t e omol oa ge oarec p e car e îl
punc tul O', pro priul s ău omol og î n figur are (150); cuno scînd , d e a seme n ea ,
il e asem en ea ş i de a ce la ş i se ns F ', F
ş i uu triun ghi T ', asem enea cu " , p recum
cel p e care
care ale acest or dou ă din urmă fi guri îl fo rm ea ză 0 ' cu d o u ă punc t e om o loage oar e-
, s ă se c on s trui ască punc tul O", car
priul să u om olog în figur ile F , F " ş e este p ro-
i
punc t cu două punc te omol oage oa recarun tr iungh i T" asem enea cu ce l form at d e a cest
e a le fig urilo r F , F " .
(Triu 11gh iurile T, T ', fiind as tfel
ex , ex " v îrfurl le opu se lui wex', în fieca re a şe zate, încît s ă aibă o l a tură co mun ă wex', fi e
dintre ele. T 1 est e t r iungh iul wcxcx ". Fie
inversele punc t elor ex, ex', ex ", în ra port A , A ', A "
cu po lul w: triun ghiul 0 00' tre buie
m en ea cu triun ghiul A ' A " A. ) 1 să fie ase-
381. S ă se co n s trui ască un p oligo n ,
ca b aze difer itele sa le latur i , ş i respe cuno scînd v îrfuri le unor triun ghiur i
ctiv asem en ea cu t r iungh iu ri da t e . avînd
(Ex . 380 perm ite să r educe m probl em
latur i d et ermi nat, la aceea refer itoar e a r eferit oare la un po l igon cu un nu
m ă r de
la un polig on av ind cu o l at ură mai
puţin
avem numa i do uă v irfuri de de termi nat ; putem
proce da în aces t fe l , pinii ajung em să
ln ce caz es te probl em a impos ibil ă .)
sa u ne deter m ina tă?
382. Fie ABC un t ri u nghi ; O, a , b, c pa
s truim un triun ghi B CA ', asem en ea tru p unct e oa reca re . P e B C ca b ază,
con-
(B , C fiind r es pectiY omol oagel e p unctcu triun ghiul bcO, avînd ace la şi sens de , rotaţie
e lor b, c) ; pe CA ca bază, cons tr uim
CAB ', asem en ea cu caO ; p e AB ca bază u n t r i ungh i
arate că triun g hiul A ' B 'C' est e asem enea , un triun g hi ABC ', asem enea cu abO. Să se
, cu inver sar ea sensu lui d e rotaţ i e, cu
care ar e ca vîrfu ri in ver sel e punc tel triun ghiul
or a, b, c, în inver s iu nea d e pol O.
383. P e d o uă segm ente de drea p tr1 date,
a ce laş i ung hi arb itrar V . Să se d escr iem do u ă arce d
a ra te că alun e i cînd V va r i ază , axa rade cer c capa b ile rl e
i ca l ă a ce
jurul unui p u nc t fi x (aces t pun ct poat lor do u ă
cercu ri ast fe l descr i se se roteş te în
d era t ca de t ermin a t , prin fa ptul că e fi consi-
triun ghiu r ile fo r m ate prîn 1,1nire
tă ţil e f i ecă rui a dintr e segm
entel e d a te sînt ech iva lente ş i a u ace a sa cu extre mi-
lor comu n). laş i ungh i ln v îrCu l
384. U n pa trul a t er ABC D (rom boid) es
s lnt ega le ş i la fe l ce lel a l te do uă l a turi te as t fe l inci t d o uă l a turi vecine AD
GB , CD . Să se dem on str eze că acest patru , AB
later
 PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUSE LA CONCURSURI 233

p oat e f i cirsumscris la d o uă cercuri. Să sc a fl e Jocurile geom etrice descrise de cen trele

aces t or cer curi , da că p a trulaterul est e articul a t, una dintre !a luri ră mînînd fixă .
385. Ma i ge ner a l , un p atrul at er ABC D , care poat e fi c ircum scris unui cer c, es t e
a rticula t, la tura AB ră mînînd fixă ; în a ces te co ndiţii , el r ăm îne circum scriptibil (ex. 87).
Să se a fl e loc\tl geo m etri c al ce n trului O a l cer cului înscris .
(Pres upunî nd , p entru a fixa ideile, că acest cerc est e interior po ligon ului , v om
lu a p e AB lung imile A E = AD (în sen sul lui AB), B F = B C (în sens ul lui BA ) şi
ţinînd seama d e ex. 89, sînte m rea du ş i l a ex. 257).
Să se ara t e că rap ortul d is t a nţ e l o r pun ctului O la d o u ă v îr furi opuse A ş i C
(sau B ş i D ) răm îne co nst a nt cînd d efo rm ă m p a trul a terul.
386 . Fiind da t e p a tru punc te A, B , C', Q pe un ace l aş i cer c, lu ăm u n punct oar e-
care P din pla n ş i d escri!'m cer curile P A B , PC'D , car e se taie î ntr-un a l d o ilea p unct Q.
Să se afle loc ul geom e tric a l pun ctulu i Q, d acă punctul P d esc ri e o d rea pt ă sau un
crrc. Să se a fl e locul geom e tric p e care tre b uie să se gă se a scă punctul P , pe ntru ca el
să co inc i dă cu punctul Q.
387. l: nim v îrfu ri le A , B , (',Da le u nui p ă tra t cu un p un ct oar ecare P d in plan ;
dre ptele as t fe l d use t a ie cer cu l circ um scris pă tra tulu i în pa t r u n o i p unct e A ', B ', C', D '.
Sil se ara t e cil , în p a trula t erul A 'B'C' D ', produse le laturilor opuse sînt ega le
A ' B ' X (" D ' = A ' D ' X B ' C' .
R ecip roc, A ' B 'C'D ' fiind un p atrula ter înscr is în care produse le l aturilor opuse
s în t egale, să se găsească un pun ct P , as tfel că d r e p te le PA', PB', P C', PD ' să t aie
cer cul c ircum scr is în v îrfurile unui pătra l.
(Aceas tă probl em il es t e un caz pa rti cul ar a l ex. 270 , 5°; totu ş i , prob lem a admite
<l ici d o uă so luţii, pe cînd în caz ul gen eral nu a vem d ecît una. Să se ara te m otivul
<lceste i d e'oscbiri .)
388. :\tai genera l , să se ~ăsească o i nvers iune ast fe l ca v îrfuril e unui patrul a t er
înscris d at A ' B 'C'D ' să dev in ă v îrfur i le unui d reptunghi.
S ă se ar ate cil polii de invers iune sînt punct ele lim i t ă (ex . 152) a le ce rcului c ir-
c um scris ş i a le ce lei d e a treia di agonal e a pa trulaterului A ' B 'C'D ' .
389 . Ma i gen era l în că, stt se transforme prin inve rs iune p a tru p uncte d ate în ce le
pa tru vîrfuri a le u n ui p a ral elog ra m.
390. Fi ind d a t e d ouil cer curi ş i un punc t A, să se găsească o in vers iune, astfe l
ca omol ogul punc tului A să fie u n centru, d e ase m ă n a re a l transfo rma t e lor cer cu r ilor d at e .
391. Unim u n punct varia bil M a l unui cer c cu d ouă punc t e fi xe A , B; f ie P , Q
pu nct ele î n car e d rep tele obţ i n ute taie din n ou cer cul iar R a l doilea punct d e inter-
sec ţi e a l ace l e i aş i cu r be cu para lela du să d in P la AB. Să se a rate că dreapt a QR t a ie
pr A B într- un punct fix.
Să se ded u că d e a ici mijlocu 1 d e a înscrie într-un cer c dat un triunghi avîn d două
latu r i ca1·e t rer p rin punc te date, iar a treia, p a 1·a le l ă cu o direc ţi e d a t ă; sau a le cărui
l a tur i t r ec prin tre i punct e da t e. (Aces te d o u ă î n treb ă ri se reduc una la a lta ş i la ex .
115). Problema a na logi\ p entru un po ligo n cu un nu mă r oarecare d e laturi. (O a ltă
m e todă este p rop u să î n ex . 253 b is.)
392. Să se c ircumscrie unui cerc un t riunghi a le cărui vîduri sînt situat e pe
dre pte da t e.
393. Descriem do u ă cer cu ri varia bil e, t a ngente l a aceeaş i dr eaptă r esp ectiv în
dou ă punct e fixe A, B a le acest e i drept e ş i , î n p lus , t a ngent e î ntre e le. Aceste do u ă
cercur i au în c.'i. o t a ngen t ă comun ă A ' B '. Să se d em onstreze că cercu l d e diame t r u A ' B '
este tangent la un cer c fi x ş i să se afle loc ul geom e trjc a l m ijlocului lui A' B'.
394. D o u ă cer curi var iabile C, C 1 sîn t tan gente l a un cer c d a t , în două punct e
d a le A, B , şi, t oto dată , t angent e între ele înlr-un punct M . Să se afl e
1° locul geome tric a l acestui. punct;
2° locul geom etric a l celui d e-al d oilea centru d e ase m ăna re N a l cercuri lor C, C1 •
3° F i ecărui punct N a l l ocului geom etric preceden t îi cor es pund do u ă p erec h i d e
ce rcuri C, C1 ş i C', C~, car e sati s[ac condiţiil e m e nţion a t e ş i , în c on sec inţă, do u ă punct e
d e contact 11-1 , M '. •
L ocul geom e tri c a l cen t rului cer cului circumscris triungh i ului .VJ\.f M', locul
geom etric a l centrului cercului înscris în a ce la ş i triunghi ş i l ocul pu nctul ui d e concu renţă
 234 PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUSE LA CONC
URSU RI

a l înălţimilor sale. Oric e punct com

celu i de al treil ea. un la două dintr e aces te locu ri geom
ctr!c e aparţine
395. Fiin d date două cerc uri seca nte
ca vtrfu ri un punc t de intersecţie C, C', circu ms<'riem un cerc triun ghiu lui av ind
gent ele com une. Să se arat e că ungh şi punc tele de cont act P, P ' ale unei a dintr e tan-
A
tui cerc este egal cu ungh iul celo iul sub care vede m segm entu l PP' din cent
rul aces -
die proporţională între raze le celor două cercuri C, C' şi că raza aces tui cerc este me-
r două cerc uri (ceea ce impl
în ex. 262, 3°). Rap ortu l AP/ A P ică pr o poziţia enunţată
' este rădă ci na pătrată a rapo rtulu
396. Ce condiţii nece sare şi sufic i aces tor raze .
pent ru ca să pute m trans form a prin iente trebu ie să satisfacă patr u cercu ri A, B , C, D
figură egală cu cea pe care
inve rsiun e figur a formată de prim ele două
o form într- o
în nota A, nr. 289, 294: care sînt ează ce lelal te două? (Folosind term inolo gia introdusă
invarianţii figur ii fo rmat
cu grup ul inver siun ilor?) e de două cer curi în rapo rt
1° Dacă cerc urile A, B au un punc
aces tor două cercu ri să fie egal t com un, este nece sar ş i sufic ient
cu acela al cerc urilo r C, D ; sau, ca ung hiul
lucru (ex. 395) , ca rapo rtul dint ceea ce este ace laşi
să aibă aceeaşi valo are
re tang enta comu nă şi med ia prop orţională a raze lor
în amb ele cazu ri.
2° Dacă cerc urile A , B nu au punc
dintr e raze le cerc urilo r conc entri te com une, est e nece sar şi sufic ient ca r apor tul
ce
siun e (ex. 248) să fie egal cu rapo în care le pute m t rans form a prin tr-o aceeaş i inve r-
rtul raze lor cerc urilo r conc entr ice
form a cerc urile C, D prin tr-o acee în care pute m tran s-
aş i inve rsiun e (în gene ral,
(Fol osin d term inolo gia din nota diferită de cea dint îi) .
A, est e nece sar şi suficient ca
(A, B ) şi (C, D ) să aibă aceeaş i cele două figur i
formă
Rezu ltatu l se mai f\Oate expr ima redusă prin inve rsiun e.)
intersecţi e a două cercu
astfe l: rapo rtu l anar mon ic (212 ) al punc telor de
ri A, B , cu
este cons tant, şi aceeaş i este situa unul oare care dintr e cercu rile lor ortog onal e comu ne
ţia pent ru rapo rtul anar
punc te ş i punct ele limită. Condiţia mon ic a două diJft re aces te
valo are pent ru cerc urile C, D, ca căutată este ca aees t rapo rt anar mon ic să aibă aceeaşi
şi pent ru cer curil e A, B.
ln sfîrşit, dacă r, r' sînt cele două
raze a le cerc urilo r A, B, iar d dista
nţa cen-
trelo r lor, mărimea dl - rt - r'I
ti;:ebuie să aibă aceeaşi va loar e ca •
rr' şi m ărimea anal ogi
pent ru cerc urile C, D.
Mai pute m spun e că, dacă cele
două. cerc uri A, B au o
zicem , exterioară) de lung ime t şi, tangentă comună ( să
• să aibă aceeaşi valo are
la fel, cerc urile C, D , atun ci rapo
tn amb ele cazu rtul t/ 1{r? treb uie
397. Se dau două punc te A, A' şi ri.
două drep te D, D ' para
la aceeaşi dista:uţă de această drea lele cu AA ' ş i situa te
ptă .
1° Să se dem onst reze că oricărui punc
P' situa t pe D ' ş i avin d prop rieta tea t P luat pe drea pta D li core spun de
că drea pta PP' este tangentă
un punc t
PAA ' , P'A A'. la cele două cerc uri
. 2° Să se dem onst reze că prod usul
distanţe lor punc telor A,
cons tant. A' la drea pta P P ' este
3° Să se afle locu l geom etric al proie
cţie i punc tulu i A pe PP'.
4° Să se afle pu,n ctul P, astfe l ca
drea pta PP' să treacă prin tr-un
5° Să se dem onst reze că ungh iul punc t dat Q.
com tante . cercu rilor PAA ', P'A A' şi ungh
iul PAP ' sînt
398. Fie AB un diam etru al cerc
(desp re care pres upun em că taie ului C, D o perp e ndiculară pe aces
pe C); c, c' cerc urile avtn d ca t diam etru
segm ente le în care D hnpa rte pe AB. diam etri resp ectiv i
Duce m un cerc tang ent la C, c,
aces te două din urmă cerc uri stnt D şi un cerc" tan-
gent la C, c', D. Să se arate că
comună este al patr ulea prop egal e: raza lor
orţional al raze lor cerc urilo
399. (Arb elos 1) din geom etria ~reac r C, c, c'.
C un cerc tang ent -la prim ele două ă). Fie A, B două cercu ri
;
tang ente între ele;
la A, B, C1 ; C1 un cerc tang ent C1 un cerc tang ent la A, B, C; C1 un cerc tangent
la A, B, C1 etc.; Cn un cerc tang
Considerăm distanţa cent ru)u ent la A, B, Cn-i ·
i unui a oare care dint re cerc urile
.1Jentre1or cerc urilo r A, B şi rapo C, C 1 , C1 , •• • ,Cn la linia
rtul dint re acest ă dista nţă
punz~tor. Să se deµio n1tre
r:e că aces t rapo rt variază cu o şi diam etru l cerc ului core s-
unit ate ctnd se trece de la
1 ) Cuvl nt.
elin ·c are fnseamnă seceră.
 ŞI PROBLEME PROPUS E LA CONCUR SURI 23~
PROBLEME DIVERSE

sînt tangen te exterio r (ceea ce. se

un cerc la cel următor, cel puţin atîta timp cit ele te interio r). Să se arate cum
va întîrop la întotde auna, dacă cercuri le A, B sînt tangen
tul a două cercuri consec utive Cn-v Cn devine
trebuie modifi cat enunţul, dacă contac
interio r. vîrfuri le unui triungh i
400. A, B, C fiind trei cercuri care au respect iv ca centre r A, B, C şi cercul la
te exterio r (ex. 91), ducem cercul care atinge exterio
şi sînt tangen
ze razele acestor două cercuri ,
care aceste trei cercuri sînt tangen te interio r. Să se calcule ex. 301).
cunosc înd laturile a, b, c, ale triungh iului (ex. 399,
raze a, b, c, fie H centrul
401. Fiind date trei cercuri de centre A, B, C şi de b+h, c+h; N un punct
cu cele dinlîi şi de raze a+h,
radical a trei cercuri concen trice
luat pe AH, astfel ca AN =_a_ · Să se arate că,
dacă h variază, puncte le II şi N
AH a+h
e cercuri lor tangen te (cu con-
descriu două drepte, dintre care prima trece prin centrel puncte le de contac t ale acestor
tact de aceeaşi speţă) la cercuri le date şi a doua prin
cercuri cu cercul A. C
să putem găsi cercuri le avtnd cu A, B,
Să se dea un enunţ analog , prin care
contac te de speţă diferită .
unghiu ri t>gale.
402. Să se afle un cerc care taie patru cercuri date sub
după unghiu ri date. (Cunoaş­
402 bis. Să se afle un cerc care taie trei cercuri date oarecar e dintre ct>r,curile care
unul
tem (ex. 256) unghiu l sub care cercul căutat taie , vom determ ina (311, nota C)'
au acelaşi centru radical cu cercuri le date. Printre acestea
incit să ajunge m la problem a
trei cercuri pentru care acest unghi să fie nul, astfel unghi să fie drept, astfel încît
te; sau 1 ) două cercuri pentru care acest
cercuri lor tangen
să fim aduşi la exerciţiul 259).
a care să aibă cu primele -
403. Fiind date trei cercuri , să se găsească un al patrulea precedentă, ducînd , prin
(se reduce la problem
trei, tangen te comun e de lungim i date conside rate, un cerc concen -
puncte le de contac t ale :fiecăreia dintre tangen tele comune
tric cu cercul dat respect iv). şi o dreaptă D. Să se arate că
404. Se dau un cerc, două puncte A, A' pe acest cerc P' sînt puncte le de intersecţie
dreaptă . două puncte I, ]' astfel că, dacă P,
există pe
li} care unesc puncte le A, 1
A cu un runct oarecar e M al cerculu i,
ale drepte i D cu drepte lui M.
nt, adică indepe ndent de poziţia punctu
produs ul JP. J'P' este consta dreapta D nu taie cercul,
405. Notaţiile fiind aceleaşi ca la exerciţiul 404, dacădin care se vede segmen tul
există, de o parte şi de alta a acestei
drepte, două puncte
PP' sub un unghi consta nt (ex. ~78). şi ale căror centre·
406. Se dau două cercuri S şi :E, care nu au puncte tecomune la S şi ortogon ale la :E.
sînt O, (J), iar razele R, p; consid erăm cercuri le C, tangen
te la un al doilea cerc fix.
1° Să se demonsţreze că toate aceste cercuri sînt tangen
2° M, M' fiind puncte le de interse cţie ale cercuri lor C, :E, ducem printr- un punct
e la bisecto arele unghiu rilor O(J)M, O(J)M', pînă întîlnes c-
fix A, luat pe O(J), paralel streze că există două.
iJ;ular ă pe O(J) . Să'. se demon
in P, P' o dreaptă fixă D, perpend
puncte le P, P' să fie întotde auna
puncte \. astfel incit dreptel e care le unesc respect iv cu
perpen dicular e. din fiecare dintre ele, seg-
3° Să se demons treze că există două puncte , astfel ca
să fie văzut sub un unghi consta nt (ex. 405).
mentul PP' le M, M'; C1 o a doua>
4° Fie C1 o . poziţie a cerculu i C, care taie pe :E în puncte al treilea punct M";
taie pe :E tn punctu l M' şi într-un
poziţie .a aceluiaşi cerc, care
se afle condiţia ca
I: în M", M'"; etc. Să
C3 o pJziţie a aceluiaşi cerc, care taie pe
cercul Cn+i să coincidă cu cercul C 1 • ipotenuză est~ d -R -pr
2 1
(d fiind distanţa O(J), •triung hiul dreptrm ghic a cărui ascuţit, egal cu jumă­
(sau R2+p2 -d2 ) şi o catetă egală cu 2Rp trebuie să aibă regula t convex sau stelat, ai
un unghi
tatea unfhiu lui la centru corespunzător unui poligon
cărui număr de laturi este n sau un submu
ltiplu de n.).

· i Proble ma tratată la nr. 311 nu admite întotde auna soluţie,

acolo p tînd fi interio r cercuri lor date; aceasta poate avea loc
punctu l a. menţionat. ,
şi în problem a actuală,
că a.cest inconv enient poate fi
chiar t cazuri în care ea admite o soluţie; se va arătaa celor două metode pe care le
are conven abilă
întotde auna înlăturat printr- o combin
indicăm.
 236 PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUSE LA
CONCURSURI

Dacă cercuJl,ile S, 1: ar
unu l dint re pun cte le de intefi seca nte, pun ct ele M, JU ', M ", M' ", ... ar ave a ca limi
rsec ţ ie. tă
417 . Per pen dicu lara
late r însc ris pe drea pta caredusă din pun ctul de intersecţie al diag ona lelor unu i patr
uneşte aces t pun ct u-
dou ă părţi egal e de cu cent rul cerc ului este împă
cele două latu rţită Io
418 . Fiin d date două cerc uri ri opu se (se va apli ca nr. 211, Obs .).
(ex. 107 bis) prin pun ctel e C, C' ş i două drep te care le
d taie , cerc ul ca re trec
arce lor dete rmi nate pe C' are e inte rsec ţi e ale coar de lor detP rmi nate pe C cu coar delee
aceeaşi axă radi ca lă
"9 . Fiin d date două cerc uri cu C, C' (se
geo met ric al cen trel or cerc uril con cen trice S, C şi un a l va folo si ex. 149 ).
or orto gon ale la C şi avîn d pro trei lea cerc C , locu l
fiecă ruia dint re e le cu
cercul C1 să fie tange ntă la prie tate a că axa radi1 cală a
Rec ipro c , locu l geom etri c a l S este un cerc
tate a că axa radicală a fiecărui cent relo r cerc uril or orto gon ale S1 conc entr ic cu C1 .
a din tre ele cu cerc ul la C şi avin d prop rie-
410 . Luăm fiec are pun ct a l Ces te tangentă la 1 S , este cerc
unu i cerc d a t C ca cent ru al unu i 1cerc ul S.
într -un rapo rt dat cu di sta nţa a vînd ra za
ral , cu t a n gen ta dusă din acesaces tui pun ct la un pun ct dat A din plan (sau , mai gene
un pun ct P care are aceeaşi t pun ct la un al doil ea cerc -
pute re în rapo rt cu toat e cerc fix) . Să se arat e că exis tă
Axa radicală a fiecărui a dint uril e
·cerc fix de cen tru P. re aces te cercuri cu cerc ul astf el con stru ite.
C est e ta n ge ntă la un
411 . Din tr-u n punct oare care
se arat e că drea pta care une al unu i cerc C duc em t a ngen tele la un cerc
cerc ul C, este tangentă la un
şte intr e e le pun ctel
e în care aces te t a ngen te taie C'. Să
cerc f ix (se redu ce la ex. 410 ). Acest cerc din n ou
axă radicală cu C, C'. fix are aceeaşi
Să se calc ulez e raza
c uno scin d raze le cer curi lor aces tui nou cerc ş i distanţa cent rulu i să u )&\c entr ul lui
date şi di st anţa cen trel or lor C,
Să se deducă de a ici
so luţia exerciţiului
.
412 . Se dau un ung hi AO B 377 .
şi un pun ct P .
1° Să se afle pe latu ra OA
gen te la OB ş i duse prin pun un pun ct M, altf el inci t cele
dou ă cerc uri C, C', tan-
cte
2° Pun ctul M dep lasîodule-seM,peP să form eze tntre e le un ung hi dat .
cerc uril e C, C'. OA, si se stud ieze variaţia ung
hiul ui din tre
3° Fie Q, Q' pun ctel e (alt ele ,
arat e că cerc ul care trec e dec lt M ) în care aces t e cercuri
prin pun ctel e P, Q, Q' ri.m taie latu ra OA. Să se
dacă pun ctul M se mişc lne tang ent Ia o dreaptă fixă,
ă pe OA
413 . Pe dou ă para lele date , (se porn
redu ce la ex. 411).
lare com une d a te , luăm dou ind de la extr emităţile A, Ba le une
ă lung imi AC, BD , i perp end icu-
ega lă cu cea a unu i pătr astf el ca aria trap ezu lui AB
at dat . Care este locu
l geo met ric DC să fie
locu lui lui AB pe CD? (Vo r
treb ui deo sebi te două cazu ri, al pun ctul ui II, proiecţia mij-
sint luate în acelaşi sens sau după cum lung imile
AC, BD
în sens
413 bis. Dacă patr u cerc uri s uri con trar e).
să u la vîrf şi sint tang înt în scri se într-un ace laşi ung
ente la un ace la şi cer c dat hi dat sau to opu sul
proporţionale. (Se va
obse rva că aces t e cerc uri , atun ci raze le lor r 1 , r 1 , r3 , r• sînt
aceeaşi inve rsiu ne). se core spun d două cite două într
-o
414 . O altă soluţie a prob lem
într -un ung hi , o secantă <'are ei prop use în ex. 329 (să se ducă, prin tr-u n
pun ct dat
Se co n s trui eşte mai lntt i parasă form eze cu laturile unghiul ui un triu ngh i de a rie dată
un vîrl în pun ctul dat. Ace lelogram ul avîn d do uă la turi pe latu rile unghiul ui dat ) .
st para lelo gram taie din triu şi
· parţiale, a căro r sum ngh iul căut at două triu ngh iuri
ă o c unoa ş tem . Pro blem
415 . Să se construi ască un a se redu ce deci la
(ex. '90 bis, 1229). Din tre toat triu ngh i , cun oscî nd un ungcea din exe rcit iul 216 .
e triu ngh hi, peri met rul şi a ria
care este ce l d e arie max iuri le avîn d un ung hi ega l şi acelaşi peri met
imă? ru ,
416 . Să se cons trui ască un triu
poa t e con stru i figu ra forma ngh i, cun oscî nd o latură, peri
tă de cerc met rul ş i aria (se
Din tre toate triu ngh iuri le avînul însc ris \li de un cerc exîn scri s).
-Oe. peri met ru min im? Din tre d o latură co mun ă şi aceeaşi
t a rie , care .este cel
m etru , care est e cel de arie oa t e triu ngh iuri le avin d o l a tură co mun ă \I Î ace la-i perj
ţllaximă? -
Din tre toaţe triu~ghi uril e avln
d acel.aşi peri met ru, care este
cel de arie max im ă 1 )?
1 ) So
Iuţi.a a l ge bri că a ace
le,iaşi prob lem e în Bou
nr. 127 . rlet , Leţons d'Algebre ~lementa
ire,
 PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUSE LA CONCURSURI

417. Să se construiască un patrulatei„ cunoscînd ce le patru laturi şi aria. (Fie

ABCD patrul aterul căutat , ns tfel că AB=a, BC=b, CD = r, DA = d. Fie ABC1 un
............. .............
triunghi exterior acestui patrulater, echiva lent cu AD(' ş i avînd C1 BA =- ADC. Se \' a
demonstra că sînt cunoscute, succesiv , ca mărime: 1° latura B C 1 ; 2° diferenţa pr1trate lor
lui AC ş i AC'1 ; 3° proiecţia lui CC1 pc AB; t. 0 în sfîrşit, cu ajutorul aric i d a t e, va fi
cu noscută pro il' c ţia lui CC1 pe o perpe ndi c ulară pe AB, ceea ce va p ermite, o d a tă ce
am aşeza t indiferent und e un segment AB - a, să con struim un segment ~a l ş i paralel
cu CC1 ş i , prin urmare, să t ermi năm constr u cţia cerută. ) Problema, dacă este posibilr1,
are, în general, două so luţii . Pentru ce le două patrula t ere găs ite, triunghiul considerat
în exerci\iu l 270 a re aceea~i fo rmă şi, în consec inţă (ex. 270, 5°) , aceste patrulatere pot
Ii consi derate un ul ca inni:su l celuilalt.
Fiind dat un patrulater să se cons truia scă un altul, neegal cu primul, ca re să
aibă laturile r es pectiv ega le cu ale primului ş i aceeaşi arie.
Dintre toate patrulaterele avînd laturile date , ce l d e a rie m axi mă este patrula-
t erul inscriptibil.
417 bfa. Produsul diagonalelor e, f, a le unui patrulater este dat în fun cţie d e laturile-
a, b, c, d ş i de aria S, prin formula
t,etft (a2+c2-b2-d2)2 +
16St.
Unghiul V, al acestor diagonale este dat de relaţia
t.S
tg V = - - - - - - -
at+ c2 - bi - d2.
Să se deducă de a1c1 o so luţie a exerc iţiului t.17. (Dînd poz1ţ1a unei laturi, vom
obţine fi ecare dintre vîrfurile rămase prin intersecţia a dourt cercuri).
418. Su se construiască un patrulater inscriptibil, cunoscînd ce le patru laturi.
418 bis. Dintre toat<' poligoanele avind acelaşi număr de laturi ş i ace laş i peri-
metru, cel de arie maximă est e poligonul regulat. (Se admite clt e xistă un poligon mai
mare decît toate celelalte ş i se va arăta, cu a jutorul exerciţiilor 416, 417 şi 331, că aces t
gon nu poate fi decît regulat. )
R ezu ltatul de mai sus se mai poate e nunţa astfel: S fiind aria unui poligon , ial'
p perimetrul sr1u, raportul Sf p 2 este mai mare pentru un po ligon r egulat d ecît pentru
un poligon n eregulat cu acelaşi număr de laturi.
419. Dintre toate liniile închise de areeaşi lung ime, cercul cuprind e în interiorul
său aria cea mai marc.
(Se va considera raportul S/p 2 p entru un poligon regulat înscris în cer c ş i pentru
un poligon înscris într-o curb ă n ec irc ulară de aceeaşi lunţ:im e, numărul d e laturi fiind
ace laş i în ambele caZllri ş i crescînd n emărg init. )
419 bis. O f iind punctul de intersec ţi e al diagona lelor unui patrulater ABCD,
centrele 0 1 , 0 2 , 0 3 , O, ale cercurilor circumscrise triunghiurilor OAB, OBC, OCD,ODA,
formează un paralelogra m P.
1° Dacă acest paralelogram este dat , aria patrulaterului este dete rminată, ca şi
lungimile diagonalelor sal e,
2° Dacă punctele 0 1 , 0 2 , 0 3 , O,, sîn t date, iar punctul O d escrie o dreaptă 6.,
v îrfurile patrulaterului descriu laturil e unui paralelogram P'. Să se studieze deformările
acestui para lelogram , dacr1 6. variază . Să se afle poziţiile lui 6. pen tru care aria sa
es te maximă,
3° Să se construiască patrulaterul ABCD, cunoscînd două dintre unghiurile sale
şi paralelogramul P; sau, cunoscînd P ş i rapoartele AB/AD, CB/CD. Discuţie.
420. Hazele cercurilor circumscrise (ex. 66) patrulaterelor formate , unul de bisec-
toare le unghiurilor interioare a le unui patrulater dat, iar ce lelalte de bisectoare le unghiuri-
a +c - b - d
lor sale exterioare, sînt între ele în raportul (a, b, c, d fiind cele patru
· a+c+ b+d
la turi a le patrulaterului d a t, luate în ordinea lor naturală ).
420 bis. Prelungim, pînă se întîlnesc în E, F, laturile opuse ale unui patrulatei'
inscriptibil , ş i ducem bisec toarele unghiurilor astfel obţinute. Să se arate că:
1° Aces te drepte se intersec tează pe segmentul care uneş te mijloacele diagonale lo r
patrulaterului dat ş i: împart acest segment într-un raport egal cu cel al diagonalelol'.
238 PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUSE LA CONCURSURI

2° Ele sînt şi bisectoarele unghiurilor sub care acest segment este văzut din cele
două puncte E, F.
3° Ele taie laturile acestui patrulater în patru puncte (altele decît E, F), care
formează vîrfurile unui romb. Laturile acestui romb slnt paralele cu diagonalele patrula-
terului dat; lungimea lor este al patrulea proporţional cu aceste diagonale şi suma lor.
t,0 Enunţurile analoge pentru bisectoarele unghiurilor formate de două laturi
opuse prelungite, una pînă la punctul de intersecţie, iar cealaltă dincolo de acest punct.
5° Să se arate că raportul dintre EF şi segmentul care uneşte mijloacele celor două
diagonale este egal cu raportul dintre dublul produs al acestora şi diferenţa pătratelor
lor. Să se calculeze EF, cunoscînd laturile patrulaterului.
421. Fie O un punct interior unui triunghi A 1 A 2 A 3 ; (k;), (k;), (ki) cercurile
înscrise în triunghiurile A 2Aa0, A 3 A 1 0, A 1A 20. ·
1° {k1 ) fiind un cerc oarecare concentric cu (ki), îi putem asocia un cerc (k 2 ),
concentric cu (k2), şi un cerc (k3 ), concentric cu (k~), astfel încît (k 2), (k3 ) să se taie
într-un punct N 1 situat pe A 1 0; (k3 ), (k1 ), într-un punct N 2 , situat pe A 20; {k1 ), {k2)
într-un punct Na, situat pe A 3 0.
2° (k1 ) taie latura A 2 A 3 în două puncte m , n 1 , astfel că A 2 m1 ~ A 2 N 2 , A 3 n 1 =
= A 3 N 3 ; (k1 ) taie pe A 3 A1 în două puncte 11 , n 2 , 1astfel că A 1 12 = A 1 N 1 , A 3 n 2 = A 3 N 3 ;
(k1 ) taie pe A 1 A 2 în două puncte l3 , m 3 , astfel că A 1 13 = A 1 N 1 , A 2 m3 = A 2 N 2 •
3° Dacă raza cercului {k1 ) variază, razele cercurilor {k1 ), (k3 ) variază în acelaşi
timp, astfel că aceste cercuri nu încetează să aibă între ele relaţiile indicate în 1°, iar
punctele P 1 , P 2 , P 3 , altele decît N 1 , N 1 , Na, în care aceste cercuri se intersectează
două cîte două, descriu drepte (ti), {t3), (t3 ), tangente comune la (k~), (k3); {k3), (k~);
(ki), (k2). Aceste trei drepte sînt concurente într-un punct, care se deduce din O
prin construcţia indicată în ex. 197, triunghiul numit acolo ABC fiind aici cel format
de centrele cercurilor (k~), (k~), (k~).
4° Cele patru puncte P 2 , P 3 , 12 , 13 sînt situate (se aplică ex. 345) pe acelaşi cerc
(xi), care taie laturile A 1A 2 , A 1A 3 şi dreptele {t1 ), (t1 ) sub acelaşi unghi; tot astfel,
P 3 , .P.1 , m 3 , m1 sînt situate pe acelaşi cerc {x;J. care taie sub acelaşi unghi AzA 3 , A 1 A 1 ,
(ta), (ti); P 1 , P 2 , n 1 , n 1 se află pe acelaşi cerc {x3), care taie sub acela~i unghi A 3 Au
A 1 A 1 , (ti), (~).
Centrul lui (xi) rămîne fix cînd razele cercurilor {k1 ), {k1 ), (k3 ) variază simultan
în modul indica"t la 3°, dreapta care îl uneşte cu centrul lui {ki) trece prin punctul
de concurenţă al dreptelor (t1), (t 2), (t3 ). De asemenea, centrele cercurilor (x!), (x~).
Există un cerc (x1 ), tangent la A 1 A 1 , A 1 A 3 , (t 2), (t8 ); un cerc (x 2 ), tangent la A 2A ,
3
A 2A 1 , (t3 ), (t1 ); un cerc (x8 ), tangent la A 3 A 1 , A 3 A 2 , (t1 ), {t2 ).
5° Punctul de concurenţă al dreptelor m1 P 3 , n 1 P 2 este un punct al axei radicale
a cercurilor (x!), (x3). El descrie, dacă razele cercurilor {k1 ), (k1 ), (/r8 ) variază, dreapta
care uneşte punctul de concurenţă al dreptelor (t1 ), {t2 ), (t3 ) cu punctul de contact al lui
(ki) cu AzA3 • Condiţia ca (x1 ), {x3 ) să fie tangente este ca această dreaptă să fie chiar (t1 ).
421 bis. Dintr-un punct A din plan să se ducă o dreaptă pe care două cercuri
date C, C' să determine coarde MN, M'N' egale între ele. (Notaţiile fiind astfel ca
MN, M'N' să fie de acelaşi sens, se va căuta mijlocul comun al segmentelor MN',
NM'.) Mai general, din punctul A, să se ducă o dreaptă pe care cercurile date să
determine coarde ale căror lungimi să fie între ele într-un raport dat, k. (Se va folosi
ex. 14.9.) Numărul maxim de soluţii este oare acelaşi pentru k diferit de 1 şi k = 1?
422. (Teorema lui Morley.) Împărţim fiecare unghi al unui triunghi ABC în
,.......... ,.......... ,.......... ,.......... ,..........
trei părţi egale, prin dreptele AS, AT (CAS =SAT = TAB); BT, BR (ABT
,.......... ,.......... ,.......... ,.......... = TBR=
.
= RiC); CR, CS (BCR = RCS = SCA), dintre care cele două duse din B, C şi mai
apropate de BC se întîlnesc în R; cele două duse prin C, A şi mai apropiate de CA,
în S; cele două duse prin A, B şi mai apropiate de AB, în T. Cele trei puncte R,S, T,
astfel obţinute, sînt vîrCurile unui triunghi echilateral.
(Prelungind BT, CS, pînă se taie în /, construim în R de fiecare parte a lui
RI unghiuri de cîte 30°; prelungim cele două laturi pînă ce se inters,ectează în T', S'
respectiv cu BT, CS. Triunghiul RT' S' este echilateral: este suficient apoi să demonstrăm
că dreptele AT', AS' împart unghiul BAC în trei părţi egale. Pentru aceasta, notînd
cu C', B' simetricele lui R respectiv în raport cu BT, CS, se va arăta că C'S'T'B' este
o linie frîntă regulată (160) şi că cercul circumscris trece prin A.)
 AN EX A
PRO BLE MA LU I MALF ATfl

Prin cip iile stab ilite atît în lucr

la cerc uril e tan gen te şi la cerc are (22 7-2 36) cit şi în not a C
uril e izogonale la cerc uri dat e refe rito r
ung hiu ri ega le) per mit rezo lvar (car e le taie sub
'ea une i pro blem e cele bre , anum
Ma lfat ti; e> pro blem a lui
Fiin d date trei drepte (a ), (a ),
1
.cercurt (x 1 ) , ( x ) , ( x ), dint re care (a8 ) într -un pla n 1 ), să se găseasc'
8 ă trei
8 3 prim ul să fie tangent la (a ), ( a
la (a3), (a1 ), al treilea la (ai) , (a 8 3 ), al doilea
2 ) şi care să fie, totodată, tangente
.ctte două 2). într e ele, două
Soluţia, obţinută pen tru
prim a oară de Ste iner şi pe care
dup l Sch rote r: face să intervin noi o vom da
ă ma i întt i pro prie tate
Am văzut aco lo că cerc uril e :E a stabilită la nr. 228 .
ilau , mai gen eral , cele izog ona le tan gen te la două cerc uri dat e
la C, C' - se împ art în două C, C' -
fi cara cter izat e (dacă inv ersi uni seri i, care pot
le care transformă pe C în C'
poz itiv e) spu nîn d că cerc uril e sîn
:E din prim a seri e taie sub un ung t de put eri
anu mit cerc r şi că ace lea din hi dre pt un
a dou a seri e un cerc ana log r
r şi rl fiin d, după cum am l "
a două dre pte , le vom num i, în mai spu s, ana loge cu bise ctoa rele ung hiu rilo r
cele ce urmează, cercurile bise
~i C'. ctoare ale lui C
Unu l din tre ace ste cerc uri bise
ctoa re se redu ce la o dreaptă dac
eîn t ega le într e ele (225), şi num ă C şi C'
ai în ace st caz .
Dacă C şi C' sînt tan gen te
într e ele, una din tre seri ile de cerc
ate , evid ent, formată din ace uri izog ona le
lea care trec prin pun ctu l de
bise ctor corespunzător se red uce con tact . Cer cul
la ace st pun ct. Nu se defineşte
•Îun e care transformă pe C în astf el o inve r-
C', deo arec e put erea ace stei inv
11Ulă. In cele ce urmează, cînd ersi uni dev ine
vom vor bi des pre cerc uri l:: izog
arc uri C, C', care sînt tan gen te ona le la două
într
pe ace lea la care ne- am refe rit mai e ele, vqm înţelege că nu le ave m în ved ere
ace ea ale cArei cerc uri nu trec sus , ci seri a propriu-zisă de cerc
toa te prin tr-u n acelaşi pun ct, uri l::, adică
-pri ntr- o aceeaşi inv ersi une de ci se <păstrează
put ere dife rit! de zero .
1
) Ne vom exp rima
vtrf uri le vom nota cu A , A ti cum cele trei drep te ar form a un triu ngh i (ale cll.rui
ca
1Ds1 acel eati dacă două dint 1 1 , A 1 ), ceea ce este cazu l
1)
re ele, de exem plu, slot paragen eral ; raţionam e ntele rămtn
lele .
Se pres upu ne ci cele nou l pun
~Za). (z1 ) , cu latu rile da~ cte de con tact (cele ale cerc urilo
ti cele r căutate (z1),
au se con side ri ipot eza ln care ale cerc urilo r Intr e ele) elnt dist inct e: cu alte cuv inte ,
:cer curi lor (z.), (z ) (ipoteză care , 1i zice m, (Ai) ar fi tang enta ln
1 , de altfe l, ar fi tratată duppun ctul de con tact al
ă acel eati prin cipi i).
 240
ANE XA

Dacă cerc uril e arb itra re

în e1, e~, această inv ersi une
e, C' sînt tran sfor mat e prin tr-o aceeaşi inv
tran sformă cerc uril e bise
ersi une
în cerc uril e bise ctoa re ale lui el, ctoa re ale lui C, e'
e~. În adevăr, definiţia cerc
~azeaz.ă exc lusi v pe noţiun ulu i bise ctor sa
ea de ung hi a două cerc uri,
1nvers1une. care nu se schimhă prin
Fie , pe de altă par te, (~ ),
gen te într e ele două cite două1 (~2 ) , (~3) trei cerc uri de cen tre ~1 , ~z· ~3 , tan-
(ext erio r, pen tru a fixa idei le)
1tz, 1t3 (fig . 2118). Să duc în pun ctel e1t ,
em dre apt a 7t 7t şi fie µ , v noil 1
dreaptă taie resp ecti v cerc 2 3 1 1 e pun cte în care această
uril e (~2 ) , (~ ) .
Prin pun ctel e µ v trec e un nou 3
1 1 cerc (0t1), tan gen t în ace ste pun
pec tiv la (~2 ), (~ ) şi al cărui cen cte res-
3 tru 0t1 este pun ctu l de concurenţ
ă al raze lor
µ 1 ~3 • v ~ • Raz a ace stui
I 1 3 cerc este sum a
I I raze wr cel-Or trei cercuri date .
Ne dăm sea ma de ace asta , obs erv
că µ 1~2 este paralelă cu
înd
~ 1 ~3 (deo arec e 7t
este un cen tru de asemănare 3
pen tru (~1 ) ,
(~ 2 ) şi v ~ este paralelă
1 3 cu ~ ~ .E.entru
acelaşi mo tiv. În par alel ogr amu1 2
l 0tif.t~1 ~8 ,
ega lita tea latu rilo r opu se ne
dă, atî t
pen tru 0t1 µ 1, cit şi pen tru 0t v
1 1 , valo area
indicată .
Prin urm are, dacă uhi m , în acel
aşi
mod , pun ctel e 7tv 7t prin tr-o dre
8 aptă care '
taie din nou pe (~ ) în ~.
în v2 , cercul (0t ) , care1 este tang
iar pe (~3)
2 ent în aceste
pun cte respectiY la (~ ) , (~ ) , este
(0t1), deo arec e îi put em1 apli2ca şi egal cu
lui rezu l-
tatu l pre ced ent.
De altf el, este u~or de văzut
Fig. 248 că
ega lita tea celo r două cerc uri (0t
) , (0t2 ) s-ar
păstra în caz ul în care 1
(~ 1 ) , (~), (~) n-a r fi toa te con tact ele din tre
exte rioa re 1).
Din această ega lita te, se ded uce
ime diat următoarea lemă pe care
baz a raţionamentele noa stre ulte se vor
rioa re.
Lemă. Tre i cercuri ( x ),
( x } , ( x }, fiin d tang
1
P 1 , P 2 , P , fie (a ) un cerc tang 2 8 ente dollă cîte două2) în
3 1 ent la {x 2 ), (x3 ) în ml' n ; (a ) un
la (x 1 ), (x ) în l , n , astf el ca 1 2 cerc tang ent
pu.nctele m 1 • n 1 , P , P săfiesit
3 2 2
pe un acela.fi cerc (k ), iar pun 1 8 uate (227, 224 3)
ctel e 12 , n 2 , P 1 , P pe un acel
1
3 aşi cerc (k 2 ).
1 ) În aces
t caz, două dint re cerc urile ( ~
Intr e ele şi tang ente inte rior ) ar fi, în mod necl "sar , tang
la al treil ea. :Fiec are dint re ente exte rior
ca rază diferenţa dint re raza rerc urile («) ar avt"a atun ci
cerc ului mar e şi sum a raze lor celo
') Fiec are pun ct P este pun ctul r două cerc uri mic i.
de con tact a două cerc uri (x)
cel al lui P. cu alt indi ce decî t
') Ca teză generală, ar treb ui,
asigurăm că (a ) , (z ) apar
pen tru a apli ca propoziţia de
ţin acel eiat i seri i de cerc
la nr. 224, să ne
1 1 uri ta~ente la (x1) , (x ), însă
nu avem dec tt o singură serie 1 aici
(pro priu -zis l).
 ANEXĂ 241

Punctul N 3 (altul decît P 3 ), în care se taie (k 1 ), (k 2 ), se află pe cercul

bisector 1 ) ( g8 ) al cercurilor ( a 1 ), ( a2 ).
În adevăr, să transformăm prin raze vectoare reciproce, luînd pe N 3 ca
pol. Cercurile (x 1 ), (x 2 ), (x3 ) ne vor da noi cercuri (~1 ), (~2 ) , (~3 ) ; (a 1 ), (a 2),
ne vor da cercuri (oc 1 ), (ot2 ) , în timp ce (k 1 ) , (k 2 ) vor deveni două drepte. Re-
venim deci la figura considerată mai sus şi am stabilit că (oc 1) , (oc2) sînt egale.
Cercul lor bisector va fi deci o dreaptă, astfel că cercul bi:ieclor al cercuri-
lor (a 1 ), (a2 ) va trece prin Ns.
Totodată, cercul care trece prin n 1 , N 3 , n 2 este ortogonal la (x 3 ), (a1 }> '
( az), (g3)·
Cercul (k 1 ) taie cercurile ( a 1 ), ( gs) sub acelaşi unghi; tot astfel, (k 2 }
taie ( a 2 ), ( g3 ) sub acelaşi unghi.
De altfel, unghiul cercului (k1 ) cu (g3) în punctul Ns csle de sens contrar
aceluia pc care acest cerc îl formează cu (a 1 ) în n 1 .
Toate acestea se văd imediat pe figura transformată prin inversiunea de
pol N 3 (fig. 248), în care punctele v1 , v2 ale cercului (l;.3 ) sînt diametral opuse.
Aceste puncte fiind stabilite, putem aborda problema propu s ă.
I. Să notăm, ca mai sus, cu Pv P 2 , Ps punctele de contact ale cercurilor
căutate (x1 ), (x 2), (x3 ) (fig. 249). Putem aplica acestor cercuri lema demon-
strată mai sus, cercurile (a 1 ) , (a2 ) nefiind altele decît respectiv dreptele astfel
notate. Ştim deci că:
1° Un cerc (k 1 ) trece prin punctele P 2 , P 3 şi prin punctele de contact
m1 , n 1 ale ccrcurilol' (x 2), (x 3) cu latura (a 1 ); un cerc (k2), prin P 3 , P 1 şi prin
punctele de contact ale cercu· A,
rilor (x 3 ) , (x1 ) cu (a 2) ; un cerc
(k3), prin P 1 , P 2 şi prin pune·
tele de contact ale lui (x 1},
(x2 ) cu (a 3 ).
2° Cercurile (k1 ), (k2 ) , de
exemplu, se taie (în afară de
punctul P 3 ) într-un punct N 3 ,
situat pe bisectoarea (g3 } a
unghiului [(a 1 } , (a 2}], care re· A1.:;.----r...,.--~"""'".....i.;"'-_::..~...::...--~AJ
prezintă aici cercul bisector.
(Dacă , după cum vom presu·
pune mai întîi, cercurile cău·
tate trebuie să fie toate interioare triunghiului, bisectoarea considerată va
fi aceea a unghiului interior) ; cercurile (k 2), (k3) intersectîndu·se de ase-
menea într-un punct N 1 , situat pe bisectoarea (g1 ) a unghiului [ (a 2) , (~)J>
iar cercurile (ks), (k1 ) într-un punct N 2 , situat pe bisectoarea (g2) a unghiu-
lui [(a 3), (Ui)]·
3° Cercul (k1 ) taie sub acelaşi unghi pe (a1 ), (g3).
Putem însă observa imediat că, pentru un motiv cu totul analog„
unghiul dintre (k1 ) şi (g2) este, de asemenea, egal cu unghiul pe care acest
cerc îl face cu (a 1} sau cu (g3}.
1 ) Este vorba despre cercul bisector corespunzător aceleia dintre cele două serii.
de cercuri tangente la (a1), (a 1) din care face parte (x8 ).

16 - Lecţii de geometrie elementarii, voi. I

 pun ctu l
hiu l pe care (k1) îl face cu (x1) în
El este , de asem ene a, ega l cu ung acel aşi lucr u, făcînd
mi [un de ace sta este tan gen t la (tii)] sau (ceea ce este
abstracţie de sens) ) în
1 Pa·
), (t8 ) tang ente le com
une la cerc uril e căutate,
II. Să not ăm cu (t 1 ), (t1 a (ta) taie pe (k1) sub
, P . Ved em că dre apt
tn pun ctel e lor de con tact P 1 , P 1 1 Pa, din tre (ta) şi (k1 ) fiin d, după cum
acelaşi ung hi ca şi (ga)
, ung hiu l din 2 de sens con trar cu
ne con vin gem uşor cu aju toru l celo r arătate pînă acu m ) ,
) şi (ga) ·
ung hiu l form at în Na într e (k1 lui N în rap ort cu lini a cen trel or cerc uril or
Pa este , evi den t, sim etri cul 1 aptă
atar e, (ta) este sim etri ca lui (g8 ) în rap ort cu aceeaşi dre
(k1), (k2); ca s con trar ].
aşi ung hi şi de sen
{deoarece formează cu (k1 ) acel aşi mo tlv, pe (k ) sub acelaşi ung hi; această
ln sfîrşit, (t1 ) taie , pen tru acel 1
etri ca lui (g ) în rap ort cu lini a cen trel or cerc uril or (ka) , (k1 ) .
dreaptă este sim acelaşi
e care taie un acelaşi cerc sub
1
Est e însă clar că toa te dre ptel , con cen tric cu prim ul.
aşi cerc
ung hi sîn t toa te tan gen te la acel , (g }, (ga}, (t }, (t8 } sîn t tangente la un
Aşadar, cele cinc i drep te (tii) 1 2

cerci) (k~} , con cent ric cu (k 1 }.

adevăr,
acelafi ival ent cu soluţia pro blem ei. În gen te
Acest din urmă rez ulta t este ech cinc i tan
cun osc ut, deoarece din tre cele
cerc ul (k;) poa te fi con side rat iul este dat .
, (ga)] sînt cun osc ute, dacă triu ngh
de ma i sus , trei [an ume (a 1), (g,) uril or (k;) , (k;) , ana log e cu
Aceleaşi consideraţii apli
cînd u-se şi cerc trucţie:
i la următoarea cons
), (ka), sint em conduş
(k~) şi con cen tric e cu (k1 g g 8 drep
tele
la dreptele date; ( g1 }, 1 ( }, ( )
Fie O centrul unu i cerc tangent pe care îl formează dreptele date . Ducem
iulu i
care unesc pe O cu Yîrfurile triu ngh te ( tiiJ , ( g1 ), ( g3 }; un cerc3) (k;J ) .
, tan-
trei drep
un cerc (k;J, tang ent la cele , (g (g
un cerc (k;J, tangent la (a,) 1 }, 1
gent la dreptele (a 1 }, (gJ , (g1 ); ună la (k;J, (k;), simetrica lui ( g1 ) în
entă com
Fie (t1 ) a doua tang (k;J, (k;J,
cercuri; (t 1 }, tangenta comună la
raport cu lini a centrelor acestor uri; (ta) tangenta
lini a centrelor acestor cerc
•Îmetrica lui ( g1) în raport cu lini a cen trel or lor.
comună la (k;), (k;J, sim
etrica lui ( 8'a) în raport cu ( a3 ), ( t1 ), (ta) ; de
Pri mul cerc căut at ( x 1 ) este tangent') la dreptele ( a 2 ), tii), ( a1 ), ( t 1 ) (fa),
} la (
( tii) , (ta) , ( t1 ), iar ( x 8
aaemenea, ( x ) este tangent la ( a3 },
1
ăm pe fapt ul el
ung hiur ilor cons ider ate, ne baz
i) Pen tru a dete rmin a 1ens urile care au două pun cte com une formează, tn aces te
două cerc uri (sau un
cere fi o dreaptă) este evid ent, deoa rece
e tnsă de sens con trar (ceea ce
doull. pun cte, două ung hiur i egal tn rapo rt cu o drea ptă) .
aces te ung hiur i sînt sime trice figu ra, cerc ul (ki) nu a mai fost tras at, ca fi cerc uril e
1 ) Pen tru a nu com plic a

- anal oge (k~) , (k;) • (xi), (x 1 ) , (x 3 ) , să

la _(tJi), (g1 ), (g1 ) . Daell. vrem ca
.· ') Există patr u cerc uri tang ente uie, evid ent, ca cerc ul (kil 1ă fie fnac ris tn triu ngh
iul
treb
fie inte rioa re triu ngh iulu i dat,
ă nu, cerc ul poa te fi unu l oare care dint re cele ami ntite mai
- form at de aces te drep te . Dac anal oge slnt atun ci dete rmin ate:
tn adevăr, 1e eon stat i
sus; lnsă cele lalte două cerc uri pol N la figu ra considerată iniţial pen tru dem onst rare a
(rev enin d, prin inve rsiu nea de treb uie1 ai fie simetric e ln raport cu (g1 ) , astf el Inci t să
leme i) că coar dele N 1 ni, N 1 n 1 acel ea dint re bise ctoa rele ung hiur ilor [(ai) , (g1 )] şi
'. avem aceeaşi situaţie pen tru prin cent rele .cerc urilo r (k 1 ) , (k1 ) .
((a1), (g3 ) J, care trec resp ecti vat pe drea pta (Bi) [fi nu· pe bise ctoa rea ung hiul ui din tri-
') Cen trul lui este situ sens uri p~ drep tele (g),
pe (Bill ; se poa te arăta, aleg lnd
ung hi care este perpendiculară , pe acee a dint re bise ctoa rele ung hiur ilor form ate de
· ~t), ~ă el se aflt , de asem enea lui (k~~
~ta), (ta) care trec e prin
cent rul
 ANl!XĂ 243

De altfel, dreptele (g1 ), (g2 } , (g8 } pot să fie bisectoarele a trei oarecare
dintre unghiurile formate de dreptele date, două cîte două, condiţia fiind
numai ca bisectoarele să fie concurente1 }.
Ar mai rămîne să demonstrăm că construcţia arătată mai sus ne dă
efectiv cercuri care satisfac problema. Nu vom stabili. acest punct, care a
fost tratat de Petersen2 ) .
E ste remarcabil că soluţia de mai sus se extinde de la sine la cazul în
care d~eptele (Ui), (a 2}, (a 3) sînt înlocuite prin cercuri oarecare3).
ln acest caz (g1 J, (g2}, (g8 ) vor fi cercurile bisectoare ale cercurilor (a2),
(a3 ) ; (a3} , (12i); (a 1 ), (a 2 ) respectiv'). Datorită ace~tui fapt, toate raţionamen­
tele în care nu intervin decît (a1 ), (a2), (a3), (g1 ), (g2), (g8 ) şi (k1 ), (k2), (k3} (fără
ca definiţia acestora din urmă să fie modificată), adică toate raţionamentele
făcute pînă la partea a doua a textului de mai sus, rămîn valabile, fără
nici-o schimbare5 ) .
Pentru a extinde la cazul actual partea finală a deducţiilor precedente,
trebuie să definim ceea ce vom înţelege acum prin ( ti), (t2 ), ( t 3).
În acest scop, să notăm cu (C) cercul ortogonal la (12i}, (a2), (a3 ) (presu-
punînd, pentru a fixa idei le, că el există) 6).

1) Aceasta rezultă din faptul că, în mod necesar, contactele cercurilor căutate
trebuie să fie exterioare, iar dreptele (a) tangente comune exterioare [v. mai jos, o
observa ţie ana logă pentru cazul în care (a1 ), (a 2), (a3 ) sînt cercuri).
1 ) Journal de Crelle, vol. 89,
pp. 130-135. - Este clar că trebuie demonstrat
mai întîi că cele patru drepte (a2 ), (a3 ), (t1 ), (1 8 ) sînt tangente la un acelaşi cerc. Citi-
torul care va vrea să rezolve exerciţiul 422 se va convinge că lucrurile se prezintă astfel,
chiar dacă O este un punct oarecare (şi nu centrul unui cerc înscris) şi că, în aceleaşi
condiţii, dreptele (t1 ), (t1 ), (ta) sînt concurente.
Dimpotrivă, faptul că cercurile astfel construite sînt tangente depinde de poziţia
particulară a punctului O (v. memoriul citat al lui Petersen). Trebuie să observăm
(mărginindu-ne la cazul în care cercurile (x) sînt interioare triunghiului) că existenţa
soluţiei este evidentă din motive de continuitate. Fie un cerc oarecare (x ), tangent la
1
(a2 ), (a3 ) şi interior triunghiului; există un cerc (x 2 ), de asemenea interior triunghiului
şi tangent la (a1 ), (a 3 ). (xi), precum şi un cerc (x8 ), interior triunghiului şi tangent la
(ai), (as), (x1)·
Cele două cercuri (x 2 ) , (x 3 ) sînt, evident, secante, dacă (x1 ) are raza foarte mică
şi evident exterioare unul faţă de celălalt, dacă (x1 ) coincide cu cercul înscris în
triunghi. Prin urmare, pentru o anumită valoare a razei lui (x1 ), cercurile (x1 ) şi (xs)
sînt tangente.
S) Această nouă problemă s-ar reduce imediat la cea dintîi, dacă (a ), (a ), (as)
1 2
ar avea un punct comun S (şi aceasta printr-o inversiune avînd ca pol acest punct).
Insă rezolvarea trebuie reluată din nou, dacă situaţia este alta.
') Dintre cele şase cercuri bisectoare posibile ale lui (a1 ), (a 2 ), (a3 ), luate două
cite două, cele trei cercuri (g1 ), (g2 ) , (g3 ) sînt astfel alese, incit să aibă (ex. 276) aceeaşi
axă radicală. In adevăr, să presupunem, pentru a fixa ideile, că cercurile căutate au
contacte exterioare. Cercul (a 1 ) va avea atunci cu (x1 ), (x3 ) contacte de aceeaşi speţă
ca şi (x3 ), deoarece nu există decît o singură serie propriu-zisă de cercuri tangente la
(x1) şi (x3 ); de asemenea, (a 1) va avea cu (x3 ), (xi) contacte de aceeaşi speţă, precum
şi (a8 ) cu (xi), (x1 ). Făcînd diferitele ipoteze posibile asupra celor trei speţe de contacte,
ne vom convinge că între cercurile (g) există relaţia menţionată.
Cazul în care două dintre cercuri ar fi tangente interior se reduce printr-o inver-
siune convenabilă, la cel precedent (a cărui discuţie poate fi astfel simplificată).
ti) Rezultă de aici că cercurile bisectoare considerate există în mod necesar, ori
de cite ori avem o soluţie a problemei, deoarece, de exemplu, (g1 ) trebuie să aibă ca
centru un centru de asemănare al cercurilor (a1 ), (as) şi să ti.:eacă prin Ns.
•) Acest cerc se reduce la un punct, în cazul considerat în nota a).
 Vo m not a cu {t1 ) cer cul tan
P3 şicar e est e ort ogo nal la (C).gen t la (x 1 ) şi (x3 ) în pun ctu l lor de con tac t
Cer cur ile (t2), {ta) vor
din tre cer cur ile dat e, în pun fi, de ase me nea , tan gen te fiec are la cite două
ctu l lor de con tac t şi ort ogo
Raţionamentele dez vol nal e la (C) .
ung hiu ri ega le1 ). cer cur ile {x tate ma i sus ne ma i arată că cer
) , (x ),
cul (k1 ) tai e sub
Ac est ea dm urmă stn t2 toa 3 iar pe de altă par te pe (a1 ) , {g2 ) , (g ) .
te ort ogo nal e la (C) . 3
J?e aic i rez.ultă (v . No ta C,
aceeaşi axă rad1cală 2 ) în deo seb i nr. 310) că ori ce cer c (k;) ,
cu (k ), avî nd
(g3 ) şi că luîn du- 1 tan gen t 1 (C) , est e de ase me nea izogona! la (a ) , (g ),
tan gen t şi la cel ela lte. la unu l din tre ele (co nst r. de la nr. 311 1 2
), el va fi
De altf el, 3 ) (la) est e tra nsf
schimbă nic i pe (C), nic orm atu l lui (g ) pri n inv
i pe 3 ers iun ea care nu
cui m (k1), (k ), pri n (k;) , (k1 ) , nic i pe (k2 ) ; şi ea rămîne aceeaşi, dacă înlo -
2 (k;).
Aşadar, construcţia va
fi aic i următoare a:
Dacă (a 1 ) , (a ) , (a ) sîn
2 t cercurile date, fie (g ), (g ),
toare ale lui (a ), (a ) ; 3(a ) 1 1 (g3 ) cercurile bisec-
2 3 , (a 1 ); (a ), (a ) res
alese încît să aibi/, aceeaşi axă 3 1 2 pectiv; aceste cer curi sîn t ast fel
radicală ; (C) este cercul
Determinăm un cerc ortogonal la primele cercuri.
(k;)
la (a 2), {g3 ), {g ); un cerc (k;) , tangen t la (lli ) , (g2 ) , (g3 ) ; un cerc k; , tangent
1 , tangen t la (a ), (g ), (g ) '
determinăm un cerc (k; 2 ) ; sau , ma i gen era l/') ,
), izogonal la (lli) , (g3 ), (g1
(a 1 ), (g3 ) , (g ) şi un al trei 2 3 ) , un alt ul W), izogona l la
1 lea (k:) , izogonal la (a ) , (g 1
Cercul (t1 ) este transformatu 3 1 ) , (g2 ) .
nic i pe (C) , nici pe (k;) , nic l lui (g1 ) , pri n inversiunea care
i pe (k; ) ; (t2), transformatu nu schimbă
unea care nu schimbă nici pe l lui (g1 ) , pri n in11ersi-
(C), nic i pe (k;) , nic i pe (k~)
lui (g3 ) pri n inversiunea car ; (ta) tra nsf orm atu l
e nu schimbă nic i pe (C ), nic
Cercurile căutate sîn t tangen i pe (k~) , nic i pe (k;) .
{a3 ), (a1 ) , (t ) , (t ); al trei te: unu l la (a ), {a ) , {t ) ,
3 1 lea la (lli ), (a2 ), (t ), (t 1 3 2 {t3 ) ; al doilea la
Ne con vin gem uşor că cele 1 2) .
nu exi stă , cen tru l rad ica l I de ma i sus rămîn val abi le,
dac ă cer cul (C)
al cer cur ilor (lli) , (a ), (as)
ave m dec ît să înl ocu im cuv 2 fiin du- le interio r. Nu
int ele „ „cerc ort ogo nal " la
cu car e punctu l I are aceeaş (C) pri n „ce rc în rap ort
i put ere ca faţă de {a
că un cer c (k;) are „ac ), (a 2 ) , (a )" şi să
spu
eeaşi axă radicală cu
(k1 ), (C)" dacă oric3 e cerc ort nem
1
la (k 1 ) şi faţă de car e I are ogo nal
ace eaşi put ere ca faţă
gon al la (k;) . de (lli) , est e totodată , ort o-

1) Acelea ş i observaţii
ca ma
2) Est e de la sine înţe l es că,i sus , asu pra sen sulu i acestor ung hiu ri ega le.
în gen era l , con cen tric cu con tra r celor întî mp late în
(k1 ). prim ul caz , (k ) nu este ,
1 ) Ace 1
asta rezultă, ca ma i sus , din
priv eş te pun ctu l lui fa ptu l că ace st transfor mat
de inte sati sface , în ceea ce
pun ct, condiţiile care , îmb necţie cu (g1 ) ca ş i mărim e a ş i sen sul unghiu lui
Inv ersi une a conside rată areina te cu orto gon alit atea la (C) , def ines c com în a ces t
ca pol cen trul rad ical com plet pe (t1 ).
' ) Ca şi m a i sus , se un a l cerc uril or dat e .
cerc uril e tan gen te la {a ) va con stat a că putem alege pen tru (kî) unu l oar eca
1 , (g2 ), (g1 ) ; dar că , o da tă re din tre
(a 1 ), (g1 ), (g1 ) în car e lu ace astă a lege re fă c ută, aceea a serie i
de cer cur i izog ona le la
nec eaa r. ăm pe (k;) sau (ki)
rezultă în mod
') Cunoaş terea a cest ei ge
neralizări este es e nţia
ca cerc ul (k1 ) s ă nu exi ste lă ; în adevăr , s-ar
put ea
care pro ble ma noa s tră ar ( construcţia de la nr. 311 fiin d impocibil ă) , chi ar întî mp la
avea soluţii. in caz ul in
 DIN PREFAŢA LA EDIŢIA A ID-A RUSĂ

Această ediţie - a treia - a traducerii primei părţi din „Geometria ele-

mentară" a lui Hadamard se deosebeşte esenţial de cele două ediţii precedente,
prin faptul că s-au introdus aici soluţii pentru toate problemele cuprinse în
partea întîi.
Este în afară de orice îndoială că rezol11area acestor probleme, în majori·
tatea lor grele, i·ar lua cititorului foarte mult timp şi i-ar cere eforturi conside·
rabile. În acelaşi timp, multe dintre aceste probleme prezintă interes nu numai
ca subiect de exerciţii, ci şi independent, prin însuşi conţinutul lor. Aceste con·
siderente ne-au îndemnat să dăm soluţiile problemelor cuprinse în cursul lui
Hadamard.
În procesul rezol11ării problemelor, a apărut necesitatea de a introduce unele
corecturi sau de a preciza redactarea lui Hadamard la unele exerciţii (9, 10, 41,
88, 191, 222, 223, 256, 260, 270, 276, 284, 339, 347, 363, 372, 399, 400); în
exerciţiile 220, 253 bis, 265, 308 şi 419 bis, ne-am permis să omitem indicaţiile
de rezol11are1 ). Este de la sine înţeles că autorul acestor rînduri îşi asumă toată
răspunderea pentru modificările introduse.
Cît pri11eşte natura şi stilul soluţiilor noastre, ne 11om mărgini la cîte11a
obser11aţii, lăsînd pe cititor să-şi facă singur o părere despre ele. La alegerea
unei anumite căi de rezo l11are (atunci cînd dispuneam de mai multe), am cău­
tat s-o adoptăm pe aceea care se apropia mai mult de stilul lui Hadamard , călău·
zindu·ne după locul în care este aşezată problema respecti11ă în carte, după
maniera expunerii materialului corespunzător în curs, după indicaţiile directe
din enunţul problemei, referitoare la metoda de rezol11are, după conţinutul
problemelor care o preced ca şi al acelora care îi urmează etc. Am dat două soluţii
pentru aceeaşi problemă numai în cazurile în care n-am reuşi t să facem această
alegere, precum şi în puţinele cazuri în care metoda de rezol11are indicată de autor în
enunţul problemei nu ni s-a părut cea mai bună.
1n expunerea soluţiilor, ne-am străduit să punem în 11aloare elementele
logice ale soluţiei, care ni s-au părut cele mai importante: însemnătatea dif e·
ritelor ipoteze, necesitatea fiecărei concluzii, demonstrarea corectitudinii construc-
ţiei alese etc. Momentele mai dificile, dar importante, ale soluţiei au fost sepa·
rate în alineate speciale, culese cu literă mică; ele pot fi omise de cititorul pe
care nu-l interesează aceste probleme mai subtile. Am omis sau am expus foart e
1) ln ediţia noastră , enunţurile n-au fost modificate în text, dar deosebirile con-
statate între ediţia rusă (tradusă din limba franceză după ediţia a unsprezecea) şi ediţia
noastră au fost indicate, ori de cite ori a fost cazul, la soluţiile exerciţiilor şi ale pro-
blemelor (N. Red. E. T.)
 DIN PREFAŢA LA EDIŢIA A III-a RUSĂ

succint părţile soluţiilor care, după părerea noastră, pot fi uşor dez11olta
te de
cititor; astfel, în multe probleme de construc/ie, au fost omise discuţiil
e, indi-
cîndu-se numai (pentru a e11ita erorile pe care le-ar putea face cititoru
l) numă­
rul maxim de so luţii pe care le admite problem a; în demonstraţii, s-au
omis
adesea moti11ările egalităţii sau asemănă rii diferitelor triungh iuri, ale
paraleli s-
mului unor drepte etc. Aceasta este 11alabil în deosebi pentru soluţiile problem
elor
mai complicate.
A trebuit să insistăm în mod special asupra problemelor de maxim şi
mi-
nim; în prima parte există Yreo 25 probleme de acest fel. !n problem
ele mai
grele din această categori e (366 , 419 bis, 420), autorul recomandă de-a
dreptul
ca problema să fie soluţionată pornind de la ipoteza că există figura a
cărei 11a-
loare extremă o căutăm. Acest mod de rezol11are, mai mult sau mai puţin
firesc
în perioada în care a fost scrisă cartea lui Hadam ard, îl considerăm astăzi
nere-
comand abil nici în domeniu l geometriei elementare. De aceea, în toate problem
ele
de maxim şi minim, am dat soluţii în care existenţa extremu lui nu
mai este
presupusă, ci se demonstrează (cu excepţia problem
elor 419 bis şi 420, unde
ne-am mărginit la obser11aţii corespunzătoare, dat fiind că o analiză
amănun ­
ţită a proprietăţilor izoperim etrice ne-ar fi dus prea departe
).
Am renunţat în mod intenţionat să introducem în soluţiile problem
elor
diferite date bibliografice, din următoarele motiPe: 1n primul rînd, se
ştie că,
tocmai în domeniu l geometriei elementare, aceleaşi teoreme şi probleme
se întîl-
nesc de mai multe ori, apărînd indepen dent la diferiţi autori şi în perioade
dife-
rite, astfel că introducerea unor date bibliografice cu caracter istoric ar
fi repre-
zentat o problemă prea comp licată. !n al doilea rînd, în mod firesc,
autorul
a parcurs şi a folosit o literatură 11astă. !nsă în cazurile în care ideea
soluţiei
a fost împrumutată din li teratură , a trebuit uneori depusă o muncă importa
ntă
pentru a-i da soluţiei forma adec11ată stilului cărţii de faţă. De multe
ori, auto-
rul so luţiilor nici nu ar mai putea spune cu toată certitud inea dacă o
anumită
soluţie a fost descoperită de el indepen dent sau luată din literatur
ă. În sfîrşit,
indicaţiile bibliografice nu i-ar folosi, în acest caz, prea
mult nici cititoru lui
care doreşte să-şi lărgească cunoştinţele, deoarece această literatură (cu
excepţia
cîtorPa cărţi unanim cunoscute) este foarte risipită şi, în general, greu accesibil
ă.

D. Perepiol kin
Moscova , februarie 194-7
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
(întocm ite de D. I. PEREP IOLKI N)
,
CART EA 1NT1 I
LIN IA DREAPTĂ

EXERCIŢIILE LA CAPIT OLUL I (p. 25)

a), atunc i, din

I. Dacă punct ul C este situat între M şi B (fig. 250,
MC+ CB, de unde MC =
egalit atea AM= MB rezultă că AC - MC =
între A şi M.
= 1/2 (AC - CB) şi , analog , dacă punct ul C este situat
ul C este situat pe prelun girea segme ntului AB dincol o de
Dacă punct
MC - BC, de unde MC =
punct ul B (fig. 250, b), atunc i AC - MC =
seg-
= 1/2 (AC +
BC) şi, analog , dacă punct ul C sc află pe prelun girea
mentu lui AB dincol o de punct ul A.
2. Dacă semid reapta OC1 este dusă în ............... interio rul unghi ului MOB
............... ............... ............... ...............
(fig. 251), atunci AOC 1 - MOC 1 = MOC 1 +
CpB, de unde MOC 1 -

............... ...............
= 1/2 (AOC1 - C10B) şi, analog , dacă
semid reapta ocl este în interio rul un-
ghiulu i AOM.

a) 4 M {' B t;

I
A M
I
h ~
b}
Fig. 250 Fig. 251

atunc i
Dacă semid reapta OC2 trece prin interio rul unghi ului A 'OB',
...............
şi MOC 2 = 180° -
prelun girea ei OC1 se află în interio rul unghi ului AOB
...............
-MO C 1 •
Dacă semid reapta OC3 trece prin interio rul
unghi ului BOA' , atunc i
............... ............... ............... ............... ...............
............... ............... 1/2 (AOC + BOC
AOC3 - MOC3 = MOC3 - BOC 3 , de unde MOC 3 = 3 3)

şi, analog , dacă OC3 se află în interio rul

unghiu -
............... 8
lui AOB' . ............... ...............
/""-...
3. Din enunţ rezultă că AOB +BO C =CO D+
............... ...............
+
...............
DOA (fig. 252) ; însă, eviden t AOB + BOC +
............... ............... ............... ...............C= o
+CO D+ DOA = 4 dr; prin urmar e, AOB +BO Fig. 252
/""-... /""-... .
=CO D + DOA = 2 dr. Din aceste egalităţi rezultă (în girea celei-
în prelun
baza r~ciprocei teorem ei de la 15) că OA şi OC sînt una
linie dreaptă. ·
lalte. ln acelaşi mod se demonstrează că BOD este o
248 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALB PROBLEMELOR

1 ............. ............. 1 ............. 1 .............

4. Prin ipoteză (fig. 253): 2 AOB +BOC +jCOD =2dr; COD
2 +
,,....._ 1 ............. ............. .............
+ DOA + 2 AOB = 2 dr, de unde BOC =DOA .
c În mod analog, vom arăta că AOB =COD.
............. .............

Conform ex. 3, cele patru semidrepte sînt, două

~~~~~...---~~~~
cîte două, una în prelungirea celeilalte.
EXERCI ŢIILE LA CAPITOLUL II (p. 32)
.............
5. 1° Dacă în triunghiul ABC avem BAD =
Fig. 253 ..........., ..........., ...........,
=CAD
BDA = CDA =dr (fig. 254), triun- şi
ghiurile ABD şi ACD , care au latura comună AD şi unghiuri respectiv egale
în A şi în D , sînt egale. Din egalitatea acestor triunghiuri rezultă că
AB =AC.
............. .............
2° Dacă avem BDA = CDA =dr şi BD =CD, triunghiurile ABC
~i ACD sînt egale, avînd egale două laturi şi unghiul cuprins între ele; deci
AB =AC.
............. .............
3° Fie BAD =CAD şi BD =CD. Să luăm DE =AD lfig. 254).
Triunghiurile ABD şi ECD sînt egale (24, cazul al doilea) , de unde AB =
............. ............. ............. ............. ............. .............
= EC şi BAD = CED. Din egalităţile BAD =CAD şi BAD = CED,
............. .............
avem CAD = CED, astfel că
trjunghiul AEC este isoscel (23 , Rec.) şi AC =
A =EC. Deoarece şi AB = EC şi AC = EC, avem şi
AB =AC.
6. Triunghiurile OAB' şi OA' B, care au un-
ghiul O comun şi laturile _OA şi OA', OB' şi OB
............. .............
respectiv egale, sînt egale. Prin umare, OB' A =O BA'

f 7
Fig. 254 Fig. 255
............. .............
ţii OAB' =OA' B (fig. 255). Deoarece unghiurile OAB' şi OA' B sînt egale,
............. .............
unghiurile adiacente vor fi şi ele egale : B'A'B = BAB'. Triunghiurile JAB
............. ............. ............. .............
fi IA'B' sînt egale (AB=A'B'; IAB = IA 'B'; IBA =IB'A') şi, de
 CARTEA INTll. CAPITOLUL Ir
249

şi OIA' sînt egale (avîn d latu-

aceea , IA =IA '. În sfîrşit, triun ghiur ile OIA
rile egale ), de unde AOI = A'OI .
"" .,......
şi BD =DE (fig. 24).
7. Fie BD medi ana triun ghiul ui ABC consi derat (25), de unde AE =
În acest e condiţii, triun ghiur ile DAE şi DCB
sînt egale
.,...... .,......
= BC; DEA = DBC .
Dacă BC >BA , atunc i, în triun ghiul vom avea AE
.,......ABE , .,...... .,......> AB,.,......de
unde , confo rm unei teore me cunos cute (25), ABE
> AEB , adică ABD > DBC.
ghiul ui ABC , avem :
8. Pent ru un punc t M arbit rar din planu l triun
B> AB, cele trei semn e de
MB + MG > BC; MG+ MA > CA; MAece+M punc tul M nu poate fi situa t
egali tate fiind impo sibile simu ltan, deoar
şi AB. De aici, MA +M B +
în acelaşi timp pe toate cele trei drept e BC, CA
+M C >~( BC +CA +AB ).
2
este mai mic decît peri-
Deoa rece perim elrul unei linii frînte conve xe
avea, pentr u un punc t M situa t
metru l unei linii frînte care o cupri nde, vom ităţil e MB + MC <
rmita te cu 27, inegal
în inter iorul triun ghiul ui, în confo
< AB +AC ; MC +M A< BCMA +BA ; MA +M B< AC+ BC. Adun înd
şi împărţind prin 2, obţinem +M B+ MG< BC +CA + AB.
8 bis. Dacă ABC ... KL este un polig on oarec are, iar M punc tul ales,
C +M D>C D; ... ;ML +
atunc i MA +M B>A B;M B +M C>B C;M toate semn ele de egali tate.
+M A >LA şi este impo sibil să aibă loc deodată
Adun înd şi împărţind.prin 2, obţinem MA +M
B+ ... +ML>~ (AB+ BC+
2
+ .„ +LA ).
nalel or AC şi BD ale
9. Dacă E este punc tul de intersecţie al diago AC< AD+ DC; BD<
patru later ului ABC D (fig. 256), atunc i AC< AB+ BC;
< BC +CD ; BD< BA +AD.Adunîndşi
8
împărţind prin 2, obţinem AC +BD <
< AB +BC +CD +DA .
Dacă patru lateru l ABC D este conv
ex,
A +ED
atunc i AC = AE + EC; BD = BE
şi AE + EB > AB; BE + EC >
C
BC;

III - O
Fig. 257
Fig. 256
e din urmă inegalităţi şi
CE +ED >CD ; DE +EA >AD . Adun înd acest
împărţind prin 2, obţinem AE + BE +CE + DE > 2
_!._ (AB + BC +CD +

+AD ), adică AC+ BD >~( AD+ BC +CD + AD).

2
+BD <AB +BC+
Obs erv Prima dintre proprietăţile demo nstra te,AC
aţi e .
un patru later conca v. A doua propr ietate ,
+CD +AD , valab ilitate a şi pentru
îşi păstrează
loc întotd eauna în cazul unui patru -
AC+ BD> ~ (AB + BC +CD + AD), nu are
2
evide nt, mai mică decît semip erime trul).
Jater conca v, (astfe l, în fig. 257, AC + BD este,
 EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
SOLUŢJILE
250

ecţie al dia gon ale lor

pat rul ate rul ui con vex
IO. Fie E pun ctu l de inters pla nul ace stu ia, dif eri t de E (fig. 256).
r din
AB CD şi M un pun ct arb itra ; M B+ MD ~ EB +E D, cele două semne
EC
Av em M A+ MC ~EA+ ega lita te fiin d imp osi bile sim ult an, deo are ce
de
E. Ad unî nd me mb ru cu
pun ctu l M est e dis tin ct de
me mb ru, obţinem MA +M
B +M C +M D >E A+
+E B +E C +E D.
-
l de intersecţie E al dia
O b s e r v a ţ i e. Pun ctu nu se bucurii. de pro prie -
con cav
gon alel or unu i pat rula ter a ne con vin ge de ace asta , să
tate a con side ratl i.. Pen tru teru lui con cav AB CD (Cig. 258 ).
notăm cu D vîrf ul
pat rula lalt e
iulu i AB C form at de cele
I ,,,

situ at tn inte rior ul triu ngh

trei vîrî uri. ul ung hiu lui (sau pe o la-
Fig . 258 Fie J\,I un pun ct în inte riorlui BD C. In ace st eaz .
ung hiu
tură a lui) opu s la vlr(
tă, JUD +M A ;;;:i.
AD . De aici
MB + MG > DB + DC . Totoda
(1}
MA +M B+ MG + MD
+
> DA DB +D C.
ul (sau pe
se obţine şi pen tru pun
ctel e M situ ate în inte rior
Aceeaş i ine gal itat e
ate în
pen tru pun ctel e M situ
o latu ră) ung hiu lui opu s la "'
vîrf lui AD B, pre cum şi
............. , ine gal itat ea (1)
are loc pen tru
s la vtrf lui AD C. Aşadarl de intersecţie E al diag ona lelo r).
inte rior ul ung hiu lui opu ctu
D (inc lusi v pen tru pun
oric e pun ct M dife rit de l D (şi nu pun ctu l E) este pun ctu l din pla n cal'
e are sum a
Pri n urm are , pun ctu
lor la cele pat ru vtrf
uri minimă.
distanţe

AB E, ave m 2B D < AB + AE , adică BD <

II. În fig . 27, în triu ngh iul
< .!. (AB + BC).
B- AD ; BD >B C-
2
ngh iur ile AB D şi BC D, ave m BD >A
În triu
împ ărţ ind pri n 2, obţinem BD >_ !_ (AB BC - AC). +
- DC . Ad unî nd şi 2
ui AB C, atu nci
BB ', CC ' sîn t me dia nel e triu ngh iul
12. Dac ă AA ',
C - BC) < AA ' < .!.2 (AB +A
C) ;_! (AB +
m ex. 11, ave m.! . (AB +A 2
con for 2
+ BC); .!.2 (AC + BC -A B) < CC '<. !.2 (AC
+
+ BC -A C) < BB ' < .!.2 (AB
C'< AB +
+A C+ BC) < AA ' + BB ' +C
+ BC). Ad unî nd, obţinem:.!.2 (AB
+A C +B C.
ons tra ine gal itat ea
r v a ţ ie. Fol osin d teor ema de la S.6 , put em dem
O b s e
CC ', caro ne dă mar gin i
ma i apr opi ate pen tru
+ C) < AA ' +
BB ' +
:!_( AB BC +A
al med .ian elor , atu nci BC
<G B +
4 este pun ctu l de intersecţie
sum a med iane lor. Dacă G C') şiAB < ~ (AA ' +
că . Ana log , AC<~ (AA ' +C
+C C, adi BC < _! (BB ' +C C') 3 3
3
+ BB+ ' CC +
'.
+ BB '). Adu nîn d, obţinem
uşor..:!_ (AB BC AC ) < AA '
+
4
 CARTEA lNTIJ. CAPITOLUL lll 251

13. Dacă punctele date A şi B sînt situate de părţi diferite ale dreptei
date xy, punctul căutat va fi intersecţia M a dreptelor xy şi AB, deoarece
dacă M' este un punct arbitrar al dreptei xy, diferit de M, atunci MA +
+MB =AB M'A +M'B. <
Dacă punctele date A şi B sînt situate de aceeaşi parte a lui xy, atunci,
pentru orice punct M' al dreptei xy, are loc egalitatea M' A M' B =M'A + +
+ M' B', unde B' este simetricul lui B în raport cu xy. Punctul căutat va
fi intersecţia M a dreptelor AB' şi xy .
..............
14. Dacă B' este simetricul punctului B în raport cu xy, .atunci BMy =
..............
= B' My şi, prin urmare, punctele A, M, B' sînt pe aceeaşi dreaptă, în
.............. ..............
virtutea egalităţii AMx = B'My. Punctul căutat este intersecţia dreptelor
AB' şi xy.
15. Dacă punctele date A şi B sînt situate de aceeaşi parte a dreptei
date xy (fig. 259), punctul căutat va fi intersecţia M a dreptelor xy şi AB;
deoarece, dacă M' es Le un punct arbitrar al dreptei xy, diferit de M, atunci
IMA-MBI =AB > IM'A-M'BI.

A~
x~y
X M' M"'Z !/ tJ
Fig. 259 Fig. 260

Dacă punctele A şi B sînt situate de părţi diferite ale lui xy, vom nota
cu B' (fig. 260) simetricul punctului B în raport cu xy. În acest caz, pentru
orice punct M' al dreptei xy are loc egalitatea M' A - M' B = M' A - M' B'.
Prin urmare, punctul M căutat va fi intersecţia dreptelor AB' şi xy.
EXERCIŢIILE LA CAPITOLUL III {p. 35)
16. Dacă în două triunghiuri dreptunghice ABC, A'B'C', avînd un-
ghiurile drepte în A şi în A', catetele satisfac condiţiile AB<A' B' şi AC<
<A'C', atunci construim A'D =AB şi A'E =AC (fig. 261). Atunci BC =
=DE. DeoareceA'E< 6'
<A'C', avem şi DE<
< DC' şi, analog,
DC'< B' C', astfel în-
cît DE<B'C', adică A
{)
BC <B'C'.
17. Fie AD me-
diana, AE bisectoarea,
AH înălţimea triun·
ghiului ABC în care
AB>AC (fig . .262) . A' E
Conform exerciţiului 7 Fig. 261
252 SOLUŢllLB EXBRCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

"""' """'
avem BAD < DAC, astfel că mediana este situată între latura AB şi bi-
sectoarea AE.
D acă lulim HF = HC, atunci AC = AF şi, conform inegalităţii AB>
>AC, avem, de asemenea, AB>AF. Prin urmare, BH > FH şi punctul Feste
"""' """'
mai aproape de H decît punctul B, astfel că CAH = F AH < BAH şi înălţimea
A H este situatli între bisectoarea AE şi latura AC.
"""'
18. Dat fiind că HE>HB (v. soluţia ex. 17 şi fig. 262), rezultli şi
AE <AD.

EXERCIŢIILE LA CAPITOLUL IV (p. 37)

19. Dacă înă lţimile BD şi CE ale triunghiului ABC (fig . 263) sînt egale,
triunghiurile dreptunghice BCD şi BCE sînt egale, avînd cîte o catetă şi
"""' """'
ipotenuzele egale, de unde BCD = CBE şi triunghiul ABC este isoscel.
O b s e r v a ţ i e. În privinţa proprietăţii analoge pentru mediane,
v. ex. 39, iar pentru bisectoare v. ex. 361 şi 361 bis.
20. Dacă BD şi CE sînt înălţimile triunghiului ABC, în care AB> AC
"""' """'
~i deci ACB> ABC, atunci triunghiurilor BCD
<le la 35, conform căreia BD >CE.
şi BCE Ii se aplică teorema

EXERCIŢIILE LA CAPITOLUL V (p. 42}

21. Fie I punctul de intersecţie al bisectoarelor unghiurilor B şi C

"""' """' """'
(fig. 264). Avem NCI = ICB =NI C (ca alterne interne) ; triunghiul NIC
est e isoscel şi IN = CN. Analog, IM = BM, de unde MN = BM CN +
4

'

Fig. 263 Fig. 264

Dacii I ' este punctul de intersecţie al bisectoarelor exterioare ale unghiu-

rilor din B şi din C, iar M' I ' N' este o dreaptă paralelă cu BC, atunci triun-
ghiurile M' B I ' şi N'C I' sînt amîndouă isoscele şi M' N' = RM' CN'. +
 CARTEA 1NT1I. CAPITOLUL III 253

În sfîrşit, dacă I" este punctul de intersecţie al bisectoarei unghiului

din B cu bisectoarea exterioară a unghiului din C, iar M "I" N" o dreaptă
paralelă cu BC , atunci unghiurile M" BI" şi N"CI" sînt isoscele şi M"N" =
=M"I"-N"I" =BM"-CN".
22. Fie dat poligonul ABCDE (fig. 265). Unind punctul O din interiorul
poligonului cu vîrfurile acestuia, îl împărţim în triunghiuri, al căror număr
va fi egal cu numărul de laturi . Suma tuturor unghiurilor acestor triunghiuri
va fi 2 dr· n (n fiind numărul de laturi ale poligonului). Pentru a obţine suma
unghiurilor poligonului, trebuie să scădem din această sumă suma unghiurilor
din punctul O, adică 4 dr.
23. Dacă unghiul din A este ascuţit, suma ÎJ + C este mai mare decît
~ A ,... A

unghiul A (fig. 266). Din triunghiul ABD, avem ADE = 2dr - B - C =A;.
A

(
c .b
Fig. 265 Fig. 266
~ A A A
tot astfel, din triunghiul ACE, avem AED = 2dr-B~C =A , de
............. .............
unde ADE =AED.
Dacă unghiul din A este obtuz, atunci B" + C" < A" (fig. 267) . Din triun-
ghiurile ABD şi ACE, avem ADE = B
.......-.... " + C," AED
.............
=
"
B + C," de unde ADE
.............
=
.............
=AED.
Dacă unghiul din A este drept, punctele D şi E coincid, deoarece unghiul

/fu
A A
A este egal cu suma B C. +
24. 1° Fie AE bisectoarea, AH înălţimea A
şi AB>AC, astfel că unghiul ~ste ~uţit
(fig. 262). În aceste condiţii, EAH=BAH-
.......-.... A 1 A A

- BAE = (90° - B) - 2 A = 90° - B - tJ ,!J c t'

1 " " 1 " " Fig . 267
- 2 (180° - C) =
2 (C - B ).B -
2° Dacă I este punctul de intersecţie al bisectoarelor unghiurilor B şi C
{fig. 264), atunci fiiC = 180° -(_.!_2 .B + .:._2 c) = 180° - .:._ (180° _
2
Â) _
= 90° + _.!_2 Â.
•
25~ SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

3° Dacă J' este punctul de concurenţă al bisectoarelor unghiurilor exte·

............. 1 ,,_ 1 A

rioare din B şi din C, atunci B l 'C = 180° - - (180° - B) - - (180°-C) =

2 2
1 A 1 A
= - (180° - A ) = 90° - - A.
2 2
25. 1° Dacă AE şi BE sînt bisectoarele unghiurilor A şi B (fig. 268),
............. 1 A 1 A

u triunghiul ABE ne dă AEB = 180° - -A - - B =

2 2
r 1"
=T(A +B+C +D) -
A" A 1"
A-
1 "
B =T (C+D).
1A"
2 2
AF şi CF sînt bisectoarele unghiurilor
2° Dacă
A şi C, atunci, din patrulaterul ADCF (presupunem
că dintre cele două patrulatere ABCF şi ADCF este
.............
convex ADCF, ca în fig. 268), avem AFC = 3o0° -
1
" -.....:(360°
" = 360°- D " -
- D" - -1A" - - 1C - B
2 2 2
Fig. 268 /\. O 1 A A
-D) =180 - (D-B).
2

EXERCIŢIILE LA CAPITOLUL VI (p, 47)

26. Dacă AN şi BN sînt bisectoarele unghiurilor ·A şi B ale paralelogra-

.......-... 1 " 1 "
mului ABCD (fig. 269), atunci ANB = 180° - - A - - B = 180° - 90° =
2 2
= 90°, deoarece suma a două unghiuri vecine ale paralelogramului este de
180° ; dacă AP şi BP sînt bisectoarele unghiurilor exterioare din A şi din B,
............. 1 ............. 1 ' .............
atunci APB =180°--xAB--yBA =90°. lnmod analog, vom arăta A

. 2 2
că şi celelalte unghiuri a le patrulaterelor KLMN şi PQRS sînt drepte.
27. Dacă O este punctul de intersecţie al diagonalelor unui paralelogram
(fig. 270), iar M N o dreaptă arbitrară
care trece prin O, triunghiurile AOM
.............
şi CON sînt egale (AO = OC; MAO =
............. . ............. .............
=NCO; AOM =CON), de unde OM=
=ON.

Fig. 269
l5K!
.IJ
Fig. 270
N C'
 CARTEA INTII. CAPITOLUL ll1 255

28. Fie O mij locul diagonalei MP din paralelogramul MNPQ, înscris

într-un paralelogram dat ABCD (fig. 271). Triunghiurile AMQ şi CPN sînt
............. ............. ............. .............
egale, deoarece MQ =PN şi AMQ = CPN, AQM = CNP, ca unghiuri cu
laturile paralele şi de sensuri opuse. Prin urmal'e, AM= CP. Mai departe,
triunghiurile AOM şi COP sînt egale, deoarece AM= CP;- OM= OP;
............. ............. ............. .............
AMO= CPO. De aici rezultă că AOM = COP şi OA= OC, astfel că AOC
este o l inie dreaptă (ex. 3), iar O mij locul diagonalei AC a paralelogramului
ABCD.
29. Dacă BO este o mediană a triunghiului ABC şi BO = OD (fig. 50),
atunci triunghiurilor ABC şi ABD li se ap lică teorema (28) referitoare la

p {} B 4
Fig. 271 Fig. 272

două triunghiuri avînd cîte două: laturi respectiv egale, dar unghiuri neegale
cuprinse între ele. După cum AC< 20B, AC= 20B, AC > 20B, vom avea
............. ............. .............
AC< BD, AC= BD, AC >BD şi, prin urmare, ABC< BAD, ABC=
............. ............. ............. ............. .............
= BAD, ABC > BAD. Deoarece ABC+ BAD = 2dr, vom avea respectiv
............. ............. .............
ABC< dr, ABC= dr, ABC> dr.
30. Fie în triunghiul ABC (fig. 272) unghiul B dublul unghiului C.
Dacă, în prelungirea laturii AB, luăm segmentul AD = BA, toate unghiurile
triunghiului BCD vor fi egale între ele, de unde BC = BD = 2BA.
31. Fie date două drepte concu-
rente Ox şi Oy (fig. 273). Să notăm
cu A' şi A" intersecţiile dreptei Ox
cu dreptele A' y' şi A" y", paralele
cu Oy şi situate la o distanţă l de ea .
Fie M un punct arbitrar din
plan şi MP şi MQ distanţele lui la
dreptele Ox şi Oy. Cu ajutorul a
..
două translaţii, definite ca mărime
şi ca sens de segmentele OA' şi OA",
-------------- - --x
vom obţine din punctul M două
puncte noi M' ş i M", ale căror dis-
tanţe la dreapta Ox vor fi egale cu
MP, iar distanţele lor la dreapta Oy
vor fi egale cu MQ l şi l - MQ Fig. 273 +
256 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALI! PROBLEMELOR

sau MQ +l ~i MQ - l, după cum punctul M este situat între dreptele A' y' şi
A "y" sau în afara lor (ambele cazuri sînt reprezentate în fig. 273).
Să presupunem acum că , pentru un punct oarecare M din plan, este
satisfăcută una dintre condiţiile MP +
MQ = l, MP- MQ = l, MQ-MP=l,
adică una dintre condiţiile MP = l-MQ; MP = MQ +l, MP = MQ - l.
În acest caz, unul dintre punctele M' sau M" , obţinute din punctul M cu aju-
torul translaţiilor indicate mai sus , va fi egal depărtat de dreptele Ox şi Oy.
De aici rezultă că, şi reciproc, punctele M care satisfac ipoteza problemei se
obţin din puncte egal depărtate de dreptele
date, cu ajutorul translaţiilor OA' şi OA".
Deoarece locul geometric al punctelor
egal depărtate de dreptele Ox şi Oy este o pereche
de drepte p, q care împart în jumătate unghiurile
li dintre dreptele date, rezultă că locul geometric al
punctelor M, pentru care suma sau diferenţa
distanţelor lor la două drepte Ox şi Oy date
este egală cu l, este format din două perechi de
drepte p', q' şi p", q", care se obţin din p, q
Fig. 274 cu ajutorul aceloraşi translaţii (fig. 274).
Mai rămîne să rezolvăm problema: pentru
care puncte ale acestor patru drepte segmentul l va fi egal cu suma şi pentru
care va fi egal cu diferenţa distanţelor la dreptele considerate. Ne vom măr­
gini să rezolvăm problema pentru punctele dreptei q'. Din figură se vede uşor
că, pentru punctele segmentului A' B' (fig. 274), avem s~ma distanţelor egală
cu l iar pentru punctele situate pe prelungirea segmentului A' B', avem dife-
renţa distanţelor egală cu l.
Aşadar, locul geometric al punctelor pentru care suma dis tanţelor lor la
două drepte date este egală cu l este ansamblul celor patru laturi ale dreptun-
ghiului A' B' A" B", iar locul geometric al punctelor pentru care diferenţa

(J
!f tl l
r· N 2
z·--_._--.----+- - - z
l
1
p 2
X
1 2

Fig. 275 Fig. 276

distanţelor este egală cu l este ansamblul prelungirilor tuturor laturilor acelu-

iaşi dreptunghi dincolo de vîrfurile sale.
Fie acum dreptele date xx' şi yy' paralele, iar zz' o dreaptă egal depărtată
de ele. Să notăm cu MP, MQ şi MN distanţele de la punctul M respectiv la
dreptele xx', yy' şi zz'.
Dacă distanţa dintre dreptele date este mai mică decît l, locul geometric
al punctelor M pentru care MP +
MQ = l este o pereche de drepte situate
 CARTE A INTII. CAPIT OLUL VII
257

1
]a distanţa_.!.. l de dreap ta zz', deoar ece, confo rm ex.
1, avem (fig. 275) MP +
2
pentr u care MP- MQ=
+ MQ= 2MN . În acest caz, nu există, evide nt, punct e
= ±l. nt,
Dacă distanţa dintre drept ele date este mai mare decît l, atunc i, evide
nu există punct e M pentr u care MP MQ = +l. În acest caz, locul geom etric
t din cele două drept e
al punct elor pentr u care MP - MQ = ± l este forma
=
situat e Ja distanţa _.!.. l de zz', deoar ece, confo rm ex. 1, avem MP - MQ
2
= ± 2MJV (fig. 276). .
In sfîrşit, dacă distan ţa dintre drept ele date este egală cu l, atunc i,
date sau pe una dintre ele,
pentr u orice punct M situat între cele două drept e
u orice punct situat în exter iorul benzi i for-
vom avea MP+ MQe :l. Pentr
vom avea MP- MQ= ±L.
mate de cele două drept e date sau pe una dintre ele, ă următorul proce deu
plul I, rezult
32. Din cele spuse la nr. 284, exem
pentr u const ruirea punct ului N :
şi pe această dreaptă
Prin punct ul A, ducem o dreaptă, avînd direcţia dată
căutat MN (deter minar ea lungi mii
luăm segm entul AC, egal cu segme ntul
ltăţi) . Unind punct ele B şi C, obţin em la una dintre
acestu ia nu prezintă dificu
intersecţiile cu drept ele date punct ul
N.

EXERCJŢlILE LA CAPJ TOLU L VII (p. 50).

intersecţie
33. Să presu punem că trebu ie să unim punct ul O cu punct ul de
ele AD şi BE, respec-
al drept elor AA' şi BB '(fig. 277). Ducem , prin O,
1 drept
Dreap ta OF, perpe ndicu lară pe AB, trece
tiv perpe ndicu lare pe BB' şi AA'. ece OF este a treia
elor AA' şi BB', deoar
prin punct ul de intersecţie al drept
ele AA', BB' şi AB.
înălţime a triung hiulu i forma t de drept

Fig. 277 Fig. 278

Această construcţie este aplicabilă. numa

i în ipotez a că punct ele A şi B
şi deci segm entul AB intră în cadru l desen ului.
şi BC, iar M şi N
34. Fie E şi F mijlo acele laturi lor nepar alele AD
zului (fig. 278). Dreap ta EM uneşte
mijlo acele diago nalelo r BD şi AC ale trape paralelă cu AB
ale triung hiulu i ABD şi , deci, este
mijloacElle a două laturi triung hiul ACD ,
în
(55); dreap ta EN; care uneşte mijlo acele a două laturi
De aici rezultă că drept ele
este paralelă cu CD şi, prin urma re, pai-a elă cu AB.
1

ele E, M, N sînt colini are. Tot astfel se demonstrează..

EM şi EN coinc id. Punct dreaptă coinc ide
ă. Această din urmă
că punct ele F, M, N sî,nt pe aceeaşi dreapt

17 - Lecţii de geometr ie elemen tar!, voi. I

 258 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR $1 ALE PROBLEMELOR

cu EMN, deoarece cele două drepte au punctele M şi N comune. Aşadar,

toate cele patru puncte E , F, M, N sînt situate pe aceeaşi dreaptă.
Din triunghiurile ABD, ABC, BCD, avem
1 1 1
EM =-AB; FN = -AB; MF =-CD.
2 2 2
De unde

EF = EM + MF =~2 (AB+ CD);

MN = MF - FN = ; (CD - AB).

35. Fie AA 0 şi BB0 perpendicularele duse din punctele A şi B pe

o dreaptă dată şi fie C0 mijlocul segmentului A 0 8 0 •
Dacă punctele A şi B sînt situate de aceeaşi parte a dreptei date (fig.
279), atunci AA 0 B 0 B este un trapez. Dreapta CC0 va fi paralelă cu bazele
, trapezului: conform ex. 34, dreapta care trece prin mijlocul laturii AB şi este
A

Ao C'o tJo 6
Fig. 279 Fig. 280

paralelă cu bazele trapezului taie în părţi egale şi latura A 0 B 0 • Segmentul

CC0 este egal cu-(AA 0
1
2
+ BB 0) .

Dacă punctele A şi B sînt situate de o parte şi de alta a dreptei date

(fig. 280), atunci AB şi A 0 B 0 sînt diagonalele trapezului AA 0 BB0 • Conform
ex. 34, dat fiind că dreapta CC0 taie în părţi egale ambele diagonale, avem

CC0 = ~ (AA 0 - BBo)·

2
36. Fie M, N, P, Q, K, L respectiv mijloacele laturilor .{!B, BC, CD, DA
şiale diagonalelQr AC, BD în patrulaterul ABCD (fig. 281). Segmentul MN,
care uneşte mijloacele a două laturi în triunghiul ABC, este paralel c.u AC şi
egal cu ~ AC. Din aceeaşi cauză, seg~entul PQ este paralel cu AC şi egal cu
2
..!..AC. Patrulaterul MNPQ este paralelogram.
2
 CARTEA lNTII. CAPITOLUL VII 259

Dreptele MP şi NQ se taie în părţi egale în punctul O, ca fiind diagonal ele

paralelo gramulu i MNPQ. Segment ul KN, care uneşte mijloace le a două laturi
!
în triunghi ul ABC, este paralel cu AB şi egal cu AB; în JDod analog, seg-

mentul LQ este paralel cu AB şi egal cu_.!_AB

2
. Prin urmare, KNLQ este un
paralelo gram, iar segment ul KL trece prin mijlocul O al segment ului NQ, ca
părţi egale .
.diagonală a noului paralelo gram, şi este împărţit de el în două
37. Fie G punctul de concuren ţă al mediane lor BE şi CF ale triunghi ului
ABC (fig. 282) , iar punctele K şi L alese astfel ca EK = EG, F L = FG. Seg-
A

./}

(}
. Fig. 281 Fig. 282

mentul EF, care uneşte mijloace le a cite două laturi în fiecare dintre triunghi u-
rile ABC şi GKL, este paralel atît cu BC, cît şi cu KL şi egal cu~ BC, pre-

<:um şi cu _.!_ KL. De aici rezultă că segmente le BC şi KL sînt paralele şi

2
egale. Patrulat erul BCKL este un paralelo gram, astfel că BG = GK = 2GE
şi CG=GL =2GF. În consecinţă, mediana BE c
trece prin punctul G, care taie o treime din
segment ul CF.
Tot în acelaşi mod, putem arăta că şi a
treia mediană AD taie o treime din segmen-
tul CF şi , prin urmare, trece prin acelaşi punct.
38. Fie a, b, c dreptele date care trec prin
O, iar A un punct pe dreapta a.
1° Laturile AB şi AC ale triunghi ului
cu vÎrful în A, avînd dreptele date ca înălţimi,
trebuie să fie respectiv perpendi culare pe c şi C
pe b (fig. 283). Astfel se determin ă poziţia vîr-
Fig. 283 .1
furilor B şi C pe dreptele b şi c. Daclî drepteJe
b şi c sînt perpendi culare, atunci dreptele care
trec prin A şi sînt perpendi culare pe dreptele b şi c vor fi, evident, paralele
respectiv cu dreptele c şi b, astfel că nu se mai poate realiza construcţia de
mai sus. În acest caz, nu există un triunghi în care dreptele date să fie înăl­
ţimi, iar punctul A un vîrf.

"
 SOLUŢIILE IOOIRCIŢUL()
R ŞI AUt l'llOBLl!MllLOR

OA (fig. 284); pun ctu l A1 este

mij locu l lui BC .
'J:' Con stru im A01 :;:: ..!.
2 B fi C se
este un par alel ogr am. Pun ctel e
Dac l A 1M = A 10, atu nci OB MCsînt par alel e cuc şi cu b. Totodată, O va fi
prin M şi
află pe d~pte care trec C (deoarece A 10 =
pun ctu l de con cur enţ ă al med iane lor triu ngh iulu i AB
C.
efec tiv med iane le triu ngh iulu i AB
-= ..!.A1A), deci dre ptel e OB şi OC vor fi tat
3 rele ung hiu rilo r trun ghi ulu i cA.u
3° Dacă dre ptel e a, b şi c sînt bisectoa l
etri ce
AB C, dre ptel e AB ti BC stn t sim ptel e
ln rap ort cu dre apt a b, iar dre
). Prin
AC ti BC tn rap ort cuc (fig. 285
etri ce cu pun ctu l
urm are, pun ctel e sim stnt
dat A tn rap ort cu dre ptel e b fi c
ate pe dre apt a l, care trec e prin
situ
.,
.
)

Fig. 28:.
Fig. 284
şi vîrf oril e
ctel e B fÎ C. Ace asta ne per mit e să con stru im dre apt a l, iar apo i
pun
B şi C. dre apt a l pe
Dacă dre ptel e b şi c stnt
perpeJ)diculare intr e ele, atu nci ctu l O, fi
cum ne dăm uşor sea ma, prin pun
care am con stru it·o trec e, dupA. dre apt a a este perpendicularii pe una din tre
pro blem a nu are soluţie. Dacii l · va fi par alel i. cu cealaltă şi pro blem a
dre ptel e b şi c, atu nci dre apt a lalt e caz uri, adi cl atu nci cînd nici o pereche
iarăşi nu va ave a soluţie. În cele a are o
pen dicu lare într e ele, pro blem
din tre dre ptel e dat e nu stnt per
soluţie unică. b, c
avi nd ca fniUţimi dre ptel e a,
4° Considerăm triu ngh iul AB C, se (com pari .
em dre pte par alel e eu latu rile opu
(v. 1°)t iar prin vtrf uril e lui duc eme i refe rito are la înălţimile unu i tri-
cu cun osc uta demonstraţie a teor
ung hi, 51}.

PROBLEMELE LA CARTEA INT

II (p. 60)
c-
ngh iulu i AB C (fig . 286) ,' iar G pun
39. Fie AD , BE , CF medianele triu nci din triu ngh iuri le AB D şi ACD~
4c, atu
tul lor de concurenţă. Daci. AB ">v egale, iar lat'Ura a trei a neegală, deducem
care au cite dou ii latu ri resp ecti
triu ngh iuri le GB D şi GCD, rezultă
că BG >
AJ>B > AD c (28, reciproca).2 Din
> (;C
2
{21), adi cl- BE >- CF , BE
> CF.
3 3
 PROBLBMELB LA CARTl!A INTII
261

Tot astfel, dacă AC > AB, avem CF > BE. Prin urmare, din BE=CF,
rezultă AB = AC.
40. Fie date, pentru a fixa ideile, patru drepte D D , D , D,; să
11 2
notăm cu AxyzuB linia frîntă căutată (fig. 287). Presupun înd că3 punctele
..x, y, z au şi fost construite , vom obţine punctul u, unind pe Zi cu pune·
tul B', simetricu l lui B în raport cu dreapta D, (ex. 14). În felul acesta,
.ajungem la construcţia liniei frînte AxyzB' pentru cazul a trei drepte D ,
1
D 2 , D 3 • În mod analog, pentru a construi punctul z, trebuie să unim
]punctul y cu B", simetricu l punctului B' în raport cu D etc.
3
În cele din urmă, ajungem la următoarea construcţie: construim pune·
tul B', simetricu l lui B în raport cu D 4 , apoi pun·c tul B", simetricu l lui B' în
raport cu D 3 , apoi punctul B"', simetricu l lui B" în raport cu D , şi, în sfîrşit,
2
punctul BIV, simetricu l lui B"' în raport cu D • Dreapta ABIV determină
1
punctul x, dreapta xB'" punctul y, dreapta yB" punctul z, dreapta zB'
punctul ii. Metoda de rezolvare nu depinde de numărul dreptelor date.

,
D
Fig, 286 Fig. 287

M'

Fig. 288 Fig. 289

Lungimea liniei frînte AxyzuB este AxyzuB = AxyzB' . AxyB" =

= AxB'" = ABIV. Lungimea oricărei alte linii frînte cu extremităţile în
A şi în B şi cu vîrfurile pe dreptele Dl> D'lt, D , D, este egală cu lungimea
3
unei linii frînte oarecare ce uneşte A cu BIV şi este, deci, mai mare de-
cît AB1V.
 SOLUŢIILE EXERCIŢllLOR ŞI ALE PROBLEMELOR
262

nghi,
Cazul particu lar în care D 1 , D 2 , D3 , D 4 sînt laturile unui dreptu i,
în fig. 288. În aceste condiţi
iar puncte le A fi B coincid , este reprez entat
=x'z= MP,
xyzu este un paralel ogram şi Mx = Pz = Mx'. De aici xu+uz
este un paralel ogram. Aşadar , xy+yz +zu+ ux = 2MP
deoarece MPzx'
figură) .
(semnificaţiile puncte lor astfel notate reies din
şi ADC,
41. Punctu l K (fig. 269), situat pe bisecto arele unghiu rilor DAB
este egal depărt at de dreptel e AB şi CD (36); puncte le M, Q, S se bucură de

aceeaşi proprie tate. Deci puncte le K, M, Q, S sînt

situate pe aceeaşi dreaptă,
locul geome tric al puncte lor egal depărta te de drepte le AB şi CD. Tot astfel,
puncte le L, N, P, R sînt situate pe aceeaşi dreaptă , locul geome tric al puncte lor
egal depărtate de drepte le BC şi AD.
şi SK =
Mai depart e, SM ""'AB , deoarece ABM S este un paralel ogram
deoare ce AKDS şi BQCM sînt dreptu nghiur i. De aici SQ =
=MQ = BC,
= SM +
MQ = AB +
BC şi KM = SM - SK = AB - BC.
(fig. 289)
42. Fie punctu l M situat pe baza BC a triungh iului isoscel ABC şi pe
ML, MN perpen dicular ele duse din M pe laturil e AB, AC
şi fie MK,
............. ............. .............
şi triungh iurile
înălţimea CF. În aceste condiţii, CMN = CBA = BCL
dreptu nghice CMN şi MCL sînt egale. Prin urmare , ML = CN. Totodată,
MK = NF. De aici, ML+ MK = CN +
NF = CF. Aşadar , suma distanţe­
AB şi AC este egală cu înălţim ea CF a triungh iului.
lor punctu lui M la laturile
de punc-
Dacă punctu l M' este pe prelun girea lui BC, să zicem,
dincolo
tul C, avem, în mod analog , M'K' - M'L' = M'K' -M'N ' = N'K' = CF.
l M în interio rul triungh iului echilat eral ABC (fig. 290)
Fie acum punctu
punct pe BC, AC, AB.
şi fie MP, MQ, MR perpen dicular ele duse din acest
A Să ducem prin punctu l M dreapt a B 1C1 ,
paralelă cu BC, iar din punctu l B1
perpen dicular ele B 1 K şi B 1 L pe laturil e
AC şi BC. Aplicăm acum propri etatea
A

L.

~
~'
8
c L
F

Fig. 290 Fig. 291

demonstrată a triungh iului isoscel, de două ori: o dată triungh iului AB1 CH
iar a doua oară triungh iului ABC. Obţinem MQ M R = B 1 K; MP + +
+ MQ+M R = B 1 L+B1 K =AD, unde AD este înălţim ea triungh iului ABC.
Dacă punctu l M' este exterio r triungh iului şi situat, de exemp lu, în dome-
niul interio r unghiu lui BAC, atunci - M' P' M' Q' M' +
R' = -; B~L' + +
+ B~K' = · AD. În toate cazuril e, vom avea .±::MP MQ ± MR =AD . +
43. Fie dreapt a KL, care trece prin mijloc ul D al laturii BC în triungh iul
şi AC în punc-
ABC, perpendiculară pe bisecto area AE şi tăind laturil e AB
coincid e cu
tele K şi L (fig. 291). Deoare ce, în triungh iul AKL, bisecto area
 PROBLEMELE LA CARTJ:A lNTfI
263

............. .............
Triun ghiur ile BDK
înălţimea ,vom avea (ex. 5) AK =AL şi AKL = ALK .
şi CDF , unde CF este paralelă cu AB,
sînt egale , de unde BK =CF . Mai depar -
..........................
~
astfe l că BK = CL. Aşadar,
te, CFL = AKL = ALF şi, deci, CF = CL,
AK =A L=
AB =AK + BK, AC =A L- CL =A K- BK, de unde
= ~ (AB +AC); BK = CL = ~ (AB - AC).
, EKF , GHF (fig. 292), ·
44. Avel'I! un ş.ir de triun ghiur i egale ABH , CBK
este drept , deoarece el este
de unde H B = BK = KF -: FH. Ungh iul BKF

c' c·

8'
A IJ o c Fig. 293
Fig. 292

ui BKC . De aici rezultă că

egal cu suma ungh iurilo r ascuţite ale triur ghiul
II BKF este un pătrat.
următoarea observaţie:
45. La rezol varea acest ei probl eme 'om folosi
Dacă în două triun ghiur i egale, avînd
acela*i sens de rotaţie, o latură
latur a omoloagă din celălalt,
oarecare a unuia dintre ele este perpendiculară p~
considerate este perpendiculară
atunc i fiecare latură a unuia dintre triunghiurile
pe omoloaga ei în celălalt.
(fig. 293) perpendiculară
În adevăr, fie latur a BC a triun ghiul ui ABC
egal cu ABC şi avînd acelaşi
pe omol oaga ei B'C' din triun ghiul A' B'C',
e BA" şi BC ", respe ctiv egale
sens de rotaţie . Luăm, din punc tul B, segm entel
şi paral ele cu B' A' şi cu B' C' şi orien
tate în acelaşi sens. Un~hiurile A" BC"
şi
i sens. Dat fiind că ungh iurile ABC
şi A' B' C' vor fi atunc i egale şi de acelaş
însea mnă că şi ungh iurile
A' B'C' sînt egale prin ipoteză şi au ~celaşi sens,
egale şi de' acela şi sens. De aici rezul tă că ungh iurile C" BC
A" BC" şi ABC sînt
adăuga'rea aceluiaşi ungh i C" BA la
şi A" BA sînt egale , ca obţinute prin
iul C" BC este drept , deoa-
cele două ungh iuri egale A" BC" şi ABC . Însă ungh
ndicu lară pe BC. Prin urma re,
rece BC" este paral el cu B'C', iar B'C' este perpe
BC, -este de asem enea drept , astfe l că
şi ungh iul A" BA, egal cu ungh iul C"
În acelaş i mod se demonstrează
BA•, deci şi A' B' sînt perpe ndicu lare pe AB.
că şi A'C' este 'perp endic ular pe
AC.
264 SOLUŢIILE BXE!lCIŢIILOR. ŞI ALE PROBLEMELOR.

Trecem la rezolvarea problemei noastre:

1° Prelungim mediana AM a triunghiulu i ABC (fig. 294) cu un segment
/'..,. /'..,.

MK, egal cu ea. Avem deci, AB = AE, BK =AC = AG şi ABK = EAG,

ca unghiuri cu laturile perpendicul are şi avînd acelaşi sens, astfel că triunghiu-
rile ABK şi EAG sînt egale şi au acelaşi sens de rotaţie. , De aici rezultă că
EG = AK = 2AM. In virtutea observaţiei făcute la început, din egalitatea
triunghiuril or mai rezultă, în afară de aceasta, că EG este perpendicul ar pe AK
(deoarece AB este perpendicul ar pe EA).
2° Paralelogra mul AEIG este egal cu paralelogra mul BA.CK, în virtutea
egalităţii triunghiuril or AEG şi BAK. Prin urmare, sînt egale şi triunghiuril e
I

o
F

K o
Fig. 294 Fig. 295

EA/ şi ABC. Totodată, aceste triunghiuri au acelaşi sens de rotaţie şi EA este

perpendicul ar pe AB, deci şi Al este perpendicul ar pe BC (iarăşi în virtutea
observaţiei făcute la început). Cu alte cuvinte, punctul I este situat pe înăl­
ţimea triunghiulu i ABC.
3° Segmentele CD şi BI sînt egale şi perpendicul are, deoarece triunghiu-
rile BCD şi Al B sînt egale şi cu acelaşi sens de rotaţie şi, totodată, laturile
lor omoloage BD şi A~ sînt perpendicul are. La fel se demonstrează că segmen-
tele BF şi CI sînt egale şi perpendicul are între ele.
In sfîrşit, dreptHe CD, BF şi AI sînt concurente, fiind înălţimile triun-
ghiului BCI.
46. Fie K mijlocul lui AD (fig. 295); vom avea KA = KP =KO = KD,
deoarece, în fiecare dintre triunghiuril e dreptunghic e APD şi AOD, medianele
KP şi KO sînt egale cu jumătatea ipotenuzei (48). Dacă din punctele A, K, D,
ducem perpendicul arele AA 1 , KK1 , DD11 pe dreapta OP, obţinem OK1 =K1P
(din egalitatea KO == KP) şi D 1 K 1 = K 1A 1 {compară cu soluţia ex. 35),
de unde D 10 = PA 1 .
Dacă x este punctul de intersecţie al dreptelor AB şi DD 1 şi dreapta Oy
este perpendiculară pe OP, iar yu pei:pendiculară pe Dx, triunghiuril e xyu
/'..,. ...............
şi APA 1 sînt egale (uy = Dp X PA 1; xyu = APA1 şi xy =PA.
Fie acum dreapta Cz perpend-iculară pe OP. Printr-un raţionament în totul
analog cu cel de mai sus, luînd pe B în locul lui A, pe D în locul lui C, pe z în
locul lui x iar punctele P şi y păstrîndu-şi semnificaţia, se poate arăta că yz=BP.
 CARTEA A DOUA
CERC UL
\

EXERCIŢIILE LA CAPITOLUL I (p. 54)

47. Dacă din centrul O şi dintr-un punct arbitrar A al unui cerc dat vom
<iuce (în acelaşi sens) segmentele egale şi paralele 00' şi AA', figura 00' A' A
va Ii un paralelogra m, deoarece O'A' =OA, iar locul geometric al punctelor
.A' va fi un cerc egal cu cel dat şi avînd centrul în punctul O'.

Fig. 296 Fig. 297

Acelaşi lucru rezultă şi din teorema generală de la nr. 51.

48. Fie A' mijlocul segmentulu i PA, care uneşte punctul dat P (care
poate fi situat în exteriorul cercului, pe cerc sau în interior) cu un punct arbi-
-trar A al cercului O şi fie O' mijlocul segmentulu i PO (fig. 296). Deoarece seg-
mentul O'A' uneşte mijloacele a două laturi în triunghiul POA, avem (55)
O'A' = ..!.. OA, astfel că locul geometric al punctelor A' este un cerc cu centrul
2
în O'.
............ ............ ............
49. Deoarece OD =DC (fig. 297), rezultă că DOB = DCO şi EDO =
............ ............ ............
= DOB + DCO = 2DOB, ca unghi exterior al triunghiulu i DOC (44, Cor. I) ;
............ ............ ............
mai departe, deoarece OD =OE, rezultă că EDO = DEO = 2DOB ş1
............ ............ ............ ............ ............ ............
EOA = DCO + GEO = DOB + 2DOB = 3DOB.

EXERCIŢJJLE LA CAPITOLUL II (p. 56)

50 . Fie D punctul diametral opus lui C pe cercul considerat (fig. 298),

C.i punctul de intersecţie al dreptei date cu AB, D 1 piciorul perpendicul arei
duse din punctul D pe dreapta AB şi 0 1 mijlocul segmentulu i C1 D . Dreapta
1
care uneşte centrul O al cerculµi cu punctul 0 1 este paralelă cu dreapta dată,
deoarece ea trece prin mijlocul diagonalelo r trapezului CC1DD (ex. 34) şi
1
266 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

este deci perpendiculară pe AB. De aici rezultă că punctul 0 1 este mijlocul seg-
mentului AB.
Aşadar , poziţia punctului 0 1 pe dreapta AB nu depinde de alegerea cer-
cului care trece prin.lAlş i B. Potrivit egalităţii 0 1 C1 = 0 1 D 1 , nici poziţia
punctului D 1 pe dreapta AB nu depinde de
alegerea cercului . În consecinţă , locul geome-
tric al punctelor D este perpendiculara în punc-
tul D 1 pe dreapta AB .
În soluţia de mai sus, s-a presupus im-
plicit că dreapta dată CC1 intersectează chiar-
segmentul AB, nu prelungirea lui. Considera-
ţii analoge sînt aplicabile şi în cazul în care
ea intersectează o prelungire a segmentului
AB. În acest caz, însă , punctele O şi 0 1 vor-
F" fi mijloacele laturilor neparalele (şi nu mij-
loacelc diagonalelor) trapezului corespunzător_
298
ig.
51. Fie AD =DE = EB (fig . 299). Coborînd din centrul O al cercului
perpendiculara OH pe coarda dată , vedem că OE=OD< OA (conform teore-
mei referitoare la lungimea oh licelor , 29). Dreapta OD este mediană în triun-
............. ..............
ghiul OAE, iar din inegalitatea OE < OA rezultă (ex. 7) că DOE > DOA_
.............. ..............
Din avem şi DOE > EOB.
aceeaşi cauză ,
coarda AB este împărţită în n părţi egale , cel mai mare
Analog, dacă
dintre unghiurile la centru va fi cel în interiorul căruia trece perpendiculara
OH (pentru n impar) sau fiecare dintre cele două unghiuri avînd ca latură pe
OH (pentru n par). În adevăr (fig. 300 , pentru n = 7), OA>OD > OE > OF
.............. ..............
(29, 3°) şi aplicarea ex. 7 la triunghiurile OAE, ODF , OEG ne dă AOD< DOE<
.............. ..............
< EOP< FOG , astfel că unghiul FOG va fi cel mai mare.

Fig. 299 F ig . 300 Fig. 301

52. Din centrul O ducem perpendiculare le OH ş i OH' (fig. 301) pe coardele

egale AB şi A ' B ', ale căror prelungiri se taie în punctul P ; în aceste con-
dinţii, HA = HB = H ' A ' = H ' B' (63) şi OH = OH' (66). Triunghiurile
dreptunghice OHP şi OH'P sînt egale (ipotenuza comună, OH = OH' ), de
unde PH= PH'. În consecinţă, PA =PI/ + HA :::::. PII' H'A' = PA' +
şi PB =PH - HB =PH' - H'B' ~PB '.
 CARTEA A DOUA. CAPITOLUL lll
267

Acelaşi raţionament se aplică şi coarde lor egale care se intersectează în

interio rul cercul ui.
rei coborî te din
53. Deoar ece mijloc ul coarde i este picior ul perpen dicula
le egale sînt egal depărt ate de centru , rezultă că
centru pe coardă şi coarde
ntric cu cel
un cerc conce
locul geome tric al mijloa celor coarde lor egale este l cercul ui
distan ţa de la centru
dat. Raza acestu i din urmă cerc este egală cu
iniţial la oricar e dintre coarde le consid erate.
54. Coard a cea mai mică ce trece printr -un punct dat
A situat în inte-
rtată de centru l O, dintre toate coarde le
riorul unui cerc dat este cea mai îndepă

Fig. 302 Fig. 303

prin A, cea mai în-

acestu i cerc care trec prin A. Însă, dintre coarde le care trec ră pe OA. În
MN (fig. 302) perpen dicula
depărtată de centru este coarda
altă coardă M' N' care trece prin
adevăr, distanţa OA' de la punct ul O la orice
M' N', iar aceast ă perpen dicula ră este mai
A este perpendiculară pe coarda
scurtă decît oblica (OA' < OA).

EXERCIŢIILE LA CAPIT OLUL III (p. 59)

OA dincol o
55. 1° Dacă punct ul O' este situat pe prelun girea segme ntului
e (fig. 303), punct ul A se află în inte-
de punct ul A şi dacă cercur ile sînt secant două cercur i
Unul dintre puncte le de interse cţie ale celor
riorul cercul ui O'.
va fi situat pe arcul AB, dacă punct ul B va fi
exteri or cercul ui O', adică dacă O' B > R', de
unde R + R' - 00' < OB + O' B - 00'.
2° . Dacă punct ul O' este situat chiar pe
segme ntul OA şi cercur ile sînt secant e (fig. 304),
punct ul A se află în interio rul cercul ui O'.
Unul dintre puncte le de intersecţie se va găsi
pe arcul AB, dacă punct ul B este exteri or cer-
Fig. 304
cului O', adică dacă avem O' B>R ' sau 00' -
- (R-R ') < 00' - (OB- 0' B).
OA, dincol o de
3° Dacă punct ul O' se află pe prelun girea segme ntului
află în exteri orul cer-
punct ul O, şi dacă cercur ile sînt secant e, punct ul A se
i va fi situat
cţie ale celor două cercur
cului O. Unul dintre puncte le de interse
, adică dacă O' B <R' ~
1
pe arcul AB, dacă punct ul B este interio r cercul ui 0
de unde 00' - (R' - R) < 00' - (O' B - OB).
 268 SOLUŢIILE BXERCIŢIILOR ŞI ALB PROBLEMELOR '
56. Să presupunem că linia centrelor 00' a cercurilor considerate taie
cercul O în punctele A şi A' şi cercul O' în punctele B şi B'. Să alegem notaţiile
in aşa fel încît OA să fie dirijat în sens contrar lui 00' şi O' B în sens contrar
lui O'O. Să notăm, mai departe, cu C şi cu D două puncte arbitrare, situate
respectiv pe cercurile O şi O', astfel ca cel puţin unul dintre ele să nu fie pe
dreapta 00'.
În acest caz, CD<COO' D =CO +
00' +
O' D = AO +
00' +O' B =
= AB şi fiecare dintre segmentele A' B', A' B, AB' este de asemenea mai mic

Fig. 305 :Fig. 306'

-0.ecît AB, deoarece AB este distanţa cea mai mare dintre punctele celor două
.cercuri. Acest raţionament îşi păstrează valabilitatea, indiferent dacă cercurile
-0.ate sînt exterioare (fig. 305), interioare (fig. 306), secante (fig. 307) sau tan-
gente.
Să trecem la aflarea distanţei celei mai mici.

Fig. 307 Fig. 308

Dacă cercurile sînt exterioare, atunci 00' <OCDO' = OC +CD +DO',

-de unde CD>OO' -OA' -O' B' =A' B' şi fiecare dintre segmentele AB, AB',
A'B' va fi de asemenea mai mare decît A'B' (fig. 305), astfel încît A'B' este
-distanţa cea mai mică.
Dacă cercul O' este interior cercului O, atunci OC<OO'
astfel că CD>OC - 00' - O'D =OA' - 00' - O'B = A'B şi A'B este
O'D +DC,+
mai mic decît fiecare dintre segmentele AB, AB', A'B' (fig. 306), astfel că
segmentul A' B este distanţa cea mai mică. În cazul în care cele două cercuri
-sînt concentrice, putem lua ca A' B un segment corespunzător oricărei raze.
Dacă cercurile sînt secante sau tangente, problema distanţei celei mai
mici nu se mai pune.
57. Centrul O' al unui cerc de rază R' tangent la un cerc O de rază R
-satisface condiţia 00' = R +R', dacă contactul este exterior, şi condiţia
()0' =IR - R' j, în cazul contactului interior. De aici rezultă că locul geome-
-tric al punctelor O' este o pereche de cercuri concentrice cu cel dat.
 269
CARTEA A DOUA. CAPITOLUL IV

ctul de ta'ngenţă M al cerc urilo r

58. Dacă drea pta AA' trec e prin pun ............. ~ ~
............. 'M', de und e
=O MA = O'M A' = O'A
O şi O' (fig . 308 şi 309) , atun ci OAM
rezultă că OA este para lelă
cu O'A '.

Fig. 309 Fig. 310

rece condiţiile 00' = IR - R' I„

59. Cerc urile rămJn tang ente , deoa
în cazu l cont actu lui inte rior, şi 00'
= R +
R', în cazu l cont actu lui exte rior„
variază în mod ul arătat în
text ul prob leme i.
rămîn vala bile cînd raze le

EXERCIŢIILE LA CAPI TOL UL lV (p. 64)

A un pun ct dat, atun ci, din mijl o-·
60. Dacă O este cent rul cerc ului dat şi i
A, segm entu l OA se vede sub un ungh
eul M a l oricărei coar de ce trece prin truit pc OA ca diam etru , dacă.
cerc cons
drep t. Locu l geom etric căutat este un
situ at în inte rioru l cerc ului dat (fig1 310), sau pe cerc ul dat şi un arc.
A este
cerc ului (fig. 311 ).
de cerc anal og, dacă A este exte rior

8' K'
Fig. 312 Fig. 313
Fig. 311
ului O (fig. 312) şi BB' diam etru l
61. Fie AA' un diam etru dat al cerc
luăm un segm ent OM egal cu distanţa
perp endi cula r pe el. Pc fieca re rază OC. e (deo arec e
CP a pun ctul ui C la AA' . Triu nghi urile OCP şi BOM sînt egal
............. .............
}, de unde rezultă că ung hiul OM B este
OC = BO, CP =O M, OCP = BOM e
este form at din două cex'curi, cons truit
drep t. Locu l geom etric al punc telo r M
.
pe segm ente le OB şi OB' ca diam etre
62. Fie AP B cel mai mic şi AQB cel mai mar e dint re cele două arce în
............. .............
Să notăm AOB = oc; COD = ~
313) . =
care punc tele A şi B împ art cerc ul (fig.
...............
=C' OD '.
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
270

1° Dacă punct ele C şi D se află pe arcul AP B, avem AJB = !__

2
AQB

(360° - a. - ~) 1 );. obţinem aceeaşi expre sie pentr u ÂÎB şi în

_!__C D = !__
2
2
cazul în care numa i unul dintre punct ele C şi D este situa t pe arcul AP B.
~

Dacă punct ele C' şi D' sînt amîndouă pe arcul AQB, atunc i AI' B =

=!_A PE +iE D' =!__( ix+~). Prin urma re, locul geom etric al punct e-
2 2 2
trece prin punct ele A şi B
lor I şi J' este un cerc comp let deter minat , care
AB se vede din punct ele I sub
(nein dicat în figură), deoar ece segm entul
unghi ul constant!__ (360° - ix - ~), iar din punct ele
I', sub unghi ul const ant
2

!__(ix + ~) şi aceste două unghi uri sînt suple menta re.

2
2° Dacă punct ele C şi D se află pe arcul AP B, atunc i AKB = !__ AQ B +
2

+!__CD=!__ (360° - ix + ~) . Dacă punct ele C' şi D' sînt

amîndouă pe arcul
2 2
AQ B' atunc i ÂiCB =.:__APE _ .:_2 c"'"7fi' = .:__ (a. - ~) ; obţinem aceeaşi
2 2
numa i unul dintre punct ele
expre sie pentr u unghi ul AK' B şi în cazul în care
K şi K' este, de aseme nea,
C' şi D' este pe AQB. Locul geom etric al punct elor I şi J').
un cerc (pent ru acelaşi motiv ca şi în cazul punct elor
cercu lui circum scris triung hiulu i !CD şi Ix tange nta
3° Fie M centr ul
s este egal cu jumătatea
la acest cerc în punct ul I . Deoar ece un unghi înscri
unghi ului la centru care subîn tinde acelaşi arc, avem
cMD
= 2CW = 360° -
D nu se schimbă
triung hiulu i isosce l CM
- ix - ~ . Prin urma re, unghi urile
are, de aseme nea, o lun-
cînd coard a CD se deplasează. Deoar ece latura CD
MD =MI îşi păstrează
gime constantă, rezultă că şi segme ntele MC =
~ ~
~ ~
= 180° - ACD = ABD
lungim ea constantă. Mai depar te, xlD = ICD
este înscri s), astfel că dreap ta Ix este paralelă
{deoa rece patru lateru l ABCD
Consideraţii analo ge se
cu AB, deci dreap ta MI este perpendiculară pe AB.
ocupă poziţi ile C' şi D' pe arcul AQB,
aplică şi în cazul în care punct ele C şi D
iar punct ul I este în 1'. un cerc, iar segme n-
Deoar ece locul geom etric al punct elor I (şi J') este
const ante, rezult ă că locul geom etric al
tul IM îşi păstrează lungim ea şi sensu l -o translaţie
geom etric al punct elor I printr
punct elor M se va obţine din locul
(51) definită Je segm entul IM. în consecinţă, locul
geom etric al punct elor
ele I şi J' (ex. 47).
M este un cerc egal cu cel descri s de punct

tea valoril or numer ice ale

Simbo lul ~ înseamnă arc; este vorba de egalita
1)

arcelo r şi ale unghiu rilor, v. 17, 18.

 \

CARTEA A DOUA. CAPITOLUL IV

271

În acelaşi mod se demonstrează că locul geometric al centrelor cercu-

rilor circumscr ise triunghiu rilor KCD (şi K'C' D') este un cerc egal cu cel
.descris de punctele K şi K'.
Observ aţi e. Din faptul că laturile triunghiuri lor COD şi CMD nu variază
cu deplasarea coardei CD, urmează că nici distanţa OM nu variază în aceste condiţii.
De aceea, centrul cercului loc geometric al punctelor
M coincide cu centrul cercului dat. Aceasta este valabil şi
pentru locul geometric al centrelor cercurilor circumscris e
<triunghiur ilor KCD.

63. Dacă punctul M se află pe arcul AP B (fig. IV

/""... /""... /""...
.314), avem ANB =
MBN = 1/2 AMB. Deoarece,
cînd punctul M se deplasează pc APE, unghiul AMB
îşi păstrează mărimea constantă, rezullă că şi un-
ghiul AN B rămîne constant. Prin urmare, punctul N
se află pe un arc de cerc complet determina t, avînd
ca extremităţi punctele A şi B (şi care este locul
geometric al punctelor din care segmentul AB este
văzut sub un unghi dat). Totodată, punctul N este Fig. 314
~ituat de aceeaşi parte a tangentei AN în punctul A
0
la cercul dat ca şi punctul B. Deci, locul geometric al punctelor N este
arcul N 0 NB.
Un raţionament analog se aplică şi în cazul în care punctul M' se află
pe arcul AQ B: dacă punctul M' descrie arcul AQ B, punctul N' descrie arcul
N~N' B , analog cu arcul N 0 N B.
64. Dacă B' şi C' sînt mijloacele arcelor AC şi AB, iar M, N punctele de
/""...
intersecţie ale dreptei B'C' cu coardele AB şi AC (fig. 315), atunci AMN =
.--.... ...-... /""... ...-... .....-...
= 1/2 AB'
/"....
+ 1/2 BC'; ANM = 1/2 AC' + 1/2 B'C. Prin urmare,
/""...
.AMN = ANM şi AM =AN.
A

Fig. 315 Fig. 316

65. MAN·Dacă şi M' B' N sînt două

.
în exteriorul celor două
secante (fig. 316), care se ' întîlnesc
...............
=
/""... ../"-...
cercuri, avem M'MA 180° -:-- M' BA = ABN' =
/""... /""... ,/'-..
= 180° -ANN'. De aici, M'MA +ANN' = 180°, astfel că MM' şi NN'
 ALB PROBLBMl!LOR
sdLUTIJLI! llXllllClŢIO.OR ŞJ
272
în car e sec ant ele
ana log ae folosett e ti în caz ul
aîn t par alel e . Un raţionament cercurile dat e (cum se ara tl pri n lini i pun c-
ae taie tn inte rior ul unu ia din tre
tate tn fig. 316). rilo r A şi B ale pat rula teru -
66. Da cl AP ti BP stn t bisecto
arele ung hiu
. ..-..
0°- ..!.2. Â -
triu ngh iul AB P, ave mA PB =18
lui AB CD (fig. 317), atu nci din
DR sîn t bise cto are le ung hiu -
1
fi. Analog , din triu ngh iul CR D, und e CR ti
2

l'

1''ig . 318 Fig . 319

Fig. 317

D. Ad unî nd, obţinem' A"'P'B +

rilo r C şi D, ave m CR D = 180° _..!_(; _ ..!..
2
2
1' A D ) = 360° - 180° = 180°. Pri
n urm are ,
" 'D + + +
A A A

+ CR = 360°- - (A ·B C
2
tibi l.
pat rul ate rul PQ RS este ins crip cto are le ung hiu rilo r exte rioa re în vîrf uril e
Da cl AP ' şi BP ' stn t bise pe BP şi,
ect iv per pen dic ula re pe AP şi
A ti B, atu nci AP ' şi BP ' stn t resp
AP B. Tot astf el, dac l CR ' şi DR
' sîn t bisec-
prin urm are , ~ = 180° -
vîrf~rile c şi D, atu nci c1i!b = 180° - CRD.
toa rele ung hiu rilo r ext erio are în ..-.. + ..-..
De aic i,
""""
AP ' B
./'. .. \
CR '+ D = 360 ° - (AP B CR D) = 180° şi pat rula teru l
crip tibi l.
P'Q ' R' S' este , de asemenea, ins
1- - 1
1-
..-..
67. Avem CE D = - CA D = -2 AC + -2 AD ;
2

1 ·-
..-. .
BF
1 -
D = - AC + -B ED (fig . 318) ;
.
2 2
- -
- = 180°.
D == -(A C+ CB + BE D +A D)
1-
. de aici CED
............ ..-. .
+ BF 2
(fig. 319). Ave m PR S =
...-..
uD ~reapta dată
68. Sl not lm cu C cercul dat tic
..-..
~ PQ S. lns l ung hiu l PQ S
nu dep ind e de alegerea cer cul ui
var iab il, deoarece
 CARTEA A DOUA. CAPITOLUL IV
273

punctele P şi Q şi dreapta D sînt date. Prin urmare, unghiu l PRS îşi păstrează
ş i el mărimea constantă. Deoarece unghiul PRS, înscris în cercul C, sau,
ceea
ce este acelaşi lucru, unghiul P R U îşi păstrează mărimea constantă, rezultă
că punctul U nu depinde de alegerea cercului PQR (notăm astfel cercul
care
trece prin punctele P, Q şi R).
69. Ducem prin punctul A secanta
EE' (fig. 320), perpendicu lară pe AB, şi
notăm cu E şi E' a l doi lea punct de in-
tersecţie al secantei cu cercurile O şi O'.
Dreptele BE şi BE' vor fi diametri ai
cercurilor . Din triunghiur ile BCC' şi
...-"'- ...-"'-
BEE' , avem CBC' = 180° - C'CB -
...-"'- ...-"'- ...-"'-
- CC'B :- 180° - l!;'EB - EE'B =
=
...-"'- ...-"'- o
EBE' = Aşadar, unghiul
OBO'. CBC' F ig. 320
îşi păstrează mărimea constantă.
...-"'- ...-"'-
Din egalitatea unghiurilo r CBC' şi OBO', rezultă că CBO = C'BO' .
...-"'- ...-"'- ...-"'- ...-"'-
Aşadar, avem BCO = C BO = C' BO' = BC' O'. Dacă M este punctul de inter-
secţie al dreptelor CO şi C'O', iar N punctul de intersecţie al dreptelor CM
şi
BC', alunei în triunghiu rile BCN şi MC' N avem cite două unghiuri egale .
...-"'- ...-"'-
Prin urmare , şi al treilea unghi este egal: CBC'= CMC'. Aşadar , unghiul CBC'
este egal cu unghiul format de dreptele OC şi O'C' .
unghiul CP D' dintre coardele CD şi C' D' este egal cu 180° - PDA -
...-"'- ...-"'- ...-"'- ...-"'-
-AD'C' = 180°-C BA - ABC' = 180°-CB C'.
Dacă segmentu l CC' este fix, iar dreapta DD' coincide cu CC', dreptele
CD şi C' D' se transformă în tangente în punctele C şi C' şi obţinem următorul

Fig. 321 Fig. 322

rezultat: unghiul format de tangentele în punctele C şi C' este egal cu unghiul

CBC' sau cu suplemen tul acestuia.
70. Fie AD, BE, CF înălţimile triunghiu lui ABC (fig. 321 şi 322) ;
H punctul lor de concurenţă; K punctul de pe dreapta AD, simetric cu H în
raport cu dreapta BC. Triunghiu rile dreptungh ice CDIT şi CDK sînt egale

18 - Lectii de geometrie elel'lentarli, voi. I

 274 SO LUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

~ ~ ~ ~
(avînd catetel e egale) ş i , deci, CKD = CHD. Însă CHD = ABC, ca unghiu ri
- conseci nţă , CKD
cu laturile respec tiv perpen dicular e. ln ~ ~

punct~ A, B, C, K sînt situate pe ace laşi cerc.

= C BA şi cele patru
In acelaşi mod se demonstrează că şi puncte le simetri ce lui H
cu AB şi cu AC sînt situate pe cercul circum scris. în raport
71. Fie AD, BE şi CF înălţimile triung hiului ABC şi H punctu
de concurenţă (fi g. 323 ş i 324). Patrul aterul BDHF este inscrip l lor
tibil, deoare ce
Â

r'ig. 323 Fig. 324

~ ~
~ ~
BD/I = BF/I = 90°. De aici rezultă că BDF = BIIF . În mod analog demon -
~ ~ ~
străm, folosin d patrula terul CDHE , că CDE = CHE. ~
Deoarece BJIF = CIIE,
~ ~
vom avea ş i BDF = CDE. Drepte le DE ş i DF , egal înclina
te faţă de BC,
sînt egal încl inate şi faţă de înă lţimea AD. Înălţimea AD
a triungh iului
ABC este bisecto are ( interioară sau exterioară unghiu lui EDF)
din triungh iul
DEF.
O h se r v a ţ i e. Deoarec e unghiur ile BHF şi CAB a u laturile respecti v perpen-
~
<licular e ş i acelaşi sens de r o taţie, rezultă
A
BHF ;;=A . Am demons trat mai sus că
~~ - ·~ ~~
A BDF = CD E = BHF. Prin urmare, BDF = CDE = AA .
.-----. . Astfel, segmen te le car e unesc picioare le înălţimilor tri-
unghiul ui formfază cu fiecare dintre laturile lui un-
ghiuri egale cu unghiul opus laturii corespu nzătoare
triungh iului conside rat.
fi 72. Fie P un punct de pe cercu I circum scris
triungh iului ABC, iar X, Y, Z picioar ele perpen di-
cu larelor coborî le din acest punct pe laturil e BC,
AC, AB ale triung hiului . Să presup unem , pentru
Fig. 325 a fixa ideile, că punctu l P se află pe arcul BC
(fig. 325) . Deoarece puncte le P , X, C, Y sînt
~ ~
situate pe acelaşi cerc vom avea PYX = PCX; în mod analog ~ ~

~ ~
PYZ = PAZ.
Însă PCX = PAZ, deoare ce puncte le P, A, B , C sînt pe acelaşi
cerc. În con·
 CARTEA A DOUA. CAPITOLUL V 275

............... ...............
secinţă, PYX = PYZ, iar dreapta XY coincide cu ZY. Punctele X, Y, Z
sînt coliniare.
În mod ana log, se demonstrează şi propoziţia reciprocă: deoarece pune-
.......-..... ...............
tele P, X , Y, C sînt situate pe acelaşi cerc , rezultă că PYX = PCX şi, în mod
............... ...............
analog, PYZ = PAZ. Deoarece punctele X, Y, Z sînt coliniare, unghiurile
............... ...............
PYX şi PYZ coincid, astfel că PCX =PAZ. De aici urmează că punctele
P , A, B, C se află pe acelaşi cerc.

EXERCIŢIILE LA CAPITOLUL V (p. 74)

73. 1° Construim cercurile de rază dată cu centrele în punctele date .

Dacă aceste două cercuri sînt secante (tangente), punctele lor comune vor fi
centrele cercurilor căutate; dacă ele nu au puncte comune, problema nu are
soluţii.
2° Construim dreapta paralelă cu cea dată şi situată de aceeaşi parte a
ei ca şi punctul dat, la o distanţă egală cu raza dată. Construim cercul cu centrul
în punctul dat şi de rază egală cu cea dată. Punctele comune a le dreptei şi ale
cercului pe care le-am construit vor fi centrele cercurilor căutate. Problema
poate avea două soluţii , una sau nici una.
Dacă punctul dat se află pe dreapta dată , construcţia se simplifică.
3° Dacă dreptele date sînt concurente, construim două perechi de drepte
paralele cu cele date şi aşezate la o distanţă egală cu raza dată de la acestea.
Punctele lor de intersecţie vor fi centrele cercurilor căutate. Problema are patru
soluţii .
Dacă dreptele date sînt paralele , problema este imposibilă, cu excepţia
cazului în cai·e distanţa dintre ele este dublul razei date; în acest din urmă caz,
problema are o infinitate de so luţii .
4° Construim perechea de cercuri care formează locul geometric al centrelor
cercurilor de rază dată, tangente la un
cerc dat (ex. 57), şi perechea de drepte
paralele cu cea dată, situate la o distanţă
egală cu raza dată. Fiecare dintre punc-
tele de intersecţie ale unuia dintre cercu-
rilor construite cu una dintre dreptele
construite este centrul unuia dintre cercu-
rile căutate. Numărul de soluţii maxim
este opt. ~~~~~~~~~~~~~~~D
74. Fie O cercul dat , D dreapta dată ,
şi A punctul dat (fig. 326). Centrul O' al
cercului căutat va fi situat pe perpendi- A'
culara ridica tă pe D în punctul A. Dacă Fig. 326
vom lua pe această perpendiculară un
segment AA', egal cu raza cercului dat , vom avea O'A' = O'O. De a1c1,
următoarea construcţie . Pe perpendiculara în punctul A pe dreapta D luăm,
în ambele sensuri, raza cercului dat, AA' = AA ". Dreptele care trec prin
 276 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

mijloacele segmentelor OA' şi OA" perpendiculare pe acestea determină poziţia

punctelor O' şi O", care sînt centrele cercurilor căutate, situate pe dreapta AA'.
Problema are două soluţii. Dacă însă dreapta dată este tangentă la cercul
dat şi punctul A nu este situat pe cerc, soluţia este unică; dacă punctul A se
află pe cerc, avem o infinitate dl' soluţii (dacă dreapta dată este tangentă la
cerc) sau nu avem nici-o soluţie (dacă dreapta dată este secantă la cercul dat).
75. Dacă, prin toate punctele uneia dintre dreptele (sau cercurile) date C,
vom duce segmente de lungime dată şi de direlcţie dată, locul geometric al
extremităţii va fi linia dreaptă C", conform celor de la nr. 51 (sau un cerc C",
egal cu C, potrivit ex. 47). Punctul de intersecţie al dreptei (cercului) C" cu
cealaltă dreaptă (cerc) dat C' determină poziţia extremităţilor segmen-
tului căutat.
Deoarece dreapta (cercul) C" poate ocupa două poziţii diferite în plan,
rezultă că, în cazul a două drepte date, problema poate să nu aibă nici-o
soluţie, să aibă două soluţii sau o infinitate; în cazul a două cercuri date,
problema poate să nu aibă soluţie, să aibă 1, 2, 3, 4 soluţii sau o infinitate.
76. Dacă, pe fiecare tangentă la cercul dat C, vom lua un segment AM
egal cu segmentul dat a, locul geometric al extre-
mităţilor M ale acestor segmente va fi un cerc C',
concentric cu cel dat (fig. 327). În adevăr, dacă
1 AM = a, avem OM = const. Tangentele căutate
pleacă din punctele de intersecţie M 1 şi M 2 ale
dreptei date D cu acest cerc C'. Numărul maxim
de soluţii este patru.
77. Fie date latura BC = a, unghiul A şi
înălţimea ha, dusă din vîrful A. Construim ar-
bitrar baza BC, apoi locul geometric al punctelor
din rare segmentul BC se vede sub unghiul d3:t
A (77). Punctul A se determină ca intersecţie a
Fig. 327 acestui loc geometric cu dreapta paralelă la BC
şi situată la distanţa ha de la aceasta.
Fie date acum latura BC = a, unghiul A şi înălţimea hb, dusă din vîrful B.
Construim triunghiul dreptunghic BCE (fig. 328), avînd ipotenuza BC = a
,_ A
şi cateta BE = hb. Construim apoi unghiul EBA, egal cu 90° - A (sau A-90°) .
Intersecţia celei de a doua laturi a acestui unghi cu
dreapta CE determină poziţia vîrfului A. .,. A
78. Prin extremitatea B a segmentului dat AB, du-
cem o dreaptă arbitrară şi luăm pe ea, în ambele sensuri,
segmentele egale BM=BN. Dreapta care uneşte punctul M
cu mijlocul segmentului AN taie din segmentul AB o
treime, deoarece ea este mediană în triunghiul AMN.
79. 1° Fie date laturile AB şi BC şi mediana AD,
dusă din vîrful A; în acest caz, putem construi triun- C'
ghiul ABD întrucît îi cunoaştem cele trei laturi; luăm Fig. 328
apoi DC= BD (fig. 286).
Fie acum date laturile AB şi BC şi mediana BD, dusă din vîrful lor
comun; dacă DE= BD (fig. 27), putem construi triunghiul ABE, cunoscînd
 •
CARTEA A DOUA. CAPITOLUL V
277

cele trei laturi ; împărţim apoi pe BE în două părţi

egale prin punct ul D şi
luăm DC= AD.
2° Fie date latura AB şi media nele AD şi BE, duse
laturi i date. Dacă G este punct ul de concurenţă din extremităţile
al media nelor (fig. 286),
putem const rui triung hiul ABC deoar ece cunoaştem
cele trei laturi AB, : AD,
: BE; luăm pe drept ele AG şi BG respe ctiv segm entele
AD şi BE. Intersecţia
drepte lor AE şi BD ne dă vîrful C.
Fie date acum latura AB, media na AD, dusă dintr-
şi media na CF, care o taie la mijlo cul
o extre mitat e a ei,
ei (fig. 286). Putem const rui triung hiul
AFG, unde G este punct ul de concurenţă al media
nelor , cunos cînd cele trei
laturi AF - ~ AB, AG =~AD şi FG = ~ CF, după
2 3
care const ruim punc-
3
tele B şi C.
3° Fie date cele trei media ne AD, BE, CF. În fig. 282
rile AEG şi CEK sînt egale , de unde AG = CK. (ex. 37), triung hiu-
Putem const rui triung hiul
CGK, cunos cînd cele trei laturi CK = ~AD, GK
= ~ BE, CG ~ ~ CF.
3 3 3
Mai depar te, luînd GB= GK, obţinem punct ul B,
iar tăind în două părţi
egale pe GK şi luînd EA = EC, const ruim punct
ul A . .
80. Notăm cu a, b, c laturi le BC, AC, AB ale triung hiulu
i căutat (fig. 329),
cu ha şi cu ma înălţimea şi media na
din vîrful A şi analo g, cu mb şi mc ce-
lelalt e două media ne; obţinem, luînd ca
înălţime dată AH = ha, următoarele cinci
cazur i diferi te: 1) a, ha, ma; 2) a, ha, mb;
3) c, ha, mc; 4) c, he, ma; 5) c, ha, mb.
Toate celela lte cazur i posib ile coinc id,
în esenţă, cu unul dintre cele cinci pe
care le-am enum erat. /3 lJ µ
1° Const ruim triung hiul drept unghi c
Fig. 329
Ail D, avînd cateta AH = ha şi ipote-
nuza AD = ma, iar pe dreap ta DH luăm, în ambe
le sensu ri de la punct ul D,
segme ntul DB = DC = -1 a.
2
2° Const ruim BC = a, ducem o paralelă cu BC
la distanţa ha şi o
intersectăm cu un arc de cerc de rază 2mb
şi cu centru l în B. Dacă punct ul
obţinut este K, mijlo cul E al segm entulu
i BK va fi şi mijlo cul laturi i AC.
3° Const ruim triung hiul drept unghi c AH B, avînd
ipoten uza AB = c. Vîrfu l C este punct ul de inters cateta AH = ha şi
ecţie al drept ei BH cu
cercu l de rază mc avînd centr ul în mijlo cul F al laturi
i AB.
4° Const ruim acelaşi triung hi drept unghi c AHB .
Mijlo cul D al laturi i
BC este punct ul de intersecţie al drept ei BH cu
cercu l de rază ma şi cu
centru l în A.
5° Const ruim acelaşi triung hi drept unghi c AH IJ.. Duce
paralelă cu BH, iar din B ca centru , descr
m prin A o dreaptă
iem un cerc de rază 2mb . Intersecţia
lor va da un punct K. Mijlo cul E al segm entulu i BK
este mijlo cul laturi i AC.
278 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Numărul maxim de soluţii este una, în primul caz considerat, şi cite

două în celelalte.
81. Menţinînd notaţiile de la ex. 80 şi considerînd dată mediana
BE = mb (fig. 330), este suficient să ne ocupăm de următoarele cinci cazuri:
/\ A A A A
1) B, hb, mb; 2) A, ha, mb; 3) B, ha, mb; 4) A, hb, mb; 5) C, ha, mb.
1° Construim triunghiul dreptunghic BIE, avînd cateta BI = hb şi ipote-
nuza BE = mb, iar pe prelungirea dincolo de punctul E al segmentului BE,
luăm EK = BE. Pe dreapta EI, con-
k ............
-te-..<~--~;:.::::~----~~ struim punctul A, astfel ca BAK =

= 180° - B
(folosind locul geometric al
punctelor din care segmentul BK se vede
sub un unghi dat) şi luăm EC = AE. Tri-
unghiul ABC va fi cel căutat.
Fig. 2° Construim triunghiul dreptun-
ghic BKL, avînd cateta BL = ha şi
ipotenuza BK = 2mb. Fie E mijlocul segmentului BK. Pe dreapta KL,
............ "
construim punctul A, astfel ca BAE = A. Luăm EC = AE.
3° Construim triunghiul dreptunghic ABH cunoscînd cateta AH =ha
şi unghiul B. Prin punctul A, ducem o dreaptă paralelă cu BH, iar din B
ca centru, descriem un cerc de rază 2mb; fie K punctul lor de intersecţie.
Mij locul E al segmentului BK este mijlocul laturii AC. Deci C este punctul
de intersecţie al dreptelor BH şi AE.
4° Construim triunghiul dreptunghic ABI a,vînd cateta BI= hb şi
unghiul A. Din punctul B ca centru, descriem un cerc de rază mb. La inter-
secţia cu dreapta Al, obţinem mijlocul E a.J. laturii AC.
5° Construim triunghiul dreptunghic ACH, avînd cateta AH = ha şi
unghiul C. Din mijlocul E al laturii AC ca centru, descriem un cerc de rază mb.
Punctul lui de intersecţie cu dreapta CH va da vîrful B.
Numărul maxim de soluţii este , în primul caz, una (deoarece cele două

arce din care segmentul BK se vede sub un unghi de 180° - B duc la ace-
laşi triunghi), în al doilea caz, patru (deoarece locul geometric al punctelor
din care segmentul BE se vede sub unghiul dat A,
0
este ansamblul a c;louă arce de cerc şi se poate ~
întîmpla ca fiecare dintre aceste arce să taie
dreapta KL în două puncte), în al treilea caz,
una singură, în al patrulea două, şi în al cin- ~
cilea una. - ·-
82. Fie ABC triunghiul căutat (fig. 331) 8 ('
în care se dau BC = a, unghiul A şi AB AC Fi g. 331 +
(sau AB - AC; pentru a fixa ideile, vîrfu-
rile B şi C ale triunghiului sînt astfel notate , încît să avem A B > AC).
Luăm pe dreapta AB segmentele AD = AE = AC. Deoarece triunghiul
............ ............ ............ ............ ............ 1 "
DAC este isoscel, avem BAC= ADC + ACD = 2ADC , de unde ADC =-
2
A.
 CARTEA A DOUA. CAPITOLUL V 279

/'.., /'.., /'.., A 1 A

În mod analog, găsim că BEC= BAC+ ACE = A+ - (1800 - A) =

2

= 90° + ~ Â. Aşadar, triunghiul BCD (sau BCE ) poate fi construit, de-

oarece i se cunosc laturile BC, BD (sau BC, BE) ş i unghiul BDC (sau
BEC), opus uneia dintre ele (87).
După ce triunghiul BCD (sau BC E) a fost construit, punct ul A se deter-
mină ca intersecţ ie a dreptei BD (sau BE) cu perpendiculara ridicat ă pe
mijlocul laturii CD (sau CE).
83. Fie ABC triunghiul căutat (fig. 331), în care se dau BC, unghiul B
şi AB +AC (sau AB -AC sau AC-AB).
Problema se rezolvă la fel ca cea din ex. 82, numai că triunghiul BCD
(sau BCE) se construieşte cunoscînd cele două laturi BC ş i BD (sau BC şi
BE) şi unghiul B , cuprins între ele (sau 180° - B, dacă AC > AB).
84. Fie date unghiul A , înă l ţimea ha, du să din vîrtul A, şi perimetrul
triunghiului. Dacă. vom lua, pe prelungirile laturii BC dincolo de punctele
B şi C, segmentele BB' = BA şi CC' =CA, segmentul B'C' va fi egal cu
perimetrul triunghiului , iar unghiurile BB'A şi CC'A vor fi respectiv egale
1A 1A /'..;. 1A A

cu-B si cu-C, de unde rezultă că B'AC' =180° - -(B+C)=90°+

2 ' 2 2

+ ~ Â. Aşadar, triunghiul AB'C' poale fi construit avînd baza B'C', egală cu

perimetrul triun ghiului căulat , un ghiul din vîrful A şi înălţimea (ex. 77).
Punctele B ş i C sînt situate pe perpendiculare le ridicate pe mijloacele la·
turilor A B' şi AC'.
Fie date acum unghiul A, înălţimea hb, dusă dintr-un a lt vîrf decît A,
şi perimetrul triunghiului. Construim triunghiul dreptunghic ABH cu un ghiul A

(sau 180° - Â) şi cu ca lela BII = hb . Ipotenuza AB va f i una dintre la-

turile triunghiului căulat . Acesta poate fi construit , cunoscînd latura A B,
unghiul alăturat A şi suma celorlalte dou ă laturi , egală cu difere nţa dintre
perimetrul da t şi latura AB (ex. 83).
85. Păstrînd notaţiile de la ex. 82 (fig. 331), avem ADC = ACD = """"' 1
""""'
1 A /'.., A 1 A A 1 A A A A

=-A, deundeBCD =C+-A =C + - (180° - B - C) =90° + -(C-B) ;

2 2 2 2
/'.., /'.., 1 A 1 A /'.., A

AEC =ACE = - (180° - A) = 90° - -A, de unde BCE = C- (90° -

22
1 A A 0 1 0 A A j A A

--A)= C-90 + - (180 - B- C) = - (C - B). Da că sînl date BC

2 2 2 .
şi AB +AC (sau AB - AC), ·pulem construi triunghiul BDC (sau BEC)
cunoseînd laturile BC, BD (sau BC , BE) şi unghiul BCD (sau BCE), opus
uneia dintre ele (87). Construcţia se încheie ca şi la ex . 82).
86. Ducem două drep lc respectiv paralele cu ce le date şi situate la o
aceeaşi distanţă a de ele; punctul <le intersecţie al dreptelor construite este
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
280

ventr u o altă dis tanţă a',

situat pe bisect oarea c ăutată. Heluî nd cons trucţ,ia
diferită de a , găs im un a l d oilea punct
al bisect oarei.
care cupri nd cercu l
87. Există două feluri de patru latere circum scrise
în care cercu l est e t an gent
în interi orul lor: un patru la ter conve x (fig . 332), cercu l este tange nt la
în care
la toate la turile , şi unul necon vex (fi g. 333),
a lte două. Dacă M , N , P , Q sînt punct e le
două laturi ş i la prelun girile celorl
de conta ct, avem , în primu l caz, A B +CD =AM
+ MB +
CP + PD =
AB + CD -
= AQ + NB + CN + QD = BC +AD ,
iar în al doilea caz,
=AM +MB + CP - DP = AQ + NB + lJ
+ CN - DQ = BC + AD , deoarece ta nge n-
punct la un cerc sînt
tele duse din a ce laş i
egale .

Fig. 333
Fig. 332

l est e situa t
Există trei tipur i de patru latere circumscrise în care cercu
l est e tange nt la prelu ngiril e
în afara patru lateru lui: unul conve x , cu care cercu l este ta ngent la
n econv ex , în care cercu
tuturo r celor patru laturi (fig . 334), unul (fig. 335), şi unul
ngiril e celorl alte două laturi
două laturi v ecine şi la prelu

Fig. 33'1 Fig . 335

laturi opuse ş i la pre-

impro priu (21) , în care cercul este t ange nt la două.
,1

l caz (fig . 334), avem AB + AD

lungi rile celorl a lte două (fi g. 336). În primu +
= BM - AM + AQ - DQ = BM - DQ = BN - DP
= BN - CN
caz (fig. 335), A B + AD = BM -
+ CP - DP = BC + CD; î n+ alDQdoilea = + DP = B N - CN + CP +
- AM + A Q + DQ = BM BN
, A B +A D = BM - .AM +
+ DP = B C +CD ; în a l t reilea caz (fig. 336)
= B N + DP = B N + CN - CP + DP
=
+ AQ + DQ = BMece+ taDQngentele duse din acel aşi punct la un cerc sînt
= BC + CD , deoar
egale .
 CARTEA A DOUA. CAPITOLUL V
281

Recip roc , să presu pune m că, de exem plu ,

ABC D (fig . 337 şi 338), sumele latur ilor opuse sînt într-u n patru later conv ex
+ AD. Cons truim un cerc tange nt la latur ile AB,egale : AB + CD = BC +
şi dispu
BC , CD al patru lateru lui
s de aceeaş i parte a fiecă reia dintr e latur i ca
şi dome niul inter ior
a l patru later ului. Să presu pune m că acest cerc
nu este tange nt la AD . Ducî nd
D A

tJ c
F ig. 336 Fig. 337 Fig. 338
din punc tul A t angen ta AD' la cercu l const
ruit , vom avea AB +CD'
= BC + AD'. De a ici ş i din egali tatea prece
dentă, găs im A D -AD' = CD -
- CD' = DD', dacă CD >CD', ş i AD' - A D =
CD ' - CD = DD', dacă
CD > CD. În a mbele cazur i , difere nţa a două latur
i a le triun ghiul ui A DD'
este egală cu a treia la tu1·ă, ceea cc este impo
t ele D şi D ' coinc id . Aşadar , dacă într-u n patru sibil. Prin urma re, punc-
later conve x, sume le laturi lor
<>p use sînt egale , există un cerc in terior patru lateru
lui şi tange nt la latur le sale.
Recip roce a na loge sînt valab ile şi în celela
lte cazur i. Ele se demon-
strează la fel ca cea de ma i sus.
88. Fie un cerc tange nt la la tu rile A B , BC,
A BCD ş i fie AD' t angen ta din punc tul A la acest CD ale p atrula terulu i
+ CD' = BC +AD ' (ex . 87). D acă la tura AD cerc, astfe l încît A B +
nu taie cercu l (fig. 337),
a vem AB +CD '+ D'D = BC + AD' + D'D
.
Însă CD' + D'D =CD , AD' + D'D >AD , de ~-
----1
unde AB +CD > BC +A D . Dacă AD t a ie
cercu l
(fig. 338), avem A B + CD' - D' D = BC +AD
'-
- D' D. ÎnsăC D '- D'D =CD ,AD' - D'D< AD,
de unde A B +CD < BC +A D.
Aşad ar , d acă A D est e ta n gentă la
cerc, a tunci
A B +CD = BC +AD ; dacă A D nu inter sec tează
cercu l , atunc i A B + CD > BC +A D, iar d acă
AD
t a ie cercu l , avem A B + CD< BC +AD. Dat
fiind
că acest e cazur i cupri nd t oat e pos
ibilit ăţi le , vor fi Fig. 339
valab ile şi pro p oz iţiile reciproce .
88 bis . . D acă A B nu inter sectează cercu l (fig.
339), AM şi BN sînt
t angen te la cerc, iar P este punc tul lor de inter
<AM + BN; A B > A P - BP = (A P + PM ) - A B< AP + BP<
secţie, avem
-BN . D acă A Bta ie cercu l ş i p uncte le A ş i B sînt(PM + BP ) = AM -
situa te de părţi d iferit e
ale acest uia (fi g. 340), A M şi B N sînt tan gente
, iar P est e punc tul lor de
 282 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

AB>AP - BP = (AM + MP) - (PN - BN) =AM +

intersecţie , a tunci
+ B N; dacă însă punctele A ş i B sînt de acoeaşi parte a cercului (fig. 341),
atunci AB< AP + BP = (AM - PM ) +(PN - BN) =AM - BN.
89. Unghiul sub care segmentu l AB de pe tangenta mobi lă , cuprins
între cele două tangente fixe PM şi PN (fig. 342), se vede din centrul O al
cercului îşi păs trează mărimea constantă atîta
p timp cît cercul rămîne neînscris în triunghiu l
format de cele trei tangente (tangenta m obilă
ocupă poziţia AB sau A' B' ) şi este înlocuit
prin unghiul suplemen tar, dacă cercul devine
B N

Fig. 340 Fig. 341

............. .............
înscris (tangenta mobilă ocupă poziţia A "B" ). În adevăr, AOB = AOT +
............. 1 ............. 1 ............. 1............. ~ ~ ~
+TOB =-MOT + -TON = -MON; la fel , A'OB' = B'OT' - A 'OT' =
2 2 2
1 ,...... 1/""o...
./""'... 1~ 1~ ~ ~
=-T'ON - -T'OM = - MON· A"OB " =A "OT" + T"OB
2 2 2 '
" = - MOT " +
2
1
+ -T"ON
2
./"°'..._ 1 ./"°'..._
= 180° - -MON (T , T' , T'
I
sîn~ punctele de contact).
2
Dacă tangentel e date în pune·
tele M şi N sînt paralele, segmentul
din tangenta mobi lă, cuprins între
e le, se vede din centru sub un unghi
drept.
90. Fie PM şi PN (fig . 342)
tangentele fixe la cerc , A B un seg·
ment din tangenta mobilă , al cărei..
punct de contact T est e situa t pe
arcul mai mic MTN; atunci PA+
+ PB + AB=PA + PB+AT +
+ BT =PA + PB + AM + BN =
Fig. 342 = PM + PN.FM şi PN au însă o
lungime constantă.
Dacă
punctul de contact T' (sau T " ) al tangentei mobile est e situat pe
arcul mai mare MT'N, sînt posibile mai multe cazuri :
1° Tangenta mobilă taie dreapta PM în punctul A' , situat dincolo de
punctul M , iar dreapta PN în punctul B ' . situat dincolo de punctul P. În
acest caz arc o lungime constantă PA' + A'B' - PB' = PM + MA '+
+A' B'- (B'N-P N) =PM + T'A ' + A ' B' - B ' N + PN= PM
+ T'B' - B' N +PN =PM + PN. +
 CARTEA A DOUA. CAPITOLUL VI
283

20 Tangen ta mobilă intersectează dreapt a P M într-un punct

situat
dincolo de P, iar dreapt a PN într-un punct situat dincolo
de N. Acest caz
este în totul analog cu cel preced ent.
30 Tange nta mobilă taie dreapt a P M în punctu l A", situat dincolo
de
M, iar dreapt a PN în punctu l B", situat dincolo de N. În acest
caz, are
lungim e constantă PA"+ PB" - A" B" =PA "+ PB"-
A "T" -T" B"-=
=PA "+ PB" -A"M - B"N = PM +PN .
Aşadar, în toate cele trei cazuri, putem spune:
dacă punctu l de contac t
este situat pe cel mai mare dintre cele două arce, atunci păstrea
ză o lungim e
constantă diferenţa dintre suma a două dintre
laturil e triungh iului format
de cele trei tangen te şi a treia latură (rolul acestei a treia
laturi reveni nd
unui segmen t al uneia dintre tangen tele fixe sau segme ntului
de pe tangen ta
mobilă, în funcţie de poziţia acestei a din urmă).
90 bis. Deoare ce tangen tele la cerc duse din acelaşi punct sînt egale
între
ele, avem (fig. 101) AE = AF; BF = BD; CD= CE. Mai
depart e, în vir-
tutea acestor egalităţi, avem AF +
= BF +CD. = a, CE+ AE =CD + AE = b. De aici,
BF = AE + BF = c, BD + CD =
AE+B F+CD =p
şi AE = p-a, BF = p - b, CD= p - c. Mai
+ CD 1 + depart e, AB
AC = 2p, de unde, în virtute a egalităţilor BD = BF , CD = CE
+ BD1 +
AF1 = AE1 , obţinem AE1 = AF1 = p; mai depart e, avem B D =BF 1 1 1 1,
-AB = p - c; analog , CD1 = CE1 = p - b etc. 1 1 =;AF1 -

91. Dacă cele trei cercuri cu centrel e în vîrfuri le A ,B ,C ale triungh

lui ABC sînt două cîte două tangen te, puncte le de contac t iu-
se află pe latu-
rile triungh iului (sau pe prelun girile acestor a). Dacă cercuri
le sînt tangen te
exterio r în puncte le D,E,F de pe laturil e BC, AC, AB, atunci
AE = AF,
BF = BD, CD= CE şi AE +CD = b, BF + AE = c, CD+ BF =a;
de aici rezultă (ex. 90 bis) că puncte le D,E,F coincid cu puncte
le de contac t
ale cerculu i înscris . Dacă cercul cu centru l în A este
tangen t interio r la cercuri le cu centrel e în B şi în C,
atunci vom găsi, în mod analog , că puncte le de
contac t coincid cu puncte le de contac t D , E , F ale
1 1 1
cerculu i exînscr is cu latura BC şi cu prelun girile celor-
lalte două laturi etc.

EXERCIŢIILE LA CAPIT OLUL VI (p. 81)

92. Fie dreptel e a şi b ale figurii invaria bile,

care trec, cînd aceasta se deplasează, respec tiv prin
puncte le fixe date A şi B (fig. 343). În aceste con-
diţii , unghiu l format de cele două drepte
îşi păs­
trează mări.mea constantă, deci punctu l lor
de in- Fig. 3~3
tersecţie M descrie un cerc care trece prin
puncte le
A şi B. Orice dreaptă c a figurii invaria bile, care trece prin
punctu l de
intersecţie M, formează cu a şi cu b unghiu ri consta
nte şi trece, deci, prin-
tr-un anumi t punct fix C, al aceluiaşi cerc.
 284. SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Orice altă dreaptă c' a figur ii mobi le este paral

elă cu o anumită dreaptă c
a aceleiaşi figur i şi rămîne la o distanţă
constantă de această dreaptă.
aici rezultă că drea pta c' este tangentă la un De
anum it cerc fix cu centr ul în C.
Cent rul de rotaţie este situa t pe norm alele
telor figur ii (104). Să aflăm tang enta şi norm la traie ctori ile tutur or punc -
ala la traie ctori a punc tului A,
chiar în punc tul A. În acest scop , vom cons
idera alte două poziţii oarec are
A' şi M' ale punc telor A şi M în plan . Drea
pta A'M ' va trece prin punc tul A
(deoa rece, confo rm ipote zei, drea pta AM
se roteşte în jurul punc tului A).
Prin urma re, drea pta AA' coinc ide cu AM'
, iar poziţia limită a drep tei AA'
va fi AM. Aşadar, traie ctori a punc tului
A are ca tangentă în punc tul A
drea pta AM, iar ca normală perp endic ulara
pe această dreaptă în punc tul A.
Traie ctori a punc tului M (un cerc) are ca
normală în punc tul M diam etrul
care trece prin M. De aici rezultă că centr
ul de x:otaţie O este punc tul de pe
cercu l ABC , diam etral opus lui M.
93. Fie O' (fig. 344) centr ul de rotaţie al figur
de rotaţie al figur ilor F şi Fa. Să desco mpun ilor F 1 şi F 2 , iar O" centr ul
2 em prim a dintr e acest e rotaţii
în două sime trii faţă de drep tele D' şi D (102
bis), alegî nd ca a doua axă de
sime trie D drea pta O' O". În acest e condiţii,
unul dintr e ungh iurile între D'
şi D va fi egal cu jumătatea ungh iului
form at de figur ile F 1 şi F 2 • în mod
analo g, desc ompu nem şi a doua rotaţ'ie
în două sime trii faţă de drep tele
D şi D", alegî nd ca prim a axă de sime trie D
aceeaşi dreaptă O'O". Ca şi
în cazu l întîi , unul dintr e ungh iurile drep
telor D şi D" va fi egal cu jumă ­
tatea ungh iului form at de figur ile F şi Fa.
2
Rotaţia care duce figur a F în F
rotaţii, dintr e care prim a duce pe
1 3 se poate obţine ca rezultantă a două
F 1 în F 2 , iar a doua pe F 2 în F . Descom-
punî nd fieca re dintr e acest e două rotaţii în 3
cîte două sime trii, aşa cum s-a
arătat mai sus, ne vom conv inge
că rotaţia care duce pe F în F
tanta a două sime trii în rapo rt cu drep tele 1 3 va fi rezul -
D' şi D" (103) . De aci rezultă că

Fig. 341.
Fig. 34.5
punc tul de intersecţie O al drep telor D' şi D"
este centr ul acest ei ultim e rotaţii
şi unul dintr e ungh iurile cupr inse între drep tele
D' şi D" este egal cu jumă­
tatea ungh iului form at de figur ile F şi F
1 3•
Aşadar, ungh iurile triun ghiu lui
O'O"O sînt respe ctiv egale cu jumătă­
ţile ungh iurilo r dintr e figur ile date
, luate două cîle două, sau sînt suple men-
tele acest or jumătăţi.
94. Rotaţia în jurul centr ului 0 poate fi
înlocuită cu două sime trii
succe sive (102 bis) în rapo rt cu drep tele1 D
1 şi D 2 , care trec prin 0 (fig. 345).
Rotaţia în jurul centr ului 0 poat 1
2 e fi înlocuită . prin două sime trii succe sive
 CARTE A A DOUA. CAPITO LUL VI
285

în rapor t cu drept ele D~ şi D~, care trec prin

0 • Putem presu pune , fără a
reduc e gene ralita tea, C,ă drept ele D şi D~ coinc 2
2 id. Rămîn în cele două sime trii
succe sive în rapor i cu drept ele· D şi D;, care sînt
1 paral ele între ele, deoar ece
formează cu D 2 ungh iuri egale cu jumăt
atea ungh iului de rotaţie dat şi de
sens contr ar. Sime triile succe sive în rapor t cu
95. Fie A şi B două punc te ale prim ei figur1 i F D; dau o translaţie.
D şi
punc tele qmol oage în a doua figură F', al cărei (fig. 346), iar A' şi B'
sens de rotaţie este contr ar.
1° Alegî nd în mod arbit rar dreap ta D , const ruim
prim ei în rapor t cu această dreaptă, şi fie 1 A 0 figur a F", sime trica
, B" punc tele omol oage lui
A şi B în această figură. Figur ile F"
şi F', care au acelaşi sens de rota-
ţie; se pot obţine una din cealaltă
într-o infin itate de modu ri cu aju-
torul a două sime trii (102) . În to-
tal, folos im trei sime trii.
2° Pentr u ca ultim ele două si-
metr ii să fie echiv alent e cu o trans -
laţie, este neces ar şi sufic ient
ca Fig. 346 Fig. 3t.?
segm entul A" B" să fie paral el cu
segm entul A' B' şi de acelaşi sens cu el; pentr
u aceas ta dreap ta D 1 trebu ie
să fie paralelă cu una (com plet deter
minată) dintr e bisec toare le D ale un-
ghiur ilor form ate de drept ele AB şi A' B' (fig. 0
347).
3° În sfîrşit, pentr u ca direcţia translaţiei
A" A' să fie paralelă cu
dreap ta D 1 , este neces ar şi sufic ient ca dreap ta
D 1 să fie luată pe mijlo cul dis-
tanţei dintr e drept ele care sînt paral ele
cu D 0 şi care trec prin punc tele A şi A'.
Cu alte cuvin te, dreap ta D trebu ie să fie paral
1 elă cu D 0 şi să treacă prin mij-
locul segm entul ui AA'.
În mod analo g, putem obţine figur a F' din F
urma te de o simet rie şi, în parti cular , să facem cu ajuto rul unei translaţii
astfe l ca direcţia trans laţiei
să fie paralelă cu axa de sime trie:
pentr u
aceas ta, trebu ie doar să încep em cu con-
strucţia figur ii F*, sime trica lui F'
(şi nu
1 a lui F) în rapor t cu dreap ta D .
1
96. Fie ABC triun ghiul căutat
2 (fig. 348). Evid ent, virfu l A poate fi ales
arbit rar pe una dintr e drept ele date, să
zicem pe dreap ta 2. Cons truim dreap ta 1',
3 care se obţine din dreap ta 1 print r-o rota-
ţie de 60° în jurul punc tului A, bunăo
ară
în sensu l mişcării acelo r de ceaso rnic. În
Fig. 348 acest scop, cobo rîm din punc tul A per-
pend icula ra AP pe dreap ta 1, const ruim
ungh iul PAP ', egal cu 60°, luăm AP' = AP
şi, în sfîrşit , ducem prin punc -
tul P' dreap ta 1', perpendiculară pe AP'. Deoa
rece, în cazul rotaţiei de 600
în jurul punc tului A, punc tul B coinc ide cu
punc tul C, rezultă că C este
punc tul de intersecţie al drept elor 1' şi 3. Cuno
putem const l'ui şi punc tul B. scînd poziţia punc telor A şi C,
 ŞI ALE PROBLEMl!~IJR
SOLUŢIILE EXERCIŢIIL OR
286

, evid ent , sime trica cele i dint îi

A doua soluţie (triu ngh iul AB' C') este
drep te date .
în rapo rt cu perp endi cula ra pe cele trei l în care sînt date trei cerc uri.
apli că ş i în cazu
Raţionamente anal oge se
pun ctele date , AB arcu l căutat ,
97. Fie O centx:ul cerc ului dat, P şi Q .
l ca AP să fie para lel cu BQ (fig . 349)
egal cu arcu l dat MN şi aşezat astfe
-
Roti m triun ghiu l OAP în juru l pun
ctul ui O cu ungh iul ex. = AOB = MON
...............

obţi nem t riun -

...............
,
dete vmi nat de arcu l dat;
truit
ghiu l OBP ', Pun ctul P' poat e fi cons
cu ajut orul un ghiu lui POP ' , egal cu ex., şi

entu lui OP' = OP. În aces t e cond i-

al segm
ungh iul dint re la-
ţii , ungh iul QBP ' , egal cu
p oziţie
tura AP a triun ghiu lui OAP şi noua
a cest ei latu ri , va fi d e asem enea egal
BP' a l
fi situ at p e arcu
p• cu ex.. Dec i , pun ctul B va
avîn d ca extremităţi pun ctele P' şi Q, core s-
trui t
punz înd ungh iulu i ex. După ce am cons
rsec ţia cu cerc ul
acest arc, vom obţine, la inte
fiind că exis tă două
dat , pun ctul B. Dat
punct e de inte rsecţie posi bile B şi
B' , pu-
i: le AB
Fig. 349 t em obţine cel mul t două s oluţi arce
şi A ' B '.
ca
Pînă acum , am pres upus că arcu l căutat AB are pe cerc acel aş i sens
soluţ ii A B şi A ' B ' în care
şi arcu l dat MN . Evid ent , pute
m obţine alte 1 1 1 1
de
l căut at va fi de sens cont rar cu cel dat , cons ider înd cele lalte punct e
arcu dat.
inter secţie ale drep telo r PA,
QB , PA ', QB' cu cerc ul
c ăutat
Dacă s-ar fi ceru t ca drep tele care unes c extr emităţile arcu lui
teze sub un ungh i dat ~ ' pun ctul B ar fi
cu punc tele date P ş i Q să se intersec dat cu arcu l din care seg-
e al cerc ului
fost det erm inat ca pun ct de intersecţi
·
men tul P' Q se v ede sub ungh iul ex.±~
A (p. 81)
PROBLEMELE LA CARTEA A DOU

tangenta în punctul M şi cupr ins

98. Fie A I I? B' UD segm ent para lel cu
x pun ctul de intersecţie al tang ente lor
înt re drep tele MA şi MB (fig. 350) , iar ............... I ............... ./"'-...

în pun ctel e A ş i M. Deo arece xA

= xM , avem xMA = xAM = A 'AP ;
............... ,,,.,........._
pe de altă parte, xMA = AA'./"'-.. P, deoa rece M x
. ,,,.,........._
. De a ici , A ' AP = AA' P şi
est e paralelă cu PA'
Deoarece
PA' = PA. Tot astfe l, PB' = PB.
ş i nu depi nd de
segm ente le PA şi P B sînt ega le
că punctul P este
poziţia pun ctul ui M , rezultă
imea aces tui
mijl ocul segment u1ui A ' B', iar lung
ctul ui M
segm ent nu depi nde de poziţia pun Fi ~ . 350
pe cerc .
 PROBLEMELE LA CARTEA A DOUA 287

99. Luînd pe MA (fig. 351) segmentul MN = MC, obţinem

triunghiul
............ ............
echilateral CMN (deoarece CMN = CBA = 60°). Mai departe, ACN=ACM-
/'....
-60° = BCM, triunghiurile ACN şi BCM sînt egale, de unde BM = AN.
Aşadar, MA= MN +NA= MB+ MC.
100. Fie AD, BE, CF înălţimile triunghiului echilateral ABC (fig. 352)
şi dreptele AD', BE', CF' duse astfel ca bisectoarele AA', BB', CC' ale un-
ghiurilor DAD', EBE', FCF' să fie paralele între ele.
Notăm cu P punctul de intersecţie al dreptelor BE' şi A
CF' şi cu XY dreapta simetrică lui CF în raport cu BB'.
Dreapta XY este paralelă cu CF', deoarece XY se obţine
din CF', prin două simetrii în raport cu dreptele paralele
CC' şi BB'. Dreptele BE' şi XY se taie sub aceleaşi un-
ghiuri ca şi BE şi CF (în virtutea simetriei faţă de BB');
totodată, dreptele BE' şi XY se taie sub aceleaşi unghiuri
ca şi dreptele BE' şi CF' (XY şi CF' fiind paralele).
Prin urmare, dreptele BE' şi CF' se taie sub aceleaşi N
............ Fig. 351
unghiuri ca şi dreptele BE şi CF. Aşadar, BPC = 120°;
punctu~ P, în care se taie dreptele BE' şi CF', este situat pe cercul cir-
cumscris.
În acelaşi mod, vom demonstra că punctul de intersecţie al dreptelor
AD' şi BE' se află pe cercul circumscris şi coincide deci cu punctul P (deoarece
dreapta BE' taie cercul circumscris încă într-un s ingur punct în afară de B).
Aşadar, am demonstrat că prin punctul P trec toate cele trei drepte AD',
BE' şi CF'.
101. Fie Av B 1 , C1 mijloacele laturilor triunghiului ABC (fig. 353) ;
A 2 ,~B 2 , C2 picioarele înălţimilor; A 3 , B 3 , C3 mijloacele segmentelor cuprinse

E.'

Fig. 352 Fig. 353

între vîrfuri şi punctul de concurenţă H al înălţimilor. Segmentul A 1 B 1 ,

care uneşte mijloacele a două laturi din triunghiul ABC, este paralel cu latura
AB şi egal cu jumătatea ei; tot astfel, segmentul A 3 B3 , care uneşte mijloacele
a două laturi în triunghiul ABH, este paralel cu latura AB şi egal cu jumătatea
ei. În mod analog, segmentele A 1 B3 şi A 3 B 1 , care unesc respectiv mijloacele
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
288

ACH , sînt paral ele cu segm entul

a cîte două latur i în triun ghiu rile BCH şi
drea pta CH este perpendiculară
CH şi egale , fieca re, cu jumătatea lui. Deoa rece
drep tung hi, segm entel e A 1A 3 şi B 1 B:l
pe AB, rezultă că A 1 B 1A 3 B 3 este un
punc tul lor de intersecţie 0 1 . Tot
fiind egale şi tăiate în două părţi egale de
C C sînt egale şi se taie în părţi
astfe l demonstrăm că segm entel e A 1A 3 şi 1 3
rezultă că segm entel e A 1A 3 , B 1 B 3 ,
egale în punc tul lor de intersecţie. De aici
prin punc tele A 2 ,B2 ,C2 , deoa rece,
C1C3 sînt diam etrii unui cerc. Aces t cerc trece
tul A 2 sub un ungh i drep t.
de exem plu, segm entul A 1 A 3 se vede din punc t la inter secţia perp endic ulare -
Cent rul 0 1 al cercu lui menţionat este situa
B B ,C1 C2 • Fiec are dintr e acest e
lor ridic ate pe mijlo acele coard elor A 1A 2 , 1 2 35) prin mijlo cul segm entu-
ia ex.
perp endic ulare trece însă (compară cu soluţ ghiu lui ABC . În cons e-
mscr is triun
lui OH, unde O este centr ul cercu lui circu
cinţă, punc tul 0 1 este mijlo cul segm
entul ui OH.
Triu nghi urile 10 0A şi 0 1HA 3 sînt egale (0 1 0 = 0 1H; 0 1 A 1 ~ 0 1 A 3 ;
./'-... ~
entul OA 1 este egal şi para lel cu
001A 1 = H01A 3 ) . De aici rezultă că segm
Deoa rece, în patru later ul OA 1 A 3A,
segm entul HA 3 deci şi cu segm entul AA 3 •
acest patru later este un para lelo-
latur ile OA1 şi AA 3 sînt egale şi paral ele,
A A al cercu lui 0 1 este egal cu
gram , deci OA = A 1 A 3 . Aşadar, diam etrul 1 3
raza cercu lui circu mscr is.
Dacă K este sime tricu l punc tului
H în rapo rt cu latur a AC, segm entu l
l că OK = 201 B 2 = OB şi punc tul
0 1 B 2 este mediană a triun ghiu lui OHK , astfe
ut propoziţia dată în ex. 70.
K este situa t pe cercu l circu mscr is. Am obţin
centr ele cercu rilor exîn -
101 bis. Fie 1 centr ul cercu lui înscr is; la, h,lc
AB şi la prelu ngiri le celor lalte
scris e, tang ente respe ctiv la latur ile BC, AC,
două latur i (fig. 101). Deoa rece drea
pta IA este bisec toare a ungh iului A în
a ungh iului exter ior în vîrfu l A,
triun ghiu l ABC , iar drea pta I 0 le este bisec toore
rezultă că I A este perp cnd icul ară
pe I 0 Ie. Tot astfe l, drea pta I B este per-
pendiculară pe lalc, iar IC pe
1al 0 • Prin
A re, drep tele IA,I B,IC sînt înălţimile
urma
triun ghiu lui J4 Jble, deci cercu l ABC este
te pent ru triun ghiu l
cercu l celor nouă punc
lalbl c (ex. 101). Cent rul O al cercu lui ABC
-
este mijlo cul segm entul ui care uneşte punc
I al înălţ imilo r triun -
tul de concurenţă
is
ghiu lui Ialvl e cu centr ul cercu lui circu mscr
acest ui triun ghi , iar raza cercu lui ABC este
11 egală cu jumătatea razei cercu
lui l alblc-
102. Fie AD, BE, CF înălţimile tri-
ungh iului ABC (fig. 354), A' şi A", B' şi B",
Fig. 35~ C' şi C" picio arele perp endic ulare lor cobo rîte
din punc tele D ,E,F pe latur ile triun ghiu lui.
ează cu latur ile AB şi AC ungh
iuri
Să arătăm că drea pta A' A" form ,/'-... A ,/'-... A

ghiu lui: AA'A "= C, AA "A' = B.

respe ctiv egale cu ungh iurile B şi Cale triun
iptib il (deoa rece ungh iurile din
În adevăr, patru later ul AA' DA" este inscr ~ ~ A
~
deci AA "A'= ADA ' = 90° - EDA ' = B. Anal og,
A' şi A" sînt drep te),
 PROBLEMELE LA CARTEA A DOUA
289

,,,,.-...... A

AA'A 11 = C. În acelaşi mod, se demonstrează că dreapta B' B" formează cu

./'-,,. A ./'-,,. A
laturile BC şi BA unghiurile BB' B" =A şi BB B' = C, iar dreapta C'C" .
11

/'- ,._ /'-

formează
A
cu laturile CA şi CB unghiurile CC'C" = B şi CC"C' =A.
Apoi, vom arăta că dreapta B"C' este paralelă cu BC, adică AB"C'= B
/'- A

./"'-...
şi AC' B" = C. " În adevăr, pe baza observaţiei la soluţia ex. 71, segmentu l
.............
EF formează cu laturile triunghiu lui ABC unghiurile AEF " ............. "
=B şi AFE = C.
Mai departe, din aceeaşi cauză, dreapta B"C', care uneşte picioarele B" şi
C' ale înălţimilor EB" şi FC' în triunghiu l AEF, formează cu laturile acestuia
............. ............. A ............. ............. A
AF şi AE unghiurile AB"C' = AEF = B şi AC' B" = AFE = C şi este deci
paralelă cu BC. La fel demonstrăm că dreapta C"A' este paralelă cu
/'.,.
CA ,
A /'.,. ,._
astfel încît BC" A' = C; BA'C 0 =A şi că dreapta A 11 B' este paralelă cu AB,
............. A ............. A

astfel încît CA" B' =A, CB'A" = B.

Din egalităţile demonstra te, rezultă că patrulater ul A' A "C' B" este
""""'- ............. A .............
inscriptib il, deoarece A' B"C' = 180° - AB"C' = 180°- B = 180°-AA 11A'
./"'-... .............
sau A' B"C' +
A'A "C' = 180". ).tai departe , patrulater ul A' B"C'C 11 este in-
............_ A /'.,. /'.,.
scriptibil, deoarece A'B"C' = 180° -B=180 ° -A'C 11C' (A'C~' = 180° -
B=180°-A"...-C=B)
" " ~
/'... ../"--...
-C'C"C- A'C" . In ~fîrşit, patrulater ul A °C' B 11 B' este
/'.,. /'.,. A
inscriptib il, deoarece A "C' B" = 180° - AC' B" = 180° C = 180° -
./'-,,. /'.,. ,._ ,._ A ./,
- A"B'B 0 (A"B'B 11 = 180°-A-B =C). c
Cele trei cercuri menţionate mai sus
coincid, deoarece au cîte trei puncte comune.
Demonstraţia rămîne valabilă (cu mici
modificări) şi pentru un triunghi obtuzungh i.
103. Fie K punctul de intersecţie al
bisectoare i unghiului A din triunghiu l ABC
(fig. 355) cu cercul circumscr is . Deoarece
............. .............
BAK = KAC, arcele BK şi KC sînt egale.
Prin urmare, KB= KC, deci punctul K
este situat pe perpendic ulara ridicată în mij-
locul .A1 al segmentu lui BC.
Dacă L este punctul de intersecţie al
Fig . 355
bisectoare i unghiului exterior din A cu <:cr-
cul circumscr is, ungh~ul KAL este drept. Prin urmare, KL este diametiul
cercului circumscr is, astfel că LB = LC. ~
Deoarece cercul ABC este cercul celor nouă puncte pentru triunghiu l
lalblc (compară cu soluţia ex . 101 bis), el trece prin mijloacele fiecăruia dintre
segmentel e I Ia (I este centrul cercului înscris în triunghiu l ABC şi în acelaşi
timp, punctul de concurenţă al înălţimilor triunghiu lui I alblc ) şi lblc. Prin

19 - lecţii de geometrie elementarii, voi. I

 290 SOLUŢIILI! EXl!RCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMl!LOR

urm are, Kl= Kla şi Lli = Llc. În

fiec are dint re triu ngh iuri le drep tung
I Bla , ICIa, lbB ic, IbCic, med iana hice
care trec e prin vîrf ul ung hiul ui
este egală cu jumătatea ipot enu zei. drep t
De aici Kl= Kla ~ KB = KC şi
= Llc = LB = LC. Aşadar, bise
ctoa rea ung hiul ui exte rior din A taie Llb =
circ ums cris într -un pun ct egal depă cerc ul
rtat de pun ctel e /b, Ic, B,
Dacă D, D 1 , D , D sînt pun C.
2 3 ctel e de intersecţie ale cerc urilo r însc ris
exin scri s cu drea pta BC, atun ci, potr şi
ivit egalităţilor Kl= Kla şi Llb =o
avem (con form soluţiei ex. 35) A K Llc ,
<le und e D 1 /« + D 2 lb + D lc =
1 = ~ (D 1 la- Dl) , A 1 L = i
(D2 Ib+ D3 lc ),
3 DI+ 2KL .
103 bis. Fie date înălţime a AH , med iana AD , bise ctoa
ghiu lui căutat ABC (f.ig. 356). Con rea AE ale triu n-
stru im triu ngh iul AH D, cun oscî nd
cate ta

K
Fig. 356
Fig. 357

AH şi ipot enu za AD . Apo i, din pun ctul

egală cu bise ctoa rea dată
A ca cen tru, desc riem un cerc de rază
şi, la intersecţia cu drea
E. Pun ctul de intersecţie K al drep tei pta DH , obţinem pun ctul
/)şi
AE cu drea pta care trec e prin pun ctul
este perpendiculară pe Dll se află pe
O al cerc ului circ ums cris este pun ctul cerc ul circ ums cris (ex. 103). Cen trul
de intersecţie al drep tei DK cu perp
dicu lara ridicată pe mijl ocu l segm en-
entu lui AK. După ce am con stru
cerc (raz a sa este OA ), obţinem pe it aces t
drea pta DII vîrl uril e B şi Cal e triu
10.f.. Fie PA şi PB două tang ente ngh iulu i.
coar dei care uneşte pun ctel e de con la un cerc , C unu l dint re pun ctel
tact A şi B, iar KL perp end icul ara e
(fig. 357) . pe OC
Cerc ul con stru it pe OK ca diam etru
trec e prin pun ctel e B şi C, din care
segm entu l OK se ved e sub un ung hi ~ ~
drep t. Dec i, OK L = OBC şi în acel
~ ~ aşi mod
demonstrăm că OLK = OAC. Însă ~ ~
OBC = OAC , deoa rece triu ngh iul OA
~ ~
B
este isos cel. Prin urm are, OK L = OLK şi OK = OL. În triu ngh iul
OKL , înălţimea OC este totodată şi isos cel
mediană, deci KC = CL.
105. 1° Triu ngh iuri le AA' C' şi B'
BC (fig. 358) sînt egal e, deoa rece
~
A'= B'C B = C"
A'C = BC; AC = B'C şi AG ~
~i anal og, BB' = CC'.
+
60°. De aici , AA' = BB'
 PROBLEMELE LA CARTEA A DOUA
291

2° Dacă O este punctu l de intersecţie al dreptel or A.A' şi

............. .............
BB', atunci
O BC = OA' C (în virtute a egalităţ_ii triungh iurilor AA 'C
şi B' BC), astfel
eă punctel e O, B, A', C se află pe acelaşi cerc. Prin urmare , BOC=1 7'.
20° . În
............. .............
acelaşi mod arătăm că AOC = 1200. Prin urmare
, AOB = 1200, punctel e
............. .............
O, A, C', B sînt pe acelaşi cerc şi_ AOC' =ABC '= 60°. De aici, dat fiind
că
b

A' C'
Fig. 358 Fig. 359
.............
A'OC = 60°, rezultă că punctel e C, O, C' sînt coliniar e, adică dreapta
I rece prin punctul O.
CC'
3° Dacă pun~tul O este în interior ul triungh iului , atunci AA' = AO +
+OA'. Însă OA'= OB OC (ex. 99) şi AA' =OA+ OB+ OC. +
O b se r v a ţ i e. Alte proprietăţi ale aces tei !iguri sînt consider ate la exer-
(' iţiul 363.
106. 1 ) 10 Demonstraţi a directă. Fie a , b, c, d dreptele
date , concure nte două cite două în punctel e A, B, C, D, E, F (fig.
359), şi
M punctul de intersecţi e, diferit de A, al cercuril or ACF şi ADE. Avem BCM= .............
............. ............. ............. ............. ............. ............. .............
= FCM= FAM; BEM= DEM= DAM= FAM. De alCl, BCM .............
=BEM ş i
cercul circums cris triungh iului BCE trece prin M. La fel se demonst
rează că
şi cercul circums cris triungh iului BDF trece prin
M.
20 D e m o n s t r a ţ i e b a z a t ă p e ex er c i ţ i u1 72. Fie
a , b, c, d dreptele date şi M un punct de intersecţie al cercuri lor circums
crise
triungh iurilor abc şi abd. Picioar ele perpend icularel or coborît e din M
pe drep-
tele a, b, c se află pe aceeaşi dreaptă l, iar picioare le perpend icularel or
coborît e
din M pe dreptele a, b, d sînt de asemen ea pe aceeaşi dreaptă, care
coincid e
1 ) Soluţia dată
aici corespun de următorului enunţ al exerciţiului 106, care înlo-
cuieşte, în e diţia rusă, pe ce l din textul actual: Cercurile cirscums crise
triunghi uri formate de patru drepte care se taie două cite două celor patru
trec printr-un acelaşi
punct (să se demonst reze această teoremă: 1 ) direct, 2) folosind
ex. 72]. Centrele aces-
tor cerc uri sînt situate pe un cerc care trece şi el prin acest
punct (demons traţie) .
(V. şi nota de la p. 245. N. Red. E. T.) .

19*
 292 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

neapărat cu l. Deoar ece picioa rele perpen dicula relor coborî te din
sînt colini are, rezultă că M se află pe cercul circum scris M pe a, c, ă.
triung hiului aed, şi
aceeaşi va fi situaţia pentru triung hiul bcd.
Centre le P, Q, R, S ale cercur ilor circum scrise respec
tiv
ACF, ADE, BDF, BCE se pot obţîne ridicîn d perpen dicula triung hiuril or
re pe mijloa cele
segme ntelor MC, MD, ME, MF. Unghi ul RPS are
ca măsură jumătatea
..............
arculu i F MC şi este deci egal, cu FAC; unghi ul RQS are ca măsură jumătatea.
arculu i DJ'r!E şi este de aceea egal cu acelaşi unghi DAE.
Cele patru punct e
P, Q, R, S sînt situat e pe acelaşi cerc. Mai depar te, MPS .............. ..............
înscris este egal cu jumătatea unghi ului la centru coresp
= MAC (ungh iul
.............. unzător aceluiaşi arc)
.............. .............. ..............
şi MAE = MQS. Prin urmar e, MPS = MQS.
Cele patru punct e M, P, Q, S
se află, de aseme nea, pe acelaşi cerc, care coinci de cu cel
al puncte lor P,Q,R ,S.
Cu alte cuvint e, acest din urmă cerc trece şi prin punct
ul M.
107. Fie ABCD un patrul ater arbitr ar (fig. 360); E punct ul
al prelun girilor laturil or AD şi BC; F punct ul de interse de intersecţie
cţie al prelun girilo r
laturil or AB şi CD; EM şi FM bisect oarele unghi urilor
din E şi din F; G, H.
](, L puncte le lor de intersecţie cu laturil e patrul ateru
lui. Consid erînd tri-
............. ,..........__ .............. .............. ..............
unghiurileEAMşiEMC, putem scrieA EG =DA
.............
M - AMG; BEC = CMII -
-MCB . DE(oarece EG este bisect oarea unghi ului din E, .............. ..............
.............. ..............
avem Al!.'G = BEC,.
.............. ..............
adică DAM - AMC = CMII - .VJ.CB, de unde
.............. .............. .............. ..............
DAM +MC B=AM G+CM JI. (1)
Tot astfel, din triung hiuril e FAM şi FMC, găsim lil<J\. .............. ..............
.............. .............. .............. = AML -
.............. .............. .............. .............. ..............
- MAB ; CFK =HC' M-CM K, de unde AML -MAB =HC M-CM K sau
.............. .............. .............. . ..............
MAB +
JJCM = A.ML + CMK. (2,
o

Fig. 360 Fig. 361

Adunî nd memb ru cu memb ru (2), obţinem egalităţile (1) şi

.............. .............. ..............

Pînă
BAD BCD = GML +HMK = 2GML.
.............. /'-..
+ (3)
aici, am presup us că patrul aterul ABCD este arbitr ar.
Dacă luăm
.............. ..............
acum un patrul ater ABCD inscri ptibil, atunci BAD
..............
+ BCD = 1800, astfel
că, din egalit atea (3), rezultă GML = 90°.
 2!l3
PROBLEMELE LA CARTE A A DOUA

diago nalel or AC şi BD
Fie, mai depa rte, P punc tul de intersecţie al
Q şi R punc tele de intersecţie
.ale patru lateru lui arbit rar ABC D (fig. 361), (pres upun em, pentr u
diago nalel e AC şi BD
ale bisec toare i ungh iului din E cu
şi DP; acelaşi raţio­
entel e AP
a lixa ideile , că punc tele Q şi R sînt pe segm punc te ar fi situa te pe
acest e
name nt s-ar putea aplic a şi în cazul în care ......,__, ......,__,
ghiur ile AEQ......,__, şi BER , găsim AEQ = DAC -
entel e BP
segm......,__, şi CP). Din triun ......,__, ......,__,
......,__, ......,__,
= DBC - P RQ. Deoa rece EQ este bisec toare a
- AQE = DAC - PQR ; BEQ ......,__, ......,__, ......,__, ......,__, ......,__, ......,__,
- PQR = DBC - PRQ ,
ungh iului din E, avem AEQ = BEQ sau DAC
de unde
......,__, ......,__, ......,__, ......,__,
DAC - DBC = PQR - PRQ . I (4)
......,__, ......,__,
iptib il, avem DAC = DBC şi egali -
Dacă patru later ul ABC D este inscr
......,__, ......,__,
ne arată că triun ghiul PQR
tatea (4) ne dă PQR = PRQ . Această egali tate perpendiculară pc QR, deci
este isoscel. Deci, bisec toare a ungh iului QP R este
adică cu bisec toare a ungh iu-
bisec toare a ungh iului CP D este paralelă cu QR,
lui din E.
afirmaţii, ea admi te două
Deo·a rece teote ma demonstrată ·cupri nde două
recip roce: ngirile laturilor unui
1° Dacă bisectoarele unghiuril.or formate de prelu iptibi l.
patru lateru l este inscr
patrulater oarecare sînt perpendiculare,
ei teore me rezul tă din
Vala bilita tea acest ......,__, ......,__,
tatea (3) : dacă GML = 90°, avem
egali......,__, BAD +
+ BCD = 180°.
2° Dacă bisectoarea unuia dintre unghiurile
formate de prelungirile laturilor unui patrulater
oarecare este paralelă cu bisectoarea unuia dintre
unghiurile formate de diagonalele acestuia, pa•
trula terul este inscr iptibi l.
În adevăr, dacă dreap ta QR este paralelă
cu bisec toare a ungh iului CP D, ea este perpe n-
diculară pe bisec toare a ungh iului
QP R. Prin
triun
urma re, ......,__, ghiul PQR este isosc el, deoar ece
......,__,
PQR = PRQ . Din egali tatea (4), rezultă că
......,__, ......,__,
DAC = D BC, deci punc tele A , B, C, D sînt
situa te pe acelaşi cerc.
107 bis. Să presu pune m că una dintr e Fig. 362
drept ele date, AB, taie prim ul cerc în punc tele
A şi B, iar pe al doile a în punc tele A' şi B'; în punc tele.C şi D, C' şi D'
a doua dreaptă dată CD le intersectează respe ctiv
hea de coard e (AC, BD). „ (1'-),
(fig. 362). În prim ul cerc putem consi dera fie perec
astfe l, în al doile a cerc, pere-
fie perec hea de coard e (AD , BC)„ . (~); tot
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALB PROBLEMELOR
294

chea de coarde (A'C', B'D') ... (ex') sau perechea de coarde (A'D' . B'C') ... (W)-
Alegînd o pereche de coarde din primul cerc şi o pereche de coarde din al
doilea, obţinem patru combinaţii: (cx, ex'); (ex,~');(~, ex' ) ;(~,~').
Să considerăm, de exemplu , prima combinaţie de coarde (ex,
ex'), adică.
(AC, B D), (A'C', B' D') şi fie P, Q, R , S , punctele de intersecţie ale coar-
delor din prima pereche cu coardele din a doua pereche. Triunghi urile PAAr ~ ~
~

şi SDD' au cîte două unghiuri egale (PAA' = 180° - BAC = SDD';

/""'.... /""'.... /""'....
PA'A= B'A'C'= SD'D). Prin urmare, ele au şi al treilea unghi egal :
/""'.... /""'.....
RPQ A RSQ, deci punctele P, Q, R, S, sînt pe acelaşi cerc.
ln mod analog, vom obţine încă trei grupe asemănătoare de cîte patru
puncte, astfel încît punctele fiecărei grupe sînt situate pe acel aşi cerc (în
fig. 362, fiecare dintre cele patru grupe este marc;;tă în acelaşi fel).
108. Fie perpendi cularele pe dreptele MA , MB, MC duse respectiv din
punctele A, B, C şi concuren te într-un punpt M'. Segment ul MM' se vede diu
fiecare punct A, B, C sub un unghi drept şi este, deci. diametru l cercului
circumsc ris. Locul geometr ic al punctelo r M este cercul circumsc ris .
109. Presupun em că latura AB a paralelo gramulu i este fixă (fig. 269).
În acest caz, rămîne fix şi punctu I O, mijlocul laturii Ali. Punctele E, L, N, P
şi R descriu cercuri cu centrul în punctul O, deoarece segment
ele OE=
, OI+ IR=
= - AD , OL= Ol - LI= AD - OA, ON = OP= OA, OR=
2
= AD + DI= AD + OA îşi păstrează mărimea constantă. Punctele K, M, Q,
şi S descriu cercuri egale cu cel descris de punctul E, deoarece
segment ele
KE = EM şi QE = ES îşi păstrează mărimea constant ă şi sensul (ex. 47).
UO. Fie O şi O' centrele celor două cercuri (fig. 3G3); D al doilea lor-
ie r 00' şi BD; E~
punct de intersecţie; M punctul de intersecţ al dreptelo
F, N, P picioarel e perpendi cularelo r duse din punctele O, O', M, D pe dreapta
AB. Poziţia punctelo r E şi F, care sînt mij-
loacele segment elor AB şi BC pe dreapta
AB nu depinde de alegerea cercurilo r. Cercu-·
• rile fiind egale, punctul M este mijlocul
segment ului 00', deci (ex. 35) punctul N
este mijlocul segment ului EF. Aşadar, pozi-
{' ţia punctulu i N pe dreapta AB este, şi ea,
~-~---'~1-=---;----p independentă de alegerea cercurilo
r. În sfîr-
şit , punctul M este mijlocul segment ului
BD, deci N este mijlocul segment ului BP.
Fig. 363 De aici rezultă că şi poziţia punctulu i P pe
dreapta AB este independentă de raza cercu-
rilor, iar locul geometri c al punctelo r D este dreapta care trece prin acest
punct P şi este perpendiculară pe AB.
lll. Fie XX', YY' dreptele perpendi culare date (fig. 364), AM şi BM
paralelel e respectiv e la XX' şi YY', iar C mijlocul segment ului AB. Punctele ~
~
.
O, A, B şi M sînt situate pe cercul cu centrul în C, de unde AMO= ABO =
= 45°. Prin urmare, dat fiind că dreapta AM rămîne paralelă cu XX', rezultă
 PROBLEMELE LA CARTEA A DOUA 295

că punctul M se află pe dreapta paralelă cu bisectoarea unghiului format

de XX' şi YY' şi care trece prin O. Deoarece OM -<.AB (OM este coardă,
iar AB diametru în acelaşi cerc), locul geometric al punctelor M va fi un
segment al acestei drepte, avînd lungimea 2AB şi mijlocul în O.
y

Fig. 36'1 .Fig. 365 -

112. Fie A şi B punctele date (fig. 365), C punctul de contact al cercu-

rilor, M punctul de intersecţie al tangentei în C cu dreapta AB. Din egalităţile
MA= MC, MB= MC, rezultă MC =const şi locul geometric al punctelor
C este cercul de diametru AB.
113. Fie OX, OY dreptele date (fig. 366), ABC un triunghi dreptunghic
invariabil. Punctele O, A, B şi C sînt situate pe cercul cu centrul în M, mij 10-
............. .............
eul segmentulu i AB. Prin urmare, COX = CAB şi OC-<.AB. Locul geometric
al punctelor C este un segment de dreaptă, avînd lungimea 2AB, care for-
. .............
mează cu OX un unghi egal cu CAB şi al cărui mijloc este punctul O. .
114. Dreptele pe care primul cerc dat
taie coarde de lungime dată sînt tangente la Y
acelaşi cerc concentric cu primul cerc dat. A- A
celaşi lucru este valabil şi pentru al doilea
cerc dat. Problema se reduce la construirea
tangentei comune la aceste două noi cercuri.
115. 1° Laturile triunghiulu i căutat
ABC, înscris în cercul dat cu centrul în O, O X
trebuie să fie respectiv par~lele cu laturile
unui triunghi dat A 0 B 0 C0 . ln acest caz, un-
ghiurile triunghiulu i ABC vor fi respectiv Fig. 366
egale cu unghiurile triunghiulu i A B C
0 0 0 .
Deci, unghiurile la centru BOC, COA şi AOB vor fi egale cu dublul unghiu-
rilor aceluiaşi triunghi. Raza OA' a cercului dat, perpendiculară pe latura
BC, va fi perpendiculară şi pe B 0 C0 .
De aici rezultă următoarea construcţie. Construim raza OA', perpendi-
............. .............
culară pe B 0C0 , şi unghiurile A'OB = A'OC, egale cu unghiul B 0 A 0 C0 • Deter-
minăm astfel vîrfurile B şi C ale triunghiulu i căutat. Aflarea vîrfului A nu
prezintă dificultăţi.

,
296
-
' SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Deoarece raza OA' , perpendiculară pe B 0C0 , poate avea două sensuri

opuse, problema are două solu ţii.
2° Dacă laturile AB şi AC ale triunghiu lui căutat ABC ' fig. 367) sînt
respectiv paralele cu două drepte date, latura BC subîntind e arce cuprinzîn d
unghiuri respectiv egale cu unghiurile dintre cele două drepte date. Deoarece
la unghiuri înscrise egale (sau suplemen tare) corespund coarde egale , rezultă că ,
dacă ducem prin punctul arbitrar A 0 al cercului coardele A 0 B 0 şi
A 0C 0 ,
paralele cu dreptele date, vom obţine coarda B 0 C 0 egală cu latura căutată BC.

l•'ig. 368

Aşadar, rămîne ca, prin punctul dat P, să ducem o coardă egală cu B 0C0 •
Pentru aceasta, construim un cerc concentric cu cel dat şi tangent la dreapta
B 0C 0 şi ducem tangentele la acest cerc din punctul P. Problema are cel
mult două soluţii (triunghiu rile ABC şi A' B'C' din fig. 367).
116. Fie punctele A şi B, situate de o parte şi de alta a dreptei date şi fie
............. .............
M punctul căutat (fig. 368). Deoarece AMx = 2BMy , dreapta MB este bisec-
toarea unghiului format de dreptele xy şi AM. Prin urmare , există un cerc cu
centrul în B, tangent la cele două drepte xy şi AM. Construin d acest cerc
(raza sa este egală cu distanţa punctului B la dreapta dată) şi ducînd la el
tangenta din punctul A, obţinem punctul căutat M. A doua tangentă din
.............
punctul A la acelaşi cerc determină punctul M', pentru care avem AM' y =
/""'-... ............. .............
= AM'N + NM'y =2BM'x.
Dacă punctele date A şi B' ar fi de aceeaşi parte a dreptei xy, am
înlocui punctul B' cu simetricu l lui B şi am efectua aceeaşi construcţie.
117. P r im a s o 1 u ţ ie. Fie ABCDE pentagonu l căutat (fig. 369)
ş i fie a, b, c, d, e mijloacele laturilor sale. Ducînd diagonala BE , descom-
punem pentagonu l căutat în triunghiu l ABE şi în patrulate rul BCDE. Mij-
locul f al diagonale i BE poate fi construit ca al patrulea vîrf al paralelo-
gramului (ex . 36) avînd ca vîrfuri punctele c, d, b şi ca diagonală segmentu l db.
Triunghiu l ABE poate fi acum construit, ducînd prin vîrfurile triunghiu lui
aef drepte paralele cu laturile sale. Cunoscînd vîrfurile B şi E , construim
uşor vîrfurile C şi D.
 PltOBLEMELE LA CARTEA A DOUA
297

În mod analog se rezolvă proble ma în cazul unui poligo n cu

oarecar e impar de laturi (numai că, în locul unui singur patrul un număr
mai multe) . ater, vom avea
Fie a~um a, b, c, d , e, f mijloa cele laturil or exagon ului căutat
(fig. 370). ln aceste condiţii mijloc ul g al diagon alei BE trebuie ABC DEF
, în primul
rind, să fie al patrule a vîrf al paralel ogram ului avînd ca vîrfuri
b, c, d şi ca diagonală pe bd, iar în al doilea rînd, să fie un puncte le
vîrf al parale -
logram ului avînd ca vîrfuri puncte le a, e, f şi ca diagonală
pe ae. Însă

8
Fig. 369 Fig. 370

aceste două paralel ograme vor avea '!a al patrule a vîrf, în

genera l, puncte
diferite , astfel încît proble ma nu va avea soluţie. Dacă însă
al patrule a vîrf
al paralel ogram ului avînd ca vîrfuri puncte le b. c, d şi ca
diagonală pe
bd coincid e cu al patrule a vîrf al paralel ogram ului avînd ca vîrfuri
puncte le
a, e, f şi ca diagonală pe ae, atunci '!nul dintre vîrfuri le poligo
nului căutat,
să zicem A, poate fi ales după voie. In adevăr, să
luăm un punct arbitra r A
şi să constru im puncte le B, F, E, astfel ca Aa
= aB, Af = fF, F e = eE.
Mijloc ul celei de a patra laturi BE a patrula terului BAFE va
fi al patrule a
vîrf al paralel ogram ului afeg (ex. 36), adică punctu l g. Mai depart
e, constru im
puncte le C şi D, astfel ca Ed= dD, Bb = bC şi ne vom convin
ge că mijlo-
cul celei de a patra laturi CD a patrula terului va fi al patrule
a vîrf c al
paralel ogramu lui bgdc. Aşadar, exagon ul ABCD EF satisfa ce
condiţia pusă.
Situaţia este analogă şi în cazul unui poligon cu
un număr par oarecar e
de laturi (numa i că, în locul a două paralel ograme , vom avea
mai multe) .
A d o u a s o 1 u ţ i e. Să presup unem, din nou, că trebuie constru
pentag on avînd mijloac ele laturil or în puncte le a, b, c, d, e (fig. it un
369). Luăm
un punct arbitra r A' şi constru im punctu l B', simetr icul lui
A' în raport
cu a; punctu l C', simetr icul lui B' în raport cu b; punctu l
D', simetr icul
lui C' în raport cu c; punctu l E', simetr icul lui D' în raport
cu d, şi, în
sfîrşit, punctu l A", simetr icul lui E' în raport
cu e. Deoare ce, în şirul
AA', BB', CC', DD"', EE', AA ", fiecare perech e de segmen
te consec utive
sînt egale, paralel e şi de sens contra r, segmen tele AA' şi AA"
sînt egale,
pe aceeaşi dreaptă şi de sensuri contrar e. Deci, punctu l A
este mijloc ul
segmen tului A' A". Cunosc înd vîrful A, putem constru i şi celelal
te vîrfuri .
Tot astfel se rezolvă proble ma şi în cazul unui număr impar
de laturi. arbitra r
 SOLUŢIILI! l!XJIRCIŢIJLOR ŞI ALE PROBEl!MELOR

Să pre sup un em acu

m că există un exa go n oar
av tnd mi jlo ace le lat uri ecare AB CD EF (fig. 37
lor în pu nc tel e a, b, c, 0).
precedentă, obţinem un şir de d, e,
seg me nte AA ', BB ', CC
f. Re pe ttn d construcţia
AA •, un de fiecare per ech ', DD ', EE ', FF
e
sens co ntr ar. De aic i rez de seg me nte conae~utive stn t ega le, par ale le şi ',
ultă că seg me nte le de
dreaptă ti d& acelaş AA ' şi AA 11 sîn t ega le,
i sen s, ast fel tnc tt pe aceeaşi
pu nc tul
ace , de ase me nea , condiţ A' coincide cu A şi exago-
nu l A' B'C ' D'E' F' sat isf 11

cel puţin un exa go n car ia pusă . Aşadar,

e sat isf ace condiţiile pro dacă există
pla n po ate fi lua t ca vtr ble me i, orice pu nc t A'
f al exa go nu lui căutat şi din
de soluţii (care se obţin pro ble ma are o inf ini tat
dir ect ) . e
cu m s-a arl tat ma i sus
o
Deci, dacii la an um itl
alegere a pu nc tul ui A' ,
·
pu nc tul A 11 , co nst rui t
, nu coincide cu A' , pro
~u~ . ble ma nu are , în gen era
l,
• Situaţia est e analog •
ii to caz ul un ui poligon
de lat uri . cu un nu mi ir oar eca re
11 8. Sii sup un em un a
din tre lat uri le nep ara lel
AB CD1 (fig. 48) un ei tra e AB ale tra pe zu lui
nslaţii, definită ca
BC ; lat ura AB va ocu pa mărime şi ca sens
poziţia D1C: Io aceste de seg me ntu l
CD1 D1 car e se construie -condiţii , obţinem tri un
şte uşor după cel e gh iul
se completează uşor pe ntr tre i lat uri . Tr iun gh iul co
u a găsi tra pe zu l căutat nst rui t
. ·
Fie da te acu m latW'ile
clu tat AB CD şi un gh iul pa tru lat eru lui
ril e lat uri lor AB şi CD din tre pre lun gir -
.
bu ie să aşezăm, înt re cer ln ace st caz , tre -
în extremitlţile A şi B cur ile cu cen tre le
ale lat uri i da te AB
şi de raz e ega le cu
AD şi BC (fig. 371), seg
mentu l CD, av tnd mărime -
ace ast a din urmă fiin d a şi direcţia da te,
det
gh iul ~ din tre AB şi DC erminată de un -
io'ig . 371 are cel mu lt do ul soluţii (ex . 75) . Pro ble ma
(A BC D şi AB C' D' ,
fig. 371).
· 11 9. Fie DE dre ap ta
ast fel că BD = CE. Efe cli uta tl (fig. 372),
ctuăm cu segmen-
tul DE o translaţie , def
ini
ca sens de seg me ntu l EC tli ca mărime şi
.
ocu pa atu nc i poziţia KC. Se gm ent ul DE va
Avem BD = CE =
= KD . Dr eap ta BK for
mea
cu dre pte le AB şi .DK ză un gh iur i egale
acelaşi luc ru, cu AC
sau , ceea ce est e
. De aic i se deduce uşor
că dre ap ta BK est e
par
bis ect oar ele un gh iul ui alefă cu un a din tre
Fig . 372
din A. Aj un gem la
următoarea constr
Pr in pu nc tul C, du cem ucţie:
dre ap ta CX , avJ nd direcţ
pu nc tul B dre pte pa ral ele ia dată. Du cîn d pri
cu bis ect oar ele un gh iur ilo n
K fi K' ; du ctn d dre pte r din A, obţinem pu nc tel
e
le DK şi D' K' , paralel&
şi D' ; Pr in _D şi D' cu AC , găsim pu nc tel e
, du cem dre pte pa ral ele D
cu CX .
 PROBLEMELE LA CARTEA A DOUA
299

120. Fie XX' şi YY' dreptele date, iar A punctul dat (fig. 373). Notăm
cu M 0 N 0 o perpendicul ară comună arbitrară la dreptele date şi considerăm
perechea de arce care formează locul geometric al punctelor din care segmentu l
M 0 N 0 se vede sub un unghi dat. Perpendic ulara comună căutată se poate

X'

Fig. 373
obţine din M 0 N 0 , printr-o translaţie în direcţia dreptelor date . În a6est caz,
şi punctul A se obţine, prin aceeaşi transl aţie, d intr-un punct oarecare al
locului
geometric considera t mai sus. Pentru a determina acest punct (pot fi şi mai
multe), este suficient să ducem prin punctul A o dreaptă paralelă cu cele date.
De aici rezultă următoarea construcţie. Ducem o perpendiculară arbi-
trară M 0 N 0 la dreptele .date şi două arce M A A N şi M A A~N , avînd
0 2 1 0 0 3
extremităţile în punctele M şi N şi cuprinzîn d unghiul dat. Prin punctul
0
0 0 A,
ducem o dreaptă paralelă cu cele date. Perpendic ularele comune căutate
M 1 Nu M 2N 2 , M 3 N 8 , M 4N 4 sînt i-ituate la distanţe de M N , egale 'respectiv
0 0
cu AA 11 AA 2 , AA 3 , AA4 •
Numărul maxim de soluţii este patru.
121. Fie D dreapta dată (fig. 374) . Deplasăm punctul Q după segmentu l
IK (a cărui lungime şi al cărui sens sînt cunoscute ) ; obţinem punctul R.
............... ...............
Deoarece, ;itunci, dreapta IQ este paralelă cu KR, vom avea PKR= PMQ
şi punctul K se află pe arcul cu extremităţile în punctele P şi R
şi cuprin-

~---~~....,,,.::.+~~~'*'~D A

Fit .. 374 Fig. 375

zînd un unghi egal cu cel cuprins de arcul dat PMQ. După ce am construit
acest arc (arcul PKR ), obţinem punctul K, ca intersecţia arcului cu dreapta
D. Din punctul K, purtăm pe dreapta dată un segment egal cu cel dat.
Problema are cel mult două soluţii.
121 bis. Fie P şi Q punctele date (fig. 375), D dreapta dată , L mijlocul
dat al segmentu lui căutat IK, M punctul căutat al cercului. C9nstruim , pe
 :300 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

prelu ngire a segm entul ui PL, punc tul R, astfe

l ca PL = LR. Deoarece triun -
ghiu rile PLK şi RLI sînt egale , avem PKL "" /'-..
RI este paralelă cu PK. Prin urma re, ungh iul = RIL, astfe l incit drea pta
lui PMQ şi are acelaşi sens. Punc tul I se QIR este suple ment ul ungh iu-
află pe arcul cu extremităţile
punc tele Q şi R şi cupr inzîn d ungh iul suple în
ment ar celui cupr ins de arcul dat
J PMQ ). Al doile a punc t de intersecţie J'
1

al cercu lui QI R cu dreap la D dă a doua

soluţie, punc tul M'.
122. Să presu pune m că latur ile pă­
tratu lui căutat PQR S (sau prelu ngiri le
lor) trec succe siv prin punc tele date A,
B, C, D (fig. 316). Vîrfu l P, în care se
intersectează latur ile ce trec prin
punc -
tele A şi B, se află pe un cerc avîn d
ca diam etru pe AB. Tot astfe l, vîrfu l R,
în care se intersectează latur ile ce trec
prin punc tele C şi D, se află pe un cerc
avîn d ca diam etru pe CD. Diag onala P R
f) taie în părţi egale ungh iurile din P şi
Fig . 376 din R, drep t care ea taie în părţi egale
unul dintr e arcel e AB şi unul dintr e arcel e
CD. Daeă această diagonală intersectează
prim
a l doile a în punc tul N, arcel e AM şi CN sînt ul cerc în punc tul M, iar pe
acest e arce au, după cum reies e din figur fieca re de cîl~ un sfert de cerc;
ă, acelaşi sens. In felul acest a, se
-0.etermină poziţia punc telor M şi
N, deci şi a vîrfu rilor P şi R, şi pătratul
poat e fi cons truit. Vom obţine o a doua
sol~ţie, înloc uind punc tele M şi
N prin punc tele M' şi N', diam etral opus e
ce-
lor dintî i (pătratul P' Q' R' S' din fig. 376).
Am presu pus pînă acum că una dintr e
perec hile de latur i opus e ale pătratului
trec
prin punc tele A şi C, iar cealaltă, prin punc
-
tele B şi D. Vom obţine încă două soluţ
ii,
presu punî nd că o perec he de latur i opus e
trec
prin A şi D, iar a doua prin B 1111 C.
Se
poat e arăta că diago nalel e acest or pătrate
se
-obţin unin d punc tele M şi N' sau
M' şi N (în
figură, acest e două pătrate nu sînt
repre zen-
tate) . În sfîrşit, obţinem o a treia perec he
de
-soluţii, presu punî nd că două
latur i opus e ale
pătratului trec prin A şi B, iar
celel alte două Fig. 377
prin C şi D. Pent ru cons truir ea acest or două
pătrate, ar trebu i să recur gem
la alte cercu ri auxi liare .
Dacă, în construcţia noastră iniţi
ală,
-tul N (fig. 377), atun ci pute m alege ca diago punc tul M coinc ide cu pune -
nală orice dreaptă trecî nd prin
1)
Deoar ece ungh iurile PMQ şi QIR au acelaş
arce eu extremităţile în punct ele Q şi R i sens, rezultă că, dintr e cele două
şi cupri nzînd ungh iul dat, va
unul singu r. trebu i s(t alege m
 PROBU!MBU! LA CARTl!A A
DOUA
301
pun ctu l M, car e coincide cu
N, şi vom ave a o infi nita te
rece pun ctel e A şi C se află, de soluţii. Deoa-
căutat, acelaşi luc ru este
în ace st caz , pe latu ri opuse
val abi l şi pen tru pun ctel e B şi ale pătratului
căutat (ind ifer ent care) D, cen trul pătratului
este pun ctu l de intersecţie ale
mij loa cele seg men telo r AC şi dre pte lor care trec pri n
BD
aic i rezultă că locul geo met ric şi sîn t par alel e cu latu rile pătratului. De
mij loa cele seg men telo r AC şi al cen trel or pătratelor este un
BD sîn t pun cte dia me tral opu cerc în car e
123 . Fie A./J =a ; BC = b; CD se.
late rul ui; AC = e una din tre dia = c; DA== d laturii& dat
gon alel e sale (fig. 378). Dacă măr e ale pat ru-
lui din vîrf ul B este com ple t imea ung hiu -
arbi
ung hiu l B variază, toa te val oril trară, dia gon ala e ia, cîn d
e satisfăctnd condiţia · 0

uad e (1)

Pen tru ca pat rul ate rul sl exi

pos ibil e ale ung hiu lui B, este ste pen tru toa te val oril e
nec esa r ca triu ngh iul AC D,
cu latu rile c, d, e să exi ste 6
sati sfac inegalităţile (1); acepen tru toa te val oril e lui BJ-8re
astă condiţie este şi sufi Fig. 378
Pen tru existenţa triu ngh iulu i cientă.
AC D, eşte nec esa r şi suf icie nt
1) c + d ~ e, pen tru toa te val oril e ca
con side rate ale lui e, iar pen
ace asta este necesar şi suf icie nt
ca c + d ~ e2 , adică tru

2) Ic - d I -<. e pen tru toa (2)

este nec esa r şi suf icie nt ca Ic te val oril e con side rate ale lui e, pen tru car e
- d I <. e , adi
1 că
Ic - d I <. I a - b I·
Aşadar,
(3)
latu rile pat rula teru lui•treb uie
să satisfacă condiţiile
(2)
com ple t arb itra r, treb uie satisfăc ~i (3).
Pen tru ca şi ung hiu l D să fie
afară de ace asta , condiţii ute, în
le
Verificarea acestor inegalităţi şianaloge a + b~c +
a celo rlal te duce la relaţiile a b I <. Ic - d I·
d; I a -
la - bj = jc - dl, adică sau + b= c + d;
prim ul caz, pat rula teru l va fi la a= c; b = d, sau la a= d; b = c. In
un paralelogram, în al doi lea,
rom boid (compară cu pro bi.
384). un aşa-numit
 CARTEA A TREIA

ASEMlNAREA

EXIWCIŢJJU~· LA CAPITOLUL I (p. 92)

124. Fie X'X" şi Y'Y" dreptele pe care se iau segmentele AM şi BN

(fig. 379); M 1 şi N 1 cite o poziţie oarecare determinată a punctelor M şi N.
Ducem prin punctele A şi B drepte respectiv paralele cu cele două direcţii
date; fie O punctul lor de intersecţie. Ducem
dreptele OX şi OY, respectiv paralele cu
X'X" şi Y'Y". Obţinem patru paralelo-
grame AOPM, AOP1M1 , BOQNşi BOQ1N 1.
Avem AM1 = OP1, AM=OP, BN1=0Q1,
BN = OQ. Fie C1 punctul de intersecţie al
dreptelor M 1P 1 ş i N 1 Q1 . Dacă Ceste punctul
~""'----,.!,,...--,1'.;:----Y de intersecţie al dFeptei MP cu dreapta OC1 ,
avem OC: OC1=0P: OP1 =0Q: OQ1 • Deci,
_..,__ _,......__,~-----Y'' dreapta Q.C este paralel~ cu Q1C1 şi cu OB,
deci C esle un punct al locului geometric
căutat. Aşadar, locul geometric căutat este
dreapta OC1 •
125. Fie AB şi AC cele două coarde (fig. 380), PQ diametrul perpen-
dicular pe BC, X şi Y punctele de intersecţie ale dreptelor AB şi AC cu
......... ......... .............. ..............
PQ. În acest caz, BQ = CQ , deci , BAQ = CAQ. Aşadar, dreapta AQ este
bisectoarea unghiului exterior din vîrful A al triunghiului AXY. Prin ur-
mare, dreapta AP , perpendiculară pe AQ , este bisectoarea unghiului A din
acelaşi triunghi, de unde rezultă că punctele P şi Q împart y
armonic segmentul XY (115, Obs.). p
126. Să considerăm punctele M' pentru care
AM' :M' B =m' >m. Dacăm>1, punctele C' şi D' ale dreptei
AB, care împart segmentul AB în raportul m', sînt inte-
rioare segmentului CD , unde C şi D sînt punctele care
împart segmentul AB în raportul m (109, 110) , deci şi locul '
geometric al punctelor M', adică cercul avînd ca dia.,metru
pe C' D' este .situat în interiorul cercului construit pe CD Fig. 380
ca diametru . Aşadar , toate punctele M' pentru care
AM' : M' B > m > 1 se află în interiorul acestui din urmă cerc.
Analog, dacă m < 1, toate aceste puncte M' sînt exterioare acelu-
iaşi cerc. .
127. Să presupunem că trebuie găsit punctul ale cărui distanţe la vîrfu-
rile A, B şi C ale triunghiului ABC (fig . .381) să fie proporţionale cu nume-
 CARTl!A A TREIA. CAPITOLUL II 303

rele l, m şi n. Locul geometri c al punctelo r ale căror distanţe la punctele A

şi B sînt în raportul l : m este un cerc cu centrul pe dreapta
AB. Tot astfel,
locul geometri c al punctelo r ale căror distanţe la vîrfurile B şi C sînt în rapor-
tul m : n este un cerc cu centrul pe dreapta BC. Punctele căutate vor fi punc-
tele comune celor două cercuri.
După cum cele două cercuri sînt secante, tangente sau nu
au puncte
două soluţii, una singură sau nici una (compară cu
eomune, problem a are
prob I. 368).
Să presupun em că problem a are două soluţii şi că U este unul
dintre
punctele căutate. Să consider ăm punctul V care, împreună cu U, împarte ar-
s. monic diametru l QUP al cercului cir- ·
cumscris triunghi ului. Conform nr.116

Fig. 381 Fig. 382

Cor„ avem AU: AV = BU: BV =CU: CV, astfel că V este al doilea

punct căutal.
128. Fie MP : PM' = m (fig. 382). Prin al doilea punct de intersec-
ţie B al cercurilo r, ducem o secantă NN' şi determin am pe ea
punctul Q
pentru care 1\'Q : QN' = m. Astfel, dreapta MN este paralelă cu M' N',
(ex. 65), deci PQ este paralelă cu MN. Patrulat erul ABQP este inscripti bil,
<leoarece unghiuri le sale sînt egale cu ale lui ABNM. Prin urmare, punctul P,
oricare ar fi poziţia secantei MM', este situat pe acelaşi cerc cu cele trei
puncte fixe A, B şi Q. Deoarece secanta AM
poate avea orice direcţie, locul geometri c al punc-
telor P va fi întreg cercul ABQ.

EXERCIŢilLE LA CAPITO LUL II (p. 96)

129. Fie ABCD un trapez, P punctul de in-

tersecţie al diagonal elor, EF o dreaptă care trece Fig. 383
prin P şi este paralelă cu bazele (fig. 383). Deoarece
dreapta EP este paralelă cu AB, triunghi urile ABD şi EPD sînt asemene a,
deci EP : AB = ED : AD. La fel, din asemănarea triunghi urilor ABC şi
PFC, găsim PF : AB =FC : BC. Însă, deoarece dreptele AB, CD şi EF
sînt paralele, segment ele sînt proporţionale: AD : ED= BC : FC. Din cele
trei proporţii de mai sus rezultă că EP : AB = PF : AB, de unde EP = PF.
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

130. Fie EF o dreaptă paralelă cu bazele trapezul ui ABC D , fi,[ punctul

ei de intersecţie cu diagonal a BC (fie. 384). Din asemănarea triunghi urilor
EMC şi ABC, avem EM: AB = EC: A C= n: (m n). La fe l , + din
asemănar ea triunghi urilor MFB şi CDB , avem JIF: CD= BF: BD =
= m: (m + n). De aici, găsim EF = EM +
MF = m · GD ...1.. n· A B .
m -I /1

Dacă E este mijlo-

cul lui AC,avem m : n =
=1, şi EF = _!_ (AB
2.
+
+
CD) (compară cu
ex . 34).
131. Fie G punctul
de concurenţă al media-
nelor AD şi BE în tri-
unghiul ABC (fig. 385) ;
A 0 , B 0 , C0 , D 0 , G0 pi-
Fig. 384 . Fig. 385 cioarelep erpendic ularelor
duse din punctele A, B ,
C, D, G pe dreapta dată . Deoarece BD= DC şi AG : GD = 2 : 1, rezultă că ,
potrivit ex . 130 , avem DD 0 = .!.. (BB0 +
CC0 ); GG0 = _!_ (AA 0 2DD 0 ) , de
3
+
2
unde GG 0 .....: _!_ (AA 0
3
+ BB0 + CC0 ) .
132. Din asemănarea triunghi urilor BEF şi DEA (fig. 386), avem
EF: AE = BE : DE; din asemănarea triunghi urilor AEB şi GED , av em
AE: EG = BE: DE. De aici , EF: AE = JJ c
=AE:E G. ~ll
133. Fie BAC unghiul dat (fig. 387); '/"
B 0C0 şi BC două secante de direcţie dată , M 0 ~
punctul care împarte segment ul B 0 C0 în -~
raportul dat, M punctul de intersecţie al A IJ
dreptelo r AM0 şi BC. Deoarece dreptele Fig. 386
duse din punctul A taie pe dreptele para-
lele B 0C0 ş i BC segmente proporţionale , avem B 0M 0 : C0 M 0 = BM : CM ,
astfel că M este un punct al locului geom etric căutat. Locul geometri c al
punctelo r M este dreapt a AM 0 •
134. Fie M unul dintre punct ele din care cercurile O şi O' (fig. 388)
se văd sub unghiuri le egale AM B ş i A ' MB'. Deoarece tangentele duse la un
cerc dintr-un punct formează unghiuri egale cu dreapta care uneşte acest
punct cu centrul cercului (92), rezultă că unghiuri le AMO şi A'MO' sînt egale,
deci triunghi urile dreptung hice AMO şi A 'MO' sînt a semenea . Din asemă­
narea acest or triunghi uri , obţinem MO : 1V!O' = AO : A ' O'. În consecinţă,
punctul .M aparţine cercului C, care est e locul geometri c al punctelor avînd
raportul dis tanţ elor la punctele O şi O' egal cu raportul razelor cercurilo r
da te (116) . Reciproc , orice punct a l cercului C satisface condiţia cerută,
uşor de aceasta ,
dacă el este exterior celor două cercuri date. Ne convinge m
, r eluînd aceleaşi ra ţionamente în sens invers .
 CARTEA A TREIA. CAPITOLUL III
305

Fie cele două cercur i date, de raze R şi R' (R > R'),

aşezate unul în
exteri orul celuil alt. Pentru punct ele cercul ui C, raport
ul distanţelor lor
la puncte le O şi O' este egal cu R : R' > 1. Deoar ece,
pentru puncte le cer-
cului O, acelaşi raport este qiai mic decît R : R', iar
pentru puncte le cercu-
lui O', mai mare decît R : R', rezultă (confo rm celor
arătate în soluţia
ex. 126) că toate puncte le celui mai mare dintre cercur
ile date sînt exteri oare
c

Fig. 387 Fi.g 388

cercul ui C, pe cînd toate puncte le cercul ui mai mic,

sînt interio are lui C.
Întruc ît cele două cercur i date sînt exteri oare, însea
mnă că cercul C este
exteri or faţă de ele. De aceea, în acest caz , locul geome
este cercul C. tric al puncte lor M
Dacă cele două cercur i date sînt secant e (sau
tangen te exteri m), cercul C
trece, în virtut ea definiţiei saie, prin puncte le de interse
cţie ale cercur ilor
date (sau este tange nt cu ele în punct ul lor de contac
t) şi locul geome tric al
punct elor M va fi partea din cercul C situată în exteri
orul cercur ilor date.
În sfîrşit , dacă cercur ile date sînt interio are unul faţă
tangen te interio r), atunc i, eviden t, puncte le M nu există. de celălalt (sau
Dacă cercur ile date sînt egale, atunc i cercul
C este înlocu it printr -o
linie dreaptă egal depărtată de puncte le O şi O' .

EXERCIŢIILE LA CAPJT OLUL 111 (p. 102)

135. Fie AM şi BN două tangen te parale le la cercul
MN o tangentă mobilă. Deoarece dreap ta OM este perpen O (fig. 389), iar
diculară pe ON
(ex. 89), triung hiurile OAM şi N BO sînt! aseme nea, de
A M
unde AM: OA= OB: BN şi AM·B N = 0A 2 •
136. Din asemănarea triung hiuril or ABD şi CBA
(fig. 127), avem AB : AD= BC : AC. De aici
1 B C2 AB1 + AC2 1 1
AD2 = AB 2 · AC2 = AB2 ·AC 2 = A B2 + AC 2 •
137. Dacă AD, BE, CF sînt media nele triung hiu-
lui ABC, atunci (128) AD 2+BE2 + CF2 = ..!._ (v2+ c2)- lJ
Fig. 389
2
1
__ a2 + _1 (c2 + a2) _ _1 b2 + _1 (a2 +. b2) _ 1
~ c2 = _3 (a2 +
4 2 I, 2 4 4
02 + c2).
20 - Lecţii de geometri e elementară, voi. I
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
30G

138. Fie .ABCD un paralelogr am (fig. 390), O punctul de intersecţie al

diagonale lor sale, M un punct arbitrar din plan.2 Conform celor de la
2 + 20M2 ; MB + MD 2 ·= 20B2 +20M2
nr. 128 , avem MA 2
+ MC 2
= 20A
De a1c1, (MA2 + MC2 ) - (MB 2 + MD2) =
{' = 2 (OA 2 - OB 2) .
"_ __
~ Dacă ABCD este un dreptungh i, avem
~ AC = BD şi deci OA = OB. Egalitatea 2prece-
dentă devine MA 2 + MC = MB + MD •
2 2
--~
A 8 139. Fie .E şi F mijloacele diagonale lor AC
,Fig. 390 şi BD în patrulater ul ABCD (fig. 391) . Din tri-
2 2
unghiul BDE avem BE2 + DE = 2BF +2EF2;
din triunghiu1·ile ABC şi ACD, avem AB2 + BC2 = 2AE2 +228E2; 2CD2 +
+ AD2 = 2AE2 + 2DE2 • Adttnînd şi înlocuind suma BE + DE prin
2 DA2 = 2(DE2 +
valoarea găsită mai sus, obţinem AB + BC 2+ CD +
2 2

+ BE ) + liAE = 4AE + 4BF + 4EF =

2 2 2 2 2
AC + _BD 2
+ 4EF2.
A

Fig. 391 Fig. 392

140. Fie AD una dintre m edianele triunghiu lui ABC (fig. 392). Ap11-
cînd triunghiu lui AMD şi punctului G teorema lui Stewart (127), găsim
MA2 . DC + MD2·AG- MC 20AD = AD.DG 0AC. Înlocuind aici DC şi AC
respectiv cu _!_AD si ~AD si simplificîn~ cu AD , obţinem •
3 ' 3 '

MC2 =..!._MA 2 +~ ,UD 2 -

2 (1)
AD 2 •
3 3 9

Aplicînd teorema de la nr. 128 triunghiu rilor M BC şi CBC, găsim

2 2 2
M D2 = _!_ (M B 2 + MC2 ) - _!_ BC2; CD 2 = _!_ (GB + GC ) - _!_ BC , de unde
2 4
2 4

M D2 = _!_ (M B2 + MC2 ) - _!_ (GB2 + CC2) + CD 2 • Substituin d în (1), obţi-

2 2
nem 3MC 2 = 2 2 22 2
MA + MB + MC2 - (CB + CC ) + 2CD - ~3 AD2 • Înlo-

cuind aici CD ·= _!_GA, AD= ..'.:cA, obţinem relaţia cerută.

2 2
 CARTEA A TREIA. CAPITOLUL III 307

141. Să presupunem că suma pătratelor distanţelor unu i punct oarecare M

la cele două punct~ date A şi B (fig. 393), înmulţite cu numerele pozitive
date m şi n, este egală cu pătratul unui segment dat k:
m·MA 2 + n·MB 2 = k2. (1)
Dacă un punct O împarte segmentul AB într-un raport invers faţă de
<:el a l coeficienţi lor daţi, avem OB : AO : AB = m : n : (m n). Apli- +
dnd teorema lui Stewart (127) triunghiului MAB, găsim MA 2 0 0B MB 2 x +
X .tlO - M02 · AB = AB 0B AO sau, conform egalităţii precedente,
0 0

M02= _!!!_ • MA 2 + _n_

m + n
•MB 2 - mn
(m + 11) 1
• AB2. (2)
m + n

Deoarece punctul :u satisface condiţia (1), rezultă că OM2 = ____!!:._ _ mn . x

m + n (m + n)1
X A B2 = const.
Locul geometric a l punctelor M există dacă k2 > ~ · AB 2 şi este
m+n
un cerc cu centrul în O.
Să presupunem acum că, păstrînd aceleaşi notaţii ca mai sus, avem
.m· MA 2 - n°MB2 = ± k2 , dacă m > n >O (evident, cazul m = n se re-

tJ

Fig. 393 Fig. 39~

-duce la nr. 128 bis, Cor .). Dacă punctul O' (fig. 394) împarte segmentul AB
exterior în raportul invers· celui al coeficienţilor m şi' n, atunci O' A : O' B:
: AB = n : m : (m - n ). Aplicînd acum teorema lui Stewart triunghiului
MO' B, găsim M0' 2 . AB + MB2 ·0'A - MA 2 ·0' B = O' B · O'A·AB sau, con-
form egalităţii precedente,

O'M2 = _!!!:___ • MA 2
m - n
-
m - n
_n_ • MB 2
(m - n)2
+ ~ · AB = 2

mn k 2
_
(m-n} 2
· AB2
m- n
± --
=const. (3)

Locul geometric există dacă~ • AB2 ± k2 > O ş1 este un cerc cu cen-

m - n
trul în O'.

20*
 EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
SOLUŢIILE
308

met ric al pun ctel or pen tru care

Pen tru k = O, obţinem Jocu l geo
: MB = Vn : m. Aşadar, obţinem locu V l
m·M A2 - n·M B =O , adic ă MA
2

geo met ric con side rat la nr. 116. trei

142 . Fie m·M A
2 +
n°M B' +
p MC2 = k2 , und e A, B, C sînt men t
0

neg ativ e date , k un seg

poz itiv e sau
pun cte date , m, n, p trei num ere A , B, C
ct al locu lui geo met ric căutat. Pre sup une m puncteJe
dat, M un pun solu ţia ex. 141 „
n =I= O. Conform egalit.ăţilor (2) şi
(3) din
astf el ales e, înct t m +
ave m m•M A1 + n·M B' = (m n)·D M + 1 ~ A.82,
m+n
+ ·
und e D este-
sem -
(int erio r sau exte rior , în funcţie de
pun ctul care împ arte seg men tul AB eden tă ia form a (m n) X +
nele lui m şi n) în rapo rtul I mn n I : I m I· Ega lita tea prec
1 - - ·AB =co nst . Con
1 form ex.1 41, locul geo me-
X MD 1 + p·M C2= k - m +n
un cerc , dacă m
trie al pun ctel or M (dacă există) este at este o dreaptă, dacă m
n + +
p =I= O. Con form
n p = O. + +
nr. 128 bis, Cor ., locu l geo met ric căut e date sînt
Raţionamente ana loge se
aplicli. şi în cazu l în care puncte1
în număr oare care . .. b"1sectoare1· ADll = bC• (b + c)• - 1 P-
a•
~ 9 E xpres1a . pen tru pătratu 11 ung1.m11
1....,. (b + c)
2 = bc-~ -~=bc-BD x
dată la nr.1 29, poa te fi scrisli. astf el : AD b + c b+ c
ema :
rea ung hiul ui exte rior , ave m teor
X CD. În mod ana log, pen tru bise ctoa
rior al unu i triunghi este egal cu pro dus
ul
Pătratul bisectoarei unu i
unghi exte ă pun ctul
de la extremităţil e ei pîn la
tind
segmentelor de pe latura opuaă, soco se secule produsul laturilor care formează. .
de intersecţie cu bise ctoa rea, din care
. . . r
adev li.r, exp resi a AE2 = bc •
.
al - (c - b)I
, dată Ja.
ung hiul consider at. n (c - 6)1

AE2 = c~ -~- bc = BE ·CE - bc.

nr. 129 , mai poa te fi scrisă astf el: -b c - b
ător exp resi a dată la nr.
128 pen tru
144 . Să transformăm în mod ul urm
(b11 c2 ) - ~ a2 = _!..
+ (b c) 1
+
_!.. (b - c)1 - +
pli.tratul med iane i: .AD = _!..
2
4 4 4
2
1
c+ a) (b- c- a). Dat fiin d că a+ b-c >O .
_ _!..a2 =jb + c1 +_!4.. (b-
4 2
AD11 este mai mică dec ît j ~
6
cll
şi b- c - a< O, valo area obţinută pen tru
P'

~ • Pe de altă part e , b
11 c1 > 2bc ş• +
iar med iana este m\ i mică dec ît 2
i poa te fi transformată astf el :
exp resi a pen tru pătratul med iane
(b1 + c2 ) + _!.. • 2bc - _!.. a1 =
AD1 = _!.. (b1 + c1 ) - _!.. a > _!..
1
4 4 4
2 4

= _,_ (b
1
+ c)1 -
1 2
-a = - (b
1
4
+ c + a) (b + c - a ) sau
4 4 . .
b +c a + b + c , meg alil atca
b + c+ a •
b + c - a •De oare ce AD < -2- < •
AD •> 2 2 . 2

obţinută ne dă AD >_!2.. (b + c - a).

 CARTEA A TREIA. CAPITOLUL III 309

Pentru a demonstra că bisectoarea este m a i mică decît mediana , dacă

b =/= c, vom observa că , din expresia de m,a i sus pentru pătratul medianei,
-2.. (b +c) 2 +~(b- c) 2 - ~ a2 , se vede că , pentru b =f=c, pătratul medianei
4 4 4
este mai mare decît ~ (b
4
+ c)2 - ~4 a 2 • Mai departe , deoarece, pentru b =/= c,
.are loc inegalitatea 4bc < (b + c) sau __ bc_ < ~, rezultă, din expresia de la
2
(b + c) t* 2

:nr.129 , că pătratul bisectoarei este mai mic decît~ (b + c) ~ a De aici 2 - 2

•
2 [*

;rezultă că , dacă b =/=

c, bisectoarea este mai mică decît mediana.
145. Dacă mediana AD din triunghiul ABC este medie proporţională
între laturile b şi c, atunci AD2 = bc sau ~ (b2 + c2 ) - : a2 = bc, de unde
'2(b - c)2 = a2 , astfel încît a= J b - c J . \12." Aşadar, latura a a triunghiului
e ste egală cu diagonala pătratului de la-
t.ură J b-c J, deoarece diagona la pătratului
este egală cu latura înmulţită cu V2.

Fig. 395 Fig. 396

146. Să presupunem că prin punctul M au fost duse două coarde per-

pendiculare AB şi CD şi că E este punctul diametral opus lui A (fig. 395).
1 ...-... ..-... ....-... ...-... ...-... ...-...
D eoarece 2" {A C + BD) = 90° (75) ş i AC + CE = 180° , avem BD= CE

'Şi deci BD= CE . De aici, AC2 BD 2 = AC2 +

CE 2 = AE2. Analog, +
găsim că AD 2
BC2 = AD + 2
DE2 = AE2. +
147. Fie E, F, G, H, K, L picioarele perpendicularelor coborîte din
-punctul M al cercului de rază R pe laturile şi pe dia gonalele patrulaterului
înscris ABCD (!ig. 396). Aplicînd teorema de la nr . 130 bis, referitoare la
raza cercului circumscris, triunghiurilor MAB , MCD, MBC , MDA, MAC,
MBD, obţinem MA · MB = 2R·ME ; M C ·MD = 2R · MG; MB · MC =
= 2R · MF; MD · MA = 2R · MH; MA·MC = 2R·MK; MB · MD = 2R x
x ML, de unde MA·MB · M C ·MD = 4R2 · ME · MG = 4R2 · MF · MH =
= 4R2 · MK · ML, astfel încît ME·MG = MF · MH :::::::: MK·ML.
 BXEltCIŢULOR ŞI A~ PROBLBMl!LOR
SOLUTIJLE
310
m urm lto are a teo rem
l:
Dacă latu rile AD şi
BC dev in tan gen te, obţine
ptnă la coardă utt med ie proporţionald într e
i pun ct de pe cerc coardei {fig. 397 ).
Diatanţa unu
tan ţel e ace luia fi pun ct la tangentele fn extremităţile
dis

Fig . 398
Fig . 397
rda AB , luată
lntr-adevăr, pat rul ate rul
AB CD se transformă în coa dau ME I=
le de ma i sus
de do ul ori , pun cte le E şi G coi nci d şi egalitlţi
c::: MF MR .
0

106) .
EXERCIŢIILE LA CA PIT OL UL IV (p.
intersecţie al
398), C al doi lea pun ct de
141 . Fie O cercul dat {fig. , AB ·AC == AM ·A N est e put ere a
dre pte i AB cu cer cul BM N. In ace st caz
nu dep ind e de ale -
rap ort cu O, ast fel că poziţia pun ctu lui C
p~nctului A ln .
gerea cer cul ui BMN. me tric al pun cte lor M, al clr or rap ort al
1'9. Fie de afl at loc ul geo i dat e 0 (R1) şi 0 1 {R1) est e ega l cu m.
cer cur
put eri lor · în rap ort cu dou l
1
tre bui e sl ave m
Conform cu nr. IM ,
MO~-R~ (1)
2 ..!= m,
M0 2-l f2
tric al
mR:. Pe baz a exerciţiului 141, locul geome
sau M<J? - m•MO: ... R: - cte exi stl , în general), est e un cerc. Ce ntr ul O
pun cte lor M (da cl aceste pun dre apt a 0 10 1 şi împ art e seg me ntu l 0 10 1 în
pe
al ace stu i cerc est e sit uat
rap ort ul m, adi cl
010 (2)
-=
o.o
m.
ega ll cu zer o,
M în rap ort cu cercul O est e
Deoarece put ere a pun ctu lui ll a cer cur ilor 0 1 şi O est e (136, Obs. III)
distanţa pun ctu lui M
la axa rad ica
axa rad ica li. a cer cur ilor 0 1
şi O est e
M~bt>Rf ; distanţa pun ctu lui M la
oricărui
M~~p m. Doarece, pot rh; it relaţiilor (1) şi (2), ambele distanţe ale
 CARTEA A TREIA. CAPITOLUL IV
3 11

punct M de pc cercul O la cele două axe radicale sînt egale între ele ,
rezultă
că toat e cele trei cercuri au ace eaşi axă radicală.
Dacă în condiţiile exerciţiului 1281), punctu l P
împarte segmen tul
MM' în raportu l const a nt PM : PM' = m , raportu l puterilo r punctul
ui P
•in raport cu ce l e d ouă
cercuri. est e PM . PA = m s1. 1ocu l geomet ric
. a l punc-
PM ' - PA '
t elor P est e un cerc .
150 2 ) . Linia centrelo r celor două cercuri uneş te mijloac ele diagona lelor
trapezu lui BCED (fig. 399) . ş i deci est e paralelă cu BC (ex. 34). Prin
urmare ,
axa radicală a aces tor cercuri este perpendiculară pe BC. Pe de altă
parte ,
A

Fig . 399 Fig. '100

cercuril e care au ca diamctr i: pe BE şi pe CD trec respect iv prin picioare

M şi N ale înălţimilor BM şi CN ale triungh iului. Mai departe , punctelle
e
B, C, M şi N sînt situate pe ace laşi cerc , avînd ca diametr u pe BC.
Axele
radicale ale celor trei cercuri , luate d ouă cîte două , trec prin acelaşi
puoct ;
însă două dintre axele radicale sînt înălţimile BM şi
CN ale triungh iului
(137). Deci, a treia axă radicală trece prin punctu l de concurenţă li
al înăl­
ţimilor. Deoarec e ea este perpendiculară pe BC, înseamn
ă că ea coincid e cu
înă lţimea triungh iului.
151. Dacă cercuril e DD' EE', EE'FF' , FF' DD ' ar fi distinct e , dreptele
AB, AC , BC ar fi axele lor radicale , ceea ce este imposib il, deoarec
e (139)
axele radicale a trei cercuri , luate două c,îte două, nu pot forma un triungh
i.
Pdn urmare , cel puţin două dintre cele trei cercuri coincid ; în acest caz
însă ,
toate cele şase punct e dat e sînt situate pe acelaşi cerc.
152. Fie cercul 0 1 de rază 0 1 T, ortogon al la' cercuri) e O ş i O' (fig. 400) şi
care taie dreapta 00' în punctel e P ş i Q. Atunci 0 P 2 = 0 T2 est e
puterea
punctul ui 0 1 în raport cu fiecare dintre cercuril e O 1şi O'. Prin 1
urmare , axa
radicală 0 111 (138) a cercuril or date este, totodată, axa
radicală a punctul ui P
şi a fiecăruia dintre cercuril e date (136, Obs. I). Aşadar
, punctul P are pro-
1) În e diţ i a ru să, la enunţul acestui exerc iţ i u s- a mai a d ă u ţ.l t
dedu că
o cer inţă: Să se
d e a ici locul geometri c a l punct elor din exe rc iţiul 128 (N . R ed .
E. T .).
2) In ediţia rusă , exerc i ţ iul 150 est«> înlocuit cu următorul : la latura
triunghi ABC se duce o para l e l ă DE cart- ta ie latura AB în p unctul BC a u n ui
în punctul E . Să se dem onst r\'ze că axa r adicalrl a ce lor dou;1 cercuri D şi la tura A C
şi CD ca diametri este t ocma i î nă lţimea t r iunghiul
cons truite P" B E
ui ABC, du să din v îrîu l A . (\ ". ş i
n ota de la p. 2~5 . N. R ed . E. T .).
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
312

prietate a că HP 2 este puterea punctul ui H în raport cu O sau O'.

De a1c1
reiese că poziţia pun1::tu lui p nu depinde de alegerea cerculu i ol (şi acelaşi
cu
lucru este valabil pentru punctul Q) şi că puterea punctu lui H în raport
încît cercuril e date nu sînt secante.
O sau cu O' este un număr pozitiv , astfel
153. Să presupu nem că am dus, prin punctel e A şi B, un cerc arbitrar
l de
(fig. 401) , iar prin punctel e C şi D, un alt cerc secant cu primul. Punctu
intersecţie M al axei radicale a acestor cercuri
cu dreapta A B satisfac e condiţia

MA-M B =MC· MD, (1)

deoarec e locul geomet ric al punctel or de
şi,
puteri egale în raport cu cele două cercuri
este o linie dreaptă, înseamnă că pe dreapta AB
Fig. 401 există un singur punct .M care satisfac e re-
laţia (1).
Dacă v~m duce acum prin punctel e date o altă pereche de cercuri., axa
lor radicală va intersec ta dreapta AB într·un punct care satisfac e aceeaşi con-
diţie (1) şi care deci coincid e cu M.
Aşadar, poziţia punctul ui M nu depinde de alegerea cerculu
i care trece
prin punctel e C şi D, iar dreapta
prin punctel e A şi B şi a cerculu i care trece
care uneşte punctel e comune ale fiecărei a
dintre aceste perechi de cercuri trece prin
punctul M.
154.. Puterea punctul ui I, interior cer-
cului O de rază r, în raport cu acest cerc este
1
OI2-r2 =-(r2 -0J2) =- AB2 , unde 7
AB este coarda din cercul O, care trece
prin punctu l I şi este perpendiculară
pe diametr ul OI.
Deoarec e centrul radical I al celor
trei cercuri date O, O', O" (fig. 402) are
I
aceeaşi putere în raport cu aceste cercuri,
rezultă că coardel e AB , A' B', A" B" din
cele trei cercuri, care trec prin I şi sînt Fig. 402
respect iv perpend iculare pc OI, O'I, O"I,
(deoare ce
sînt egale între ele şi sînt diametr i ai aceluiaşi cerc cu centrul în I
cele trei coarde se taie în părţi egale în punctu l I).

I
• EXERCIŢIILE LA CAPlTO LUL V (p. 113)

155. Fie K şiL două vîrCuri ale pătratului căutat KLNM (fig. 403),
pe pre-
situate respect iv pe laturile AB şi AC ale triungh iului dat ABC (sau
BC (sau pe prelung irea ei).
lungiril e lor), iar celelalt e două vîrfuri pe latura
ca centru de omoteti e
Să considerăm pătratul omoteti c cu, cel căutat, luînd
 CARTEA A TREIA. CAPITOL
UL V
•
vîr ful B, iar ca pun ct om ote
313

tic lui K un pun ct arb itra r

Ac est pătrat are ca latură per k de
dec i, el ocupă una din tre cel pen dic ula ra km dusă din pun ctu pe dre apt a AR .
l.Jr pe lat ura BC ,
L şi L' ale pătratelor ciu ta două poziţii pos ibil e kln m sau kl'n 'm. Vîr fur ile
e
tel or Bl şi Bl' cu dre apt a te KLJVM şi K' L' N' M' se află la intersecţia dre p-
AC.
Din cel e arătate ma i sus , rez
ultă următoarea construcţ
arb itra r k al latu rii AB , cob ie. Din tr-u n pun ct
şi con stru im pătratele
orî m per pen dic ula ra km pe baz a MC
km nl şi km n' l'. a triu ngh iul ui
Pun cte le de intersecţie ale
dre pte lor Bl
şi Bl' cu dre apt a AC det K"
ermină vîr fu-
rile L şi L' ale plt rat elo r cău
tate.
Dacă nic i una din tre
dre pte Bl şi Bl' nu est e par cele două
ale
pro ble ma va ave a două solu lă cu AC ,
ţii, iar dacă
una din tre ele est e paralelii
ma i o singură soluţie. Totoda cu AC , nu-
tă, adm item
{cum se procedează ade seo ri
ral iza re) şi pătrate „înscr pen tru gene-
ise
vîr fur i pot fi situ ate nu num" ale clr or
rile triu ngh iul ui, ci şi pe ai pe latu -
ace sto ra. Dacă vom consid pre lun gir ile
1Situate ehi ar pe latu rile triu însă num ai pătratele ale căror vîr fur i sîn t
era
va ave a o singură soluţie, ngh iul ui (nu şi pe prelungir.
dacil nic i u.n ul din tre ung hiu ile lor ), pro ble ma
rile B şi C nu est e
•ob tuz , şi nu va ave a soluţi
unu l din tre ele est e obt uz. e, dacă
În mo d ana log , put em con stru
pătrate car e au dou
i
o~~=--4~-t---- ă vîr fur i pe
~llO dre apt a AB sau pe dre apt
cîte unu l pe cel ela lte dou a AC şi
ă lat uri
156. Deoarece OM est e bis .
toa rea ung hiu lui O tn triu ec-
ngh iul
Fig . 40~
OA B (fig. 404), ave m AM :
=O A : OB şi deci AM : AB =O MB =
A :
me tric al pun cte lor M est e un
cer c om
: (OA + OB) =c on st. Loc ul geo·
157. Dacă pun ctu l M îşi sch ote tic cu cel dat în rap ort cu pun ctu l A.
mîn e asemenea cu ea însăşi imbă poziţia, înt rea ga
(în figurii (fig. 405) rli-
de con tac t se deplasează pe rap ort cu cen tru l ·de om ote tie O) ; dec i pun ctu l
o dre
158 . Fie AB C un triu ngh i apt li car e trec e pri n O.
me dia nel or, H pun ctu l de con dat (fig. 406), G pun ctu l de
concurenţă al
curenţă al îniilţimilor
scr is, A'8 'C' un triu ngh i , O cen tru l cer cul ui circ
ale cărui latu ri B'C ', A'C um -
',
le cu latu rile BC, AC , AB A'B ' tre c res pec tiv
pri n A, B, C şi sîn t par ale
Tri ung hiu rile AB C şi A' B'C ale triu ngh iul ui dat .
A 'C' sîn t res pec tiv par ale le cu' sîn t om ote tice , deoarece segmentele A' B' şi
ţii de două ori ma i ma
segmentele AB şi AC , dir ijat
ri dec ît fiecare din tre aceste e îh sens con tra r
CC ' sîn t me dia nel e triu ngh fol a (H2 ). Dre pte le AA ', BB ',
ţii CA C' B sîn t par ale log
ui AB C, deoarece pat rul
ram e , dec i cen tru l de asemăn ate rel e AB A'C , BC B'A
O al cer cul ui circumscris triu are est e
ngh iul ui AB C şi cen tru l cerpun ctu l G. Ce ntr ul
cul ui cirs cum scr is
314 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

triunghiului A' B'(" (adică punctul de concurenţă Hal înălţimilor triunghiului

dat ABC) sînt două puncte omotetice. Prin urmare , dreapta OH trece prin
punctul G, iar segmentul O/I este împărţit de punctul G în raportul 1 : 2_
159. Fie 0 1 un punct oarecare al primei figuri (fig. 407), 0 2 şi 0 3 punctele
omoloage în figura a doua şi a treia; S23 , S 31 , S12 centrele de asemănare ale

Fig. 405 Fig. 1106

celor trei figuri, luate două cîte două. Să notăm acum cu k coeficientul de ase-
mănare al primelor două figuri: k = S12 0 1 : S12 0 2 şi, în mod analog, să punem
k' = S 31 0 1 : S 310J. Ducem prin 0 1 o dreaptă paralelă cu S 12 S 23 şi fie M punctu}
ei de intersecţie cu dreapta 0 2 0 3 • Din asemănarea celor două perechi de triun-

P"
A

Fig. '107 :Fig. 408

S S S 0 • (5 120 2 - S12 0 1 ) 1 - k
- 23 - 11 = 81 3 = --·
S33 S12 S 120 2 • {S310 8 - S310 1 ) 1 -k'
O b serva ţ ie . Demonstraţia ia un caracter cu totul general, dacă vom con-
sidera semnele segmentelor (185 - 191) şi, în conformitate cu aceasta, vom atribui
semnele corespunzătoare coeficienţilor de asemănare . În acest caz, este cel mai simph1
să aplicăm triunghiului Op'i'12 S81 şi dreptei 0 8 0 8 teorema de la nr. 192.
 CARTEA A TREIA. CAPITOLUL V 315-

160. Fie P şi P' picioarele perpendiculare lor duse din punctul O pc drep·
tele paralele date (fig. 408). Din egalităţile OA' : OA =OP' : OP şi OA =
=A'A 11 , rezultă OA': A'A 11 =OP':OP. Triunghiul OA'A 11 arc un unghi
drept în vîrful A' şi raportul catetelor constant: deci, el rămîne asemenea
cu el însuşi. Aşadar, unghiul A'OA" şi raportul OA 11 : OA' rămîn constante;
punctul A 11 descrie o figură (prima teoremă de la nr. i50) asemenea cu cca
descrisă de punctul A', adică o dreaptă.
Această dreaptă poate fi găsită în modul cel mai simplu, construind două
poziţii oarecare ale punctului A" (în figură, mai este construit punctul P",..
corespunzător cazu lui în care punctul A' coincide cu P'). I
Deoarece segmentu I A' A 11 egal cu OA
poate fi aplicat pe dreapta care trece prin
A' şi este perpendiculară pc OA', în ambele
ei sensuri, rezultă că locul geometric căutat
este format din două drepte (a doua nu
este indicată în figură) .
161.Fie AB şi A' B' două segmente orno-
loage ale figurilor F şi F' (fig. 409) şi A" B"
segmentul omolog din figura căutată FW, di-
rect omotetică cu F'. Direcţia axei de simetrie
a figurilor F şi F 11 coincide cu direcţia bi-
sectoarei unghiului ale cărui laturi sînt para-
lele cu segmentele AB şi A' B' şi orientate
în acelaşi sens (unghiul BAb' din figură) .
Centrul de omotetie S al figurilor F' şi F"
este situat, prin ipoteză , pe axa de simetrie
SX. Dacă A 0 , A' 0 sînt proiecţiile punctelor
A, A' pe axa de simetrie, trebuie să avem Fig. 409
A 0 A" :A;A' =SA 11 :SA' = A 11 B 11 :A'B' =
= AB:A'B'şi,totodată, AA 0 =A 0 A 11 , astfel încîtAA :A' A' = AB:A'B' -
0 0
Înlocuind AA 0 : A'0 A' prin raportul egal cu el AX : XA' (unde X este-
punctul de intersecţie al axei de simetrie cu dreapta AA'), vedem că axa de
simetrie căutată, paralelă cu bisectoarea unghiului dintre di,recţiilc a două
segmente omoloage oarecare din figurile F şi F', trebuie să împartă interior
distanţa dintre două puncte omoloage oarecare ale celor două figuri într-un
raport egal cu raportul segmentelor omoloage. Aceste condiţii determină
complet axa de simetrie căutată.
A doua figură căutată F; es.te simetrica lui F" în raport cu punctul S.
Axa de simetric corespunzătoare SY este paralelă celei de-a doua bisectoare a
unghiului format de dreptele AB şi A' B' şi împarte exterior segmentul AA r
în acelaşi raport ca şi axa SX ; centrul de asemănare al figurilor F' şi F 11 va
fi de asemenea punctul S.
· Raţionamentele îşi pierd valabilitatea dacă figurile F şi F' sînt egale
între ele (compară ex. 95). .
162. Fie A ,B ,C ,„. , punctele figurii F; A', B' , C', „ .. punctele care
le corespund în figura F' ; O un punct al figurii F care coincide cu omologul
.............. .............. ..............
său din figura F' (150). În aceste condiţii, AOA' = BOB' = COC' = „.şt
 SOLUŢ!lLE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR •
316

OA : OA' = OB : OB' = OC : OC' =... Prin urmare , triunghiu rile AOA',

BOB', COC',.„ sînt asemene a (compară nr. 150). Dacă vom construi , pe seg-
mentele AA'. BB' , CC', ... , triunghiu rile AA'A", BJJ'B" , CC'C", ... , asemene a
triunghi ului T şi avînd acelaşi sens de rotaţie cu el (şi anume în aşa fel încît la-
turile AA', BB', CC', ... să fie omoloag ele aceleiaşi laturi a triunghi ului T},
patrulate rele OAA.A' , OBB"B' , OCC"C' .... vor fi asemenr a (149). De aceea,
vor fi asemene a şi triunghiu rile OAA ", OBB", OCC" , ... De aici rezultă că
punctele A", B", C", ... formează o figură asemene a cu cele două date (prima
teoremă de la nr. 150).
Un raţionament analog se aplică şi în cazul în care punctele A", B", C", ...
împart segmente le AA', BB', CC', ... în acelaşi raport. Numai că, în locul
patrulate relor asemene a OAA"A' , OBB"B' , OCC"C', ... , vom avea un şir de
triunghi uri asemene a OAA' , OBB', OCC', ... şi punctele omoloag e A",B",
C",„. pe laturile lor.

EXERCIŢIILE LA CAPITOL UL VI (p. 122}

163. Să presupun em că trebuie construi t un segment x, al cărui raport

~u un segment dat a este egal cu raportul pătratelor a două
segmente date m
-şi n (să admitem , pentru a fixa ideile, că m > n).
P r i m a c o n s t r u c ţ i e. Luăm segmente le m şi n drept catete ale
unui triunghi dreptung hic. Proiecţiile m1 şi ~ ale catetelor rn şi n pe ipotenuză
-satisfac condiţia ITTiC = m2 ; n 1 c= n , unde c este ipotenuz a triunghi ului.
2

De aici m1 : n1 = m : n • Segment ul x este al patrulea propor\i onal cu cele

2 2

trei segmente date, x : a = m1 : ~ (151, constr. 2).

A d o u a c o n str u o ţ i e. Luăm segment ul m drept ipotenuză,
iar segment ul n derpt una dintre catetele unui triunghi dreptung hic. Proiecţia
2 2
n 1 a catetei n pe ipotenuză satisface condiţia mn1 = n2 sau m : ~ = m : n •
Segment ul x· este al patrulea proporţional cu cele trei segmente date,
x : a = m : n1 (151, constr. 2).
uşor
O b s e r v a ţ i e. A doua conskucţie prezintă avantajul că se generalizează
care trebuie construite mai multe segmente proporţio nale cu pătratele
pentru cazul în
să con-
unor segmente date. Fie date, de exemplu, patru segmente m, n, p, q, cerindu-se admite că m
-struim segmentel e ptoporţionalc cu pătratele lor (pentru a fixa ideile, vom
-este cel mai mare dintre segmente le date) .
Pc segmentu l m ca diametru, construim un semicerc (fig. 1,10). Dintr-o extremi-
p şi q, iar
tate a acestui segment, tăiem arce ale căror raze sînt respectiv egale cu n,ulare pe dia-
-Oin punctele de intersecţie ale acestor arce cu semicercu1 l eoborîm perpendic
metru. Segm~tele obţinute satisfac relaţiile mni = n ; mp1 = p ; mq1 =
2 q 2 , de unde
m: n1: P1:q1 = m2 :ii2: p2: qz.

164. Fie de construi t un segment x, astfel ca raportul dintre pătratul său

şi pătratul unui segment dat a să fie egal cu raportul dintre două
segmente,. date
1n ŞÎ n, adică x : a = m : n sau X : a =
2 2 v;; :
\'n (vom presupun e, pentru a
fixa ideile, clt m>n).
P r i m a c o n s t r u c ţ i e. Luăm segmente le m şi n drept proiecţii
,ale catetelor unui triunghi dreptung hic pe ipotenuză. Pentru determin area
-vîrfului unghiulu i drept, construi m pe suma celor două segment e date ca dia-
 CARTEA A TREIA. CAPITOL UL VI
317

metru un semice rc. Catete le m şi n satisfa c condiţi

1 1 ile m~ = mc, n; = ne„
unde c este ipoten uza. De aici, m : 11 = l1 m : \t n. Segme
1 1 ntul x este al patru lca
proporţional cu cele trei segme nte date,
x : a = m1 : n 1 (151, constr . 2).
A doua construcţie. Luăm segme ntul m
ca ipotenuză, iar
segme ntul n ca proiecţie a unei catete pe ipotenuză.
Vîrful unghi ului drept

• - - - - - fJ, - - - - - - _„.

o
Fig. t,10 Fig. t.tt

se află pe semice rcul constr uit pe segme ntul m

ca diame tru. Cateta n1 , a cărei
proiecţie este n, satisfa ce condiţia mn = n~ sau m:
nl = 1' m : v;.
Segme ntul X
este al patrul ea proporţional cu cele trei segme nte date,
x : a = m : n1 .
O b serv a ţ i e. A doua construcţie prezintă avanta
pentru cazul în care trebuie constru ite mai multe segmen jul că se generalizează uşor
proporţionale eu segmen te date. Construcţia
te, .ale căror pătrate să fi
se efectuează într-o ordine inversă faţă de
cea pe care am arătat-o în observaţie la soluţia exerciţ
iului 163 (fig. l110). În aceste
condiţii, m, n 1 , p , q sînt segmen tele
1 1 date, iar n, p, q segmen tele căutate .
165 1). Fie de constr uit prin punct ul O (fig. 411 ) o dreapt
ă OAB astfel ca
segme ntul AB al aceste i drepte , cuprin s între două drepte
date (sau între două
cercur i date) a şi b, să fie împăr\it, exteri or sau interio
r, de punct ul O într-uD
raport dat.
Const ruim o dreaptă (un cerc) a', omotetică cu dreap
ta (cu cercul ) ar
luînd ca centru de asemănare punct ul O şi ca raport de asemăn
are raport ul dat.
Omote tia va fi directă sau inversă, după cum punctu 1 O
împar te segme ntul AB
exteri or sau interio r. Dreap ta căutată trece, eviden t, prin
punct ul de inters ec-
ţie B al drepte lor (al cercur ilor) a' şi b.
Dacă sînt date două drepte concu rente a şi
b, obţinem o soluţie pentru
cazul în care punct ul O împar te exteri or segme ntul AB
şi o soluţie pentru
cazul în care punct ul O împar te interio r segme ntul. Dacă
sînt date două drepte
parale le, proble ma ori nu are nici o soluţie, ori are
o infini tate de soluţii.
Dacă sînt date două cercur i a şi b, numărul
maxim de soluţii pentru fie-
care dintre cele două cazuri (diviz iunea exterioară şi cea
interioară), este egal
cu două.
166. La rezolv area proble mei, trebui e să deoseb im două
cazuri .
1 ) In
ediţia rusă, exerciţiul 165 are următorul enunţ:
duce o dreaptă, astfel încît segmen tul determ inat „Printr -un punct dat se
pe ea de două drepte (sau două
cercuri ) date să fie împărţit de punctu l dat, într-un
N. Red. E. T.) . raport dat. (V. şi nota de la p. 245.

•
 R
ŞI ALE PROBLEMELO
SOLUŢJILE EX QC ml LO R
~t8
2) es te m ed ie
pr es up un em că coard!l CC ' (fig. 41 AC ', as tfe l
Să ră
C a z u l î_n t i i. ag a secantă AC şi pa rte a ei exterioa av ea A T' =
al ă in tre În tre en ta A T, vo m
proporţion tu l A ta ng e
' . Du ci nd di n pu nc T . D at fii nd că to at
1n cî t CC' = AC· AC te două egalităţi, obţinem CC' = A ec is, cu se gm en tu lA T
1

= AC . AC '. D in ac est, eg al e cu un se gm en t da t A T (m ai pr, co nc en tri c cu ce l da t,

~O!lrdele ce rc ul
ui da la acelaşi ce rc
şt im să- l co ns tru im ), si nt ·ta ng en te du ce la a du ce di n pu nc tu l A o
pe ca re pr ob le m a se re
· cerc co nc en tri c .
A ta ng en tll la ac es t soluţii, dacă
A T es te m ai
Pr ob le m a nu ar e solu"ţje, dacă
am et ru l; ar e o singură
m an de cî t di soluţii, dacă
am et ru l, şi două
A T es te eg al cu di de cî t di am et ru l. Dacă O es te
A T .este m ai m ic t şi R ra za sa , condiţia de
da
ce nt ru l ce rc ul ui dă A T' =
a pr ob le m ei A T< . 2R ne
po sib ili ta te
= A O S- Jll<.4.J
l! sa u AO <. R V5. pa rte a ex te -
i l e a. Fi e
C a z u I a l d o (fig. 112) m ed ie propQr-
AC '
rioarll a se ca nt ei co ar da CC ',
nal ll În tre în tre ag a se ca nt ll AC şi : AC ' =
ţio
1-'ig. 41 2 A C ·CC' . De ai ci AC
as tfe l în cî t AC ' =
2
ac es te i pr op or ţi i cu AC '
te rm en al
C ' ). Înmulţind fieltr at ul ta ng en te i A T, obţinem
ca re
= AC ' : (A C -A pl
~i în lo cu in d pr
od us ul AC · AC ' cu „ (1)
1
1 : (A T' - AC ' ).
A.T' : AC ' = AC '
1
raţie pr in pu nc
tu l
en ta A T în m ed ie şi extremă un tri un gh i
Dacă vo m îm plrţi ta ng
ar e) şi vo m co ns tru i
AM să fie se gm en tu l m ai m AM ca proiecţie a ca te te i
M (a stf el ca otenuză ti pe
ep tu ng hi c AT P, av in d pe A T ca ip
dr
pe ip ot en uz ll, at un
ci (2)
M : (A T - AM ),
AT: AM = A
cu in d, în eg ali -
A T : AM = A T ' : A.PI. În lo ele A T' şi A.PI,
ucţia a · do ua )
şi (e x. 16 3, constr
ale cu
mile proporţion
gm en te le A T şi A M cu mări pa rin d această eg al ita te n
cu
ta te a (2) , se ŢI AP I) . Co m ca , di
: AP1 = A.PI : (A af la ac um pu nc tu l C ', es te su fic ie
- nt
cllplltăm A T'
(1 ), găsim AC ' =
A P. Pe nt ru a zii AP . .
rie m un cerc de ra
ru , să de sc se gm en tu l
su fic ie nt ca
pu nc tu l A ca ce nt le m a să aibă soluţie, es te nece~ar şi ac es t se gm en t
Pe nt ru ca pr ob
de cî t ta ng en ta A T şi, toto tă, ca la pu nc tu l A
da
ai m ic mică distanţă
A K de
AC ' = AP să fie m m ai m ic de cî t cea m ai izabilă, ia r a do ua dă AP~OA-R
A P sll fie
AC ' =
iţie es ie tn to td
ea un a real
la cerc. Pr im a cond ;;
1
pt =Ă T' Vs = (0 A 1 -
R)1 • Însă (c on fo rm
nr .1 56), A
sa u A.PI~ (O A -
- R p Salţ, 4upă
sim -
) • Y5 "; 1
~( OA
- Jll) . V5; 1
• De ai ci , (O A
1 -

an
Jll
sf or mă
+
.R (2 \15).
ri al ge br ic e, O A< oa re a tri un gh iu lu i
R şi un el e tr
pl ifi ca re cu OA - M B es te bi se ct Pu nc tu l cău­
l căutat . Deoarece
167. Fi e M pu nc tu AB :B C . An al og , M B: M D = BC:CD.l ge ow et ric al
C = i: lo cu
AM C , av em M A: M pu nc t de intersecţie a două ce rc ur
te rm in ă ca
ta t se de
t
 CARTEA A TREIA. CAPITOLUL VI 319

punctelor ale căror distanţe la punctele ...1 şi C sînt in acelaşi raport ca AB BC

~i locul geome.tric al punctelor ale căror tlislan\e la punctele B şi D sînl în
acelaşi raport ca BC : CD )16).
168. Fie A şi B punctele date (fig. 413), 1\.-ftl' şi J.f fl' coardele egale cău­
tate, care trec respectiv prin punctele A şi B. Droarcce două coarde egale sînl
egal depărtate de centrul O al cercului, rezultă că raza 0 ,"\,f este Lisectoarra
unghiului AMB şi deci MA : MB= OA : OB. .
Punctul căutat J.1 mai aparţine unui alt cerc în
aforă de cel dat şi care este locul geometric al punc-
telor a vînd raportu 1 distanţelor la punctele .r1 şi B
egal cu OA : OB.
169. Fie ABC triunghiul căulal (fig. 119), în
<:are cunoaştem laturile AB, AC şi bisectoarea AD, şi
fie E punctul de intersec\ie al dreptei A B cu paralela
dusă din C la AD. Deoarece AC =AR, segmentul CE
poate fi construit ca al patrulea porporţional cu cele
trei segmente date, folosind proporţia Ci~ : AD = Fig. 'd::l
= (AB +AC) : AB. Mai departe, putem construi triun-
ghiul isoscel ACE după laturile sale, iar pe prelungirea laturii AE să luăm
latura dată AB.
170. Fie produsul a două laturi ale triunghiului ~ga 1 cu produsu I a două
segmente date. Cîtul obţinut prin împărţirea produsului acestor două laturi
la dublul înălţimii cohorîte pe latura a treia va fi egal cu raza cercului circum-
scris. Deci această rază poale fi construită ca al patrulea proporţional cu cele
trei segmente date. Construim un cerc cu raza astfel aflată şi ducem o coardă
egală cu latura dată; poziţia celui de-al treilea vid se determină ducînd drepte
paralele cu această latură şi situate la o distanţă de ea egală cu înălţimea.
171. Fie dale unghiurile triunghiului şi perimetrul lui. Construim un
triunghi auxiliar, avînd unghiurile date, şi alegind în mod arbitrar una dintre
laturile sale. Deoarece triunghiul construit este asemenea cu cel căutat, peri-
metrele celor două., triunghiuri vor fi proporţionale cu laturile omoloage. Latura
triunghiului căutat poate fi construită ca a patra proporţională cu latura
omoloagă din triunghiul auxiliar şi cu perimetrele celor două tiunghiuri.
Deoarece, în triunghiuri asemenea, suma medianelor, suma înălţimilor
etc. sînt proporţionale cu laturile omo loage, acest procedeu de construcţie se
poate aplica şi atunci cînd ni se dau unghiurile şi suma medianelor sau unghiu-
rile şi suma înălţimilor etc.
172 1) . Deoarece laturile a două pătrate sînt proporţionale cu diagonalele
lor, deci şi cu diferenţele dintre diagonale şi laturi, rezultă că latura pătratului
<:ăutat va fi a patra proporţională între diferenţa dintre diagonală şi latură,
latura unui pătrat arbitrar şi diferenţa dintre diagonala şi latura acestuia.
173. Dacă punctul D împarte segmentu 1 BC (fig. 16tl) în medie şi
extremă raţie, avem BC : BD =BD : CD. Pe de altă parte, dacă punctul
D' împarte exterior segmentul BC în medie şi extremă raţie, avem BD' =

2) ln ediţia rusă, acest exerciţiu es.te înl ocuit cu următorul: Să se construiască

un pătrat cunoscînd diferenţa dintre lungimea diagonalei şi aceea a laturii sale. (V. şi
nota de la p. 245. N. Red. E. T.).
 BXERCl111I.OR ŞI ALB PROBLEMELOR
SOLUŢIILE
320

ţii, rez ultl (1S6) că BC

: BD =
= BC + BD (156). Din aceste două rela
·: BD '.
== BD : CD = BD ': BC =C D' BC : CD =
Din proporţia BD : CD =B D' : BC, obţinem BD ' : .BD =
= (C D'+ BC ): (BC +C D) . Dacă, pe
== CD ': BC. De aici , BD ': BD de pun ctu l C, vom lua seg men tul CE
olo
pre lun gire a seg men tulu i BC dinc BC =E D', BC +D C= ED şi proporţia
nci CD '+
(fig. 414), ega l cu BC, atu : BD =E D' : ED .
precedentă dev ine BD '
Aşadar, E este pun ctul
conjugat a1monic
cu extr emit ă/ile seg men tulu i
lui B în raport
1 DD '. BD '=
b' Mai dep arte , din ega lita tea CD ' : sus ,
care am avu t-o ma i
, =B D : CD , pe
că CD ' : BD ' = CF :B F, dacă
rezultă
i BC (de-
etri cul pun ctu lui D în rap ort cu mij locu l O al seg men tulu c lui. D'
F este sim dar, F este pun ctul con juga t am .oni
oarece BD = CF ; CD = BF) . Aşa i BC.
ăţil e seg men tulu
tn raport cu extremit şi D' stnt con jug ate arm oni c
tn rap ort
In sfirşit, dat fiin d el pun ctel e F : BF , vom ave a,
, adică CD ' : BD ' = CF
cu extremităţile seg men tulu i BC BC, relaţia (OC + OD ') : (OD ' - OB) =
i
pen tru mij locu l O al · seg men tulu und e, conform egalităţii OB =O C„ găsim
= (OC +O F) : (O B- OF ), de
' (compară cu nr. 189 ). '
OIJ2 = OCS = OF ·OD ' = OD ·OD OD şi
este med ie proporţională într e
Deoarece seg men tul OB = OC cat tn figu ră) det erm ină ;pe
', cerc ul con stru it pe DD ' ca dia met ru (nei ndi OM =
OD tele
ctu l O pe dre apta DD ' segmen
per pen dicu lara ridicată în pun rez ultl el acest cerc trece prin vîrfurile M
=O N= OB (125, Cor.). De aici
BC.
fi N ale pătratului cu diagonala tul da\
17•. Vom ciu ta mai întî i pe dre apt a D pun ctu l din care seg men
,
AB se ved e sub un ung hi dat .
Loc ul geo-
seg men tul
met ric al pun ctel or din care form at
AB 11e ved e sub un ung hi dat este
extr emit ăţil e în
din două arce de cerc cu rsec ţie .
Pun ctel e de inte
pun ctel e A şi B. fi
ale ace stor arce cu dre apt a dată
D vor
pun ctel e căutate. con-
Pro blem a are soluţii daci. arcele
apta D
stru ite au pun cte comune cu dre cte co-
ti nu are soluţii, daci. nu exis tii pun
tan gen t
mun e. Caz ul limită va fi un cerc
a D. Dac ii pun ctel e dat e A şi B
la dre apt D, există
se află de aceeaşi par te a dre ptei
st fel. Fie AM B unu l
dou l cerc uri de ace uşor cil,
Fig. 415
din tre ele (fig . 415 ). Ne con ving em
situ at de
dacii pun ctu l M'a l dre ptei D este B . este mai
ca şi pun ctu l M, atu nci ung hiu l AM
aceeaşi par te a dre ptei AB hiu l AM B este însc ris, iar ung hiu l
evii r, ung
mar e dec ît ung hiu l AM ' B. lntr -ad ct de con-
cerc ulu i. Tot astf el, al doi lea pun
AM ' B are vtrf ul în exte rior ul rap ort cu toa te
oa~ a ung hiu lui AN B în
tac t N va da cea mai mar e val
 CARTEA A TRElA . CAPlTOLUL VI
321
punc tele situ ate de aceeaşi part e a
drep tei AB. Prin urm are, valo area
ximă a ung hiul ui va core spun de pun ctul ui ma-
ung hiul AM B este mai mar e sau mai M sau pun ctul ui N, după cum
mic decî t ungh iul AN B.
Dacă punc tele A şi B ar fi situ
ate de o part e şi de alta a drep tei
valo area maximă a ungh iulu i (180°) D•
ar core spun de pun ctul ui de intersecţi
al drep tei AB cu drea pta D. e
175. Construcţia perp endi cula rei com une
care să se vadă dint r-un pun ct A sub la două drep te para lele date ,
un ungh i dat , se găseşte în soluţia
prob leme i 120. Deoarece lung imea aces
tei per-
pend icul are com une MN este cons
tantă, re- A
zultă că ungh iul sub care ea
este văzută din-
tr-u n pun ct dat va fi cu atît mai mar
e cu cit ---.JC-.-.+-~i..-_.:::.1'=--
este mai mică raza cerc ului AM N, ­
dacă aces t
ungh i este ascuţit.
Dacă pun ctul A nu se
află între cele _ _ _ _
două drep te para lele (fig. 416)
_ _ _ _ _,...__ __
, raza minimă
posibilă a cerc ului AMN este
perp endi cula ra
dusă din pun ctul A pe drea pta
egal depărtată Fig. 416
de cele două drep te para lele date . Con
stru ind
cerc ul care trec e prin pun ctul A şi are
ca rază această perpendiculară, obţinem
soluţia prob leme i. În aces t caz, prob
lema are două soluţii.
Dacă pun ctul A se află între
cele două drep te para lele date , ungh
max im (180°) core spun de perp endi cula iul
rei MN , care trec e prin A.
176. Să pres upun em că punc tele date
drep tei date (fig. 417) . Not înd cu m lung A şi B sînt de aceeaşi pait e a
imea coar dei date şi cu C pun ctul de
intersecţie al drep tei AB cu
drea pta dată, ajun gem la următoarea
să se afle două segm ente x şi problemă:
y (x este seca nta şi y part ea ei exterioa
cînd diferenţa lor m şi prod usul CA· CB. ră) , cunos-
Potr ivit nr. 155, cons tr. 8, prob lema
este înto tdea una posibilă şi are o soluţ
ie unică.
Dacă punc tele date Aşi B sînt
de părţi dife rite ale drep tei date (fig.
prob lema se redu ce la cons truir ea a 418) ,
două segm ente x şi y după sum
a lor m'

{'
y
Fig. 417

si după prod usul CA· CB (155, cons tr. 7).

Prob lema este posibilă, dacă CA ·GB<.
<(m /2) 2 • Dacă CA· CB< (m/2)2 , prob
lema are două soluţii , deoarece fieca
dint re segm ente le x şi y poat e fi luat re
de una sau de cealaltă part e a pun ctul
de intersecţie al~ drep tei AB cu drea ui
pta dată.
Lun gime a minimă posibilă a coar dei
este m =2 VCA -CB .
21 - Lecţii de geom etrie eleme ntara, voi. I
 LOR
lLOR ŞI ALB PROBLBME
EXl!llCIŢl
SOLUŢJJLll
d
m un cerc av în
in pu nc tu l A , tr eb ui e să du ce(fig. 419) .
em că, pr ea pt a D
177. Să pr es up un a radicală comună, an um e dr ectează un ul di nt re cercu•
şi C ax in te rs al
cu ce rc ur ile C1 in A1 un cerc ar bi tr ar C ', ca re N . Pu nc tu l de intersecţie P
D uc em pr nc te M şi rc ul ui că utat
ur ilo r C1 , C ' şi
pu ce
ce m C , în două te
ri le da te , să zi N es1te ce nt ru l ra di ca l al ce rcai ci rezultă că dr ea pt a A P ca
lo r D şi M C . D e ' şi C , de ci
dr ep te ce rc ur ilo r C
ax a radicală a pr in al do il ea
C tr ec e
ce rc ul căutat ţie B al dr ep te i A P cu
in te rs ec
pu nc t de utat es te
ce rc ul C '. C en tr ul ce rc ul ui că en di cu -
rsecţie al pe rp
pu nc tu l de inte m ijl oc ul se gm en tu lu i

~e-
la re i ri di ca te pent re lo r ce rc ur ilo r da te .
A B cu li ni a ce se simplifică, dacă
Construcţia sa u ta n-
C sî nt se ca nt e
ce rc ur ile C1 şi 1 z, ce rc ul căutat tr ec e
t'z ca
ge nt e. În ac es t r de intersecţie sa u
le lo
pr in pu nc te el e în pu nc tu
l de
en t la
es te ta ng
o co nt ac t.
Fi g. 419
L V II (p . 14 0)
ILE LA C AP IT O LU
EXERCIŢI
e în tr e
an cu po lig oa ne re gu la te egal 4 dr
să pu te m pa
va un pl e un su bm ul ti pl
u de
178. Pe nt ru ca gh iu l ac es to r po lig oa ne să fim ul te po lig oa ne ca re să nu
r ca un m ai ri
el e, es te ne ce sa ru l vî rf ur il or să pu te m .aşeza ăcută pe nt ru următoarele fi gu
în ju sa ti sf nt ru
(p en tr u ca , Această co
ndiţie es te îndeplinită
pe
se suprapună). şi ex ag on ul şi nu es te
hi ul , pa tr ul at er ul gu la te av în d
re gu la te : tr iu ng : dr ) şi pe nt ru po lig oa ne le re
i es te m ar i de cî t
la t 'u ng hi ul lu e lo r sî nt m ai
pe nt ag on ul re gu se (u ng hi ur il
e de cî t şa va un pl an cu
numărul de
la tu ri m ai m ar im ed ia t că pu te m pa
Se ve de
i de cî t 2 dr ). ·
~ dr şi m ai m ic ne re gu la te .
~ dr , adică
ex ag oa
trate şi cu
3
hi la te ra le , cu pă ve x) este eg al cu 5
tr iu ng hi ur i ec re gu la t (c on
ui pe nt ag on la ce nt ru coresp să
un -
17 9. U ng hi ul un mă ta te a un gh iu lu i it e
augă ju aţie ne pe rm
ep t la ca re se ad eastă observ
cu un un gh i dr go nu lu i re gu la t (c on ve x) . Ac şi pe nt ag on ul .
zător la tu ri
i de ca la t, de ci A B C D E se
iu l pe nt ag on ul ui re guD al e pe nt ag on ul ui re gu la t
co ns tr ui m un gh B l, deoarece
on al el e A C şi CF es te isosce
180. Dacă di ag tu l F (f ig . 420) , tr iu ng hi ul B= CF. T ri un gh iu ri le A B C
intersecteaz
ă în pu nc al e, de ci B F C : BC =
rf ur il e B şi C sî nt egea un gh iu ri lo r) , as tf el in ci t A
un gh iu ri le di n vî
eg al it at es te de aseme-
B sî nt as em en ea (după de pa rt e, tr iu ng hi ul A B F măsură
şi C F
B C I = A C ·F C . M ai
şi F eg al e (p ri m ul ar e ca
= BC : FC sa u ur il e B ), as tf el că
ce l, av în d un gh iu ri le di n vî rf se m is um a arce lo r A B şi C D obţinem
ne a isos r al do ile a cu .AF,
jumătatea ar
cu lu i A E D , ia în eg al it at ea precedentă BC
F . Io lo cu in d
BC = A B = A
r =AC ·F C .
A
 CARTEA A TRBlA. CAPITOLUL VII
323

181. Deoarece laturil e c10 şi cio ale decag oanelo r regula

'Stelat, înscris e în cercul de rază R, satisfa c relaţiile cio te conve x şi
- c10 = R, c10 ·c~0 =
= W (169), vom avea c!o +ci~ = (cio - c ) 11 +
10 2s 0 ·cl.o = R 2 + 2R2 =
= ( R V3) 2 • Însă R Y-3 este latura triung hiului echila
teral înscris în cercul
de rază R.
182. Laturi le c10 şi c~0 ale decago anelor regula te conve x şi stelat
, înscris e în
~ercul de rază R, sînt respec tiv egale cu c10 = ..!.. R (VS-
1) şi cio = _!_ R ( V5+1)
2 2
{168- 169); pentru pentag oanele conve x şi stelat , avem c
6 =_!_ R
2
V10-2V 5
2
V
~i c6 =_!_ R 10 +2V5 (170). De
o
.aici, cfo+ci =_!_ R2 {V"S- 1) 2 +
4
+R2 = _!_ R 2
2
(5-V 5) = c~ şi
c;~+~=_!_ W(V5 +1) 2 +Rz=
4
=_!_R2 (5+\15)
2
=c~2 •
183. Deoarece unghi ul
BAC (fig. 421) este suple- Fig. 420 Fig. 421
mentu l unghi ului exago nului
regula t, el este egal cu.! dr. Prin urmar e, triung hiul
3
ABC şi cele cmc1
triung hiuri analog e cu el sînt echila terale. Aşadar , în
dodec agonu l con-
struit , toate laturil e şi toate unghi urile sînt egale (fiecar
e unghi este egal
cu suma unui unghi drept şi a unghi ului triung hiului
echila teral). Rezultă
~ă dodec agonu l constr uit este regula t.

184. Confo rm nr. 180, avem c'f = 2R2 - 2R ~ R2 - !

c2. Tot astfel,

confor m nr.18 1, avem c'f =R(R + ~ c} + RlR - ~~)-2R R V 2

- : c
2
•

Întruc ît cele două expres ii ale lui ci coinci d, vor co-

incide şi valori le lui c1 , obţinute pe aceste două căi.
185. Potriv it formu lei de la nr. 179 bis (m = 18,25) ,
2.1so
avem R = - - m = 6,279 m.
18,257t'
186. Dacă 0 1 este centru l celui de-al doilea cerc,
.....-......... ~
avem A01 C = 2AOC (fig. 422). Arcul ui AB îi cores-
punde o rază de două ori mai mare decît arculu i AC,
însă un unghi la centru de două ori mai mic.
Fig. 422 Lungi -
mile celor două arce sînt egale, confor m formu lei de
la nr. 179 bis.
117. Fie cercur ile 01 şi 0 2 tangen .e interio r la cercul Oa în puncte
(fig. 423) şi fie C punct ul de intersecţie cel mai aprop iat le A şi B
de cercul Oa al cercu-
21*
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALI! PROBLEMELOR
324

rilor 0 1 şi Ol). Deoarece, prin ipoteză, 0 2C +

0 1 A = 0 3 A şi 0 1 C 0 2B - +
0 C020 3 este un para-
= 0 3 B, avem 0 2C = 0 3 0 1 ; 0 1 C = 0 30 2 şi figura 1 uri la centr u
cores pund unghi
lelogr am. Celor trei arce AC, BC, AB le este egală
a că suma celor două raze
de aceeaşi mărime, iar din ipotez
cu a treia, rezultă că suma arcelo r AC şi BC este
egală cu arcul AB.
188. Potri vit formu lelor de la nr. 166 -167 ,
avem c,
+ c3 = R f2 + R V3 = 1,414 ... R +
+1,73 2 ... R = 3 ,146„ .R, în timp ce lungim ea semi-
cercu lui este 7tR = 3,1415 .. . R.
189. Dacă triung hiul drept unghi c are catete le
egale cu 1,2R şi 2,4R, ipoten uza sa este 1,2·R V5 =
= 2,68328„ .R , iar perim etrul lui va fi 6,283 28„ .R,
timp ce lungi mea cercu lui este 27tR= 6,283 18.„R .
Fig. 423 în

PROBLEMELE LA_ CARTEA A TREIA (p. HO)J

AB = 2A1 B1 . Dacă
190. Fie AB dreap ta căutată: (fig. 424), astfel încît
A A. Ducîn d dreap ta A 1M,
OP este perpendiculară pe AB, avem PA1 = 1
u care OM = MA.
OA punct ul M, pentr
paralelă cu OP, obţinem pe raza
oarea constr ucţie. Raza
Deoarece unghi ul MA1 A este drept , obţinem următ M, iar pe segm entul
ate în punct ul
arbitrară OA este împărţită în jumăt
intersecţie cu cel mai mic
AM ca diame tru const ruim un cerc. Punc tul lui de

• ,

Fig. t.25

posib ilitate a probl eme}

dintre cercu rile date va fi punct ul A1 . Condiţia de
este OA<' . 20A1 •
şi folosi nd teorem a
191. Ducîn d dreap ta DK, paralelă cu BC (fig. 425),
BD , găsim DF:F E =KG : CE=
de la nr. 113 împreună cu egalit atea CE =
=KG : BD =AC :AB.

1) Folosi nd condiţia că suma razelo r cercur

ilor 0 1 şi 0 2 este egală cu raza cercul ui
cii cercur ile 0 1 şi 0 2 au neapărat comun .
un punct
0 1 , putem arăta
 PROBLEME!U! LA CARTEA
A TR!!IA
325
192 . Dacă R şi R' sîn
dre pte le AA ' şi MM ' (fig t raz ele cel or două cer cur i, iar h, distanţa din
. 426), atu nci AM9 = 2R tre
AM : A' M' = VR : l'î f. h; A' M' 8 = 2R 'h, de un
Dacă P est e pu nct ul de
AM şi A' M' , ave m AP de intersecţie al dre pte lor
: A'P =A M : A' M' =
tanţelor pu nct ulu i
P la cele două pu nct e dat VR. : VR'. Ra po rtu l dis-
stantă, dec i loc ul e A şi A' păstrează val oar
geo me tric al pu nct elo r ea con -
P est e un cerc (116).
193 . Să pre sup un em
nu l AB CD LM (fig. 427 că tn pol igo -
) vîr ful A sc

Fig . 426
Fig . 427

deplasează pe dre apt

a a,
tre bu ie să determinăm loc vîr ful B pe dre apt a b, ... , vîr ful L pe dre apt a
ul l şi
un a din tre poziţiile po lig geo me tric al vîr ful ui M; fie apo i A 0 B C D L M
on ulu i con sid era t, pe car 0 0 0 0 0
De oar ece , pri n ipotez e o vo m soc oti fixă.
=A 0 X : B X, un de X est ă, AB şi A 0 B 0 sin t par ale le, aveJ,O A A: B B
e =
pe ntr u toa te poziţiile lat pu nct ul de intersecţie al dre pte lor a şi0 b. Aşa
0 0
uri i AB , rap ort ul A A : dar,
.astfel, est e con sta nt fie 0 B 0 B rămîne con sta nt. To
car t
De aic i rezultă că şi rap ort e din tre rap oar tel e B 0 B : C0C ; ... ; K K : L L.
ul A 0 A : L 0 L rămîne con 0 0
est e pu nct ul de intersecţ sta nt. Aşadar , pu nct ul M
ie
A 0M 0 şi L 0 M şi car e tre al dre pte lor AM şi LM par ale le res pec tiv
c pri n pu nct ele dre pte lor cu
A 0 A : L 0 L răm0 îne con sta nt. a şi l, ast fel că rap ort ul
tel or M est e o dreaptă. Co nfo rm exe rci ţiului 124 , loc ul geo
me tric al pun c-
194 . înţelegem pri n pol
-cărui vîr fur i se afl
igo n îns cri s înt r-u n pol igo n da
t un
ă pe lat uri le om olo
rile acesto ra . Fie a, b, c„ .„ age ale po lig on ulu i da t sau pol igo n ale
k, l, m, lat uri le pol igo nul pe pre lun gi-
un pu nct arb itr ar A şi ui da
0 du cîn d pri n ace sta o dre t . Ale gîn d pe dre apt a a
ilreaptă dată, obţine aptă parale lă cu
m pe dre apt a b pu nct pri ma
-obţinem pol igo nul A ul B 0 • Co nti nu înd această
B
0 0 .„ M 0 , avî nd toa te lat uri le construcţie
nu lui căutat şi toa te vîr fur par ale le cu lat uri le pol igo
-
Tile pol igo nul ui da t (sa u ile , în afară de un ul, să zic em M 0 , sit uat e pe lat
pe pre lun gir ile lor) . Dacă u-
B 0 , C0 • • • , L res pec tiv pe vo m dep las a vîr fur ile A
0 dre pte le a, b, c, ... , l (pă 0,
ult im ul vîr f M al po lig strînd direcţiile lat
0 on ulu i con str uit va des cri e uri lor ),
Pe ntr u afl are a ace ste i dre o . dreaptă m' (ex .
pte , repetăm construcţia 193) .
la un pu nct A al dre pte precedentă, po rni nd
1 i a, dif eri t de A , şi obţ de
-un pu nc t M . Dr eap ta M 0 inem în loc ul pu nct
1 0 M est e toc ma i dre apt a m' . ulu i M 0
Pu nc tul de intersecţie 1al
dre pte lor m şi m' est e vîr
4!ăutat. Cu nos cîn d vîr ful M al po lig on ulu i
ful M, con str uim uşor înt
reg ul po l.i gon căutat.
326 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Problema are o soluţie unică, dacă dreptele m şi m' sînt concurente;

o infinitate de soluţii (adică este nedeterminată), dacă aceste drepte coincid~
şi nu are nici o soluţie, dacă ele sînt paralele.
195. Să presupunem că, prin punctul A' al înălţimii AA 0 din triunghiul
ABC (fig. 428), am dus dreapta DE, paralelă cu BC; prin punctul B' al
înălţimii BB0 , dreapta FG paralelă cu AC; iar prin punctul C' al înălţimii
A CC 0 , dreapta KL paralelă cu AB. Obţinem un
şir de triunghiuri asemenea ABC, ADE, FDG ,
KLG. Să notăm cu D 0 şi D' picioarele înălţimilor­
triunghiuril or ADE şi FDG, duse din punctul D,
cu G0 şi G' picioarele înălţimilor triunghiu-
rilor FDG şi KLG , duse din punctul G.
Raportul de asemănare al triunghiuril or ABC
DD 0 AA ' A 'A 0
şi ADE va fi - - = - - = 1 - - - • Raportul de
BB 0 AA 0 AA 0
asemănare al triunghiuril or ABC şi F DG va fi
GG0 = DD' = DD 0 - D ' D 0 = DD0 _ B'Bo = 1 _
CCo BBo BBo BBo BB 0
A ' A 0 B'B 0
. Î n s f. · raportu l d e asemanare
w

Ao
------ lrŞit,
8 AA 0 BBo
Fig. 428 GG'
al triunghiuril or ABC şi KLG va fi
CCo

O b s e r v a ţ i e. La rezolvarea problemei, am presupus că triunghiul ABC are

unghiuri ascuţite şi că punctele A ', B ', C' sînt situate respectiv (ca în fig. 428) între
punctul de concurenţă , H al înălţimilor şi punctele A 0 , B 0 , C0 • Dacă aceste co ndiţii
nu ar fi îndeplinite, în soluţia dată de mai sus s-ar introduce unele modificări. Toate
calculele şi rezultatele obţinute capătă însă un caracter destul de general, dacă atribuim
rapoartelor dintre segmente şi rapoartelor de asemănare semne determinate, conform
celor de la nr. 190.

196. Fie A 1 , B1 , C1 mijloacele laturilor triunghiulu i dat ABC (fig. 429).

Triunghiuri le ABC şi A1 B1 C1 sînt omotetice şi aq ca centru de asemănare:
punctul de concurenţă G al medianelor triunghiu- A
lui dat (ex. 158). Triunghiul abc este, prin construc-
ţie, omotetic cu triunghiul A 1 B 1 C1 , deoarece Oa=
= 20A 1 , Ob = 20B1 şi Oe = 20C1 . Prin urmare
(144), triunghiuril e ABC şi abc sînt şi ele omote-
tice, deci dreptele Aa, Bb, Cc sînt concurente în
punctul P .
Centrele de asemănare G, O, Pale triunghiu-
rilor ABC, A1 B1 C1 şi abc, luate două cîte două,
sînt coliniare. Fig. 429
Dreapta AA1 este mediană în triunghiul AaO
(deoarece aA1 = A 10), punctul G este punctul de concurenţă al medianelor
sale (deoarece AG = 2GA 1 ). De aici rezultă că OG = 2GP. Aşadar, segmentul
OP trece prin punctul G şi este împărţit de acesta în raportul OG : GP =
 PROBLEMELE LA CARTEA A TREIA
327
= 2 : 1, orica re ar fi poziţia punc tului O.
Prin
descr iu figur i omot etice , avînd ca centr u de asemăurma re , punc tele O şi P
nare punc tul G.
197. Să observăm în prim ul rînd că:
Dacă dreptele AM şi AN sînt simet
rice în raport cu bisectoarea AD a
ungh iului BAC (fig. 430), atunc i distanţele a două
luate respectiv pe aceste drepte, la laturile ungh iului puncte arbitrare M şi N,
sînt invers proporţionale.
A
A

Fig. 430 Fig. 431

În adevăr , const ruind pe dreap ta AN punc tul

în rapor t cu AD , şi cobo rînd din punc tele M, M' , sime tricu l lui M
M' şi N perpe ndicu lare pe
latur ile ungh iului , vom avea MP = M'Q ';
MQ
=AM ': AN= M'Q ': NS. De aici, MP: MQ = M'P' ; M'P' : NR =
=N S: NR.
Are loc şi următoarea reciprocă:
Dacă distanţele punctelor M şi N la
latur ile ungh iului BAC sînt invers
proporţionale iar dreptele AM şi AN
se află amîndouă în interiorul sau amîn -
două în exteriorul ungh iului BAC , atunc
i cele două drept
cu bisectoarea ungh iului. Acea sta rezultă din faptu e sînt simetrice în raport
l că locul geom etric al
punc telor N, care au rapor tul distanţelor la
drept ele AC şi AB egal cu
MP : MQ, este o pereche de drept e dintr e care
una se află în inter iorul
ungh iului BAC , iar cealaltă în exter iorul lui
(157).
Trece m la rezol varea probl emei puse. Fie drept
în rapor t cu bisec toare a ungh iului A în triun ghiul ele AO şi AO' simet rice
ABC (fig. 431), iar drept ele
BO şi BO' simet rice în rapor t cu bisec toare a ungh
OQ: OR= O'R' : O'Q'; OR: OP = O'P' : O'R' iului B. În acest caz, avem
. Înmulţind mem bru cu
mem bru, obţinem OQ: OP = O'P' : O'Q'. Deoa
rece drept ele CO şi CO'
sînt ambe le interi oare sau ambe le exter ioare
în ungh iul ACB (orica re ar
fi poziţia punc tului O), înseamnă că acest e
drept e sînt simet rice în rapor t
cu bisec toare a ungh iului C. Aşadar, drept ele simet
rice cu drept ele AO, BO, CO
în rapor t cu bisec toare le ungh iurilo r corespunză
toare ale triun ghiul ui sînt
concu rente (cu condiţia ca două oarec are dintr
terse cteze ). e acest e drept e să se in-
Să presu pune m acum că, prin vîrfu
rile triun ghiul ui ABC , am dus drept e
paral ele , care taie cercu l circu mscr is a doua
oară în punc tele A ' , B ', C'
(fig. 432). Duce m dreap ta AO', simetrică cu
AA' în rapor t cu bisec toare a
ungh iului A şi să presu pune m că ea taie din nou
cercu l în punc tul O'. Deoa -
...-..._
rece vom avea îµ acest caz, BAA ' = CAO ', ...-....
arcele A' B şi O'C sînt egale ;
întru cît dreap ta AA' este paralelă cu BB',
arcele A' B şi AB' sînt egale ;
328 SOLUŢIILE EXERCIŢULOR ŞI ALE PROBLEMELO R

/'.. ~
de a ici rezultă că arcele AB' şi O' C sînt egale. Prin urmare, ABB' = CBO'
astfel că dreptele BB' ş i BO' sînt simetrice faţă de bisectoarea unghiului B.
În s fîrşit, deoarece dreapta CC' este paralelă cu AA' , arcele A 'C' şi AC sînt
egale. Prin urmare, vor fi egale şi arcele BA'C' şi O'CA , astfel că unghiurile
BCC' şi ACO' sînt suplimentare. De aici
rezu ltă că dreptele CC' şi CO' sînt simetrice
faţă de bisectoarea unghiului C . Aşadar, dacă
dreptele AA', BB' , CC' sînt paralele, atunci
dreptele simetrice cu ele în r aport cu bisec-
toarele unghiurilor triunghiului ABC sînt con-
curente într-un punct O', situat pe cercul cir-
cumscris triunghiului .
Dacă vom alege punctul O, despre care
vorbeam mai sus, centrul cercului circum-
scris , atunci dreapta AO' va coincide cu înăl­
ţimea AI! a triunghiului (fig. 136) . În ade-
C" ~ /'.. ~
Fig . 432 văr , BAA' = 90° - BA 'A = 90° - BCA =
/'..
CAII, ş i dreptele AA' şi AH sînt sime-
=
trice în raport cu bisectoarea u nghiului A. De aici rezultă că înă lţimea AH a
triunghiului şi celelalte înă lţimi ale sale sînt concurente .
O b s e r v a ţ i e. Punct ele O ş i O', care se obţin unul d in ce l ă la lt prin construc-
ţ ia i ndi cată ,se numesc cîteoda tă conjugate izogonal în raport cu triung hiul ABC.

198. Fie E, F, G punct ele de contact ale dreptelor AB, B C şi M N cu

.......-.... ,...........__ /'.. /'.. /'..
cercu l (fig. 433). Deoar ece AOE =FOC, EOM = MOG, GON = N OF, avem
.......-.... /'.. .......-.... /'.. .......-.... .......-....
AOE + +EOM GON = 90°. De aici, AOM = 90° - GON = 90° - N OF =
.......-....
.......-.... /"'-...
= CNO. Totodată OAM = NCO , deoarece triungh iurile AOM ş i CNO sînt
N

C'
Fi g. 433 F ig . 434

asemenea. Din asemănarea acestor t r iunghiur i , găsim AM : CO = AO : CN

şi A M· CN =AO·CO.
199 . Fie BB' diametrul cercului care trece prin A (fig. 434 ; punctul
A ar putea fi situat şi în interiorul cercului sau pe cerc), iar N şi N ' punctele
 A 329
PROBLEMELE LA CART EA A TREI

şi este
intersecţie ale drep telo r BM BM ' cu drea pta care trec e prin A
şi
de 1 - 1 - - ..
~ ~ - - MM ' B'
perpendiculară pe AB. Ave m AM ' N' =M M' B = - BM =90° 2 2

~ """"
= 90° - A BM = MN A. Prin urm
are, triu ngh iuri le AM N şi AN 'M'
rea
sînt
pun c-
=A M · AM ' este pute
·AN '
asem enea , de und e rezultă că AN
tulu i A în rapo rt cu cerc ul dat.
r date (fig. 435) , AA ' şi BB '
200. Fie O şi O' cent rele cerc urilo DD ' tang ente le lor inte rioa re
CC' şi
tang ente le lor exte rioa re com une,

Fig. t,36
Fig. 435
rsecţie ale tang ente lor inte
rioa re com une
com une, P , Q, R , S pun ctel e de inte
cu tang ente le exte rioa re. C' sînt egal e, avîn d latu rile respec-
În aces t caz, ung hiur ile AOC şi A'P ............. ../".. .
AOP şi A'P O' sînt , de asem enea
,
el că şi jumă tăţi le lor
tiv perp end icul are , astf PA ' =
asem enea AOP şi A' PO' dau PA•
egal e. Triu ngh iuri le drep tun ghice
că şi SA ·SA '= OA · O'A '.
=O A · O'A '. Ana log, găsim
·SA ' şi PA + PA ' =S A +S A',
Din egalităţile PA ·PA ' =S A ent că PA =/=
rezultă că ori PA = SA, ori
PA = SA' . Deo arece este însă evid
und e rezultă, Ia rînd ul său, că PS şi AA '
=/=SA, vom avea PA = SA' , de PA' - PA = PC' -
= PA ' - SA' =
au mijl ocu l com un. În sfîrşit, PS
- PC =C C' . (fig. 436). Deo arec e MA2 = MC , iar
201 . 1° Fie M mijl ocu l latu rii BC + 2 M0 = MC2 +
BC, rezultă că MA
drea pta OM este perpendiculară pe A găsim, notî nd cu 0 1 mijl ocu l latu rii
+M02 = OC2 , iar din triu ngh iul OM
+
M0 2 )-. !. OA 2 = .!_ OC2 - OOr (128) . Prin ur-
OA, că 0 1 M 2 = .!. 2
(MA 2 4 2
; raza
M este un cerc cu cent rul în 0 1
mar e, locu l geom etric al pun ctel or
isă mai sus.
sa 0 1M este dată de egal itate a scr pun c-
2° Deo arece pun ctul 1 0 este mijl ocul segm entu lui OA, proie cţia Ma
ui A pc acee aşi latu ră BC sînt
a pun ctul
tulu i O pe latu ra BC şi proiecţia D ctel or D va fi
că locu l geom etric al pun
egal depărtate de pun ctul 0 1 , astf el
acelaşi cerc .
202. Prob lema are un conţinut
iden tic cu ex. 170.
ngh iulu i căutat ABC , iar G pun ctul lor
203. Fie BE şi CF med iane le triu
bile dou ă cazu ri:
de concurenţă (fig. 437). Sînt posi şi înălţimea dusă din vîrf ul A.
Înălţi­
1° Sînt date med iane le BE şi CF
se vede uşor,
din vîrf ul G, este ega lă, cum
mea GK a triu ngh iulu i BGC, dusă
 330 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

cu o treime din înălţimea dată. Acest triunghi se construieşte uşor cunoscîncl

cele două laturi BG şi CC şi înălţimea dusă din vîrful lor comun. După ce am
construit triunghiu l BGC, luăm GE =~ BG, GF =~ CG şi ducem CE şi BF _
2 2
O b s e r va ţ ie. Dreptele BF şi CE nu pot fi paralele. fn adevăr, ducînd prin.
punctul C o paralelă la BF şi notînd cu M inte rse cţ ia ei cu BE, vom avea GM: GB =
= GC: GF sau GM= 2BG însă GE = ~ BG; prin urmare, punctul E este situat în
2
A
M mod necesar între G şi M, dreptele BF şi CE se taie şi
,,,.f anume de acea parte a lui BC, în care se află
„,,-"' I G. Aşadar, pentru ca să putem construi triunghiulpunctul'
ABC,
,,. ,,,. I este suficient să poată fi construit triunghiul BGC.
E,,. I
I 2° Şînt date medianele BE
I şi CF şi înăl­
I ţimea BJI, dusă din vîrful B. Construim triun-
a11:::..~~L-~~...;;;:at.c ghiul dreptungh ic BEH , cunoscînd o catetă şi
K
Fig. 437 ipotenuza , iar din punctul G, care taie pe BE în
raportul 2 : 1, ca centru, descriem un cerc de rază
_! CF. Intersecţia lui cu dreapta EH dă vîrful C. Al treilea vîrf A al triun-
3
ghiului căutat se obţine, luînd segmentu l EA = EC.
În fiecare dintre cele două cazuri există maximum două soluţii.
204. Fie ABC triunghiu l căutat (fig. 438) şi AD înălţimea lui. Luăm
DE = BC şi unim punctul E cu vîrful C. Fie F punctul de intersecţie al dreptei
CE cu tangenta la cercul dat în punctul A. Din asemănarea triunghiu rilor
EDC şi EAF, rezultă că AF = ~AE.
2
De aici rezultă următoarea construcţie. Pe diametrul cercului, luăm seg-
mentul AE, egal cu suma datăm a bazei şi a înălţimii, iar pe tangenta în punc-
tul A, luăm segmentu l AF =
= ~ AE. Punctele de intersecţie F
2
ale dreptei EF cu cercul deter-
mină poziţiile posibile ale vîr-
fului C.
O construcţie analogă este
aplicabilă şi cînd se dă dife-
renţa dintre înălţime şi bază,
m = AD - BC (construim
AE' = m; AF' = ~AE').
2
Condiţiade posibilita te
a problemei este ca distanţa Fig. 438 Fig. 439
OP de la centru Ia dreapta
EF să nu fie mai mare decît raza. Însă OP : OE = AF : EF = 1 : l' O.
şi condiţia OP -<
R devine OE -<
Rf5 sau m = AE R (V5 1). Dacă -< +
2R < m < R (1 +V5), ambele puncte de intersecţie ale dreptei EF cu cercu)
dau triunghiu ri pentru care segmentu l AE = m este suma bazei şi a înălţimii.
 PROBLEMELE LA CARTEA A TREIA 33f

Dacă însă O < m < 2R, punctul E va ocupa poziţia E', iar punctul F poziţia F'.
În acest caz, unul dintre punctele de intersecţie ale dreptei E'F' cu cercul dat.
va determina triunghiul ABC, în care diferenţa AD - BC este egală cu AE' =
= m; celălalt punct de intersecţie determină triunghiul AB'C', în care suma
AD' +
B'C' este egală cu AE' = m.
În sfîrşit, dacă se dă diferenţa dintre bază şi înălţime adică n =BC - AD,
atunci pe prelungir6a înălţimii AD a triunghiului, dincolo de vîrf, purtăm
segmentul AE = n (fig. 439), iar pe tangenta în punctul A segmentul AF =
= .!_ AE. Condiţia de posibilitate a problemei, OP-< R, duce, în acest caz~
2
la inegalitatea n = AE -<
R {f5- 1).
205. Fie a şi b bazele, c şid laturile neparalele, e şif diagonalele trapezului.
ABCD (fig. 440)" x şi y proiecţiile laturilor neparalele AD şi BC pe bază.
Din triunghiurile ABC şi ADB, avem e2 = a 2 +
d2 - 2ay şi
/2 = a2 c2- 2ax. + (1)>
Adunînd aceste egalităţi, obţinem e 2 2 = 2a 2
+/ c2
+ +
2
d - 2ax - 2ay,
de unde, observînd că x +
y =a - b, obţinem
e2 2
+/
= c2 d2 + +
2ab. (2}
Mai departe, din triunghiul ACD, găsim e2 = b2 c2 + +
2bx. ÎnmulţimL
această egalitate cu a, iar egalitatea (1) cu b şi adunîndu-le, obţinem
ae2 +
b/2 = ab2 a2b +
ac2 +
bc2 • + (3)
Ecuaţiile (2) şi (3) dau pe pe e2 şi /2 •
206. Fie CD coarda căutată (fig. 441) şi E punctul de pe cerc în care se
~ntersectează coardele AC şi BD . Construim în punctul D tangenta la cerc şi.

vom presupune că ca taie dreapta AB în punctul P. În aceste condiţii, BDP = """'

"""' =
= ACD """'
CAB. Triunghiurile BDP şi BAE sînt asemenea, iar BP· BA =
A p

HO fJ C

[><t
A a 8
Fig. 440 Fig. 441 Fig. 442

= BE ·BD este puterea punctului B în raport cu cercul. Astfel este determi-

AB. Ducînd din P tangenta la cerc~
nată şi poziţia punctului P pe dreapta
găsim punctul D.
Există maximum două soluţii.
207. Fie E piciorul perpendicularei coborîte din punctul P pe AB (fig. 442).
Din asemănarea triunghiurilor ABC şi APE, avem AB · AE = AP ·AC;
 232 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

~in asemănarea triun ghiu rilor ADB şi PEB , găsim AB· BE = BP· BD.
Adu nînd , obţinem AB (AE + BE) =AB
2
208. Fie O centr ul unui cerc care trece prin
= AP·A C BP·B D. +
punc tele de cont act ale tange ntelo r duse din punc tele A şi B; T şi T'
punc tul C; II mijlo cul segm entu-
lui AB; M mijlo cul segm entul ui TT'; P punc
tul de intersecţie al segm entel or
AB şi TT' (fig. 443). Din triun ghiu l drep
tung hic OCT, avem CM · CO = CT 2 •

R
c

Fig. 443
Fig. 444

Însă CM ·CO =CH ·CP, triun ghiu rile COH

şi CPM fiind asem enea iar CT 2 =
=CA ·CB. Prin urma re, CP° CH = CA° CB.
tulu i P pe drea pta AB nu depin de de alege De aici rezultă că poziţia punc -
rea cercu lui. Dat fiind că ungh iul
CMP este drep t, urmează că locul geom etric
al punc telor M este cercu l avîn d
<:a diam etru segm entul CP.
209. Fie 0 1 , 0 2 , 0 3 centr ele cercu rilor căutate;
Dacă
Rv R 2 , R 3 razel e lor.
cercu rile sînt ortog onale , avem R~ + R~ = 0 205; R5 +
R I2
-căpătăm
+R 2 -
2 - O1 0 2·
2 De aici ' R1
expr esii analo ge.
-V
- (0 10~ + 010:
2 >
Oao;)
iar pent ru R si R
-
2 ,
Ri = 0 30t;

3>

Prob lema este posibilă, dacă triun ghiu l 0

0
rece, pent ru ca toate cele trei raze să fie reale 1 20 3 este ascuţitunghi, deoa -
, este nece sar şi sufic ient ca suma
pătratelor a două oarec are dintr e
latur ile lui să fie mai mare decît pătratul
-celei de a treia latur i (126, Cor.).
210. Această problemă este o gene raliz are
soluţia propusă este gene raliz
a prob leme i 121 bis, iar
area directă a soluţiei date pent ru aceas
problemă. tă

Fie A şi B punc tele date (fig. 444), D drea

pta dată, C punc tul dat care
împa rte segm entul dat IK în rapo rtul dat,
M punc tul căutat. Cons truim ,
pe prelu ngire a segm entul ui AC; dinco lo de
punc tul C, un punc t R, astfe l ca
-segm entul RA să fie împărţit de punc tul
C în rapo rtul dat. Deoa rece triun -
.ghiu rile ACK şi RC! sînt asem enea (în baza
egalităţii ungh iurilo r din C şi a
proporţionalităţii latur ilor AC :
RC = CK : CJ), drea pta IR va fi paralelă
-cu AK. Prin urma re, ungh iul BIR este suple
ment ul ungh iului AMB şi are,
-evid ent, acelaşi sens. Punc tul I este situa
t pe arcul cu extremităţile B şi _ R
 PROBLBMELE LA CARTEA A TREIA 333:

şi căruiaîi corespunde unghiul suplementar celui pe care îl cuprinde arcul

AMB1 }.
Al doilea punct de intersecţie I' al cercului BIR cu dreapta D determină.
a doua soluţie: punctul M'.
.............
211. Triunghiurile ABP şi CBR fiind asemenea (fig. 445), avem ABP =-
""'- ............. .............
= CBR, sau ABC = PBR şi BP : BR =BA : BC. De aici rezultă că triun-
ghiurile ABC şi P BR sînt asemenea.
Tot astfel vom demonstra că triunghiu-
rile ABC şi QRC sînt asemenea. Deci
şi triunghiurile P BR şi QRC sînt ase-
A

o,
Fig; 44.5 Fig. 446

menea. Însă laturile lor omoloage BR şi RO sînt egale, astfel că şi triunghiurile-

sînt egale. De aici, PA = BP = RQ; AQ = QC = P R şi în patrulaterul
APRQ laturile opuse sînt egale.
212. Să presupunem că trei drepte AB, BC, CD (fig. 446) ale figurii
ABCD, care variază rămînînd asemenea cu ea însăşi, trec respectiv prin punc-
tele fixe M, N, P .
1° Vom demonstra că şi o a patra dreaptă arbitrară AD a aceleiaşi fi-
guri trece printr-un punct fix Q.
Fie ABCD şi A 1 B 1 C1 D1 două poziţii ale figurii variabile. Să găsim punc-
tul O al figurii ABCD, care coincide cu omologul din figura A 1 B1 C1 D1 (150).
Deoarece unghiul ABO trebuie să fie egal cu unghiul A 1 B1 0 (ca unghiuri
omoloage a două figuri asemenea), punctul O trebuie să fie situat pe cercul
............. ~
MBB1 • Mai departe ABC = A 1 B 1C1 , deci punctele M, B, B1 , N se află pe-
acelaşi cerc. Prin urmare, punctul O se află pe cercul M BN. În acelaşi mod
vom arăta că punctul O este situat şi pe cercul NCP. Aşadar, punctul de inter-
secţie O al cercurilor MBN şi NCP, diferit de punctul N, este un punct al
figurii ABCD, care coincide cu omologul său din figura A 1 B1 C1 D 1 (150, Obs.) ~
oricare ar fi poziţia acesteia din urmă , deci punctul O rămîne pe loc cînd fi-
gura ABC D variază.
Mai departe , deoarece unghiurile CDO şi C1 D 1 0 sînt egale, cele patru
puncte O, P, D, D 1 sînt situate pe acelaşi cerc, iar întrucît unghiurile CDA
şi C1 D 1 A1 sînt egale, acelaşi cerc trece şi prin punctul de intersecţie Q al
1 ) Deoarece unghiurile AMB şi BIR au acelaşi sens, rezultă că va trebui să ale-
gem numai unul dintre cele două arce avînd extremităţile în punctele B şi R şi care
cuprind unghiul dat.
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
334

mină ca al doilea punct

drept elor AD şi A 1 D 1 . Prin urma re, punct ul Q se deter
dreap ta AD. Aşada r, punct ul Q nu depin de
de intersecţie al cercu lui OPD cu
trece•într-adevăr printr -un
de poziţia figuri i A 1 B 1C1 D 11 astfel că dreap ta AD
punct fix, atunc i cînd figura ABC D variază. aceas ta din urmă
2° Fie acum E un punc t arbitr ar al figuri i ABCD . Dacă
şi OF : FE, unde F este punct ul de
variază, rapoa rtele segmenţilor BF : FC
schimbă. Deoar ece dreap ta BC trece,
intersecţie al drept elor BC şi OE, nu se
atunc i cînd figura ABC DE variază, prin punct ul comu n N al cercu rilor OMN
şi ONP, iar punct ul F împar te segm entul BC al aceste i drept e într-u n rapor t
ABC DE variază, un cerc
const ant, rezultă că punct ul F descri e, cînd figura
Deoar ece segm entul OE este
care trece şi el prin punct ele O şi N (ex. 128).
n rapor t const ant, punct ul E descrie o figură
împărţit de segm entul F într-u
punct ul F (centr ul de omote tie este
omotetică celei pe care o descri e
arbitr ar al figuri i variab ile)
punct ul O). Aşadar, punct ul E (adică un punct
descr ie un cerc (care trece prin O).
un patru later dat
213. Fie de const ruit patru lateru l ABC D , aseme nea cu
ctiv prin punct ele
abcd, astfel ca laturi le sale AB, BC , CD, DA să treacă
respe
<late M, N, P, Q.
B C D , aseme nea
Prim a soluţie. Const ruim patru lateru l A 1 1 1 1 prin punc-
laturi le sale A B B C , C D să treacă
cu abcd, astfel ca trei dintre 1 1 , 1 1 1 1
al, prin punct ul Q.
N, P. A patra latură D A nu va trece, în gener
tele date M, 1 1
nea cu el însuşi,
rămîn înd aseme
Dacă patru lateru l A 1 B1 C1 D 1 va varia
le sale A B B C , C D să treacă mereu prin
.astfel încît trei dintre laturi 1 11 1 1 1 1
jurul unui punct Q',
roti în
punct ele M, N, P, atunc i a patra latură D1 A1 se va mină poziţi a laturi i
ta QQ' deter
pe care ştim să-l const ruim (ex. 212). Dreap constr ucţia.
DA şi ne perm ite să termi năm
Probl ema este nedeterminată, dacă
punct ele Q şi Q' coinc id. În acest caz,
cele două diago nale ale patru lateru lui va-
~--~___,.~.....:.....fi'--.:..----+.~C riabil (ca şi orice dreaptă a unei figuri
variab ile) se vor roti în jurul unor punct e
A fixe. Deoarece unghi ul dintre diago nale
rămîne const ant, punct ul lor de inter-
secţie descri e un cerc.
A d o u a s o l u ţ i e . Probl ema
mai poate fi rezolvată într-u n mod analo g cu
cel de la probl ema 122. Vîrfu l A este situat
o pe arcul cu extremităţile în punct ele Q şi,,,...... M

corespunzător unghi ului egal cu

dab
Fig. 447 u
(fig. 447); situaţ ia este analo gă şi pentr
MAQ într-u n punct E, astfel
vîrfu l C. Diago nala AC taie a doua oară cercu l
............. ,.,.......
sufici ent să alegem pe
încît EAQ =cad . Pentr u a const rui punct ul E, este ,.,.......
ar A' şi să const ruim unghi ul QA'E , egal cu dac.
arcul QAM un punct arbitr
al drept ei AC cu cercu i
Analo g, se construieşte şi punct ul de intersecţie F
şi C.
NCP . Dreap ta EF determină poziţia vîrfur ilor A
 PROBLEMELE LA CARTEA A TREIA 335

Problema va fi nedeterminată, dacă punctul F coincide cu E. În acest

-caz, direcţia diagonalei AC va fi arbitrară. Repetînd atunci acelaşi raţionament
pentru diagonala BD, ne convingem că va trece şi ea printr-un punct deter-
minat. Ambele diagonale se vor roti, aşadar, în jurul unor puncte fixe. Dat
fiind că unghiul dintre diagonale este constant, locul geometric al punctelor
-Oe intersecţie ale diagonalelor va fi un cerc.
214. Să presupunem că figura ABC, care rămîne asemenea cu ca însăşi,
variază astfel ca punctele A, B, C să descrie
respectiv dreptele QR, RP, PQ (fig. 448).
Fie ABC şi A' B'C' două poziţii ale
figurii variabile. Să găsim punctul O al fi-
gurii ABC care coincide cu omologul său din
figura A'B'C' (150. Obs.). În acest caz, tri-
unghiurile OAB şi OA' B' trebuie să fie ase-
menea, de unde AOB = A'OB', deci şi
""" ...............
............... ...............
AOA' =BOB' şi, totodată, OA : OA' =
= OB : OB'. Din ultimele două egalităţi,
rezultă că punctul O mai poate fi considerat
-ca punct care este propriul său omolog în
două figuri asemenea şi care au acelaşi sens
-Oe rotaţie şi în care punctului A îi cores- Fig. 448
punde B, iar punctului A' îi corespunde B'.
............... ...............
Prin urmare, OAA' = OBB' şi punctul O trebuie să fie situat pe cercul cir-
-cumscris triunghiului ABR (A, B sînt punctele omoloage, iar R punctul
de intersecţie al dreptelor omoloage AA' şi BB').
Tot astfel demonstrăm că punctul O trebuie să fie situat pe fiecare dintre
cercurile BCP şi CAQI). De aici rezultă că poziţia în plan a punctului O nu
depinde de alegerea triunghiului A' B' C'. Punctul O
îşi păstrează poziţia în plan cînd triunghiul
dat variază.
Fie acum M un punct al figurii ABC, iar
M' punctul omolog din figura A' B'C'. Deoarece O
este un punct al primei figuri care coincide cu
............... ...............
omologul său , avem OAA' = OMM'. Cînd figura
A' B'C'M' variază, unghiul OAA' rămîne con-
stant (punctul A se deplasează după dreapta QR).
Fig. 449 Deci, nici unghiul OMM' nu variază, astfel că
punctul M' descrie o dreaptă.
215. Fie A şi A' două puncte omoloage oarecare ale figurilor date, P un
punct care coincide cu omologul său (fig. 449). Să presupunem că punctul M
al primei figuri are proprietatea că dreapta care îl uneşte cu omologul
său M' din a doua figură trece prin punctul dat O. Deoarece, conform egali-
.............., ...............
tăţilor PA : PA' = PM: PM' şi APA' = MPM', triunghiurile PAA'
) Se vede uşor că cercurile ABR, BCP şi CAQ trec prin acelaşi punct (v. soluţia
1

probi. 344, 1°).

 R
ŞI ALE PROBLEMELO
SOLUŢJILE EXERCIŢIILOR
336
M ' es te eg al cu un gh iu l PA A'
as em en ea (15 0) , un gh iu l PM al cu un gh iu l P AA
'
t i PM M ' sîn t
ve de di n pu nc tu l M su b un un gh i eg es te un ce rc ca re
şi
se
se gm en tu l PO M
etr ic al pu nc tel or
u cu su pl em en tu l ac es tu ia. Lo cu l ge om
sa
tre ce pr in pu nc tel e
P şi O.
două ce rcu ri sim
etr ice în ra po rt cu
gu r ce rc (şi nu nu ma i eg ale ,
Obţinem un sin gh iu ril e PA A' şi PM M ' sîn t nu
se am a că un
dr ea pt a PO), ţinînd şi B ca
i ns . ăm pu nc tel e A
da te (fi g . 450). Să lu ag e în două fig ur i
ci şi de ace laş se
şi · BY dr ep tel e
2161). Fi e AX ii ale dr ep tel or
om olo
şi BY ca direcţ sens de rotaţie şi nc-
ra -
om olo ag e, ia r AX as em en ea av în d ace laş i
da t . Pu
egal cu ra po rtu l
po rtu l de as em lln are le două fig ur i, ca re co inc ide
re ce
tu l P al un eia di nt co mp let
a do ua figură, es te l AP B
cu om olo gu l său în un gh iu
toarele condiţii:
de ter mi na t de urmă ace laş i sen s cu un gh iu l for-
tre bu ie să fie eg al şi BY , ia r ra po rtu l distanţelor
de
şi
m at de dr ep tel e AX să fie
P la pu nc tel e A şi B tre bu ien.P un c-
pu nc tu lu i = m:
Y eg al cu ra po rtu l
da t, adicll PA : PB ea , om olo ag e
ut at e vo r fi , de as
em en
tel e M şi N că ega lit ăţii AM : BN
=
Fig . 450 co nf or m
în cele două fig ur i, şi PM N sîn t
. sol uţia pr ob i. 21
5), un gh iu ril e PA B tez ei, pr in
ma re (v or m ipo
= m : n. Pr in ur a M N tre ce , co nf
ns . Deoarece dr ea pt itllţile în pu ne
•
eg ale şi de acelaşi se că pu nc tu l M se află pe ar cu l cu extrem ...........
ll
pu nc tu l da t O, rez ult AB (sa u pe ar cu l
gh i eg al şi de acelaşi sens cu P
zîn d un un
tel e P şi O şi cu pr io pină la ce rc ul în tre g) . ră
le te az ă AX di n pr im a figu
ca re îl co mp
alt e sol uţi i , pr es up un în d că direcţiei BY .
Vo m obţine BY ', opusă lu i
do ua figură, direcţia
îi co res pu nd e, în a
EI A
LA CA RT EA A TR
CO M PL EM EN TE
(p . 14 4)
EXERCIŢIIL
E LA CA PI TO LU L I
C
rm ează un ra po rt
ar mo ni c cu pu nct ele ;
e A şi B fo AC - AB
217. Dacă pu nc tel După 18 7, av em
BC =
nc i (18 9) AC : AD = - BC : BD . = - (A C - AB) : (A D - AB ).
şi D, atu AD
as tfe l în cît AC : 2
AC .A D ,d eu nd e
BD =A D - AB
e , obţinem AB - AC
ua ţi AB
Re zo lv în d această ec
în ra po rt cu +A D

a cerută . şi C, pu tem •
obţinem relaţi nc tu l D es te sit ua t în tre B
21 8. Pe nt ru ca zu l
în ca re pu C, eg ali tat ea (12 7)
ea pt a BC se ns ul po zit iv de la B sp re în tr- o formă ma i
sc rie , ale gî nd pe2 dr = BC DC BD sa
u,
AC · BD - AD ·B C
0
2
+
0

A/ P. DC
simetrică, (1)
+
AD2 · BC BC °C D DB = O.
+ 0

A/ P. CD AC+ 2· DB
tex tul
la nr. 215 bis din
astă problemă
cor esp un de cel ei de soluţia . (N . Re d. E.T .) .
1 ) ln ediţia rusă, ace la de nr. 216 nu s-a da t
ble ma originală
ori gin al. Pe ntr u pro
 COMPLEMENT!!
LA CARTEA A
TREIA . CAPITOL
UL I
33 7
Dacă pu nc tu l C ar fi si
tn eg al ita te a obţi tu at în tre B şi D
(sa u pu nc
şi D ). Se verifi
nută ar tre bu
i să permutăm in tu l B în tre C şi D ) , at un ci ,
că uşor că, pr in tre el e lit er el e C
Dacă pu nc tu l această pe rm ut şi D (sa u B
A es te co lin ia r cu pu ar e, eg al ita te a (1) nu
A B2 • (A D - AC se schimbă.
X (A B - AD )
) + AC2· (A B -A D )
+
nc te le B, C, D , eg al ita te
A D · (AC -
2 a (1 ) de vi ne
(AC
es te următorul: da - A B ) = O şi es te verificată id A B ) + (A D - AC ) x
că en tic . Enunţul ge
trar, at un ci are loc B, C, D , sî nt trei puncte colinia
, ca mărime şi sens re, iar A un pu nc ne ra l
21 9. Fi e P m ijl oc , rPla t arbi-
intersecţiile dr
ul se gm en tu lu i A fia (1 ).
ep te i B (în notaţiile de la
dc·f iniţi~, pu nc te le A B cu un ul di nt re ce rc ur ile co ns nr . 11 6) , ia r C, D
C şi D îm pa rt ar
m on ic se gm en tu l id er at e. De oa re ce
re m ei de la nr .
18 A B , rezultă (co nf , pr in
pu te re PA 2 în ra po 9) că PC ·P D = PA 2 . Pr in ur m or m te o-
rt cu to at e ce rc ur ile ar e , pu nc tu l P ar
ac es to r ce rc ur i va co ns id er at e. D ec i, ax a radica e aceeaşi
fi pe rp en di cu la ra lă
egalităţile PC
·P D = PA 2 = P .8 ridicată în m
ijl oc ul se gmen tu lu a tu tu ro r
V al oa te a maxi 1,rezultăcăA i A B . D in
şi B sî nt pu nc
la pu nc te le A şi B mă şi ce a minimă a ra po rtu lu i te le limită (e x. 15
2) .
se distanţelor pu
ril e co ns id er at e cu obţine pe nt ru pu nc te le de co nt ac nc tu lu i M
dr ea t al e un ui a di nt re
219 bis. Fi e A B şi pt a dată sa u cu ce rc ul da t. ce rc u-
di n en unţul pr ob le A ' B ' ce le două se gm en te
m da te (si
Cercu ril e av în d ca ei , pe aceeaşi dreaptă), ia r P şi Q pu tu at e, după cu m re ie se
di am et ri se gm en te nc
la or ic e ce rc ca re le A B şi A ' B ' sî nt te le căutate (fi g. 451) .
tre ce pr in pu nc te amîndouă or to
le P
en te le A B şi A şi Q (1 89). Pr in ur m ar e, ce rc ur ile na le
ca di am et ri se gm go
ex . 152) ; de ac ee
a, se gm en te le A B
' B ' nu au pu nc te co m un e (v . av în d
ca re di nt re el e şi A ' B ' sî nt aş soluţia
es te co m pl et cu ezate as tfe l, în
ex te rio ar e. Pr ob le pr in cî t un ul oa
m a es te posibilă nu s în celălalt, or i el e sî nt co re -
cele două se gm en m m pl et
te satisf~c această ai dacă
Re ci pr oc , dacă sî condiţie.
A B şi A ' B' , si tu at nt da te două se gm
e pe aceeaşi dreapt en te
am arătat m ai su ă, cu m
s,
ac es te se gm en te ca at un ci ce rc ur ile av în d
di am et ri nu au pu
m un e. Or ic e ce rc nc te co-
or to go na l la el e dete
pe dr ea pt a dată
aceeaşi pe re ch rmină .!.A~--~
şi Q, ca re da u e de ~~-H~~::--1
un ic a soluţie a pr pu nc te P ~­
ob le m ei .
O bser v
pu nc tel e P şi Q îm a ţ i e. Să aflăm ra po rtu l în ca re
să zic em pe AB
pa rt un ul di nt re
tu l de intersecţie . ln ac es t sc op , să se gm en tel e da te,
considerăm pu
H al dr ep tei AB nc -
a ce rcu ril or ai că
ror di am etr i sin
cu ax a radială
A ' B ' . Av em H A· t se gm en te le AB Fi g. 451
ti
: (H B - Jl, A' ) = H B = H A' ·H B' de un de HA
= AA ' : B 'B . PrAinBur ': A' B şi HA ' :
ma re ,
:H A'
HB =H A :H B ' = H B ': H B = i (li/ 3 ' - HA )
= (H A ' - HA ) : (H B :
- H B ') =
H A: H B =( H A
; HA ') (H A' :H
B) = (A A ' • AB ')
Pe de altă pa rte : (A 'B ·B 'B ).
, pu nc tel e  şi (1)
mi jlo cu l se gm en
tu lu B îm pa rt ar mo ni c
-1- QBJ = 2P H: 2H i PQ . De ci (compară nr .1 89 ), PAse gm en tul PQ , ia r pu nc tu l H
(P A : PB ) 1 = H A B şi PA : P B = -Q A : Q B= : PB = - QA es te
ne m, în de fin iti : BB . Su bs tit ui nd aic i va loa rea (P A+ Q A) : PQ : QB = PQ : (P B +
v, (P A: PB ) 1 = =2 H A: 2P H, de
(Q A: QB )' = (A di n (1) a ra po rtu lu i H A : HB , un de
A' · A B '): (B A' ·B obţi­
22 - Lecţii de geo me B' ).
trie
ele me llla rll, vo i.
I
338 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELO R

220. Fie O şi O' cent rele cercurilor date, S şi S' centrele lor de asemănare.
Deoarece punctele S şi S' împart interior şi exterior segmentu l 00' în raportul
R : R' al razelor cercurilor date , rezultă că cercul avînd ca diametru segmentu l
SS' este (conform nr. 116) locul geometric a l punctelor M pentru care MO :
: MO' = R : R', de unde (M0 2 - R2) : (M0' - R' ) = R : R' • Prin urmare,
2 2 2 2

ace laşi cerc este locul geometric al punctelor pentru care raportul
pu-
cu R 2 : R' 2 , deci el are, conform
terilor în raport cu cercurile O şi O' este egal
exerci~iu lui 149, axa. radicală comună cu cercurile O şi O'.
221. Putem da teoremelo r propuse în ex . 130 şi 131 următoarea formulare
mai generală:
Dacă A B şi CD sînt două segmente paralele şi dacă prin punctul E, care
împartese gmentulA Cînrapor tulAE: EC = m: n (camărimeşicasemn ) , ducem
o dreaptă paralelă w A B, atunci segmentul EF al acestei drepte, cuprins între
~.
i at (ca marime şi. ca semn
) de / ormu l a EF1 = m·CD+n ' .AB •
drepte l e Ac şi.BD , 1-1a f.d m + n
Dacă, din 1-1îrfurile unui triunghi şi din punctul de concurenţă al media-
nelor , coborîm perpendiculare pe o dreaptă arbitrară din planul triunghiul ui,
atunci ultima dintre aceste perpendiculare este egală (ca mărime şi ca semn) cu
media aritmetică a primelor trei .
În privinţa semnelor , trebuie să ţinem seama de indicaţiile de la nr. 188
şi 190.
De monstraţiile date în soluţiile exerciţiilor 130 şi 131 îşi păstrează
complet valabilita tea, dacă pentru toate segmentele considera te se ţine seama
de mărime şi semn.
1
222. Avem Aa2 + 1
Cc2 = - (Aa
2
Cc)2 + + -2
(Aa - Cc)2 ; 2Bb . Dd =

= .!._ (Bb + Dd)2 - .!._ (Bb - Dd)2 • Însă Aa + Cc = Bb + Dd = 2Ee, unde

2 2

o E este punctul de intersecţie al diagonale lor AC

şi BD (fig. 452), iar e piciorul perpendic ularei co-
borîte din E pe dreapta dată (ex. 130). Dacă , din
punctele C şi B, coborîm perpendic ularele CK
şi BL respectiv pe dreptele Aa şi Dd, atunci
triunghiur ile ACK şi BDL vor fi ega le, de unde
CK =DL. În consecinţă, avem Aa
2 Cc2 - +
- 2Bb · Dd = .!._ (Aa -
2
Cc)2 + .!._2 (Bb - Dd)2

;; b ed c ::a:.!._ AK2 + 1-·DL2 = .!._ (AK 2 + KC2 ) = .!._2 AC 2

Fig. tt52 2 2 2
=AB2 •
Propoziţia rămîne valabilă, împreună cu demonstraţia ei , oricare ar fi
poziţia dreptei date în p lan, dacă vom considera distanţele Aa, Bb, Cc , Dd
atît în valoarea absolută cît şi ca semn şi vom folosi exerciţiul 221.
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL II
339

EXERCIŢIILE LA CAPIT OLUL l i (p. 151)

223. Fie puncte le a, b, c, situate respec tiv pe prelun girile laturil

or BC,
CA , AB ale triungh iurilor ABC (fig. 453), astfel încît să
fie satisfăcută
condiţia

aB • bC • cA = 1.
aC bA cB (1)
Constr uim cercuri le (a ), (b), (c) cu centrel e în puncte le a, b,
c, şi ortogo nale
la cercul circum scris (aceast a este posibil , puncte le a, b, c fiind
exterio are) .
Puncte le de intersecţie a' şi a" ale
cerculu i (a ) cu d1 eapta BC împart
armoni c segmen tul BC (189, Cor.),
asl re1 ca- are 1oe re 1af,ia
. - -a'B =
i a'C
a "fl aa' - aB aB - aa „
= - - sau -
a"C aC - aa' aC - aa"
De aici, ţinînd seama că aa' =
= - aa" , luînd o dată raportu l
sumelo r şi o dată raportu l diferen -
ţelor termen ilor celor două re l aţii
(compară cu transformările de la
începu tul proble mei nr. 189) obţinem
( b}
a'B: a'C = a"B: a"C =
Fig. 453
= aa' : aC = aB : aa'.
De aici, prin ridicar e la pătrat şi înmulţire, găsim a' B 2 : a'C2
=a" B 2 :
: a"C2 = aB: aC. Din ulti,ma ecuaţie , rezultă că cercul (a ) este
locul geome tric
al puncte lor ale căror distanţe la puncte le B şi C sînt într-un
raport egal cu
VaB: ]1aC. Tot astfel, cercul (b) este locul geome tric al puncte
lor avînd dis-
tanţele la puncte le C şi A în raportu l bC: VbA, iar cercul (c)
V locul geome-
lric al puncte lor ale căror distanţe la puncte le A şi B sînt în
acelaşi raport
ca VcA: l'cB. Dacă două dintre cele trei cercuri , să zicem (a)
şi (b ), se inter-
sectează în puncte le V şi V, avem UB: UC = VaB:l!
aC; UC: VA=
=\' bC:Vb A,de unde , confor m relaţiei ( 1), UA:. VB= VcA:V
cB, aceleaşi
relaţii avînd loc şi pentru punctu l V. Prin ur:marc
, cercul (c) trece prin
puncte le de intersecţie ale cercuri lor (a) şi (b), iar centrele celor
trei cercuri
sînt colinia re.
224 • P uncte l e a, b ŞI. c r··
11n d co l'1mare,
. avem -aB • --
bC • -cA
= 1 , D eoarece
· aC bA cB
punctu l a' este simetr icul lui a în raport cu mijloc ul laturii
BC, vo'm avea
aB = - a'C, aC = -a' B , de unde a' B : a'C = aC : aB şi
analog p entru
puncte l e b' s1. c, . D e a1c1
. .
rezu lta_ ca_ -a' B • -b'C • -c'A = i ŞI. puncte l e a , , b' , c ,
' a'C b'A c' B
sînt colinia re.
Dacă puncte le a, b, c sînt proiecţiile unui punct P
de pe cercul circum -
scris pe laturil e triungh iului atunci puncte le a', b', c' sînt proiecţ
iile pune-

22•
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

- ţiile centru lui cercu lui cir-

tului P', diame tral opus lui P. În adevăr, proiec
ţiile punct elor P şi P' vor
cumsc ris coinc id cu mijlo acele laturi lor; deci, proiec
fi simet rice în rapor t cu mijlo acele laturi lor.
şi BB' (fig. 45!•).
225. Fie C punct ul de intersecţie al drepte lor AA' la nr . 192, avem
OAA ' şi secan tei BCB' teorem a de
Aplic înd triung hiulu i
CA B'A' BO roteşte, rapoa rtele B 'A' : B'O
- - · - - • - = 1. Dacă dreap ta OA' B' se
CA' B'O BA
şi BO : BA nu variază, confo rm ipotez ei.
Prin urmar e , nu variază nici rapor tul
ul A' descri e un cerc,
AC : A'C, deci nici rapor tul AC : AA'. Deoar ece punct
o

Fig. 454 Fig. 455

cu primu l în rapor t cu
punct ul C va descri e de aseme nea un cerc omot etic
punct ul A.
al drept elor BM
2261 ). Fie XOY unghi ul dat, P punct ul de intersecţie
ul A o dreap tă oarec are , diferită de
şi CN (fig. 455). Să ducem prin punct tiv cu drep-
M ' şi cu N' punct ele ei de inters ecţie respec
AMN , şi să notăm cu BM' şi CN'. Să
drept elor
tele OX şi OY, iar cu P' punctul de intersecţie al ele MN, M' N' şi
B şi NN'C . Drept
considerăm cele două triung hiuri MM' într-u n
ile omolo age două cîte două , sînt concu rente
BC, care unesc vîrfur ele de inters ecţie
P.unct
punct A . Prin urma re , confo rm t eorem ei de la nr. 195, B şi
Însă le M'
ale laturi lor lor omolo age , trebu ie să fie colini are. laturi
P ', laturi le MB şi NC în punct ul P , laturi le
N' C se intersectează în punct ul
aceeaş i dreapt ă.
MM' şi NN' în punct ul O. Aşadar, punct ele O, P şi
P ' sînt pe
Să presu punem acum că dreap ta AMN
se roteşte în jurul punct ului
' îşi păstr ează poziţi a în plan. În acest caz, şi
A, pe cînd dreap ta AM'N
ece punct ul P este situat
punct ul P' îşi va păstra poziţia în plan. Deoar
AMN , şi deoar ece dreap ta MB
pe dreap ta OP', oricar e ar fi poziţia secan tei
, locul geom etric al punct elor P va fi dreap t a
poate tăia pe OP' în orice punct
OP'.
următorul: „Se dau un unghi
1) In ediţia rusă, exerciţiul 226 a fost înlocu it cu
re A , B, C. O dreapt ă oareca re, dusă prin punctu l A, taie laturil e
şi trei puncte colinia
geome tric a l puncte lor de inte rs e c~ic
unghiu lui în puncte le M şi N. Să se găsească l ocul N. R ed. E. T.).
şi nota d e l a p. 245.
ale drepte lor BM şi CN. (V.
 COMPLE MENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITO LUL
li 341

227. Deoarece drepte le Aa, Bb , Cc smt •

concu rente, avem -aB • -bC • -cA c:::a
aC bA cB
= -1. Deoar ece punct ul a' este simetr icul lui a în
raport cu mijloc ul laturi i
BC a triung hiului , avem a' B : a'C = aC : aB şi relaţii analoa
ge pentru punc-
te i e b, ş1. c, . D e a1c1
. . rezu1 ~ ~ a' B b'C c'A 1 f 1
, ast e •mc1t • d
·
ta ca - - • -
a'C
•- = -
b'A c'B repte le
Aa', Bb' , Cc' trec prin acelaşi punct.
228. Confo rm exerciţiului 90 bis, av«;m egalit . DB EC FA
atea - •- •- c:::a
DC EA FB
= j- Pp -- c
b) • ( - P - c)· (- P -a}= - 1, astfel că drepte le AD , BE şi CF
p - a p-b .
sînt concu rente.
229. Deoarece drepte le Aa, Bb şi Cc sînt concu rente (fig.
456), avem
oR
• -cA c:::a - 1 . Con f orm nr. 121 , avem a' B'
- bC
• -
11C bA cB : a'C' c:::a aC : aB şi relaţii
analoa ge pentru punctele b' şi c'. De aici re-
a' B' b'C' c'A'
zultă că-- • - - • - -
a'C' b'A ' c'B'
= - 1, astfel că
drepte le A' a', B' b', C' c' sînt concu rente.
230. Deoar ece drepte le Aa, Bb, Cc sînt
concu rente, avem -aB • -b(' • -cA = - 1.
aC bA cB
Da că punctul a' este conjug at armon ic cu
a, în raport cu vîrfur ile B şi Cale triung hiu-
lui, atunci avem a' B : a'C = - aB : aC A'
şi relaţii analoa ge pentru puncte le b' şi c'. De Fig. t156
. . rezu l ta~ ca~ -
a'B f l c ă punct e 1ea,
a1c1 b'C
-•- - •- - = 1 , aste
c'A ' b' , c ' s înt co l'iniare
. .
a'C b'A c'B
D acă drepte le Aa, Bb , Cc sînt bisectoarele
unghi urilor triung hiului ,
atunci a' , b', c' vor fi puncte le de intersecţie ale bisect
oarelo r unghi urilor
exteri oare a le triunghiului cu laturi le opuse (115), Obs.)
şi obţinem următoarea
teoremă: P unctele de intersecţie ale bisectoarelor
unghiu rilor exterioare ale unui
triunghi cu laturil e opuse sînt colinia re.
Am putea lua ca dreaptă Aa bisect oarea unghi ului A
a triung hiului ,
iar ca drepte Bb şi Cc bisect oarele i,mghi urilor sale
exteri oare (comp ară
cu nr. 54), obţinînd atunci urm ătorul rezu ltat: Punctele
de intersecţie cu laturil e
opuse a două bisectoare ale unui tri unghi şi a bisectoarei
unghiu lui exterior
din al treilea Yîrf sînt coliniare.
•
231. Deoar ece drepte le Aa, Bb, Cc smt concu rente, avem -aB • -bC • -cA =
- -1. Deoar ece puncte le a, b, c, a', b', c' se află pe acelaş aC bA cB
i cerc, vom avea,
conform nr. 131 , Ab • Ab' =Ac • Ac' şi, analog , Bc
• Bc' = Ba • Ba';
Ca · Ca , = Cb • Cb' . D e a1c1
. .
avem -a' B- • -b'C • c'A
- = -aC • -bA • -cB = - 1 , ast f e l
a'C b'A c' B aB bC cA
că drepte le Aa', Bb', Cc' sînt concu rente.

Notă. In ediţia rusă, exerciţiile 232 şi 233 lipsesc (N.

Red. E. T.).
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLj;MELOR

EXERCIŢllLE LA CAPJTOL UL III (p . 154)

233 bis. Fie abcd şi a' b' c' d' două fascicule de cite patru drepte date
(razele a şi a' coincid cu 00'), B punctul de intersecţie al dreptelor b ş i b',
C punctul de intersecţie al dreptelor c şi c', A punctul de intersecţie al drep-
telor BC şi 00' (fig . 457). Dacă punctul de intersecţie al dreptelor d ş i d'

' y
Fig . 457 Fig. 458

nu ar fi situat pe dreapta BC, aceste drepte ar tă ia- pe BC în punct ele D

şi D', astfel că (ABCD ) = (ABCD' ), de unde rDA: DB = D ' A . :~ D ' B .
Deoarece există un singur punct care împarte segmentul A B într-un raport
dat , ţinînd seamă atît de mărime cit şi de semn (188), rezultă din ultima
proporţie că punctele D şi D ' coincid. Prin urmare , punctul de intersecţie
al dreptelor d şi d' este situat pe dreapta BC.
234. Să admitem că dreapta CC' nu trece prin punctul de intersecţie P
al dreptelor AA' şi BB' (fi g. 458). Presupunem atunci că drea pta CP
t aie dreapta OA' într-un punct C". Vom avea astfel (OABC) =(OA' B 'C" ).
Deoarece prin ipoteză , (OABC) = (OA' B 'C') , rezultă că (OA ' B'C') =
= (OA ' B'C") şi punctele C' şi C" coincid (compară cu soluţia ex. 233 bis).
235. Dacă prin vîrful A al unui paralelogram ducem o dreaptă AX,
paralel ă cu diagonala BD (fig. 459), această dreaptă formează cu dreptele
AB, AD şi AC un fascicul armonic (conform t eore-
m ei de la nr. 201).
Reciproc, dacă patru drepte AB, AD , AC şi A X
duse din acelaşi punct , formează un fascicul armonic,
atunci ele sînt paralele cu laturile ş i cu diagonalel e
unui paralelogram . În adevăr , ducînd dintr-un pu nct
arbitrar O al dreptei A C o dreaptă paralelă cu A X ,
obţinem două segmente egale BO = OD. Luînd OC =
{j C'
= AO, căpătărn un para lelogram.
F ig . 459 236. Fie M 0 punctul de intersecţie al dreptei A B
cu dreapta m, locul geometric al punctelor M (fig. 460) .
Dacă vom lua ca punct M punctul M , cele două drepte AM şi BM vor
0
coincide cu AB, iar punctele P şi Q vor coincide cu punctul de intersecţie P
0
(sau Q0 ) al dreptelor AB şi x y.
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL III 343

Fie acum M 1 , M 2 două puncte de pe dreapta m, distincte de M 0 şi P 1 , P 2 ;

Qv Q2 poziţiile punctelor P şi Q care le corespund. Deoarece dreptele AM 0 ,
AM1 , AM2 , AM se intersectează cu dreapta xy în punctele P 0 , · P 1 , P 2 , P
avem în baza ce lor de la nr. 200, (M 0M 1M 2 M ) = (P 0 P 1 P 2 P ). În mod analog,

Fig. 460

avem (MoAf1M 2 M ) = (Q 0 Q1 Q2 Q), deci (PoP1 P 2 P ) = (Q0 Q1Q2 Q). Raportul am„r-
monic al celor patru drepte BP0 , BP1 , BP2 , BP este egal cu raportul anar-
monic al celor patru drepte AQ0 , AQv AQ2 , AQ. Dat fiind că dreptele BP()
şi AQ0 coincid, înseamnă că punctele de intersecţie M ' 1 , M' 2 , M ' ale drep-
telor BP1 şi AQ1 , BP2 şi AQ2 , BP şi AQ sînt coliniare (ex. 233 bis). Dacă
punctul M se deplasează pe dreapta m, punctul M ' descrie dreapta M' 1M ' 2 •
Dacă dreptele AP ş i BQ rămîn paralele, în loc să se intersect eze înt r-un
punct M (fig. 4.61), ra port ul anarmonic al celor patru drepte BP0 , BP1 , BP2 , BP

Fig. 461 F ig. 462

este egal cu raportul anarmonic al dreptelor AQ 0 , AQ1 , AQ2 , AQ şi concluzia de

mai sus îş i păstrează v alabilitatea.
236 bis 1 ) . Să presupunem că punctele C ş i D împart armonic diametrul
AB al cercului O (fig . 462), iar perpendicula rele pe AB în punctele A, B , C, D
1 ) Această so luţie corespund e urm ătorului exerc iţiu , propus în edi ţia a unspre-
zecea (cores p unz ătoare ediţi ei ruse) , d a r scos d in ediţia a treisprezecea ( du pă ca re s-a
f ăc ut tra duce rea n oastră): „Prin d ouă punct e care împart a rmonic diam etrul unui cerc,
se duc perpendicula re pe acest dia metru. Să se d em onstreze că punct ele de intersecţi&
ale acest or do uă drepte cu o tangentă oar eca re la cerc a u propriet a t ea că r~ortul dis-
ta nţelor lor la centrul cercului p ăs tr eaz ă o va loare consta ntă (N . R ed. E. T .).
344 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

taie tangenta într-un punct arbitrar T al cercului respectiv în punctele

E,F, G, H.
Dreptele AE, BF, CG, DH determină pe dreptele AB şi EF segmente
proporţionale; prin urmare, punctele G şi H împart arl!lonic segmentul EF,
deci dreptele OG şi OH formează un fascicul armonic cu dreptele OE şi OF.
Dreptele OE şi OF sînt însă perpendiculare între ele (ex. 89); conform
celor de la nr. 201 , Cor. II, dreapta OF este bisectoarea unghiului GOH; de
aici, OG : OH= GF : FH = CB : BD. Aşa dar, raportul OG: OH îşi păstrează
valoarea constantă CB : BD , indiferent de alegerea tangentei.

EXERCIŢIILE LA CAPITOLUL IV (p. 160)

237. 1° Din triunghi~ OAB (fig. 465), avemAB2 =0A2 +0B - '.:WA x
2

x OH, unde H este punctul de intersecţie al dreptei OA cu polara BT a punc-

tului A. Însă OH • OA = R2, deci OA2 +
OB2 - AB2 = 2R2 sau AB2 =
= (OA2 - R 2 )+ (OB2 - R2 ) .
Deoarece OA - R2 şi OB2 - R 2 sînt puterile punctelor A şi B în
2

raport cu cercul dat, putem spune că pătratul distanţei dintre două puncte
conjugate este egal cu suma puterilor acestor puncte în raport cu cercul.
2° Punctul B se află pe polara punctului A (fig. 463) ; această polară
trece prin punctele de contact T şi T' ale tangentelor duse din punctul A la
cercul dat C. Cercul C', ortogonal la cercul C şi avînd ca centru punctul A,
trece de asemenea prin punctele T şi T'. Prin urmare, punctul B este situat

Fig. 463 Fig. 464 Fig. 465

pe axa radicală a cercurilor C şi C', deci cercul C" , cu centrul în B ,

-Ortogonal la C va fi ortogonal şi la C'.
3° Punctul M este mijlocul segmentului AB (fig. 464) şi se află, con-
form celor de la nr. 204 , pe axa radicală a punctului A şi a cercului dat C.
De aic·i rezultă că MA 2 este puterea punctului M în raport cu cercul dat ,
.adică este egal cu pătratul tangentei duse din punctul M la cercul dat. Aceasta
.arată că cercul de rază MA este ortogonal la cercul dat.
În cazul cînd unul dintre punctele A şi B este situat în interiorul
cercului !lat, ortogonalitate a lui cu cercul de diametru AB rezultă imediat
<lin nr. 189, Cor.
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL IV 3'·5

238. Dacă polarele punctului A în raport cu cele trei cercuri date sînt
concurente într-un punct B, punctele A şi B sînt conjugate în raport cu fie-
care dintre cercurile date. Cercul construit pe segmentul AB ca diametru este
ortogonal la cele trei cercuri date (ex. 237). Atît locul geometric al puncte-
lor A, cît şi locul geometric al punctelor B, este un cerc ortogonal la cele trei
cercuri date (139). f
239. Fie abcd un patru-
later înscris (fig. 466), tan-
gentele duse prin vîrfurile sale
formînd patrulaterul circum-
scris ABCD; e şi f punctele
de intersecţie ale laturilor opuse
ale patrulaterului abcd; P punc-
tul de intersecţie al diagona-
lelor sale; E şi F punctele de
intersecţie ale laturilor opuse
ale patrulaterului ABCD.
În baza celor de la nr. 211, A t/C.----~~.:;....---i:i--------~.f
polarele punctelor e şi f sînt Fig. 466
respectiv dreptele Pf şi Pe,
deci, conform nr. 205, punctul de intersecţie P al acestor drepte are ca po-
lară dreapta ef.
1° Deoarece dreptele ad, bc, ef, Pf sînt concurente în punctul f, polii
lor A, C, P , e sînt coliniari. Deoarece dreptele ab, cd, ef, Pe sînt concurente în
punctule, polii lor B, D, P, f sînt coliniari. Aşadar, diagonalele AC şi BD ale
patrulaterului ABCD trec prin punctul P.
Deoarece dreapta Pe este polara punctului f, rezultă că punctul de inter-
secţie K al dreptelor ad şi Pe şi punctul f împart armonic segmentul ad.
Prin urmare, dreptele ac, bd, AC, BD care trec respectiv prin punctele
a, d, K, f formează un fascicul armonic.
2° Dat fiind că ac, bd, AC, BD sînt
concurente în punctul P rezultă că polii lor
E,F , f, e se află pe aceeaşi dreaptă. Punctele e
şi f împart armonic segmentul EF , astfel că
dreptele EF, AC, BD sînt diagonalele patru-
laterului complet ABCDEF, iar fiecare diago-
nală a patrulaterului complet este împărţită
armonic de celelalte două diagonale (202) .
240. Fie a, b, c, d punctele de contact ale
tangentelor duse din punctele P şi Q (fig. 467),
iar K, L, M, N vîrfurile patrulaterului format de
Fig. 467 aceste tangente. Dreptele ac , bd , KM , LN trec
printr-un punct R (ex. 239, 1°) . Deoarece drep-
tele bd şi ac sînt polarele punctelor P şi Q, rezultă că PQ va fi polara punc-
tului R.
241. 1° Întrucît orice cerc care trece prin punctele P şi Q (fig. 468) este
ortogonal la ambele cercuri date (ex. 152), punctele P şi Q împart armonic
(189, Cor.) diametrii AB şi CD ale celor două cercuri (notaţiile sînt cele
 SOLUŢ!ILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

dUe
în rapo rt cu oric are dint re cerc urile
din fig . 400). Pola ra pun ctul ui P r.
culară pe linia cent relo
trec e prin pun ctul Q şi este perpendi d aceeaşi polară în rapo rt cu cerc urile
2° Fie R un pun ct arbi trar , avîn stă
RO' sînt amb ele perp end icul are pe acea
date O şi O'. Deo arec e drep tele RO şi relo r. Dac ă pola ra
polară, ele coin cid; deci pun
ctul R este situ at pe linia cent r într -un
pun ctul ui R taie linia cent relo
pun ct R', atun ci punc tele R şi R'
îm-
ca şi pe CD şi,
part arm onic pe AB
coin cid cu pun ctel e P şi
prin urm are,
Q, conf orm exerciţiului 219 bis. e de
3° Fie Mi, Ni, M 2 , N 2 pun ctel
intersecţie ale tang ente lor
com une ex-
terio are şi inte rioa r.e (fig. 468) . Tan -
e Mi şi Ni la
gen tele duse din pun ctel
cerc ul O' form ează un patr ulat er com-
, circ ums cris . Pun ctul de intersecţie
plet
ă
al diag ona lelo r aces tui patr ulat er , adic
tei M N cu lini a cen-
intersecţia drep 2 2
rt
Fig. 468 trel or, este polu l drep tei M 1 Ni în rapo
. Din acee aşi
cu cerc ul O' (ex. 240) •
ţie al drep tei MiN i cu lini a cent relo r este polu l
cauză, pun ctul de intersec e de inte rsec ţie ale
aici rezultă că pun ctel
drep tei M 2 N 2 în rapo rt cu O. De etru l
MiN i şi M N cu lini a cent relo r împ art arm onic atît diam
drep telo r 2 2
că ele coin cid cu pun ctel e limi tă P şi Q.
AB , cît şi dia'm etru l CD, astf el sus, pun ctul Mi se află
rat mai
4° Deoarece , după cum am dem onst
că pola ra pun ctul ui Mi în rapo rt cu oricare
pe pola ra pun ctul ui Q, rezu ltă
tang en-
care uneşte punctel e de con tact ale
dint re cerc urile date , adică drea pta
e prin pun ctul Q.
telo r duse din M 1 la aces t cerc , trec

EXERC JŢ/lLE LA CAP ITO L UL V (p. 166)

rapo rt cu cerc ul O (fig. 469) , iar M

242. Fie pun ctel e A şi B inve rse în • OB = OM 2 rezultă
. Din ega litat ea OA
un pun ct arbi trar de pe aces t cerc

Fi g. 470
Fig . 469

und e ded ucem AM : BM =

asemănarea triu ngh iuri lor OA M şi OM B, de ui M.
BM nu dep inde de alegerea pun ctul
= OA :OM , astf el că rapo rtul AM :
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL V

243. Să presupunem că, în exerciţiul 68, dreapta D intersectează cer·

eul C în punctul I (fig. 319). Inversiunea de pol I transformă dreapta dată D în
ea însăşi (deoarece dreapta D trece prin polul de inversiune), cercul dat C
într-o dreaptă C' (deoarece cercul C trece prin polul de inversiune), punctele
date P ~i Q în punctele P' şi Q', situate respectiv pe dreptele C' şi D (fig. 4 70).
Un cerc arbitrar care trece prin punctele date P şi Q şi intersectează a doua
oară cercul C şi dreapta D în punctele R şi S este transformat într-un cerc
care trece prin punctele P' şi Q' (inversele punctelor P şi Q) şi care taie a

c·
1

Fig. 471 Fig. 472

doua oară dreptele C' şi D în punctele R' şi S' (inversele punctelor R şi S).
În sfîrşit, dreapta RS este transformată în cercul IR' S', care trece prin polul
de inversiune I .
Afirmaţia de la exerciţiul 68, că toate dreptele RS taie cercul în acelaşi
punct U, se transformă în afirmaţia că toate cercurile IR' S' taie dreapta C'
într-un acelaşi punct U' (inversul lui U). Aceasta rezultă însă direct din exer·
ciţiul 65, deoarece, conform acestuia, dreapta IU' este paralelă cu PQ'.
244. Fie C şi C' cercurile date, A şi B punctele lor de intersecţie (fig. 471 ).
Să efectuăm inversiunea de pol A. Cercurile date C şi C' se transformă în două
drepte Ci şi C~ (fig. 472), care se taie în punctul Bi inversul lui B. Dreptele
MM' şi NN', care trec prin polul A al inversiunii , sînt transfor'm ate fiecare
în ea însăşi; cercurile AMN' şi AM' N sînt transformate în dreptele
M 1 N; şiM;Ni. Aşadar, ajungem Ia urtnătoarea construcţie: prin punctul A,
ducem două drepte arbitrare MiM~ şi NiNi., care taie cele două drepte date
Ci, Ci' în punctele M 11 M;, Ni, N;. Locul geometric al punctelor de intersecţie
Pi ale dreptelor MiN; şi M;Ni este (conform celor de la nr. 203) o dreaptă
care trece prin p11nctul Bi, anume polara punctului A în raport cu unghiul
avînd ca laturi Ci şi C~.
Acestei drepte îi corespunde, în inversiunea noastră, un cerc care trece
prin punctele A şi B. Acest cerc va fi locul geometric al punctelor P , inversele
punctelor Pi, adică al punctelor de intersecţie P ale cercurilor AMN' şi
AM'N.
245. Cercurile C avînd axa radicală comună pot fi caracterizate drept
cercuri ortogonale la două cercuri date C' şi C", avînd centrele pe această
axă radicală. Prin urmare , cercurile Ci, inversele cercurilor C, vor fi ortogo-
nale la cercurile C~ şi C~', inversele cercurilor C' şi C" (întrucît unghiul dintre
 EXERCIŢIILOR ŞI ALI! PROBLEMl!LOR
SOLUTrILE
348
e C1 vor
t în inve rsiu ne). De acee a, cerc uril
cele două cerc uri rămîne con stan or C~ şi C
lini a cen trel or cerc uril ".
ave a axa radicală comună, anu me
1

ct arb itra r al cerc ului dat, O cen trul lui, A' şi O'
246. Fie A un pun 473).
l inve rsiu nii, iar k pute rea ei (fig.
inve rsel e pun ctel or A şi O, P polu k A'O '
m OA = · • Din condiţia OA =
Conform celo r de la nr. 218 , ave PA' · PO'
t cerc ul
= (R · PO' ) : k=c ons t, astf el inci
= R =co nst , rezultS: că A'O ': A' P tran sfor mat este locu l geo met ric al pun c-
lor la
telo r A' care au rapo rtul distanţe
pun ctel e O' şi P con stan t.
247. Cen trul M' al nou lui cerc este
r care
pun ctul de intersecţie al drep telo
st cerc sub ung hiur i drep te. Prin
taie ace trul ui
urm are, pun ctul M, inve rsul cen
pun ctul de inte rsec ţie al
nou lui cerc este
orto gon ale la cerc ul dat şi care
cerc uril or
Fig. 473 Cu alte
trec prin polu l de inve rsiu ne.
cu cerc ul dat (216).
inve rsiu nii în rap ort
cuv inte , M este inve rsul polu lui se caracter izea ză prin fapt ul că există
2481 ) . Două cerc uri con cen tric e
de drep te orto gon ale la amb ele cerc uri (dre ptel e care trec prin
o infi nita te orto gon ale
cerc uri care să fie în acelaşi tim p
cen trul com un), dar că nu există e nu au axă radi cală ).
concen tric
la amîndouă (deoarece două cerc uriprin inve rsiu ne două cerc uri date tn două
Aşadar, pen tru a tran sfor ma
nsformăm în lini i drep te cerc
uril e orto gon ale
cerc uri CJ:>ncentrice, treb uie să tra uie să aleg em ca pol de inve r·
ace asta , treb
la cele două cerc uri date . Pen tru ortogo-
P sau Q (ex. 152) ale cerc uril or
siun e unu l dint re pun ctel e c~mi.me ă unu l dint re pun ctel e limită ale cerc u-
nale la cele două cerc uri date , adic
•
rilo r date . B', C' inve rsel e lor, O polu l căutat
249 . Fie A, B, C pun ctel e date , A', cerc ul
mijl ocu l seg men tulu i A' B' , atun ci
al inve rsiu nii. Dacă pun ctul C' este C'; prin urm are (com pară cu
cen trul în
con stru it pe A' B' ca diam etru are în rap ort cu cer~ul de diam etru AB
. Cu
pun ctul inve rs al lui O
ex. 247 ), C este cu A şi B.
con juga te arm onic în rap ort
alte cuv inte , pun ctel e O şi C sînt onic cu unu l
Aşadar , polu l căutat al inve
rsiu nii este un pun ct con juga t arm
rap ort cu cele lalt e două .
dint re cele trei pun cte date , în în cealaltă
250 . Să presupune:m că figu rile A şi A' sînt tran sfor mat e una
upu nem , mai dep arte , că
pute re k. Să pres
prin inve rsiu nea .5'2) de pol O şi de rile A şi A' în două
re k1 transformă figu
inve rsiu nea T de pol P şi de pute a şi a' se core spu nd şi într -o
tăm că figu rile
figu ri noi a şi a'. Tre buie să ară tura din tre cele
şi să det erm inăm polu l acesteia ( le~ă
altă inve rsiu ne 8
sufi cien t
în fig. 474 ). Pen tru ace asta , este
patr u figu ri est~ redată sche mat ic
bineînţeles , să arătăm că:
că cele două
a rus ă, în care se s pune
1) Soluţia core s punde e mtnţului din ediţi num ai transform a rea în două cerc uri
une, ceri ndu- se
cerc uri date nu au punc te com N . R ed . E. T .) .
conc entr ice (v . nota de la p. 243. ra fapt ului că aici liter a S (sau
T ) nu re pr"e-
2 ) Atra gem atenţia citit orul ui asup
t, o dre aptă , un cerc e tc. ), ci o in11ers iune .
zint ă o figură geometrică
(un punc
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOL UL V 349

1° dreapt a care uneşte două puncte onwloa ge oareca re m şi m'

ale figu-
Q{indife rent de alegere a punctu lui m şi m');
rilor a şi a', trece prin acelaşi punct
omo-
2° produs ul Qm . Qm' nu depind e de alegere a perech ii de puncte
loage m şi m'. Să demonstră,m aceste două propoziţii.
p

G J'
e/'
~
8 s

Fig. 'i74
GJ p'

Fig. 475

10 Fie M şiM' puncte le omoloa ge lui m şi m' în inversi unea T (fig. 475
şi 476). Deoare ce cercul PMM ' (sau dreapt a PMM
', dacă cele trei puncte
sînt colinia re) trece prin cele două puncte M şi M', care se coresp und în
inversi unea S;
inversi unea S, rezultă că el este transfo rmat în sine însuşi prin
coresp unde
de aceea, cercul (sau dreapt a) PMM ' trece prin punctu l P', care
punctu lui P în inversi unea S. Dat fiind că puncte le M, M' şi
P' sînt situate
le m, m'
pe acelaşi cerc (sau colinia re) cu polul P al inversi unii T, puncte
şi p', care le coresp und în inversi unea T, sînt colinia
re.
Aşadar , orice perech e de puncte omoloa ge m şi m' din figuril e a şi a'
e de alegere a
sînt colinia re cu punctu l p'. Acest din urmă punct nu depind
unea S , iar
punctu lui m: el se obţine efectuî nd asupra punctu lui P inversi
l p' va fi tocma i,
apoi aplicîn d punctu lui P' obţinut, inversi unea T. Punctu
care am vorbit
după cum vom vedea mai jos, polul Q al inversi
unii s, despre
mai înainte .
p
20 Conform formul ei deduse la
nr. 218 avem
k-PM'
MP'= (1)
OM'-O P
k -PM
M'P' = (2)
OM' -OP
I lt1 · MP '
(3)
p m= PM-PP ' '
I I k1-M'P '
P m = PM'-P P' · (4) Fig. 476

Înlocu ind, în egalităţile (3) şi (4), segmen tele MP' şi M' P' cu
expres iile
' • k·k 1 -PM
~ .
. (1) ş1. d'm (2) , gas1m
1or d m pm -
I k-k'·PM ş1 p'm' = - - --=-- -- -
0M'·O P·PM- PP' OM -OP-PM' ·PP'
350 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMBLOR

Înmulţind acest e două egalităţi, ohtinem p'm·p'm' == _ k'·k~ •

OM· OM' . OP 2 • PP' s
În sfîrşit, punînd pentru OM · OM' valoarea k, obţinem
k· k 12
p' m· p' m' - ==const. (5)
o p2 . pp'•

Aici, segmentele p' m şi p' m' sînt considerate numai ca ma r1me. Însă,
după cum vom avea k > 0 sau k < O, punctul O va fi situat în exteriorul cercu-
lui PP'MM' sau în interiorul lui, iar pentru k > O punctele M ş i M ' vor fi
situat e pe unul şi acelaşi dintre cele două arce în care punctele P şi P' împart
acest cerc (fig. 475), pe cînd pentru k<O, ele vor fi pe arce diferite, (fig.
476). Prin urmare, pentru k>O, punctele m şi m' vor fi de aceeaşi parte a punc-
tului p' , iar pentru k< O, de părţi diferite ale lui p' . Deci, egalita tea (5) este
valabilă şi dacă ţine m seamă de semn.
Aşadar punctele m şi m' corespunzînd în inversiunea T perechii de punct e
arbitrare M şi M', care sînt unul inversul celuilalt în inversiunea S, nu nu-
mai că sînt situate pe ace eaşi dreaptă cu punctul p', dar satisfac ş i condiţia
p' m · p' m' = const. Cu alte cuvinte, punctele m şi m' se corespund într-o
inversiune s; polul p' al acestei inversiuni a fost det erminat mai sus, iar
puterea ei este egală cu membrul al doilea al egalităţii (5) .
Să presupunem acum că puterea inversiunii S este pozitivă: /;: > O.
În acest caz , exis tă o infinitat e de puncte M ce coincid fiecare cu pune.tul
M ' , corespunzătorul lui M în inversiunea S. Aceste puncte M (sau M ') sînt
transformate prin inversiunea T în punctele m, coincizînd fiecare cu punctul
m', care îi corespunde în inversiunea s. Aceste punc te m sînt cele care for-
mează cercul inversiunii s.

O b s e r v a ţ i i. I. D e mon s tra ţi a d e ma i sus îşi pierde va labilitatea, d acă

punctul P co incide cu O sau cu P ', după curo re zultă din r e l a ~iil e (1) - (!1 ).
D acă po lul O a l invers iunii S coincide cu po lul P al iuversiunii T , cele pa tru
punct !' M , 11-1' , m, m' sînt evjdcnt cQlinia re cu punctul O (sau, ceea ce este ace laşi lucr u ,
cu pun ctul P ) ş i avem P m = k1 : Pll-1 = k 1 : 0 111 ; Pm' = k 1 : PM' = k1 : 0 1\1', d e
unde Pm · Pm' = Om· Om' = kf: (OM• OM ') = kf : k . Aş adar , teorema s ub s istă ş i în
a cest caz.
Dac[1 punctul P coinc ide cu P ' polul P a l inve r~iunii T se a fl ă pe cercul
in versiunii S; acest cerc est e tra nsfor ma t într-o drea ptă prin inversiunea T. P unct e le
Jl,f ş i 11,J' care sînt unul inversu l celuila lt in raport cu cercul in vers iunii S, sint t rans-
form at e în punct ele m ş i m ', sime trice în raport cu ace as tă dre aptă (co mpară cu n r.
216). Invers iun ea s se trans [ormă într-o s im etrie în ra port cu o dr e aptă.
II. O altă so luţie , m a i sc urtă , dar nu atît d e direc tă ca cea d e mai s us, se găseş te
în par tea a d oua a curs ului (nr . 700 ş i nr. 914).

251. 1° Dacă cercurile inversiunilor S şi S' nu au punct e comune , v om

lua ca pol P al inversiunii T unul dintre punc tele lor limită. Inversiunea T
transformă cercurile inversiunilor S şi S' în două cercuri concentrice (ex.
248) s şi s'; figurile A şi B, inverse în raport cu S , în figurile a şi b, inverse
în raport cu s (ex. 250); figurile B şi A ', inverse în raport cu S' , în figurile
b ş i a' , inverse în raport cu s' ( legătura dintre toate aceste figuri este reprezen-
tată schematic în fig. 477) . Dat fiind că cercurile s şi s' sînt concentrice, figu-
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL V 351

rile a şi a' vor fi omotetice, ca două figuri inverse aceleiaşi figuri b, în raport
cu acelaşi pol (centrul comun al cercurilor s şi s'; compară cu nr. 215).
Dacă cercurile inversiunilor S şi S' au un punct comun, vom lua acest
punct comun (sau unul dintre punctele comune) P ca pol al inversiunii T.
Inversiunea T transformă cercurile inversiunilor S şi S' în două drepte s şi
s'; figurile A şi B în două figuri a şi b, simetrice faţă de s; figurile B şi A'
în două figuri b şi a', simetrice faţă de s'. Dat fiind că figurile a şi a' se
obţin una din cealaltă prin două simetrii, ele
sînt egale între ele.
2° Dacă cercurile inversiunilor S şi S'
nu au puncte co,mune, alunei fără a modifica
figurile a şi a', putem înlocui perechea de in-
versiuni în raport cu cercurile concenLrice s şi
s', prin perechea de inversiuni echivalentă
în raport cu cercurile s1 şi s' 1 . Cercurile s 1
şi si au centrul comun cu cercurile s şi s' şi
au acelaşi raport al razelor (aceasta rezultă Fig. 1,77
din fapLul că raportul de asemănare
al figurilor a şi a' este egal, conform nr. 215, cu raportul dinLre puterile
de inversiune în raport cu cercurile s şi s'). Prin urmare, perechea de inversiuni
S şi S' este echivalentă cu perechea de inversiuni S1 şi S~ în raport cu cercu-
rile inverse cercurilor s1 şi si ale inversiunii T. Această pereche de inversiuni
S1 şi Si, ca şi perechea de inversiuni în raport cu s1 şi s~, poate fi aleasă într-o
infinitate de moduri. În particular, putem alege inversiuneas1 (sau s;1, astfel
încît cercul acestei inversiuni să treacă prin polul Pal inversiunii T. ln acest
caz, inversiunea S1 (sau Si) devine o simetrie în raport cu o dreaptă. O astfel
de alegere a inversiunii s 1 (sau sD este imposibilă numai în cazul în care punctul
P coincide cu centrul comun al cercurilor inversiunilor s şi s'. În acest caz,
cercurile inversiunilor S şi S' vor fi de asemenea concentrice, iar figurile
A şi A' asemenea.
Dacă cercurile inversiunilor S şi S' au puncte comune, sînt valabile
aceleaşi raţionamente în privinţa posibiliLă~ii de a înlocui dreptele s şi s'
printr-o altă pereche de drepte s 1 şi s~, conform celor de la nr. 102 bis. În par-
ticular, putem alege dreapta s 1 (sau s' 1 ) astfel ca să treacă prin polul Pal in-·
versiunii T. În acest caz, inversiunea S1 (sau S'1 ) devine o simetrie în raport
cu o dreaptă.
3° Figurile egale a şi a', obţinule din A şi A' prin inversiunea T,
rezulLă una din alta printr-o translaţie, dacă axele simetriilor s şi s' sînt para-
lele, adică în cazul în care cercurile inversiunilor S şi S' sînt Langente.
4° Dacă cercurile inversiunilor S şi S' nu au puncte comune, atunci,
efrctuînd de mai multe ori consecutiv operaţiile S şi S', vom căpăta mereu
figuri noi A, A', A" „.„ deoarece, efectuînd de mai multe ori consecutiv opera-
ţiile s şi s', vo,m obţine mereu figuri a, a', a", ... , avînd un centru de asemănare
comun.
Aceasta rămîne valabil ş1 dacă cercurile invei'siunilor S ş1 S' sînt
tangenLe.
Dacă însă cercurile S şi S' sînt secante, figurile a şi a', a şi a" „ „ se
obţin una din alta printr-o rotaţie cu acelaşi unghi, în jurul aceluiaşi punct.
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Prin urmare, dacă unghiul de rotaţie este comensurab il cu un cerc, una dint1·e
figurile a', a" „ .. , să zicem a(nl, va coincide cu a; în acest caz, figura A(nl, cores·
punzrltoare lui a(nJ în inversiunea T, coincide cu A. Întrucît inversiunea T con·
servă unghiurile dintre curbe (219), aceasta se va întîmpla atunci cînd unghiul
dintre cercurile inversiunilo r S şi S' va fi comensurab il cu cercul
întreg.
252. Să presupunem că am efectuat succesiv inversiunile S1, S2 , ••. , S„
de puteri pozitive1). Succesiunea de inversiuni S1S 2 poate fi înlocuită, dacă
polii inversiunilo r S1 şi S 2 nu coincid, printr-o simetrie l1 în raport cu o
dreaptă şi printr-o inversiune S~ (ex. 251, 2°). Aşadar, şirul nostru de invf'r·
siuni va fi înlocuit cu l1S;S3 ••• S„. Mai departe, înlocuim perechea de inver-
siuni S' 2 S 3 prin simetria 12 şi prin inversiunea s; şi obţinem şirul l 1 l 2 s; .„S„.
Continuînd în acelaşi fel, şirul de inversiuni S1S 2 ••• S11. poate fi înlocuit, în
~enera!, prin şirul l1l2 . „ l11 _ 1 S~, format din mai multe simetrii şi dintr-o
mversmne.
Acest raţionament trebuie modificat, dacă inversiunile S 1 şi S 2 au polul
comun. În acest caz, înlocuim întîi perechea de inversiuni S 2S3 (iarăşi în baza
ex. 251,20) printr-o altă pereche de inversiuni s~sr' după care înlocuim pere-
chea S1 S~ prin z1s;, obţinînd şirul l 1 S;s; ...S„. Această modificare va tr<>bui
introdusă ori de cîte ori în procesul substituţiei, două inversiuni succesive
vor avea acelaşi pol, cu condiţia ca aceste inversiuni să nu fie ultimele.
Aşadar, şirul nostru de inversiuni poate fi înlocuit prin şirul l 1 l 2 ••• l11 _ 1 S~
sau prin şirul l1 Z2 .„Z"_ 2 S~_ 1 S1n unde inversiunile S~_ 1 şi S„ sînt de pol comun.
În acest din urmă caz, însă, figura iniţială şi cea transformată sînt asemenea,
deoarece succesiunea S~_ 1 S 11 dă o omotetie (215). Prin urmare, şirul de inrier·
siuni S1 S2 ••• Sh poate fi înlocuit prin lil2 lh_ 1 S~, cu condi/ia cafigura inifialâşi
cea transformată să nu fie asemenea.
Menţionăm acum că şirul de simetrii l 1 l 2 ••• lh-i poate fi înlocuit printr-un
şir format din cel mult trei simetrii. Într-adevăr, dacă am efectua un număr
par de simetrii, figura considerată se transformă într-o figură egală cu ea
şi avînd acelaşi sens de rotaţie. Prin urmare, şirul de simetrii este echivalent
(102) cu o rotaţie sau cu o translaţie, adică cu o succesiune de două simetrii
(102 bis). Dacă am efectuat însă un număr impar de simetrii, figura iniţială
se transformă într-o figură egală cu ea, dar cu sensul de rotaţie opus şi deci
şirul de simetrii este echivalent (ex. 95) cu trei simetrii, iar în cazuri parti·
culare, cu una singură. Am demonstrat , astfel, că un şir de inYersiuni dat
poate fi înlocuit printr-o inYersiune precedată de o simetrie, de două sau de trei
simetrii, cu condiţia ca figura iniţială şi cea finală să nu fie asemenea.
Dacă am fi vrut ca simetriile să nu preceadă inversiunea unică, ci să-i
urmeze, am fi început prin a înlocui sh-1 sh cu s;,_1 lh, unde l„ este o simetrie;
am înlocui apoi s„_2Sk-1cu SL2l11.-1 etc.
Observ aţi e. Substituţiile menţionate mai sus ale lui S 2 S 3 prin StS: ~i ale
lui S 1 Sf prin l1 S~ s-ar dovedi şi ele irealizabile, dacă nu numai două ci toate trei in' rr-
siunile S 1 , St, S 3 , ar fi de acelaşi pol. În acest caz, însă, succesiunea S 1 S 2 dă o omote-

1) Este posibil ca printre aceste inversiuni să existe ~i simetrii în raport cu o

drca p tă (216).
 I COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL V 353

tic H cu centrul de asemănare în polul de inversiune, iar succesiunea omotetiei H cu·

' inversiunea S 1 dă o inversiune de acelaşi pol şi de altă putere. Aşadar, succesiunea a
trei inversiuni de pol comun este echivalentă cu o inversiune de acelaşi pol.
253. Să presupunem că un şir de inversiuni dat conţine inversiuni de
puteri pozitive şi negative. Inversiunea S de pol O şi de putere negativă - k
poate fi înlocuită, evident, printr-o simetrie în raport cu polul O şi o inver-
siune S' de pol O şi de putere pozitivă k. La rîndul ei, simetria în raport cu
O poate fi înlocuită prin două simetrii succesive l' şi l" în raport cu două
drepte perpendiculare care trec prin O. Aşadar, inversiunea S de putere nega-
tivă poate fi înlocuită printr-o succesiune de trei inversiuni de putere pozitivă
(între care avem două simetrii).
În virtutea acestei observaţii, putem considera că succesiunea dată este
formată dintr-un număr impar de inversiuni de putere pozitivă, printre care
pot figura şi simetrii.
Acest şir de inversiuni S 1 S 2 .„Sh în număr impar poate fi înlocuit (cu
condiţia ca figura iniţială şi cea transformată să nu fie asemenea) printr-o
inversiune, urmată de două simetrii. În adevăr, la efoctuarea unui număr
impar de inversiuni, sensul de rotaţie se schimbă în cel contrar; deci numărul
de simetrii despre care este vorba în exerciţiul 252 va fi egal cu două. Aşadar
transformarea considerată se reduce la o inversiune S, însoţită de două sime-
trii în raport cu dreptele l' şi l".
Dacă dreptele l' şi l" sînt paralele, problema se reduce la aflarea a două
puncte A şi A', inverse unul faţă de celălalt în inversiunea S şi avînd pro-
prietatea că segmentul A' A este egal în lungime cu dublul distanţei dintre
axele l' şi l", fiind totodată perpendicular pe aceste axe. Dacă vom nota cu
O polul inversiunii S, atunci vor fi cunoscute diferenţa segmentelor OA' şi
OA, egală cu dublul distanţei dintre
dreptele l' şi l", şi produsul aceloraşi
segmente, egal cu puterea inversiunii.
Problema se reduce la cea de care ne-am
ocupat la nr. 155, construcţia 8. Se
obţin două soluţii.
Dacă axele l' şi l" se intersectează
într-un punct M (fig. 478), probleima
se reduce la aflarea a două puncte A
şi A', inverse unul faţă de celălalt în s
inversiunea S şi avînd proprietatea
ci\ punctul A se obţine din A' prin-
tr-o rotaţie în jurul punctului M cu un Fig. 478
unghi egal cu dublul unghiului dintre
axele l' şi Z" şi avînd acelaşi sens. Punctele A şi A' sînt situate pe cercu I
}:; cu centrul în M; acest cerc este ortogonal la cercul inversiunii S, deoarece
el trece prin două puncte care sînt unul inversul celuilalt. Unghiul sub care
coarda AA' se vede din centrul M al cercului }:; este cunoscut, astfel încîf
putem considera lungimea coardei ca fiind cunoscută. Aşadar, dreapta AA'
poate fi construită (compară cu soluţia ex. 114), ca tangentă trecînd prin
punctul O la un cerc determinat }:; ', concentric cu l::. Problema are două solu-

\?3 - Leclii de geometrie elelll~atarll, Tol. I

 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
35~

r cerculu i
(punct ele A şi B din fig. 478) ), dacă punctu l M este exterio
1
ţii
l M}, dacă M este pe
inversi unii S, o singură soluţie (anume însuşi punctu
i inversi -
cercul inversi unii S, şi nici o soluţie , dacă M este interio r cerculu
unii S.
253 bis. Să presup unem că, într-un cerc dat ~. trebuie să înscrie
m un
AA A A ,A A trec respec tiv prin
poligo n AA1 ••• Ah-i ale cărui laturi 1 , 1 2 , ..• _
11 1
„.,0 sau sînt paralel e cu drepte date. Să consid erăm şirul
puncte le date 0 11 20 11
iar ca puteri,
de inversi uni S1 , S2 „ .. ,S11 , avînd polii în puncte le 0 1 , 0 2 , ••• ,0h,
<:u cercul ~. Dacă una dintre laturile poligo ·
puteril e acestor puncte în raport
să treacă prin punctu l dat, trebuie să fie paralelă cu o dreaptă
nului, în loc
are o simetr ie în raport cu
dată l, vom înţelege prin inversi unea corespunzăto
diame trul cerculu i ~. perpen dicular pe dreapt a l.
Inversi unea 1 S transf ormă punctu l A în punctu l A 1 , inversi unea Sa
punctu l A 1 în A 2 , ..• , i~versiunea S11. punctu l A11._1 din nou în punctu l A. Şirul
A în el însuşi.
de inversi uni S1 S 2... SR. transfo~mă punctu l
Dacă toate laturil e poligo nului trebuie să fie
paralel e cu qrepte date,
soluţia proble mei se simplifică mult.
k diametr i ale cercu-
ln adevăr, 'În acest caz, produsu l simetrii lor în raport cu
dă fie o simetrie în raport· cu unul dintre diametr i, fie o rotaţie în jurul
lui I:, ne
e căutate vor fi punctel e de
centrul ui cerculu i, fie o identita te. ln primul caz, punctel caz, problem a nu are soluţie,
intersecţie ale axei de simetrie cu cercul I:, în al doilea
alege pentru A orice punct de pe cercul :E.
iar în a] treilea caz putem
0 (şi nu
De aceea, vom presup une că lalura AA 1 trece prin punctu l dat 1
se reduce la
că este paralelă cu o dreaptă dată). În felul acesta, proble
ma
următoarea:
Un cerc~ se transformă în el însuşi printr- un şir de ÎnYersi
uni dat S1 ,S2 , ••• ,
să se constru iască pe acest cerc un punct pe care şirul de inYersiuni să-t
S11.2); pot să fie
transforme în el însuşi. În aceste condiţii, puteril e inversi unilor
uni se pot transfo rma în simetr ii.
pozitiv e_ sau negativ e, iar unele inversi poate fi
une S nu este o simetr ie. Număr ul de inversi uni
Însă pri}lla inversi 1
par sau impar; să considerăm întîi un număr par de inversi uni.
uni S1 în
Fie Q' punctu l care coresp unde polulu i 0 1 al primei inversi
uni S S Sh (cu alte cuvint e, punctu l corespunzător
şirul celorla lte inversi 2 3 •••

punctu lui de la infinit în şirul de inversi uni dat S1 S2 „. S11).

Pentru a cuprin de toate cazuril e posibil e, vo,m presup une că inversi
unea
ie, în ti~p ce inversi unile m;măto are S +i, S1+2 „ .. ,
S 1 nu se reduce la o simetr 1

sk vor fi simetr ii; bineînţeles, este 'posibi l ca sh să nu fiel căruia o simetr ie; în acest
îi coresp unde
caz, vom presup une l =- k. Să notăm acum cu P punctu
S S S polul 0 al inversi unii S (cu alte cuvint e,
în şirul de inversi uni 1 2 .•• _
1 1 1 1
S S S 11 , un punct
punctu l căruia îi coresp unde în şirul de inversi uni dat 1 2
•••
, efectuî nd succesi v asupra pune·
situat la infinit) . Punctu l P poate fi obţinut
S
tului 0 1 inversi unile S1_ 1 , 1 2 _ , ••• ,S,.

de puncte de inter-
1) Atragem atenţia cititoru lui asupra faptulu i că a doua pereche
r OA şi OB nu satisfac e condiţiile problem ei.
secţie A' şi B' cu cercul :E ale dreptelo
~) In problem a pusă iniţial referito are la poligon
ul înscris, fiecare inversiu ne
:E în el însuşi; pentru ce le ce urmează, însă, este sufi-
S 1 , S 1 „ .. , Sh transformă cercul
cientă o ipoteză mai genera_!ă.
 CO~B LA CARTl!A A Tlll!l A. CA.PITOI.U
L V
355
O dre apt i arbi trar ii a care trec e prin
inve rsiu nile succesive S S . •• S _ pun ctul P este tran sfor mat l prin
prin pun ctul O , iar .Je 1 şiru 1 1 1 tntr -un cerc sau tntr -o dre apt l care trec e
l de inve rsiu ni
Dat fiin d ci inve rsiu nea S tran sfor dat într -o dre apt i a'.
dre apt i care trec e prin pun ctul 01, 1 mi drea pta a într -un cerc sau tntr
-o
tul 0 1 tn pun ctul Q', rez ulti ci dreaiar şirul de inve rsiu ni s~s.„.Sit duce pun e•
pta a' trec e prin pun ctul Q': Aşadar,
are dre apt i a care trec e prin pun şirul
de inve rsiu ni dat tran sfor mi fiec
într -o dre apt l a' care trec e prin ctul P
Dac i A va fi acu m pun ctul ciu tat, Q'.
pun ctul
şirul de inve rsiu ni S S~ .
„S
sA tran sfor me drea pta PA în drea
pta Q' A. ln ace st caz, ung hiul1 dmt 11 treb uie
PA şi cerc ul I: treb uie si fie ega l ca re clreapta
mir
1n virt utea celo r de la nr. 219. Mai ime cu ung hiul dint re Q' A şi cerc ul I:
nr. 219, rezu ltl ci, în fiecare inve rsiu mul t, din consideraţiile exp use tot la
ne, ung hiur ile form ate de cerc uri şi de
îşi păstrează mărimea, dar drep te
îşi sch imb i sens ul în cel con
vit ipot ezei , numărul de inve rsiu ni trar . Deoarece, pot ri·
rile forma.te de drep tele PA şi Q' A 1 , S1 ,„., S" este par , rezu lti că ung hiu-
S
cu cerc ul I: treb uie si fie nu num
dar şi de acelaşi sens . De aici .rez ai
ulti că drep tele PA şi Q' A coin cid. ega le,
Aşadar, pen tru dete rmi nare ,
a pun ctel or A căutate , este sufi cien
stru im, dup i cum am arit at mai t si
sus, pun ctel e P şi Q'; drea pta care con-
I: tn pun ctel e căutate . Pro blem a uneş
aceste pun cte inte rsec teaz i cerc ul te
si aibă dou i soluţii, una singură poa te
sau nici una . .
,..-z - Construcţia desc riai ~ece1itl mod
ificl ri pent ru cazu l l = 1 (pun ctul
prec um 'i atun ci clnd punc tele
P ti Q' coin cid. De aces te cazu ri P nu e:ir.i1tl),
<1cupa. part icul arenu ne vom
Pen tru rezo lvar ea prob lem ei în
număr imp ar, put em adlu ga
caz ul în care inve rsiu
la şirul de inve rsiu ni dat ine l o nile stnt în
tn rapo rt cu cercul I: şi să rezol- inve rsiu ne S 8
văm aceeaşi problemă pen
tru şi-
rul de inve rsiu ni în numl'lr par f
sls.„.sltso . lnfr -ad evlr , punc-
tele care se vor tran sfor ma în ele
tnsele prin şirul de inve rsiu ni
dat vor coincide cu cele care se
transform& în ele însele prin noul
.şir de inve rsiu ni.
O b 1 e r v a ţ i e. Pen tru o altă
soluţiea aces tui e xerc iţiu, v .pro bl.39 1.
25' . 1° Fie O cen trul cer-
culu i dat , M' şi N' pun ctel e de
intereecţie cu cerc ul ale
drep te·
lor T' M şi T' N (fig. 479). Să
efec tuăm inve rsiu nea de
pol T'
li de pute re egall'l cu pl'ltratul segm
ca diam etru segm entu l TT ' se tran entu lui TT ' . ln aces t caz, cerc ul avîn d
sformă în tang enta la cerc
iar această tangenUi în cerc ul men în punctul T,
ţionat. Dre apta M' N' se
cerc ul T'M N. Al doil ea pun ct de transfor mi în ·
intersecţie P al cerc ului T'M
TT' sati sfac e condiţia TT ' · TP = N cu drea pta
TM · TN =co nst şi dec i nu dep
inde de '
 356 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

alegerea perechii de puncte M şi N, care satisfac relaţia dată T M · T N =

=const. Prin urmare, toate cercurile T'MN trec printr-un punct comun P,
iar toate dreptele M'N', care sînt inversele lor, trec printr-un acelaşi punct
P', inversul lui P în inversiunea considerată.
2° Să presupunem că punctele de contact ale celorlalte tangente la cerc
duse respectiv prin M şi N sînt R' şi S', iar dreptele T R' şi T S' se intersec-
tează în punctele R şi S cu tangenta la cerc în T'. Triunghiurile OMT1) şi
RTT' sînt asemenea (avînd laturile perpendiculare), de unde T'R : 01' =
= TT' : MT, adică T' R = 20T2 : MT. Tot astfel, T' S = 2or2 : NT.
De aici, T' R · T' S = 40T': (TM · TN) =const. Punctele R' şi S' se
obţin din punctele R şi S ca şi punctele M' şi N' din M şi N, tot printr-o-
inversiune, cu condiţia de a lua ca pol de inversiune punctul T şi de a.
schimba valoarea puterii inversiunii. Prin urmare, dreptele R' S' taie dreapta
TT' în acelaşi punct Q'.
3° Deoarece dreptele R' S' trec printr-un acelaşi punct Q', rezultă că
punctele de intersecţie X ale tangentelor la cerc în punctele R' şi S' (adică
ale celorlalte două tangente duse din punctele M şi N) se află pe aceeaşi
dreaptă q, polara punctului Q' în raport cu cercul dat. ·
255. Fie P punctul de intersecţie al dreptelor MN şi M'N' (fig. 480).
Să considerăm inversiunea de pol P şi de putere egală cu puterea lui P
în raport cu cercul dat, adică k = PM ·PN = PM' ·PN'. În această in-
versiune, punctelor M şi M' le corespund punctele N şi N'; mai departe,
cercului OMM' cu centrul pe dreapta OM şi care trece prin punctci'e M şi M'
îi corespunde un cerc cu centrul pe aceeaşi . dreaptă, care trece prin punctele
N şi N', adică cercul ONN'. Prin urmare,
singurul punct comun O al acestor cercuri
îşi corespunde lui însuşi, ast{el că avem
PM·PN =PM'·PN' =P02.
Ultima egalitate arată că punctul P
este situat pe axa radicală a punctului O şi
a cercului dat. Dacă punctul O este exterior
cercului dat, locul geometric al punctelor P
va fi segmentul P' P" al acestei axe rad i-
cale, cuprins între tangentele OT' şi OTW,
duse din O la cercul dat. Dacă punctul O
Fig. 480 este interior cercului dat, locul geometric al
punctelor P va fi întreaga axă rad\cală.
2562 ). Prin unghiu 1 a două cercuri putem înţelege unul, oricare dintre
cele două unghiuri suplementare formate de tangente într-unul din punctele
lor comune; cu alte cuvinte, unghiul dintre razele duse la unul din punctele
lor comune sau suplementul acestuia. În cazurile în care va trebui să facem
deosebirea dintre aceste două unghiuri, vom spune că „unghiul format de două
1
Segmentul OM nu este reprezentat în figură, pentru a nu o tncărca.
)
2)fq ediţia rusă, enunţul acestui exe-rciţiu este precizat în modul următor:
„Toate cercurile care taie sub unghiuri constante două cercuri date A şi B formează
două familii cu proprietatea că orice cerc C avînd aceeaşi axă radicnlă cu A şi B, tnie-
toate cercurile unei aceleiaşi familii sub acelaşi unghi" (N. Red. E. T.).

,
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL V
357

cercuri este strict egal cu ex.", înţelegînd că ex. este tOCII!ai unghiul dintre
razele
duse la unul dintre punctel e de intersecţie (şi nu suplem entul acestuia
).
Două cercuri tangent e formeaz~ un unghi .strict egal cu
2 dr, în cazyl
contact ului exterior „ şi un unghi strict egal cu zero, în cazul contact ului
interior .
Dacă este vorba despre intersecţia unei c;lrepte cu un
cerc, putem denumi
în mod arbitra r „interio r" în rap'ort cu dreapta unul dintre cele două semi
plane
în care dreapta împarte planul şi să considerăm unghiul _format de raza
du~ă
la unul dintre punctel e de in-
tersecţie şi de perpend iculara
pe_ dreaptă, dusă în domeni ul
„interio r".
Propoziţia demonstrată
la nr. 227: ,.Orice cerc :E care ..._---....s----+----f--+--f<l-:~-+----;:::o.c..
,,..
taie cercuri}~ C şi C' sub ac~­
laşi unghi le intersectează în
patru puncte antiomoloa.ge două
.cite două, şi reciproc " poate fi I
enunţată acum în următoarea c
formă mai exactă: Fig. 481
Orice cerc (sau dreaptă)
:I: care taie cercuril e C şi C' sub unghiur i strict egale le intersectează
în
patru puncte antiomo loage două cîte două în raport cu centrul de
asemă­
nare exterior; orice cerc (sau dreaptă ) L, care taie cercuril e C şi
C' sub
unghiur i strict supleme ntare le intersectează în patru puncte antiomo
loage
-două cîte două în raport cu centrul de asemănare
interior.
În adevăr , fie O, O' şi n centrele cercuril or C, C' şi L (fig. 481 şi
A şi A' două puncte antiomo loage (compară cu nr. 227) de intersecţie482),
ale
cerculu i :E cu cercuril e C şi C', A" al doilea punct de intersecţie .al dreptei
AA'
cu cercul C'. Dacă unghiur ile OAO şi OA'O' sînt egale-, punctel e O şi
O' sînt
situate de aceeaşi parte a dreptei AA' (fig. 481), deci razele paralele
OA şi
O' A" sînt orienta te în acelaşi sens , astfel
că dreapta AA' trece prin centrul de
asemănare exterio r S. Un raţionament
analog se aplică şi atunci cînd unghiu-
rile OAO şi OA'O' sînt suplem entare
(fig. 482). In locul centrul ui de asemă:­
nare exterior , îl vom obţinepe cel interior .
Trecem acum la rezolv-arca pro-
blemei. Mulţimea cercuril or care inter-
sectează cercuril e A şi B sub unghiur i
Fig. 482 respect iv egale cu ex. şi cu ~ JlOate fi îm-
părţită în patru grupe. Anume , vom
clasific a într-o grupă toate cer·curile care intersectează cercuril e A
şi B sub
unghiur i strict egale cu
(1) ex. şi ~ pentru prima grupă
(2) 2 dr - ex. şi 2 dr - ~ pentru a doua grupă
(3) ex. şi 2 dr - ~ pentru a treia grupă
I
(4) 2 dr - ex. şi ~ pentru a patra grupă.
' '
 358 SOLUŢIILB BXERCIŢllLOR ŞI AU! PROBLEMELOR

Să considerăm în .paralel cercurile din grupele (1) şi (2), indicînd

de fie-
care datll (filră parantez e) ceea ce se referă la cercurile din grupa (1) şi apoi
„ în parantez e ceea ce este vaJabil pentru cercurile din grupa (2).
Fie r un cerc arbitrar din prima grupă, adică un cerc care intersectează
cercurile A şi B (fig. 483) sub unghiuri strict egale cu at şi cu ~; fie apoi un alt
cerc I'' aparţinînd primei (celei de-a doua) grupe, adică unul care intersec-
tează cercurile A şi B sub unghiuri strict egale cu at şi cu~ (sub
unghiuri strict

Fig . .483 Fig. 484

egale cu 2 dr - at şi cu 2 dr - ~). Dat fiind că cercul A taie cercurile r şi I''

sub unghiuri strict egale (strict supleme ntare), el le va intersect a în patru
. puncte, antiomol oage două cite două în raport cu centrul de asemănare exterior
(interior ) S al cercurilo r r şi I'', şi acelaşi lucru are loc şi pentru cercul B.
De aici rezultă că punctul S are aceeaşi putere în raport cu cercurile A şi B,
anume o putere egală cu puterea inversiu nii I de pol S, care transformă r
în I'' (şi cercurile A şi B în ele însele). Punctul S are aceeaşi putere în
raport cu orice cere C, avînd axa radicală comună cu A şi B. Prirr urmare,
inversiun ea I transformă cercul C în el însuşi, deci el taie cercurile r şi I''
sub unghiuri strict egale (supleme ntare). Aşadar, toate cercurile P' care inter-
secteazll cercurile A şi B sub unghiuri strict egale cu at şi cu ~ (strict egale
cu 2 dr - ex şi cu 2 dr - ~) intersectează cercul C sub un unghi strict egal
(strict supleme ntar) cu cel sub care îl taie cercul r.
Dacă nu vom face dis-
tincţie între cele două unghiuri pe care cercul P' le formează
cu cercul C,
vom putea spune că toate cercurile P' din grupele (1) şi (2) taie cercul C sub
aceleaşi unghiuri . În acest sens, ele fac parte din aceeaşi familie. Teorema
subsistă şi dacă unul dintre cercurile r sau I'' se transform ll
într-o dr~aptă.
Aceeaşi propriet ate o au şi cercurile r " I care fac parte
din grupele (3)
şi (4); .în adevăr, grupele de cercuri (3) şi (4) se obţin din
grupele (1) şi (2),
înlocuin d _valorile ~ ale unghiulu i dat cu 2 dr - ~· Aceste cercuri formează
o a doua familie.

O b s e r v a ţ ie. lmpărţirea cercurilor care intersectează cele două cercuri date

A şi B sub unghiuri respectiv egale cu IX şi cu [j în două familii este esenţială,
cercurile din familii diferite pot intersecta cercul C, avînd aceeaşi axă deoarece
radicală cu A
şi B, sub unghiuri care nu slnt egale 'i nici suplement are.
,
Ne putem convinge de aceasta, cu ajutol'lll următor\llui exemplu simplu. Fie
curile A şi B (fig. 484) unul inversul celuilalt în raport cu cercul C; cele cer-
trei cercuri

\
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL V
359
au axa tadicală comună, conlorm celor de la nr. 228. Cefo
alese egale cu zero. Cele două cercuri r şir' repreze ntate două unghiur i ex şi ~ au fost
în figură (şi care formează cu
A şi B unghiur i strict egale cu zero, respecti v strict egale
cu 2 dr) stnt ortogon ale la C
(228). In acelaşi timp, cele două cercuri r* (care formeaz
ă cu unul dintre cercuril e A ,
'i B un unghi strict egal cu zero, iar cu celălalt un unghi
strict
cum se ştie, neortog onale cu C. In cazul repreze ntat t11 figură, egal cu 2 dr) sînt după
din grupele (3) şi (4) şi intersectează cercul C sub unghiur cercuril e r" fac parte
\
i strict suplem entare.
257. Fie O şi O' centrel e celor două cercuri secante carei trec, primul
puncte le A şi B, iar al doilea prin puncte le C şi D, şi care se bucură prin
de proprie ·
tatea că, din pum;te le lor,
segmen tele AB şi CD se văd
sub unghiu ri egale sau su-
plemen tare. Fie apoi M şi N
puncte le de intersecţie ale
celor două cercuri , K mijlo-
cul coarde i M N, P şi Q
puncte le de intersecţie ale
dreptel or MN şi 00' cu
dreapt a AB.
Vom presup une întîi
că segmen tele AB şi CD sînt
exterio are unul faţă de ce-
lălalt şi că puncte le A, B, C
şi D se succed pe dreaptă Fig. 485
în ordine a enumerării (fig.
485). În acest caz, unghiu rile AMB şi CMD nu pot fi suplem
entare, deoa-
rece suma ·lor este eviden t mai mică decît 180°, astfel că ele pot
fi doar egale,
şi anume ascuţite. Fiecare dintre arcele AMB şi
CMD va fi mai mare decît
un semice rc, deci, centrel e O şi O' vor fi dispuse în mod necesa
parte a drepte i date. Unghiu rile AOB şi CO' D vor fi, de asemende aceeaşi
r,
ea, egale.
Deci razele OA şi O'C sînt paralel e (ca şi OB şi O' D) şi punctu
l Q este centru l
de asemănare exterio r al celor două cercuri . De aceea, punctu
l Q împart e
exterio r segmen tul AC în raportu l AQ : CQ. = AO : CO' = AB
depind e de alegere a cercuri lor O şi O'. Inversi unea de pol Q şi
: CD şi nu
de putere egală
cu QA · QD = QB · QC transformă cercuri le O şi O' unul în
celălalt, iar
fiecare dintre puncte le M şi N în el însuşi. Prin urmare , puncte
sînt situate pe cercul de inversi une. Cu alte cuvint e, locul geome le M şi N
tric al punc-
telor de intersecţie M şi N ale celor două cercuri este un cerc
cu centru l
în Q şi de rază llQA · QD = VQB · QC.
Punctu l de intersecţie P al drepte i MN cu dreapt a AB nu depind
asemen ea, de alegere a cercuri lor AMB şi CMD (v. soluţia e, de
ex. 153). Dat
fiind că segmen tul PQ se vede din punctu l K sub un unghi drept,
locul geome-
tric al puncte lor K este un cerc avînd ca diamet ru segmen
tul PQ (cercul
nu este reprez entat în figură) .
Să presup unem acum că unul dintre cele două segmen
te AB şi CD, să
zicem CD este situat în interio rul celuila lt şi că puncte le A, B,
C, D se suc-
ced în ordine a A, D, C, B (fig. 486). În acest caz, unghiu rileAM
B şi CMD nu
pot fi egale şi ; de aceea , ele pot fi numai suplem entare. Prin
urm:ire , arcul
 SOLUŢIILE EXEkClŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

AMB va fi mai mic decît un semicerc, · iar arcul CMD va fi mai mare decît un
semicerc, astfe.l că centrele O şi O' se află de o parte şi de alta a lui AB.
Punctul Q va fi iarăşi centrul de asemănare al celor două cercuri, de astă
dată însă interior. In rest, vom avea
aceleaşi rezultate ca şi în primul caz.
Să considerăm, în sfîrşit, cazul în
care segmentel e AB şi CD se suprapun
parţial (fig. 487 şi 488) ; să prespunem
că punctele date se succed în ordinea
A, B, C, D. Centrele cercurilor conside-
rate pot fi situate în acest caz sau de
aceeaşi parte a dreptei date (ca O şi O'
în fig. 4.87), sau de o parte şi de alta a ei
(ca O şi O" în fig. 488). În primul caz,
segmentel e AB şi CD se vor vedea din
punctul! de intersecţie M' al celor două
Fig. 486 cercuri sub unghiuri egale, în al doilea
caz, ele se · vor vedea din M" sub un-
ghiuri suplemen tare. Punctul Q poate ocupa pe dreapta AB două poziţii
Q' şi Q", iar punctul P numai una singură, după cum am stabilit. În baza
aceloraşi consideraţii ca mai sus, locul geometric al punctelor M' va fi

Fig. 487 Fi~. t.88

V
un cerc cu centrul în Q' şi de rază O' A· Q' D = VO' B · Q'C, locul geometric
al punctelor M" va fi un cerc cu centrul în Q" şi de rază VQ" A· Q"C =
= VQ" B · Q"D. Locul geometric al mijloacelo r coardelor va fi format res-
pectiv din cercurile avînd ca dia metri segmentel e PQ' şi PQ ".

EXERCIŢIILE LA CAPITOL UL VI (p. 171)

258. Fie A şi B punctele date, O cercul dat. Să luăm ca pol de inver-

siune unul dintre cele două puncte , date, de exemplu pe B , nesituat pe
cercul. O; ca putere a inversiuni i este cel mai simplu să alegem puterea
-punctului B în raport cu cercul dat.
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL VI 361

Problema se reduce la următoarea. Să se ducă prin punctul A', inversul

lui A, o dreaptă care să intersecteze cercul dat sub un unghi d~t. Însă toate
dreptele care intersectează cercul dat sub un unghi dat, deci şi dreapta căutată,
sînt tangente la un cerc determinat, concentric cu cel dat.
O b s e r v a ţ i e. Soluţia problemei se simplifică, dacă cercul căutat trebuie să-l
intersecteze pe cel dat sub un unghi drept. ln acest caz, cercul căutat trebuie să treacă
printr-un punct care să fie inversul unuia dintre punctele date în raport cu cercul dat
(216) ; aşadar, problema se reduce la a descrie un cerc care trece prin trei puncte.

259. Să presupunem că se cere să construim un cerc ortogonal la cercurile

0 1 şi 0 2 şi tangent la cercul O sau secant cu el sub un unghi dat. Vom con-
sidera separat cele trei cazuri posibile.
1° Dacă 0 1 şi 0 2 sînt secante, atunci, alegînd ca pol de inversiune unul
dintre punctele lor de intersecţie, ajungem la problema: să se construiască un
cerc ortogonal cu două drepte concurente date, adică a11înd ca centru un punct
.dat (punctul de intersecţie al celor două drepte), şi tangent la cercul dat (la
dreapta dată) sau secant cu el (cu ea) sub un unghi dat.
În cazul tangenţei soluţia acestei probteme este evidentă, iar în cazul
intersecţiei sub un unghi dat, punctul de intersecţie al cercului dat cu cel
căutat aparţine locului geometric al punctelor din care segmentul ce uneşte
centrele celor două cercuri se vede sub un unghi dat.
Rezolvînd această nouă problemă, vom găsi şi soluţia problemei iniţiale,
aplicînd cercului construit inversiunea menţionată mai sus.
În acest caz, numărul maxim de soluţii este doi.
2° Dacă 0 1 şi 0 2 sînt tangente, cercul ortogonal la ele va trece, evident,
prin punctul lor de contact. Luînd ca pol de inversiune punctul de tangenţă,
ajungem la următoarea problemă: să se construiască o dreaptă perpendiculară
pe două drepte paralele date şi tangentă la un cerc dat sai~ intersectîndi~-l sub un
unghi dat. Metoda de rezolvare a acestei noi probleme este evidentă. Pro·
blema are două soluţii.
3° Dacă 0 1 şi 0 2 nu au puncte comune, alegem ca pol de inversiune unul
dintre punctele lor limită P sau Q (ex. 152) şi ajungem la problema: S7l se
construiască o dreaptă ortogonală cu două cercuri concentrice (ex. 248), adică
" dreaptă care trece printr-un punct dat (centrul lor comun) şi est~ tangentă
la un cerc dat sau îl intersectează sub un unghi dat. Metoda de rezolvare a
acestei noi probleme este evidentă. E~ poate avea cel mult două soluţii.
O b s e r v a ţ i e. In cazul în care cercul căutat trebuie să !ie tangent la un
al treilea cerc dat, problema se reduce imediat la cea rezolvată la nr. 311, deoarece
~ercurile ortogonale la două cercuri date 0 1 şi 0 2 au ca axă radicală drea pta 0 10 1 (cf.
nr. 138).

2601 ). Fie C1 şi C2 două cercuri tangente la cercul C şi care trec prin

punctele A şi B (fig. 489), r un cerc ortogonal cu C, care trece de asemenea
prin A şi B.

1 ) ln ediţia ru să se spune că „centrul celui de-al treilea cerc trebuie să !ie unul

-Ointre centrele de asemănare" (v. nota de la p. 2li5. N. Red. E. T.).

362 - SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Inversiunea în raport cu cercul r transformi\ cercul c în el însuşi j iar

cercul C1 în~r-un nou cerc care trece de asemenea prin punctele A şi B şi este
tangent la cercul C, adică în cercul C2 . De aici rezultă că cele două cercuri C1
. şi C2 intersectează pe r sub unghiµri egale şi că
t;. r.. centrul .c ercului r este un centru de asemănare al
cercurilor C1 şi C2 . '
261. Să presupunem că, prin punctul A, am
dus cercul Cv tangent cu contacte de aceeaşi speţă
la cercurile C şi C' (fig. 490) şi cercul r , care le taie
sub un unghi drept. Inversiunea îp rapo~t cu
cercul r transformă punctul A şi fiecare dintre cer-
Fi~. 489 eurile c şi C' ortogona1e cu r' în ele însele. Cercul
Cv care trece prin punctul A şi are contapte de
aceeaşi speţă cu cercurile C şi C', este transformat, prin aceeaşi inversiune,
într-un cerc C2 • Acesta trece de asemenea prin A şi este tangent la cercu-
c,

Fig. 490

rile C şi C', şi anume (cum se vede şi din figură) el are cu ele contacte
de aceeaşi speţă.
Ne putem convinge, cu toată rigurozitatea , că cercul C2 are contacte de aceeaşi
speţă cu C şi cu C', astfel: dacă P şi P' sînt punctele de contact ale cercului C1 cu cercu-
rile C şi C' . iar Q şi Q' punctele de contact ale cercului C2 cu aceleaşi cercuri, atunci
dreptele PQ şi P'Q' trec prin polul de inversiune, adică prin centrul 0 al cercului r.
Punctul O este însă situat pe axa radicală a cercurilor C şi C', ca fiind centrul unui
cerc ,ortogonal cu ele (138). Dat fiind că cercul C 1 are contacte de aceeaşi speţă cu
cercurile C şi C', punctele de contact P şi P' sînt antiomoloage în raport cu centrul de .
asemănare exterior S al acestor cercuri. Deoarece dreptele PQ şi P'Q', care trec prin cele
două puncte antiomoloage P şi P', se taie pe axa radicală a cercurilor C şi C', ele vor
fi coarde antiomoloage (224). Prin urmare, punctele Q şi Q' sînt, de asemenea, antiomo-
loage în raport cu centrul de asemănare exterior S, deci cercul C2 are contacte de ace-
eaşi speţă cu C şi cu C' .

Aşadar, inversiunea în raport cu cercul r transformă cercurile C1 şi

C2 , care trec· prin punctul A şi au fiecare contacte de aceeaşi speţă cu C şi C',
unul în celălalt. De aici rezultă că al doilea punct de intersecţie B al cercurilor
 OOMPLllMl!NTJI LA CAJ
lTEA A TRJ!JA. CAPITO
LUL VI
363
el 9i e. se afl i pe cercul
cercurile el 9i e. 9i el cenr' el cercul r tai e tn plrţi egale un
tru l a al cer cul ui r .est e gh iul for ma t de
cer cur ilo r el 9i o•. cen tru de ase ml nar e al
O b 1 e r v a ţ i e.
pun ctu l  ti au fiec are ln ace lati mo d, H poa te dem on1 tra ci cer cur ile
prietAţi ana log e tn
con tac te de I JHl\e car e trec pri n
rap ort cu cer cul r . di/ uit a cu cer cur ile C ti C' H buc uri de pro -
26 2. Notaţiile etn t acelea9i ·
1°. Inv ca la sol uţi a exe rci ţiu lui " 261 (fig
ers iun ea tn rap . 490).
AP Q 9i AP 'Q ' în el însu9iort cu cercul r tra nsf orm i fiecare din tre cercurile
,
9i Q, iar al doi lea pri n pun deoarece pri mu l trece pri n pu nct ele inverse P
cer cur i stn t ortogonale la ct~le inverse P' 9i Q'. Pri n urm are , aceste dou
cercul . r 9i, de aceea, tan ă
ast fel , cer• urile BPQ 9i
BP 'Q '1) stn t ortogonale lagen te tn pu nct ul A . To t
pu nct ul B. r, deci tan gen te în
2°. Cercurile AP Q 9i BP
în pu nct ele A 9i B 9i, de Q ipt en ect eaz i sub un gh iur
,ce ea, ele tai e to aceste pu nct i dre pte cer cul r
un gh i (su ple me ntu l un gh iul
ui for ma t de r 9i e ). Pri e cer cul C1 sub acela9i
9i BP Q int ers ect eaz l sub 1 n urm are , cer cur ile AP Q
C, tan gen t la el. A9ad.ar, cer acela9i un gh i, tn pu nct ul P, cer cul e , deci 9i cer
curile AP Q şi BPQ for me 1 cul
egale to pu nct ul P . azi cu ce rcu le un gh iur i
Inv ers iun ea tn rap ort cu cer ·
car e tre ce pri n pu nct ele P cul e tra nsf orm i cercul AP
Q înt r-u n nou cerc,
cer cur ile AP Q 9i C, ad ici .Q 9i formeazii cu e un un gh i ega l cu un gh iul din tre
9i
ele de ter mi ni com ple t tn cercul BPQ (d.o ui pu nct e 9i tan gen ta înt r-u nu l din
cercul). '
Af 8d ar, cer cur ile AP Q
slo t inverse tn rap ort 9i BP Q
cu e.
ln acela9i mod demonţţtr
el cer cur ile AP 'Q ' 9i BP im
'Q ' stn t
inv ers e to rap ort cu e'.
3° Dacă tnl ocu im cercur
dat e pri n dre pte le e ti ile
491), pro pri eta tea 1° aub 1e' (fig .
deoarece inv ers iun ea tn sis tii,
cu r tra nsf orm i, evi den t rap ort
fie
din tre dre pte le C 9i e' tn ea care
tns l9i ,
iar cercurile el 9i
cel lla lt.
c.· un ul tn
Pro pri eta tea 2° se mo dif ici
tn ace st caz , ast fel : cercur Fig . ~9t
ile AP Q
şi BP Q stn t sim etr ice
tn rap ort cu dre apt a C, iar
tn rap ort cu dre apt a C'. cercurile AP 'Q ' şi BP 'Q
cur ile AP Q şi BPQ vo r fi Demonstraţia de ma i sus rlm tne val abi lii: . cer-
'
sim etr ice în rap ort cu dre
sectează sub un gh apt a C, deoarece o int er-
iur i egale.
Cercurile AP Q 9i BP .
rap ort cu bis ect oar ea un gh 'Q ' vo r fi şi ele egale, deoarece slo t sim etr ice tn
iul ui for ma t de dre pte le C
pa tru cercuri AP Q, AP 'Q
', BPQ, BP 'Q ' sin t egale. şi C'. Pri n urm are , cele
1) Cer cul BP 'Q' nu ette
rep rez ent at ln figu rii, pen
tru a nu o com plic a.
364 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

263. Să presupunem că trebuie construit un cerc C0 care trece printr-un

punct dat A 0 şi este tangent la două drepte date, concurente în punctul P.
Construim un cerc arbitrar C, tangent la cele două drepte date şi situat
în interiorul aceluia dintre unghiurile formate de dreptele date în care se
află punctul A 0 sau în interiorul unghjului opus la vîrf cu acesta. Dat fiind
că punctul P este intersecţia tangentelor comune exterioare sau interioar.e
ale cercurilor C şi C 0 , punctul P este centru de asemănare al celor două
cercuri. Punctul A, 9mologul punctului A 0 , este unul dintre punctele de inter-
secţie ale cercului C cu dreapta OA 0 • Cunoscînd centrul de asemănare P şi
perechea de puncte omoloage A şi A 0 , putem construi cercul C0 , omotetic
cu cercul C.
O b se r va ţ ie. Dacă dreptele date sînt paralele, omt>'tetia în raport cu cen-
trul de asemănare P este înlocuită printr-o translaţie (compară cu cele spuse la nr.
142 despre translaţie ca un caz limită al omotetiei). , J
264. Să presupunem că avem de construit un cerc tangent la două drepte
date care se taie într-un punct P şi la un cerc dat r (fig. 492). Dacă C este
un cerc oarecare tangent la dreptele date şi avînd centrul pe aceeaşi bisec-
toare a unghiului format de dreptele date ca şi cercul căutat C0 , atunci punc-
tul P este centru de asemănare al cercurilor C şi C 0 • Dreapta care uneşte
punctul P cu punctul de contact T al cercurilor C 0 şi r taie cercurile r şi C0
sub unghiuri egale ; ea taie sub unghiuri egale şi cercurile C0 şi C, deoarece
trece prin centrul lor de asemănare P.
Prin urmare, dreapta PT taie cercu-
rile c şi r sub unghiuri egale şi, de
aceea, trece prin unul dintre centrele
lor de asemănare S (aceasta rezultă si
din teorema de la nr. 145 referitoa;e
la axele de asemănare: punctul T este
centru de asemănare al cercurilor C 0
şi r' punctul p centru de asemănare al
cercurilor C 0 şi C; deci, dreapta PT
trece prin unul dintre centrele de asemă­
nare S ale cercurilor C şi r).
Fig. 492 . Aşadar, construim cercul C, aşa
cum s-a arătat, şi unim punctul P cu
unul dintre centrele de asemănare S ale cercurilor C şi r. Punctele de inter-
secţie ale dreptei obţinute eu cercul r ~or fi punctele de contact căutate.
Numărul maxim de soluţii este opt. In adevăr, centrul cercului auxiliar C
poate fi ales pe una sau alta dintre bisectoarele unghiurilor formate de
dreptele date, iar ca centru de asemănare S, putem lua unul dintre cele două
centre de asemănare ale cercurilor c şi r.
Obs e r va ţ i e. Dacă dreptele date sînt paralele, soluţia se simplifică. În
acest caz, raza r a cercului căutat este egală cu jumătatea distanţei dintre dreptele date.
Centrul cercului căutat este egal depărtat de dreptele date şi situat la o distanţă egală
cu R + r sau JR - r J de centrul cercului dat r, unde R este raza cercului r.
265. Fie O centrul comun al celor două cercuri concentrice date, r 1
şi r 2 (r1> r 2) razele lor, O' C<,entrul celui de-al treilea cerc dat, r 3 raza lui,
M centrul cercului căutat.
 COMPLEMENTE LA CARTEA A TREIA. CAPITOLUL
VI 365

Dacă cercul căutat este· tangen t interio r la cele două cercur i concen-
1
trice, raza sa este egală cu 2 (r1 + r 2 ), iar distanţa OM va . fi egală cu
! (r 1 - r2).În acest caz, O'M = I r3 ± ~ (r
1 r2 ) I· +
Dacă cercul căutat este tange nt interio r la unul
dintre cercur ile concen-
trice şi exteri or la celălalt, raza sa va fi egală cu 2 (r
1
1 - r 2 ). În acest caz,
vom avea OM=~ l(r1 +r2 ); O'M =lr3 ± ! (r -r )j.
1 2
în ambel e cazuri , poziţia punct ului M este determinată de interse
celor două cercur i ou centre le în puncte le O şi O'; razele cţia
lor sînt date de
expres iile de mai sus pentru OM şi O'M.
Numărul maxim de soluţii este opt.
266. Să presup unem că cele două cercur i r şi IV, sînt tangen
şi tangen te fiecare la cele două cercur i date C
te între ele,
1 şi C2 . În aceste condiţii, sînt
posibi le trei cazuri distin cte: 1) fiecare dintre cercur ile
r şi r' are contac te
de aceeaşi speţă cu cercur ile el şi c~ 2) fiecare dintre
cercur ile r şi r' are
contac te de speţă diferită cu cercur ile C şi C ; 3) unul
1 2 dintre cercur ile r şi
r', să zicem r are contac te de speţă diferit ă cu C1 şi C , iar celălalt, r'
contac te de aceeaşi speţă. În acest din urmă caz, putem 2
să presup unem, fără
a restrîn ge genera 1itatea , că cercur ile el şir sînt tangen te
exteri or, iar cercur ile
C2 şi r sînt tangen te interio r (deoar ece, în caz contra r,
putem schim ba nota-
ţiile pentru cercur ile C şi C ).
1 2
Să considerăm pe rînd cele trei cazuri .
1) Să presup unem că fiecare dintre cercur ile r şir' are contac
speţă cu C1 şi cu C2 (fig. 493)1). În aceste condiţi
te de aceeaşi
i, cercul r este tangen t la
cercur ile C 1 şi C2 în două puncte antiom o-
loage în raport cu centru l lor de asemănare
exteri or S, deci este transf ormat în el însuşi
prin invers iunea de pol S, care transformă
r
cercur ile C1 şi C2 unul în celălalt. Aceas ta
are loc şi pentru cercul r'. Prin urmar e,
punct ul de contac t al cercur ilor r şi r' este
situat pe cercul de invers iune ~. deoare ce,
dacă cercur ile r şi r' ar avea un punct comun
nesitu at pe cercul ~. ele ar avea şi un al
doilea punct comun , invers ul primu lui punct
în raport cu ~.
Recip roc, fiecare punct M al cercul ui .Fig. 493
de interv ale ~ aparţine loculu i geome tric
căutat. In adevăr, putem constr ui totdea una două
fie tangen te în punct ul M dat al cercul ui ~ la raza acestu r şi r'' care să
cercur i
i cerc şi, totodată,
1 ) In
acest caz, este indifer ent dacă cercul I' sau cercu I I''
sau interio r la cele două cercuri date; se poate întîrop este tangen t exterio r
fie interio are, ca toate conţactele să fie exterio are şi, la ca toate patru contac tele să
în sfirşit, ca unul dintre cercuri le
I' şi I'' să fie tangen t exterio r la cele două cercuri date,
iar celălalt tangen t interio r.
 SOLUŢIILE P.XERCITIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
366

(compară cu soluţia ex. 74).

să fie• tange nte la unul dintr e cercu rile date el
la :1:, este trans form at în el
Fieca re dintr e cercu rile r şi r', ortog onale
însuşi prin inver siune a în rapor t cu
:1:, din care cauză este tange nt şi la
cercul e!. va fi tot cercu l :1:.
Prin urma re, locul geom etric al punc telor M are conta cte de speţă
cercu rile r şir'
2) Să presu pune m că fiecar e dintr e ne vom convi nge
diferită cu cercu rile 1 şi 2 e (fig. e
494). Ca şi în prim ul caz,
în centr ul de asemă-
că puncţul de conta ct M se află pe
cercu l l::', cu centr ul

Fig. 1,9(. Fig. 495

care aceste cercu ri sînt unul

nare interi or al cercu rilor date, în rapor t cu
t M orice punc t al cercu ·
inver sul celui lalt, şi că putem alege ca punc
tă ou cercu rile e1 şi
lui l::'.
3) Dacă acum cercu l r are conta cte de speţă diferi
mai mult sau mai puţin
e 2
iar cercu l r' conta cte de aceeaşi speţă, eşte

Fig. 496 Fig. 497

t în fig. 495) că tange nta

evide nt (compară, de exem plu, cu cazul repre zenta e cercu rile e1 sau e2 •
cercu rilor r şi r' poate avea loc numa i pe unul dintr
vom începe cu următoarea obser-
Pentr u a demo nstra riguro s această propoziţie,

vaţie preliminară: atunc i, dintre cele trei con-

Dacă trei cercuri sînt tangente în trei puncte diferit e, fi exterioare.
(fig. 491) vor
tacte, ori numa i unul (fig. 496), ori toate trei C1 este interioară (fig. 496), atunc i
ln adevăr, dacă tangenţa cercur ilor C1 şi diferi te, trebui e să fie situat în mod
nt la cercur ile C şi C în punct e
cercul C3 , tange 1 2
tange nt interi or la unul dintre cercur ile
tă a planu lui, el va fi
necesa r în partea haşura cuvin te, dacă avem un conta ct interi or,
or la celăla lt. Cu alte
C1 şi C1 şi tange nt exteri
vom avea şi un al doilea . C11 dar tange nt
Să presup unem acum că cercul
r este tange nt exteri or la cercul speţă cu cercur ile C1
r' are conta cte de aceeaş i
jnteri or la cercul C1 (fig. 495), iar cercul
 COMPU!MllNTJ! LA CAllTl!A A
nEIA. CAPITOLUL VI
367
li <;. Vom face ipot eza el pa«;
diferita fi '°' .,,,, lai"1 a puncta a eon wt au c.rcu
c4 punc tau ,,. conet
Dac i cele dou l cont acte de aceeaet au cercurilor c,, fi r r·
rilor C1 , r fi r• tlnt
tlnt difer ita.
rioa re), avem urm ltoa rea situaţie: a9i a.peţi (r' , C 1)_ji (r', C.) 1tnt
ette rioa re (inte -
tul (r', C1 ) de aeem enea exte rior Deo arec e cont actu l (r, C1 ) este exte rior, iar cont ac-
tact ul (r, r') treb uie 1l fie exte (inte rior) , rezu ltl el , potr ivit observaţiei. flcu te, con-
inte rior , cont actu l (r', C ) este rior (inte rior) . ln acel a9i timp , cont actu l (r, C1) · este
1
fie inte rior (exte rior) . A9a dar, exte rior (inte rior) , ti deci cont actu l (r, r') treb uie 1l
tn acel a9i timp ti exte rior ti inte urile r ti r· treb uie IA fie tang ente unu t la celi lalt,
cerc
Contradicţia la care am
rior.
ajun s arat l el 111\1 cele trei pupc ·
rilor 0 1 , r fi r' coin cid două ctte
.
te de cont act ale cere u-
două , IRU cele trei pun cte
C 1 , r ti r• coin cid două ctte două de cont act ale oerc urilo r
. Cu alte cuvi nte pun ctul
li r • e1te sau pe cerc ul C , sau de cont act al cerc urilo r r
1 pe cerc ul C1 •
Ca şi tn prim ul caz, vom ari. ta
-0ercurile C1 (sau C ), trec douii cerc cii , prin orice pun ct M al unu ia dint re
(sau C1 } şi, tn acel1aşi tim p, tang uri tang ente tn pun ctul M la
ente la celi ilalt cerc dat. Prin urmcec ul C1
ace st al trei lea caz, locul geo met are, în
ric al pun ctel or M va fi mulţim
rilo r date . ea cercu-
,
Aşadar, locu l geo met ric al
pun ctel or M este form at înto tdea
-cercurile date el şi c.
şi C1 stnt situ ate unu l tn
şi cup rind e, toto dati i, a) una din
cerc ul :t, dacii cerc uril e el
exte rior ul
(în aces t caz , cerc ul :t' nu exi stl) celu ilal t sau dacii sînt tang ente exte rior
"i C1 sint seca nte ; c) cerc ul :t', daci; b) cerc uril e :t şi :t', dacii cerc uril e C1
i cerc uril e C1 şi C stnt tang ente
-sau situ ate unu l în inte rior ul celu 1 inte rior
ilal t (în ace st caz, cerc ul :t nu existii).
267. La nr. 232 s-a dem ons trat cii
-cu con tact e de aceeaşi speţii la cele cerc uril e :t şi :t', tang ente fiecare
celi ilalt prin inve rsiu nea avîn d ca trei cerc uri date , se tran sfor mii unu l în
Prin urm are, lini a cen trel or cerc pol cen trul radi cal I al cerc uril or date .
s-a arii tat, în acelaşi loc, cii cerc uril or :t şi :t' trec e prin /. Mai dep arte ,
uril
miinare exterioarii a cerc uril or date :t şi :t' au ca axă radicalii axa de ase-
e
şi
-este R4'rpendicularii pe această axă dec i lini a cen trel or cerc uril or :t şi :t'
de asemiinare.
În mod ana log, dacă un cerc :t are
1.rei cerc uri date (sii zicem con tact 1 con tact e de speţă dife ritii cu cele
-0ontacte de speţă diferită cu cerc e de aceeaşi speţă cu cerc uril e B şi C şi
pol I transformă :t tntr -un cerc :t;, e A şi B), atun ci aceeaşi inve rsiu ne de
uril
-Oate. Deci, lini a cen trel or cerc uril de asemenea tang ent la cele trei cerc uri
1
or :t1 şi :t; trec e prin I. Mai
-cerc uril e :t1 şi :t; au ca axă radi dep arte ,
cală, cum s-a ar3 tat la nr.
axe le de asemănare inte rioa re ale U. , una dint re
axa de asemiinare pe care se aflli cerc uril or date (în caz ul indi cat mai sus,
cen
B şi C, cen trul de asemiinare inte rior trul de asemănare exte rior al cerc uril or
nare tot inte rior al cerc uril or A şi al cerc uril or A şi B şi cen trul de ase
mă­
C). Deci, lini a cen trel or cerc uril or :t
va fi perpendiculară pe această axă 1 şi :t;
de asem
268. Pen tru a apli ca la rezolvarea ănare.
-consideratii la exerciţiul 174, vom aces tei prob lem e met oda indi
începe prin a rezo lva urm iito area pro rect ii
A) Prin tr-u n punct M, situ blemă:
(fig. 489), să se ducă o secantă B'Cat în interiorrJl unu i unghi BAC dat
', care să formeze cu laturile ung
tnep relu ngit e dinc olo de vîrf) un
triunghi AB 'C', aYînd un perimetru hiul ui
Sii consideriim cerc ul exîn scri s aces 2p dat.
-şi la prel uµg irile latu rilo
tui triu ngh i, tang ent la latu ra B'C
r AB ' şi AC ' resp ecti v în pun ctel '
d peri met rul triu ngh iulu i AB 'C' e P şi Q; dat fiin d
este ega l cu 2p, vom ave a (comparii
cu soluţia
 368 SOLUŢJILB BXJ!RCIŢDLOR
ŞI ALB PROBLEMBLOll

ex. 90) AP = AQ = p. De aici

rezu ltii următoarea soluţie a prob
con stru im un . cerc tang ent în pun lem e" A:
ctel
p.unctuJ dat M duc em tangente la e P şi Q la drep tele A B şi AC , iar prin
ace st cerc .
Dacă pun ctul M va fi situ
at în exte rior ul cerc ului con stru it,
în part ea <le plan mărginitl. de segm şi anu
ente le AP , AQ şi de arcu l mai me
PQ, pro blem a va ave a două soluţii mic
C ghiu rile AB 'C' şi AB" C"
(triu n-
din fig. 498).
Dacă punctul M va fi situ
at pe arc ul mai
mic PQ , pro blem a va ave a o
singură
soluţie . Pen tru orice altl pozi
ţie a pun ctul ui
M, pro blem a nu are soluţii.
Pen tru a rezo lva acu m prob lem a
pus l: pro-
B) Să se ducă prin pun ctul
dreaptă B C , pen tru care
M o
0 0 peri met rul triu n-
ghiu lui AB0 C0 să fie min im, treb
Fig. 498 găsim valo area minimă
uie să
a lui p pen tru
care prob lem a A) este încă posibilă
valo are minimă a lui p este dete . Această
rmi
tang ent la drep tele AB şi AC , mai natl de cercul care trec& prin M şi este
cerc uri care sati sfac e acea stl cond prec is de cel mai mar e dint re cele două
indi cat în soluţia exerciţiului 263iţie, Con stru ind aces t cerc , aşa cum s-a
M, obţinem triu ngh iul AB C căut şi duc îndu -i tangenta B 0C0 în pun ctul
,
0 0 at.

EXERCIŢJJ LA CAP ITO LUL VII (p. 178)

269. Sii pres upu nem el pun ctul

AB C sati sfac e condiţia MA · MB + M din plan ul triu ngh iulu i ech ilat eral
MC. lntr ucît BC =C A =
că MA ·BC =M B·C A +M
C·A B; prin urm are , patr ulat eru l AB , rezultă
inscriP.tibil şi deci pun ctul M este AB MC este
situ at
ln caz con trar , MA ·BC < MB ·CA pe cerc ul circ umscris .
<M B +M C. + MC ·AB (237 bis), dec i MA <
270. 1° Deo arece pun ctel e B', C'
şi D' se obţin din pun ctele B, C şi
D prin tr-o inve rsiu ne de pol A , ave
m (218) B'C ' = k · CB • C' D' _
k • DC .
AB ·AC ' AC ·AD '
D 'B' = k . BD • un de k este pute . . nu.
. . D e a1c1
AB· AD rea mve tsm . .,
B'C ' : C' D' : D' B' = (BC ·AD ) : (CD
· AB) : (DB ·AC ). (1)
lntr uctt , în mem bru l al doil ea al
şi D apa r perfect simetric~,
aces tei egal itiiţ i, pun ctel e A, B , C
vom con stru i un triu ngh i ana log obţine aceleaşi rap oar te ale latu rilo r, dacii
vom
oric are alt vîrf al patr ulat eru lui1 B'C ' D', porn ind nu din vîrf ul A, ci din
):

1
Dacă patr ulaterul dat ABC
)
B 'C' D', obţinem trei punc te coli niar
D este insc ripti b il , a tunc i, tn locu
e; lăsă m pe seam a c itito rulu i să l triu ng hiul ui
se modifi că , tn a cest caz, prop urm •e ască cum
rie tă ţile cons ider ate a le figu rii.
 COMPLEMENTE LA CARTEA A
TREIA. CAPITOLUL VII
369
'J!> Deoarece pun ctele B, C, B' şi C'
cerc , ung hiur ile BB 'C' şi BCA (fig . 499) slot situ ate pe ace laşii
sint ega le; tot astf el , slot egal e
şi ung hiu-
rile BB ' D ' şi BD A . De aici , C ~ ~ ./".. .. .......... ..........
Situaţia este ana logă şi pen
D' B' = BB ' D ' - BB 'C' = BD A - BCA ~
tru cele-
lalt e ung hiur i ale \riu ngh iulu i :
3° F ie X, Y şi Z pici oare le per-
pend icularel or cob orît e din punctul
A pe latu rile CD , DB şi BC
ale
triu ngh iulu i BCD. Deo arece pun
c·
tele A, D, X şi Y se află pe acel
aşi
..... .....
cerc , ave m YX A = Y DA ; deo arec """~;;==~
e A~ ==t-'!f\-"--~~~~~~~
pu ncte le A, C, X şi Z sint situ
ate
.........
pe acel aşi cerc , ave m ZXA = ZCA .........
.
.......... .......... .........
Prin urm are, YX Z = YX A - ZXA
......... .......... .......... =
= YD A - ZCA = BD A - BCA .
,,,,,......
......... .........
Con form cu 2°, ave m BD A- BC F ig. 499
~
A=
= B'C ' D', dec i unghiul cu virf
ul în X al triu ngh iulu i XY Z este
ghiu l din B ' al triu ngh iulu i B'C ega l cu un-
tate a celorlalt e ung hiur i ale aces D' . Pe aceeaşi cale demonstrăm şi ega li-
'
tor triu ngh iuri . Prin urm are , triu
XY Z şi B'C ' D ' sînt asem ene a. ngh iuri le
Mai d epa rte, dac ă triu ng,h iuri le AE .
: BC =A D : AC , de unde ED : BD D şi AB C sint asemene a, avem ED
= (AD BC) : (AC ·BD ) .= B'C ' :
0
=
......... ......... B ' D',
con form form ulei (1). Totodată,
BD E = BD A - ED A = BD
......... ......... .........
~ A - BCA =
= C' B' D'. ln con secinţă , triu ngh
iuri le BD E şi D' B'C ' sînt asem ene
4° Să efec tuăm acu m asup ra pun a.
arb itra r O şi de pute re arbitrară ctel or A , B, C şi D o inversiu ne
k: să presupu nem că , în acea stă
de pol
pun ctelor A , B, C şi D le corespu inversiu ne,
nd punct ele A , B C , ş i D •
caz ave m, con 1· 1 17 1 1 In ace st
form nr. 218 : B C = k · CB
1 1 ; A 1 D1 = k . DA , de unde
1 OB ·OC OA · OD
B1 C1 ·A 1D 1 = k • RC · AD · Ana log, . · 1
OA · OB ·OC ·OD obţ mem C 1 D 1• A B = k · CD · AB
------
1 1
B ·A C _ k' · DB· A C OA· OB· OC· OD
ŞI D1 1 1 1 . d .
OA· OB· OC· OD Ş I ec1

(BC ·AD) : (CD · AB ) : (DB' A C) 0

= (B1 C1 ·A 1 Di) : (C D · A B
1 1 1 1 ) : (D 1 B 1 °A1 C1 ) . (2)
Aceas tă din urm ă relaţie
ne arată că triu ngh iul B'C ' D', desp
fost vor ba mai sus, şi triu ngh iul re care a
ana log B;c ;D;, care se obţine din
laterul A 1 B 1C1 D , sînt asem enea . patr u-
1 În adevăr , raportul dint re latu rile
t r iung hiur i este dat de egalităţile aceştor
:D;B ; = (B 1C1 ·A D ) : (C D ·A
(1) şi de ega lităţile ana loge (B ;c ; : c;D;:
1 1 1 1 B1 ) : (D 1 B1 · A 1 C1 ) . Con form rela
ave m evident B' C' : C' D ' : D ' B' 1 ţiilor (2),
= B;c ; : c;D;: D ;B; .
24 - Lecţii de geom etrie eleme ntul, voi. I
370 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

5° Fie patrulaterele ABCD şi A1 B1 C1D 1 cu proprietatea că triunghiu-

rile B'C' D' şi B~C~D~, care se obţin cu ajutorul construcţiilor indicate
mai sus, sînt asemenea. Alegînd în mod corespunzător puterea inversiunii
de pol A, care transformă punctele B, C şi D în B', C' şi D', precum şi
puterea inversiunii de pol A1, care transformă punctele B 1, e1, D 1 în B;, e;,
, D;, putem face astfel ca triunghiurile
8
B'e' D' şi B;e~D~ să fie nu numai ase-
menea, ci şi egale.
Mai departe, deplasînd patrulaterul
A 1B1e1D1, putem face ca triunghiul
B;e;D '1 să coincidă cu B'C' D' (fig.
500). În acest caz, puncte le Av B1, e1,
D 1 se obţin din punctele A, B, e, D, prin
două inversiuni consecutive. În adevăr,
inversiunea de pol A transformă punc-
tele B, C, D şi A respectiv în punctele
Fig. 500
B', e', D' şi în punctul de la infinit,
pe cînd a doua inversiune de pol A 1 transformă aceste din urmă puncte în
B1 , C, , D1 şi A 1 .
Dacă patrulaterele ABCD şi A 1B 1e1D 1 nu sînt asemenea, această
succesiune de inversiuni poate fi înlocuită (ex. 251, 2°) printr-o inversiune I
şi o simetrie în raport cu o dreaptă. În consecinţă, inversiunea I tr.ansformă
punctele A, B, e, şi D în vîrfurile unui patrulater simetric cu A 1B 1e1D1
în raport cu o dreaptă şi dec~ egal cu acest patrulater.
Polul O şi puterea k ale inversiunii I pot fi determinate în modul
următor: Întrucît inversele punctelor A, B, e, D în inversiunea căutată for-
mează un patrulater egal cu patrulaterul A 1B1e1 D 1 dat, trebuie să
k·CB /.; .DC /ţ.flD
avem B 1e1 =
os.oe
; e D1 =
1
oc.oD
; D 1 B1
OB·DD
De aici avem

OB: oe :OD = c1D1 .DtB1 .n1c1. (3)

CD DB BC

şi poziţia polului O al inversiunii în raport cu punctele B, e ş1 D este

determinată cum s-a arătat în soluţia exerciţiului 127. Cunoscîrtd polul inver-
siunii, putem determina şi puterea ei k = OB·OD·B1 D1 =OC · OB·C1B1 =
DB BC
OD.OC·D1C1
.=: - ----
CD
O b s e r va ţ i i. I. Dacă patrulaterele ABCD şi A 1 B 1 C1 D 1 sînt asemenea, tri-
unghiurile B'C'D' şi B' 1C\D'1 , care le coresr.und, sînt şi ele asemenea, după cum rezultă
din relaţia (1). ln acest caz, însă, nu există înwt~eaund o inversiune care să posede pro-
}>rietatea cerută. ln adevăr, dacă o astfel de inversiune de pol O există, avemA 1 8 1 =
k·BA AC k·CA · p e d e a 1tă parte, d ator1tă .. patru 1atere 1or, avem
. asemănăru
--- ; i. 1 =
OA·OB OA.oe
A 1B 1: AB = A 1 C1 : AC. De aici rezultă imediat OB = OC. Din aceeaşi cauză, OA =
= OB = OC = OD, astfel că patrulaterul ABCD este inscriptibil şi punctul O este cen-
trul cercului circumscris.
II. Am demonstrat existenţa inversiunii I {în anumite condiţii), care transformă
punctele A, B, C, D în puncte care formează un patrulater egal cu patrulaterul dat
 COMPLEMENTE LA CARTEA •A TREIA. CAPITOLUL Vil 371

fel va fi unică (abstracţie

.A 1B 1C1D 1. Se poate arăta că, tn general, inversiu nea de acest nea Jl de pol O' şi inver-
făcînd tle semnul puterii ei). ln adevăr, presupu nem că inversiu
v în punctel e A', B', C',
11iunca 1 11 de pol O" transformă punctel~ A, B, C, D, respectiA'B'C'D' şi A*B*C"D*
D' şi în punctel e A*, ~„. C* D*, astfel încît patrulat erele
să fie egale. În acest caz, succesiu nea /'I" a inversiu
nilor I' şi l * transformă punctel e
i, succesiu nea de inver-
A, B, C, D în A*, B*, C*, D". Dacă polii O' şi O" sînt dÎstincţ simetrie . Prin urmare,
fi şi ea înlocuit ă printr-o inversiu ne I şi printr-o
siuni I' l" poate 0
D' în patru puncte noi, care
inversiu nea / 0 transformă cele patru puncte A', B', C' şi terele A'B'C' D' şi A"B„
for]Jlează 9n patrula ter egal cu A"B"C "D". Deoarec e patrula
că, potrivit celor arătate în observa ţia precedentă, aceasta nu
C" /)" sînt egale, rezultă
, adică pentru un patrula ter
poate avea loc pentru un patrula ter A' B'C' D' arbitrar
nilor /' şi /" qoincid , atunci, ÎJ:\!rucît patru-
.ABCD arbitrar . Dacă însă polii inversiu
două inversiu ni diferă numai
laterele A' B'C'D' şi A"B"C" D" sînt egale, puterile acestor
prin semn. unic este discuta t tn
Unul dintre cazurile în care polul inversiu nii I nu este
-soluţia exerciţi ului 387.
, două soluţii, o solu-
III. Problem a pusă în exerciţiul 127 poate avea, în general
conside rat, problem a analogă â găsirii punctul ui O va avea
ţie sau nici una. ln cazi.tl
a nii I a fost demonst rată. După cum rezultă
-evident o soluţ,ie, deoarec e existenţ inversiu
însă din observaţia precedentă, dintre cele două
puncte O care satisfac condiţiile (3)
numai unul va fi, în cazul general , polul inversiu nii căutate.
transformă
270 bis. Să presup unem oă inversi unea de pol O şi de putere k
trei .puncte A', B' şi C', care formează
-cele trei puncte date A, B şi C în alte
să
egal cu un triungh i dat A B C . În acest caz, trebuie
triungh iul A' B'C', 1 1 1

.avem B'C' = k·CB = B 1C11 precum şi egalităţi analog e

pentru celelal te
OB ·O{)
.două laturi. De aici.
(1)
avem OA : OB :
din această egalita te şi din celelal te două egalităţi analog e,
poziţia punctu lui
: OC = (B1 C1 : BC) : (C1 A 1 : CA) : (A1 B 1 : AB). Aşadar,
exerciţ iului 127 (compa ră cu soluţia
O este determinată, cum se arată în soluţia
ex. 270, 5°). Cunosc înd polul O al inversi -
c
unii, putem determ ina şi puterea ei din ega· 0
litatea (1). ·
O b s e r v a ţ i e. ln timp oe problem a con·
siderată, în exerciţiul 127 polte avea sau nu so·
Iuţii, problem a de faţă ar) întotdea una soluţii. Jn
adevăr, inversiu nea de pol p pe cereul circum-
'8cris triungh iului ABC transformă punctel e A, B
'i C în punctel e coliniar e a, b şi c ,(fig. 501). Ale-
gînd în mod corespu nd.tor polul P, putem face
ca să avem, de exempl u, ab = ac (pentru aceasta , p
~ste suficien t ca P B: PC = AB: ACŢ. Tot
ast·
e Ai, Bi şi C pot f~ transfor matbe, ~rin- Fig. 501
iei, punctel 1
ne analogă , în trei puncte a 1, 1 ş1 c1,
tr-o inversiu
.coliniar e şi satisfăcind condiţiile aib1 = aici = vîrfuril e triungh iului ABC
= ab = ac. De aici, rezultă (ca în soluţia ex. 270, 5°) că
pot fi transfor mate în vîrfuril e unui triungh i egal cu AiBiC 1 prin două inversi uni
-succesi ve. , această succesiu ne de două
Dacă triungh iul ABC nu este asemen ea cu A 1 BiC 1
simetrie . Eviden t, inver-
inversiu ni poate fi \nlocuită printr-o inversiu ne I şi printr-o
I transfo rmă punctel e A, B şi C în vîrfuril e unui triungh i e11al cu. A1;ŞiC!.
-siunea
Dacă triungh iurile ABC şi AiB1Ci sînt asemen ea,
polul O al invers1un11 cautate
, centrul cerculu i circums cris triungh iului ABC.
va fi, evident
372 SOL UŢ IILE E X ERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

271. În cond iţiile arătate în enunţ ul problemei , am avea OP 2 - OQ2 =

= MP2 - M Q2 =J.V!' P 2 - J.1'Q 2 • Conform nr. 128 bis, Cor. , punct ele
O, M , M ' ar fi coliniare ş i . la fel ca la nr . 241 , am avea OM · OM ' = OP 2 -
- P M 2 = const.
271 bis. Fie A B =CD =a; BC = A D = b ; AO: A B = h; BO:BA=
= h' (fig. 211 ). În baza asemănări i triunghiurilor AOM ş i ABD , BOM ş i
BAC , avem OM = BD· AO =BD ·h ; OM' =AC · BO = AC · h' . De aici ,
AB BA
OM · OM ' = AC ·BD· h · h'. În~ă patr u la terul ABDC es te inscriptibil, de
unde AC ·BD = AD ·BC _,.. AB · CD = b2- a 2 ş i OM· OM' = hh' (b 2 - a2)-

PROBLEMELE PENTRU COMPLEMENTELE LA CARTEA A TREIA (p . 179)

272. F ie S un centr u de asem ănare a l cercur ilor C şi C' (fi g. 502) ; M ş i

N ' , p recum ş i Q şi P' două per ech i de punct e an t iom nloagc; I< ş i L p unct ele de
intersec~ie ale dreptelor M l\'' ~ i QP' cu a'-a ranicală . Deoarece drept ele MQ
şi ]\ 'P' sint <·oncu r< •nte (fiind coarde a n-
tio m o loa~e, • v . nr.224) pe axa radica lă ,
avem 200) <'1.?:al1ta tea rap oartelor a nar--
mon ice (Sldl 1\ ') = (SLQP' ). Făcînd să
v ar i• ze poz I ia seca11tei QP ' ş i lăsînd fixă
p seca nta it N', vr<lt·m că (SLQP ' ) = const ..
273. Fie P , A ,H, (' ,ş i D cinci puncte
de pe un cn l' ; P ' ,A', H' ,C' ş i D' inver-
C sele lor . Deoart·Ct' pnt>chile de drepte P A.
si P'A ' , P IJ .si P'H', PC si P'C' , PD si·
Fig. 502 ,P' J) ' se ta ie î;1 purwt1·lc A 0', B 0 , C0, şi D~,:
sit uai I' pe axa 1·ad i ea lă a ce lor două cercuri
(224), rezu ltă că., not înd cu (PA , PJJ, /(. J>/J) rnport11l a narrnonic al ce lor
patru drept e, vom avea (PA, P H, P(, J>))) = ( 10 /Jol' 0 D 0 ) = (P'A.', P 'B',
P'C' , P-' O') . Însă (P A, P R, P C, P D) el» 1'apor tu l a narmonic a l punct elor
A, 13,C şi D, conform nr . 212 , ş i act>laşi lucru are loc pentru punctele A',B',
C' ş i D ' . , ,J
D acă cercu l pe care sîn l si t uat~ punclclc A,B ,C şi D coin cide cu inversu l
său, pu nc tele A 0 ,B 0 ,C 0 ş i D 0 sînt situatu re l>olal'a po lului de inversiune (224,.
Obs.) si a cclasi r a tiona mcnt i;.; i pă,t1'<'n?ă valahi l iia lf' a .
D acă ccr~ul p~ care se afli punet 1l1• .1.R,C ~ i lJ tr•·l'O prin polul de inv er-
siune O, punctele A ' ,B' ,C' ş i D' se aflii pe dreptele O, \ , OB, OC şi OD şi
egalitatea (OA, OB , OC , OD ) = 1-4' B'C' lJ') deYine cvwentă.
Ob se r v aţi e . Altă d t>mon<>traţ i e "' t e da t ă la nr . 719 .

274. Fie A , R , C ş i D patru puncte de pe nn cl'rc, Pun p unc t arbitrar de·

pe a ce laşi cerc ; A ', B' ,C' şi D ' inversele punl'l(•lor 11. ]J, ('şi D înt r-o inversiune
de pol P şi de putere arbitrară . Prin defin it ic 21 2\,r;!portul a narmonic al punc-
t elor A, B , C ş i D este egal cu (PA , PB , PC, P D). l nsr1 (PA , PB , P C, P D ).:......
= (A'B'C'D') = A 'C" : A ' D' · Avem A.'C ' = k-rA · B'C ' = f; . (' J3 (218) , de
B 'e' B ' D' oe . OA ' OTJ. oe
 PROBLEMELE PE NTRU COMPLEMENTELE LA CARTEA A TREIA 373

und e -A ' C'

- = -OB · A- C • Î n mo d ana log gasnn,
~ .
- - = -OB • -AD • De a1c1
A 'D' .. b .
o ţinem
B 'C' OA B C B ' D' OA AB
{ PA, P B, PC, PD) = A C : AD • Această egalitate defineşte raportul anarmonic
. BC BD
.al punctelor A , B, C şi D numai în valoare absolută ; după cum se vede uşor,
raportul anarmonic al acestor puncte este pozitiv, dacă punctele C şi D se află
pe unul dintre cele două arce avînd ex tremităţile în punctele A şi B, şi nega-
tiv , dacă sînt situa te pc axe diferite.
275. Pretsupunem că cercurile <la te C1 ş i C2 se trans formă în dou ă cercuri
G\
-ega le şi C2 prin inversiunea I. Deoarece cercurile G'; şi c-;_ sînt simetrice în
raport cu axa lor radfoală C, rezultă (ex. 250) că cercurile C1 şi C2 sînt inverse
în raport cu cercul C, pe care inversiunea 1 îl transformă în dreapta C. Prin
urmare , polul inversiunii I poat e fi un punc t arbitrar de pe cercul de inversi-
une care trans formă pe C1 în C2 (puterea inversiunii est e a_rbitrară).
Pentru a tra nsforma cele trei cercuri date în trei cercuri ega le, trebuie
-să h,1 ăm ca pol de inversiune unul dintre punctele de intersecţie a două cercuri,
avînd proprietatea că inversiunile în raport cu ele transformă unul dintre
'Cercurile date în celelalte două.
276. Fie Cv C2 şi C3 cercurile date : r 23 , r 31 şi r 12 cercurile de inver-
s iune care transformă respectiv C2 în C3 , C3 în C1 şi C 1 în C 3 • Centrele cercurilor
r vor fi (cf. nr . 222) centrele de asemănare ale cercurilor date , luate două cîte
două . Totodată, cercurile r 23 , r 31 ş i r
12 sînt astfel alese, încît centrele lor
să fi e situate pe aceeaşi dreaptă, adică pe aceeaşi axă de asemănare a cercurilor
date.
Cercurile C2 , C3 şi r 23 au axa radica lă comună (228) ; această axă radi-
ca lă trece prin centrul radica l al celor t rei cercuri date . Prin urmare , centrul
radical al cercurilor date C1 ,C2 şi C 3 are în raport cu r 23 aceea şi putere ca şi
în ra port cu fiecare dintre cercurile date. Acelaşi lucru are loc pentru cercurile
r 31 ş i r 12. Prin urmare, axa radicală a cercurilor r 23 , r 31 şi r 12 va fi perpen-
diculara dusă din centrul radical al cercurilor date pe axa de asemănate pe
care se află centrele celor trei cercuri r.
277. Dacă inversiunea de pol O transformă cele două cercuri date C1
şi C2 în două cercuri c; şi c;, dintre care primul (C;) împarte pc al do ilea
{C;) în punct ele A şi B' în două arce egale, atunci cercurile el şi C2 s înt
I

de asemenea secante. 1n a cest caz, cercul :E, care trece prin punct ele de in-
tersecţie ale cercurilor C1 ş i C2 şi este ortogonal la C , este transformat prin
2
inversiunea cons iderată în dreapta A' B' . În consecinţă , polul O este un punct
arbitrar de pc cercul :E.
Analog , într-un caz ma i general, obţinem două cercuri :E' şi :E ", care trec
prin punctele de intersecţie ale cercurilor date ş i care taie cercul C2 sub un
unghi egal cu jumătatea unghiului la centru dat, unul dintre aceste cercuri
trebuind să f ie transformat într-o dreaptă prin inversiunea căutată. Prin urma-
r e, polul inversiunii poate fi un punct arbitrar de pe unul dintre cer curile :E'
şi ~ ".
278. Să presupunem că o dreaptă arbitrară L taie două cercuri C şi C'
(sau C şi C"), care au ca puncte limită pe P şi pe Q (fig. 503), în punctele
A,B şi A' ,B' (:;au A tB şi A " ,B"). Trebuie să demonstrăm că bisectoarele un-
. 374 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI . ALE PROBLEMEi,OR

.
ghiurilor AP B şi A'P' B' coincid (sau că bisectoare le unghrurilo r A.P B şi
A"P "B" sîni perpendic ulare între ele).
Să notăm cu M puncttl.l de intersecţie al dreptei L cu axa radicală
D
a cercurilor date. Avem (cf. ex. 152) MA ·MB= MP 2
sau MA:MP = MP:
: MB. De aici rezultă că triunghiu rile MAP şi MPB sînt asemenea , astfel că
./"'-.... ../"-..
t. MAP =MPB. (1}
În mod analog, de-
monstrăm că

./"'-.... ./"".....
MA'P = MPB' (2)
./"'-.... ./"'-....
MA"P =MPB". (3}
Din egalităţile (1) şi
./"'-....
(2), rezultă că APA' -
Fig. 503 .............. /'"',,.. ./"'-....
= MA'P- MAP=M PB'-
./"'-.... ...............
- MPB = BPB'. De aici rezultă că unghiurile APB şi A'P'B' au bisectoare a
comună.

Analog, din egalităţile (1) şi (3), avem A-:P:i" = 180c - tÎA'P-~~P=

../"-.. ../"-.. ..--... ./"'-....
180° - BPB" = BP:((, unde PX este prelun-
= 180° - MPB-M PB" =
girea lui P B ". De aici rezultă că unghiurile
APB şi A "PX au bisectoare a comună, iar
unghiuril e APB şi A "PB" au bisectoare le _t;;f~r~~~~----~
perpendic ulare.
În particular , dacr vom lua ca .cerc C'
cercul C0 , tangent la dreapta L, punctele A'
şi B' vor coincide cu punctul de contact A 0 ,
astfel că dreapta P A 0 va fi bisectoare a un-
ghiului APB.
279. Fie ABCDEF un exagon 'înscris
în cercul dat r; L, M, N punctele de inter-
secţie ale laturilor opuse (fig. 504).
Să ducem prin punctele A şi D un cerc
arbitrar r 1 • Construim cercul r 2 , care cores-
punde lui r 1 în inversiune a de pol L şi de N
putere egală cu puterea punctului L în ra- Fig. 504
port cu r. Cercul r 2 va trece prin punctele
B şi E; punctele A şi B, D şi E vor fi punctele antiomolo age ale cercurilor r t.
şi r 2 în raport cu centrul de asemănare L .
Construim mai deearte UD cerc ra, care corespund e cercului rl în inver-
siunea de pol N şi de putere egală cu puterea lui N în raport cu cercul r -
Cerul r 3 va trece prin punctele C şi F; punctele A şi F ,D şi C vor fi anti-
r r
omoloage în cercurile 1 şi 3 în raport cu centrul de asemănare N.
 PROBLEMELE PENTRU COMPLEMENTELE LA CARTEA
A TREIA 375

Cercul dat r interesectează cercuri le r , r şi r sub unghiu

(227); de aceea, cele patru puncte de intersecţie 1 2 3 ri egale
B,C,E şi Fale cerculu i r cu
cercuri le r2 şi r3 vor fi două cîte două antiom oloage în raport
cu unul dintre
centrel e de asemănare ale acestor două cercur i; în acest caz,
punctu l B va
fi tocmai antiom ologul lui C şi nu al lui F, deoare ce unghiu
l dintre r şi r 3
în punctu l B şi unghiu l dintre r şi r în punctu l F vor avea acelaşi
sens (opus
sensulu i unghiu lui dintre r şi r în2 punctu l A}, pe cînd tn
1 puncte antiom o-
loage unghiu rile respect ive trebuie să fie de sens contra r. Aşadar
, puncte le B
şi C,Eşi F vor fi două cite două antiom oloage în
raport cu unul d:tnlre cen-
trele de asemănare ale cercuri lor r şi r , de unde rezultă că N
2 va fi unul din-
tre centrel e de asemănare ale cercuri lor3 r 2 şi r 3•
Mai rămîne să arătăm că cele trei centre de asemănare . L, M
şi N ale
cercuri lor r ll r 2 şi r 3• luate două cite două' sînt situate pe aceeaşi
axă de ase-
mănare. Aceast a reiese din următoarele consid erente:
Dacă cercul r interse c-
tează toate cercuri le rl, r2 şi r3 sub unghiu ri strict
egale, toate cele trei centre
de asemănare vor fi exterio are (v. soluţia exerciţiului 256). Dacă
însă r inter-
sectează cercuri le r l • r 2 şi r 3 sub unghiu ri care
nu sînt strict egale atunci
el va interse cta două dintre ele sub unghiu ri strict egale, iar al
treilea sub un
unghi suplem entar. Avem un centru de asemănare exterio r şi
două interio are
(iarăşi coform celor arătate în so luţia ex. 256) . Şi într-un
caz şi în celălalt, cele
trei centre de asemănare L, M şi N sînt într-adevăr situate pe
aceeaşi dreaptă,
anume axa de asemănare.
280 . Să presup unem, pentru preciza re, că se cere să găsim un
cerc avînd
contac te de aceeaşi spe/ă cu cercuri le date 0 , 0 şi 0 . Să notăm
1 2
puncte le de contac t ale cerculu i căutat cu cele trei cercuri 3 cu a, b şic
date şi cu S 12 ,S23 şi
S 31 centrel e de asemănare exterio are ale cercuri lor date.
Să considerăm cele trei inversi uni de poli respec
tiv S 12 , S 23 şi S 31 , care
transformă succes iv 0 în 0 , 0 în 0 , 0 în 0
1 2 2 3 3 1 . Punctu l a este transfo rmat
succes iv prin aceste trei inversi uni (confor m celor de la nr. 227), în punctu l
b, în punctu l c şi, în sfîrşit, în punctu l a . Recipr oc, dacă a este
un punct al
primul ui cerc, care este transfo rmat în el însuşi prin succesi
unea celor trei
inversi uni indicat e, iar b şic sînt puncte le care îi coresp und pe
cercuri le 0 2 şi
0 3 , atunci cercul care trece prin puncte le a, b şic este tangen t la cele
trei cercuri
date, deoare ce, altfel, antiom ologul punctu lui c în raport cu S
31 nu ar fi punc-
tul a, ci a l doilea punct de intersecţie al cerculu i abc cu cercul
O1 (compară
cu soluţia ex. 279). Aşadar, determ inarea poziţiei punctu lui a se
reduce la exer-
ciţiul 253; puncte le b şic se pot obţine prin inversi
unile indicat e mai sus.
Raţionamente analog e se aplică şi la cercuri le cu cont::c
te de Fpqă diferită.
281. Fie BAC unghiu l drept consid erat (fig. 505). Punctu l/\',
în care se
intersectează tangen tele la cerc în puncte le B şi C,
este inversu l punctu lui M,
mijloc ul coarde i BC, în raport cu cercul dat, deoarec e produs
ul OM ·ON este
egal cu pătratul razei cerculu i (216). Întrucî t locul geome tric
al puncte lor M
este un cerc, locul geome tric al puncte lor N va fi de asemen e'l
un cerc (coard a
BC nu poate coincid e cu diamet rul, deci punctu l M nu poate coincid
e
O şi locul geome tric al puncte lor N nu degenerează într-o dreapt cu centru}
ă ; excepţie
va face numai cazul în care punctu l M este situat pe cerc: atunci
punctu l M
va coincid e mereu cu O, iar puncte le N vor fi toate la infinit)
.
376 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

282. Să presupunem , pentru precizare, că cercul o este situat în interiorul

patrulaterului ABCD, astfel că acesta face parte din tipul de patrulatere
eircumscrise care este reprezentat în fig. 332.
1° Dreptele ac, bd, AC şi BD sînt concurente într-un punct P, conform
exerciţiului 229 (fig. 466 şi 506). Acest punct Pare ca polară în raport cu cercul o
dreapta pe care se află punctul de intersecţie e al dreptelor ab şi cd, precum şi
punctul de intersecţie f al dreptelor ad şi bc (211). Acelaşi punct P are ca polară

N
Fig. 505 Fig. 506

în raport cu cercu I O dreapta pe care se află punctul de intersecţie E al dreptelor

AB şi CD, precum şi punctul de intersecţie F al dreptelor AD şi BC (iarăşi
conform celor de la nr. 211). Întrucîtpunctelee,/, E şi F sînt coliniare, potri-
vit exercîţiului 239 , punctul P are în raport cu cercurile o şi O aceeaşi polară
şi este deci (ex. 241 , 2°) unul dintre punctele lor limită.
2° Deoarece dreapta AB este tangentă în punctul a la cercul o, dreapta Pa
este bisectoarea unghiului AP B, conform exerciţiului 278. Tot astfel, P b
este bisectoarea unghiului BPC.
3° Dreptele Pa şi Pb fiind bisectoarele unghiurilor AP B şi BPC, ele
sînt perpendiculare între ele. De aceea, cercul pe care l-am obţine în exerci-
ţiul 281, pornind din punctul P şi din cercul o, trece prin punctele A, B , C
şi D şi coincide deci cu O.
4° bacă există un patrulater ABCD, înscris în cercul O şi circumscris
cercului o, atunci, rotind perechea de drepte perpendiculare ac şi bd în jurul
punctului P, punctele de intersecţie ale tangentelor în punctele a, b, c, şi d se
vor mişca pe un cerc (ex. 281) şi acest cerc va coincide cu cercul O, deoarece
punctele A, B, C şi D trebuie să se afle pe acest cerc.
Aşadar, dacă există un patrulater înscris în cercul O şi circumscris cer-
cului o, atunci există o infinitate de asemenea patrulatere.
Printre aceste patrulatere , putem găsi unul pentru care una dintre diago-
nale, să zicem BD, va coincide cu diametrul cercului O. Pentru aceasta, este
.suficient să alegem o poziţie a punctului a pentru care tangenta aB să taie cercul
O la extremitatea diametrului care trece prin P. Deoarece punctul o este situat
pe dreapta OP, acest patrulater va fi simetric în raport cu dreapta OP (fig. 507).
În acest caz, triunghiul ABD va fi dreptunghic. Să ridicăm, în punctul o, per-
pendiculara oK pe dreapta BD. Obţinem două triunghiuri egale oaB şi
 PROBLEMELE PENTRU COMPLEMENTELE LA CARTEA A TREIA 377

odK. Aplicînd triunghiulu i Dol( teorema de la ex. 136, obţinem -

od 2
1
= -
oD2
1
+
1 1
+-1- - - +--1 sau
oK 1 oD• oB
1 1 1
- --3Jt + (.R -
-ri = (R+ 8)?
' (1)

unde R şi r sînt razele cercurilor O ş i o. iar o

distanţa dintre centrele lor.
P entru ca să putem înscrie în cercul O un patru-
later circumscris cercului o . este necesar ca razele lor
şi distanţa dintre centrele lor sâ sat isfacă relaţia (1).
Reciproc, d acă a ceas tă re laţie es te satisfă cută
şi R >o (în rel aţ ia p e care am dedus-o . R şi o inter-
vin simetric, deci pu1 em a vea a tît R > o cît ş i li< o) . 0 ~--.f-~~~;,;-tt!J
atunci putem construi t riunghiul drep tungh ic A BD
avînd ca ipotenuză dia metrul D H a l cercu lui O,
care trece prin punctul o ş i ca picior a l bisectoare i
acelaşi punct o. Cercul cu centrul în o ş i La ngcnt la
laturile AD şi AB va avea raza dată de rela\ia (1); Fig. 507
de aceea , el v a coincide cu cercul dat o. Cons truind
punctul C, simetricul lui A în raport cu BD , vom obţine unul dintre patru-
la te re le căuta te .
O b s e r va ţ i e . Am presupus că cer cul o se a flă în interiorul patrulaterulu i
ABCD .
Da c ă patrul ater u l A B CD este con,<'x, în să cercul o est e t an gent la prt> lung irile
tuturor laturil or sa le , ca în fig . 33r,, t oate raţio n ame ntele de m ai sus ră m î n va la bile,
cu singura m odificare că, în relaţia (1 ), \Om avea R < il.
că
S ă admitem acum ci1 patrulaft'rul AHCD l'stc impr opriu ca în fig. 336 ş i 308 . Da
patrulaterul ABCD e& te inscriptihil, unghiurile ABC' ş i ADC sînt <'gale, as l ft> l că tri-
unghiurile ABE ş i CDA , unde E est e punctul de i n tersecţ ie a l dreptel or AD ş i BC,
sînt asemenea. Din asemiin<\rea a<'es tor t r iung hiuri ,
avem AB=lr· CD ; B R-:k · DE; AE = k· CE,
unde h est e coeficien t ul de ase m ă n a re. Co ndiţia
AB ..i,.. AD= B C+CD , p e ntru care patrula terul
ABC D este circum scris ( compară cu soluţia ex. 87),
ia fo rma k· CD + (k · CE+ ED ) = (k • DE +
+ E C) + CD sau (k - 1) (CD + E C - ED ) =
= O. Dat fi ind că CD + E C > ED, vom avea
k = 1 ş i d ec i AB = CD; AD = BC. Aşadar.
patrulaterul ABCD es te un contraparale loţ!ram
(46 bis), adi că est e format d e diagonalele AD şi
B C şi de la turile nepa ralele AB ş i CD ale tra pezu-
lui isoscel ABDC .
Fig. 508 R ecipro c, orice contraparalel ogram este ,
evid ent, inscriptibil. To to dată , mijloacele o ş i o '
ale arce lor AC ş i BD sînt echidis tante d e toate
laturile eontraparalel ogramului, deoarece dre ptele Bo şi Ao' sînt bisectoare le un-
ghiurilor ABC şi BAD. Fiecare dintre punctele o ş i o' este centrul unui cerc tangent
la toate laturile contraparalel ogramului. R e la ţia (1) este înlo c uită prin condiţia R =
= 8 (iar r < 2R) .
283. Fie O centrul cercului în raport cu care fiecare vîrf al triunghiulu i
dat ABC este polul laturii opuse. Deoarece dreapta OA este perpendiculară
pe polara BC a punctului A, punctul O trebuie să fie situat pe înălţimea
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
378

O trebuie să se
AD ă triungh iului, dusă din A. Din aceeaşi cauză, punctu l punctu l de
Aşadar , O este
afle pe celelal te două înălţimi ale lriungh jului.
ilor iului. Raza cerculu .i căutat trebuie să satis-
concurenţă al înălţim triungh
Totoda tă, ulti-
facă relaţiile n2 = OA·OD =OE. OE.= OC ·OF
(fig. 509) .
asemăn ării iurilor OAE şi OBD~
mele trei produs e sînt egale, datorită triungh
ca puncte le
OAF şi OCD. Tuiung hiul ABC trebuie să fie obtuzu nghi pentru
A şi D (precµm şi B şi E, C şi F ) să fie
situate de aceeaşi parte a punctu lui de con-
curenţă O a înălţimilor.

..
o
4

/(

Fig. 509 Fig. 510

0
283 bis. Să admite m că există un triungh i ABC, înscris în cercul 1
Confor m celor arătate în soluţia
şi conjug at {probl. 283) cu cercul 0 2 (fig. 510).
l 0 este punctu l de concur enţă al înălţimilor acestui
proble mei 283, punctu 2
cercul 0 2 , raza
triungh i. Dreapt a BC fiind polara punctu lui A în raport cu
este al doilea
R 2 a cerculu i 0 2 va s.a tisface condiţia R 2 = 0 2 A·02 D. Dacă K
2

D = ..!.. 0 2 K
punct de intersecţie al drepte i AD cu cercul Ov avem 0 2 2
(ex. 70), astfel că

(1}

razei celui de al doilea cerc este egal cu jumătatea puteri

i
adică pătratul
centru lui său în raport cu primul cerc.
este, în
În afară de aceasta , unul dintre vîrfuri le triungh iului ABC
mod necesa r, interio r cerculu i 0 2 , iar celelal te două sînt exterio
are . În ade-
taie cercul 0 polul A al drepte i BC este interio r
văr, dacă dreapt a BC nu 2 ,
a BC taie cercul
cerculu i, iar puncte le B şi C sînt exterio are. Dacă însă dreapt
ce unul
0 2 , atunci unul dintre puncte le B şi Ceste în interio rul cerculu i (deoare
te două vîrfuri
dintre puncte le B şi C se află pe polara celuila lt), deci celelal
0 sînt situate
ale triungh iului sînt exterio are cerculu i. Întrucî t pe cercul 1
are, cercu-
atît puncte interio are cerculu i 0 2 , cit şi puncte care îi sînt exterio
rile 0 1 şi 0 2 sînt secante .
 PROBL EMELE PEN TRU COMPLEME
MTELE LA CART EA A TREIA
379
.
Reci proc , fie 0 1 ş i 0 două cercu ri seca
2 nte• care sr:t idac re laţ ia (1). Fie
A un. ponc t al ~ercului 0 inter ior cercu lui 0 2 , K a l doile a punct de inter
1
al drep tei 0 2 A cu cercu l 0 şi D mijlo cul secţie
1 scgmentuLui 0 2 K . Deoa rece

(2)
şi R 2 > 0 2 A (deoarece punc tul A este inter ior
cercu lui 0 2 ) , vom avea R < 0 D.
Prin urma re , 0 2 A < 0 2 D < 0 K. Punc tul
2 D se află între p'Unct cle A 2 ş i 2K .
adic ă este inter ior cercu lui 0
• Drea pt a perpendi culară
cerc ul 0 1 în dou~ puncte B şi 1 C. Punc în D pe 0 D t aie
tul .A est e polu l drep tei BC în2 r ap ort
cu cercu l 0 2 , în b aza egalităţii p). De
aici r ~zultă că pola rele p unct e }~ B
şi C trec prin A . Deoa rece punc
te!e A ,B ,C şi K sînt situa te pe acel aş
~ 0 2 D = DK, avem BD DC == AD· i cerc
0
DK = AD·OJ.D. În consecinţ ă , triun -
ghiu rile B02 D ş~ ACD (prec um ş i C0
2 D şi AED ) sînt asem en ea , deci drea pta
AC est e pere pendicul ară pe B0 (iar A B
2 re C02 ) . A~ad ar , drep tele AC şi A B
sînt resp ectiv pola rele punc telor B şi C.
Triu
de cerc ul 0 2 • Ex istă o infin itate de astfe nghi ul A BC est e ccnj ugat faţă
vîrfu lui A este arbitrară. l de triun ghiu ri , întru cît a leger ea
284. Fie ABC triun gh\u l dat (fig. 511) . Să
efectu ăm o inve rsiun e în rapo rt
cu cercu l L , care trece prin punc tul A
şi are ca cent ru punctul de inter
O (dist inct de A ) al cercu rilor conţinîn secţi e
d arce le care form ează latur ile
AC ale triun ghiu lui dat. Ar~e le AB şi A B şi
AC sînt tran sformat e în segm ente le de
dreaptă AB' şi AC' , arcu l BC
într· un arc B'C' . Unghjur ile triun ghiu
curb ilini u ABC sîpt resp ectiv egale cu lui
un ghiu rile triun gl\iu lui AB' C' , avîn d
ca latură B'C ' un arc al eer~ lui . Deoa
rece, conf orm ipote zei, latur ile triun -
gh~ului dat ABC nu conţin pun-
ct e de intersecţi e a le .;:ercu rilor
·, dat e, rezultă că cel de-a l doiJea
punc t de intersecţi e al drep telo r
A B ' şi AC' cu cercu l avîn d ca
arc pe B'C' nu se v a afla pe seg-
men tele AB' şi A C' respe ctiv. ·

..

\
Fig. 511
F ig. 512

Dacă există un cerc ortogonal

la cele trei cercu ri dat e, acest a est e
trans format prin inversiunea cons idera
tă într- un cerc de centr u A
ortog ona l la drep tele A B' şi AC ' ), orto (a dică
gona l la cercu l a l cărui arc est e B'C ' .
Prin urm are , punctul A va fi exte rior
acest ui din urmă cerc (fi g. 512) ~
iar suma ungh iurJ lor triun ghiu lui curb
ilini u A ' B'C' v a fi m a i mică decî t
suma ungh iuril or triun ghiu lui recti liniu
A B'C' .
 aso SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Dacă nu există un cerc ortog onal

la cele trei cercu ri date , atun ci, efec-
tuînd aceeaşi inversiune , vom obţine iarăş
i două segm ente de dreaptă AB'
şi AC'. În acest caz, nu. va mai exist
a un cerc de centr u A, ortog onal la
cercu l al cărui arc es te B'C' . Deci , punc
tul A va fi inter ior acest ui din
urmă cerc (fig. 511), iar suma
ungh iurilo r triun hiulu i curb iliniu AB'C '
fi mai mare decît suma ungh iurilo r triun va
ghiu lui recti liniu AB'C '.
285. Deoa rece punc tele B', C' şi D' sînt
colin iare, pute m presu pune
<:ă şi punc tul C' este situa t între
punc tele B' şi D' ; în acest caz (127) , A.B' 2
+
x D'C' AD' 2 • B'C' - AC' 2 • B' D' = B'C '. C' D'. B' D'
. Dacă k este pu-
X
terea inversiuni i care transformă punc tele
B, C şi D ip B' , C' şi D' , avem
An'' =k: AB; AC' =k: AC; AD' = k:
AD; B'C' = k-CB ; C'D' =
= k-DC . B'D ' = k·DB • AB·A C
A C· AD' AB.A D
Subs tituin d acest e valo ri în relaţia prece dentă
, obţinem l·•'·CD +
ka. BC AB'· AC· AD
k3· BD 3
+ AD'· AB·A C -- 2
- -- = k • BC· CD· BD . 51mp
A C ·AB- AD AB2 ·AC2 2
. .f .• d
11 icm cu
k3
1nmu1-
. •
ş1
·AD
ţind ambi i membri cu AB2 :Ac2 .AD2 , obţinem
CD· AC·
x AC - BD· AB· AD = BC·C D·BD . De aici, grup înd AD BC· AB X +
term enii, obţinem
AC· (AD. CD +AB • BC) =BD ·(AB .AD AC
+ BC· CD) sau - AB·A D + B C· CD
BD ,adică relaţia dedusă la nr. 2401).
AB· BC +AD · CD

1) ln ediţia rusă lipseşte probl ema 286.

'
 CAR TEA A P ATRA

AR I I

EX E RCIŢIILE L A CA PITOL UL 1 (p . 186)

287. Înălţimea t riunghiulu i echila tera l de latură a

este ~ a V3 (com-
. . 1 1
pară cu nr. 167), a ria sa va fi -2 a • -2 a V-3 = 1
- a2
4
v- 3 •

288. Confor m exerc iţiului 287, ·a vem egalit a tea

: a2 V3= 1 m 2 , de

unde a = 1,52 m . mijloa cele laturi lor

289. F ie ABCD pătra tul dat (fig. 513) ; E, F, G şi 1I
t aria pă tratul ui dat în nouă părţi ,
sale. Drept ele AE , BF, CG şi DH împar
9) este un pă tra t .
dintre care una ( notat ă cu cifra

8 H0 H C
/(
Fig. 5H F ig. 515
Fig. 513

t a CG, obţinem tti-

Cobor înd din punct ul A perpe ndi culara AK pe dreap
e . suma ariilo r 1 şi 2 est e ega lă
unghi ul l ', eiral cu triun gh iul 1 . P rin urmar
cu suma ariilo r 1' ş i 2, ad ică cu aria pătrat ului 9.
Aşadar , arin 1 + aria 2 = aria 3 + aria 4 = aria
5 + aria 6 = aria 7 +
ului pă t rat este de cinci ori mai
+aria 8 = · aria 9. De aici rezultă că aria no
mică decît aria pătratu lu i da t.
+ aria 5 + aria 3=
290. Întru rît aria 1 = aria 2; aria 3 = aria 4; aria 1
aria 5 = aria 6.
= aria 2 + a r ia 6 + ar ia 4 (fig . 514), avem aria m a i mare
cu baza comun ă are
291. Dcoar<>ce <lin două triung hiuri
hiurile cu
trung
acela a cărui înă lţ i m e este mai mare_, rezult ă că dintre
t oate
i să-l alege m pe cel de ină l ­
baza comu nă f:'Î cu unghi uri la v îrf egale , va 'trebu
ţime max i mr1 .
g ale din aceste triun-
Locul gr ometr ic al vîrfu ri lor A ale unghi urilor e'
, arcu l R A C şi simet ricu l lui în
ghiur i est e .nrrul BAC (fig. 515) ; ma i precis
ne duce însă la rn i 1riun gh iuri. Dacă A 0 egte
rapor t cu BC ; a l doilea arc nu
ridicată p e mijloc ul Jf 0
punct ul de intcrs ec(ie a l acest ui arc C\l perpe ndic ulara
 ILOR ŞI ALB PROBLEMELOR
SOLUŢIILB EXERCIŢI
382
mea triu ngh iul ui
i BC , A un pun ct arb itra r al ace stu i arc şi AH înălţi re va fi Ao fl •
al lat uri ofl 0 şi dec i înălţimea cea mascel A BC.
i ma 0
AB C, ave m, evi dea t, .AH <A apa rţi ne triu ngh iul ui iso 0
Pri n urm are , ari a maximă· i!C şi BD ale
• .Da că O· este - pun ctu l de intersecţie al dia gon ale lord din ace ste ari i
292 Scăzîn
), ari a AC D = ari a BC D. a BOC . . ·
tra pez ulu i AB CD (fig. 278 ine m ari a AO D = ari •
D, obţ
ega le ari a triu ngh iul ui CO Reciproc dacă înt r-u n
pat rul ate r oar eca re, două
l triu ngh iur i for ma te de do ul
r..-. ..,;;; ;;.::- ---,. ---:- -..::;
lat uri opu se şi de seg me nte
ale dia gon ale lor sîn t ech i-
val ent e, pat rul ate rul res -
pectiv est e un trap ez.
În adevăr , dacă ari a
.
AO D =a ria BrJC, atu nci şi
ari a AO D+ ari a CO D =
\
Fig . 517 ==a ria. BO C +a ria COD, adi -
Fig . 516 că ari a AC D = ari a BC D.
e au haz a com ună , au şi
urm are , triu ngh iur ile AC D şi BC D, car CD .
Pri n alelă cu dre apt a
că dre apt a AB est e par
inălţimi ega le, ast fel cel e latu rilo r şi ale dia gon ale .
lor
293. Fie K, L, M, N, P, şi
Q mij loa
cu BD şi cu AC
pte par ale le
516), OP şi OQ dre
• pat rul ate rul ui AB CD (fig. a ari a ABtP =a ria PB C,
ari a AD P ~aria
vom ave
Deoarece AP =P C, I
i de par te, qeoarece
. BC DP = 2 ari a AB CD . Ma
PD C, deci a~ia AB PD =a ria
ari a DP M =a ria MP C
ave a ari a BP L =a ria LP C,
BL = LC , DM = MC , vom
ria AB CD . 1,ri sfîrşit, dre
~pta
ria BC DP =.. !.'a
şi dec i ari ,
a PL CM =.. !.a 2 4
că ari a OL MC ==
deci paralelă cu LM , ast fel
OP est e paralelă cu BD şi
ria AB CD . La ' fel se demons
trează că şi fiecare din tre .
=a ria PL CM =.. !.a ţD .
4 ari a AB
DN est e egală cu bn sfer\t din ari a 5 = ari a 6,
' .
ari ile ON AK , OK BL şi OM a 2, ari a 3 = ari a 4.,
294. Deoarece • ari a 1 = ari că ari a par ale !og ram ulu i KL MN obţinut
ari a 8 (fig . 517 ) rez ultă
uia 1 = .
dec ît ari a pat rul ate rul ui dat
est e de houă ori ma i ma re ă pat rul ate re sîn t res pec tiv egale şi se tai e sub
dou
Dacă dia gon ale le a esp und par ale log ram e
ega \le, atu nci cel or două pat rul ate re le cor ..
ung fiiu ri len te. ,
dec i pat rul ate rel e sîn t ech ivaast fel cA. ari a OBC:
ega le, ana log e cu KL MN , şi eri oru l unu i triu ngh i,
295. Fie O un pun ct din int A şi OA B au
A: ari a OA B = p : q : r (fig. 188 ), Tri ung hiu rile OC ort ul înălţi­
: ari a OC l cu rap
ul din tre ari ile lor est e ega
haz a OA comună, dec i rap ort i luc ru, cu rap ort ul din tre seg me nte le aC şi
laş
mil or, sau , ceea i:e est e ace i;A = p :q. Pri n urm a-
aC : aB = q : r; bA : bC = r:p ;c B :
aB . Aşadar, ave m
i O, est e sufici~nt să împărţim
două lat uri ale triu n-
tru a c~n str ui pun ~tu
re, pen
e şi să uni m pun cte le de
div izit tne cu latu rile opu se.
ghi ulu i în rap oar tele dat ctu l O est e
ngh iur ile OB C, OC A, OA B slo t ech iva len te, pun
Dacă triu
unghiul~i (56).
cen tru l de greutatţ al tri
 CARTEA A PATRA. CAPITOLUL I
383

295 bis. Dacă dreptele Aa, Bb, Cc (fig. 188) sînt concuren te în punctul O,
avem (ex. 295) aB-:aC =aria OA B: aria OAC; bC:bA = aria OBC: aria OBA ;
cA : cB = aria OCA : aria OCB. Înmulţind aceste trei egalităţi, obţinem
-aB • -bC • -cA = i (toate segment e le se cons1.d era~ numai. ca mă rime
. ).
aC bA cB
296. 1° Ducem prin punctul O drepte paralele cu laturile paralelogra-
mului ABCD (fig. 518) şi notăm cu a, b, c şi d punctele de intersecţie ale

O'

!JSJ
c (' o
Fi g. 518 F ig. 519 Fig. 520
acestor drepte cu laturile AB, BC, CD şi DA. Avem aria OA a = aria
OdA; ari~ OaB = aria OBb; ariâ OCc = aria ObC; aria OcD = aria 0Dd.
De aici , adun1nd membru cu mem:Qru , obţinem relaţia căutată
2° Ducem pritl. punct ele B şi D dreptele BB' şi DD', paralele cu AO
(fig . 519 şi 520), şi fie B' şi D' punct ele de intersecţie ale ace~tor drepte cu
AC. Triungh iurile ADD' şi CBB' sînt egale, de unde AD' = B'C. I
'.intrucît dreapta BB' est e para,lelă cu dreapta AO, avem aria OAB =
= aria OÂ B' şi , ana log, aria OA D = aria OA D'. Însă triunghi urile OAD'
şi OB'C sînt echivale nte , ca avînd bazele egale AD' = B 'C şi
înă lţim<!a OH
comună, deci aria OAD = aria OB'C. Deoarece AC= AB'
+ B'C (fig. 519)
sauAC=AB' -B'C' (fig.520),rezultăcăariaOAC=_!_AC.OH = .!._ (AB' ±
2 2
± B'C) 0H = _!. AB' . OH± .!._ BC' ·OH= aria OAB' ± aria OB'C =
0

2 2
=aria OAB ± aria OAD.
297. Fie E şi F mijloace le laturilor neparale le B
ale trapezult ii ABDC (fig. 521).
1° Dacă BB' ~ste perpendiculară pe CD şi EK
perpendiculară pe BD, atunci, din asemănarea triun-
ghiurilor EFK şi BD B ', care au respectiv laturi per- C N
pendicul are, rezultă că EF • BB' = BD EK, unde EF·
0

• BB' este aria trapezul ui dat. . Fig. 521

2° Dacă dreapta M N, care trece prin punctul E,
este paralelă cu BD, triunghi urile EAM şi ECN sînt egale, de unde
aria ABCD =aria MBJJN = BD EK. 0

Aria triunghi ului BED este1-B D EK =.!.aria ABDC.

0
. 2 2 •
2'8. Dacă O este un punct situat în interioru l poligonu lui regulat ABC.„
.. .KL, ariaABC . .. KL =aria OAB +aria OBC + ... +aria OKL +aria OLA·
 384 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

De alei rezultă că aria ABC ... KL este egală cu jumătatea produsului dintre
laturile poligonului şi suma distanţelor la punctul O ale tuturor laturilor sale,
astfel că această sumă a distanţelor nu depinde de alegerea punctului O.
299. Fie ABC un triunghi dat (fig. 522), I şi R centrul ş i raza cercului
înscris, l a ş i R11 centrul ş i raza cercului exîn-
scris tangent la latura BC şi la prelungiri le
celorla lte două laturi. Ca şi Ia nr. 254,
avem aria ABC= aria IBC +aria JCA +
+ aria JAB=_.!_ R· (B C + CA+ AB ) = pR.
2
Analog, aria ABC = - aria l 11 B C +
+ aria I aCA +aria l aA B = _.!_ R a( - BC +
2
+ CA + AB) = Ra(p- a).
300. Conform exerciţiului 299, avem
1 p 1 p- a 1 p -b
- = ;- = ;-= ;
R aria ABC R a aria ABC R b aria A B C
Fig. 522 1 p- c
Re ar ia ABC
De aici .!... + .!... + _!._ = 3P - (a + b + c) = P = _!_ •
Ra Rb Re aria ABC a ria ABC R
301. Fie O u n punct situat în interiorul triunghiului ABC {fig. 523).
Avem x : h = aria OBC : aria ABC; y : k =aria OCA : aria ABC ; z : l =
= aria OAB : aria ABC. De aici
.::_ + y +_:_ =aria OBC + a ria OCA + aria OAB =a ri a ABC= 1.
h k l aria ABC a ria A BC
Dacă punctul O' este exterior triun- • A
ghiului şi situat, să zicem , în domeniul
delimitat de latura BC ş i prelungirile
celorlalte două la Luri, iar x' , y' ş i z' sînt
distanţ,ele punctului O' la laturile triun-
ghiului, atunci
x' y 1
z'
--+'-+-=
h k l
= - aria O' BC' +aria O'CA +ar ia O'AB = i.
ar ia A BC Fi g . 523

În toate cazurile, avem în mod ana log, egalitatea ±.!:..± Y ± z = 1.

h k l
O b s e r va ţ i e. Vom con s idera că dista nţa x a punctului O, afl at în p lanu l
tr iunghiu lui , la latura B C es t e pozit ivă, d a c ă pun ct u l O est e de aceeaş i parte a laturii
BC ca ş i v îrful A , şi n egat i vă în cazul con trar . Vom a plica condiţ ii an a loge di sta nţ e l or
y şi z. ln acest e condiţii , pentru orice punct O d in plan, vom avea, ca mărime ş i ca semn ,
-X + -11 + z = 1 ,sau,ţmrn
- . • d seama ca- - 1 = BC c c
et c., B · x+ A ·y + A B · z =
h J; l h 2 a ria A BC
= 2 a r ia ABC.
 CARTEA A PATR
A. CAPITOLUL II
385
EXt."llCJŢllL
E LA CA PJ TO LU L
11 (p. 18 9)
30 2. Să pr es up un
rio r) lat ur ile tri un gh em că pu nc tel e A 1 , B 1 şi C1 îm pa rt (in
iu ter io r sa u ex te·
: B1A = ~ ; C A : C B lu i AB C (fig. 524) în ra po ar tel e A B :
1 1 = y, co ns ide rat e ca A 1C = oe; B C :
. AB c· . 1BC - mărime şi ca se mn
1
ar ia . În ac es te condiţ1 ii,
1 1 . _. - -AB-
AC
1 • AC I
- - • ns ă-AB-
1= r
AB 1
1
AB -
= _1_ ; A CI A(\
AC AB1 +B 1C 1 - B 1C : B A -
1 -[3 _ 1 1 1
A/ J _
A(\ .- C1 B
- C1 B :C1 A 1 = - y- . De a IC1
. .,
ar ia AB C = 1- 1 :y y - 1
1 1 y • ar ia
(1 - [3) (y - 1) AB C. Di n eg ali tat
= ar ia ABC - ea : ar ia A B C =
ar ia AB C ·-a ri a 1 1 1
1 1 BC1 A1 - ar ia CA
ar ia A1 B1C1 = ar ia
ABC • (t + Y
(1 - ($) (1 -y )
1 B1 , rezultă
+ (1 -y )ex(1 -cx +
= 1 - cxll.v
. ) f3
(1- cx ) (1 -[3 ' =
"'
(1 - cx) (1 - f3) (1 -y . ar ia A B C. )
)
Pe nt ru ca pu nc tele
ca 1 - oc~y =O . To Au B1 şi C1 să fie co lin iar e, es te ne
cm ai în ce sa r şi su fic ien t
ac ea sta co ns tau teo rem
ele de A
la nr . 19 2- 19 3.

~
Eg a lita t ea : ari a A
= ari a ABC - a ria 1 B 1 C1 =
- a ria B C A - ari AB1C1 -
t oa t e relaţi1il e1 p rec a CA 1 B 1 ş 1
ed en te s ub·
11i s t ă în t oat e
_c azu ril
ilm în con sid era re e , da cil lu -
sem n ele a rii -
lor , cu m se p roc<' d !J
ea ză la sol u- A, C' ·
ţia ex . 324 .
Fig . 524 8
Fig . 525
303. Yom în ce pe
B'C' , para le lă cu lat cu împăr/irea ariei tri un gh iul ui AB
ura BC (fig. 525) , în C
vî rfu l A. raportul dat m: n, so pr in drea pta
co tin d de la
Fi e 1\1 ' un pu nc t ca ,
as tfe l că re îm pa rte lat ur a AB în ra po rtu
l AM ':M 'B = m: n,
AM ': AB _ m : (m
Pe de a ltă pa rte , pr
n). + (1)
in ipoteză , ar ia AB 'C
' :a ria BCC' B' = m :
ar ia AB'C ' : ar ia AB n, as tfe l cli
ln să
C = m: (m n) . (2)
+
ar ia AB'C ' : ar ia AB
C = AB ' 1 : AB1 •
Di n re laţiile (1) , (2) (3)
şi (3) , rezult ă AB 2
= AB ·A M '. Aşadar ' : AB2 = A M
':
a seg ment elor AB şi , prob lem a se re du ce la co ns tru ire a me
AB , adic ă AB' 2 ..,,.
A M ' (15 3): pe AB di ei pr op or ţio nale
da că pe rp en di cu ca di ametr u, de scr iem
lar a ridicat ă pe lat un sem icerc ;
fn pu nc tu l P ' , vom ur a A B în pu nc tu
av ea AB' = AP '. l M ' îl v a in tersec
ta
25 - Leclii de geo me
trie eleme nta ri, voi
. I
 lLOR ŞI ALE PROBLEMELOR
SOLUŢJILB BXERCIŢl
386
e cu BC
iulu i AB C prin drepte par alel
Pen tru a împărţi aria triu ngh acel aşi num ăr de seg-
echiYalente, împlrţim în
într -un număr dat de porţiuni .. are din tre ace ste
e M', M • „ şi, pen tru fiec
men te )a tura A B prin pun ctel rez ent atl împ lr-
ced ent l (în fig . 525 , este rep
pun cte, rep etlm construcţia pre ).
ţirea arie i triu ngh iulu i
în trei porţiuni ech ival ente
dre pte par alel e cu
ln adevăr, pen tru a împărţi aria unu i triu ngh i prin s-o împărţim (so-
ech ival ente , este sufi cien t
baz a, să zice m în cinc i porţiuni : 2 ; 4 : 1.
vîrf ) în rap oar tele 1 : 4; 2 : 3; 3
cot ind , de fie care dată, de Ja
BC C' B' (fig . 525 ) prin dre apta
3&&. Înc epe m prin a împărţi aria în rap ortu l dat m : n, soc otin d de )a
trap ezu lui
B'C ',
B"C •, paralelă la bazele BC ,i următoarea con -
'. Solu ţia exer ciţi ului 303 ne con duc e )a
baz a mic ă B'C aral ele. Pe seg men tu)
strucţie: Fie A pun ctu
l de intersecţie al latu rilo r nep ' = AB '. Per -
sem icer c şi )ulm seg men tul AP
AB ca dia met ru, des crie m un M' . Împ ărţ im segm en-
A B determină pun ctu l
pen dicu lara coborîtă din P' pe icîn d în pun ctu l M" o per pen -
ortu l m :n . Rid
tul M' B, prin pun ctu l M" , în rap " AP ".
icer c pun ctu l P". Ave m AB
=
dic ula ri pe AB , obţinem pe sem "C" : aria AB C = 1 AB '' : AB "2 :AB2 =
În ade viir , aria AB 'C' : aria AB AM ' : AM " :AB .
2 : AB2 = (AM ' • AB ) : (AM " · AB ) : AB =
= AP ' 1 : AP "
aria B"C "CB = (ari a AB "C" -
aria AB 'C') :
În consecinţl, aria B'C 'C" B• : AM ") = M'M " :
= (AM " - AM ') : (AB -
: (ari a AB C - aria AB .C")
: M" B =m : n . iuni
ezu lui într ·un număr dat de porţ
Acu m, pen tru a împărţi aria trap ctu l M', împărţim seg men tul M' B
arătat , pun
echiYalente, con stru im, cum s-a are din tre
prin pun ctel e M ", M " ', ... şi , pen tru fiec
în numărul dat de plrţi ega le
pun ctel e de div iziu ne, rep etlm
pară
construcţia de mai sus (com
cu sfîrşitul soluţiei ex. 303).

I'

Fig. 527
Fig. 526

are, ra-
r două cercuri este Vf; prin urm
305 . Rap ortu l din tre raze le celo le lor
lor este tot V2, iar rap ortu l din tre arii
por tul din tre latu rile triu ngh iuri se ved e că aria exa gon ulu i reg ulat înscris
,
este ega l cu 2. Din fig . 526, însă iulu i ech ilatera l însc ris în acelaşi cerc . Pri n
este egală cu dub lul arie i triu ngh ega lă cu aria
era l mai mar e este într-adevăr
urm are , aria triu ngh iulu i ech ilat
exa gon ulu i. rsec ţie al
dat (fig. 527 ), O pun ctu l de inte par alel e
· 306. Fie AB CD un pat rula ter ' şi CC ' ,
dep arte , că dre pte le AA
diag ona lelo r; să pre sup une m, mai BD h\ punctel e A' şi C ' , iar dre ptel e BB '
ona la
cu direcţia dată MN , taie diag
 CARTEA A PATRA. CAPITOLUL li 387

şi DD', paralele cu aceeaşi dreaptă MN, taie diagonala AC în punctele B'

şi D'. În aceste condiţii, din paralelism ul dreptelor AA', BB', CC' şi DD',
care taie dreptele OA şi OA', avem

(1)

1° Întrucît triunghiu rile OAB şi OA' B' au un unghi comun, aria OAB :
: aria OA' B' = (OA·OB) : (OA' ·OB'). Conform relaţiei (1), ultimul raport
este egal cu unitatea şi aria OAB = aria OA' B'. Tot astfel demonstrăm că
aria OBC = aria OB'C' etc. Aşadar, patrulater ele sînt echivalen te.
2° Dacă ]alurile AB şi CD ale patrulater ului dat sînt paralele, avem
OA : OB = OC : OD sau
OA ·OD = OB·OC. (2)

Însă conform relaţiei(1), OA·OD = OA' ·OD'; OB· OC = OB' .OC' şi

egalitatea (2) devine OA'· OD' = OB' • OC', care exprimă paralelism ul drep-
telor A' B' şi C' D'.
Acelaşi lucru este valabil pentru celelalte două laturi AD şi BC.
3°. Dacă laturile AB şi CD se intersectează în punctul E, aplicarea teore-
mei de la nr.192 la triunghiul OAB !'i la secanta CD ne dă relat ia DO • EB x
I ' I DB EA
..
. . ) . De aici,
x -CA = 1 (A·m care toate segmente1e pot f.i cons1"d erate poz1t1ve
co
EA: EB =(DO· CA) : (CO. DB). Dacă laturile A'B' şi C'D' se intersec-
tează în punctul E', vom avea, la fel, E'A' : E' B' = (D'O. C'A' ) : (C'O
X
X D ' B' ). Însă conform relaţiei (1), DO.CA= D'O·C'A ' ; CO·DB = C'O x
X D'B', astfel că EA: EB = E'A': E'B'.
307. Să presupune m că , prin extremităţile unui segment AB, au fost
duse dreptele AA 0 şi BB 0 (fig . 528), paralele cu o direcţie dată KL şi intcr-
seciînd dreapta dată XX' în punctele A 0 şi B 0 • Luăm pe aceste drepte seg-
mentele AA' şi BB', proporţionale cu distanţele punctelor A şi B la dreapta
XX', adică proporţionale cu AA 0 şi cu BB 0 , astfel că AA' : AA 0 = BB':
: BB 0 . De aici vom avea (A A 0 - AA') : AA 0 = (BB 0 - BB' ) : BB 0 sau
A'A 0 : AA 0 = B' B 0 : BB0 = h = const şi, mai departe, (A'A 0 + B' B 0) :
: (AA 0 + BB0 ) = A'A 0 : AA 0 = B' B 0 : BBo·
Dacă vom nota acum cu M , M' şi M 0 mijloacele segmentel or AB, A' B'
şi A 0 B 0 , atunci A'A 0 + B'B0 = 2M'M 0 şi AA 0 + BB 0 = 2MM 0 , astfel
că
M ' M 0 : MM 0 = A'A 0 : AA 0 = B' B 0 : BB 0 = h. Deoarece segmentel e M'M 0
si MM 0 sînt, evident, proporţionale cu distanţele punctelor M' şi M la dreap-
ta A 0 B 0 , vom avea, conform exerciţiu lui 297, aria A' A 0 B 0 B' : aria A·A 0 B 0 B =
= h. Această relaţie va avea loc pentru fiecare latură AB, BC, „ . a unui poli-
gon dat, de exemplu a patrulater ului ABCD (fig. 529). Aşadar avem aria
A'A 0 B 0 B' : aria AA 0 B 0 B = aria B' B 0C0C' : aria BB0C0 C = aria C'C0 D 0 D ':
: aria CC0 D 0 D = aria D' D 0 AoA' : aria DD 0 A 0 A = h. Întrucît aria ABCD =
+
= aria AA 0 B 0 B aria BB 0C0C - aria CC0 D 0 D - aria DDoAoA şi avem o
D' : aria ABC D=
relaţie ana logă pentru aria A' B'C' D ', rezultă că aria A' B'C'
= h. Evident, demon straţi a rămînc valabilă pentru un poligon oarecare.

25*
388 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Noile poligoane vor fi echivalente cu cele iniţiale , fără a coincide cu

ele, dacă h = A'A 0 : AA 0 = B'B0 : BB 0 = .. . = 1 (ca valoare a bso lută) .
Totodată , vom avea , evident, AA' : AA 0 = BB' : BB0 = ... = 2 (ca mărime
şi ca semn), deoarece punctele A 0 , B 0 , •• • vor fi mijloacele segmentelor
AA', BB',.. . .
308. In exerciţiul 306, dreapta XX' (fig. 527), care trece prin punctul O
şi prin mijlocul A 0 al segmentului AA', taie în părţi egale şi segmentele B B ' ,
8
A
c
B

,/A L

X' ,X
•
X'
A0 M0 Bo An
Fig. 528

CC' şi DD'. De aici rezultă că patrulalerul A'B'C'D' se obţine din ABCD

prin construcţia de la exerciţiul 307 , luînd AA' : AA 0 = 2.
309. Aria pătratului HBKF (fig. 292) este egală cu aria HBCEF +
+aria BCK +aria EFK =aria IIBCEF +aria ABH +aria FGH =
=aria ABCD +aria DEFG. Întrucîl pătratul HBKF are ca lalură ipote-
nuza HB a triunghiului ABH, iar pătratele ABCD şi DEFG au ca lat uri
M catetele BA şi AH = DE ale
aceluiaşi triunghi , obţinem de
aici teorema de la nr. 258 .
M 310. Din asemănarea tri-
E
unghiurilor A BC, DBA şi DAC
c (fig. 530), avem aria ABC :
: aria DBA: aria DAC= BC2 :
• : AB2 : AC2 , de unde aria ABC:
: (aria D BA + aria DAC) =
= BC2 :(AB2 + AC2). Dar, dat
'----K ~ J .J fiind că aria ABC = aria
1 F' ' DBA + aria DAC, avem
F'
'!!'·
530 •g.
531
BC 2 = AB2 BC2 • +
311. F ie !alurile BI ş i CJ ale paralelogramu lui BCJI egale şi paralele
cu AM (fig. 531) ; fie, mai departe, dreapta AM concurenlă cu dreptele BC
ş i IJ, respectiv în punctele D şi K, iar dreptele BI şi CJ cu dreptele EF
şi GJI, respectiv în punctele P şi Q. În acest caz, vom avea BP =AM şi,
deoarece BI= AM, rezultă că BP = BI; analog, CQ = CJ.
Deoarece paralelogramel e cu baze egale şi cu înălţimi egale sînl echiva-
lente, aria ABEF =aria ABPM =aria BDKI, aria ACGll =aria ACQM =
 CARTEA A PATRA. CAPITOLUL III 389

=aria DCJK. De aici, aria ABEF +aria ACGH =aria BDKI +

+ aria DCJK = aria BCJI.
Pentru a a.răta că teorema demonstrată conţine ca un caz particular
teorem a referitoare la pătratul ipotenuzei, vom presupune că unghiul BAC este
grept şi că cele două paralelograme ABEF'şi ACGH sînt pătrate (fig. 530).
l n aceste condiţii, patrulaterul AFMll va fi un dreptunghi, astfel că FM=
=AH = AC. Prin urmare, triunghiurile FAM şi ABC sînt egale, de unde
~ ,,,,,,-..... ~
AM= BC şi CAD= MAF =ABC. De aici rezultă că dreapta AM, deci
şi BI , este perpendiculară pe BC şi că BI= AM= BC. Aşadar, paralelo-
gramul BCJ I este tot un pătrat, şi acest pătrat este echivalent cu suma
pătrate lor ABEF şi ACGH, conform celor demonstrate .

EXERCJŢJJLE LA C'APJTOLUL lll (p. 192)

312. Conform celor de la nr. 261, avem R = V~ = 0,5642 m sau

56,42 cm.
313. Conform nr. 262, avem egalitatea nR ~~:· 25 = 1, de unde R =>
1

400
=
V15,25n = 2,887 m,
314. Conform nr. 262 şi solu1iei ex. 287, avem -nR - ~ R Va 2 2
= 1,
t 6 '•
sau 0,0906 R = 1, de unde R = 3,32 I{L
2

315. Aria coroanei cuprinse între cele două cercuri concentrice de raze
OA şi OB (fig. 532) este egală cu diferenţa ariilor mărginite de aceste cercuri,
adică cu 1t•0A2 - 1t•OB2 = 1t•(OA2 - OB2 ) = 1t•AB2 (în baza teoremei
de la nr. 258) . Însă 1t · AB2 este aria cercului de rază AB.

Fig. ~ 32 Fig. 533 Fig. 53ft

316. Deoarece segmentele AB şi CD sînt ega le, arcele AB şi CD sînt

~ ~
şiele egale şi AOB =COD (fig. 533) . Prin urmare, triunghiurile BOE şi
DOF sînt egale şi aria BDFE =aria OBDF - aria OBE= aria OBDF- aria
ODF= aria sectondui OBD.
317. Suma ariilor celor două lunule haşurate în fig . 534 poate fi aflată
adunînd la aria triunghiului ABC suma ariilor celor două semicercuri constru-
 390 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

·
ite pe catete a d'ic ă 1t·AB
- -' +1t·A C' r. (AB' + AC2) = -1t·BC
' 8
-- =
8 - ' şi scăzînd apoi
8 8
. . ercu l . . .
aria semw u1 conslr u1t pe ipoten uz ă , a d.ica~ tot 7t
- BC2
•
- .
. 8
318. Fie 0 1 mijlo cul laturi i AB şi P puncl ul de inters
ecţie al drept elor
.
0 M şi AB (fig. 535) . Î n virtut ea relaţi /""'....
ilor AOM =
1 /""'....
2 A01 N şi AO = A01 • 2,
v-
avem : aria sector ului OAM = aria secto rului 0 AN
1 sau
aria OAP + aria APM = aria 0 P N + aria AP
1 M +
+ari a AMN . De aici, aria AMN =ari a OAP
-
- aria 0 1 PN. Cu ajuto rul riglei şi al comp asulu
i,
putem const rui, evide nt, un triung hi a cărui arie
şă
fie egală cu diferenţa ariilo r celor două triung
hiuri
OAP şi 0 1 NP, deci putem const rui şi un pătrat echiv
a·
lent cu această diferenţă de arii (265). Acest pătra
t va
Fig. 535 f i echiv alent cu triung hiul curbi liniu AM N. ·

EXERCJŢJJLE LA CAPIT OLUL JV (p. 194)

319. Pentr u a const rui un drepl unghi , cunos cîndu · i

trebu ie să const ruim două segme nte, anum e laturi perim etrul şi aria,
le drept unghi ului căutat.
În cazul consi derat cunoaştem suma acesto r segme
nte, egală cu jumătatea peri-
metru lui dat, şi produ sul lor, egal cu aria drept unghi
u lui căutat. Aşadar, pro-
b lema se reduc e imedi at la cea considerată la nr.
155, construcţia 7.
Dat fiind că produ sul a două segme nte a căror sumă
este constantă este
maxim cînd segme ntele sînt egale (155), rezult
ă că, dintre toate drept un-
ghiur ile avînd acelaşi perim etru, pătratul este cel
de arie maximă.
320. Fie ABCD drept unghi ul căutat (fig. 536) şi
BH perpe ndicu lara co- .
horită din vîrful B pe AC . Aria _drept
unghi ului ABCD este, evide nt, egală
cu AC• Bll. Deoar ece AC esle diame trul cercu
lui,
pulem const rui segm entul BH, dacă este cunoscută
__ _
aria drept unghi ului. ( Dacă aria drepl unghi ului cău·
tat este dată prin condiţia că el trebu ie să fie echiv ....
a-
lent cu un drept unghi dat, segm entul Bfl va fi dcter-
A C
!llina t ca al patru lea proporţional cu AC şi cu laturi
le
aces tui drept unghi dat) .
După ce am deter minat lungim ea segm
entulu i
Bll, ducem un diame tru arbitr ar AC. Apoi const ruim
o dreaptă paralelă cu AC şi situată la distanţa
BII Fig. 536
de AC. Această dreaptă determină poziţia vîriul ui
B.
Aria drept unghi ului ABCD va fi maximă, dacă
maximă posibi lă . Această valoa re .maxi
Bll va avea valoa rea
mă a lui Bll este însă egală cu raza
cercu lui. Prin urmar e, aria maximă cores punde pătrat
ului înscri s.
321. Vom încep e prin a împărţi aria triung hiului
dat ABC (fig. 537) în-
tr-un raport dat m : n prin dreapta EF paralelă la dreapta dată PQ.
ta PQ este Dacă
dreap -
paralelă cu una dintre laturi le triung hiulu i dat, probl ema
se reduc e
 CARTEA A PATRA. CAPITOLUL IV 391

la ex_er_ciţiul 303. De aceea, vom presupune că dreapta PQ nu este paralelă

cu mei una dintre laturile triunghiului dat.
Ducem, prin vîrfurile triunghiului dat, dreptele AA', BB' şi CC',
paralele cu PQ. Una dintre aceste drepte va trece prin domeniul interior al
triunghiului; să admitem că aceasta este AA' (celelalte două drepte vor fi
A

Qjp /
I I
I I
B ~~-.-ii-H~"'-q-~~~e
I
I
,'o·
K MY ZtJV
fig. 537 Fig. 538

extei:ioare triunghiului). Dacă vom nota cu D punctul de intersecţie al

dreptei AA' cu latura BC, vom avea
aria ABD : aria ADC = BD : DC, (1)
aria ABD : aria ABC= BD : BC. (1')
Construim punctul M, care împarte segmentul BC în raportul
BM: MC = m: n. (2)
Să presupunem că acest punct este situat între B şi D (altfel, ar trebui,
în tot ceea ce urmează, să permutăm între ele punctele B şi C). In acest caz,
BD : DC>m : n, şi comparînd cu (1), ob1inem că aria ABD: aria ADC>m:
: n. De aceea, dreapta căutată EF, care împarte aria triunghiului ABC în
1

raportul
aria BEF : aria AEFC = m : n, (3)
trebuie să treacă prin interiorul triunghiului ABD (şi nu prin interiorul lui
ADC).
Din egalităţile (3) şi (2) , avem aria BEF : aria ABC= m : (m+n) =
= BM : BC. De aici şi din egalitatea (1'), găsim că aria BEF : aria ABD =
= BM : BD. Aşadar, problema se reduce la împărţirea ariei triunghiului
ABD în raportul BM : MD de către dreapta EF, paralelă cu latura AD
(v. soluţia ex. 303).
Ştiind să împărţim aria unui triunghi printr-o dreaptă paralelă cu PQ
în raportul m : n, o yom împărţi fără dificultate şi într-un număr dat de por-
ţiuni echivalente. Impărţirea în trei porţiuni echivalente este reprezentată
în fig. 537 (aici BM = MM' = M'C).
Fie acum de împărţit aria unui poligon dat, să zicem a pentagonu lui
ABCDE (fig . 538), într-un raport dat m : n printr-o dreaptă paralelă cu PQ.
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
392

Vom duce prin toate vîr!urile pentagonu lui drepte paralele cu PQ. În aceste
şi
condiţii, pentagonu l va fi tăiat în patru părţi: două triunghiu ri ABB'
CDC' şi două trapeze BB' EE' şi EE'CC'. Construim , pe o dreaptă oarecare,
patru segmente proporţionale cu ariile acestor părţi:
aria ABB' :aria BB'EE' :aria EE'CC': aria CC'D=X Y:YZ:ZU :UV.
Împărţim segmentu l XV, prin punctul M, în raportul dat XM : MV =
= m : n. Dacă punctul M este situat între X şi Y, nu ne mai rămîne decît
dreaptă
să împărţim aria triunghiu lui ABB' în raportul XM:MY, printr-o
paralelă cu BB'. În adevăr, dacă aria AKL: aria KLEDCB = m:n = XM :
: MV, atunci aria AKL: aria LKBB' = XM:MY, în virtutea relaţiei (4).
Dacă punctul IVI ar fi între Y şi Z, atunci aria trapezulu i BB' EE' ar
trebui
împărţită în raportul Y M : MZ, printr-o dreaptă
A paralelă la BB' etc. În felul acesta, sîntem con-
duşi din nou la problemel e considera te în soluţiile

~o • L
I
I
exerciţiilor 303 şi 304.
Ştiind să împărţim aria unui poligon prin-
tr-o dreaptă paralelă cu PQ, într-un raport dat,
8 K L C M, 01
o vom împărţi fără dificultat e într-un număr dat de
Fig. 539 porţiuni echivalente . Astfel, împărţirea în cinci
porţiuni echivalen te, de exemplu, se reduce la
împărţire a în rapoartele 1: 4; 2: 3; 3: 2; 4: 1. Prin urmare, segmentu l XV
va trebui împărţit în n părţi egale.
322. Vom începe prin a împărţi aria patrulater ului ABCD dat (fig. 539)
într-un raport dat m:n 1 printr-o dreaptă dusă din vîrful A.
Construim triunghiu l ABDv echivalen t cu patrulater ul dat. Pentru
aceasta, ducem dreapta DD 1 paralelă cu AC, pînă la intersecţia în punctul D 1
cu BC,. (compară cu nr. 265).
Impărţim acum aria triunghiu lui ABD 1 în raportul dat m:n, prin dreapta
A.il11 , dusă din vîrful A. Pentru aceasta, este suficient să împărţim în raportul
dat BM1 : M 1 D 1 = m:n latura BD1 şi să unim punctul de diviziune M 1 cu
vfrful A. Ducînd acum dreapta M 1M, paralelă cu AC, pină la intersecţia în
punctul M cu latura CD, vom avea aria ACM1 = aria ACJ\1. Prin urmare.
aria AM1D 1 = aria ACD1 - aria ACM1 = aria ACD - aria ACM = aria
AMD ;deaceea ,ariaABC M: aria AMD= ariaABM1 : ariaAM1 D 1 = m:n.
În loc să împărţim în raportul dat segmentu l BD 1 , este suficient (fără
a mai construi triunghiu l ABD 1 ) să împărţim în raportul dat BM' : M' D =
= m : n diagonala BD a patrulater ului dat şi să ducem dreapta M'M,
paralelă cu AC.
Ştiind să împărţim aria unui patrulater , printr-o dreaptă dusă din A,
într-un raport dat, o vom împărţi fără dificultat e şi într-un număr dat de
porţiuni echivalente. Astfel, pentru a o împărţi în patru porţiuni echivalen
te,
împărţim diagonala BD în patru segmente egale BK' = K'L' = L'M' =
= M'D şi ducem dreptele K'K, L'L şi 1'1 1\1, paralele la AC, pină intersec-
1

tează în punctele K, L şi M laturile patrulater ului dat. Dreptele AK,

AL şi
AM taie aria patrulater ului în patru părţi egale.
323. Vom începe prin a împărţi aria unui poligon dat, de exemplu a
heptagonu lui ABCDEF G {fig. 540), într-un raport dat m : n, printr-o dreaptă
dusă din A.
 PATR A 393
PROBLl!MELE LA CARTEA A

şi tăiem
', ech ival ent cu poligom~l dat ,
Con stru im pat rula teru l AB ' DG părţ i resp ecti v ech ival ente
e din vîrf ul A în
ace st pat rula ter prin dre pte dus şi AFG . Pen tru ace asta , este sufi -
E, AE F
.cu triu ngh iuri le AB C, AC D, AD lelă la AC , pînă intersectează în pun ctu l
para
.cie nt să duc em dre apt a · BB ', , paralelă la AF , pîn
ă interse.ctează în pun c-
B' dre apt a CD , apo i dre apt a GG1 la AE , pînă
dre pte le FF ' şi G1G', par alel e
tul G1 dre apta EF şi, în sfîrşit,
intersectează dre apt a DE
în pun c-
tele F' şi G'. În adev ăr, în ace ste
a (co mpa ră cu
.condiţii, vom ave
nr. 265) aria AB C= aria AB 'C;
aria AE F=a ria AE F': aria AF G=
= aria AFG1 = aria AEG1
-

AE F = aria AE G' - 6
- aria
'G' şi
- aria AE F' = aria AF , \
'.
:ari a AB CD EFG =a ria AB 'DG I
Împărţim acu m aria pat ru- ()_ ,/5',
late rulu i AB ' DG ' într -un rap ort : _..........._~
.~ea ptă dus ă .• _.- ...__
dat m : n, prin tr-o 8
C' K
<lin vîrf ul A. Io ace st sco p, este Fig. 540
) să
iluf icie nt (v. soluţia ex . 322
împărţim în rap ortu l
dat m :n
M' dre apt a M'M1 ,
dia gon ala B'G ' şi să duc em prin pun ctu l de div iziu ne
teaz ă în pun ctu l M 1 latu ra
lelă la ceal altă dia gonală AD , pînă intersec
para
" pat rula teru lui. află într e pun c-
Să pre sup une m, pen tru
a fixa idei le, că pun ctu l M 1 se la AE , pînă
M, para lelă
şi F'. Duc înd prin pun ctu l M 1 dre apt a M 1
tele E AE M1 = aria AE M
intersectează în pun ctu l
M dre apt a EF , vom ave a aria
F - aria AE M .=
ţi dec i aria AM1F' =a ria
AE F' - aria AE M1 =a ria AE găsim că aria
egalităţile ded use mai
sus ,
= aria AM F. De aici şi din aria AM G' = m : n . Aşad,ar ,
AB ' DM :
AB CD EM : aria AM FG = aria nul ui dat 1în rap ortu l dat .
1

-Oreapta AM împ arte aria pol igo tr-o drea ptă

Ştiind să împărţim aria unu
i pol igo n într -un rap ort dat , prin
şi într -un num ăr dat de por /iun i
i fără difi cul tate
~lusă din A, o vom împărţ porţ iuni ech iva-
ezentată împărţirea în pat ru
.echivalente . În fig. 540, este repr K'L ' -;- L'M ' = M'G ' ).
CK , AK DL , AL EM ş i AM FG (aic i B'K ' =
len te AB

A PAT RA (p. 19'•)

PRO BLE ME LE LA CAR TEA
cesi une a
triu ngh i AB C pozitivă, dacă suc în sens
324 . Vom con side ra aria unu i ngh iulu i_ con side rat
par cur ger ii triu
A, B, C a vîrf uril or core spu nde . în caz ul con trar . ln
ace ste condiţii,
sorn ic şi nega tivă
opu s ace lor de cea enu meră vîrf uril e
~emnul arie i unu i triu ngh
i dep ind e de ord inea în care se sînt dat e extr e-
în care
{după cum sem nul unu
i seg men t dep ind e de ordi11ea
i triu ngh i îşi .schimbă
mităţile sale ; com par ă cu nr . 185), şi anu me : aria unu uri şi-şi păstrează
mutăm într e ele două
vîrf
i!emnul în cel opu s, dacă per virf uril or. Aşadar, ave m aria AB
C=
..,pe rmu tare circ ular ă" a
i!em nul la o aria BA C.
aria AC B = - aria CB A = -
=a ria BC A =a ria CA B = -
 lLOR ŞI ALB PROBLEMELOR
SOLUŢIILE BXBRCIŢl
394

sem n, dacă au acelaşi sens de

Ari ile a două triu ngh iuri vor fi de acelaşi
rot{lţie şi de sem ne dife
rite tn caz ul con trar . nul
diţie priv itoa re la sem
o dat ă introdusă această con
Menţionăm că, arb itra re A, B şi
pen tru trei pun cte col inia re
arie i unu i triu ngh i, vom ave a,
d~n pla n, ega lita tea
C şi pen tru un ·pu nct arb itra r O (1}
OC A = O,
aria OA B +a ria OB C + aria
l B este situ at
186 . În adevăr, dacă pun ctu
ana log ii egalităţii (1) de la nr.
într e A şi C, are loc ega lita tea (21
OA C,
aria OA B +a ria OB C = aria
B, OB C şi OA C
lita tea (1), deo are ce, în ace st caz , arii le OA
ech iva len tă cu ega ile (1) şi (2) îşi
= AC . Fie car e din tre egalităţ
au acelaşi sem n şi AB + BC ă permutăm într e ele două din tre cele trei
păstrează însă val abi lita
tea , dac poziţie a pun cte -
, ea este valabilă pen tru oric e
lite re A_, B şi C; pri n urm are
ana log ii de la nr. 186 ).
lor (compară cu demonstraţia area formă:
ul 296 iau acu m următo
Propoziţiile de la exerciţi din pla nul unu i paralelogram
i punct O
1° Oricare ar fi poziţia unu egalitatea
ca semn,
• AB CD , are loc, ca mărime fi (3}
OB C +a ria OD A.
aria OA B +a ria OCD =a ria
sau situ at
par ale log ram ulu i (fig. 518),
P\1 nctu l O poa te fi inte rior pre lun giri le alto r două
ită de o latu rii şi de
într -o par te a pla nul ui mărgin le a dou ă latu ri
din pla n mărginită de pre lun giri
(fig. 541 ), sau într -o par te con sec utiv e (fig . 542) p
-· sau , în sfîrşit, pe una
din tre latu rile par ale lo-
_-=::;._---1-:;..:....-,, ~-:;--
~amu l'-! i sau pe pre lun -
gire a ei.
Pen tru dem ons tra-
... duc e prin punc-
;;; ţie, vom
tul O dre pte par alel e cu
Fig. 5ft 2 latu rile par ale log ram ulu i
Fig . 541 şi vom not a cu a , b,
c
AB , BC ~
ţie ale ace stor dre pte resp
ecti v cu dre pte le
şi d pun ctel e de intersec sem n, aria OA B =
(2), ave m, ca mărime şi ca
CD şi DA . Conform egalităţii C = aria OB b +a ria ObC etc
., de und e
· OA a. + aria Oa B; aria OB
= aria +
OA a + aria OaB + aria OCc
aria OA B + aria OCD = aria (4)
+a ria OcD ,
+
OBb + aria ObC + aria ODd
aria OB C +a ria OD A= aria (4')
+a ria Od A.
DdA . şi
un par alel ogr am, triu ngh iuri le
Înt ruc ît pat rula teru l OdAa este ave a, ca măr ime­
s de rotaţie . Pri n urm are , vom
.OAa sîn t ega le şi au acelaşi sen ari a OB b; aria Ob C=
şi ca se~n, aria OdA =a
ria OA a. Ana log , aria Oa B= term eni i din me mb rul
d. Aşadar, fiec are din tre
= aria OCc; aria OcD =a ria OD
 PROBLEMELE LA CART EA A PATR
A
395.

al doil ea al egalităţii (4) este egal cu

al doil ea al egalităţii (4').· Prin urm are, unu l dint re term enii din mem brul
mem brii întîi ai aces tor egalităţi sînţ
egal i şi obţinem relaţia (3).
2°- Oricare ar fi poziţia unui punc t O în
are loc, ca mărime şi ca semn, egalitate plan ul unui paralelogram ABC D,
a
aria OAC = aria OAB +ar ia OAD .
(5)
Pen tru demonstraţie, vom duce prin
cu OA şi vom nota cu B' şi cu D' punc punc tele B şi D drep te para lele
tele de intersecţie ale aces tor drep te
cu AC (fig. 519 şi 520). Deo arec e, dacă
vîrfu rile triun ghiu lui se mişcă pe o
dreaptă paralelă cu baza , se
păstrează atît valo area abso
arie i triun ghiu lui, avem aria OAB =ar lută c'ît şi sem nul
ia OAB '; aria OAD = aria OAD '.
Dat fiind că segm ente le AD' şi B'C
sînt nµ num ai egal e dar şi de acelaşi
sens , triun ghiu rile OAD ' şi OB' C au
acelaşi sens de rotaţie, deci
=ar ia OB' C. Folo sind relaţia (2) şi ultim OAD ' ·-
ele trei egalităţi, obţinem aria OAC =
= OAB ' +ar ia OB' C = aria OAB ' +ar
ia O~D' = aria OAB +ar ia OAD .
Ega litat ea (5) este demonstrată.
Dacă pun ctul O este situ at pe
drea pta AC, construcţia dată mai sus
jmposibilă. În aces te condiţii, însă, este
+ aria OAD = O, deci egal itate a (5)
avem , evid ent, aria OAC = aria OAB
subsistă.
+
Ob serv a ţ ie. In soluţiile prob
menţiona cont rariu l,· ariile
leme lor următoare vom cons idera , dacă
figur ilor în
sensu l obişnuit, adică le vom lua num nu vom
absolută, făcînu abstracţie ai în valoa re
de semn
.
325. Fie ABC D şi A' B'C ' D' (fig.
0 cent rul lor de asemănare (demonstraţi543) două patr ulat ere omo tetic e, iar-
a nu depi nde de numărul de
latu ri),
KLM N un patr ulat er însc ris în patr u-
late rul ABC D şi circu msc ris lui
A' B'C ' D'. Să notăm cu k coef icien tul
de asemănare al celo r două poligoane~

~
8 o
Fig. 5t,t•
(.'

k =O A: OA '= OB : OB' = OC: OC'

K', L', M' şi N' punc tele de intersecţi = OD :OD ' = AB: A'B ' = ... ş i cu
e ale drep telo r OK, OL, 01\1
latu rile poli gonu lui A'B 'C'D '. Ave m şi ON cu
aria OA' K: aria OA' K' =O K: OK' =
=le ; aria OB 'K: OB' K' =· le; etc. Adu
A' B'C ' D' = k. nînd , obţinem aria KLM N: aria
Tot astfe l aria OAK : aria OA'
: aria OKB ' = k; .. „ de unde rezultă K = OA :OA ' = k; aria OK B :
aria ABC D: aria KLM N = k.
Aşadar, aria ABC D: aria
KLM N =ar
326. Fie D, E şi F mijl oace le latu rilor ia KLM N: aria A'B 'C'D '.
G pun ctul de concurenţă al med iane lor. triun ghiu lui ABC (fig . 544) şi
Luăm, pe prel ungi rea segm
entu lui FE,
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
396

un segmen t egal cu el, EK, şi obţinem AK = CF; DK =

BE. Notăm cu
nd la aria triun-
L punctu l de intersecţie al drepte lor AC şi DK. Adăugî
m ADK = aria ADL +
.ghiulu i ADL respec tiv arii egale, obţine aria
A DL+ aria DLC +aria AEF =aria ADC+
+aria ELK+ aria AEK =aria
+aria AEF = ..!. aria ABC+ ..!_ aria ABC= ~aria ABC.
2 4 '•
A 327. Fie P punctu l de intersecţie al transve rsa-
lelor Bb şi Cc, care împart (interio r) laturil e tri-
unghiu lui ABC în rapoar tele bC : bA = q şi cA : cB=r
(fig. 545). Vom consid era, în cele ce urmează, ra-
poartel e unor segmentl} orienta te, astfel încît q<O şi
r<O. Trebui e să determinăm raportu l dintre ariile
triungh iurilor P BC, PcB, PCb şi aria patrula terului
AcPb.
Fig. 545 mai întîi , raport ul în care punctu l P
Să aflăm,
împart e segmen tul Cc. În acest scop, vom aplica teo-
PC • ~ X
.rema de la nr. 192 triungh iul ACc şi secante i BPb . Vom avea Pc BA
• X bA = 1, de unde
bC
-PC
= bC
-·-BA ( cA '
= -bC · 1 + Bc =q(1 - r). (1)
Pc bA Bc bA
înălţimea
)fai depart e, deoarece triungh iurile cBC, AcC ş i ABC au
cBC: aria AcC: aria ABC = Bc : cA: BA = Bc: cA :
-comună, rezultă că aria
: (Bc + cA ) = 1: M: (1+ cA) = 1 : (- r) : (1 - r). De aici
Bc
Bc
1
aria BCc = - - • aria ABC
1 - r

aria AcC =-=--!:... • aria ABC. (3)

1- „
ă, rezultă
Deoare ce triungh iurile CPB , P cB şi.CcB au înălţimea comun
aria CPB : aria PcB : aria CcB = PC: cP: cC = PC: cP : (cP + PC)=
-că
= PC : 1 : (1 + PC ) = - q (1- r): 1 : (1 - q + qr), în virtute a egalită ţii (1).
cP cP
De aici , conform relaţiei (2), avem
aria P BC = - q(i - r) • aria BCr = - __q_ _ • aria ABC, (4)
1 - q + qr 1 - q + qr
1 . ABC .
. P cB =
aria
1 . BCc =
• aria • aria (5)
1- q + qr . (1 - r) (1 q + qr)
iului
Eviden t, aria triungh iului PCb poale fi ob1 inută din aria triungh
din urmă bC : bA = q şi cB : cA = 1: r,
PcB, permu tînd în expres ia acestei a , obţ inem
expres ia (5) pe q cu 1 : r şi pe r prin 1:q. Aşadar
-adică înlocui nd în
2
1
• aria ABC = - qr •ariaA BC. (6)
ariaPC b =
(1 - 1/q) 11 - ..!_ + ..!.) (1 - q) (1 - q + qr)
r qr

/
 ,
PROBLEMELE LA CARTEA A PATRA ' 397

În sfîrşit, aria palrulateru lui AcPb se poate obţine ca diferenţă a ariilor

triunghiuril or AcC şi PCb. Din egalităţile (3) şi (6) vom avea

aria AcPb = [- _ r_
1- r
+ (1 - qZr
q) (1 - q + qr)
] • .aria ABC =

- - r (1 - 2q +
qr) . ABC .
·aria (7)
(1 - q) (1 - r) (1 - q + qr)
Egalităţile (4), (5) , (6) şi (7) dau soluţia problemei.
328. Să presupunem că dreptele Aa, Bb şi Cc,
care împart interior laturile triunghiulu i ABC în ra-
poartele aB : aC = p, bC : bA = q şi cA : cB=r (p<O,
q <0,r<O), se taie două cite două în punctele P, Q şi R
(fig. 546). Se cere să determinăm aria triunghiulu i PQR.
La soluţia problemei 327, am găs it că aria PcB =
1
= • aria ABC. Conform nr. 256, avem ;; ('
(1 - r ) (1- q+qr)
. P cB = Fig. 546
. PQR
aria = -PQ • -P U • aria
Pc PB
. (1)
- - -1- - - · -PQ • -PR • anaABC
(1- r ) (1 - q+qr) Pc PB

ş1 ne ma1 ramine să găsim PQ : Pc şi PR : PB.

Pentru calculul raportului PQ : Pc, vom aplica teorema de la nr. 192
triunghiulu i BCc şi secantei AQa. Obţinem

QC • ~ . aB = i, de unde QC = aC • AB = aC • Ac cB + = aC • (l _ cB)
cA
=
Qc AB aC Qc aB Ac aB Ac aB

= ~ (l _ ~jr = r rp- 1 si) QCCc = CQ Qc+ QC = QC: Qc

1 - QC : Qc
= r- 1
1- r + rp
. ( 2)
p

Mai depart~, conform relaţiei (1) şi din soluţia problemei 327, avem

- = C P + Pc
Cc = i _ PC = i _ q + qr (3)
Pc Pc Pc

şi
PC PC Cc q (1 - r)
(4)
Cc= Pc : Pc= 1-q +qr
. l'1tăţ1·1 e (2) ş 1· (!.) ~ · PQ QC= q (1 - r) - - -
PC -- 1 - -
r --
D mega 1 , gas1m - = -
Cc Cc Cc 1 - q + qr 1 - r + rp
(1 - r ) (pqr +
1)
În sfîrşit, folosind egalitatea (3), obţinem din ulti-
(1 - q +qr)(1 - r+rp)
ma egalitate
PQ = PQ • Cc = (1 - r) (pqr 1) + (5)
Pc Cc Pc · 1 - r +
rp
:398 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Pentru calculul raportului PR : PB, ap l icăm aceeaşi teoremă de la nr .

.
192 trrnngh"rn l u1. BCb s1. secantei. ARa~ Ob ţmem
. -RB · • -Ab • -AC = 1 , de unde
' Rb AC aB.
RB aB aC aB Ab + bC aB
- = - • - = - • - - = - • (1 - bC : bA) = p (1 - q)
Rb aC Ab aC Ab aC
:Şl

RB RB RB: Rb p (1 - q)
-=---- (6)
BI> BR+Rb 1 - RB :Rb 1 - p + pq
Mai departe, aplicăm aceeaşi toremă triunghiului ABb şi secantei
.
Cpc. Obţmem PB
-
Cu cA PB cn CA
• - • - = 1, de unde-= - • - = -
cB Cb + bA
Pb CA cB Pb cA Cb cA Cb •

= -cB (1 -bA:bC) = - 1 J=
1 (1-- q --1
c c q qr

Şl

PB PB PB: Pb q - 1
- = - - --'---- (7)
Bb BP + F"b 1 - PB: PI> 1 - q + qr
Dm ~ ·1 e (6) ş1"(7) , gas1m
. ega l"1taţ1 ~ · -PR = -PB - -RB q - 1- p (1-q)
= --=-
Bb Bb B/J 1 - q + qr 1-p + pq

(q - 1) (pqr + 1) Sl
. Pn
- = -
PH PB
:-=
pqr + 1
(8)
(1 - /> + pq ) (1 - q + qr) ' P 13 !Jb Bb 1 - p + pq

Introducînd acum în egalitatea (1) valorile PQ : Pc şi P R : P B date de

egalităţile (5) şi (8), obţinem, în cele din urmă ,
2
aria PQR = (pqr + 1> • aria ABC. (9)
(1 - p + pq ) (1 - q + qr) (1 - r + rp)
Condiţia de concurenţă a dreptelor Aa,
Bb şi Cc este aria PQR = O. Din egalitatea •
(9), rezultă că pqr -= - 1. Aşadar, _ obţinem
teoremele de la nr. 197 şi 198.
329. Fie ABDC (fig. 547) un parale-
logram avînd aria dată şi unul dintre un-
ghiuri coincizînd cu unghiul BAC dat, iar
A una dintre laturi RD trecînd prin punctul
Fig. 51,7 dat P. Secanta MN (sau M'N' ) căutată tre;
buie să taie lalura CD (sau prelungirea ei)
într-un punct Q (sau Q'), astfel încît aria PQD = aria BPM +aria CNQ
(sau aria BM'P =aria PDC1V' =aria PDQ' - aria N'CQ', adică aria
PQ'D =aria BM'P +aria CN'Q' ). De aici rezultă că

aria BPM +aria CNQ = 1 (sau :uia BPM' + aria CN'Q' = i) .

aria PQD aria PQD aria PQ' D aria PQ' D
 PROBLEMELE LA CARTEA A PATRA 399

Însă aria BPM: aria PQD= (BP:P D) şi aria CNQ: aria

2 PQD= (CQ:QD )2 ,

.astfel că (8P: PD) 2 + (CQ: QD) =1 şi CQ: QD =

2 y PD~~ BP• (şiCQ' :Q' D =
2
= y PD PD 1
- BP J
.
Q şi Q', este sufici ent să împărţim interio r
Pentru constr uirea punct elor
YPD 1 - BP2
.
:şi exteri or segme ntul CD în raport ul PD
PD= BP;
Proble ma are două soluţii dacă PD> BP; o soluţie pentru
'nici una pentru PD< BP. rezultă că
330. Prim a so lu ţie. Din soluţia ex. 329 (fig. 547), i minim e
triung hiului AMN coresp unde valori
-valoa rea minimă posibilă a ariei
posibi le a parale logram ului ABDC , adică
-valor ii celei mai mici a segme ntului BD
pentru care proble ma constr uirii triung hiului
„
AMN mai are soluţie. Mai depar te, din so-
aceleia şi proble me, rezult ă că aceast ă
luţia
valoar e minimă a segme ntului BD este dată
.de condiţia PD= 8P şi că, în acest . caz,
CQ = CQ' =O. Din egalit atea PD= BP,
rezultă că AC= BD= BP +PD :_ 2BP
De aici rezultă următoarea constr uc- A
·ţie: ducem prin P dreap ta P B, paralelă
la latura AC a ung_hiului dat, şi luăm seg-
inentu l AC= 2BP. Dreap ta PC determină
Fig. 5'·8
triung hiul căutat. ·
care trece prm
A do u a so Iuţi e. Fie M .V o secantă arbitrară
care trec prin acelaşi punct şi sînt
pttnct ul P (fig. 548), P B şi P K drepte
lă la .M.V.
ului dat. Ducem prin B dreap ta BN', parale
varale le cu laturil e unghi B în punct ul
Dacă dreap ta BN' taie latura AK a parale logram
ului AKP
aşi logram în punct ul M', atunci
N' şi prelun girea laturii P K a acelui parale
.aria AM~V =aria AKPB +aria KNP + aria BPM = aria AKPB
ate.
+
ana-
N'. O egalit
+ aria AN' B +aria " BM' P = 2 aria AKP B +aria KM'
ta BN' taie latura PK a parale logra-
logă va avea loc şi în cazul în care dreap
mului AKPB şi prelun girea laturi i AK. De aici rezultă că aria triung hiului
v~ fi paralelă cu BK,
AMN va avea valoar ea minimă , dacă dreap ta MN
.deoarece , în aceste condiţii, aria KM' N' = O şi aria AMN = 2 aria AKP B.
poligo n înscris , avînd n laturi şi diferit de cel regula t.
331. Fie un
dintre care cel mai mic este
Vîrfur ile acestu i poligo n taie cercul în n arce, e acestu i
po_ligo nului care uneşte extrem ităţil
mai mic decît 1/n din cerc. Latura cu n laturi,
c a poligo nului convex regula t
.arc e.~te mai mică decît latura 11

.înscris în acelaşi cerc.

Să considerăm acum cel mai mare dintre
arcele în care vîrfur ile poli-
~onului cu n laturi împar t cercul : acest arc este mai mare decît a n-a parte
ar fi mai mare decît (n-1) : n din cerc, atunci
.din cerc. Dacă '9.cest arc
iarăş i mai mică dec}t
latura poligo nului care îi uneşte extremităţile va· fi
n = 4). ln
cu n laturi (fig. 549, pentru
iatura poligo nului regula t înscris
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PR'OBLEMELOR
400

aceste condiţii însă, poligonu l înscris ABCD este situat în întregim e în interi-
orul segment ului tăiat din cerc de latura MN a poligonu lui regulat cu „
laturi şi aria sa va fi, evident, mai mică decît aria poligonu lui regulat cu „
laturi, după cum rezultă şi din construcţia dată în fig. 549, pentru patrula-
terul ABCD.
De aceea, putem presupun e că cel mai mare dintre arcele în care vîrfu-
rile poligonu lui înscris împart cercul este mai mic decît (n-1) : n din întreg

['

A
Fig. 549 Fig. 550

cercul, deci latura poligonu lui cu n laturi care u uneşte extremităţile este
mai mare decît latura poligonului regulat cu acelaşi număr de laturi.
Unind vîrfurile poligonu lui înscris dat cu centrul O al cercului, îl vom
împărţi în triunghi uri OAB, OBC„ .. Deplasîn d aceste triunghi
uri, putem
laturile poligonu lui înscris dat într-o ordine arbitrară , poli-
dispune, evident,
gonul rămînînd mereu înscris în cercul dat şi păstrîndu-şi aria. Pe această
bază, putem înlocui poligonu l înscris dat, fără a-i schimba
lungimil e laturi-
lor şi aria, cu un alt poligon (fig. 550), în care ·latura mai mică decît latura
poligonului regulat cu n laturi şi latura mai mare decît aceasta Por fi Pecine.
Fie acum latura AB mai mare decît cn, iar latura BC mai mică decît c...
(fig. 551) şi dreapta BB0 paralelă la AC. Dacă vom construi coarda AB' =
= cn, punctul B' va fi situat în-
tre B 0 şi B, astfel că înălţimea

~
B'll' a triunghi ului AB'C va
fi mai mare decît înălţimea
Bll a triunghi ului ABC, deci
A H' H C' aria AB'C >aria ABC. Aşadar ,
Fig. 551 înlocuin d vîrful B prin vîrful B',
fără a schimba poziţia celor-
şi, totodată, mărim aria poligonu lui
lalte vîrfuri, facem latura AB' egală cu c11
considerat.
Repetînd de un număr finit de ori ultimele două operaţii (permuta rea
ordinii laturilor ; înlocuire a unei laturi neegale cu cn printr-o latură egală
cu cn), înlocuim poligonu l dat prin poligonu l regulat cu n laturi, înscris în
acelaşi cerc şi avînd aria mai mare decît poligonu l dat. Prin
urmare , dintre
· toate poligoan ele cu n laturi înscrise într-un cerc dat, poligonu l regulat cu n
laturi are aria maximă.
 PROBLEMELE LA CARTEA A PATRA 401

332. Fie ABC triunghiul căutat, căruia îi cunoaştem latura BC = a,

înălţimea AH = h şi raza R a cercului înscris. Construim semiperime trul
p al triungh'iulu i căutat, ca al lpatrulea proporţional, folosind egalitatea pR =
= _!_ ah (v. ex. 299). Mai departe, construim segmentul p-a, egal (cf.ex. 90 bis)
2
cu distanţa AE = AF de la vîrful A la punctul de contact al cercului în-
scris cu latura AC sau AB (fig. 101). Dacă vom
construi un triunghi dreptunghic cu catetele R şi
p-a, atunci unghiul opus primei dintre aceste ca-
tete va fi egal cu Â/2, deci vom obţine unghiul A
al triunghiulu i căutat. Problema se reduce acum la
exerciţiul 77 (cazul I).
333. Fie ABDC trapezul căutat (fig. 552). Un-
ghiul D fiind dat, lungimea diagonalei BC este de-
terminată, deci cunoaştem şi diagonala AD, deoa-
rece trapezul înscris în cerc este în mod necesar
isoscel şi are deci diagonalele egale. Coborînd din
punctele B şi C perpendicul arele BP şi CQ pe dia-
gonala AD, avem aria ABDC=~AD · (BP+CQ). Fig. 552
' 2
Cunoaşterea ariei ne permite, aşadar, să construim suma BP
rînd din punctul B perpenfticul ara BK pe dreapta CQ, vom avea, evi-
+
CQ. Cobo-
dent, CK = CQ +
BP. Triunghiul dreptunghic BCK, în care cunoaştem
ipotenuza BC şi cateta CK, poate fi construit.
Aşadar, ajungem la următoarea construcţie . Construim coarda BC,
astfel ca unghiul BDC care se sprijină pe ea să aibă o mărime dată. Con-
struim apoi triunghiul dreptunghic BCK, cunoscînd ipotenuza BC şi cateta
CK. În sfîrşit, ducem în cerc coarda AD (sau A' D' ), paralelă la BK şi egală
cu BC. (Pentru aceasta, construim
un cerc auxiliar, concentric cu cel
dat şi tangent la dreapta BC).
Dacă problema este posibilă,
ea are, în general, .două soluţii (tra-
pezele ABDC şi ·A'BD'C din
fig. 552).
334. Suprapunem baza parale-
logramului BCF D dat cu baza BC
a triunghiulu i BCA dat, astfel ca
unghiurile lor egale din B (fig. 56)
Fig. 553 să coincidă. Deoarece aria BCA =
= aria BCFD , avem aria DEA =
= aria CFE şi, deoarece unghiurile celor două triunghiuri sînt egale, tri-
unghiurile sînt egale.
Aşadar, este suficient să ducem în triunghi linia mediană DE, iar tn
paralelogra m să unim vîrful C cu mijlocul E al laturii FD.
335. Suprapunem baza unuia dintre triunghiuril e date cu baza AB a
celuilalt, aşezînd ambele triunghiuri astfel î.n cît vîrfurile lor M şi M' să

26 - Lecţii de geometrie elementari, voi. I

 402 SOLUŢIILE EX ERC IŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELO R

fie situat e de aceeaşi parte a drepl ei AB (fig . 553).

Efectuăm , în fiecar e din-
-tre triung hiuril e ABM şi ABM ' , construcţia indica
tă în soluţia probi . 334.
-Obţinem două parale logra me ABCD şi
ABC ' D' , avînd baza şi înălţimea
-comu ne . Ele sînt forma te,din tr-o parte comună ABC
D' şi respectiv din triun-
ghiur ile ADD ' şi BCC ' , egale înlre ele. Vedem din
figură în ce anum e cinci
părţi trebu ie să tăiem triung hiul ABM
, pentr u ca să pulem , dispu nîndu -le
altfel , să obţinem din acelea ş i părţi ş i triung hiul
ABM '. Acest e părţi sînt
C JJ' K'/' C' notat e în figură cu cifrel e 1, 2, 3 , 4,
..........,___ 3'' 4'' 5'. 5 şi 1, 2",
.
În fig. 553, laturi le CD şi C' D' ale para-
lelogr amelo r au avut o parte CD ' comună. Se
poale întîm pla însă ca ace~te laturi să nu aibă
punct e comu ne (fig. 554). In acest caz , ducem ,
prin punct ul de inters ecţie E al laturi lor BC
şi AD' ale parale logra melor , dreap ta
FF', para-
lelă cu AB, apoi const ruim drept ele FG
şi F'G' ,
respe ctiv parale le la AE şi la BE , dreap ta
A HGG 'H' , paralelă la AB etc. Proce sul va fi
Fig. 554 înche iat, cînd dreptele HI şi II' I' , respe ctiv
parale le cu AE şi BE, vor inters ecta laturi le
CD şi C' D ' ale parale logra melor date. În acest caz
, cele două parale logra me
vor fi tăiate respe ctiv în părţi egale .
O b s e r v a ţ i e. Con s tru c ţiile pe care Ie-am
bl em e po t fi consid erate dintr-u n pun ct d e vedere fol os it la rezolv area a cest e i pro-
.bine es enţa lor ş i se va d ovedi util ş i la rezolv area mai genera l, care va c lariîic a mai
proble me lor următoare .
Vom spune că două po ligoan e s înt la fe: compu
d escomp us în părţi care , r eunite într-un a lt mod se , da că unul dintre ele poat e fi
bleme i 33", am ară tat c ă triung hiul ş i para lelogra , îl dau pe ce lăl a lt . La so luţia pro-
mul despre care s-a vorbit acolo s înt
Ia Cel compu se. ln proble ma d e faţă, am demon s trat
că sint la Iei compu se d o uă triung hiuri
(precu m ş i două parale logra me) care au baze le ş i
înă lţimile r espect iv egale . In proble mele
336 ş i 337 v om întîlni cazuri m a i genera le d e
poligo ane
U na dintre p roblem ele funda m entale a le pq ligoan la fel compu se.
ma tă în următoare a teor e m ă . Două poligoa ne la elor la fel compu se este expri-
la fel compu.se Intre ele . Cu alte cuvint e , dacă po ligonu fel compu se cu un al trei lea poligo n sin t
d enumi „ părţi d e speţa întîi") a stCel ca a ces tea , reunit l P poate fi tă iat în părţi (le vom
ş i dacă , to t o da tă, a ce laş i poligo n poa
e într-un alt m od , să d ea poligonul Q
t e fi tăiat în p ărţi („ părţi d e s pe ţa a do ua") as tfel
ca , alătur ate într-un a lt mod , să d ea un po ligon
în p ă rţi ca re , alde! reunit! ' , vor d a poligo nul R
R. , atunci şi poligo nul Q poa te fi tă iat
.
P entru demon s traţi e , ducem în po ligonu l P a tît
d e s p e ţa întîi", cît ş i drepte le care îl taie „în părţi dreapt a car e îl t a ie în „ p ă rţi
din prima ş i din a doua catego rie ne va da o no uă e s pe ţa a doua". Mulţim e a drepte lor
d
„mino re" (în acest caz, t oate „ părţile de s p e ţa di v iz iune a po ligonu lui P în pă rţi
întîi" sau numai unele dintre ele v or fi ,
Ia rîndul lor , subîmpărţil e în părţi , iar a ce laş i
lu cru se va întîmp la ş i cu „ p ă rţil e do
s p eţa a doua") . Din a ceste p ă rţi „m inore"
putem alc ătui „părţil e de speţa întti", d eci ,
r eunind u - le într-un alt m od , şi poligo nul Q. Din
acelea ş i păr ţi „mino re" p utem form a
ş i „ părţil e d e . s pe ţa a doua" , d ec i, dispun
îndu-l e în al t mod , ş i po ligonu l R. Teor.cm a
est e, astfel , d em ons tra t ă.
ln so luţia dată mai sus stabili m că triung hiul
a poi para lelogra mt> le ABCD ş i ABC'D' ~ i în s ABJ\;f ş i pa ralelog ramul ABCD ,
fîrş it para lelogr amul ABC' D ' ş i triun-
g hiul ABM' sînt la fel compu se.
Da că tă i em parale logram ul ABCD
în t ra pezul AB/( D ş i în triunghiul B CK
(fi g . 553), putem compu ne din ele triung hiul ABM
si î n triung hiul AD' D , putem compu ne d in ele ; da că ii tăiem în trapez ul ABCD '
p aralelo gr amul ABC' D ' . Dacă ducem
Jn ABCD segme ntele Bi( ş i AD' , obţinem trei
părţi ABJ(D ', B CJ( ş i AD ' D, din caro
 PROBLEMELE LA CARTE A A PATRA
403
putem comp une atît triun ghiul ABM ,
soluţia pro pu s ă
cit şi paral elog ramu l ABC' D' et c . Ved
pentr u pro bi. 335 nu est e decît em că
t eorem a g e ne ra lă a po ligoan e lor la fe l comp o apli caţi e a metod ei cu care am d emon s trat
use.

336. La soluţia acest ei prob leme , ne vom

baza în esenţă pe cele spuse
mai sus, la soluţia prob leme i 335 , şi , în
observaţia la aceas tă soluţie .
parti cula r, pe indicaţiile date în
.
Treb uie 'să demonstrăm că din două triun
fi întot deau na desco mpus în părţi, care, altfe ghiu ri echiv alent e, unul poate
l reun ite, să ni-l dea pe celălalt .
Pe scurt , trebu ie să demonstrăm
că două triun ghiur i echivalente A'.
· A AH
oarecare sînt la fel comp use. ~ - - - • -- ·
Fără a restr înge gene ralita -
t ea , pute m presu pune că latur a
BC este cea mai mare dintr e
latur ile triun ghiu rilor ABC şi
A' B ' C' date. De aici rezultă că /3 {'li~'-----~
/.I
înălţimea AH a triun ghiu lui, care
Fi~ . 555
îi cores pund e, este cea mai mică
dintr e înălţimile celor două triun ghiu ri. Pe
această bază , pute m trage con-
cluzi a că AH est e mai mică decît latur ile
celui de-al doile a triun ghi.
Ţinînd seam a de aceas ta', pute m
cons trui un triun ghi A" BC (fig. 555),
avîn d aceea ş i bază şi a ceeaşi înălţime ca şi
triun ghiu l ABC şi astfe l ca A "C=
= A'C' . Triu nghi ul A " BC este la fel comp
us cu ABC , confo rm prob leme i 335.
Mai depa rte , triun ghiu rile A" BC şi A' B'C'
ş i sînt echiv alent e, deoa rece fieca
au baze le egale A "C = A ' C'
re dintr e ele e:;te echiv alent cu ABC . Prin
urma re, aceste două triun ghiu ri au aceeaşi în~lţ
ime şi deci sînt la fel comp use
(prob i. 335) .
Aşadar , triun ghiu rile ABC şi A .
' B'C' sînt ambe le la fel comp use cu
triun ghiu l A" BC. Conform proprietăţii fund
amen tale a polig oane lor la fel
comp use (soluţia prob l. 335, Obs. ) , ele sînt
la fel comp use între ele .
337. La soluţia acest ei prob leme , ne vom baza
335 şi 336 şi, în parti cular , pe indicaţiile pe soluţiile prob leme lor
date în observaţia la soluţia pro-
b leme i 335.
Treb uie să demonstrăm că două poligoane echiv
compuse. alent e oarecare sînt la fel
Fie dat un polig on oarec are , să zicem un
pent agon ABC DE (fig. 229).
Cons truin d un patru later ABCD' , echiv alen
t cu el, aşa cum se indică la nr. 265
vede m că triun ghiu rile CED şi CED ' sînt
echiv alen te şi, totodată, la fel
comp use (prob l. 335) . Prin urma re, polig
oane le ABC DE şi ABC D' sînt,
de asem enea , la fel comp use . Cont inuîn d
acest e construcţii şi raţionamente ,
pute m ajung e la un triun ghi la fel comp us
cu polig onul dat . În adevăr , fie-
care polig on nou obţinut (avîn d cu o latur
ă mai puţin dec.ît cel precedent)
v~ fi la fel comp us cu cel prece dent
; de aceea , şi toat e polig oane le nou obţinute
vor fi la fel comp use cu cel dat. Aşadar ,
orice poligon este la fel comp us cu
un anum it triun ghi .
Dacă sînt date acum douli. polig oane
echiv alent e P şi P', put em găs i
două triun ghiu ri .1 şi .1' la fel
comp use, respe ctiv cu polig oane le P şi P '
.
 SOLUŢIILE EXE
RCIŢIILOR ŞI ALB PROBLEMELOR

Ac est e două tri un gh iur

i A şi A' vo r fi de ase
fiecăruia dia tre ele est me ne a ec hiv ale nte , d~o
tri un gh iur ile A şi A' e egală cu ari a po lig oa ne lor P şi P' . În
arece ari a
vo r fi şi -la fel co mp coosecinţă ,
Aşadar, po lig on ul use (pr ob i. 33 6).
cu tri un gh iul A' , tri un P est e la fel co mp us cu tri un gh iul A, tri
gh un
me nta le a po lig oa ne lor iul A' cu po lig on ul P' . În ba za proprietă gh iul A
la fel co mp us e, po lig oa ţii fun da -
ne le P şi P' sîn t la fel
33 8. Fi e (A ) pu ter ea co mp use
ce rcu l BC D (fi g. 55 6), pu nc tul ui A în rap ort .
(B ), (C ) şi (D ) ~vîod cu:
caţie aoalogă; ma sem nif i-
i de pa
cir cu ms cri s tri un gh iul rte , fie Oa ce ntr ul ce rcu lui
ui BC D etc .
Notăm cu AA
0 şi DD0 pe rpe nd icu lar
rlt e ·di n pu nc tel e .24. ele co bo -
şi
ce lor de la nr . 13 6, Ob D pe dre ap ta BC . Conform
s. 3", diferenţa din tre
un ui pu nc t. oa rec are pu ter ile -
în rap or t cu două cer
egală cu du blu l cu ri este-
pro du su lui din tre dis
pu nc t la ax a lor radica tanţQ ac eluiaş r
lă şi distanţa din
Şă aplicăm aceast tre ce ntr e_
Fig . 556 ă propoziţie pu nc
lor BC D şi AB C. tul ui A şi ce rcu ri-
lot ru clt , în ca zu l co
dre ap ta BC 'st e ax a ns ide rat _
A tn rap or t cu cer cu l radicală, iar pu ter
AB C est e nulă, av em ea pu nc tul ui
(D) = 200 0d ·D D = (A) = 20aOd·AoA Io mo
0 - 20a0d D D. De d an alo g,
Pe de altă pa rte , av em
0
0 aic \ (A ) :.(.0 ) = -
ari a AB C : A0 A : D 0D .
obţinem ari a AB ari a DB C = A A : D D.
C : ari Aşadar „
= (D) • ari a AB C sau a DB C = - (A) : (D ), adică - (A) • ari
0 0
(A ) • ari a BC D = (D a BC D =
ao alo ge şi pe ntr u ce ) • ari a AC B. Obţine
lel alt e m relaţii:
To ate egalitlţile scr ise pu nc te .
sio t va lab ile ca mări
33 9. Să notăm , ca şi to me şi ca sem n.
A în l'&port cu cer cu l soluţia pro ble me i
BC D. Inv ers iun ea de 33 8, cu (A) pu ter ea pu
.ce rcu l BC D în el însuşi po l A şi de pu ter e (A nc tul ui
, ast fel că pu ter ea ) transform ă
est e egală cu pu ter ea pu nc tul ui .A în rap ort
inv cu ac est cer c
pu nc tel e B' , C' şi D' ers iun ii, iar pu nc tel e B, C şi D sîn t tra ns for
, sit ua te pe acelaşi cer ma te ÎD'.
Cbnform ce lor de la nr c.
. 21 8, lat uri le tri un gh
iul ui B' C' D' sîn t res pe
ct ir
B' C' = (A ) · CB
AB ·A C / (1)
etc ., de un de B 'C ' C' D '
= D 'B ' [A )
BC ·A D = = -- -- '-
CD ·A B -- --
egalităţi arată că
tri un gh iul B' C' D' est
DB ·A C AB ·A C· AD . Ac est e din urmă.
BC ·A D, CD ·A B, DB e ase
·A C şi co efi cie ntu l de aseme ne a cu tri un gh iul de lat ur i
Pr in urm are , mănare est e (A ):(
AB .A C AD)- 0

ari a B' C' D' ...:.... - - -(A )'

- - - •:I :,
AB1 ·A 1
C ·A D 1 (2)
un de l; est e ari a tri un
gh iul ui de lat ur i BC
_ Pe de altă pa rte AD , CD .A B şi DB ·A
0

, tri un gh iur ile BC D C.

acelaşi ce rc, iar din şi B' C' D' sîn t
nr . 25 1, Ob s ., rezult îns cri se în.
ă că ari a B' C' D'
: ari a BC D =
 PROBLEMELE LA CARTEA A PATRA
405

B'C' ·C' D ' · D'B'

- . Înlocuind aici B' C', C' D' şi D' B' cu expresiile lor din (1),
BC·CD·D B
3
<>btinem aria B'C' D' = (A ) X aria BCÎJ. Gqmparîn d ultima ex~
' AB ·AC2 ·AD 2
2

presie pentru aria B'C' D' cu expresia ei din (2), obţinem (A) • aria BCD=L.
340. Problema este nedeterminată. Una dintre soluţii se obţine astfel:
unind centrul cercului înscris cu vîrfurile triunghiu lui şi coborînd din acelaşi
punct perpendic ulare pe laturi, ·descompu nem
triunghiu l dat în şase triunghiu ri dreptungh ice.
Fiecare dintre acestea este descompus în două
triunghiu ri isoscele, prin mediana dusă din vîr-
fol unghiului drept.
Alte soluţii se obţin înlocuind centrul
<:ercului înscris cu un punct interior arbitrar,
a stfel ales încît picioarele perpendic ularelor
oeoborîte din acest punct pe laturi să fie
situate chiar pe laturi, şi nu pe prelungi-
rile lor.
În cazul unui triunghi ascuţitunghi,
~ste suficient să unim centrul cercului circumscr is cu vîrfurile.
Poligonul este descompus mai întîi în triunghiu ri.
341. Să presupune m că cele trei cercuri egale Ov 0 şi 0 de rază R
2 3
se intersectează două cite două sub unghiuri drepte în punctele A , B şi C
(fig. 557). Se cere să calculăm aria S a triunghiu lui curbiliniu ABC.
............ ............
Dată fiind simetria figurii, avem AB = BC = CB şi 0 AC = 0 AB =
1 2
= .!_ (90° -
2
60°) = 15°. Prin urmare,
1
BAo = AB0 = 60° + 15° =
1 75°,
............
deci A01 B = 30°. De aici rezultă că AB este latura c a dodecagon ului con-
12
vex regulat înscris în cercul dat. Pentru aria S obţinem următoarea
expresie:

s = 24 cr2 V3 + 3 (rtR! - _..!:._ C12a12)'

12 2
unde a 12 este apotema dodecagon ului convex regulat.

Potrivit formulei de la nr. 181, avem: c12 =V R( ++ R}

R

-V RIR - ~ R) ~ R(V6 -1'2) şi2a12 = R(R + ~ RJ

= V +V R(R- ~ R),
adică a 12 = 2 R (V6 +V2) . Substituin d aceste valori ale lui ei2 şi ~2 în
4
expresia de mai sus pentru S şi efectuînd calculele, obţinem S = R 2 ( ~ V3 +
+ ~4 - ~) = 0,1514„. • R 2 •
2 .
 •

406 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PRO BLEMELOR

342. Să notăm cu a, b, c, p, S şi R laturile, semiperimetrul , aria şi raza

cercului înscris în triunghiul dat ABC, cu h înălţimea sa coborîtă pe latura a,
şi cu S1 aria triunghiului. AKL cu vîrful în A (fig. 558).
Trebuie să găsim produsul dintre afiile celor opt triunghiuri, anume ~
a triunghiului dat ABC, a triunghiului A' B'C', simetric cu cel dat în raport
cu centrul cercului înscris şi ale celor şase triunghiuri analoge cu AKL şi
avînd vîrfurile respectiv în A, B , C, A' , B' şi C'.
A
Din asemăBarea triunghiurilor ABC şi AKL,
avem S1 : S = (h - 2R)2 : h2 • Din e galităţile S =
= pR =]:_ah (v. ex . 299), ob\inem 2R : h =a :p
2
şi deci S1
2
: S = p 2 • De aici, S 1 = S X
(p - a)2 :
2
X (p - a) = (p - a.) R , N olm
• d cu S ş1· S aru
2 3
··1e
p2 p
A' triunghiurilor analoge cu AKL, dar avînd respec·
Fig. 558 tiv vîrfurile în B şi în(', vom avea S2 = ( p- W R;
p
-- (p - c)' R . D c •a1c1 ~ ·
' · gas1m SS S S = R4 2
(p -a) (p - b)l (p - c)! Însă
S3 1 2 3 ·
p ~
(p- a) 2 (p- b)1 (p-c) 2 __ p 1 (p - a)1 (p-b)1 (p-c) 2 _ _ s• _ R' şi , în definitiv ,
p• p' p'
SS1 S 1 S 3 = R 8 •
Deoarece triunghiurile considerate sînt simetrice două cite două în
raport cu centrul cercului înscris în triunghiul ABC, rezultă că, ridicînd
la pătrat această din urmă egalitate, vom obţine rezultatul căutat .
 PROBLEME DIVERSE ŞI PROBLEME PROPUŞE LA CONCURSURI

343 . Arcul aB est e, pri n ipoteză, ega l cu

jumătatea arc ulu i AB
-1- -1--1- , adică
aB = -A B; tot astf el , Bb = -1-
2 -B C; cD =- CD ; Dd =- DA . De aic i ave
2 2 m
..--... ...-.. 1 ..-... ..-. 2
ab + cd= - (A B + BC +C....-...D+ DA
...-...
)= 180°. Un ghi ul for ma t de dre
2 pte le
ac şi bd este măsurat de sem isu ma
arc elo r ab şi cd şi est e dec i
344. La rez olv are a ace dre pt.
uno ra din tre cele următoare stei pro ble me şi a
, vom con sid era un-
ghi uri ori ent ate , pen tru a
val abi le, oric are ar fi aşezareaobţine demonstraţii
ele me nte lor figu rii
(compară cu not a de
subsol la tex tul pro bl. 346) .
Vom înţelege pri n val oar ea
algebrică a un-
ghi ulu i AO B, val oar ea abs olu
tii
ung hiu rile for ma te de sem idre a ace luia din tre
car e nu est e ma i ma re dec ît 7t pte le AO şi. OB
sau - după cum sem idr eap
luată cu sem nul
ta car e descrie
+
ace st ung hi se roteşte de la Fig . 559
OA spr e OB în sens
dir ect şau în sens inv ers . Val
oar
cu :ţ:_AOB. Val oar ea algebrică ea alg ebr icâ a ung hiu lui AO B o vom not a
dat e latu rile : :ţ:.AOB = - :ţ: a unu i ung hi dep ind e de ord ine a în care sîn t
.BOA (compară cu nr.
· La stu diu l .un ghi uri lor ori ent 115). ·
unghiurile ale căror valori alge ate , este raţional să conside
bric riim ca e!ale
plu întreg de 7t. În ace ste cond e sau sîn t egale, sau diferă pri ntr -un mu lti-
a unu i ung hi 'forJDat de douii iţii, put em · vor bi despre val oar ea algebrică
sîn t date cele douii dre pte , nudre pte ; ace st ung hi dep ind e de ord ine a în car e
tnsă de ale ger ea unu i
dre pte . Ast fel, dacă dre pte le anu mit sens pe ace ste
a (sau AA ') şi b (sau BB ') se
(fig. 559), atu nci taie în pun ctu l O
:ţ:_ (a, b) = :ţ:.AOB =
:ţ:.A'OB = :ţ:.AOB' =
:ţ:.A'OB' = - :ţ:_(b, a).
Cînd se con sid eri ung hiu rile (I)
la car e ne vom refe ri în cele ori ent ate , au loc urm iito are le propoziţii,
ce urmeazii..
A) Oricare ar fi razele OA , OB
fi OC, duse din pun ctu l O, a11e
m întotdeauna
:ţ:.AOB +
:ţ:.BOC +
:ţ:.COA O.= . (II)
În adevăr, dacă raz a .OB est e
~itu atii în inte rio rul
şi OC· (care nu este ma
i ma re dec ît 7t), ung hiu rile AO ung hiu lui ·d int re OA
B, BOC şi AO C au ace-
Iâşi sem n, iar val ori le lor .......... .,,-....,, .,,-....,,
abs olu te sati sfa c condiţia AO...._
de unde • rezultă (II) . Acelaşi
raţionament este apl
tl + BO C = AO C,
raz a OA se află to inte rio rul ica bil şi în caz ul în car e
ghi ulu i AO B. ung hiu lui JJOC sau raz a OC
in inte rio rul un-
 ALB PROBLEMELOR
SOLUTllLB BXBRCIŢllLOR $1

inte rior ul•

trei raz e nu este situată Io
Dacii tns i nic iun a din tre cele hiu ri AO B, BO C şi COA au
dodii, cele trei ung
ung hiu lui for ma t de cele lalt e cu 27t, de und e rezultă
acelaşi sem n, iar sum a
val oril or lor abs olu te este egală
iariişi (li) .
din pla n, avem
B) Pen tru oricare trei puncte
=O . (III )
*=B AC +~CBA +* =A CB
cur ger ii
uril or A, B, C 1 cor esp und e par
In -adeviir, dacii suc ces iun ea vîrf gat iv), cele trei ung hiu ri BA C, CB A,
itiv (ne
triu ngh iulu i AB C tn sens poz iv), iar sum a val oril or lor abs olu te este egală
AC B au sem nul poz itiv (ne gat ma i sus. Dacă
), pot riv it condiţiei intr odu se
cu 7t, de und e J'ezultii relaţia (III re, fiecare din tre term eni i prim ulu i me mb ru
însă pun cte le A, B şi C
sin t col inia
al egalitiiţii (III ) este mii . cerc (sau pe acee<JfÎ
C) Dac ă pun ctel e A, B, <; ,i D sîn t situ ate pe .acelafi
dreaptă), m>em (co mp ari
cu or. 82' bis)
t (IV)
*= AC B = ~ AD B,
), rezultă că punctele A, B,
C ,i D se află pe acelafi
,i reci proc, din rela ţia (IV
cerc (sau pe aceea,i dreaptă). C şi D stn t pe acelaşi cerc, iar
pun cte le
Io adevăr, dacii pun ctel e A, B, nci ung hiu rile AC B şi AD B au acelaşi
AB , atu
C şi D de aceeaşi par te a lui D sîn t pe acelaşi
e abs olu tii; dacii pun cte le A, B, C şi atu nci ung hiu -
sem n şi aceeaşi val oar AB ,
i de o par te şi de alta a lui
cer c, iar pun cte le C şi D se afl or lor abs olu te este egală
AC B şi AD B au sem ne dife rite , iar sum a val oril
rile
(IV) .
cu 7t, de und e obţinem relaţia
pe tang enta la
lati cerc , iar pun ctul T este
.Dacă pun ctel e A, B şi C 1ln t pe ace area :
(IV) se fnlocuieştl' cu urm llto
cero ln pun ctul B, ega lita tea (JV' )
~ AC B = ~ AB T.
care cup rind e arcu l
e ung hiur i este ung hiul fnsc ris
In adev llr, prim ul dint re a cest re coa rda AB ti tang enta fn extr emi tate a ei B.
hiul dint AB T
AB , iar al doil ea este ung ale lui AB, ung hiur ile ACB şi aşi
Dacă pun ctel e C şi T
sint situ ate de părţi dife rite ctel e C ti T se află de acee
are absolută ; dac ă fnsA pun
au acelaşi sem n ti acee ati vaio ti sum a valo rilo r lor abso -
B şi AB T sînt de sem n con trar
part e a lui AB , ung hiur ile ACele cazu ri are loc relaţia (IV ').
lute este l'gală cu n. In amb
mei 344.
Tre cem acu m la soluţia pro ble rsecţie al cer cur ilor AE F şi BFD (fig.
cu O pun ctu l de inte
1° Să not i.m ave a, con form
col inia r cu pun ctel e B şi C, vom
560). Deoarece pun ctu l D este ; ~ AF O = ~ BFO. Mai
~ CD O şi analog~ GE O= ~AEO
cu (I), ~ BD O =
F (pre cum şi B, O, F şi D)
se află pe acelaşi
dep arte , pun ctel e A, O, E şi ~B DO =~BFO.
(IV), ~AEO = ~AFO;
cer c, de und e, pot riv it relaţiei ave m
Din egaliti.ţile scrise mai sus ,
~CDO = ~BDO = ~BFO = ~AFO = ~AEO =~GEO . (1)

O, pun ctu l
slo t col inia re şi ~CDO =~GE
Deoarece pun ctel e C, D şi E nu ibnamentele noa stre , dată fiin d gen era li-
Raţ
O este situ at pe cer cul CD E. car e ţoate pun ctel e D, E şi F sau une le din tre
tate a lor, subsistă Şi în caz ul în ace stor a. (Fări.
triu ngh iulu i, ci pe pre lun giri le
ele nu se află chi ar pe latu rile
 PROBLEME DIVERSE

separ at mai multe cazur i

orien tarea unghi urilor , ar fi trebu it să considerăm
partic ulare. ) .:ţ:_PaO = .:ţ:_AaO.
2° Întru cît punct ele P, a şi A sînt colini are, avem
Din egalit atea (III), rezultă .:ţ:_Aa O = .:ţ:_AO a .:ţ:_aA+O, astfel că .:ţ:_PaO =
acelaşi cerc,
.:ţ:_aAO. Dat fiind că punct ele A, a, O şi
pe
= .:ţ:_AOa + şi,
F sînt
consec inţă, .:ţ:_PaO =
avem .:ţ:_AOa = .:ţ:_AFa; 1::aA O = .:ţ:_aFO
în
= .:ţ:_AFa + .:ţ:_aFO = AFO.
A

Fig. 561
Fig. 560

.:ţ:_PaO are aceeaşi valoa re algebrică

ca şi fiecar e dintre
Aşadar,
te fi relua te şi pentr u unghi urile
unghi urile (1). Aceleaşi raţionamen pot
P, O, a, h şic sînt
PbO şi PcO. Aşadar, .:ţ:_Pa O =
.:ţ:_Pb O .:ţ:_Pc =
O şi punct ele
situat e pe acelaşi cerc. folosi unghi uri orien-
345. Pentr u a da soluţiei toată gener alitat ea, vom
ular, relaţiile
tate, cum se arată în soluţia probl emei 344, şi, în partic
( J) - (IV), stabil ite acolo . ,
patru lateru l forma t
Fie ABC D un patru later înscri s (fig. 561), A 1 B 1C1 D 1
ruite. Avem .:ţ:_D1A 1 B 1 =
de celela lte punct e de intersecţie ale cercu rilor const depar te, în baza lui
= .:ţ:_D 1 A 1 A + .:ţ:_AA 1 B1 , confo rm relaţiei (II).
şi,
Mai
consec inţă, .:ţ:_D 1 A 1 B1 =
(IV), .:ţ:_D 1A 1A = :ţ:_D 1 DA; .:ţ:_AA 1 1 B = .:ţ:_A BB 1 în
+ :ţ:_D 1 DA. Înloc uind aici punct ele A şi A 1 prin
punct ele C şi Ct>
= :ţ:_ABB 1
obţinem :ţ:_D1 C 1 B1 = :ţ:_CBB1 + :ţ:_D 1 DC. Din ultim ele două egalităţi, avem
+
.:ţ:_ D1 A 1 B1 - -9::: D1 C1 B1 = .:ţ:_ ABB1 + :ţ:_B 1 BC + .:ţ:_ CDD 1 .:ţ:_ D 1 DA =
avem însă
=~ABC + :ţ:_CDA, confo rm relaţiei (11). În baza lui (IV),
.:ţ:_D 1 C1 B1 .
:ţ:_ABC + .:r:_CDA = .:ţ:_ABC - .:ţ:_ADC =O, deci .:ţ:_D 1 1 1
A B =
C şi D sînt situat e pe acelaş i cerc.
Prin urmar e, punct ele Av B 1 , 1 1
ază valabi litatea , dacă patrul a-
O b serv a ţ ie. Teorem a de mai sus îşi păstre cercul arbitr ar care trece prin
D este înlocu it cu triung hiul ABC (Cig. 562), iar
terul ABC
la cercul circum scris triung hiului ABC.
puncte le C şi D, printr -un cerc tangen t în C
Demonstraţia dată mai sus necesit ă, în acest caz, o mică modif icare: unghiu -
sînt înlocu ite respec tiv prin D 1CA, D 1 CT şi TCA, unde T
rile D 1 DA, D 1 DC şi CDA Aici mai trebui e să recurg em, în
ta în punctu l C.
este un punct arbitr ar de pe tangen soluţia proble mei 344.
tea (IV') de la
afară de egalita tea (IV), şi la egalita
folosi iarăşi unghi uri
346. Pentr u a da soluţiei toată gener alitat ea vom
344, şi, în partic ular, relaţiile
orien tate, cum se arată în soluţia probl emei
;;..;...(1V), dedus e acolo .
-~-4'--
410 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Valoarea algebrică a unghiului format de cercurile S1 şi S 2 în punctul A

este valoarea algebrică a unghiului format de tangentele în punctul lor de
intersecţie A. Unghiul celor două cercuri depinde , în aceste condiţii, atît de
.ordinea în care sînt date aceste cercuri, cît ş i de alegerea unuia dintre pune

Fig. 562 Fig. 563

tele lor de intersecţie A sau A' (fig. 563), dar nu depinde , în ipotezele enunţate
la începutul soluţiei probl. 344., de alegerea unui sens pe tangente, conform
relaţiei (I). Dacă vom nota cu t 1 şi t 2 tangentele la cele două cercuri în
punctul A şi cu 1::S1 AS2 valoarea algebrică a unghiului format de cercuri
în punctul A, atunci -1:: (t1 , t 2 ) =
= 1:: S 1A S 2 = - -1:: S 2 A S1 = --:-
- 1:=S1 A' S2 = 1:: S2A' S1 . Dacă M1 ş i
M 2 sînt două puncte arbitrare situate
respectiv pe cercurile S1 şi S2 , avem

(1)
în adevăr, notînd cu T1 şi T2 două
puncte arbitrare de pe tangentele t 1
şi t 2 , vom avea, în baza relaţiilor (II)
şi (IV'), 1:: S1 AS2 = 1:: T 1AA' +
+-1::A'AT2 = 1:=AM1 A' + 1::A'M~-
Trecînd la rezolvarea problemei date ,
avem ·(fig. 564) 1:=DAB = 1:=DAD' +
Fig. 56li. · I + 1:=D'AA' +
1:=A'AB' + 1:=B'AB ;
:ţ:. ABC = 1:: ABA' + 1:: A' BB' +
+1:=B' BC' +1:=C'BC;1:=BCD =1:=BCB' +1:=B'CC' +1:: C'CD' + 1:=D'CD;
~CDA = :ţ:_CDC' + 1:=C'DD' +1:=D'DA' + 1:=A'DA. Condiţia ca punctele
A , B , C şi D să fie situate pe acelaşi cerc poate fi scrisă, în baza relaţiei (IV).
sub forma 1:=DAB + 1:=BCD = 1:=ABC +1:=CDA sau, conform egalităţilor de
mai sus, 1:=DA.D' +1:=D'AA' +~A'AB' + 1:=B'AB +1:=BCB' +~B'CC' +
+ 1:=C'CD' +-1:: D'CD = 1:: ABA' + 1:: A' BB' + 1:: B' BC' + 1:: C' BC +
+ 1:=CDC' + +
1::C' DD' 1:=D' DA' + 1:=A'.DA. Însă în baza egalităţii (IV),
•
 PROBLEME DIVER SE

avem 1:=A 'AB' = 1:=A 'BB' ; 1:=B'BC'

= 1:=B'CC'; 1:=C'CD' = 1:=< 'DD' ;
B'A B+
anterioară devi ne 1::-D .AD' + 1::-
1:: D'D A' = 1:=D'AA' şi relaţia +1:= C'BC + 1:=C DC' +~A 'DA . Conf orm
+1:= BCB ' +1:= D'CD = 1:=ABA'
+ 1:=A' BA; 1:=S2 BS3 = 1:=BAB' +
form ulej (1), avem 1:=S1AS2 = 1:=ADA'
1:=S4 DS1 =1:= DCD ' +1: D'A D „
+ 1:=B'CB; ~S3CS 4 =1:=CBC'+1::C' DC;
1:=S3CS4 •
de unde 1:S2 BS3 + 1:=S,DS1 = 1:S1 AS 2 +
obţi ne o soluţ ie conv enab ilă în toate num eroa sele cazu ri
347. Pent ru a
, toto dată, cum trebu ie alese tan-
parti cula re posi bile aici şi pent ru a arăta
re dint re
gent ele oc, ~' y şi a' vom fixa pe fieca re.
it sens de parc urge
cerc urile date un anum
Dacă, pe un cerc S, am ales
un sens de par-
totod ată, un sens po-
curg ere dete rmin at, am stab ilit,
zitiv pe fieca re tang entă la S; aces t sens este dete r-
condi ţia ca, în apro piere a punc tulu i de
mina t de
coin cidă cu sens ul
cont act, sens ul pe tangentă să
ente le luate pe tang ente
ales pe cerc (fig. 565). Segm
u - . Fig. 565
idera te, ca de obic ei, cu semn ul +sa
vor fi cons tată
o drea ptă orien
În cele ce urmează, vom cons idera stă
tangentă la un cerc orie ntat, num
ai în cazu l în care sens ul pozi tiv pe acea
cont act, cu sens ul de pe cerc .
dreaptă coin cide , în apro piere a
punc tulu i de
la un cerc orie ntat două tang ente ale-
Dacă, din punc tul P , vom duce
le vom nota cu A şi B, vom avea , ca valo are abso-
căror punc te de cont act
lută şi ca semn (fig. 565),
AP = PB. (1)

Dacă latur ile patr ulate rulu i PQR

S sînt tang ente la un cerc orie ntat
şi RS„
şi A, B, C şi D sînt punc tele
de cont act ale drep telor SP, PQ, QR
ca mări me abso lută şi ca semn ,
atun ci conf orm relaţiei (1), avem ,
Qc+ cR+ SA= QR+ SP. (2}
PQ+ RS= (PB +BQ )+(R D+D S)= AP+

Fig. 567
Fig. 566

l (din tre cele cinc i tipu ri

Egal itate a (2) are loc indir eren t de tipu patr ulate rul circu mscr is.
apar ţine
cons idera te în soluţia ex. 87) căruia
îi
(fig. 332- 336).
Dacă sînt date două cerc uri
orien tate S1 şi S 2 , ele au cel mul t două
ente com une vor fi tang ente le com une
tang ente com une orien tate: aces te tang
luat pe cele două cerc uri date un.
exte rioar e sau inter ioare , după cum am
acelaşi sens sau sens uri cont rare
(fig. 566 şi 567).
 J.'.12 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Dacă una dintre cele două tangente comune are contactu

l cu primul
-ccrs în A ş i cu al doilea în B, iar a doua tangentă comună are contacte le A'
respectiv B', avem, ca valoare absolută şi ca semn,

AB = B'A'. (3)

Trecînd la rezolvarea problem ei noastre, vom presupun e că, pe fiecare

dintre cele patru cercuri date, am ales un anumit sens şi că prin ex,ex' , ... înţele­
_gem tangentele comune orientate. De aici, este uşor să deducem că, printre cele
o,o'
patru perechi ex,ex', ~.W, y ,y',
de tangente cornune, există un
număr par de tangente comune in-
terioare şi, prin urmare, un număr
tot par de tangente comune exte-
rioare. În adevăr, scriind cercu-
rile orientate în ordinea Sv S 2 ,S3 ,
S4 , Sv vedem că fiecărei perechi
de tangente comune interioar e la
două cercuri consecut ive îi cores-
pund sensuri contrare pe aceste
cercuri. Dat fiind că S1 este pri-
mul şi ultimul cerc, sensul se
schimbă în cel contrar, cînd tre-
/J cem de la un cerc la cel următor,
Fig. 568 de un număr par de ori, a.stfel că
şi tangente interioar e se vor ivi
de un număr par de ori.
o
Mai departe, alegem tangente le ex, ~. y şi astfel ca acestea, consider ate
-ca tangente comune orientate la cercurile date, să fie tangente la un acelaşi
~ere orientat (fig. 568).
Să notăm cu P, Q, R, S punctele de intersecţie ale tangente
lor comune
alese a. şi ~, respectiv ~ şi y, y şi o, o şi ex; în mod analog, vom nota cu
P', Q', R', S' punctele de intersecţie ale tangente lor a.' şi ~,, Wşi y', y' şi
o', o' şi ex'. Mai departe, vom nota cu A1 şi A~ punctele de contact ale tan-
gentelor ex şi ex' cu cercul Sv cu A 2 şi A~ punctele de contact ale aceloraşi tan-
gente ex şi ex' cu cercul S 2 etc. În aceste condiţii, vom avea, conform relaţiilor
(2) ş i ( l), PQ + RS = QR + SP; A 1 S = SD1 ; PA 2 = B 2P; C3Q = QB3 ;
RC4 = D4 R, de unde (A 1 S + + SP PA 2 ) + +
(C3Q QR +RC,) = (B2 P +
+ PQ + QB3 )+ (D4 R + + RS SD 1 ) sau A 1A 2 + +
C3 C4 = B 2 B 3 D,D , ast-
fel că suma lungimil or a două dintre tangente le comune este egală cu 1suma
lungimil or celorlalt e două tangente comune.

= B~B~
Din ultima egalitate , obţinem, cu ajutorul relaţiei (3), A;A;
+
+ c;C~=
n:n~. De aici , cu ajutorul relaţiilor S'A~ = D~S' etc., găsim
P' Q' + R' S' = Q' R' + S' P', astfel că şi laturile patrulat erului P' Q' R' S'
-s înl tangente la acelaşi cerc (cf. reciproc ei de la ex. 87).
 PROBLEME DIVERSE

Aşadar 1), la alegere& t&ngentel or comune ex, ~, y şi o, am satisfăcut.

următoarele două condiţii:
a) printre cele patru tangente comune, există un număr par (O, 2 sau 4)
de tangente comune exterioare;
b) tangentele comune ex,~' y şi o, considerate ca tangente orientate la cercu-
rile orientate Sv S 2 , S3 şi S 4 , sînt tangente la un acelaşi cerc orientat.
O b s e r va ţ ie. Vom arăta că
acestedouă condiţii sint esenţial e .
a) Să presupunem că, printre cele
patru perechi do tangente comune, existrt

Fig. 569 Fig. 570

un număr impar, să zicem trei perechi, de tangente comune exterioare (fig. 569).
!111
acest caz, avem, ca valoare absolută (alegerea unui sens şi introducere a semn<'lor sînt
aici imposibile) : PQ + RS = QR +SP; (B 2P + PQ + QB3 ) +(D,R +
RS - SDi) =
+ + +
= (C3Q QR +RC,)+ (A 1 S SP PA 2 ) - 2A 1 S; B 2 B 3 a că Di 4seD1p oate + = C3 C, +
+ A 1A 2 - 2SA 1 • Dacă şi patrulateru l P'Q'R'S' are proprietate înscrie
m
un cerc, vom găsi, în mod an~log, B~B; +D~D~ = c;c~ + A~A; - 2S'A~ şi obţine
condiţia suplimenta ră SA 1 = S'A~.
b) Fie acum toate cele patru perechi de tangente exterioare, însă tangentele a , [3, y
şi alese, de exemplu, aşa cum se arată în fig. 570. In aceste condiţii, tangentele
o a, [3 , y
şi o sînt tangente la un cerc, iar tangentele ct', [3', y' şi o' nu au această proprietate .
Aceasta se datoreşte faptului că, în cazul de faţă, nici o alegere a sensului nu poa te duce
la satisfacerea condiţiei (b).

348. Să notăm vîrfurile pentagonu lui dat cu A, B, C, D şi E (fig. 571);

punctul de intersecţie al dreptelor EA şi BC cu K; al dreptelor AB şi CD cu
L, al drept~lor BC şi DE cu M, al dreptelor CD şi EA cu N, al dreptelor DE
A '~
şi AB cu P; al doilea punct de intersecţie al cercurilor EAP şi ABK cu
al cercurilor ABK şi BCL cu B', al cercurilor BCL şi CDM cu C', al cercuri-
lor CDM şi DEN cu D', al cercurilor DEN şi EAP cu E'.
Pentru a demonstra că cele cinc.i punete A', B', C', D', E' sînt situate
pe acelaşi cerc, este suficient să demonstrăm acest lucru pentru patru puncte ~

1 ) În ediţia rusă, enunţul acestei probleme este precizat· astfel: „luînd pe fiecare-
r
dintre cele patru cercuri un anumit sens şi considerînd valorile algebrice ale segmentelo
tangentelor comune, să se examineze cum anume trebuie să fie alese cele patru tangente
a, [3, y şi o pentru ca proprietate a considerată să aibă loc" (N. Red. E.T.).
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELO:l.

să zicem B' , C' , D', E'. Dat fiind că acelaşi raţionament este aplicabil şi
altor patru puncte A', B', C' şi D', va rezulta de aici că toate cele cinci puncte
se află pe acelaşi cerc.
Pentru a da demonstraţiei toată generalitatea , vom folosi iarăşi unghiuri
orientate şi relaţiile (I).- (IV) (soluţia probi. 3/i4).
Să eliminăm una dintre cele
cinci drepte, anume dreapta DE,
iar pentru celelalte patru să folo-
sim problema 106. Cele patru cer-
curi ABK, BCL, LNA şi KCN
trec printr-un singur punct, de un-
de rezultă, în particular, că cele
patru puncte L, N, A şi B' sînt
situate pe acelaşi cerc. Tot astfel
demonstrăm (eliminînd dreapta
BC) că punctele L, N, A şi E' se
află pe acelaşi cerc. Aşadar, cele
cinci puncte L , N, A, B', E' sînt
situate pe acelaşi cerc.
Conform relaţiilor (IV) şi
(I), avem ~C'D'D=<C'CD
Fig. 571 şi ~ C'CD ·- ~ C'CL -
= ~C' B'L, de unde
1:-C' D' D = ~C' B' L. (1)
.Mai departe, iarăşi potrivit relaţiilor (IV) şi (I), avem 1:. DD'E' =
- 1:-DNE' şi 1:-DNE' = 1:-LNE' = 1:-LB'E', de unde
~DD'E' = 1:-LB'E'. (2)
Adunînd egalităţile (1) şi (2) membru cu membru, ;obţinem în baza
.egalităţii (II), 1:-C'D'E' = 1:-C'B'E', de up.de rezultă că punctele B', C',
D' şi E' se află pc acelaşi cerc.
349. Dacă rotim triunghiul ABC
{fig. 572), ast!el încît latura AB, în
!>&
· c
noua ei poziţie a' b' , să fie paralelă cu
.ac, unghiul de rotaţie va fi 1:. (AB,
a' b' ) = ~BOb'; deoarece dreapta Ob' o
trece, conform ipotezei, prin punctul C,
avem ~BOb' = 1:-BOC. De aici re-
zultă că 1:-BOC = 1:-(AB, a'b') =
=~(AB, ac) = const. şi deci punctul O
este situat pe cercul care trece prin punc-
tele B şi C (compară cu soluţia probi. 344, Fig. 572
propoziţia C). '
Cînd punctul O se mişcă pe acest cerc , unghiul cu vîrful în A din tri-
unghiul isoscel A Oa', deci şi raportul AO: Aa' rămîne constant, dat fiind că
-1:.AOa' = 1:-BOC este constant. De aceea, locul geometric al punctelor a'
se obţine din locul geometric al punctelor O, printr-o omotetie de centru A
 PROBLEME DIVERSE 415

şi o rotaţie cu unghiul OAa', şi este deci un cerc. SiLuaţia este analogă pentru
punctel e b' şi c'.
350. Să notăm cu D, E şi F picioare le înălţimilor triungh iului ABC
(fig. 573), cu II punctul de concurenţă al acestor înălţimi. Dat fiind că ,
potrivi t
JIE = EB' şi HF =FC', dreplele B'C',
enunţului problem ei, HD= DA',
fi respect iv paralele cu EF, F D şi DE. Conform exerciţiului 71,
C'A' şi A' B' vor

Fig. 573 Fig. 574

DEF,
dreplele DH, Ell şi FII sînt bisectoa rele unghiur ilor triungh iului
triungh iului A' B'C'.
deci aceleaşi drepte vor fi şi bisectoa rele unghiur ilor
isoscele (în fiecare dintre ele ,
Triungh iurile A'QR, B'SM şi C'NP vor fi
cu o bisectoa re) şi, de aceea, QD=D R; SE=E M;
o înălţime coincid e
fi rombur i, deoarec e,
_VF = FP. Pati:ula terele A'QIIR , B' SllM şi C'NIIP vor e.
sînt perpend iculare şi se taie la jumătat
în fiecare dintre ele, diagona lele
punctel e
De aici rezultă că dreptele QH şi MH sînt paralele cu A' B', deci
M, H şi Q sînt coliniar e. În mod analog, se demonstrează că punctel e N, H
şi R, precum şi punctel e P, /I şi S sînt coliniar e.
351. Fie ABDC trapezu l căutat (fig. 574). Să ducem înălţimea AH. Tra-
tul HC
pezul fiind isoscel , segmen tul HD va fi egal cu semisum a (iar segmen
cu semidiferenţa) bazelor .
ţa)
Pentru a constru i trapezu l căutat, dacă cunoaştem suma (diferen
ARC) cunosci nd cele
bazelor , constru im triungh iul dreptun ghic AH D (sau
două catete, ridicăm o perpendiculară pe ipotenuză
în mijlocu l ei M (sau
respect iv în N ), din punctul A ca centru şi cu raza cerculu i dat tăiem această
perpendiculară, determi nînd astfel poziţia punctul
ui O şi a axei de simetri e
a trapezu lui.
a)
Pentru ca problem a să fie posibilă cînd este dată suma (sau diferenţ
i să fie mai mare decît AM şi
bazelor , este necesar şi suficien t ea raza cerculu
ţie al perpend icularei MO
mai mică decît AQ, unde Q este punctu l de intersec
de
cu dreapta AH (sau respect iv mai mare decît AP, unde P este punctul
Segmen tele AM, AQ şi AP se
intersecţie al perpend icularei NO cu AH).
exprimă uşor prin cele date. '
352. 1° Deoarec e unghiul ADB (fig. 575) este drept, dreapta BD este
~ ............... ~

tangentă la cercul CMD, de unde rezultă că CDB = 180° - CMD = CMQ.

416 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

............... ............... ...............

Pe de altă parte, CDB = CPB, ca unghiuri înscrise. Prin urmare, CMQ =
...............
= CPB, deci dreapta MQ este paralelă cu PB.
. ............... ............... -
Ma1 departe , DQB = CPB, deoarece arcele BC şi BD sînt egale . lnsă
............... ...............
CPB:;: CMQ, întrucît dreptele MQ şi PB sînt paralele. Prin urmare
............... ...............
DQB = CMQ şi , de aceea, dreapta BQ este paralelă cu PM.
Aşadar, patrulater ul MP BQ este un paralelogr am .
............... ............... ~ ...............
2° CMN = QBN = C(DN; CNB=
...............
= DN B şi, prin urmare, triunghiur ile

Fig. 575 Fig. 576

CMN şi MDN sînt asemenea . Din asemănarea acestor triunghiu ri, rezultă
MN2 = NC·ND.
353. Fie P ş i Q (sau P' şi Q') punctele de contact ale tangentelo r duse
din punctele A ş i B la cercul cu centrul O (fig. 576), M (sau M') punctul de
intersecţie al acestor tangente.
............... ...............
1° Deoarece OA= OB şi OP = OQ (sau OP'= OQ'), avem OAM = OBM
............... ...............
(sau OAM' +
OBM' = 180°) şi punctul M (sau M' ) se află pe cercul OAB.
Reciproc, dacă punctul M este situat pe arcul AOB (sau punctul M '
pe arcul ACB) al cercului OAB, distanţele OP şi OQ (sau OP' şi OQ') ale punc-
tului O la dreptele AM şi BM (sau AM' şi BM') sînt egale , deoarece unghiurile
OAM ş i OBM sînt egale (unghiurile OAM' ş i OBM' sînt suplemen tare). De
aceea, dreptele AM şi BM (sau AM' şi BM') sînt tangente la acelaşi cerc cu
centrul în O.
În consecinţă, locul geometric al punctelor M şi M' este cercul OAB.
2° Avem MA·MB = (PA - PM ) (QB +
QM) = PA2 - PM2 , deoare-
ce PA = QB, din egalitatea triunghiu rilor OAP şi OBQ, iar PM = MQ
ca tangente duse la cerc din acelaşi punct. De aici rezultă MA·MB =
2 2
(OA 2 - OP2 ) - (OM2 - OP2 ) = OA - OM • 2
2
În mod analog, găs im că M'A·M'B = OM' - 0A •

/
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
418

pentr u valoa rea cea mai

2° Raze le AO şi AO' vor avea valoa rea minimă
u AD= AH. Punc tul D coinc ide, în acest
mică posibilă a lui AD, adică pentr
caz, cu picio rul H al înălţimii. că triun ghiur ile isoscele
3° Avem (cf. 1°) AO : AO' = AB : AC, astfe l
ABO şi ACO ' sînt asem enea. De aici, 6ÂE" = 6'Âl' şi, în consecinţă,
/""... /""...
/""... ~
: AO' = AB : AC, triun ghiu-
OAO ' = BAC . Deoa rece OAO' = BAC şi AO
rile OAO' şi BAC sînt asem enea. n rapor t dat, atunc i
4° Dacă punc tul M împa rte segm entul 00' într-u antă şi triun ghiul
forma const
în afară de triun ghiul AOO ', îşi mai păstrează
ungh iul AOM şi rapor tul AO : OM rămîn const ante. Prin ur-
AOM , deoar ece AO, iar rapor tul AM :AO
i const ant cu
mare , segm entul AM formează un ungh
tul M descr ie o figur ă asem enea cu cea descrisă
este const ant. De aceea , punc
de punc tul O (compară cu nr. 150 şi soluţia ex.
160).
ndicu lara pe mijlo cul
Deoarece punc tul O descrie o dreaptă, anum e perpe enea, o dreaptă.
al punc telor M va fi, de asem
latur ii AB, locul geom etric AOO' este (conf orm
Întru cît picio rul P al înălţimii AP din triun ghiul
ui AD, punc tul P va
egalităţilor AO = OD, AO' = O' D)
mijlo cul segm entul
BC şi care trece prin mijlo acele latur ilor AB şi AC.
descr ie o dreaptă, paralelă cu ale cercu rilor date O şi
355. Fie A unul dintr e punc tele de intersecţie ", egal cu ungh iul
truim ungh iul MAM
O' (fig 578), iar MAM ' ungh iul dat. Cons tul M print r-o asemă­
tul M' se obţin e din punc
OAO ' şi avînd acelaşi sens. Punc . şi dintr -o omot etie,
= const
nare, formată dintr -o rotaţie de ungh i MAM " e din M" print r-o rotaţie
tul M' se obţin
deoar ece AM" : AM = AO' : AO. Punc
tele M şi M", precu m şi M"
cu M-:(Y'M' = 2.M'Si'M = const . Aşadar, punc
1

şi M', pot fi consi derat e ca omol oage

în o
c
două perec hi de figur i asem enea, avînd

.·
Fig. 579
Fig. 578

acelaşi sens de rotaţie. În consecinţă, punc

tele M şi M' vor putea fi consi derat e
sens de rotaţie.
şi ele ca omol oage în două figur i asem enea şi avînd acelaşi
telor care împa rt segm entul
'Conf orm exerciţiului 162, locul geom etric al punc rilor triun ghiur ilor con-
sau locul geom etric al vîrfu
MM' într-u n-rap ort dat, dat este o figură asem enea
ghi
strui te pe MM' ca bază şi asem enea cu un triun
cu locul geom etric al punctelor- M, adică un cerc.
A şi B, P 13 punc tul de
356. Fie P 12 punc tul de intersecţie al drept elor
579). Aplic înd teore ma de la nr. 192
·.intersecţie al drept elor A şi C etc. (fig.
 PROBLEME DIVERSE
419

triung hiulu i forma t de drept ele A, C şi D şi transv ersale

i E, obţinem P 16P 13 x
I
X P 45P 14 • PuPac = 1. · ~h
.
P 0 Pa& P 35P 13
Aplic înd aceeaşi teoremă triung hiulu i forma t de drept ele B, C şi D şi
transv ersale i E,opţinem p 26p 23 • P 45P 24 ,,. p 36P 3, · 1. Comp arînd primi i terme ni
P2sPu P,sPn PssPu
ai celor două egalităţi şi efectu înd simplificările evide
nte, obţinem PuPu x
P11P1,
x P 45P 14 = ~. PnRu • Dacă drept ele C, D şi E deterl[lină pe drept ele
Pa6P1a P62Pu PssPu •
A şi B segme nte proporţionale, atunc i PuPit = P 25 23
P • Din ultim ele două
PuPu P2sPu
eaalit ăţi rezultă P,sPu = P, Pu sau p 3~ 23
0
6
adică drept ele A, B
= PoPu
PasP1a P3sP2 3' PasPu
P,sPu '
şi E determină pe drept ele C şi D segme nte proporţional
e.
Aşadar, am demo nstrat că, dacă trei ,
drept e d&termină pe perec hea de drept e (A, B)
segme nte proporţionale, acelaşi lucru se va
întîm pla şi cu perec hea de drept~ (C, D), din
care nu fac parte nici A, nici B. Prin urma re,
în acest caz, şi perec hile de drept e (C, E) şi
(D, E) .au aceeaşi propr ietate .
Pentr u a demo nstra, mai depar te„ că şi
perec hea de drept e (A, C) căreia îi aparţine A,
din perec hea noastră iniţială (A, B), are ace·
~eaşi propr ietate , trebu ie să aplicăm
de două
. ori raţionamentul de mai sus: dacă propr ieta- N'
tea considerată este adevărată pentr u perec hea Fig. 580
(A, B), ea este adevărată şi pentr u (D, E), iar dacă
ea este adevărată pentr u
( D, E), este adevărată şi pentr u (A, C). ·
357. Să presu punem , pentr u a fixa ideile , că punct
arcul BC al cercu lui ABC, care nu conţine punct ul M este situa t pe
ul A (fig. 580); M D = x,
ME = y şi MF = z sînt distanţele acestu i punct la laturi le triung
BC =a, CA = b, AB = c. Confo rm nr. 237, avem hiulu i

MA ·a = MB·b + MC · c. • I
( 1)
Dacă D, E şi F sînt picioa reltt perpe ndicu larelo r duse din
laturi le triung hiulu i, atunc i triung hiuril e MBF şi punct ul M pe
MCE sînt aseme nea (de·
/""--. /""--.
/""--.
oarec e ABM = 180° - ACM = ECM ), de unde MB: MC = z:y. In mod
analo g, asemănarea triung hiuril or MED şi MAE
ne dă MA : MB= y : x.
Prin urmar e, MA : MB : MC = .!.. : .!.. : .!.. • Înloc uind
acum în egalit atea (1)
X y Z

I 27"
 PROBLEMELO~
ŢIILOR ŞJ ALE
SOLUŢIILE EXERCI
420
t proporţionale, obţinem
·şi MC cu mărimile car e le aîn
uD AC , vom găsi
seg me nte le M A; MB
alo g, pe ntr u pu nc tel e M de pe arc
~ = !.. +!.... În mo d an
~+!...Teo-
pe a,rcul AB , obţinem!.z..= X
X y Z

!.. = ~X + ~, iar pe ntr u pu nc tel e de

y
Y .I
C·
rem a est e demonstrată. ţelor pu nc tul ui M' la
ldt uri le tri un gh iul ui AB
Dacă vo m atr ibu i dis tan .), atu nc i, pe ntr u
a ex . 301 , Ob s
cor esp unz ăto are (compară cu soluţi va loa re abs olu tă şi ca
semne le ea , în
cu l cir cu ms cri s, vo m av
ori ce pu nc t M de pe cer
sem n, • (2)
c
a b
-: + -+
y
-= o . Z
X

că pe ntr u un pu nc
t M din pla n
cip roc a po~ te fi enunţată ast fel : Da e sit ua t pe cercul cir-
Re
, ca mă ri me şi ca sem TJ., pu nc tul M est
are loc egalitatea (2)
cer cu l
cymscris. să considerăm pu
nc tul M' , nes itu at pe
u a o de mo nst ra, uri le tri un gh iul ui
Pe ntr
tă m x', y' şi z' distanţele lui la lat
circumscr:S şi să no
cu cu M pu nc tul de
sem ne le res pe cti ve ). Mai de pa rte , să notăm distanţele lui la
(co nsi de rat e cu cri s, cu x, y şi z
intersecţie al dre pte
i AM ' cu cer cu l cir cu ms ecţie al dre pte i AM ' cu lat ura
de int ers
cu P pu nc tul rime şi
lat uri le tri un gh iul ui şi e A , M ', M şi P sin t co lin iar e, av em , ca mă AM):
BC. Da t fii nd cil. pu nc tel ' = (P A+
x ' = PM : PM
z' =A M : AM '; . x :
ca sem n, y: y' = z: av em a + c =f=
' (se şti e că pe ntr u a =F b şi c =I= O, b+ c
: (P A +A M ') =I= AM : AM
. s , rezultă
nd că pu nc tul M se află pe cercul circumscri .
=!=!!..)·De aic i, da t fii
b
. ~ - .! . ÂM = ~ (!!x'...- AM
Â. \f I =I= o,
~ +~ +!...= x '~ + (!.. + ~}
z
ÂM =
AM ' x' x Ai \I' x '}
y n-
teo rem a reciprocă. De mo le
x' y' z'
de un de rezultă car e
straţia necesită un ele modificări (pe ta
lăs ăm pe sea ma cit ito rul ui) , dacă dre ap s
cer cu l cir cu ms cri
AM ' est e tangentă la lă cu BC.
dac ă ea est e parale
sau
legăturii. cu rec ipr oca
,
O b s e r v a ţ ie. fn sea ma de sem nel e dis -
dac ii. nu ţin em
menţionii.m el oar tele
tanţelor afirmaţia
"dacii. unu l din tre rape do u ă,
ega l cu sum a cel orl alt
·a/x , b /y, c/z est e pe cer cu l cir cum scr is" est e falsă,
pun ctu l est e sit uat Pe bis ec-
după cum rei ese
din urm lto rul exe m:p lu.triu ng hiu l
ung hiu lui A dm
toa rea exterioară a m pun ctu l P, pen tru car e
ech ila ter al AB C, luă diculară pe AC
(fig . 581 ).
dre apt a PC est e perpen m (în val~are absolută),
Fi!f. 581 Pe ntr u pun ctu l P ave
pe cer -
a b c
i, după cum ştim,
pun ctu l P nu est e sit uat
-
2x = y = 1 1 dec i -x = y
+ -.I , deş

cui cir cum scr is .

 421
E
PROBLEME DIV ERS

ecţie al tan ge nte lor

du se tn pu nc tel e A 'i B
int ers
358. Fi e P pu nc tul de 9i M ' sin t pu nc tel e
tre cercW -jfe co ns ide rat e (fig. 582); M
la un ul din
pte i PC cu ac est cerc. ta M M '
de intersecţie ale dre 'ul dr •p tei AB în rap or t cu ce rcu l, iar ' dre ap ua t pe
Deoarece P est e po fi sit
rezultă că po lul
dre pte i M M ' va M ' se
tre ce pr in pu nc tul P, , tan ge nte le la cerc în pu nc tel e M şi C în
us tul
dr ea pta AB . Al tfe l sp ga t arm on ic cu pu nc
e în pu nc tul D al dre pte i AB , co nju fi DM = VD A· DB .
tai ng im ea tan ge nte i va
A şi B. Lu
rap or t cu pu nc tel e

Fig . 583
Fig . 582
cu ce ntr ul D
etr ic al pu nc tel or M (sa u M ') est e un ce rc
Aşadar, loc ul ge om
şi co bo rîn d
V
şi rez a DA ·D B. a OT (fig. 583), perpendiculară pe tangentă, tri un gh iur i
do uă
359. Du ctn d raz OM , obţinem
icu lar a PQ pe dre ap ta
din pu nc tul P pe rpe nd de PQ = OT. Pr in
un
eg ale MO T şi MP Q, de al pu nc tel or P est e
om etr ic
urm are , locul ge cer cu l da t, pa ral ele
perechea de tan ge nte la
cu dre ap ta OM . ng hiu l da t şi
360. Fie AB DC dre ptu go na lel or sal e
ie al dia
O pu nc tul de intersecţ
(fig. 584).
ui AB C şi tra ns -
1° Ap lic înd tri un gh iul . 19 2, obţinem
de la nr
ve rsa lei PR teo rem a ecţie H al dre pte
lor
pe ntr u pu nc tul de inters T
. tea -HB • -RC • -PA = 1. ot
· PR ega 11ta Fig . 584 .
Bc ş1 HC RA PB
nc tul de inters ecţ ie al SD
ast fel , no ttn d cu H' pu H 'B QC
• QD • SB = 1.
BC D rel aţi a H' C
ţinem din tri un gh iul
dre pte lor BC şi QS , ob = QC : QD (ca mărime şi că punc-
ca sem n),
SD : SB , PA : PB fel
Deoarece RC : RA = şi ca sem n), ast
: H' C (iarăşi ca mărime BC. ·
av em HB : HC = H' B dar, dre pte le PR şi QS se tai e pe dre ap ta pta AD .
tel e H şi H' co inc id. Aşaează că dre pte le PS şi QR se tai e pe dr ea , dia -
La fel se demonstr , PS şi PR
lat eru l co mp let for ma t de dre pte le RQ , QS 2); în consecinţă,
2° În pa tru de dia go na lel e PQ şi RS
(20
gonala HJ!. est e împărţită arm on ic
422 SOLUŢIILE BXERCIŢIILOR ŞI ALI! PROBLEMELOR

dreptele MQ, MS, MH, MK formează un fascicul al'monic. Deoarece dreapta

MQ este perpendiculară pe MS, dreptele MQ şi MS împart în jumătate unghiu·
rile formate de dreptele MH şi MK (201, Cor: II).
3° Aplicînd teorema de la nr. 192 triunghiului ABC şi transversalei
PR , am găsit. ca~ -HB • -RC ., PA
- = i . Ap 1ic ·
. î n d aceeaşi· teoremă trmngh.m lui·
HC RA PB ,
ADC şi transversalei QR, găsim că KA . QD . RC= 1. Deoarece QD: QC =
KD QC RA
= PB : PA, ultimele două egalităţi ne dau, prin înmulţire şi împărţire
..
membru (:u membru, -HB . KA ; - . -KD . (PA)2
- } 2 = 1 HB
- . (RC - = 1. De a1c1~
HC KD RA HO KA PB
PA ....:.
PB - ± VHC · l(A . RC -
HB. KD ş1 RA - ±V HC. KD
Semnele trebuie astfel alese,
HB. KA ·
.

încît produsul (PA : PB)·(RC: RA) să aibă acelaşi semn cu HB: HC.
Aceste egalităţi determină poziţia punctelor P şi R respectiv pe dreptele AB
şi AC, deci şi poziţia în plan a punctului M.
Pentru a fi posibilă construirea punctului M este necesar ca rapoartele
HC/HB şi KA/KD să aibă acelaşi semn (altfel, expresia de sub radical este
negativă) .
4° Din cele arătate mai sus, rezultă că punctelor date H şi K le corespund
două poziţii ale punctului P, anume punctele P şi P' (fig. 585), care împart
armonic segmentul AB şi două poziţii ale punctului R, anuine punctele
R şi R', care împart armonic segmentul AC. Punctele P şi R determină punctul
M, iar punctele P' şi R' punctul M'. Să notăm cu O centrul dreptunghiului
ABDC, cu w mijlocul segmentului
MM', cu 0 1 0 2 şi w1 , w2 proiecţiile
M punctelor O şi w pe AB şi pe AC.

---- - -
(!
fi

Oz o o
c
A w I' 8 P'
I
· Fig. 585
.A
Fig. 58G

Conform nr. 189, avem 0 1 B 2 = 0 1P.01P' = (01 w1 - w1P)·(01 w1 +

+ w P') = 01 w~ - w1 P 2 , deoarece w 1P' = w1P. Tot astfel, 0 2C2 =
1
=02R·0 2 R' = 02w~ - w2R • De aici, adunînd, găsim 0 1 B 2
2 0 2C2 == (01 wi + +
+02 w~) - ( w1P 2 +
w2 R ) sau OD
2 2 2 +
wM = Ow • Însă OD şi wM sînt razele
2

celor două cercuri despre care este vorba în problemă, Ow este distanţa dintre
centrele lor; aşadar, această din urmă egalitate este condiţia de ortogonalitate.
5° Fie dreapta P R perpendiculară pe QS (fig. 586) ; dat fiind că dreptele
PR şi AM sînt egal înclinate pe AB, cum sînt şi QS şi MD, dreapta AM va
fi perpendiculară pe MD. Prin urmare, punctul M este pe cercul de diametru
 PROBLEME DIVERSE

AD , adică pe cercul circumscris lui ABDC. Reciproc, dacă punctul M este

situat pe acest cerc, at,unci dreapta AM este perpendiculară .pe MD, deci şi
dreapta P R este perpendiculară pe QS.
/'... /'...
361. Să presupunem că CBB' >BCC' (fig . 587). Comparînd triunghiurile
CBB ' şi BCC', obţinem CB' >BC'. Dat fiind că CB' = FB, rezultă că FB>
/'... /'...
>BC' , iar triunghiul BC'F ne dă BC'F > BFC'. De aici , adăugind cite un unghi
I
A

'

Fig. 587 Fig. 588

/'... /'... /'...

egal (conform egalităţilor CF = BB' = CC' ) FC'C = C'FC, obţinem BC'C >
/'... /';- /'... /"-.. ,,,,......_ I /'...
>BFC sau BC C>BB'C. Prin urmare, AC'C<BB'A. n sfîrşit, ABB' =
A /'... A /'... ./'""-...
-== 180° - A - BB'A < 180° - A - AC'C = ACC' . Aşadar, din ipoteza că
/'... /'... /'... /'...
CBB' > BCC', rezultă că ABB' < ACC' . Permutind intre ele punctele B
şi C, vedem că, din propoziţia BCc'>cJiB', rezultă că iCc <ÂÎiB' . 1

Dacă segmentele egale BB' = CC' sint bisectoarele u nghiurilor B şi C,

/'... /'... .
propoziţia ABC > ACB duce, evident, la o contradicţie, deoarece, în
acest caz, am avea simu ltan > Îi2C şi A""ÎiB' > A""C?. La o contradicţie
6'B•/'... 1

/'... /'... /'...

ana logă duce şi ipoteza ACB >ABC. În consecinţă, ABC= ACE şi triun-
ghiul ABC este isoscel.
361 bis. Conform formulelor de la nr. 129, avem pentru bisectoarele l<, ş i
lb ale unghiurilor A şi B din triunghiul ABC expresiile l~ = bc - ~2 ,
(b + c)
l~ = ac - biac , de unde l~ - l~ = (b - a)c + abc ( b a ) •
(a + c) 1 (a + c) 2
(b + c) 2

Dacă b > a, atunci, evident, şi b > a , astfel că la > lb.

(a + c)1 (b + c)a
362. Triunghiul DEF va fi denumit înscris în triunghiul ABC, dacă
punctele D, E şi F sint situate respectiv pe laturile BC, AC şi AB ale triun-
ghiului sau pe prelungirile acestora . .
Să găsim mai intii triunghiul de perimetru minim dint re toate triunghiu-
r ile înscrise într-un triunghi dat şi avînd ca unul dintre vîrfuri un punct
D dat pe dreapta BC. Construim punctele D 1 şi D 2 (fig. 588) , simetrice cu D
 ŢJILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
SOLUŢIILE EXl!llCI
424
arb itra r DE 'F' , în-
AC. Per ime tru l triu ngh iul ui
in rap ort cu dre pte le AB şi ega l cu lin ia frtntă DiE 'F' D 1 • Tri ung hiu l de
scri~ în triu ngh jul dat
, va fi ia DiE FD 1 va fi dreaptă.
DE F va fi obţ inut în caz ul în car e lin
per ime tru min im tru min im şi cu un
dar , pen tru con stru ire a triu ngh iul ui DE F, de per ime
Aşa
duc em dre apt a DiD1 •
vîr f D dat , est e suf icie nt să bui e să ale gem pun ctu l D
m problem~ propusă, tre
Pen tru a rez olv a acu
să fie mi nim . În ace st sco
p, vom obs erv a că AD i=
ast fel , înc ît seg me ntu l DiD 1 s
= AD1 =A D, deoarece
pun cte le Di şi
tiv în
D1 sîn t sim etri cel e lui D res pec
A

D,

Do l~ig. 590
8
Fig . 589
= 2Â, din acelaşi mo
tiv . Pri n urm are ,
rap ort cu AC şi cu AB , iar i5';;4D 2
dep ind e de alegerea
A al triu ngh iul ui isoscel AD1 D 2 nu
ung hiu l de la vtr ful stu i triu ngh i va fi
, ast fel că lat ura DiD 2 a ace
pun ctu lui D pe dre apt a. BC 1nte lor egale AD1 = AD2 = AD va fi min imi i,
minimă, dacă lun gim ea
seg me
lţimea AD0 a triu ngh iul
ui AB C (fig. 589).
ă e înă
adi că dac AD est mii AD 0 în triu ngh iul
ă D 0 est e pic ior ul înălţi
Să demonstrăm că, dac pic ioa rele
le Di şi D stn t situ ate pe dre apt a EoF 0 car e uneşte În adevăr,
,
AB C, pun cte sid era t. .....
şi CF 0 din triu ngh iul con
1
E 0 şi F 0 ale înălţimilor BE 0 ~ ..,.,,,..
AE oFo = CE 0 D 0 (com-
şi sîn t pic ioa rele înălţimilor, atu nci
pun.....cte le D 0 şi D 1
dacă D 0 , E F 8
0

pară cu ex.· 71). de altă par te,

Pe c"E;h 0 = Cii;b , deo are ce ..,.,,,..
1..,.,,,.......
= CE 0 D 1 şi pun ctu l
AC . În consec:nţii, AEoFo
sîn t sim etr ice în rap ort cu onstrăm că şi pu.nctul
EoFo· În mo d ana log , dem
D 1 est e situ at pe dre apt a
D,_ se află pe dre aptiul a E 0F 0 • ioa rele înălţimilor triu ngh iu-
Aşadar, triu ngh căutat are ca vtr fur i pic
lui dat . cii în pat rul ate rul dat AB
CD est e înscris
362 bis. 1° Să presupunem,. (fig . 590 ). Dacă ung hiu l
opr iu- zis ) MN PQ , de per ime tru min im
pat rul ate rul (pr lini ei frtn te
l cu ung hiu l BM N, am put ea micşora lun gim ea
AM Q nu ar fi ega pun cte le N, P
şi per ime 'tru l pat rul ate rul ui MN PQ , lăsînd pe loc
i a ex. 13, Obs.)
latu ra AB (compară cu soluţi
QM N, dec
înd pun ctu l M pe
şi Q şi dep las ave m
Aşadar, pen tru pat rul
ate rul de per ime tru min im, )
" ..,.,,,....... ..,.,,,....... " (1)
..,.,,,....... ,,,,,........_ CN P = 2;
AM Q = BM N = 1; BN M=
"
~" ~~M
~
CP N = DP V = 3; DQP = AQ = 4.
 PROBLEME DIVERSE t,25

De aici deducem + 4 + Î = B + 1 + 2 = C + 2 -ţ 3 = D + 3 +
Â
A

+ C + 1 + 2 + 3 + 4 = B +J... D + 1 + 2 + 3 + 4., adică

A A A A A/\ A A A A A

+4 =
A

180° şi A
A A

A ·+ C = B
A
+ D, ~

astfel că patrulaterul ABCv este inscriptibil.

- 2° Fie acum ABCD un patrulater înscris şi MNPQ un patrulater care
satisface condiţiile (1). Să construim succesiv patrulaterul ABC1 D1 (fig. 591),
simetric cu ABCD în raport
cu latura AB, apoi patrula-
terul A 1 BC1 D 2 , simetric cu
ABC1 D1 în raport cu BCv
patrulaterul A 2 B 1 C1 D 2 , si-
metric cu A 1 BC1 D 2 în ra-
A port cu C1 D 2 şi, în sfîrşit,
patrulaterul A 2 B 2C2 Da,

Fig. 591 Fig. 592

simetric cu A 2 B 1 C1 D 2 în raport cu D 2A 2 • Conform nr. 102 bis, patrulaterul

A 1 BC1 D2 seobţine din ABCD printr-o rotaţie în jurul punctului B cu un

unghi egal cu 2B, iar patrulaterul A 2 B 2C2 D2 din A 1 BC1 D2 printr-o rotaţie în
jurul punctului D 2 , în acelaşi sens, cu unghiul 2D. Dat fiind că 2Î3 2D = +
= 360° , laturile corespunzătoare ale patrulaterelor ABCD şi A 2 B 2C2 D 2 sînt
paralele şi orientate în acelaşi sens.
Punctul Q de pe latura AD se transformă, în cadrul acestor construcţ.ii,
în punctul Q3 de pe latura A 2 D 2 , care satisface condiţia AQ = · A 2Q3 , iar peri-
m e trul patrulaterului MNPQ dă segmentul rectiliniu QQ3 , conform condiţiei (1).
De aici rezultă existenţa unei infinităţi de patrulatere MNPQ (fig. 592),
avînd acelaşi perimetru; pentru a obţine unul dintr.e ele, este suficient să ducem
în fig. 591 segmentul QQ3 , paralel cu AA 2 ; totodată, segmentul QQ3 poate fi
înlocuit printr-un segment arbitrar Q'Q'3 , paralel cu el. Perimetrul acestor
patrulatere va fi mai mic decît perimetrele tuturor celorlalte patrulatere în-
.scrise, deoarece perimetrul unui patrulater înscris în ABCD, distinct de MNPQ
şi avînd ca vîrf punctul Q, va fi reprezentat în fig. 591 printr-o linie frîntă,
ale cărei extremităţi vor fi punctele Q şi Q3 •
Pentru calculul perimetrului patrulaterului M N PQ, ridicăm în punctele
M, N, P şi Q perpendiculare pe laturile patrulaterului ABCD şi notăm cu
A', B', C', D' punctele lor de intersecţi e, aşa cum se arată în fig. 590. Dat
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR. ŞI ALE PROBLEMELOR
426
~
bise ctoa rele ung hiur ilor NM Q şi MQP
fiin d că drep tele MA ' şi QA' sînt trei drep te NM , MQ şi QP, deci pun ctul
pun ctul A' va fi egal depărtat de cele şi
ui MSQ , avîn d ca latu ri drep tele MN
A' va fi situ at pe bise ctoa rea ung hiul bise ctoa rea ung hiul ui M SQ şi fiec are
pe
PQ. Din acelaşi mot iv, va ii situ atare , pun ctel e A, C, A' şi C' sînt coli niar e.
dint re pun ctel e A , C şi C'. Prin urm
m că şi pun ctel e
ln mod cu totu l anal og, demonstră
B, D , B' şi D' sînt coli niar e.
ema lui
Apl icîn d patr ulat erul ui BM B' N teor
Ptol eme u (~37) , găsim

BB '·M N = BM ·B'N +
BN ·B'M . (2}
şi E pun ctul de
Dacă R este raza cerc ului ABC
diam etra l opu s pun ctul ui D (fig. 593) ,
pe aces t cerc chi de tri-
pere
atun ci, din asemănarea celo r două M şi ED A,
ung hiur i BB' N şi EDC , prec um şi BB'
Fig. 593 DA. Sub stitu ind
ave m BB ': B'N : B'M = 2R: CD : le proporţio­
0

BB' , B'N , B'M cu segm ente

acum în ega litat ea (2) segm ente le
nale 2R, DC, AD , obţinem
(3}
2R. MN = BM ·CD +B N·D A
+ CP · AB ; 2R· PQ = DP · AB +
DQ ·BC ;
'Ana log, avem 2R · NP = CN °DA mem bru ulti mel e
'4R · QM = AQ · BC + AM °CD. Adu nînd mem bru cu
NP + PQ + AB · (CP +P D)+
patr u egalităţi, obţinem 2R· (MN +
QM ) =
+ + (BN +
NC ) = 2(A B ·CD +
+B C· (DQ + QA) CD ·(AM +M B)
Aşad ar,
DA ·
+BC ·DA ).,., .. 2AC 0 BD.
' (4}
MN +N P +P Q +Q M= AC ·BD . R

3° Pen tru ca patr ulat erul MN PB să

fie insc ript ibil , treb uie caffPQ +~
-~
~ ~
+ ~
.... 90° (fig . 590) . Însă BM N ~ BB' N;
+f..!MN = 180°, adică BM N CPN
0- I
./"-..... ·/";- - • urm are, treb uie • să avem BB 0-N +C0- C N = BB C +
CPN = CC N . Prm .
pta AC treb uie să fie perpendiculară
~

+ B 'C'A """ 90°, de und e rezultă că drea

pe BD. ript ibil , cent rul w al cerc ului cir-
4° Dacă patr ulat erul MN PQ este insc or ridi cate pe latu rile MN şi NP
icul arel
cum scri s se află la intersecţia perp end u-
K şi L. Dao ă pun ctul M se mişcă pe drea pta AB, latu rile patr
în mijl oace le lor , mişc ă pe
. ln aces te condiţii pun ctul K se
late rulu i KN Lw îşi păstrează direcţia re
iulu i· BM N {und e M 0 NoP 0Q0 este unu l oare care dint
med iana triu ngh 0 0 P iar pun ctul
med iana triu ngh iulu i CN0 0 ,
patr ulat erel e MN PQ) , pun ctul 1., pe i. 193 , al patr ulea vîrf w al patr ulat eru-
N pe drea pta BC. Pot rivi t solu ţiei prob
condiţii, pe o dreaptă.
lui KN Lw se va dep lasa , în aces te i
363 . Fie pun ctul O, găsit în prob i. 105 , situ at în inte rior ul triu ngh iulu
t caz, AA ' <M A -fM A',
din plan . În aces
ABC (fig. 358) şi M un pun ct arbi trarpun ctel e segµ ient ului AA '. Mai dep arte ,_
egal itate a avîn d loc num ai pen tru
conf orm exerciţiului 269, avem MA
'< MB + MC, egal itate a avîn d loc num ai
 PROBLEME DIVERSE 427

pentru punctele arcului BOC. De aici rezultă că AA' <'. MA 1\JB MC, + +
punctul M coincide cu punctul de intersecţi e
egalitatea avînd loc numai cînd
O al segmentu lui AA' cu arcul BOC.
Aşadar, pentru orice punct M distinct de O, avem AA' = OA OB + +
+OC<M A +MB +MC.
Pentru a calcula suma minimă a distanţelor OA OB OC = AA',+ +
vom nota cu A" simetricu l lui A' în raport cu dreapta BC, iar cu D punctul
d~ intersecţie a.~ dreptelor BC şi A: A" C'
(fig. 594). Datfnndc ăADestem ediană
în fiecare dintre triunghiu rile AA 'A"
2
şi ABC,ave m(l28) A'A +A"A2 =

A"

A' I
Fig. 594 Fig. 595

= 2AD2 + 2A' D 2 şi AC2 + AB2 = , 2AD2 + ~ BC2. Deoarece triun-

ghiul echilatera l A' BC ne dă A' D = ..!. BC f3, rezultă din egalităţile de mai
2
sus că A'A2 +A"A 2 = BC2 + +
AC2 AB2 • Mai departe, dacă H este piciorul
perpendic ularei coborîte din A pe dreapta A'A", vom avea, în baza nr.128 bis,
egalităţile A'A 2 - A"A 2 = 2A'A". DH = 2 V3 BC·DH = 4 \13· aria ABC.
Din ultimele două ecuaţii, obţinem A'A = ..!.
2
2
(BC2 AC2 AB2 ) + + +
+ 2 V3.aria ABC.
Să presupune m acum că punctul O este exterior triunghiu lui şi situat,
de exemplu, pe prelungire a segmentu lui A' A dincolo de punctul A (fig. 595);
...-...... ...-...... ...-......
în acest caz, BAC >BOC, adică BAC > 120°. Să pîesupune m că bisectoare a
unghiului A taie cercul ABC în punctul I . În aceste condiţii, IB = IC şi (în
...-...... > BC.
baza inegalităţii BAC > 120°) IB Aplicînd teorema lui Ptolemeu
(237) patrulater ului ABIC, găsim /
(AB + AC)·Bl = BC·Al. (1)
428 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Fie acum M un punct arbitrar din plan, diferit de punctul A. Conform

teoremei de la nr. 237 bis, aplicată patrulaterului BMCI, avem BC · MI -<'.
< (MB+ MC) ·BI (egalitatea avînd. loc numai pentru punctele M de pe
arcul BAC al cercului ABC), de unde

BC ·MI+ BC ·MA-<'. (MA+ MB+ MC)· Bl. (2)

Mai departe, avem
IA<'.MI+ MA, (3)
·egalitatea avînd loc numai pentru punctele M care aparţin segmentului AI.
Din (2) şi (3) deducem

BC ·IA-<'. (MA+ MB+ MC) · BI, (4)

-egalitatea avînd loc numai cînd punctul M coincide cu A. Compararea relaţii­
lor (1) şi (4) arată că, pentru orice punct M distinct de A, avem AB+AC <
-<MA+ MB+ MC.
Prin urmare, suma MA+ MB+ MC va fi minimă, cind punctul M
.coincide cu A.
364. Fie punctele A', B' şi C' construite cum se arată în text, iar O
punctul de intersecţie al cercurilor BA'C şi CB'A (fig. 596). Vom avea, ca
mărime şi ca semn (compară cu soluţia probl. 344) -9:: BOC= -9:: BA'C,
+
-9:: COA = -9:: CB'A, de unde -9:: AOB = -9:: AOC -9:: COB = -9:: CA' B +
+ +
-9:: AB'C = oc ~ = 180° - y = - y = 1::AC' B. Prin urmare, punctul O
este situat şi pe cercul AC' B. Dat fiind că punctele A', B, C şi O se află pe
.acelaşi cerc, avem 1::: A'OC = 1::: A' BC şi, analog, 1::: COB' = 1::: CAB'
·şi 1::: B'OA = 1::: B'CA. De aici -}::A'OC + +
1::: COB' 1::: B'0A=1:A' BC+
+ + + +
1::: CAB' 1::: B'CA = IX ~ y , deci AOA' este o dreaptă. In acelaşi
mod vom demonstra că BOB' şi COC' sînt de asemenea drepte.
Fie acum pun<;tul O interior tri-
.C, unghiului ABC. în baza celor de la nr.
237 şi 237 bis, avem, pentru un punct
6 1
arbitrar M din plan, relaţia MA' ·BC<:
<:MB • A'C +
MC • A' B, egalitatea
avînd loc numai pentru punctele de
pe arcul BOC. Prin construcţia tri-
unghiului A' BC însă, au loc egalităţile
BC : CA' : A' B = l:m:n (1)
A' şi relaţia
de mai sus ia forma l-MA' <
-<'. m • MB+n • MC.
Mai departe,
Fig. 596 l • AA' -<'. l(MA MA'), egalitatea +
avînd loc numai pentru punctele M de
pe segmentul AA'. Prin urmare, l-AA' ~ l MA m·MB +
n·MC, egali-
0 +
tatea avînd loc numai cînd punctul M coincide cu punctul de intersecţie O
al segmentului AA' cu arcul BOC. Aşadar, pentru orice punct M distinct
-Oe O, avem l 0A 0
+
m · OB +
n°0C = l-AA' < l·MA+m · MB n · MC. +
 PROBLEME DIVERSE

Pentru calculul minimului l· AA' = l · OA m · OB +

n · OC al expresiei +
l·MA + m ·MB +
n · MC, vom nota acum cu A" simetricul lui A' în raport
cu dreapta BC şi cu D punctul de intersecţie al dreptelor BC şi A' A" (fig. 597).
Deoarece AD este mediană în triunghiul AA' A", avem (128) A' A 2 +A "A 2 =
= 2AD2 + 2A 'D 2. Aplicînd acum triunghiului ABC şi segmentului AD teo-
rema lui Stewart (127) căpătăm AD2 =BD • AC2 +DC • AB2-BD · DC. Sub-
' BC BC
stituind această expresie pentru AD 2 în egalitatea pre- A"
cedentă şi înlocuind pe A' D 2 prin expresia egală
A' D 2 - BD 2 , găsim

~'A 2 + A"A2 = 2 IBD • AC2 +DC · AB2-BD · DC) +

BC BC ,
+ 2(A' B 2 - BD2) = 2 BD • AC2
BC
+ 2 DC
BC
• AB2 +
+ 2 (A'B2 - BD') • BC2 . (2)
nc2 BC2
Mai departe, deoarece A' D este înălţime în tri- A'
unghiul A' BC, vom avea (126) Fig. 597

BD=
A ' B + B C - A'C
2 2 2
·DC =
A 'C2 + BCt- A ' Bz •
(3)
2BC. ' 2BC

-BD = n + 1 2 - m ; -DC = 12 + m• - nt ;
1 2 2
.
D mega 1·1taţ1·1e (1) ş1· (3) , ob tmem
v ·
' BC 21 BC 212
A,
BC B = nz' în locum . d aceste exprE:Sll .. A I'
m ega itatea (2) . l
ŞI mmu ţm
. d cu l 2 ,
A

obţin em

l2 · (A'A2 + A"A2) = (m2 +n2 - l2)· BC2 + (n 2 +l2 -m2) . AC2 +

+ (l2 + m2 - n2) • AB2. (4}
Pe de altă parte , diferenţa pătrate lor a două laturi ale triunghiului AA' A,,.
este ega lă (cf . nr. 128 bis) cu produsul dintre cea de-a treia latură şi proiecţia
medianei corespunzătoare pe aceasta. Cu alte cuvinte, dacă notăm cu H
proiecţia punctului A pe dreapta A 'A" , vom avea A'A2 -A"A2 =

= 2A 'A" • DH = 4A'D • DH = 16 · aria ABC · ar ia A 'BC, , de unde, conform

BC 2
egalităţii aria A' BC : aria T = BC2 : l 2 (compară cu nr. 257), găsim
z2. (A'A2 -A"A2 ) = 16. aria ABC. aria T.
Din această egalitate şi din egalitatea (li), obţinem în definitiv

l 2·A'A 2 = .!_ [ll!(CA 2

2
+ AB2 - BC2 ) + m2 (AB 2 + BC2 - CA 2) +
+ n (BC + CA2 -
2 2
AB2 )] + 8 . aria ABC • aria T . (5)
 •.
'
430 SOLUŢIILE EXERCIŢIILO R ŞI ALE _PROBLEMELOR

Să presupune m acum că punctul O este exterior triu.nghiu lui , de exemplu

pe prelungire a lui AA' dincolo de A (compară cu fig. 595) ; în acest caz, iJÂ(; +
.............. ,..
+CAB' =A+«. > 1~0°. Să găsim pe cercul _ABC un punct J, a~tfel ca
BI : IC= n : m, iar dmtre cele dou~ puncte care satisfac această condiţie, să
notăm cu I pe cel care nu este situat pe a.rcul BAC (fig. 598). Să luăm
IB"=n, IC"=m . În acest caz, dreapta B"C" este
paralelă cu BC. Să mai notăm cu l' lungimea
segmentu lui B"C". Din asemănarea triunghiu rilor
IBC şi IB"C", găsim „
BC : CI : BI = l ' : m : n. (6)

+ oe. >
A

+ BIC =
A ..............

Mai departe, A 180°, A

..............
> 180°; prin urmare, BIG < oe., iar din compara-
rea t riunghiur ilor I B" C" ş i T, găsim

Fig. 598
l' < l. (7)
Aplicînd patrulater ului ABIC teorema lui Ptole-
meu, obţinem AB.JC + AC·Bl = BC·Al, de unde, conform relaţiei (6),
avem
m • AB + n • A C = l' • Al. (8)
Fie acum M un punct arbitrar din plan, distinct de A . Aplicînd patru-
laterului BMCI t eoremele de la nr. '237 şi 237 bis, avem Ml·BC-<,.MB·JC +
+ MC.JB sau, potrivit egalităţii (6), l' ·Ml -<,. m·MJ3 n·MC, egalitatea +
avînd loc numai pentru punctele M aparţinîn d arcului BAC al cercului ABC.
De aici, conform lui (7), ave{ll
l' ·Ml + l' ·MA -<,. l MA 0 m·MB+ n·MC. + (9)

egalitatea avînd loc numai peritru MA = O, adică atunci cînd M coincide cu A.

Mai departe,
IA -<,. MI + MA, (10)

egalitatea avînd loc numai pentru punctele M aparţinînd segmentu lui IA.
Din relaţiile (9) ş1 (10), obţinem
l' • IA -<,. l MA m·MB
0 + + n·MC, (11)
egalitatea avînd loc nu~ai cu c;ondiţia ca M să coincidă cu A . În sfîrşit, com-
pararea relaţiilor (8) şi (11) ne arată că, pentru orice punct M din plan,
distinct de A, avem m·AB +
n·AC < l·MA +
m·MB n·MC. În conse- +
cinţă, l·MA + m·MB + n·MC va avea valoarea minimă, cîncf M va coin-
cide cu A.
Să considerăm, în sfîrşit, cazul în care nu există un triunghi, ale cărui
laturi să fie proporţionale cu numerele l , m şi n . Să presupune m, pentru preci-
zare, că l este cel mai mare dintre numerele l, m şi n. În acest caz, Z> m+ n
şi, pentru orice punct M distinct de A, avem l·MA+m ·MB+n·M C >-
 PROBLEME DIVERSE
lo31

~(m+n)·MA+ m·MB + n·MC = m· (MA +MB) + n· (MA + MC) >

> m • AB + n·AC, astfel că vom obţine iarăşi valoare a minimă cînd punctul
M va coincid e cu A.
O b s e r v a ţ i e. Formula (5) poate fi obţinută pe o cale ceva mai
sind formulele fundame ntale ale trigonom etriei. Anume, din triunghi scurtă, folo-
ul CAA' (fig.596) ,
.avem l 2 ·Â'A 1 = l2 ·AC 2 + l 2 ·A'C1 - 2l 1 ·AC·A'C ·cos (C + y) .
Să înlocuim , folosind
asemănarea triunghi uilor A ' BC şi T, mărim ea Z· A
'C cu m• BC şi să dezvoltăm co-
+
sinusul sumei: Z2 • A'A 2 = ! 2 • AC2 2
m• BC - 2lm· BC· AC (cos C cos y - sin C sin y).
Substitu ir:d aici 2lm cos y = l1 + m 2 - n 2 , 2BC X
x AC cos C = BC1 +AC2 -AB1 , lm sin y = 2 aria T,
,
RA
BC·AC ·sin C = 2 aria ABC, vom obţine tocmai ~
formula (5) . F O q

365. 1° Dacă pt,{nctele D, .E şi F împart

laturile triungh iului ABC (fig. 599) în părţi
proporţionale cu pătratele laturilo r vecine, O PO C'
vom avea DB : DC= - c2 : b2 ; EC : EA = Fig. 599
= - a 2 :c2 ; FA: FB = - b2 : a 2 , iar drep-
tele AD, BE şi CF vor fi concure nte , conform teoreme i lui Ceva
(198).'
2° Pentru punctu1 de concurenţă O al median elor, distanţele la laturile
triungh iului sînt invers proporţionale cu lungim ile acestor laturi,
în baza
echivalenţei ariilor OBC, OCA şi OAB (v. soluţia ex.
295). Pentru orice punct
O' al dreptei AD, avem aria EDA : aria O'AB =AD : AO' =aria CDA
:
: aria O'AC sau aria EDA : aria CDA =aria O'AB : aria O'AC. Pe
de altă
parte însă, aria EDA : aria <)DA =BD : DC = c2 : b2 , de unde aria
O'AB:
: aria O'AC = c2 :b2 • Notînd cu O'P, O'Q'li O' R distanţele punctu lui O'
la latu-
rile triungh iului ABC, vom avea aria O' B :ariaO 'AC=( O'R • c) : (O'Q·b)
Din ultimel e două egalităţi, găsim O'Q : O' R = b : c. .
Pentru punctul O' de concurenţă al dreptelo r AD, BE
şi CF , găsim,
în consecinţă,

O'P: O'Q: O'R = a:b:c. (1)

Potrivi t celor arătate în soluţia problem ei 197, punctul O' se obţine
din
punctu l de concurenţă O al median elor triungh iului, din cons trucţia
indi-
cată acolo , deoarec e distanţele punctul ui O' la laturile
triungh iului sînt
invers proporţionale cu distanţele punctul ui O la aceleaşi laturi.
3° Dacă P, Q şi R sînt , ca mai sus, picioare le perpend icularel or cobo-
rîte din punctul O' pe laturile triungh iului, avem RO'Q /'...
prin urmare (256) , aria QO' R : aria ABC = (O' Q•O' R) : bc. Tot
+ ""' =
RAQ 180° şi,
astfel,
aria RO'P : aria ABC= (O' R·O'P) : ac; aria PO'Q: aria ABC= (O'P·O
'Q):
: ab. În baza egalităţilor (1), rezultă de aici că aria QO' R =aria RO' P =
aria
PO'Q, astfel că (compară cu soluţia ex. 295) punctul O' este centrul de greu-
tate al triungh iului PQR. .
366. P r i m a s o 1 u ţ i c. Să presupu nem că, printre toate triungh iu-
rile înscrise în triungh iul dat, există un triungh i DEF (fig. 600), pentru
care
mărimea s = EF2 + F D2 + DE2 are valoare a minimă . Dacă D 1 este
mijlocu l laturii EF, atunci , conform nr. 128, avem FD 2 +
DE2 = ~ EF2
2
+
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
432

~ EF2 + 2D1 D 2 • Din această formulă se vede că, dacă

medi -
+ 2D1D 2 şi s = 2
am putea micşora s, lăsînd
ana DD1 nu ar fi perpendiculară pe latur a BC, prin picio rul perpe ndicu -
pe loc punc tele E şi F şi înloc uind punc tul
D
medi ana DD1 este perpe ndicu -
larei duse din D 1 pe lattlr a BC. Prin urma re,
lară pe latur a BC. În acelaşi mod vom demo
nstra că toate medianele triunghiu-
toare ale triun ghiul ui ABC .
lui DEF sînt perpendiculare pe laturile corespunză
A
A

\
o {'

Fig. 600 Fig. 601

r triun ghiul ui DEF .

Fie acum G punc tul de concurenţă al medi anelo
Conform exerciţiului 295, avem
aria GEF =ari a GFD =ari a GDE.
(1)
............ ............
Pe de altă parte , EGF +BAC = 180° şi, prin urma re (256), aria GEF : aria
aria ABC = (GF·GD): (BC x
ABC = (GE GF) : (AB· AC); analo g, aria GF D:BC).
0

De aici; în baza egalită-

x AB); aria GDE: aria ABC...,. (GD GE):(AC
0 0

GD·G E . .
ş1dec1GD:GE:GF=BC:CA:AB.
. GE-G F GF·G D
ţilor(1),avem = =
AB·A C BC·A B AC·B C
Aşadar, distanţele punc tului G -
centr ul de greut ate al triun ghiul ui
proporţionale cu lungi mile
DEF căutat - la latur ile triun ghiul ui dat sîntO', considerat în probl. 365
acest or latur i şi punc tul G coinc ide cu punc tul
(compară cu nr. 157, const r. 10), iar
triun ghiul căutat DEF coincide cu tri-
ungh iul PQR din această problemă. D, E şi F picio arele
Fie acl).m M un punc t arbit rar din plan (fig. 601),
ghiul ui ABC , iar G punc tul
perpe ndicu larelo r duse din M pe latur ile triun rm exerciţiului 140,
de concurenţă al medi anelo r triun ghiul ui DEF . Confo
avem MD 2
+
ME 2 + MF 2 = GD 2 + GE 2+ GF 2 + 3MG2 . Deoarece punc tul
din fiecar e cite o treim e,
de concurenţă al medi anelo r unui triun ghi taie iţiului 137 ne dă
soluţ ia exerc
măsurînd de la picio rul respe ctiv (56),

2
GD + GE + GF2 2
= .!.._ (EF2
3
+ FD 2 + DE2 ). (2)

De aici, MD 2 + ME + MF 2 2 = .!_(EF2
3
+ FD + DE2) + 3MG2. Din această
2

pătratelor distanţelor punc tului M

la latur ile
egali tate, se vede că suma
triun ghiul ui, adică MD
2 ME 2 MF+ +
2 , va fi minimă, cînd punc tul M va
ece, în acest caz, după cum
coinc ide cu punc tul O' din probl ema 365, deoar
 PROBLEME DIVERSE 433

am demonstrat mai sus, suma EF2 FD2 + +

DE2 va f i minimă, iar MG se
va anula.
, Să trecem acum la găsirea triunghiului DEF pentru care mărimea
s = l·EF2
+
m •F D 2 +
n·DE2 , unde l, m şi n sînt numere date, are valoarea
minimă, iarăşi în ipoteza că un astfel de triunghi există. Totodată, vom con-
sidera cazul în care nu:inerele l, m şi n sînt pozitive.
Dacă punctul D 1 (fig. 602) împarte latura EF a triunghiului căutat în
raportul ED1 : D 1F = m : n, atunci, conform A
nr. 127 (compară, de exemplu cu soluţia ex.
141), avem
m·DF2 + n·DE = 2
(m + n) · D D +1
2

+ mn ·EF2 (3)
m+n

Şl
lJ '-~~~~~~~~~~--

s = (z + ~}
m+n
EF 2
+ (m + n)·D D 1
2
• (3')
Fig. 602

Dacă dreapta DD1 nu ar fi perpendiculară pe latura BC, am putea

micşora pe s, lăsînd pe loc punctele E şi F şi înlocuind punctul D prin picio-
rul perpendicularei duse din D 1 pe latura BC. Prin urmare, dreapta DD1 ,
care împarte latura EF în raportul ED 1 : D1 F = m : n, trebuie să fie perpen-
diculară pe latura BC. Tot astfel vom demonstra că dreapta EEv care împarte
latura FD în raportul FE1 : E 1 D = n: l, trebuie să fie perpendiculară pe
latura AC, iar dreapta FE1 , care împarte latura DE în raportul DF1 : F 1 E =
= l : m, trebuie să fie perpendiculară pe latura AB. Deoarece, în aceste condi-
. . DiE E1F FiD .
1 , perpen d.icu lare le pe laturi·1e trmngh.IU lu1. A B C ,
ţn, - - • - - • - - = -
D1F E1D F 1E
în vîrfurile D,E şi Fale triunghiului căutat, sînt (cf. nr. 198) concurente într-un
punct O şi împart laturile EF, FD şi DE ale triunghiului DEF respectiv în
rapoartele m : n, n : l şi l : m.
Întrucît dreptele DDv EE1 şi FFv care sînt concurente în punctul O,
împart laturile triunghiului DEF în rapoartele ED 1 : D 1F = m : n; FE1 :
: E 1 D = n: l; DF1 : F 1E == l :m, avem (v. soluţia ex. 295) ari~ OFD ~
: aria ODE= FD1 : D 1 E = ~ : ~şi, analog, aria ODE: aria OEF = ~: ~;
m n n l
aria OEF: aria OFD =~:~,de unde l • aria OEF = m•ariaOFD = n x
l m
X aria ODE. Pe de altă parte, găsim, ca mai sus, aria OEF : aria ABC=-
= (OE · OF) : (AB·AC); aria OF D : aria ABC= (OF • OD) : (AB • BC);
aria ODE : aria ABC= (OD • OE) : (BC • AC). De aici avem
OE OF OF OD OD OE
l· - • - = m •- • - = n• - •-
AC '
AC AB AB BC BC
adică
OD OE OF
(!.)
l·BC = m · AC = n·AB .

28 - Lectil de geometrie elementar&. voi. I

434 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Aşadar, distanţele punctului O la laturile triunghiului dat sînt proporţionale

cu produsele l·BC, m·AC şi n·AB. Prin aceasta, se determină (157, constr. 10)
poziţ ia punctului O, deci şi poziţia punctelor D, E ş i F, picioarele perpen~
dicularelor duse din punctul O pe laturile triungbiului.
Să c o n s id erăm a cum , pe scurt, cazul în care c oe fi c i e nţii l, m ş i n a u semne arbi-
trare ş i anum e ne vom ocupa separat de urm ă toa r e l e ipoteze.: 1) m + n > O, n + l > O,
l + m >O ; 2) m + n < O, n + l < O, l +
m < O; 3) printre sumele m + n , n + I,
l + m , unel e s înt pozitive, iar a ltele negative, fo să nici una nu est e nul ă; 4) una dintre
sumele m + n, n + l şi l + m este nulă.
1° Să presupunem că c o e fici e nţii l, m ş i n a u semn e oarecare , în s ă m + n > O,
11 + l > O, l + m > O. Să împărţim laturile triunghiului că uta t DEF (fig. 602), astfel
încît să aibi1 loc, ca mdrime şi ca semn, egalităţile ED 1 : D1 F = m : n ; FE1 : E 1 D = n : l;
DF1 : F 1 E = l : m . Conform exerciţiului 218 , vom avea , ca ş i m a i sus, fol osind egali-
tatea (3 ' ). ·

s = l -EF2 mn-) EF2 + (m + n)· D 1 D 2 =

+ m·DF2 + n-DE2 = ( I+ -
m+ n

= ( m + -nl-} . FD2+ (n + l ) ·E1E2 = ( 11 + - Im- ) -DE 2 +( l + m}·F1?-· (5)

n + l l + m
D eoarece m + n > O, n + l > O şi l + m > O, ra ţioname nte l e d e mai sus rămîn
valabile , cu condiţi a de a a tribui semne anumite a riilor triungh iurilor şi distanţelor
punctului la laturile a cestuia, după cum s-a arătat în so luţiil e exerciţ iului 301 şi pro-
blem ei 32!„ Va loarea minim ă a lui s se obţin e i a răş i p entru punctul O dat d e egali-
tă ţile (4).
2° Dacă m + n < O, n + l < O ş i l + m < O, raţionam e nte în t otul analoge cu
cele precede nte ne arată că, pentru punctul O dat d e egl).lită ţile (4) , mărim ea s nu-şi atinge
minimul, ci maximul, deoarece , din egalităţile (5) , rez ultă că ·, în a cest caz, mărim e a
s creş te dacă, E şi F rămînînd fixe, m'ărimea D 1 D scade (cC. inega lită ţii m +
n < O)
etc.
3° Dacă unele dintre mărimile m + n, n + l şi l +
m s înt pozitive , iar celo>lalte
negative, atunci oricare ar fi triunghiul DEF, mărim e a s nu are n ici maxim, nici minim.
ln ad evăr, fie, pentru a fixa ideile, m +n > O şi n +
l < O. ln a cest caz, din for-
mula (5) , reiese c ă putem mări pe s, lăsînd pe l oc punc tele E şi F şi fă c înd punctul D
să se depărteze de piciorul perpendicularei coborîte din punctul D 1 pe latura BC. Pe
de altă parte , putem ş i să-l micşorăm pe s, lăs înd pe lo c punctele D ş i F, şi d eplasînd
punctul E.
4° Ne mai rămîne s ă considerăm cazul în care unele dintre sumele m +
n,
n + I ş i l + m sînt nule. Fie, pentru a fixa ide ile, m +
n = O. Nottnd cu DII înăl­
ţimea triunghiului DEF (Iig. 602), vom avea s = l • EF2 +
m • (DF2 - DE2 ) =
= l • EF2 + m· (EF 2 ± 2EF · EH ). De aici se vede că , fără a schimba poziţia punc-
telor E ş i F, putem da mărimii s orice valori, alegînd în mod core spunzător punctul H,
adi că punctul D. A ~ adar , în acest din urm ă caz , mărim e a s nu-şi atinge nici maximul,
11ici miflimul pentru vreun triunghi DEF.
Rezumînd cele de mai sus , ajungem la urm ă t o area concluzie fin a l ă :
Dacă toate cele trei sume m +n , n + l ş i l -+- m sint poziti11e (negati11e) , 11îrfurile
triunghiultti DEF, pentru care mărimea s = l·BC2 +
m -A C2 +
n·AB1 are un minim (un
max im) , se obţin din următoarea construcţie : de terminăm punctul O, ale cărui distanţe la
laturile triunghiului s(nt proporţionale cu produsele l· B C , m·AC şi n · AB, iar din punctul
O coborîm perpendiculare pe laturile triunghiului. Dacă printre s umele m +
n, n +
l şi
l + m ex istă unele nu le sau de semne contrare, mărimea s nu-şi atinge nici max imul nici mini-
mul pentnt nici un triunghi înscris.
O b s e r v a ţ i e. Soluţia de mai sus , pentru cazul ln care m + n, n + l şi
l + m sînt de ace laş i semn, se bazează în esenţă pe ipoteza că, printre t oate triunghiu-
rile înscrise există unul pentru care mărimea sare un minim (sau un maxim). Chiar dacă
vom considera evident că, pentru un triunghi înscris, mărimea s nu poate lua
valori oricît de mici şi rămîne mai mare decît un anumit număr , în că nu putem fi con-
 PROBLEME DIVERSE
435
vinş i d e existenţa triuugh iului înscris pentru car e
s are valoare a minim ă . În ad evăr,
putem conce pe log ic o s tare d e lucrur i în care, printre
triungh iurile înscr ise , ex istă
une le p entru care m ărimea s are valori mai mari decît un
anumit număr s 0 şi oricit d e
apropia te de s 0 , d ar nu exi s tă triungh iuri p entru care s s
ă fie egal cu s
<lecit s. 0 sau m a i mic
De aceea , d ă m ş i o a doua s oluţi e, în care exis tenţ a unui
mi-niin ă nu este presupu să. ln acest caz , n e v om triungh i cu valoare a s
mărgini la con sidera rea unor coefi-
c i enţi l, m ş i n p ozitiv i .

A d o u a s o 1u ţ i e. Vom porni de la identit atea

(a 2 + b2 + c2 ) (x2 + y 2 +z2 ) =(ax + by + cz)2 + (bz - cy )2 +
+ (ex - az)2 +
(ay - bx)2 , (6)
valabil ă oricare ar fi cele şase numere a, b, c, x,
y şi z. Dacă vom înţelege
prin a, b ş i c lungim ile laturilo r triungh iului dat, iar prin x,
y şi z distan-
ţele punctu lui arbitra r O din plan la laturile
sale, vom avea (compară cu
soluţia ex . 301) ax by + +
cz = 2S, unde S este aria triungh iului dat.
Identit atea de mai sus devine

X2
+ y2 + Z 2 -_ 4S1 + (bi: - c y )t + (ex - az)1 + (a y - bx)2
a 1
+ b + c'
1
a' + b' + c 1
•

De aici rezultă imedia t că suma pătratelor distanţ elor unui punct

O la latu-
rile triungh iului dat este minim ă cu condiţia ca fiecare dintre
parant ezele
din membr ul al doilea să fie nulă , adică pentru x:y :z = a :b:c;
prin urmare ,
punctu l O coincide cu punctu l O', determ inat în proble ma 365.
Fie acum DEF (fig. 603) un triungh i arbitra r, înscris în triungh
iul dat ,
iar G centru l său de greuta te. Avem , ca şi mai
A
sus în egalita tea (2),
EF 2 +FD 2 +
DE2 = 3(GD 2 +GE..2 +GF2 ) . (7)
Dacă notăm cu D , E şi F picioar ele per-
0 0 0
p endicu larelor duse din G pe laturile triungh iului
da t, avem GD 2 = GD5 +
D 0 D 2 etc. Prin urmate ,
.s = EF2 +FD2 +DE2 = 3 (GD5 GE5
+ 3(D 0 D2 + E 0 E 2 + F 0 F2 ). De aici +GF5)
+ +
se vede
imedia t că valoare a s este minim ă cînd punctu l
G coincid e cu punctu l O' , iar triungh iul . DEF cu
triungh iul PQR din probi. 365, deoarece, în acest
caz , suma GD ~ GE5 + +
GFg are, conform celor demon strate, valoar ea mi-
nimă , iar D 0 D = E 0 E = F F =O (cf. prob!. 365
0 , 3°) .
Trecîn d la că utarea minim ului expres iei s = l·EF2 +m·FD 2
unde l, m ş i n sînt numer e pozitiv e date, vom consid era următo n·DE2 , +
area genera li-
.zare a identităţii (6):

(la2 + mb2 + n c2 ) ( -x' +-

y
+-z' )=(ax + ·by + cz)2 +
1

l m n
+ l (mbz - ncy) + m (ncx - laz) + n (la y - mbx)'
2 1

lmn (R)
 EXERCIŢIILOR ŞJ ALE PROBLEMELO R
SOLUŢIILE
436

din (6), înlo cui nd a, b, c,

x, y şi z res-
Această ide ntit ate poa te fi obţinută identităţii (8),
pec tiv pri n aVT, cVli, x/VT, y/Vm şi z/Vli.I Cu I aju torI ul
bVm,
i sus , că mărimel a~+~ + .:_ Îji atinge min imu l
ne con vin gem , la fel ca ma m n
din me mb rul al
par ant eze le ult imu lui term en
cu condiţia ca fiec are din tre diţ ia
nulă, adică cu con
doi lea al egalităţii (8) să fie (9}
x : y : z = la : mb : ne.
condiţiile (9), per pen -
găsit O, cer e sati sfa ce
Cob orîn d acu m din pun ctu l C (fig. 604), vom
pe latu rile triu ngh iulu i AB
dic ula rele OD 0 , OE0 şi OF 0
A A

lJ Do
Fig. 604
iul căutat D 0 E0 F 0 •
ved ea din cele ce urmează, triu ngh
obţine, după cum se va ţie ale ace sto r per pen -
cu D' , E' şi F' pun cte le de intersec
Să notăm acu m
Eo F , F 0 D 0 şi D 0 E 0 ale triu
ngh iulu i D 0 EoF0 • Con form nr.
dic ula re cu latu rile 0 = yz: bc; ari aO F0 D 0 :
BC = (OE0 ·0F0 ):(A B·A C)
256 ,av em ari aO Eo F0 :ar iaA De aic i, aria :OE oF0 :
oE :ar ia AB C= xy1:ab .
:ari a AB C= zx: ca; aria OD 0 . E 0 D' ~
c = - : - : - . I n conse c mţă,
1 1
. 0'"' n .
aria OD 0E 0 = -a : -b : ~ m n
: arta i· ....., 0 :
xyz l
.
= m:n , und e D' este pun ctu
l de intersecţie al
E aria OF D
:D' F0 = aria OD g, F 0 E' : E' D 0 = n : l; D 0 F':
0 0 : 0 0
lor ~oF o şi OD (v. soluţia ex. 295). An alo condiţiile (9),
- dre pte
din pun ctu l O care sat u{ace
0
: F' E = l : m . Aşadar, dacă, OE şi OF pe laturile triu ngh iulu i AB C, aceste
coborîm perpendicularele OD 0
, 0 0
" în rapoartele
pen dic ula re împ art latu rile triu ngh iulu i D 0 EoF 0 respecti
per
m : n, n : l şi l : m. arb itra r DE F
acu m în triu ngh iul dat AB C un triu ngh i FF1
pri n dre pte le DD1 , EE1 şi
Să îns crie m.
. 605 ) şi să împ ărţ im latu rile ace stu ia = l:m .· Dre p-
(fig F E
n;F E1 : E 1 D = n: l; DF1 : 1 ace st caz , vom
înr apo art ele ED1 : D 1F = m: e pri ntr -un pun ct O (19 8). În
tele DD1 , EE1 şi FF1 vor trec că latu rile
sau DE i = DiE • FiD . Da t fiin d
ave a D,E • E,1'' • FiD = -1 E1F D F F 1 E
E1 D F 1E 1
apt a FF1 în.
gir ile lor) intersect ează dre
D 1F
iulu i ED D (sau pre lun
triu ngh 1 OD FD1 F1 E e
. .
ş1 F vom ave a (cf. nr. 192 ) - - • - - • -F D- = 1, de und
pun cte le O, F 1 , OD1 FE 1

DO DF1 FE DF1 FD 1 + D 1 E DF1 +DE 1 F,D

=F E D1 F • F 1 E •
OD1 = F 1 E • FD1 = F 1E • FD1 1
 437
PROBLEM! DIVERSB

inem
mărimea egală DE1 /E1F, obţ
Înlo cuin d aici ulti mul term en cu
(10)

De aici
mn + nl + lm ·DO . (11)
OD1 = mn ·DO · DD1 = DO +O D1 = l (m n) +
l (m +
n) '
• tei prob lem e
Să aplicăm acu m, ca şi la
prim a metodă de rezo lvar e a aces
iulu i DE F şi seg-
{compară cu ega lita tea (3)]
, teor ema lui Stew art (127 ) triu ngh
men tulu i DD • Vom obţine
1

+ n°D E! - ~ ·EF '. (12)

(m + n)·D1 D2 = m DF '
0
m + n
şi segm entu lui OD 1 , găsim , în
Apl icîn d aceeaşi teoremă triu ngh iulu i OEF
mod ana log,
~ EF '. (13)
· (m + n) ·OD~ = m·O F' + n•O V - m + n
0

vom
DD1 şi OD1 cu valo rile lor din (11)
lnlo cuin d în egalităţile (12) şi (13)
ave a
+ + lm)' .0D 2 = m.D F' + n·D
V - ~ ·EF '; (14)
(mn nl
l 1 (m + n)
m +n
~
(15)
-
m~
- - ·OD 2 = m·O F' + n·O V - -
m
- ·EF '.
+n
1
l (m + n)
. a1. ega l'ităţ„n (15) cu mn + nl +
lm ş1 .
• I . d amb"
lţm u term eni
tn sfi rşit , nmu mn
nută, term en cu term en, ega
lita tea (14) , obţinem,
scăzlnd din ega lita tea obţi
după tran sfor mlr i alge bric
e, ega lita tea

l·E F' + m°F D + n°D V =

1 nl + lm)• -
(mn +
OD'
+ -OEI· •+ or
( l
- J . (16)
m n

urmă se obţine
egalităţii (7); acea sta din
Ega lita tea (16) este gen eral izar ea
m = n = 1.
din ega lita tea (16) pen tru l = end icul arel e OD 0 ,1 OE0 , OF0 pe latu
rile
Să cob orîm 'din pun ctul
O perp D 1 etc.
în ega lita tea (16) OD prin OD~ +D 0
triu ngh iulu i ABC şi să înlo cuim lm) X
urm ă, vom ave a s = l EF ' + m·F D1 +n °D V= (mn + nl+
0

ln cele din
această ega lita te , se
X[{ o~5 + o:5 + o:~ J + (D~D' +EU:' +Fa:)} Din satisface condiţii le
imă atun ci ctnd pun ctul •O
ved e ime diat că mărimea s este min
(9), deoarece, în acest caz, conform
celor dem ons trat e, mărimea O~o
2
+ + 0 0
2
!
2
1mă şi D 0 D = E 0 E = FoF
• • = O, deo arec e drep tele OD,
- n 0 este m10
+ OF
e pe latu rile triu ngh iulu i AB C.
OE şi OF coincid cu perpend icul arel
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

367. P r i ma s o lu ţ ie. Să presupune m că, printre toate triunghiu-

rile înscrise în cercul dat, există un triunghi ABC (fig. 606), pentru care
suma s = l·BC2 + m·AC2 +
n·AB2 , unde l, m şi n sînt numere pozitive
date, are valoarea maximă. Pentru a fixa ideile, vom presupune că

l <: m <:n. (1)

Dacă punctul D împarte (interior) latura BC în raportul BD : DC=
= m : n, vom avea (127), conform teoremei lui
Stewart [ca în soluţia probi. 366, formula (3)]

m·AC2 + n·AB 2
= (m + n)·AD + ~ 2
·BC2.
m + n
De a1c1,

+-mn I
s = (l - ·BC + (m + n)·AD
m+ n
2 2
• (2)

Pentru punctele B şi C date (deci şi pentru

Fig. 606 o poziţie determinată a punctului D ) mărimea s are
valoarea maximă, dacă distanţa AD va fi cea mai
mare posibilă. Însă distanţa cea mai mare de la punctul dat D pînă
la un punct al cercu-lui este (64) se·gmentu l mai mare al diametrul ui care
trece prin punctul D. Aşadar, diametrul cercului care trece prin punctul A
împarte latura BC în raportul m : n. Diametrel e caşe trec prin punctele B şi
C trebuie să aibli aceeaşi proprietat e: diametrul care trece prin B împarte
latura CA în raportul CE:EA = n:l; diametrul care trece prin C împarte
pe AB în raportul AF:FB = l:m .
Repetînd acum întocmai, pentru triunghiu l ABC şi pentru dreptele
concurent e AD, BE şi CF, dezvpltările care ne-au condus în soluţia pro-
blemei 366 la formula (10), căpătăm relaţia în totul ana logă

AO = AF + AE = .!._ + .!._ = l (m + n ) . (3)

OD FB EC m 1i mn
De a1c1 avem

AD = AO + OD = mn + nl + Im • AO = mn + nl+ Im R, ( 4)
l (m+ n) l (m + n)

unde R este raza cercului dat. Egalităţile (3) sau (4) determină poziţia punc-
tului D pe dreapta AO.
Mai departe, trebuie să ducem prin punctul D coarda BC, pe care punctul
D să o împartă în raportul BD : DC = m : n. Această din urmă construcţie
poate fi efectuată într-un mDd analog cu cel din soluţia exerciţiului 165;
trebuie numai să presupune m că ambele cercuri date acolo coincid. În felul
acesta, construim triunghiu l căutat ABC.
Pentru ca această construcţie să fie posibilă, este necesar şi sufi-
cient ca punctul D, dat de condiţia (3) , să fie situat în interiorul cercu-
lui şi să putem duce prin acest punct coarda BC, pe care punctul D să o
 439
• PROBLEME DIVERS!!

în inte rioru l cerc ului , după

împartă în. rapo rtul m : n. Pun ctul D se va afla
cum reies e din egal itate a (3), dacm
ă~+~> 1, adică dacă
n
1 1 1 (5)
-l < - +-n ·
III

pe care aces t punc t să o împartă

Prin punc tul D, pute m duce o coardă A'D
•m rapo rtu l m: n, d aca- -
DA- ' < m-n <- AD
DA
-' (d coarece segmente l e AD s1' .
AD
şi minimă ale pun ctul ui D
la punc tele cerc u-
reprezintă distanţele maximă
- d aca- 2 H - An < -m <
1 d.iame tra 1 opus l m. A , a d.1ca
.)
lm , un d e A' este punc tu AD TI

lui din (4), obţinem

< AD • Înlo cuin d aici pe AD cu expr esia
2R - AD . _.
.
-mn + nl + lm m mn + + Im . Tran sfor mrn
111
•
d aces te megahtaţ1, vom
-
- - -111- -Im <- < + nl + Im
mn + + n - m11
f. d l
. f ăcute e a
avea -1 <-
1 + - ; - < -1
1 1
m
. l. - .
+ -1 . Acest e meg a 1taţ1 vor i satls
m l n n l
coefi cienţii l, m şi n vor fi astfe
l alese încî t
sine , dacă notaţiil epent ru
să fie înde plin ite condiţiile
(1).
e coeficienţilor l, m şi n, astfe
l ca să fie
Aşadar, dacă aleg em notaţiil sufi cien tă pent ru ca
ura cond i\ ie nece sară şi
satisfăcute condiţiile (1), sing tea (5).
se exprimă prin ineg alita
triun ghiu l ABC să poată fi cons truit ajun gem la urmă toru l rezu ltat
Inte rpre tînd geom etric ineg alita tea (5), un max im exist ă num ai cu
mea s are
fina l: triunghiul ABC pentru care mări ile proporţionale cu 1/ l, 1/m
condiţia să pute m construi un
triunghi a11înd latur
proporţionale cu l, m şi n.
şt 1/n, adică a11înd înălţimile
ru carc s
s us , am presu pus că triun ghiu l pent
Ob ser v a t ie. În soluţia de mai , am pute a repet a cele spuse
ură acea s tă presu pune re
are un maxi m există. ln legăt
cu
leme i 366.
tn observaţia la prim a soluţie a prob , s-a stab ilit că triun ghiu l căutat nu există pent ru
În adevăr, în proce sul rezolvării
ac<'ea, vom da o a
orice valo ri ale lui I, m şi n. De pune m existenţa tri-
doua soluţie, în care nu mai presu
ungh iului căutat.
că
A do u a s o 1 u ţ ie. Vom presupun e iarăşi
şi n sînt num ere pozi tive şi că
l, m
l <. m <. n. (1)
însc ris în cerc ul
Fie ABC un triun ghi arbi trar, -
latu ra sa BC prin punc
dat (fig. 607) . Să împărţim a
BD : DC= m:n . Ca şi în prim
tul D în rapo rtul
soluţie, vom avea form ula (2).
Duc înd prin punc -
aces t caz, pent ru a Fig. 607
tul D diam etru l MN (fie, în
BD · DC =
fixa ideil e, MD > DN) , vom avea
BD =~ · BC şi DC = _ n_ n • BC,
= MD (2R -Jf D). Pe de altă
part e , m+
m + n
11 2
· BC ş1 BC =
2 2 (m + ) · MD ·(2R -MD ).
deu nde BD · DC = mn
mn
(m + n) 1

..
 •
SOLUŢllLE EXERCIŢllLOR ŞI ALE PROBLEMELOR
440

Substi tuind această valoar e în formul a (2), vom avea •

Această expres ie a lui s se mai poate scrie sub forma s = r (mm: n)• + (m + n)JX
l .MD2 + (m+n )·AD - (m+n) ·MD 2 , sau după ce în-
2
2
x 2R·MD _ l(m+n mn
l (m + n) 1 (m + n) (mn + nl + Im) •
ş1 după
.
+ m + n) cu expresia egala
{ • _
Iocmm mn
mn
+ n • [2-( mn nl lm) • R • MD
grupar ea termen ilor, sub forma s = m mn + +
2 2
- l(m+ n)·MD 2 ]+ (m+n )·(AD -MD ).
satis-
Din această expres ie, se vede că s îşi atinge maxim ul, dacă sînt
făcute următoarele condiţii:
1) punctu l A coincid e cu M (deoare ce în caz contra r, am avea
AD <MD);
2) funcţia

y = 2(mn + nl + lm)·R ·MD - l(m + n)·MD 2 (6)

tşi atinge ~aximul.

maximă (după
Însă funcţia y, definită de egalita tea (6), ia valoare a
cum rezultă din proprie tăţile funcţie i y = Ax2 Bx C pentru A < O) + +
pentru
M D = mn + nl + lm R, (7)
l (m + n)
te
creşte pentru valoril e lui M D mai mici decît această valoar e şi descreş
mai mari decît această valoar e. Am obţinut aceeaşi
pentru valoril e lui MD
poziţie a punctu lui D ca şi cea din prima soluţie
[ v. formul a (4)].
Dacă punctu l D, dat de condiţia (7), este interio r cerculu i consid erat,
ceea cc va avea loc pentru
mn + nl lm + R < 2R,
l (m n)+
adică pentru
_!_<~+~. (5)
l m n
de a duce prin
atunci s îşi va atinge maxim ul în acest punct. Posibi litatea
e în raport ul m:n, cere ca
punctu l D coarda BC, pe care punctu l D o împart
- f"ie veri.f.1cate. Ca şi a prima so luţ1e
. l . . a pro-
.
mega - ·1 e -
i·1taţ1 DN- < -m < --
MD sa
MD n DN
Vom obţine,
blemei , aceste inegalităţi vor fi satisfăcute în baza ipoteze i (1).
ABC despre care a fost vorba în prima
în aceste condiţii, triungh iul
soluţie.
 44t
PROBU!MJ! DIVERSB

lui funcţiei y şi este dat

Dacă însă punctul D, care core spu nde max imu ul aces tuia , max imu l
cerc sau în exte rior
de ega lita tea (7), va fi situ at pe imă admisibilă a lui M D,
adică pen tru
ne pen tru valo area max
lui s se va obţi ine maximă cu cond iţia ca triu ngh iul să
MD = 2R. Aşadar, mărimea s dev se ale cercului .
rapu
degenereze în două diam etre sup
tive. Cazu l în
ln care l, m t i n stnt numere pozi
Pin i a cum am cons ider at ca zul nega tivi, se redu ce la cazu l coef icienţil or
m ş i n s tnt
care unii dint re c oefic ienţii l,
pozi tivi. ln aces t caz, ·
i, sl zice m m ti n, nega tivi.
ln adev lr, fie doi dint re coefi cienţ(fig. 607) , vom avea /1 = l • B C1 + m • A C1 +
lui A
no t ind cu A' punctul diametra l opus +
1 • A'C1 -
n (4 R 1 - A ' B ) = l • B C - Am' B C, cărui a
1
+ • AB 1
= l • BCI + m (4Ri - A 'CI)
lema se redu ce la găsirea triun ghiu lui
11
- n • A ' B 1 + 4 (m + n )R', ti prob l , -m , -n, deoa rece term enul
cons tant 4(m + n)R 1
ti core spun d coefi c ienţi i p.oz itivi
nu joac l nici un rol. cons ider a, în
n vor fi nega tivi unul sau trei, vom
Dac i frin tre coefi c ienţii l, m f i - l · B C1 - m • A C1 - n • AB1 • ln a cest caz,
locu l mărimii 1 , ml rimea 1 ' =
- 1= a' se va găs i , dup ă
min imu l lui 1 . Max imu l mărimii
max imul ui lui 1' ti va corespun de prin tre coe ficienţii -l, -m ~ i - n vor fi nega t ivi ori
cum am arătat mai sus , deoa rece
do i, ori nici unu l.
ct D , ale cărui distanţe la vîrf u-
368. Să pres upu nem că există un puntrei num ere date . Să luăm pun ctul
onale cu
rile triu ngh iulu i dat sînt proporţi . In acest
inve rsiu ne şi să aleg em în mod arb itra r o pute re a aces teia B' C' :
D ca pol de mă în A', B' şi C' şi vom ave a
caz pun ctel e A, B şi C se transfor ): (DC ·AB ) (218, compară cu soluţia ex.
:C' A': A'B ' = (DA ·BC ) : (BD ·CA
(m· BC) : (n·C A): (p·A B). Aşadar,
con-
270 ,1°) adică B'C ': C'A ': A'B ' = sară.
diţia menţionată în tex
t este nece
', ale cărui latu ri
Reciproc 1 să pres upu nem că există un triu ngh i A' B'C nii care
A, p · AB . Fie D polu l inve rsiu
sînt proporţionale cu m·B C, n·C virf uril e triu ngh iulu i AB C dat (ca formă
şi C' în
transformă pun ctel e A', B' ex . 270 bis) .
şi ca dimensiuni? (existen ţa une i astf el de inve rsiu ni rezultă din A
Distanţele DA , DB şi DC
sati sfac condiţiile B'C ':
) : (DC ·AB ).
:C'A ': A'B ' = (DA ·BC ) : (DB ·CAC' A' : A' B' =
m B'C ' :
Deoarece, prin ipoteză, ave
rezultă că DA :
= (m · BC) : (n·C A) : (p·A B),
cond iţie este şi
: DB : DC = m:n :p. Această
sufi cientă .
OA ' pa-
369 . Fie AD = BE = CF, drea pta paralelă
BE şi OC'
ralelă cu AD , OB ' paralelă
cu
sînt distanţele
cu CF (fig. 608). Dacă x, y şi z
AB ale triu n-
pun ctul ui O la latu rile BC, CA şi vîrf uril e A, 8 {'
te din
ghiu lui, h, k şi l înălţimile cob orî form exe rci-
i, atun ci, con
B şi C ale triu ngh iulu F;g . 608
ţiului 301 vom ave a .=.. JL h
+ k + . .l:_
= 1.

x:h = OA ' : AD ; y : k = OB ' : BE ;

Pe de altă par te, ave m evid ent .. AD =
D .. OA' + - - OC'
OB' - - = 1. + Î n h aza ega l'1t ăţu
s : l = Oe' : CF . e a1c1 -AD- BE CF '

- BE = CF, rezultă de aici OA

' OB ' OC' + + . AD .
 SOLUŢIILE EXERCIŢIJLOR
ŞI ALE PROBLEMELOR

prin tr-u n pun ct O (fig. 609 ), iar-

370 . Fie a, b şi c trei drep te care trec aces te drep te. Să duc em prin M
M Ia
x, y, z, distanţele unu i pun ct arbi trar cu A şi B pun ctel e ei de intersecţie
lelă cu c, şi să not ăm
drea pta c', para
B = _!_A B·z = _!_ (± AM ± MB ) ·z =
cu drep tele a şi b. Ave m: aria OA 2 2
B = ± _!_ OA . x ±
= ± _!_ AM . z ± _!_ BM -z =± ari a OAM ±ar ia OM 2
2
2
· x ± OB ·y. Coeficienţii OA / AB şi OB / AB
±_!_ OB ·y. Dea iciz = ± OA AB AB
2 itate , de
nu dep ind, evid ent, în această egal
poziţia în plan a pun ctul ui
M.
în-
Pen tru a enunţa rezu ltatu l astf el,
plet inde pen den t de pozi ţia
cît să fie com
unu i tri-
pun ctul ui M, vom cons ider a aria
nega tivă , în func -
ung hi arbi trar pozitivă sau
că în
lui de rota ţie (cum se indi
ţie de sens ul
arte , vom aleg e·
soluţia prob l. 324) . Mai dep
tele a, b şi c un sens .
'' pe fiec are dint re drep ate
atri bui segm ente lor situ
poz itiv şi vom
---..,:;-~-~---""""""":: 0-~ pe aces te drep te sem ne dete rmin ate.
Pe
, vom aleg e acel aşi
drea pta AB , paralelă cuc
aria tri-
c· sens poz itiv ca şi pe c. Pen tru ca
ctul arbi -
ung hiul ui MP Q, cu vîr! ul în pun a,
PQ de pe drea pta
Fig. 609 trar M din plan şi cu baza n,
ă, ca măr ime şi ca sem
să fie exprimat
x · PQ, treb uie să atri buim un anu
mit sem n
prin egal itate a aria 'MP Q = _!_ 2
anţei x a pun ctul ui M la drea pta
a, şi anu me
ath segm entu lui PQ , cît şi dist
tivă, dacă un obse rvat or afla t în pun c-
treb uie să considerăm distanţa x pozia mer gînd de la drea pta spre stîn ga , şi
tul M ved e sens ul poz itiv al drep tei y şi z,
anal og, stab ilim sem nele distanţelor
negativă în cazu l con trar . În mod
O, y < O, z <O ).
(de exem plu, în fig. 609 , avem x > , în valo are absolută şi ca sem
n:
În aces te cond iţii , vom avea
B·z = _!_ (AM + MB )·z= _!_A M ·z + _!_ MB ·z = aria OAM+
aria OAB = _!_A 2 2 2 2
.
se deplasează în plan ,
+ar ia OM B= _!_ OA ·x- _!_o B.y. Cînd pun ctul M
2
2
nesc hi~bate.
rapo arte le AB : OA : OB îşi păstrează valo rile abso lute şi sem nele
+ ny, und e m şi n sînt coeficienţi
Rec ipro c, dacă avem expr esia mx anţele unu i pun ct la două drep te
y dist
poz itivi sau neg ativ i daţi, iar x şi ime
lu~ m segm ente le OA şi OB astf el încî t să aibă loc, ca măr
date , atun ci ctul O o drea ptă c,
şi ca sem n, ega litat ea OA :
( -O B) = m : n şi duce m prin pun z = OA · x -
avea AB ·
paralelă cu AB. Con form
teoreme·i dire cte, vom pun ctu-
- OB · y, astf el că exp resi a mx + ny va fi proporţională cu distanţa
lui M Ia drea pta c. am ales cite un sens dete rmi nat;
371 . Fie ai, a 2 , ••• drep tele date , pe care la aces te drep te, luat e cu semrtele
trar
x1 , x 2 , ••• distanţele unu i pun ct arbi
 PROBLEME DIVERSE

cum se arată în soluţia prob leme i 370; 0 1 2

ix , ix , ix , •.•
corespunzătoare, după
num ere pozi tive sau nega tive date .
Să pres upun em că avem de aflat
locu l geom etric al punc telor ale căror
distanţe la două drep te conc uren
te date satis fac condiţia
(1)
+
ix1 x1 ix 2x 2 = ~y, Au,nde ~
În baza recip roce i din prob lema 370, avem anum ită dreaptă. In baza
tulu i la o
este un coef icien t, iar y distanţa punc
o:o ~ cons t şi X
aces tei egalităţi, condiţia (1) devi ne y = ~
J x,
locu l geom etric căutat este o dreaptă.
Să găsim acum locu l geom
căror distanţe la două drep te
aceea şi
etric al punc telor
date a 1 şi a 2 , para lele şi
condiţie ix1 x1 +
ale

ix 2 x 2 =
---------a, -"z
de acelaşi sens , satis fac
punc t arbi trar
= ix 0 • Dacă vom nota cu x distanţa unui ' K
dreap tă, vom avea , pent ru
al prim ei drep te la a doua
orice punc t din plan (fig. 610), x 2 = x1
+ x, de unde , Fig .. 610
punc tele care satis fac condiţia (1), obţinem
pent ru
+ <X 2)x1 = IX 0 - <X 2 X, adică x1 = o:o - o:,x -
+
cons t (pen lru <X1 <X2 =f=O) . Aşa-
oc1 + OC1
( ix1

locu l geom etric căut at al punc telor cons idera te (dacă ele există) este o
dar,
dreaptă. Punc tele căutate nu exist
ă, dacă ix1 + ix 2 = O; IXo - ix 2 x =f= O. Condiţia
+
punc t din plan , dacă <X1
ot1 x1 + ot 2 x2 = ot 0 va fi satisfăcut
ă pent ru orice

+ IX2 F= oto - IX2X = 0.

sens uri cont rare, pute m ajun ge la cazu l
Dacă drep tele para lele date au
una dint re drep tele date , să zicem
cons idera t mai sus, schi mbîn d sens ul pe ul coef icien tului 1X2 în cel cont rar).
pe drea pta a 2 (şi, totodată, schi mbîn d semn
distanţei x 2 de la punc t la drea pta
a
În aces t caz, se va schi mba şi semn ul
doua . te date , locu l geom etric
Aşadar,am dem onst rat că, în cazu l a două drep
în gene ral, o dreaptă; în mod ·exce p-
al punc telor care satis fac condiţia (1) este, satis -
ţional se poat e. ca as~fel de punc
te să nu exis te sau ca condiţia (1) să fie
făcută pent ru orice punc t din plan
. .
prop oziţia analogă pent ru cazu l în care
Să pres upun em că am dem onst rat
ra pent ru n drep te. Fie de aflat locu l
sînt date n - 1 drep te şi o vom dem onst
geom etric al punc telor pent ru care I
\2)

Să aleg em notaţiile astfe l încîţ <Xn-l +

<Xn =f= O (acea sta este întot deau
na

posi bil). Pe baza celo r de mai sus, avem

IXn-1 Xn-1 CXnXn+
....:... ~y. şi rr~­

redu ce la aflar ea locu lui geom etric al punc telor pent ru care '
blem a se sînt date
+ + + +
~y = ix 0 , adică la cazu l în care
lvată pent ru cazu l unui număr-'
1X1 x 1 <X 2 x 2 .„ 1Xn_ 2 xn_ 2

n - 1 drep te. Aşadar, prob lema este rezo

arbi trar de drep te.
•
'
444 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Dacă
vom alege pe fiecare dintre dreptele date segmentele A 1 B 1 ,
A 2 B2 , care satisfac ca mărime şi ca semn condiţiile A 1 B 1 : cx1 = A 2 B 2 :cx 2 -:-
•••
= . .. = p, egalitatea (2) va lua forma
(2')
unde X este un punct oarecare al locului geometric căutat.
Fie acum ABCDEF un patrulater complet (fig. 611), ale cărui diagonale
AB, CD şi EF au ca mijloace punctele L, M şi N (compară nr. 194). Deoarece
N L este mijlocul segmentului AB, avem (în mărime absolută
' " - : : - - - " r - - - " » ' şi ca semn): aria CAL+ aria CBL = O. Tot astfel,
aria DAL + aria DBL = O. De aici, deducem
aria ACL + aria BCL + aria ADL + aria BDL = O. (3)
În acelaşi mod, găsim că aria ACM+aria ADM =
=O; aria BCM +aria BDM =O şi

D aria ACM + aria BCM + aria ADM +aria BDM =O. (4)
Fig. 611 Mai departe, avem aria AEN + aria AFN = O;
aria BEN + aria BFN = O; aria CEN + aria CFN =
= O; aria DEN + aria DFN = O. De aici, adunînd termen cu termen pri-
mele două egalităţi şi !lcăzînd ultimele două, căpătăm (aria AFN - aria
CFN) + (aria BEN - aria CEN) + (aria AEN - aria DEN) + (aria BFN-
- aria DFN) =O. Însă aria AFN - aria CFN =aria AFN +aria FCN =
= aria ACN etc., astfel că egalitatea precedentă devine
aria ACN + aria BCN + aria ADN + aria BDN = O. (5)
Egalităţile (3), (4) şi (5) arată că punctele L, M şi N aparţin locului
geometric al punctelor X, pentru care are loc egalitatea
aria AC.X + aria BCX + aria ADX + aria BDX = O. (6)
A.cest loc geometric este însă, conform . F
.celor precedente, o dreaptă [compară cu egali-
tatea (2')].
!Sb s e r v a ţ i e. Pentru ca ultima concluzie
-să fie pe deplin fundată, mai trebuie să arătăm cf1
egalitatea (6) nu este satisfăcută pentru toate punc-
tele din plan. Insă, dacă această egalitate este veri-
ficată pentru punctele A şi C, avem aria BCA +
+ aria BDA = O; aria ADC + aria BDC = O. De
aici deducem uşor că patrulaterul ACBD este un pa-
ralel ogram şi problema îşi pierde sensul. Aşadar, ega-
litatea (6) defineşte o dreaptă .
371 bis. Fie AB, C!J şi EF (fig. 612) dia- Fig.
'gonalele unui patrulater complet, H punctul de
concurenţă al înălţim\lor BK, CL şi FM ale triunghiului BCF, format
de trei d_intre cele patru laturi ale patrulaterului complet dat. Deoarece
dreapta BK este perpendiculară pe FC, iar CL pe BF, rezultă că punctele

• •
;
 PROBLEME DIVERSE 4~5

B, C, K şi L sînt situate pe acelaşi cerc, de unde HB HK = HC HL. Dat

0 0

fiind că, din aceeaşi cauză, punctul K se află pe cercul de diametru AB, iar
punctul L pe cercul de diametru CD, egalitatea IfB.JIK = IIC HL ne arată
0

că punctul H are aceeaşi putere în raport cu ambele cercuri. În acelaşi mod,

căpătăm HB.lJK = JiF.JiM, de unde va rezulta că punctul Ii are aceeaşi
putere şi în raport cu cercul de diametru EF.
Aşadar, punctul II are aceeaşi putere în raport cu toate cele trei.cercuri.
Din acelaşi motiv, punctul de concurenţă al înălţimilor oricăruia dintre triun·

Fig. 613 Fig. 614

ghiurile BDE, ACE şi ADF va avea aceeaşi putere în raport cu cele trei cercuri.
De a ici rezultă că toate aceste patru puncte sînt coliniare, dreapta pe care
sînl situate fiind axa radicală comună a celor trei cercuri.
372. Fie PQRS un patrulater dat (fig. 613), K punctul de intersecţie
al dreptelor PQ şi RS, iar l polara punctului O în raport cu unghiul
PKS (203).
Transformînd prin polare reciproce patrulaterul PQRS împreună cu
diagonalele sale, în raport cu un cerc arbitrar de centru O, vom obţine patru-
laterul complet pqrs ţfig. 614). Celor patru drepte PQ, RS, OK şi l, care trec
prin punctul K, le corespund patru puncte (pq), (rs), (ok) şi L, situate pe diago-
nala k a patrulaterului complet. Dat fiind că dreapta OK trece prin centrul
cercului director, polul ei - punctul (ok) - este la infinit (204). Dreptele
PQ, RS, OK şi l formează un fascicul armonic; prin urmare, punctele (pq),
(rs ), (ok) şi L formează o diviziune armonică. Însă punctul (ok) este la
infinit, şi deci punctul L este mijlocul diagonalei (pq) (rs) a patrulaterului
complet.
În mod analog, demonstrăm că şi polarele punctului O în raport cu cele-
lalte două unghiuri se transformă în mijloacele celorlalte două diagonale ale
patrulaterului complet pqrs. Întrucît mijloacele celor trei diagonale ale patru-
laterului complet sînt coliniare (194 sau probi. 371), polarele lor în raport
cu cercul director, adică polarele punctului O în raport cu cele trei unghiuri
considerate sînt concurente.
4'. G SOL UŢl1 LE EXERCIŢIILO R ŞI ALE PRO BLEMELO R

Să presupunem acum că, la intersecţia laturilor şi a diagonalelor patrula-

terului complet PQRS (fig. 615) cu o dreaptă oarecare p, se formează trei
segmente AA', BB' şi CC' , astfel că există (compară cu soluţia ex. 219 bis) un
segment UV, care împarte armonic atît pe AA', cît şi pe B B'. În acest caz ,
conform definiţiei polarei unui punct în raport cu un unghi (203), polara punc-
tului U în raport cu perechea de drepte PQ şi RS trece prin punctul V ş i acelaş i
lucru est e valabil pentru polara punctului U în raport cu perechea de drepte
PS şi QR; în baza celor de mai sus, polara punctului U în raport cu a treia

Fig. 615 Fig. 616

pereche de drepte PR şi QS trece de asemenea prin V. Deci, segmentul UV

împarte armonic şi segmentul CC'.
373. Fie ABC triunghiul dat (fig. 616), H punctul de concurenţă al înălţi­
milor sale, X, Y ş i Z picioarele perpendiculare lor coborîte pe laturi din punctul
Pal cercului circumscris . Punctele X, Y şi Z sînt coliniare, conform exerci-
ţiului 72. Să notăm cu A' simetricul lui H în raport cu BC ; punctul A' va fi
situat , conform exerciţiului 70, pe cercul circumscris . Mai departe, să notăm
cu Q simetricul punctului P în raport cu BC, iar cu K şi cu L punctele de in-
tersecţie ale dreptei XY cu dreptele AA' şi PH . Dat fiind că punctele H şi Q
sînt simetricele punctelor A' şi P în raport cu BC, &vem
~ ~
PA'H = QHA'. (1)
Punctele P, C , X şi Y sînt situate pe acelaşi cerc (deoarece dreapta PX
este perpendiculară pe XC, iar PYperpendiculară pe YC) şi deci c§Y' c"fY.
Prin urmare,
p"'Â'JI = fiCA = 90° - GY = 90° - c'XY = Ă'KX. (2)
În baza egalităţilor (1) şi (2), unghiurile A'HQ şi A'KX sînt egale, astfel
că dreapta HQ este paralelă cu XY. Aşadar, punctul Q, simetricul lui P în
raport cu latura BC a triunghiului dat , se află pe dreapta paralelă cu XY şi
care trece prin punctul H; evident, situaţia este aceeaşi şi pentru punctele
sill}etrice cu P în raport cu dreptele CA şi A B.
 .. PROBLEME DIVERSE 4ft7

Deoarece, în triunghiul PQH, punctul X este mijlocul laturii PQ, iar

·dreapta XL este paralelă cu IIQ, avem PL = LH.
Fie acum a, b, c, d patru drepte arbitrare, P punctul de intersecţie al
celor patru cercuri circumscrise triunghiurilor bcd, aed, abd şi abr. (probi. 106).
Picioarele perpendicularelor coborîte din punctul P pe cele patru drepte date
sînt situate pe aceeaşi dreaptă l (compară cu soluţia ex. 106, demonstraţia a
doua), care este dreapta lui Simson comună celor patru triunghiuri. Prin
urmare, conform celor demonstrate mai sus, punctele de intersecţie ale înăl­
ţimilor celor patru triunghiuri se află pe aceeaşi dreaptă, paralelă cu l şi si-
tuată la o distanţă de două ori mai mare de punctul P decît dreapta l.
374. Fie Q şi Q' simetricele punctelor P şi P' în raport cu latura BC
(fig. 617). Punctele Q şi Q' şi punctul de concurenţă Hal înălţimilor triunghiu-
lui sînt situate pe un cerc, simetricul cercului circumscris S, în raport cu BC
(ex. 70).
Dreapta lui Simson XZ, corespunzătoare punctului P, este paralelă cu
dreapta QH, ca mediană a triunghiului PQH (probi. 373). Tot astfel, dreapta
X'Z', corespunzătoare punctului P', este paralelă cu Q' H. De aici rezultă
.că ZMz' = QHQ' are ca măsură jumătatea arcului QQ' sau, ceea ce este ace·
laşi lucru, jumătatea
arcului PP'.
Dacăpunctul C descrie cercul S, iar punctele A, B, P şi P' rămîn fixe,
:punctele Z şi Z' rămîn pe loc, iar unghiul ZMZ' îşi păstrează valoarea con-
stantă. Prin urmare, punctul M descrie un cerc S', care trece prin punctele
Z şi Z'.
Fie acum O şi O' centrele cercurilor S şi S' (fig. 617 şi 618). Deoarece
unghiul ZAfZ' are ca măsură jumătatea arcului PP' , vom avea ZO:Z• = P~.

Fig. 617

Dacă I şi K sînt mijloacele segmentelor PP' şi ZZ', avem Ol: O'K = PP':
: ZZ', din asemănarea triunghiurilor OP P' şi O'ZZ'. Pe de altă parte, dacă N
este piciorul perpendicularei coborîte din O pe dreapta IK, atunci, cum se
.arată uşor, OI: IN = PP' : ZZ' (dreapta OI este perpendiculară pe PP', iar
 448 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

IN pe ZZ' ). Aşadar, ave m IN

= O'K , astf el el IO' = KN
este mij locu l lui AB , şi dec i OI = C10, und e C
= C10'. 1
Deo arec e, cind pun ctel e P şi P',
mişcă pe cerc ul S (şi pun
a clro r dist anţi i rămîne constantă, se
ctel e A, B sint fixe ) seg men tul OI
îşi
constantă, rezultă că şi
O'C rămine con stan t. Loc ul geo păstrează valo area
ale cerc uril or S' este un cerc1 de met ric al cen trel or O'
cen tru C
ln sfirşit, fie P şi P' două pun cte 1 şi de rază egală cu Ol.
scri s triu ngh iulu i AB C (fig. 619 dia met ral opu se pe cerc ul
). Să notăm cu L şi L' mij loac ele S, circ um-
seg
. HP şi HP '. Într ucî t seg men tul LL men telo r
fi l' cu jumătatea dia met rulu i cerc
' este ega l
ulu i circ um-
scri s şi este împărţit în jumătate
0 11 care este mij locu l seg men tulude i
pun ctu l
zultă că LL ' este (în baz
OH , re-
a pro bi. 101) un dia-
.metru al cerc ulu i celo r nouă pun
cte ale tri-
ung hiu lui AB C. Dre ptel e lui Sim
D ~----t-~r::::::St?..._/c son , cores-
punzătoare pun ctel or P şi P',
pro bi. 373 ) prin pun ctel e L şi L' trec (conform
şi sînt per-
pen dicu lare într e ele, deo arec e
ung hiu l lor
are ca măsură, con form celo r
dem ons trat e,
jumătatea arcu lui PP '.
Prin urm
geo met ric al pun ctel or lor de inte are, locu l
rsecţie este
Fig. cerc ul ce lor nouă pun cte ale triu ngh
iulu i AB C.
375. Fie O cen trul cerc ulu i dat , 1f
pun c-
ghi ulu i însc ris AB C. Pun ctu l tul de concurenţă fix al înălţimilor triu n-
de concurenţă G al med iane lor
ung hi împ arte seg men tul OH , oricărui tri-
ale clru i extremităţi sînt cen
circ ums cris şi pun ctu l de concur trul cerc ulu i
enţă al înălţimilor, în rap
(ex. 158). ln consecinţă, toa ortu l OG
te triu ngh iuri le con side rate au :GH = 1:2
concurenţă com un al med ca pun ct de
iane lor pe G.
Deo arec e med iane le AA , BB
1 şi CC1 trec prin pun ctu l
AG : GA 1 = BG : GB = CG : GC G şi sint împăr­
ţite de ace sta în rap oar tele 1

tele A 1 , B1 şi C1 sînt situ ate pe cerc 1 = 2 : 1, pun c-

ul omo teti c celu i dat în rap1ort cu
(rap ortu l de asemănare este GA pun ctu l G
: GA
376. Fie AB C triu ngh iul 1dat ; A = - 1 : 2).
şi Ic cen trel e cerc uril or însc 1 , B1 şi C mij loac ele latu rilo r sale ; I
ris şi exîn scri s, situ ate1 pe bise ctoa
F şi F 1 pun ctel e de con tact ale ace rea ung hiu lui C;
stor cerc uri cu latu ra AB ; D şi
lor de con tact cu latu ra BC ; CC D 1 pun ctel e
intersecţie al tan gen telo r 2 o înălţime a triu ngh iulu i; M pun ctu
com une inte rioa re la cerc uril e I l de
Într ucî t con form exerciţiului 90 şi Ic (fig . 620).
bis, C1F = C1F 1 , pun ctu l C are
put ere în rap ort cu cerc uril e I
şi Ic. O vom aleg e ca put 1 aceeaşi
pol C1 . ere a inv ersi uni i de
·
Deoarece dre ptel e BI şi Bic sîn
t bise ctoa rele ung hiu rilo r inte
iulu i BC M, pun ctel e I şi Ic împ rior şi ex-
teri or cu vîrf ul în B al triu ngh
seg men tul CM (115), dec i şi pun art arm oni c
ctel e F şi F 1 împ art arm oni c seg
De ace ea, în baz a nr. 189, ave m men
C1F2 = C1Jii = C M ·C C • Aceast tul MC2 •
ara tl cA pun ctu l C~ este tran sfor ă ega lita te
mat prin inv ersi une1a cons1ider 2
ată în pun ctu l M,
iar cerc ul celo r nouă pun cte în
dre apt a PQ , care trec e prin pun
paralelă cu tan gen ta în pun
ctu l C1 la cerc ul celo r nou l pun cte. ctu l M şi este
 •
PROBLEME DIVERSE
U9
Să arătlm acu m că tan ge nta în pu nc
par ale lii cu tan ge nta în tul C la
pu nc tul C la cer cul cir1cumcer cul cel or nouă pu nct e est e
0 1 C8 (fig . 353) fiin d me scr is. Io ad ev lr, seg me
dia nl a tri un gh iul ui HO ntu l
cel or no ul pu nc te est e C, dia me tru l C C al cer
pa ral el cu OC, iar tan ge 1 3 cul ui
pu nc te est e paralelă cu tan nta
ge nta în C Ia cer cul AB în C1 Ia cer cul cel or nouă
De aic i rezultă că tan ge C. -
mează cu lat ura BC
nta în pu nc tul C la cer cul
un un gh i ega l cu un gh iul 1 cel or nouă pu nc te for-
Aşadar , inv ers iun ea A al tri un gh iul ui.
considerată transformă
cer cul cel or nouă pu nc
te
în dre ap ta PQ (fig . 620
),
car e tre ce pri n pu nc tul M
şi formează cu la tur
a BC
un gh iul MQC, ega l cu
un gh iul A al triu ng hiu
-
lui da t. Al tfe l spu s , dre p-
tel e A B şi PQ formează
un gh iur i ega le cu bisec-
toa rea un gh iul ui C, adică
cu lin ia cen tre lor cercu-
ril or I şi le. Da t fiin d că
dre ap ta AB est e tan gen
- Fig . 620
tă interioară co
mună la
ace ste cer cur i, PQ va fi
a do ua tangentă interioar
ă
După cu m se arată
în tex tul pro ble me i, de aic comună lor .
cel or nouă pu nc te, în i rezultă im ed iat că cer
car e inv ers iun ea con sid cu l
est e tan ge nt la cer cul îns erată transformă dre
cri s şi la cercul exî nscris ap ta PQ,
el est e tan ge nt 'i la cel
ela lte cer
Ic; din aceleaşi con sid ere nte
37 7. Fie O şi I cen tre le cer cur i exî nsc ris e.
(fig. 621 ), K pu nc tul de cur ilo r înscris şi cir cum scr
intersecţie al per pen is tri un gh iul
dic ula rei rid ica te pe mi jlo ui AB C
lat uri i BC cu bis ect oar cul
ea un gh iul ui A (ac est pu A 1 al
află pe cer cul cir cum nct se
scr
L pic ior ul per pen dic ulais, con for m prohlen:aei 103) şi
rei du se din pu nct ul
dfe ap ta OK . I pe
Di n tri un gh iul OI K av
= 011 =O K" '+ IK 1
em , în ba za nr. 12 6, d2
- 20 K· KL . Îns
=
me i 103, IK = BK , iar ă în ba za pro ble -
con for m nr. 12 3, Co r.,
= BK1 = 2R ·A K ..Pri IK 2 =
K
- LK )
1
= R2 -2 R LA = 0
n urm are , d2 = R8 2R
R 2 - 2R r.
+ · (A 1K -'
1
Tre cem la de monstr
cer cur i O şi I, satisf aţia rec ipr oce i. Fie da te două
Fig . 621
ăcînd condiţia d2
(fig = ns - 2R r
ad icl d < R - r. Ce rcu . 621 ). De aic i rezultă că R > r şi d2< (R
rile O şi I sîn t un ul în
int eri oru l cel uil alt .
- r)2 ,
. Să luăm pe cer cul O .
no tlm cu K al do ile a pu un pu nc t arb itr ar A , să
nc t de intersecţie cu cer du cem dre ap ta Al ş i si
la cer cul I, perpendicula cul O. Co nst rui m tan ge nta BC
ră pe OK şi tre cîn d
de intersecţie al ace ste i înt re pu
tan ge nte cu OK , iar L pic nct ele I şi K. Fie A 1 pu nc tu I
din I pe OK . Di n tri un ior
gh iul OI K, av em d2 • ul per pen2 dic ula rei coh ori te
ns+ IK - 2R ·K L. Pri n
29 - Lecţii de geo met rie elem enta ri,
Toi. I
450 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALI! PROBLEMELOR

d 2 = R 2 - 2Rr. Din aceste două egalităţi, găsim IK =

2
ipoteză însă,
= 2R(KL - r) = 2R . KA 1 :;= KB 2 (această din urmă egalitate, conform
nr. 123, Cor.) , astfel că IK = KB.
Dacă vom uni acum punctul A cu punctele B şi C, atunci, în baza egali-
tăţii arcelor BK şi KC, dreapta AK, va fi bis!)ctoare în triunghiu l ABC. Deoarece
BK = I K, punctul J ya fi , conform problemei 103, centrul cercului înscris
al acestui triunghi. ln lrucît cercu I dat de centru I este tangent la latura BC,
_acest cerc va fi tocmai cel înscris în triunghiul ABC. Aşadar , orice punct A
al cercului O este drf al unui triunghi înscris în O şi, în acelaşi timp , circumscr is
cercului I.
Înlocuind cercul înscris I prin cercul exînscris la(ra ), tangent la latura
BC şi la vrelungiri le celorlalte două laturi, YOm obtine, prin raţionamente
anal0ge cu cele de mai sus, relaţia Ol~:;= R 2 2Tfra. +
Observ aţi e. În privinţa problemei analoge pentru patrulater, v. probi. 282.

378. Să notăm cu I centrul cercului înscris în triunghiu l ABC, cu Ia,

lb şi Ic centrele cercurilor exînscrise (cu la fiind notat centrul cercului de pe
bisectoare a interioară a unghiului A etc.) , cu G şi K (G' şi K') picioarele perpen-
dicularelo r coborîte din punctul A pe bisectoare le unghiurilo r exterioare (inte-
rioare) din punctele B şi C, cu L şi M (L' şi M') picioarele perpendic ularelor
coborîte din punctul B pe l;>isectoarele unghiurilo r exterioare (interioare ) din
punctele C şi A, cu N şi P (N' şi P') picioarele perpendic ularelor coborîte din
punctul C pe bisectoare le unghiurilo r exterioare (interioare ) din punctele A
şi B. Celelalte notaţii sînt la fel ca în exerciţiul 90 bis (fig. 101) .
1° Deoarece unghiurile CEI şi CP' I (fig. 622) sînt drepte, punctele
I , C, E P' se află """"
pe acelaşi cerc, de unde CIP'= CEP'; tot astfel L'IB = """" """"
= ~ Însă CIP'=
L'Jt"B. """" L'IB ,,,,,-......
= + ICB =
""""
JBC """" 1 A
-(B
2
+ C). Aşadar, CEP'=
A """"

~ 1
LFB=- ( B + C).
A A
A =
2

Pe de altă AEF - AFE =

parte,
1
"""" """"
(180° -A)= - (B + C), după cum re-
1 A A A

= -
2 2
zultă din triunghiu l isoscel AEF. Aţctdar,
""""
L'F
../"'-...
CEP' = """"
B. Aceste egalităţi
AEF = """" =
AFE
8 arată că punctele P' şi L' sînl situate pe
Fig. 622 dreapta EF.
2° Deoarece unghiurile CE3 Jc şi CPlc (fig. 623) sînt drepte, punctele
../"'-... -""""
Ic, C, E , P se află pe acelaşi cerc; de aici, CE3 P = ClcP; tot astfel
3
ClcB = 180° '--C -(90° + -2 B)
1 " 1
../"'-...
L'F3B = ../"'-...
L' IcB. Însă ClcP
""""
= ../"'-...
L' IcB = """" J(
=
2
1 A 1 A 1 A

= 90° - - B - - C = - A.
2 2 2
 PROBLEME DIVERSE 451

Pe de altă parte, A~3 = A"'F;E3 = .!._ Â (din triunghiul isoscel AE3F 3 ).

2
Aşadar, -(E-af' = 1'i;;F3 şi punctele E3 , F 3 şi P sînt coliniare; L<'ii;B =
~
= AF3 E 3 şi punctele E 3 , F 3 şi L' sînt coliniare.
3° Punctele I a, C , P , E 1 (fig. 624) sînt situate pe acelaşi cerc, deci
.............. ~ ~/"'- ~ ~~
Cl aP = CE 1 P; t ot astfel, LlaB ..:_ LF1 B. lnsă ClaP = LlaB = 180°

Fig . 623 Fig . 624

~ (90° - -1 B)
"
- (90° - -1 C)
2
"
+ C),
= -1 ( B"
"
după cum se vede din triunghiul
2 2
. ~ ~ 1
l aBC . Prrn urmare, CE 1 P = LF1 B = - (B + C).
A A

2
• ~ ~ 1 1"
Pe de altă parte, AE1F 1 = AF1E 1 = - (180° -A) = - (B + C) (din
A A

2 2
triunghiul isoscel AE1F 1 ) . Aşadar, Cfi) = .ÎE;F'1 şi punctele El> F şi P sînt
1
L'"'-.. /"-
.coliniare; tot astfel , LF1 B = AF1E 1 şi A
punctele E1 , F 1 şi L sînt coliniare.
4° Figura AGBG' (fig. 625) este
un dreptunghi; de aici AC' = BC' =
= c'G = .!._ c şi AGG' = ÂÎiG' = c-:/ic ~c+-..!..!..L.~--~~--_..::::.,.-:..:.K
2 '
astfel că dreapta GG' este paralelă cu
BC . Aşadar, punctele G şi G' sînt si-
tuate pe dreapta B' C' , care uneşte mij -
loacele laturilor AC şi AB în triun- {}
ghiul ABC. Tot astfel arătăm că punc- Fig. 625
tele K şi K' se află pe aceeaşi dreaptă.
Distanţa GK = GC' + C' B ' + B' K = 'ii c +.!._a + .!._2 b = p. Mai de-
2 2
parte GK' =GK - K'K = GK -AC = p - b ; G'K = GK -GG' = GK
-AB = p - c; G'K' = GG' + K'K - GK = c + b - p =(a+ b + c)
-p - a = p - a.
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
452

triung hiului
5° Punct ele A, B şi C (fig. 626) sînt picioa rele înălţimilor
ră Jb/e etc); de aceea, puncte le
lalble (deoarece dreap ta Al a este perpendicula pe
i confor m proble mei 102.
G, K, L, M, N, P sînt situat e pe acelaş cerc,
2 • Tot astfel,
Din triung hiul dreptu nghic IalbB , avem IaL. lalb2 -· laB
• De aici laK ·laL =
din triung hiul dreptu nghic IalbA, avem IaK .]alb = IaA
= (laA·l aB}•. Însă triung hiuril e laBD 1 şi IalbA
sînt aseme nea (deoarece
I alb """" 1 A
I
CBI--.: 90°'. - - B,
./"'.... ,
laBD1 = 90° -
2
./"'.... 1 "
iar lalbA = 90° - B, conform exer-
2

ciţiului 24, deci (Bb1 = .(i;A.), de

unde laA : la Di= I alb : laB; la Di=
= laA · laB . Astfel găsim laK • laL =
lalb
= laDi. Putere a punct ului Ia în raport
cu cercul GKLM N P este egală cu pă­
tratul razei IaD1 a cercul ui exînsc ris
\ Ia. Aceas ta înseamnă cli. cele două
cercur i sînt ortogo nale.
Unul dintre diame trii cercul ui
GKLM NP este perpen dicula ra pe mij-
locul segme ntului MN. Această per-
pendiculară trece prin mijloc ul segmen-
tului BC (cum rezultă din trapez ul
Fig. 626 MNCB ) şi este paralelă cu bisect oarea
Ala a unghi ului A. Cu alte cuvint e,
această perpendiculară este bisect oarea unghi
ului B' A' C', unde A', B' şi C'
mod, vom arăta că
sînt mijloa cele laturil or triung hiului ABC. În acelas j urilor C' B' A' şi
centru l cercul ui GKLM NP este situat pe bisect oarele unghi
ui înscris în triung hiul A' B'C'.
A'C' B', adică coinci de cu centru l cercul
cercul ui GKLM NP perpen dicula ra OQ pe
Cobor înd din centru l O al
dreap ta GK, găsim că pătratul razei cercul ui O este OG 2
= OQ 2 GQ2 • Însă +
OQ, ca rază a cercul ui înscris în triung hiul A' B'C', este egală
cu 2- r, unde
2 .
triung hiuril e ABC şi
r este raza cercul ui înscris în triung hiul ABC, deoare ce
A' B'C' sînt aseme nea şi au raport ul de asemănare..!2.. Mai
depar te, GQ =

(vezi 4°). De aici . deduc em 40G2 = r

= ..!. GK = __!_2 p
2 p2 • +
2
puncte le A, B
Vom obţine cercur i analog e cu GKLM NP, observ înd că
triung hiurile Ilble, Ilela şi
şi C sînt picioa rele înălţimilor în fiecare dintre
dicula re pe laturil e
Ilalb (fig. 101) şi coborî nd din puncte le A, B şi C perpen
triung hiul JJbJe, obţin em cercul
oricăruia dintre aceste triung hiuri. Luînd
G'K'L 'MNP ' etc.
 PROBLEME DIVERSE 453

379.FieABCtriung hiul dat (fig. 627), iara,b,c,p laturile şi semiperimetrul

său. Să notăm cu E 1 ,F1'F2 ,D2 , D3 şi E 3 (ca în exerciţiul 90 bis, fig . 101) punc-
tele de contact ale cercurilor exînscrise cu prelungirile laturilor, cu H punctul
de concurenţă al înălţimilor ş i cu K piciorul înălţimii AH a triunghiului.
Vom demonstra că dreptele D 2F 2 şi D 3E 3 se intersectează pe înălţimea
AK a triunghiului, dacă vom demonstra că cele două drepte împart (exterior)
segmentul AK într-un acelaşi raport.
A

o
Fig. 627 \ Fig. 628

Fie A' punctul de intersecţie al dreptelor AK şi D 2F 2 • Pentru a găsi

raportul AA.' : KA', vom aplica teorema de la nr. 192 triunghiului ABK şi
transversalei D2F 2 A'. Obţinem FaA • D , B • A ' K = 1. Însă AF2 = p - c şi
F 2B Di K A 'A
a'+ c2 - b2
BF2 = BD 2 = p (ex. 90 bis) ; mai departe , BK =
2a
(126), de unde
-BD BK-a+b+ c - ai + c2 - b2 -_( b+c) (p- c) • Su bt'
s 1-
avem KD 2 - 2 - -
a
2 2a
tuind aceste expresii pentru segmentele AF2 , BF2 , BD 2 şi KD2 în relaţia de
mai sus, obţinem , după transformări, KA' : AA' = (b +
c) : a. Aplicînd
aceeaşi teoremă de la nr . 192 triunghiului ACK şi transversalei D 3 E 3 , găsim
că dreapta D 3E 3 împarte segmentul AK în acelaşi raport şi , de aceea, taie
dreapta AK în acelaşi punct A' (aceasta se vede şi din faptul că laturile b ş ic
intră cu acelaşi rol în valoarea găs ită pentru raportul KA' : AA'). Aşadar,
dreptele D2F 2 şi D3 E 3 se taie pe înălţimea AK a triunghiului ABC.
Tot astfel vom demonstra că şi celela,lte două punct e de intersecţ ie B'
ş i C' ale dreptelor E 1F 1 ,F 2 D 2 ş i D 3 E 3 sînt situate pe înălţimile triungh iului dat .
./"'-... ,...,.......,,_ ./"'-... ./"'-...
Mai departe, avem IIA ' B' = 90° -E3 D3C = 90° - D3 E 3C = HB'A ',
de unde HA' = II B' . În acelaşi mod, demonstrăm că II B' = HC'. Punctul H
este centrul cercului A ' B'C' .
380. Fie A un punct arbitrar al figurii F (fig . 628) . Construind triunghiul
OAA' , asemenea cu triunghiul T, obţinem punctul A ' al figurii F' , care cores-
punde punctului A din figura F. Mai depart e , construind triunghiul O' A'A„,
asemenea cu triunghiul T ' 1 găs im punctul A" al figurii F", care corespunde
lui A din figura F .
 454 SOLUŢIILE EXER.CIŢllLOR ŞI ALE PROBLEM ELOR

Să constru im acum triung hiul OA'K, asemen ea

cu triungh iul O'A' A" ş i
avînd acelaşi sens de rotaţie. Deoarece unghiu l AOA' este
unghiu l dintre
figuril e F şi F' (150) , iar unghiu l A'OK, egal cu unghiu l A'O'A
",este
dintre figurile F' şi F", unghiu l AOK va fi unghiu l dintre figurile unghiu l
F ş i F".
Avem OA= OA • OA'.:..... OA • O'~ ' ; deoare ce OA : OA' este
01{ OA' OK OA' O'A „
raportu l unor
segmen te omoloa ge ale figurilo r F ş i F', iar O' A' : O' A" raportu
l
pentru figuril e F' şi F", rezultă că OA : OK este raportu l dintre respec tiv
lungim ile
unor segmen te omoloa ge ale figuril or F şi F " . De aici rezultă
că triungh iul
OAK este asemen ea cu triung hiul format de punctu l căutat O"
şi de punct ele
omoloa ge ale figurilo r F şi F".
Să constru im , în sfîrşit , pe segmen tul AA ", triungh
iul O" AA ", asemen ea
cu triungh iul OAK. Al treilea vîrf al său O" va fi punctu l căutat
, adică punctu l
figurii F care coincid e cu omologul său din figura F " . Aceast a rezultă
din faptul
că unghiu l AO" A" este unghiu l dintre figuril e F
şi F", raportu l O" A" : O"A
este raportu l de asemănare al acestor figuri , iar A şi A " o perech
e de puncte care
se coresp und.
Din cele arătate, rezultă că problem a noastră are, în genera
l, o sin-
gură s oluţie .
'
Construcţia menţionată neces ită o mică modifi
care , în cazul în care
puncte le O, A şi K ar fi colinia re. Da că , în aceste condiţii, A
şi K sînt dis-
tincte, figuril e F şi F" vor fi omotet ice . Pentru constru irea punctu
lui O", va
trebui să împărţim segmen tul AA" în raportu l O" A : O"A"
= OA : OK (ca
mărime şi ca semn) . Dacă însă puncte le A şi K
vor coincide , segmen tele omo-
loage ale figuril or F şi F" vor fi egale, paralel e şi dirijate
în acelaşi sens:
figuril e F ş i F" se vor obţine una din alta printr- o translaţie,
a cărei mărime
şi al cărei sens sînt determ inate de segmen tul AA
" (punct ul O" nu există) .
Dacă ş i puncte le A ş i A" coincid , fiecare
punct al figurii F coincid e cu omolog ul său
din figura F " (orice punct din plan est e punc-
tul O").
381. Fie A 1 A 2 • • • A 11 _ 1 A 11 poligo nul cău­
tat (fig. 629) j 01, 02, .. . ' o n-1• on, sînt vîrfuri le
triungh iurilor 0 1 A 1 A 2 , 0 2A 2A3 , .•• , respec tiv
asemenea cu triungh iurile date T , T , . ••
1 2
Vom consid era pe 0 11_ 1 ca punct care
se corespu nde în cele două figuri asemen ea
F 11 _ 1 şi F n • care a u acel aş i sens de rotaţie;
Fig. 629 tot ast fe l, pe onca punct care se corespu nde
în figurile F 11 ş i F 1 . Punct ele A _ , A ş i A
vor fi considerate drept puncte omoloa ge ale f igurilo r F _ , 11 1 11 1
11 1 F 11 ş i F 1 • F olo-
sind probi. 380 , putem constru i punctu l o~-1 • care se corespu
nde
F 11_ 1 şi Fv precum ş i triungh iul T;1_ , asemen ea triungh iului formatîn figurile
1 , de acest
punct ş i de două puncte omoloa ge oarecar e din figurile F „_
1 şi F 1 .
Am ajuns la proble ma constru irii unui poligon A A ••• A _
cunosc înd
puncte le 0 1, 0 2 , ••• , 0 „_ 2, 0~_ 1 şi triungh iurile T , T , •• • , 1T 2_ , 11 11
1 2 11 2 T~_ 1 •
Repetî nd acest proces vom ajunge la problema : să se constru
iască seg-
mentu l A 1 A 2 , ştiind că două puncte date 0 ş i O~ sînt vîrfuri ale
1 triungh iurilor
 PROBLEME DIVER SE
455

0 1A 1 A 2 şi O~ A 2 A 1 , respe ctiv asem enea cu triun

ghiu rile date T 1 şi r:.te
Să luăm
care se co-
F ~i F avîn d ca punc
punc tul 0 1 ca punc t dubl u al figur ilor 1 2 ,
t dubl u al figur ilor F şi F 3 avîn
, d
respu nd pe A 1 şi pe A 2 ; punc tul O~ ca punc
2
tul A poal e fi cons truit ca
ca punc te care se cores pund pe A2 şi pe A1
. Punc 1
punc tele date 0 1 şi O'2 şi tri-
punc t dubl u al figur ilor F 1 şi F 3 , cuno scînd
ungh iurile T 1 şir;, iarăşi după cum se arată
în prob i. 380.
fost cons truit , punc tul A 2 se găseşte ca al treile a
După ce punc tul A 1 a
ghiu l dat T 1 . Mai depa rte, con-
vîrf al triun ghiu lui 0 1 A 1A 2 , asem enea cu triun
strui m în acelaşi mod punc - A"
tele A 3 , A 4 , „„ An.
Prob lema va fi impo -
sibil ă sau nedeterminată ,
dacă , în proce sul rezolvării ,
vom întîl ni unul dintr e ca-
zuril e menţionate în soluţia
prob leme i 380.
382. Vom cons idera
punc ele A, B şi C (fig. 630)
t
ca punc te omol oage în trei
figur i Fa, Fb şi F c, asem enea
,, c· b'

două cîte două şi care au

Fig. 630
acelaşi sens de rotaţie. Vom
cores pund e în figur ile Fb şi Fc,
cons idera punc tul A' drep t punc t care se
e în figur ile Fc şi Fa· În acest e
iar punc tul B', ca punc t care se cores pund
oage ale figur ilor Fb şi Fc va fi
condiţii , ungh iul dintr e două segm ente
omol
/"'-.
/"""-...
dintr e segm entele omol oage ale
(ca mărime şi ca sens) BA'C = bOc; ungh iul
..,.......__ /"'-.
urma re, ungh iul dintr e segm entel e
figur i lor Fc şi Fa va fi CB'A = cOa. Prin
/"'-. ~
. ' B. Rapo rtul dintr e segm entel e
omol oage ale figur ilor Fa şi Fb va fi aOb =AC
B :AA 'C = Ob : Oe, iar pent ru figur ile
omol oage pent ru figur ile Fb şi Fc este A' cinţă, rapo rtul dintr e seg-
Fc şi Fa, respe ctiv B'C : B'A = Oe : Oa. In conse
fi Oa : Ob = C'A : C' B. De aici
ment ele omol oage ale figur ilor Fa şi Fb va
cores pund e în figur ile Fa şi Fb.
rezultă că C' va fi punc tul care se
în figur a Fa. În acest e cond i-
Cons truim punc tul A", care cores pund e lui A
enea cu triun ghiu l C' AB şi va avea acelaşi
ţ i i, triun ghiu l C' A" A' va fi asem
/"""-... ~ /"'-.
sens de rotaţie, deoa rece C'A' A" = C'BA
= Oba (ca mărime şi ca sens) . Tot
triun ghiu l B' CA şi va avea acelaşi
astfe l triun ghiu l B' A' A" va fi asem enea cu /"'-.
/"""-... ~
fiind că B'A' A" = B'CA = Oca. De aici rezultă
sens de rotaţ ie cu el, dat
~ /"'-. ~

că
,-....
B'A' C' =
/"....
B'A' A" +A
/"""-...
"A'C ' =O
/"'-.
ca+
/"'-.
abO = c'a'U +
Oa'b' = c'a'b ' ,
şic , în inver siune de pol O (217) .
a
unde a', b' şic' sînt inver sele punc telor a , b /"""-...
~
mări me şi ca sens, B'A' C' = c'a'b ' şi analo g pent ru
Aşadar , avem , ca
A' B' C' şi a' b' c'
A' B'C' . Triu nghi urile
alte două ungh iuri ale triun ghiu lui
celel
sînt asem ehea , dar cu sensu ri de rotaţie cont rare.
456 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

383. Fie AB ş i CD segmentele date (fig. 631), iar P punctul de intersecţie

al dreptelor AB ş i CD.
Vom construi punctul O, care are următoarele proprietăţi: a) triunghiurile
OAB şi OCD sînt echivalente; b ) unghiurile AOB şi COD au acelaşi sens; c) un-
ghiurile AOH şi COD sînt egale ca mărime .
Dat fiind că aria OAB = aria OCD, punctul O aparţine locului geometric
al punct elor care a u ca raport al distanţelor la dreptele AB ş i CD inversul

Fig . 631

raportului segmentelor AB ş i CD . Conform celor de la nr. 157, acest loc geome-

tric este forma t din două drepte PX ş i PY, care trec prin punctul de intersecţie
al dreptelor AB şi CD. În acest e condiţii , după cum rezultă ş i din figură,
pentru orice punct X al uneia dintre acest e drepte, unghiurile A X B şi CXD au
acelaş i sens, iar pentru orice punc t Y al celeilalte, unghiurile AYB ş i CYD
s înt de sens opus .
Deoarece unghiurile AOB ş i COD au , pr in ipo leză, acelaşi sens, punctul
căutat O_este situat pe dreapta PX (ş i nu pe dreapta PY).
l\Ia1 departe, avem
AB2 = OA 2 + OB ± 20B.OE ,
2
(1)
CD 2 = OC2 + OD 2 ± 20D.OF, (2)
unde E ş i F sînt picioarele perpendicularelor coborîle din punctele A ş i C pe
dreptele OB ş i OD . În acest caz, semnele din faţa ultimilor termeni din membrul
al doilea al ega)ită ţilor (1) ş i (2) sînt aceleaş i , da torită egalităţii unghiurilor
AOB şi COD . ln b aza egalităţii acestor unghiuri , triunghiur ile OAE şi OCF
sînt asemenea, de unde OA : OE= OC : OF . P e de a ltă parte, date' fiind echi-
 457
PROBLEM!! DIVERS!!

şi OCD şi egali tatea ungh iurilo r AOB şi COD,

valenţatriun ghiu rilor OAB
avem (256)
(3)
OA. OE= OC 0D. 0

Împărţind mem bru cu mem bru această

egali tate prm cea precedentă,
l'Obţinem
(4)
OB 0E = OD.O F.
0

egalităţile (1) şi (2) şi ţinînd seam a de

Scăzînd acum mem bru cu mem bru
(4), găsim

AB2 - CD2 = OA 2 + OB 2
- OC2 - OD 2 • (5)

entel or AB şi CD, vom

În sfîrşit, notîn d cu M şi cu N mijlo acele segm
avea (128) OA + OB = 20M + ..!..A
2 2 2 B2 şi OC2 + OD2 = 20N2 + _!_2
CD 2 •
2
.Cu ajuto rul acest or relaţi i, egali tatea (5) ia form a

ON2 = _.!_ (AB2 - CD2). (6)

OM2 -
4

condiţiile a), b) ~i c), indicate

Astfe l există un singur punc t O care satisface t de intersecţie al drep tei
dete rmin ă ca punc
·'la încep utul soluţiei; acest punc t se
telor pent ru care diferenţa pătrate-
PX cu drea pta U U' , locul geom etric al punc
cu ~ (AB2 -CD ) (compară cu
lor distanţelor la punc tele M şi N este egală
2

nr. 128 bis, Cor.).

Să cons truim acum arcel e AKB şi
CLD , din ale căror punc te segm entel e
............ ............
şi de acela şi sens AKB = CLD = V
AB şi CD se văd sub ungh iurile egale OB
şi să notăm cu B' şi cu D' cel de al
doile a punc t de intersecţie al drep telor
.
şi OD respe ctiv cu acest e două arce. ........ ........ ..,,,,-..... ~
............ ..,,,,-..... ........
', după cum
Avem AOB = AB'B + OAB ' sau AOB = AB'B - UAB
ior cercu lui AKB , şi analo g COD = C'iY'"D
±
punc tul O este inter ior sau exter......... ...... ..,,,,-..... ..,,,,-.....
~ - ......... = V, rezultă că
± OCD'. Dat fiind că AOB = COD şi AB' B = CD' D
..,,,,-..... ./"'-...
OAB ' şi OCD' sînt asem enea , de
OAB ' = OCD'. Prin urma re, triun ghiu rile
unde
OA : OB' = oe: OD'. (7)

Împărţind mem bru cu mem bru egali tatea

(3) prin (7), căpătăm OB • OB' =
şi pute re în rapo rt cu cercu rile AKB
= OD. OD', astfe l că punc tul O are aceea
şi CLD şi este deci situa t pe axa
lor radicală.
Aşadar, axa radicală a cercu rilor AK B şi CLD , care satis face condiţia
prin însăşi definiţia
:Âi{B = CLiJ = V, trece prin punc tul O, care nu depi nde,
sa, de alege rea acesto~ cercu ri.
 458. SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

O b ser v a ţ ie. Am presu pus că ungh

dată, acelaşi
iurile AOB şi COD sînt egale şi au, toto-
sens de rotaţie şi că avem aceeaş
Cazul în care aceste ungh iuri au sensu ri opuse i situaţie pentr u unghi urile AKB şi CLD.
roluri le punct elor C şi D. se reduc e la cel consi derat , dacă schimbăm
ln aceste condiţii, rolul punct ului
taie dreap ta UU', care este locul geom etricO va reven i punct ului în care dreap ta PY
al punct elor satisfăcînd condi~ia (6).

384. Deoa rece triun ghiu rile .ABC şi ADC (fig.

latur i), bisec toare le ungh iuril or inter ioare 632) sînt egale (după cele trei
din B şi din D taie drea pta AC

Fig. 632
............
--- Fig. 633

în acelaşi punc t O, care satis face condiţia AO

: 0(' = AB : BC. Acelaşi)lucru
este vala bil şi pent ru ungh iurile exter ioare
cu vîrfu rile în B şi în D, ale căror
bisec toare intersectează pe AC în punc tul
O', pent ru care avem AO' : CO' =
= AB : BC. Punc tele O şi O' sînt egal depăr
tate de cele patru drep te AB, BC,
CD şi DA şi sînt deci centr ele cercu rilor
cons idera te în enunţul prob leme i.
Dacă patru later ul dat este artic
ulat şi latur a AB rărnîne fixă, punc tul C
descr ie un cerc cu centr ul în B (sau un arc de
cerc
O şi O' desc riu figur i omot etice în rapo rt cu punc cu acelaşi centr u), iar punc tele
tul A al figur ii pe care o descr ie
punc tul C, adică tot cercu ri. În adevăr, dista
nţa BC şi rapo artel e AO : OC şi
AO': CO' îşi păstrează, în acest e condiţii,
mărimea constantă.
385. r;>acă patru later ul ABC D (fig. 633)
este circu mscr is unui cerc şi
acest cerc este inter ior patru later ului, avem
Această din urmă relaţie subsistă cînd
AB +
CD = AD + BC (ex. 87).
patru later ul se deformează, ră'rnînînd
însă circu mscr is.
Luăm pe drea pta AB, de la A spre
B, segm entul AE = AD, iar din
punc tul B spre A, segm entul BF = BC (pun
ctele E şi F pot să fie situa te pe
segm entul AB, ca în fig. 633; sau unul dintr
e punc tele E şi F poate fi situa t
pe segm entul AB, iar celălalt pe prelu ngire
a lui; în sfîrşit ambe le punc te E
şi F pot fi pe prelu ngiri le segm entul
= AD + ui AB; în toate cazu rile, însă, AE
BC > AB, astfe l că segm entel e AE şi BF +
BF =
se supr apun parţial) .
Triun ghiu rile AOE şi AQD vor fi egale , -""' -""'
deoa rece OAD = OAE , de unde
OD = OE. Anal og, OC = OF. În sfîrşit,
- AD + BC, avem CD = AD + BC -AB
confo rm egalităţii AB +
CD =
= AE
.-""'
+
BF - AB = EF .
-""'
Triu nghi urile OCD şi OFE sînt egale ,
deci COD = EOF. Conf orm celor
\
 „
PROBLEME l>IVBRSB 459

............ ............
spuse însll. la soluţia exerciţiului 89, avem AOB + COD = 180°, astfel că
............ ............
AOB + EOF = 180°. (1)
Reciproc, fie un punct oarecare O, care satisface condiţia (1). Să con-
struim triunghiurile AOD şi BOC, respectiv egale cu AOE şi BOF. Vom avea
/"'-... ............ ............ ............ ............ ............ ............
AOD + BOC = AOE + BOF = AOB + EOF = 180° ; prin urmare, AOB +
............ ............ ............ ,........__ ............
+ COD = 360° - (AOD + BOC) = 180° şi deci COD= EOF. Totodată,
OC = OF, OD = OE şi triunghiurile COD şi EOF sînt egale, astfel că
CD=EF . Deci AD+ BC=AE+ BF=AB+EF=AB +CD, şi
patrulaterul ABCD este circumscri,c;.
De aici rezultă că locul geometric al centrelor O ale cercurilor înscrise
coincide cu locul geometric al punctelor din care segmentele AB şi EF se văd
sub unghiuri ~uplementare, deci, ele formează tin cerc S , avînd centrul pe
dreapta AB (ex. 257) . ·
Din cele spuse în soluţia ex. 257, rezultă că extremităţile unuia dintre
segmentele AB şi EF sînt inversele extremităţilor celuilalt în raport cu cercul
S. În cazul de faţă, punctul A este inversul punctului F , iar punctul B inversul
lui E. Din ex. 242, rezultă că raportul dintre distanţele unui punct arbitrar O
de pe cercul S la cele două puncte inverse A şi F este o mărime constantă,
astfel cll., deoarece OF= OC, avem OA : OC = const. Analog, avem OB :
: OD = const.
386. Dreptele .ţ!B, CD ş i PQ trec printr-un punct O, centrul radical al
cercului dat şi al cercurilor PAB şi PCD (fig. 634). Punctul O rămîne fix cînd
punctul P se deplasează, ca intersecţie a dreptelor AB şi CD. Produsul OP.OQ
este egal cu puterea punctului O în raport cu cercul
dat. Prin urmare, punctele P şi Q se corespund în
inversiunea de pol O şi de putere egală cu puterea
punctului O în raport cu cercul dat.
Dacă punctul P descrie o dreaptă care nu trece
prin O, punctul Q descrie un cerc care trece prin O,
şi reciproc. Dacă punctul P descrie un cerc care nu
trece prin O, punctul Q descrie un cerc care este
inversul primului.
Locul geometric al punctului P , cu condiţia ca
el să coincidă cu Q, este cercul de inversiune ; acesta
există numai cu condiţia ca punctul O să fie exte- Fig . 63 r.
rior cercului dat.
387. Punctele A', B', C' şi D' (fig. 635) corespund punctelor A, B , C
şi D în inversiunea de pol P şi de putere egală cu puterea p a punctului P în
raport cu cercul circumscris pătratului. Prin urmare (218),
p·BA A' B' = (1)
PA·PB
şi obţinem expresii analoge pentru B'C' , C' D' şi DJ A'. De aici, ţinînd seama
că AB=BC=CD=DA, căpătăm A'B'.C'D' = B'C'·D'A'=(p2 ·AB2 ) :
:(PA . PE . PC .PD).

l_ __._.__
460 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Reciproc, fie patrulaterul înscris (convex) A' B'C' D', care satisface con-
di\ia A' B' • C' D' = B' C' • D' A', şi inversiunea de pol P, care transformă
punctele A', B', C' şi D' în vîrfurile A, B, C şi D ale unui pătrat înscris
în acelaşi cerc. Dreptei S, care trece prin centrul O al pătratului şi este perpen-
diculară pe laturile sale AB şi CD, îi corespunde în această inversiune cercul S',
ortogonal la toate cercurile
care trec prin punctele A'
şi B' (inclusiv dreapta A' B'),
şi la toate cercurile care
trec prin punctele C' şi D'
(inclusiv dreapta C' D') . Cer-
cul S' are ca centru punc-
tul de intersecţie E' al drep-
telor A' B' şi C' D' şi este or-
togonal la cercul A' B' C' D'.
Acest cerc S' există, deoa-
rece punctul E' este exterior
1 cercului A' B' C' D', datorită
convexităţii patrulaterului
A' B'C' D'. Tot astfel, dreap-
Fig. 635 ta T, care trece prin punctul
O şi este perpendiculară pe
AD şi pe BC, se transformă în cercul T', avînd ca centru punctul de intersecţie
F' al dreptelor A' D' şi B'C' şi ortogonal la cercul A' B'C' D'.
Întrucît cercurile S' şi T' se transformă în drepte, polul de inversiune
căutat poate fi numai unul dintre punctele lor de intersecţie P sau Q (cercurile
S' şi T ' se intersectează cu siguranţă, deoarece unul dintre ele taie arcele A' B'
şi C' D', iar celălalt arcele A' D' şi B'C' ale cercului A' B'C' D'). Să considerăm,
de exemplu, punctul P. Vom arăta că inversiunea de pol P transformă efectiv
vîrfurile patrulaterului considerat în vîrfurile pătratului ABCD. Deoarece
toate cercurile care trec prin A' şi prin B' sînt ortogonale la cercul S', dreapta
AB, care corespunde cercului PA' B', este perpendiculară pe dreapta S, care
corespunde cercului S'. Din aceeaşi cauză, dreapta CD este perpenqiculară pe
dreapta S, iar dreptele AD şi BC sînt perpendiculare pe dreapta T, care cores-
punde cercului T'. Astfel patrulaterul ABCD este un paralelogram. Dat fiind
că punctele A', B', C' şi D' sînt situate pe acelaşi cerc, inversele lor A, B, C
şi D vor fi de asemenea situate pe acelaşi cerc, deci ABCD este un dreptunghi.
În sfîrşit, relaţia A'B'·C'D' = A'D 10 B'C' se transformă, cu ajutorul unor
formule analoge lui (1), în relaţia AB°CD = AD BC. De aici rezultă că
0

.dreptunghiul ABCD este un pătrat. Aceleaşi consideraţii sînt aplicabile şi

inversiunii de pol Q.
Problema transformării unui patrulater dat într-un pătrat are două
soluţii: polul inversiunii poale fi oricare dintre punctele de intersecţie P şi Q
ale cercurilor S' şi T'. Aceasta se explică prin faptul că patrulaterul A' B'C' D'
este inscriptibil (compară soluţiile ex. 270, 5°, Obs. 2°).
388. Să presupuneri că inversiunea de pol P transformă vîrfurile pa-
trulateru lui înscris dat A' B'C' D' în vîrfurile dreptunghiulu i ABC])
(fig. 636) .
 ~61
PROILBMB DIVERSE

upu ne că drep tung hiul ABC D este

Fără a rest rîng e gen eral itate a, pute m pres
erul A' B'C' D'.
însc ris în acelaşi cerc ca şi patr ulat le latu rilo r AB şi CD, taie sub ung hiur i
Dre apta S, care uneş te mijl oace urile
prin pun ctel e A şi B, cît şi toat e cerc al
drep te atît toat e cerc urile care trec cerc ul S' (inv ersu l ei) taie orto gon
care trec prin C şi D. Prin urm are,

/
\ I
/

I
I
T
Fig. 637
Fig. 636
ctul
'C'D '. Cen trul aces tui cerc S' este pun c-
drep tele A'B ' şi C'D ' şi cerc ul A'B sa este tang enta din pun
C' D', iar raza
de intersecţie E' al drep telo r A' B' şi obţinem al doil ea cerc T', cu cent rul în
ul A' B'C ' D'. Tot astf el ,
tul E' la cerc
r A'D ' şi B'C ', inversul drep tei T,
care
pun ctul de inte rsec ţie F' al drep telo
uneşte mijl oace le latu rilo r
AD şi BC.
t' sînt tran sfor mat e prin inve rsiure nea ciiutată în
Într ucît cerc urile S' şi
inve rsiu ne este unu l dint pun ctel e de
drep tele S şi T, rezultă că polu l de S' şi T ' sînt amb ele orto -
uri. Cerc urile
intersecţie P sau Q ale aces tor cerc are, P şi Q
la cerc ul A' B'C ' D'; prin urm
gon ale atît la drea pta E'F ', cit şi (ex. 152) . Pute rea
te şi ale aces tui cerc
sînt pun ctel e limi tii ale aces tei drep ş i D' în vîrf uril e drep tung hiu-
A', B' , C'
inve rsiu nii care transformă pun ctel e
ent, arbi trar ă .
lui rămîne, evid
A', B' , C' şi D'
389. Să pres upu nem că punctel e e
ă inve rsiu ne, în vîrf uril
sînt tran sfor mat e, prin tr-o anumit ). Dac ă pun ctel e A',
638
para lelo gram ului ABC D (fig. 637,
C' şi D' sînt 'situ ate · pe acelaşi cerc , ABC D este un
B',
a 388 . De acee a, vom
drep tung hi, şi ajun gem la prob lem D' nu se află pe ace-
.şi
pres upu ne că pun ctel e A', B', C'
laşi cerc . Fig. 638
C sînt egal e, cercu-
Deoarece triu ngh iuri le ABC şi AD drea pta AC
e, iar
rile ABC şi ADC treb uie să fie şi i egal e. Prin urm are, polu l inve rsiu nii
ele egal
formează cu amb ele cerc uri
ung hiur taie
trec e prin pun ctel e A' şi C' şi care
treb uie să fie situ at pe cerc ul care t, ung hiul
urile A' B'C ' şiA'D'C', mai exac
în jumătatea ung hiul ui form at de cerc şi D sînt situ ate de o
arece pun ctel e B
dint re arce le A' B'C ' şi A' D'C ' (deo B' şi D' se vor afla de o part e şi de alta
e
part e şi de cealaltă a lui AC, pun ctel cer
)(co mpar ă prob i. 275) . Tot astf el, polu l inve rsiu nii se află pe un D' .
a cerc ului urile B' A' D' şi B'C '
hiul form at de cerc
dete rmi nat, care taie în jumătate ung
462 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Deoarece aceste cercuri, pe care trebuie să fie situat polul inversiunii ,

se intersectează în două puncte, obţinem două poziţii posibile ale polului
inversiunii; puterea inversiunii rămîne arbitrară.
390. O dreaptă care taie două cercuri date sub unghiuri egale trece în
mod necesar prin unul dintre centrele lor de asemănare (deoarece razele duse la
punctele de intersecţie sînt paralele două cîte două; compară cu nr. 227), şi
reciproc. Aşadar, centrul de asemănare poate fi definit ca un punct prin care
trece infinitatea de drepte ce taie ambele cercuri date sub unghiuri egale.
Dacă punctul A', care corespunde punctului A în înversiunea căutată/,
este centru de asemănare al celor două cercuri în care se transformă cercurile
date, infinitatea de cercuri care trec prin punctul A şi intersectează cele două
cercuri date sub un acelaşi unghi trebuie să se transforme în drepte care trec
prin punctu I A'.
Cercul care trece prin punctul A şi intersectează cele două cercuri date sub
un acelaşi unghi se transformă în el însuşi, printr-una din cele două inversiuni
J' şi J" care transformă cercurile date unul în altul (227). De aici rezultă că
orice cerc care trece prin punctul A şi este izogona} la două cercuri date trece
fie prin punctul P', inversul luj A în inversiunea J', fie prin punctul P",
inversul lui A în inversiunea J". Pentru ca aceste cercuri să se transforme în
drepte, trebuie să alegem ca pol al inversiunii I ori pe P', ori pe P".
Aşadar, polul inversiunii căutate I este inversul punctului A în una dintre
cele două inversiuni care transformă cele două cercuri date unul în celălalt .
Puterea inversiunii rămîne arbitrară.
391. Fie S punctul de intersecţie al dreptelor QR şi AB (fig. 639). Dat
........................ ~
Iiind că RQM = RPM= BAM, triunghiuril e BQS şi BAM sînt asemenea,
de unde BS = (BM · BQ) : AB. Produsul
BM • BQ (puterea punctului B în raport cu
cercul) nu se schimbă dacă punctul M se
mişcă pe cerc, deci punctul S va rămîne în
aceste condiţii fix. Dacă cercul şi punctele A
şi B sînt date, este uşor să construim punctul
S, alegînd în mod arbitrar punctul M.
Trecem la rezolvarea problemelor de
L construcţie.
I. Să se înscrie într-un cerc un triunghi
(îl vom nota cu MPQ) avînd două laturi care
trec prin punctele A şi B şi a treia paralelă
Fig. 639 cu dreapta KL.
Problema se reduce la construirea
triunghiulu i PQR, avînd două laturi respectiv paralele cu dreptele AB şi KL,
iar a treia trecînd prin S (v. probi. 115). După ce triunghiul PQR a fost con-
struit, este sp.f icient să unim vîrful P cu punctul A, pentru a obţine pe cerc
punctul M. ln aceste condiţii, punctul de intersecţie al dreptei MB cu cercul
va fi situat, conform teoremei demonstrate , pe dreapta RS, deci va
coincide cu Q.
II. Să se înscrie într-un cerc un triunghi (îl vom nota cu MPQ), ale cărui
laturi trec prin punctele A, B şi C.
 PROBLEMU DIVERSE
463

avînd două laturi

Probl ema se reduc e la const ruirea triung hiulu i PQR im la probl ema
a treia parale lă cu AB, adică reven
care trec prin C şi prin S, iar
deter mină ca în
M se
I. Triun ghiul PQR o dată const ruit, poziţia punct
ului
problema precedentă. par de laturi , aYÎM
III. Să se înscrie într-u n cerc un poligo n cii un număr le cu drepte date.
tÎY parale
o latură care trece printr -un punct dat, iar celelalte respec

Fig. 640 Fig. 641

presu punem că avem de const ruit hexag onul PQRS

TU, în care latura
Să
punct dat A , iar celela lte laturi sînt respe ctiv parale le cu
PQ trece printr -un pe cerc un punct
640). Luînd
drepte le date Q1 R 1 , R 2 S 1 , S 2 T 1 , T 2 U1 şi U2 P 1 (fig. sînt respe ctiv
Q' R' S'T' V' P', ale cărei laturi
arbitr ar Q', const ruim linia frîntă
onulu i căutat Arcel e QQ',
.
para lele cu drepte le date, deci şi cu laturi le polig lismu lui coard elor;
tă
RR', SS', TT' , UU' şi PP' vor fi egale , datori parale contr ar. Dat fiind că
conse cutive va fi de sens
totodată fiecar e perec he de arce
numărul total al arcelo r este par, arcele
QQ' şi PP' vor fi egale şi de sensu ri
lă cu latura căutată PQ.
opuse . Prin urmar e, coard a P'Q' va fi şi ea parale
ul A o dreap tă parale lă cu P 'Q', pentr u ca să
Mai rămîne să ducem prin punct
.
obţinem latura PQ a polig onulu i căutat
impar de laturi ,
IV. Să se înscrie într-u n cerc un poligon cu un număr
punct dat, iar celela lte să fie respectiY
astfel ca una dintre laturi să treacă printr -un
paralele cu drepte date.
Să presu punem că trebu ie const ruit,
de exem plu, penta gonul PQRS T,
a cărui latură PQ trece prin punct ul A, iar celela lte laturi sînt respe ctiv parale le
Luînd pe cerc un punct
cu drept ele date Q1 Rl> R 2 S 1 , S 2 T 1 şi T 2P 1 (fig. 641). laturi sînt respectiv
cărei
arbitr ar Q', const ruim linia frîntă Q' R' S'T' P ', ale
i căutat. Arcel e QQ',
deci şi cu laturi le polig onulu
parale le cu drept ele date, în cazul de faţă
avea,
RR', SS', TT' şi PP' vor fi iarăşi egale ; QQ' şi PP' vor
), acelaş i sens.
(deoa rece numărul de vîrfur i este impar coard ele PQ şi P'Q' .
Prin urmar e , vor fi egale ş i arcele PQ ş i P'Q' , deci şi
ă egală cu coard a P'Q', pentr u a
Rămîne să ducem prin punct ul A o coard
obţine latura PQ a polig onulu i căutat.
. laturi dat şi aYînd
V. Să se înscrie într-u n cerc un poligo n cu un număr de toate laturi le)
partic ular,
proprietatea că un număr de laturi consecutiYe (în drepte date.
respec tiY parale le cu
trec prin punct e date, iar celelalte sînt
 46 4
SOUJŢDLJl
BXl!llCIŢIIL
OR ŞI ALB· PROBLEME
LOR
In ca zu l în ca
da t, pr ob le m a es te re nu m ai un a di nt re la tu ri tre bu ie să
tr
co ns tru it, si. zi ce m zolvată (v . II I şi IV). Si. pr es up un eacă pr in tr- un pu ne
re

M Q tre c re sp ec tiv , un he xa go n PM Q em ac um că tre bu

pr in pu nc te le da te U VW (fi~ 639), al e cărui la tu ri PM ie
es te su pu si. un ei co A şi B, ia r fie ca re şi
nd
fi paralelă cu o dr iţii de te rm in at e: de a tre ce pr in tr- nt re ce le la he la tu ri
di
ea
re du ce pr ob le m a no ptă dată. Pr oc ed tn d ca şi la re zo lv
un pu nc t da t sa u
de a
a cărui la tu ri. P R as tri . la următoarea : să ar ea pr ob le m ei I, vo
es se în sc rie un m
ia r ce le la lte la tu ri te pa ra le li. cu AB , la tu ra RQ tre ce he xa go n PR Q U VW ,
sî nt su pu se µn or co pr in tr- un pu nc t da
două la tu ri co ndiţii da te ini t S„
ns ec ut iv e al e po lig ţial. Aşadar,
înlocuită pr in on ul ui căutat să tr condiţia ca
condiţia ca un eacă pr in pu nc
a di t ele da
acelaşi nu m i.r
de la tu ri) si. fie pa nt re la tu ril e un ui po lig on au xi lia te est e
pr in tr- un pu nc t da ra le li. cu o dreaptă da ti. , r (a v,înd
t. În ac es t ca z , co ia r cealaltă să trea
ndiţiile im pu se
sc hi m bi .. ce lo rla lte la tu ri nu că
Deoarece condiţ se
conucutiYe al e po lig ia de a tre ce pr in tr- un pu nc t da t
on ul ui căutat, vo este impusă la tu ril
re pe tîn d de m ai
m ul te or i această m re du ce pr ob le m a V la II I sa u or
VI . Tr ec em , în sÎt substituţie. Ia IV „
rşit , la ce a m ai
co ns id er at : generală di nt re pr
ob le m el e de tip ul
Să se înscrie
la tu ri im pu nî nd u- i-s în tr- un cerc .u n pcligon cu
un număr
de a fi paralelă cu e o condiţia determinată : de a trece prde la tu ri da t , fie cărei.
o dreaptă dată. (G
constă în fa pt ul
că la tu ril e căro
en er al iz ar ea în co in tr- un pu nct dat sa u
mp araţi e cu pr
da te nu m ai si nt ra li se im pu n ob le m a V
neapărat co ns condiţiile de a
ec ut iv e.) tre ce pr in pu nc te-
Să pr es up un em
că av em de co
(fig. 642) , a cărui ns tru it, de ex em pl
latură PQ tre bu
la tu ra Q R să trea ie să fie paralelă cu u, un he xa go n PQ RS TU
că o dP
RQ11 paralelă cu K pr in tr- un pu nc t da t A. Vom du ce pr eaptă dată K L , iar-
L, şi vo m no ta cu in pu nc tu l R coar
A 1 pu nc tu l de inte da-
cu dr ea pt a ca re tre rs ecţie al dr ep te
ce pr in pu nc tu l i PQi:
paralelă cu K L.
Deoarece pa tru la te A şi es te
de ci şi AR Q A ru lP QR Qi ..
1 11 es te un tra pe
' /
pu nc te le A şi A1 sî nt eg al depărt z isoscel,
tru l O al ce rc ul ui da t. Ac ate de c~n-
IJ ,4 -- --'-'>-.:::;.,,,c-
/- - - - i R ea sta ne pe rm ite să
1<-~----='0::. co ns tru im pu nc tu l
..-----11-,L
go nu l PQ RS TU (d 1 , fără a cuno aşte po li-
A
cu K L şi OA = re ap ta A A1 es te para
OA1 ) . Pe nt ru lelă
po lig on ul ui PQ RS co ns tru
TU , a cărui latu ire a
es te paralelă cu ră P fi
K
pr in tr- un pu nc t da L, ia r la tu ra Q B trece-
T
st ru im po lig on ul t A, es te su fic ie nt si.
Fi g. 64 2 PQ co n-
PQ1 tre ce pr in pu 1 R ST CJ , a cărui latură
nc tu l da t A , ia r
/ Re pe tîn d de m ai Q1 R es te paralelă cu 1 la tu ra
m ul te or i ac es t raţion K L.
la pr ob le m a V. ament, re du ce
m pr ob le m a V I

O b se r v
tn pr ob lem a de faţa ţ ie . At lt po lig on ul căutat, cit
l po t fi fi im pr
op rii , ad icl lat ur ti po lig ua ne le au xil iar e co ns ide rat
ile lor po t av ea pu e-
nc te de inteNe c ţi&
 PROBLEME DIVERSE
465'

distincte de vîriuri (compară cu nr. 21). De exemplu, poligonul auxiliar PQ

fig. 642 este impropriu (laturile sale Q1 R şi UP se intersectează ) . 1 RSTU din- •

392. Să aplicăm la rezolvare a acestei problem e metoda polarelo r reci-

proce (206 şi urm.). Dacă vîrfurile triunghi ului căutat sînt situate pe dreptele
date a, b şi c, polarele acestor vîrfuri formează un triunghi înscris, ale căru~
laturi trec prin polii A, B şi C ai acestor drepte. Astfel, problem a se reduce
la problem a 391, pe care am rezolvat- o.
393. Fie T punctul de contact al cercurilo r consider ate (fig. 643), iar I şi K
punctele de intersecţie ale - ·
tangente i comune în punctul
T cu tangente le AB şi A' B'.
Avem, evident, IA= IT = IB

o
'
Fig. 643 Fig. 644

şi KA' = KT = KB'. Totodată, IT= KT, deoarece linia centrelo r este

axa de simetrie a figurii.
De aici rezultă că IK = AB = const. Locul geometri c al punctelo r K
este cercul de centru I şi de rază AB. Cercurile construi te pe segment ele A' B'
ca diametri au raza constantă KA' =KB'= IA= IB =.!..AB ;centre] e
2
lor se situează pe cercul de centru I şi de rază IK = AB. Prin urmare, toate
aceste cercuri sînt tangente la un cerc anumit şi chiar la două cercuri cu cent1u)
1 tn punctul I şi de raze respectiv egale cu..!.. AB şi .! AB.
2 2
394. 1° Fie P punctul de intersecţie al tangente lor în punctele A şi B
la cercul dat O (fig. 644). Întrucît dreapta PA este axa radicală a cercului dat o·
şi a cercului C, iar dreapta P B este axa radicală a cercurilo r O şi
C1 , punctul P ·
este centrul radical al cercurilo r O, C şi C1 . Deci , dreapta PM este tangentă­
în punctul M la cercurile C şi C1 şi avem PA = P B = P M. Lo eul geometr ic
al punctelo r M este un cerc cu centrul în P şi de rază PA.
2° Deoarece cercul consider at O este tangent în punctele A şi B la cercurile
C şi C1 , centrul de asemănare N al cercurilo r C şi C va fi situat pe
dreapta AB. Totodată, linia centrelor cercurilo r C şi C1 este tangentă Î I>
1
punctul M la cercul P, deci punctul N este exterior cercului P, deci şi exte-
rior cercului dat O.
Aşadar, locul geometri c al punctelo r N este acea parte din dreapta
Ale
care este exterioară cercului dat (mai compară 3°)'.

30 - Lecţii de geometrie elementar!, voi. I

 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBL EMEL OR

pta AB, exte rior cerc ului dat,

3° Reci proc , fiecărui punc t N de.p e drea
tele de cont act ale tang ente lor duse din
îi core spun d două punc te M şi M', punc
de cerc uri C, C1 şi C' , C~. Cent rele
punc tul N Ia cerc ul P, şi două pere chi
aces tora din urmă sînt intersecţiile drep telor MN şi M'N cu OA şi EB.
M' are ca diam etru segm entu l
4° Cerc ul circu mscr is triun ghiu lui NM
sînt drep te); cent rul său w este mij-
NP (deo arece ungh iuril e NMP şi NM 'P
al punc telor N este acea part e a
locu l segm entu lui NP. Însă locu l geom etric

o
o Fig. 6t,6
Fig. C45

prelu ngir i ale segm entu lui AB, p e

drep tei AB care este formată din amb ele l geom etrjc al punc telor w este
re , locu
cind punc tul P este fix. Prin urma
entu lui A' B' , unde A' ş i B' sînt mij loa-
form at din cele două prelu ngir i ale segm
ce le segm ente lor PA şi PB (fig. 645) . ghiu l NMM ' (fig. 646) este
5° Cent rul I al cerc ului înscr is în triun
MN M' şi pe bisec toare a ungh iului
situ at pe bisec toare a NP a ungh iului ./"'-.. . ./"'-.. .
./"'-...
condi ţii,
..............
PM I = 90° - NM I = 90° - IMM ' = PIM ,
NM M'. În aces te
I se află pe cercu l P. Întru cît pre-
-deci PM =P I. Aşadar, toate punc tele
entu lui PI trece prin punc tul N , iar
lung irea dinc olo de punc tul I a segm
a drep tei AB exterioară cercu lui
locu l geom etric al punc telor N este parte
I este ansa mblu l celor două arce
P , rezultă că locu l geom etric al punc telor
.AC şi BD ale cerc ului P (fig. 645). pe drea pta AB, pola ra MM ' a
6° Deoa rece punc tul N este situa t
(205 ) prin polu l O al drep tei A B în
punc tulu i N în rapo rt cu cerc ul P trece
în afară de acea sta, punc tele O şi P
rapo rt cu acelaşi cerc (fig. 6'16). Deoa rece,
triun ghiu l NM M' se află pe cercu l l;
sînt fixe, picio rul K al înălţimii NK din
cerc trece , evid ent, prin punc tele A şi
avîn d ca diam etru segm entu l OP. Aces t
l APB al cerc ului :E (cercul L. nu
B. Locu l geom etric al punc telor K este arcu
.este repr ezen tat în figură ) .
circu mscr is triun ghiu lui N MM ' ,
Întru cît punc tul P este situa t pe cercu l
sale, rezultă că înălţimile aces tui
iar drea pta NP este una dintr e înălţimile
sime tricu l lui P în rapo rt cu drea pta
triun ghi sînt conc uren te în punctul H ,
K. Deci , PII = 2PK şi locu l geom etric
MM ' (ex. 70), adică în rapo rt cu punc tul
 PROBLEME DIVERSE
4G7
al pun ctel or H este un arc de pe
cer cul l:', om ote ticu l lui ~ în
P, rap ortu l de asemănare fiin rap ort cu pun ctu l
d 2 (cer cul ~' nu este rep rez
7° Mai rămîne să arătăm că pun ent at în figură) .
al pun ctel or <Ucu locu l geo met ctel e de intersecţie ale locu lui
ric al pun ctel or I, adică pun ctel geo met ric
în car e cer cul P taie dre apt a e E şi F (fig. 645 ),
A' B', apa
ln aoest soop, să considerăm pozi rţin şi cer cul ui l:'.
NM M' va fi ech ilat era l; num ţiile pun ctu lui N pen tru car
ărul ace stor pun cte va
e triu ngh iul
poziţii ale pun ctu lui N, pun fi două. Pen tru ace ste
ctu l w
coi nci de cu om olo gul său I,
de
ace ea, pun ctel e w şi I vor coi nci
de
am bel e fie cu E, fie cu F; în ace
ste
~ondiţii, însă, pun ctu
l de inte r-
secţie II al înălţimilor
triu ngh iu- ·
lui NM M' va coi nci de şi el
cu
<.ice laşi pun ct (în triu ngh
iul echi-
late ral, ..Punctele <U, I şi Il
co-
inc id). ln consecinţă, cerc ul
~·
trec e prin pun ctel e E şi F.
395 . Fie S cen trul de ase-
mănare ext erio r al cer
cur ilor C
ţ;i C' (fig. 647) şi A',
A' al doi -
lea pun ct de intersecţie al dre
p- Fig. 647
tei SA resp ecti v cu cer cur ile
C
şi C'. Tri ung hiu rile A• PA
şi AP ' A' sîn t om ote tice
în rap ort cu cen trul de
.asemănare S. Ma i dep /".. ..
arte , PA "A = AP P',
...........
deo arec e ace ste două ung hiu
ri
au ca măsură jumătatea arc ulu
i AP al cer cul ui C. Ana log ,
A, PA P' şi AP 'A' sîn t ase men = .fP:?.
Pri n urm are , triu ngh iuri le A'P P'? 'A
(), O' şi .Q ale cer cur ilor C, C' ea. Cen trel e
- figu rilo r' A"P A, PA P' şi AP şi AP P' vor fi pun cte corespunzătoare ale
AP 'A'O ' vor fi tot ase men ea. 'A' , dec i pat rula tere le A'P AO , PA P'. Q şi
Din asemănarea ace stor pat rula ........... /".. .. ...........
tere , ave m OA P = QP 'A şi O'A P' =
/".. .. /".. ..
= .QPA, de und e PO /".. .. ........... ~
/"'-., . ~
- O'A P' - PA P' - OA P =
. P'= 360° - QP
.............. ..............
A - PA P' - QP 'A = 360° -
OA O', adică ung hiu l sub care
se ved e din pun ctu l .Q este ega seg men tul PP '
l
de raz ele ace stor cer cur i dus e cu ung hiu l form at de cer cur ile C şi C', ma i exa ct
la un pun ct al lor de intersec
No tînd cu r, r' şip raze le cer cur ţie.
ilor C, C' şi PA P', vom obţine
nar ea aceloraşi figu ri, r : p = , din asemă­
AP : AP ' şip : r' = AP : AP ',
' : p = p : r' şir : r' = AP2 de und e obţinem
: AP ' . Ast fel, pes te
2
med ie proporţională într e r
şir', iar AP : AP ' = Vr: V?.
Dacă B este al doi lea pun ct
sîn t pun ctel e de con tac t ale cele de intersecţie al cer cur ilor C şi C', iar Q şi Q'
i de a dou a tan gen te com une ,
de ma i sus că raz a fiecăruia din rezultă din cele
tre cer cur ile AP P', BP P', AQ
med ie proporţională într e r şi Q' şi BQQ' este
r'. Aşadar, obţinem propoziţia
ţiul 262 , 3° . indicată la exe rci-

.SO*
 468 SOLUŢIILE EXERCI
ŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

39 6. 1° Să pre sup un
pu tem tra nsf orm a pri ntr em că cer cu ril e A şi B sîn t sec an te. Pe ntr u
-o inv ers iun e în ca să le
figură egală cu
cea formată de cer cu rile cer cu ril e A' şi B' , car e formează o
C şi D să fie sec an te şi C şi D, est e ne ces ar ca
ca un gh iul din tre cer cu şi cer
cer cu ril or C şi D. ' ril e A şi B să fie eg al cu cu ril e
un gh iul
Să arătăm ac um
că ace ste condiţii
av înd ca po l un ul din tre sin t şi suf ici en te. Inv
ers iun
pu ter e arbitrară, transf pu nc tel e de intersecţ.ie P ale cer cu ril or A şi ea S,
ormă ace ste cer cu ri B şi de
în două dre pte a şi b
(fig. 64 8),
car e formează int re ele un
eg al cu un gh iul cer cu ril un gh i
or
b B. To t ast fel , inv ers iun A şi
ea T,
av ind po lul înt r-u nu l
din tre
pu nc tel e de intersecţie
cer cu ril or C şi D şi de
Q ale
arbitrară, le
pu ter e
transformă în
două dre pte c şi
d, car e for-
mează înt re ele un
un gh i ega l cu
cel al cer cu ril or C şi D
cu , adică
un gh iul cer cu ril or A
sau cu un gh iul dre pte lor şi B
A

De pla sîn d fig ura formata şi b.

Fig . 648 ă din
cer cu ril e C ş i D, pu tem
face ca
şi b, ca în fig . 64 8. În dre pte le c şi d să coinci
pri iltr ·o suc ces iun e de do ste condiţii, cer cu ril e C şi D se vo r obţine din cu a
ace dă
uă inv ers iun i : pri
ma inv A şi B
cer cu ril e A şi B în dre
pte le a şi b, a do ua T, ers iun e S, de po l P, transformă
şi b în cer cu ril e C de po l Q, transformă dre pte
şi D. Vo le a
au rămas pînă acu m co m im pu ne acu m pu ter ilo r inv ers iun ilo r S şi
mp let arb itr are ) o singură restricţie: pu T (ca re
nu tre bu ie să coincidă. nc tel e P şi Q
Deoarece po lii P
ace sto r două inv ers iun şi Q ai inv ers iun ilo r S şi T nu co inc id, suc
i po ate fi înlocuită (ex
şi pri ntr -o sim etr ie
în"rap ort cu o dreaptă. . 251, 2°) pri ntr -o inv ersces iun ea
iun e S'
formă pe rec he a de Pr in urm are , inv ers iun
cer cu ri A şi B înt r-o pe ea S' tra ns -
în rap ort cu o anumită rec he de cer cu ri sim etr ice
cu C şi cu D
(C , D ). Eg ali tat ea un ghdreaptă şi car e formează de ci o figură egală
iur ilo r din tre cer cu ril e cu fig
şi D se dovedeşte
, .as tfe l, şi sufici A şi B 'i din tre cer cu ura
entă. ril e C
Aşadar, put em
var ian t ind epe nde nt spu ne că ung hiu l for ma t de două cer cur i
al per ech ii de cer cur
nr. 292 iti 29 '). i fn r a por t cu gru pul sec ant e est e uni cul in-
inv ers iun ilo r (compară
Deoarece un gh iul for
din pro bi. 39 5 şi din fig ma t de cer cu ril e sec an te C şi C' est e eg al (în not
. 647) cu un gh iul PO P' aţiile
me ntu l PP ' de pe tan ge , ace st un gh i est e de ter mi na t
de rap ort ul din tre seg
me die proporţională înt nta comună şi seg me ntu
re raz ele cer cu ril or (v. l P O,
Dacă cer cu ril e A soluţia· pro bi. 39
şi B nu ar fi sec 5).
raţionamentul de ma an te,
i sus . În ace st caz, pe rec ci tan ge nte , am pu tea rep eta
şi (c, d) ar fi înl oc uit hil e de dre pte co nc ure nte
e pri n două pe rec hi de (a, b)
tra r pu ter ea inv ers iun ii dre pte pa ral ele . Lu înd
S, car e transformă cer cu în mo d arb i-
ril e A şi B în dre pte le
a şi b„
 PROBLEME DIVER SE
469

cercu rile C şi D în drept ele

putem alege puter ea inver siuni i T, care transformă
şi d să fie egală cu distanţa dintr e a şi b, iar
c şi d, astfe l ca distanţa dintr e c
e. Aces t caz poate fi consi derat
apoi să supra pune m cele două perec hi de. drept
ungh iul form at de cele două
ca un caz parti cular al celui prece dent, cînd
180°) . /
cercu ri este nul (sau egal cu nu au punc te comu ne,
2° Să presu pune m acum că cercu rile A şi B, care
A' şi B' (de asem enea
pot fi trans form ate print r-o inver siune S în două
cercu ri
ază o figur ă egală cu cea forma tă de cercu rile
fără punc te comun1:.) care forme cercu rile A'
face să coinc idă cu
C şi D. Depl asînd cercu rile C şi D, le putem hea de cercu ri
a S trans formă perec
şi B' . Aşadar, vom presu pune că inver
siune
(A, B ) în perec hea de cercu ri (C, D ) .
Să transformăm cercu rile C şi D prin inver
siune a T, avînd polul în unul
ntrice c şi d {v. soluţia ex. 248).
dintr e punct ele"lo r limită, în două cercu ri conce alege po lul inver siuni i
două punc te limit ă, putem
Deoa rece cercu rile C şi D au
siuni lor S şi T transformă
T distin ct de polul inver siuni i S. Succe siune a inver
c şi d. Însă această succe siune de
cercu rile A şi B în două cercu ri conce ntrice şi o sime trie în rapor t cu
r-o inver siune S'
inver siuni poate fi înlocuită print
rile A şi B în două cercu ri
o dreaptă. Astfe l, inver siune a S' transformă cercu
inver siune a T transformă cercu rile
conce ntrice , egale cu cercu rile c şi d, iar ţia dată în enunţul probl e-
c şi d. Aşada r, condi
C şi D în cercu rile conce ntrice
form perec hile de cercu ri A
a
mei este necesară pentr u posib ilitat ea de a trans ·
tă de cercu rile C şi D.
şi B într-o figură egală cu cea forma Dacă această con-
şi condi ţie este şi sufici entă.
Să arătăm acum că aceea tă in-
şi B sînt trans form ate print r-o anumi
diţie este satisfăcută, cercu rile A rile con-
cercu rile C şi D în cercu
versi une în cercu rile conce ntrice a şi b, iar
e cercu rilor a
c şi d Iiind propo rţion ale cu razel
centr ice c şi d, razel e cercu rilor trans formă cercu rile A
şi b. Luîn d în mod arbit rar puter ea
inver siuni i care
a şi b, putem (dată fiind proporţionalitatea dintr e razel e cercu -
şi B în cercu rile
i care transformă cercu rile C şi
rilor a şi b, c şi d) să alege m puter ea inver siuni
tă de cercuril,e c şi d să fie egală
D în cercu rile c şi d astfe l, încît figur a forma
figur a formată de cercu rile C
cu figur a formată de cercu rile a şi b. Depl asînd
şi D, putem face ca perec hea de cercu
ri (a, b) să coincidă cu perec hea de cercu ri
rilor secan te. Cercu rile C
(c, d) . Mai depa rte, putem raţiona ca în cazul cercu
şi D se obţin din cercu rile A şi B print
r-o succe siune de două inver siuni . Rotin d
rilor a şi b, putem evita coinc i-
figur a (C, D) în jurul centr ului corµun al cercu
denţa polilo r celor două inver siuni
. Această succe siune de două inver siuni
trie. Inver siune a S' transformă
poate Ii înlocuită print r-o inver siune S' şi o sime
figur a (A , B ) într-o figură egală cu (C, D).
t a două cercur i neseca nte
Aşadar, putem spune că singu rul invar iant indep enden cercur ilor conce ntrice în
rapor tul dintre razele
în rapor t cu 11:rupul invers iunilo r este
-o aceeaşi invers iune.
care cercur ile date pot fi transf ormat e printr

anarm onic ). al celor

trece m, mai depa rte, la cerce tarea rapor tului
Să
ri (sau drept e) date cu cercu l
patru punc te de intersecţie ale celor două cercu
273, acest rapor t anarm onic
(sau dreap ta) ortog onal la ele. Conform probl emei
îşi păstrează mărimea prin inver siune
.
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Da că sîut date două cercuri şi alegem un cerc ortogonal la ele, valoarea lui ),.
de-
pinde de ordinea în care considerăm punctele de intersecţie. Pentru a fixa ideile, putem
lua ca primele două puncte intersecţiile eel'cului ortogonal cu unul dintre cercurile
date, ial' ca celelalte două puncte, in.tersecţiilc lui eu al doilea cerc dat. Folosind re-
zultatul probi. 274, ne convingem uşor că raportul anarmonic ),. va avea, în aceste
condiţii (după ordinea aleasă a punctelor), două valori, al căror produs este
egal cu 1.
De aceea, ne putem mărgini la valoarea al cărei modul nu este mai mare <lecit uni-
tatea (I )..j ~1).
Vom începe cu cazul a două.drepte concurente KL şi MN (fig. 649) şi
un cerc KNLM, ortogonal la ele. In baza problemei 274, raportul anarmonic

Fig. 649 Fig. 650

(KLMJ\' ), în care punctele K şi L sînt situate pe arce MN diferite va fi egal

• valoare absoluta
(rn - s1. ca semn) cu A= - -T<M - : -KN = - (KM)2
- - De a1c1
' LM LM
LN

rezultă că A nu depinde de alegerea cercului ortogonal la cele două drepte

date şi este determinat numai de unghiul dintreele.
Deoarece, printr-o inversiune putem transforma două cercuri secante
arbitrare în două drepte concurente şi deoarece raportul anarmoni~ A nu se
schimbă în cadrul inversiunii, rezultă că, în cazul a două cercuri secante,
mărimea A nu depinde de alegerea cercului ortogonal la cele două cercuri
date ci este determinată de unghiul dintre acestea.
În cazul a două cercuri concentrice (fig. 650) de raze R şi r (R > r),
. ( _ . . ) J(M KN (R -
raportu l anarmomc este ca mar1me ş1 ca semn A= - - : - - = - -- s1,
r)2 .
LM LN R +r '
de aceea, depinde numai de raportul dintre razele celor două cercuri.
De aici
rezultă că, în cazul a două cercuri nesecante, mărimea A nu depinde de ale-
gerea cercului ortogonal la cele două cercuri date ~i se exprimă prin raportul
dintre razele cercurilor concentrice în care acestea pot fi transformat e prin
inversiune.
Din cele arătate pînă acum reiese că condiţia de a putea .transforma figura
(A, B) într-o figură egală cu (C, D) este ca Yalorile lui A să fie egale pentru
ambele perechi de cercuri.
Mai departe, în cazul a două cercuri concentrice , avem (fig. 650) KO:
: ]Y/0 = r : R. Deoarece am văzut mai sus că (RR +- r
r) 2 = A, rezultă de aici
că KO : MO= (1 - V"i} : (1 +
f).). Însă raportul KO : MO poate fi consi-
derat ca raportul anarmonic µ al celor patru puncte K ,M ,O şi oo (199). Puncte-
le O şi oo se transformă, dacă supunem cercurile concentrice unei inversiuni,
 PROB LEME DIVER SE
471
în pun cte com une tutu ror cerc urilo r
orto
mat e, adică în punc tele limită ale cerc gona le la cele două cerc uri tran sfor -
urilo r tran sfor mate . Aşadar, dacă două
cerc uri nu au e,un cte com une, rapo rtul
anar mon ic f.1. al celo r două punc te de inLe
sccţic ale lor cu un cerc (sau r-
cu o dreaptă) oare care , orto gona l la ele
două punc te limită nu depi nde , şi al celo r
de aleg erea cerc ului orto gona l. Legă
tura cu

Me
rapo rtul anar mon ic 'A este dată de relaţ
ia f.I. = (1 - V1) : (1 lf}:), +
dl Trr~ce~' 2acumv~ stud iul mărimilor ~·ol
= -
rr'
- şi t/ rr'. Dac ă vom cons ider a,
V=

în locu 1 cerc ului orto gona l la cele două

cerc uri
date , linia cent relo r lor (fig. 651), vom
(ind ifere nt dacă cerc urile cons ider ate obţine
au sau
nu pun cte com une) 'A= (KL MN )
= f(M : Fig. 651
LM
J(N
-- =
d +r -r' . d r + + r' _ d2 - (r - r ') 2 cţ2 - r2 - r '2 + 2rr'
LN v + 2
d - r - r' <l - r + r' d2 - (r + r') 2 d2 - r2 - r' 2 - 2rr' - V - 2 '
dl - rt - r ' t
unde y = - -- - -
rr'
În ~firşit, dacă cele două cerc uri date
exterioară , de lung ime t, atun
au o tangentă comună, să zice m
ci t 2 = d 2 - (r - r') 2 = d2 - r 2 -
r' 2 +2r r',
de unde t : rr' = v V 2. V+
Aşadar , mărimile f.1. , v şi t : Vrr' se
exprimă într- un mod dete rmin at prin
'A şi, de acee a , în condiţia de mai
sus pent ru a pute a transforma figura (A
în figura (C, D), pute m considera orica , B)
re dintr e aceste mărimi în locttl lui 'A.
397. 1° Luîn d pe drea pta D un pun ct
arbi trar P (fig. 652) , cons truim
cerc ul PAA ' , iar în pun ctul P tan-
gent a la aces t cerc . Notăm cu P'
şi cu M punc tele de interse
cţie ale
aces tei tang ente cu drep tele D' şi
AA' . Ave m
MA .MA '= MP 2 (1)
şi MP = MP ' (deo arec e drep
tele D
şi D' sin t ega 1 depărtate de AA
' ), de
unde MA · MA ' = .MP ' 2 • Această
din urmă egal itate arată că dre; ipta
o· MP ' (adică PP' ) este tangentă la
cerc ul P' AA' .
}l ig. 652 2° Fie H şi II' picio arele perp en-
dicu lare lor cobo rîte din punc tele A şi
A' p~ drea pta PP' , iar M' pici orul perp endi
cula rei cobo rîte din M pc drea pta D.
Din asemănarea triun ghiu rilor MA II,
MA 'H' şi PM M' avem MA : AH =
=M A' : A'H ' = PM : MM '. Înlo cuin
MA ' şi MP prin segm ente le AH, A'H d în egal itate a (1) segm ente le MA ,
' şi MM ' , proporţionale cu ele , găsim
că prod usul AH ·A_' H'. este egal c~
~ărimea constantă M_M' 2 :
3° Fie N proiecţia pun ctul ui A pe drea • ,
pta AII. Dm triun ghm l AA II,
avem AA' 2 = AH 2 2 +
A'H - 2Al l NH (cf. nr. 126). Însă 0
NH = A 'H',
472 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

astfel că AH 2 + A'H2 = AA' 2 + 2AH·A'H'. De a1c1 se vede că

AII2 + A' II2 este egal (cf. 2°) cu mărimea constantă AA ' 2 + 2AII •A' H' =
= AA' 2 + 2MM' 2. Locul geometric al punctelor II este (cf. ex. 141) un cerc
cu centrul în mijlocul segmentului AA'. Pătratul razei acestui cerc este
(compară soluţia ex. 141) _!_(AII2 +A'H2) _ _!_AA' 2 = _!_AA'2+MM'2=
2 4 4
= AK11 , unde K este punctul de pe dreapta D egal depări:at de A şi de A'.
Din considerarea triunghiului AA'II' reiese că locul geometric al punc-
telor H' este acelaşi cerc.
4° Pentru ca dreapta PP' să treacă prin punctul dat Q, punatul H, care
îi corespunde, trebuie să fie pe cercul construit pe segmentul AQ ca diametru,
deoarece dreapta AH este perpendiculară pe PP'. În afară de aceasta, punctul H
este situat pe cercul considerat la 3°. Dacă ambele cercuri vor fi secante,
punctele lor de intersecţie vor determina cele două poziţii posibile ale punc-
tului H, corespunzătoare punctului dat Q, deci şi cele două poziţii ale punc-
tului P.
5" Fie O şi O' centrele cercurilor PAA' ş i P'AA', iar K şi K' punctele de
intersecţie ale liniei centrelor lor cu dreptele D şi D'. Luăm pe linia centrelor
segmentul KO", egal cu O'K'. Triunghiurile AKO" şi AK'O' vor f_i evident
egale, de unde deducem
,.,,,-......., ~
KAO" = K'AO'. (2)
Din asemănarea triunghiurilor OPK şi O'P'K', avem OP: O'P' =OK :
: O' K'. Substituind aici pentru OP segmentul OA, egal cu el, pentru O' P'
segmentul O'A sau O"A şi pentru O'K' segmentul KOW, obţinem OA: O"A =
= OK : KO". Această egalitate arată că dreapta AK este bisectoarea unghiului
...........__ ,.,,,-.......,
A din triunghiul OAO". Ţinînd seama de egalitatea (2), găsim OAK=KAO" =
,.,,,-......., ...........__ ,/'-... '
= O'AK', de unde OAO' = KAK'. Aşadar, unghiul dintre cele două cercuri,
egal cu unghiul OAO', îşi păstrează mărimea constantă: el este egal cu unghiul
KAK'.
Deoarece unghiul OAO' din vîrful A al triunghiului OAO' îşi păstrează
mărimea constantă, va rămîne constantă şi suma celorlalte două unghiuri
ale aceluiaşi triunghi: Âo(Ji ~ = 180° -oAO' = 180° - KÂK'. Să
+
cons-ideră}:n acum triunghiurile isoscele OAP şi O'AP': suma unghiurilor din
...........__
vîrfurile O şi O' ale acestor triunghiuri este constantă , deoarece AOP +
+ A"{;p' = ((f{;p - dOA) + (O{;p' - 6°'Â) = ·(o:Qp + â[ip') ~
~ ~ /""--. ~
- (AOO'+A0'0)=180°-(180 °-KAK')=KAK'. Suma unghiurilor din vîrful
...........__ ~

A al aceloraşi triunghiuri este, de asemenea,

...........__
constantă: OAP + O'AP' =
1 ,/'-... 1~ ~
'2 (180° -AOP) + T (180° -AO'P') = 180° - T (AOP
1
z= + AO'P') =
c:: 180° - ! KAK'. În sfîrşit, deoarece unghiul OAO' şi suma unghiurilor
~ ,.,,,-.......,
OAP + O'AP' sînt constante, al patrulea unghi din punctul A va fi, de
 473
PROBLEME DIVERSE

con sta nt: PAP'= 360° -6 Âb ' -.. (OAP +O~'}= 360° -
ase me nea , ,
K. Aşadar, ung hiu l PA P
, ./'-.
~, o t /"'. .., = 180o - 1 KA
- KA K - (180 - 2 KA K) 2
rămîne con sta nt.
e al dre pte lor AB şi D
(fig. 653 ); c şi c'
398. Fie M pun ctu l de i~t ersecţi cul tan gen t la C, c şi D ;_.S' cer cul tan -
; S cer
cer cur ile pe dia me tri AM şi MB
gen t la C, c' şi D . egală cu AM X
Inv ers iun ea de pol A şi de put ere D unu l în ce-
C şi dre apt a
X AB transformă cer cul că
cer cul o' în el însuşi. De aic i rezultă
lălalt, iar S' în el în-
nsformă şi cer cul
ace eaşi inv ers iun e tra
suşi . De ace ea, tan gen ta comună la cer cur ile c' şi
T trec e pri n pol ul de
S' în pun ctu l lor de con tac t
inversi une A. c' şi S'; N pic io-
Fie o' şi P' cen trel e cer cur ilor pe dia me tru l
orît e din P'
rul per pen dic ula rei cob C
ilor C, c, c' şi S' . Din
AB ; R, r, r' şip' raz ele cer cur şi P' No ', ave m Ao ' : P
asemănarea triu ngh iur ilor
AT o' . 653
. s·1mpl"f" • d Fig
r'
, , ,,. , 1'T , d .... 2R - r' = - - I ICID
: P o = l o :.ao 'a · l Cu p' + r' r' - p'
R= r
p' R = (R - r')r '. Deoarece proporţional cu raz ele
+ r', rezultă că
această ega lita te, găsim rul ea
cul ui S' este al pat
p' R = rr' . Aşadar, raz a cer cer cur ilor C, c şi c'.
A' 8'. Deoarece, în exp re-
sia obţinută pen tru p' ,·
raz ele r şi r' intră cu ace-
laşi rol , aju nge m la
ace-
eaşi exp res ie, cal cul înd
raz a p a cer cul ui S. Ace as-
ta dov ede şte că cer cur ile
S şi S' sîn t ega le.
399. Să efectuăm in-
ver nea avî nd ca pol
siu
pun ctu l de con tac t T al
cer cur ilor A şi B (fig. 654
şi 655) şi o put ere arb
i-
trară . Cer cur ile A şi B se
transformă în două dre
pte
par ale le A' şi B'; cer cu-
rile ... , C_ 1 , C, C1 , C 2 „ .. ,
în cer cur ile ega)e ... c~„
C', c;, c;, ..., tan gen te
Fig . 654
la ace ste dre pte .
cer cur ilor ... , C_ 1 C, 1
, C , c;, .. . ; r' raz a fie-
Fie .. . , r_ 1 , r, r1 , r 2 , . .. , razele P _„ OP, 0 1 P„ 0 1P 1 , •.•
căruia din tre cer cur ile ...
, C~ 1 , C', c;, c;, ... ; ... , 0_1 loraşi cer cur i la
O' P', o;P ', o;P ',. .. distanţele cen trel or ace
şi ... , 0~ 1 P',
şi B .
lini a cen trel or cer cur ilor A
 474 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI
AU! PROBLEMELOR

Dacă.centrele a două cer

cer cur ile Cn şi C,.. , sîn t cur i con sec uti ve C~ şi C~+t•
în car e se transform
a lin iei cen tre lor cer cur i ă
1 sit uat e de aceeaşi par te
A şi B1 ) av~, evi den t, 0~ lor
+ 1 P' -O~P' = 2r' sau

2r' 2r' (1 ')

Dacă însă cen tre le cer cur
ilo r C~ şi C~+1 sîn t sit uat
· e de o par te şi de alt a
8' a lin iei cen tre lor cer cur
ilo r
A şi B, vo m ave a 0~+1 P'+
+ O~ P' = 2r' sau
o~+iP' + o~p· = 1". (2')
2r' 2r' I
De oar ece pu nct ul T,
po lul inv ers iun ii, est e cen
·
tru de asemănare al cel
or
două cer cur i invers
~ şi cn
c~ (fig . 656 ), ave m r' :
'n =
= TO~: TOn =O~P': On
Pn,
de un de O~ P' : 2r' = On
Pn:
:2rn. Aşadar, rap ort ul din tre
distanţele cen tru lui
orică­
rui a din tre cer cur ile cn
la
lin ia cen tre lor ·ce rcu rilo r
A
şi B şi dia me tru l
cer cul ui
cn nu se schimbă în cad rul
inv ers iun ii de pol T. As tfe
relaţiile (1 ') şi (2'
l,
) dev in
res pec tiv
Fig . 655
On+1Pn+1 _ On P = 1 (1)
2r11 +1 2r
On+ iPn +i + OnPn = 1.
'
(2)
2r11 +1 2r11
Dacă cer cur ile A şi B sîn t tan gen
cut ive oar eca re C~ şi Cn te int eri or (fig. 654), dou
+i sîn t tan gen te ext eri or. ă cer cur i conse-
tan gen te ext eri or, atu nci Dacă cer cur ile A şi
~xistă, în şirul cer cur B
per ech i de cer cur i cpn sec ilo r ... , C_1 , C, C , C ,.„ sîn t
uti ve (C_ 1 , C şi C, C în 1 , două
int eri or, pe cîn d cel ela lte 1 fig. 655), car e sîn t2 tan gen
(C1 , C2 ; C2 , C ; ••• în fig
per ech i de cer cur i con sec uti ve au con tac te ext eri te
3 . 657). oar e
Dacă cer cur ile Cn şi Cn
+t sîn t tan gen te ext eri or,
for ma te C~ şi C~+ sîn t cen tre le cer cur ilo r tra ns-
1 sit uat e de aceeaşi pa rte
A şi B sau de o par te şi de a lin iei cen tre lor cer cur
ilo r
alt a, după cum cen tre le cer
cur ilo r Cn şi Cn+t se află
) ln ediţia în
1
de aceeaşi par te a lini ba rusă, condiţia ca cen trel e cer cur ilor con sid
lim
ble me i (N. Red . E.T .).ei cen trel or cer cur ilor A, B este precizată chi era te să fie situ ate
ar in enunţul pro -
 PROBLEME DIVERSE

de aceeaşi parte sau de părţi diferite ale aceleiaşi drepte. De aici rezultă că,
în cazul unui contact exterior al cercurilor cn
şi cn+l• egalitatea (1) are loc , dacă
centrele lor sînt situate de aceeaşi parte a liniei centrelor cercurilor A şi B, iar
egalitatea (2)' dacă centrele wr sînt situate de o parte şi de alta a aceleiaşi drepte.
Dacă cercurile Cn şi C n +i sînt tan-
gente interior, centrele cercurilor trans-
c;
formate 1 şi C~+ 1 se află de aceeaşi
parte a liniei centrelor cercurilor A şi B ,
dacă centrele cercurilor date cn ş i
Cn+l sînt situate de o parte şi de alta a
acestei drepte, şi invers. De aici re-
zultă că, în cazul unui contact interior
al cercuriwr cn
şi cn+l• egalitatea (1) are
wc, dacă centrele lor se află de o parte

~
Fig. 656 Fig. G57

şi de alta a liniei centrelor cercurilor A şi B, iar egalitatea (2), dacă centrele lor
sînt de aceeaşi parte a acestei drepte.

Pentru a da relaţiilor obţinute mai multă generalitate, menţionăm c ă , în cazrtl

unui contact exterior al celor două cercuri C 11 şi Cn+i• ale căror centre se află d e a cee a ş i
parte a liniei centrelor cercurilor A ai B, cercul următor lui C 11 +1 va fi cel caro
este ,.mai apropiat" de punctul de confact T. Pentru distanţele x ş i x' ale centrelor
celor două cercuri de dreapta PT şi pentru razele lor r şi r' vom a vea relaţia _:_.:.. 2r'
-

- .t_ = 1, x ' şi r ' corespunzînd cercului următor. Aceeaşi egalitate are loc ~i pentru
2r
cercurile ale căror centre se afUt de o parte şi de alta a lui PT, d a că vom considera
pe x' pozitiv şi pe x negativ.
ln cazul tmui contact interior al celor două cercuri avînd centre le de ac ee a ş i pa rte
a liniei centrelor cercuril or A şi
B „ vom avea x' = 1. A ceea~ i egalitate va
+ _.: .
2r' 2r '
avea loc şi pentru cercurile ale căror centre sînt situate d e o parte ş i de alla a d rep-
tei PT, dacă vom considera ca următor cercul interior şi distanţa x' ca p oziti vă , iar
x ca negativă.

400. Dacă, a, b, c şip sînt laturile şi semiperime trul triunghiulu i ABC,

razele cercurilor tangente două cîte două şi avînd centrele în A, B şi C sînt
respectiv p - a, p - b şi p - c (ex. 91).
 476 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Există două cercu ri tang ente la acest

e trei cercu ri tang ente două cite două,
.şi anum e în acelaşi mod (fig. 658 şi 659). Fie
O centr ul şi p raza cercu lui tan-

Fig. 658

-gent la cele trei cercu ri date şi situa t în

inter iorul triun ghiu lui curb iliniu
mărginit de arcel e cercu rilor date. Să
notăm acum cu x, y şi z distanţele punc
-
tului O la latur ile triun ghiu lui şi cu
O' h , k şi l înălţimile sale.
/~
/ I\ Apli cînd form ula (1) din soluţia
/ I \ pr~lemei 399 celor două cercu ri A
şi O,

/
// , \ care sînt fieca re tange nte la cercu rile B
şi C şi care sînt tange nte exter
I \ ior unul
I \ la celălalt (compară fig. 657) , yom avea
I
= 1 ; ş1,
. ana 1og, y
X h
- -- - -
2p 2 (p - a) 2p
- -k- = z
1; - - l
= 1. De
2(p - b) 2p 2(p - c)
, • X p 2p y p
a1c1 - - -- = - ; - - -- =
I~ p-a h k p- b
2pz
Fig. 659 = - ; - - -p- = -2p . Adun înd şi
k l p ~ c L
aplic înd rezu ltatu l ex . 301, gas1m
p ( -1- + -1- + -1- + -2 + -2 + -2 , = i . A ceast~a expre sie
p-a p-b p-c h
· pent ru ?
k L .
poat e fi transformată după cum urmează:
dacă !1 este aria triun ghiu lui,
iar ra, rb şi re sînt razel e cercu rilor exîns crise
, avem 1 : (p - a) = r4 : !1 etc.
 PROBLEME DIVERSE 477

(ex. 299) ; .! = ~ etc. Ecuaţia precedentă ne dă pentru p următoarea expresie ~

h 6.
P = /::,. : (2p + 'a+ rb +re) ·
Fie acum O' şi p' centrul şi raza celui de-al doilea cerc tangent la cele
trei cercuri date. Acest cerc poate fi t angent la cele trei cercuri date, atît inte-
rior (fig. 658), cît şi exterior (fig. 659) ; în primul caz, centrul lui poat e fi atît.
în interiorul triunghiului dat, cît ş i în exteriorul lui .
Pentru raza p' a cercului O', obţinem, în mod analog, p' =
6.
=+ - - -- - - -
- - 2p - (ra + rb + re)
D acă x', y ' , z' sîn t d istan ţe l e p unctului O' la la turi le t riunghiului , luate cu
semne determina t e, aş a cu m se arată în so lu ţia e xerc iţiului 301, v om avea, în cazul
.
contactu 1u1. mlcr10r .. - h
. temu 1 d e cc ua ţu
. (I'1g. 658) , sis +- x ' = 1 ; - k + -y ' = 1 ; - l +
2ra 2p' 2rb 2p ' 2rc
+- . 1n
z' = 1 , iar . . (f' 6"9) .
• cazu 1 cont actu 1u1 ext er 10r 1g. :> , sist emu - 1 h - - x' = ; -k -
1
2p' 2ra 2p' 2rb
y' l z' i
- - = 1;- - - = 1. Din aceste două sisteme, o bţ i n e m , ca ş mai sus, în pr i-
2p' 2rc 2p '

r'

" '\
\
\
\
I
I
; c11
' I /
\ I/
- --t
I
\ /
'A,-....
Fig. 660 "'f/ ........
----- /
/ /

mul caz, p' = 6. : [2p- (ra + r b+ rc)]; în a l doi lea caz , p' = - 6. : [2p - (ra+r b+ rc)J.
D acă ra+ rb+ rc = 2p, cer cul O' se transformă într-o drea ptă.

401. Pentru a obţine cea mai genera lă soluţie, vom considera at ît valo-
rile pozitive ale lui h , cît şi cele negative ş i v om nota cu A h, B h ş i Ch cele trei
cercuri de centre A, B ş i C ş i de raze I a + hi, I b + hi şi Ic+ hi (fig . 660).
în conformitate cu aceasta, vom nota cercurile date cu A 0 , B 0 şi C0 •
478 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Fie D mijlocul segmentului AB şi K proiecţia punctului li pe dreapta

AB. Deoarece dreapta HK este axa radicală a cercurilor A 11 şi B 11 , avem (con-
1
form nr. 136) DK = (a+ h) - (b + h)s . Aplicăm această formulă în cazul
2AB
h = O; atunci punctul II va coincide cu centrul radical 110 al cercurilor date,
iar punctul K cu proiecţia sa K 0 pe dreapta AB şi vom obţine DK0 =
2
• a;;;;
Din ultimele două egalităţi, deducem
K 0 K = DK - DK =(a - b)h. (1)
0
AB
Notînd cu L şi L 0 proiecţiile punctelor H şi H 0 pe dreapta AC , vom gas1,
(a - c)h
m mod cu Lotul analog, L 0 L = , de unde -K-0 J(- = -
a- b
- . -A C- .
A

AC L 0L a - c AB
Aşadar, punctele H se pot obţine din următoarea construcţie (fig. 661)
luăm pe dreptele AB şi AC, din punctele K 0 şi L 0 , segmentele K 0 K şi L 0 L, care
variază proporţional, iar prin punctele K şi L ducem drepte respectiv perpen-
diculare pe AB şi pe AC. Conform exerciţiului 124, locul geometric al punctelor
H este o dreaptă. .
Să considerăm acum, pe lîngă punctul H corespunzător unei valori
arbitrare a lui h, punctul Il' corespunzător unei valori fixe h' (fig. 661) a
mărimii h şi să notăm cu K' proiecţia punctului H' pe dreapta AB. Vom avea,
a l ături de relaţia (1), relaţia analogă

' (a - b)h'
K oK - (1')
AB
l)in relaţiile (1) şi (1'), rezultă

JI0 ll : Jf0 TJ' = K 0 K : K 0 K' = h : h' . (2)

e

Fi g . 661 Fig. 662

Să presupunem acum că punctele N şi N' (fig. 662) împart segmentele

AII şi AH' respectiv în rapoartele AN : All = a : (a h) şi AN' : AH' = +
= a : (a+ h' ). În aceste condiţii, avem ·
A.V : NII = a : h (3)
şi
AN' : N' II' = a : h' (3')
 479
SE
PR OB LEM E DIV ER

= 1. Aşadar,
HH N' H' -NA
zu ltă că-~-• -
-•
şi (3 '), re N' A NH
Di n relaţiile (2 ), (3) He lf'
ar ea teo re me i
co lin iar e, du pă cu m rezultă di n ap lic
' sin t tri un gh iu l AH H' .
pu nc tel e H 0 , N şi N es te tre i pu nc te şi la telor N, cîn d fi yariază, este o
en ela us (19 3) la ac
lu i M ul geometric al punc ite va lo ri •
Cu alt e cu vi nt e, loc (u nd e pu nc tu l N ' co res pu nd e un ei an um
dreaptă, an um e
dreapta l/0 N'
io r la cele
a lu i h) . cu ra za r a ce rc ul ui l::, tan ge nt ex ter
Să luăm ac um
pe h eg al
A B 0 şi C0 (fi g. 66 0) . pr in ce nt ru l O al
da te vo r tre ce , ev id en t,
i ,
tre i ce rc ur 0
Br şi Cr i
În ac es t ca z, ce rcu ril e Ar> tre i ce rc ur i. De aic
nc tu l O va fi ce nt ru l ra di ca l al ce lor tre ce pr in O. Aşadar,
ce rc ul ui l:: şi pu etr ic al pu nc tel or H nt
rezultă că dr ea pt
a ca re es te loc ul ge om telor II trece pr in centrul cercului tange
ge om etr ic al pu nc e va lo rii h = r,
dreapta care este locul rcuri date . Pu nc tu l N, ca re co res pu nd = a :
ce l AN : AO
extBrior la cele trei a ce rc ur ilo r A şi l:: în ra po rtu
ea pta ca re
de co nt ac t. Aşa4ar,
lo r AO 0 dr
îm pa rte lin ia ce nt re inc ide cu pu nc tu l lor tu l de contact al cercului A 0 cu
r) şi, de ac ee a, co
: (a + pu nc
punctelor N trece pr in
este locul geometric al la cele trei cercuri date . pl' in ce nt ru l O'
cercul tangent exterior m arăta că acelaşi dr ep te tre c res pe cti v in pu nc tu l de
tre i ce rcu ri ·da te, şi
ln mo d an alo g vo pr
ge nt in ter io r la ce le
al ce rcu lui l::', tan
•
r l::' şi A 0 • dif eri tă cu ce rc ur ile da te,
co nt ac t al ce rc ur ilo
rc ur i ca re au co nt ac te de speţă şi in ter io r la
ln ca zu l un or ce rcu l A
l un or ce rcu ri tan ge nt e ex ter io r la ce în to0tu l an alo g. ln
de ex em pl u în ca zu obţine un re zu
lta t
sa u inv ers , pu tem erăm
ce rcu ril e B 0 şi C0 , + h I, +Ic h j, tre bu ie do ar să consid
raz e I a+ h I, I b
loc ul ce rcu ril or de
de raz e I a - h j, I b + +
h I, I c h I·
ce rcu ri ie a cer cu ril or
tra te ne da u o no ul construcţ Co n-
Te ore me le de mo ns pară nr. 13 1 - 23 6 fÎ 31 9 - 31 2 bis ). Bh şi
O b 1 e r v a ţ i e. cu ri da te (com cer cu ril or Ah ,
cel e tre i cer ica l /f al
l: şi l:' , tan ge nte la l H.e al cer cu ril or da te vi ce ntr ul radcu m se arată ln tex t. Pu nc tel e
str uim ce ntr ul rad ica pu nc tul N, după cu A 0 ale
ar) . Co nst rui m ap oi pu nc tel e de co nta ct , obţine
Ch (pe ntr u la arb itr
dre pte i He N cu cer cu l Ae determină ntr ul A al cer cu lui A 0 m,
de intersecţie ale ind ace ste pu nc te de co nta ct cu ce .
cer cu ril or da te. Un ap ta /1 , cen tre le cer cu ril or căutate
la intersecţia cu dre 0
in ter -
rcu l căutat, ca re le
şi C, ce rcu ril e da te, iar a ce
402. Fi e C1 , C1 , C3
eg ale . ă tre i ce rcu ri
sectează su b un
gh iu ri
at că to ate ce rcu
ril e ca re intersecteaz
La nr . 30 9- 31 0, s-a ar ăt di sti nc te: fiecăreia
fo rm ea ză pa tru fa mi lii
b un gh iu ri eg ale pu nd e un a di nt re
d a te C1 , C1 şi C3 su as em ăn ar e ale ce rc ur ilo r da te îi co res ca axă radicală
e de ril e un ei fa mi lii au pe rp en di cu lar a
di nt re ce le pa tru ax
se ns ul că to at e ce rcu r
ac es te fa mi lii , în
asemănare, iar
ca lin ie a ce nt re lo
st ă ax ă de ilo r da te. Pu nc tel e de
comună acea ce nt ru l ra di ca l al ce rc ur
rcu ril e
asemăn ar e di n două di nt re ce
dusă pe ax a de
căr uia di nt re ce rcu ril e un ei fa mi lii cu ra po rt cu ce nt ru l
intersecţie ale
ori
ge două cit e două
în
C , sîn t ao tio mo loa are cons id er ată.
da te, să zic em C1 şi 2 or C şi C1 , sit ua t pe ax a de asemăn pe rp en di cu lar a
rcu ril
de asemănare al ce că ce nt ru l ce rcu lui căutat a se află
1 pe
De aic i rezultă r Cv C şi C pe un a di nt re ax ele
ce rc ur ilo 3 ru l
borîtă di n ce nt
I, al 2
nt ru l ra di ca l
coborîtă di n ce pe pe rp en di cu lar a co
lo r de asemănare s,şi,
ril or
în
C
ace
, C
laş i tim p,
şi C, pe un a di
nt re ax ele lor de as em ăn ar e s3 .
ra di ca l / 3 al ce rcu 1 2
 480 SOLUŢIJLE EXERCrrIJLOR Şi ALE PROBLEMELOR

Totodată, dacă punctele de intersecţie ale cercului a cu cercurile C şi

1 C2
sînt antiomolo age două cite două în raport cu centrul lor de asemănare S12 ,
punctul S 12 este situat atît pe dreapta s 3 , cît şi pe dreapta s •
4
Aşadar, sîntem conduşi la următoarea construcţie a centrelor cercurilor
căutate: luăm în mod arbitrar una dintre cele patru axe de asemănare
s4 ale
cercurilor C11 C2 şi Ca şi una dintre cele două axe de asemănare s ale cercurilor
3
C1 , C2 şi C4 , care trec prin centrul de asemănare S12 a l cercurilor C şi C , situat
pe axa s4 • Pe dreptele s 4 şi s 3 coborîm perpendiculare respectiv 1din punctele
2

/ 4 şi / 3 ; punctul de intersecţie al acestor două perpendic

ulare va fi tocmai
punctul căutat.
Fiecăreia dintre cele patru axe de asemănare ale cercurilor C , C şi C
1 2 3
îi corespund două poziţii posibile ale centrului cercului căutat , astfel că obţi­
nem în total opt puncte căutate.
Să considerăm unul dintre aceste opt puncte - punctul O - ş i să con-
struim cercul a cu centrul în O. Pentru aceasta, construim un cerc oarecare a ,
care intersectează sub unghiuri egale cercurile C1 , C şi Ca şi care corespund4e
2
axei de asemănare alese s4 • Cercurile a şi cr4 trebuie să aibă ca axă radicală
dreapta s 4 • Rămîne să construim cercul a , de centru O, astfel ca dreapta s să
4
fie axa radicală a cercurilor a şi cr4 (dreapta care uneşte punctul O cu centrul
cercului a 4 este , după cum ştim, perpendic ulară pe s ). În a cest scop , construim
4
un cerc arbitrar c cu centrul pe s4 , ortogonal la cr , iar apoi cercul a , cu centrul
4
în O, ortogonal la c. -Problema va avea sau nu soluţie, după cum punctul O
va fi exterior sau interior cercului c.

Cercul a, a st fel construit, va fi, prin îns uş i modul în care l-am definit, seca nt
s ub unghiuri egale fa ţă de cercurile C1 , C1 ş i C8 . Va trebui s ă mai arătăm îns ă c ă el
intersectează sub unghiuri egale toate cele patru cercuri d a t e . În acest scop, să
cons ide-
răm un anumit cerc a 3 , care inte rsec tează cercurile C , C ş i C, sub
1 2 unghiuri egal e, ş i axa
d e a se mănare cores punzătoare 8 3 • Linia centrelor cercurilor a ş i a este per pendiculara
3
c ob o rîtă din punctul 1 pe dreapta 8 . Punc tul d e inters«:c ţie Su
3 3 al axel or d e asem ă n a re
8 3 ~ i 8 4 are ac e e aş i putere în raport cu cele do uă cercuri a
ş i a , e gală cu puterea inver-
s iunii de pol S 12 , care trans formă unul în a ltul cer curile C 3ş i C ; aceast a r e zultă din
faptul că fiecare dintre cercurile a ş i a2 taie cercurile C ş i 1 C tn1 punct e a ntiom oloage
1 3
două cite d o uă în ra port cu S • Din faptul că linia centrelor cercurilor
12 a ş i a 3 est e per-
p endi c ulară pe 8 ş i c ă punctul S
3 12 de pe drea pta 8 3 are a ceeaş i puter e în raport cu
cele d o uă cercuri, rezultă c ă 8 8 es t e axa r a dical ă a acest or dou ă cer curi . Prin urma re ,
cercul a t a ie cercurile C1 , C2 ş i C4 , deci ş i toate patru cercurile date s u b unghiuri ega le .

Numărul maxim de soluţii este opt.

402. bis. Pentru a nu întrerupe expunerea c~re urmează, vom rezolva
în prealabil următoarele două probleme:
A) Să se construiască un cerc care intersectează două cercuri date A şi B
respectiv sub unghiuri date <X şi ~ şi anume pe primul dintre ele, adică cercul A,
într-un punct dat M.
Fie 0 1 şi 0 2 ce~trele cercurilor A ş i B date, O centrul cercului căutat ,
N unul dintre punctele de intersecţie ale cercului căutat cu cercul B (fig. 663).
Să considerăm triunghiu l OMK, egal cu triunghiu l ON0 şi avînd
2
acelaşi sens de rotaţie (pentru a fixa ideile). Dreapta OM formează cu
raza
0 1M unghiul ex, dreapta MK formează cu OM unghiul ~' iar segmentu l MK
 PROBLEME DIVERS E
481

tat de punct ele K şi 0 2 ,

este egal cu N02 • în sfîrşit, punct ul O este egal depăr
astfel că ajung em la următoarea construcţie. ul 0t; apoi con-
Const ruim dreap ta MX, care formează cu 0 1 M unghi
unghi ul~. luăm pe ea segme ntul MK,
struim dreap ta MY , care formează cu MX
cul segme ntu-
lui B , şi ridic ăm o perpe ndicu lară pe mijlo
egal cu raza cercu lare cu dreap ta MX
i perpe ndicu
lui K02 • Punc tul de inters ecţie al aceste
va fi tocma i punct ul căutat O.
Probl ema are, în gener al, patru
soluţii. În adevăr, putem alege ca
dreaptă MX pe oricar e dintre cele
două drept e ce inters ectează pe
0 1M sub unghi ul 0t, iar segm entul -lf
MK poate fi luat din punct ul M
pe dreap ta MY în cele două sen-
suri opuse .

Înlocu irea drepte i MY pr intr-o

altă dre aptă A1Y' , care formea ză cu A1X
unghiu l ~. nu duce la soluţii noi . În
:J

adevăr, punctu lui J( i se s ubs tituie , în

Fig 663
acest caz, punctu l J(' , simetr icul lui J(
în ra port cu dreapt a OM. Însă 002 =
= OK = OK' ş i perpen dicula ra ridicată şi perpen d icu-
în a ce l a şi pun ct O· ca
pe mijloc ul segme ntului O!K' taie dreapt a MX
lara ridicată în mijloc ul segme ntului 0 2K.
\Îne seama
Dacă, aşa cum a m proce da t la soluţi a exerciţiului 256, vom
două cercu ri, duse la punct ul lor de inter-
de unghi ul dintre razele celor Din prima , vor face
ţi în două famil ii.
secţie , cercu rile căutate se vor împăr
A şi B sub unghi uri strict egale
parte cercu rile care intersectează cercu rile
ii îi vor apar ~ ine
2dr- ~; celei de a doua famil
cu 0t şi cu~ sau cu 2dr - 0t şi cu
cu 2dr -oc şi cu ~ sau
cercu rile care taie pe 'A şi B sub unghi uri strict egale
, ·
cu 0t şi cu 2dr-~.
Dacă vom const rui semid reapta MX astfel
încît unghi ul 0 1MX să fie
unghi ul XMK să fie exact
exact egal cu 0t şi vom lua segm entul MK astfel ca
ie. În adevăr, dacă punct a! O
egal cu ~, vom obţine un cerc din prima famil
MX, cercu l const ruit va inters ecta, evide nt ,
va fi situat pe semid reapta
~· Dacă însă punct ul O
cercu rile date sub unghi uri strict egale cu oc şi cu de punct ul M ; cercul
MX dinco lo
va fi situat pe prelun girea semid reptei şi 2dr -~.
rile date sub unghi urile· 2dr -Ot
const rui! va inters ecta cercu
constr uiască un i;erc avînd axa radica lă comună cu două cercuri
B) Să se
date A şi B şi ortogona l la un al treilea cerc dat r. ruim două cercu ri
Folos ind cele expuse la nr. 138 , este uşor să const
B. Confo rm nr. 139, Obs.,
oarep are r ' ş i I'" ortog onale simul tan la A ş i la la cercu l căuta t.
şi
fiecar e dintre cercur ile r' ş i r" trebu ie să fie ortog onal
) fi const ruit cu ajuto rul celor ară·
De aceea , cercu l căutat (dacă există poate
tate la nr. 139, ca cero ortog onal la cercu rile r , r' şi F " ; centr ul cercu lui
căutat va fi centr ul radica l al acesto
r trei cercu ri , iar raza sa, tange nta dusă
ri.
din centr ul radic al la unul dintre aceleaşi trei cercu

31 - Lecţ ii de geometrie elementa ră , voi. I ..

482 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALI! PROBLEMELOR

Trecem acum la soluţia problemei propuse.

C) Fie de construit un cerc care intersectează trei cercuri date A, B şi C
sub unghiuri respecti11 egale cu a., ~, şi y.
Dacă vom lua iarăşi în considerare unghiul dintre razele celor două
cercuri, duse la punctul lor de intersecţie, cercurile căutate se vor împărţi
în patru familii, după cum cercul căutat intersectează cele trei arcuri date sub
unghiuri strict egale cu
1) a., ~' y sau 2dr-a., 2dr-~, 2dr-y;
2) 2dr-a., ~. y sau a., 2dr-~, 2dr-y;
3) a., 2dr-~, y sau 2dr--a., ~. 2dr-y;
4) a., ~. 2dr-y sau 2dr-a., 2dr-~, y.
Pentru a fixa ideile, vom începe prin a căuta cercurile aparţinînd pri-
mei familii şi vom presupune chiar că cercul căutat a intersectează cercu-
rile date sub unghiuri strict egale cu
<X, ~ şi y.
Să construim, cum s·a arătat mai
sus (problema A), un cerc arbitrar cr1
. (fig. 664) care intersectează cercurile
6
- L A şi B sub unghiuri strict egale cu a.
şi cu ~ (sau un cerc arbitrar a~, care le
intersectează sub unghiur~ strict egale
cu 2dr-a. şi cu 2dr-~) . ln acest caz,
cercul iniţial a şi cercul cr1 (sau a~) vor
face parte din aceeaşi familie de cercuri
(în sensul ex. 256), care intersectează
cercurile A şi B 'sub unghiurile <X şi ~­
Prin urmare, orice cerc avînd axa ra-
Fig. 664 dicală comună cu A şi cu B intersec-
tează cercurile q şi cr1 , în haza soluţiei
exerciţiului 256, sub unghiuri strict egale (iar cercurile a şi a~ sub unghiuri
strict suplementare).
Să căutăm, mai departe, printre cercurile care au aceeaşi axă radicală
cu A şi cu B, două cercuri A' şi B' care să fie tangente la cercul cr1 (sau cr~) ,
fofosind metoda indicată la nr. 311. Deocamdată, vom presupune că astfel ·de
cercuri există. Cele două cercuri A' şi B' vor fi tangente, conform celor spuse mai
sus, la cercul căutat a (tangenta fiind o intersectie sub unghiul O sau 2 dr).
Totodată, cercul A.' va avea cu cercurile a şi cr1 contacte de aceeaşi.speţă (iar
cu cercurile a şi a~ contacte de speţă diferită) , deoarece el trebuie să le intersec-
teze sub unghiuri strict egale (strict suplementare). Acelaşi lucru este valabil
şi pentru cercul B'.
Aşadar, cercul căutat a trebuie să fie tangent şi anume cu contacte de o
anumită speţă (ori interior, ori exterior) la fiecare dintre cercurile A' şi B' şi să
taie cercul C sub un unghi strict egal cu y.
Să construim acum un cerc arbitrar cr2 , care să intersecteze cercul C sub
un unghi strict egal cu y, să fie tangent la cercul A" în acelaşi fel cum este
tangent la acesta cercul a (sau un cerc arbitrar cr~, care să intersecteze cercul C
sub un unghi strict egal cu 2dr - y şi care să aibă cu cercul A' un contact
 483
ftOB LEM l! DIVERSB

form exe r-
tact ulu i din tre cerc uril e a 'i A'). Con 'i C taie
de speţă diferită de ace ea a con uril e A'
, oric e cerc avî nd axa radicală comună cu cerc
ciţiului 256 uril e a şi a; sub ung hiu ri
stri ct ega le (iar cerc
cerc uril e a şi a 1 sub ung hiu ri
stri ct sup lem enta re). nd axa radicală comună cu A' tre ace-
şi cu C,
Deoarece, prin tre cerc uril e avî a '), rez ultl el, pr,in
există un cerc (anu me A')
tan gen t la cerc ul a 1 (sau C' , tan gen t la
lea9i cerc uri, vom găsi (311 ), în gen eral , şi un al d9oilea cercaceeaşi speţă cu
uril e a şi a au con tact e de
cerc ul a2 (sau a~) . Totodată, cerc au' cu C'1 con tact e de speţl diferită).
cerc ul C' (pe cînd cerc uril e 'i a a; aă fie tangent la u1" trei cerc
uri A', B'
Pri n urm are , cercul căutat a trebuieaibă cu fiecare dintre ele contacte de o
şi C', pe care ştim să le con
struim, şi aă
.8peţă per{ect determinată
(ori interior, ori exterior).
tează cerc uril e dat e sub
ung hiu ri stri ct
Am găsit cerc ul a, care intersec ana log e, că cerc ul a ' ,
, rep etîn d raţionamente
e gale cu «, ~ şi y. Se ved e uşor ri stri ct ega le cu 2dr - at,
inte rsec teaz ă cele trei cerc uri dat e sub ung hiu
care
fie tan gen t la aceleaşi cerc uri A'
, B' şi C' ca
2dr - ~ şi 2dr - y, treb uie să a şi a' au con tact e de speţă diferită cu fiecare
şi cerc ul a. l qsl cele dou l cerc
uri
şi C'. Ace asta rez ultl din
fap tul că la con-
trei cerc uri A ', B'
din tre cele a~ ca şi mai sus ,
acelaşi cerc aux ilia r a 1 sau
stru irea cerc dlu i a' put em folosi a;
ca şi mai sus . Num ai că, de astă dată,
sau
resp ecti v atelaşi cerc aux ilia r a 1 a;
lşi sch imb l rolu rile Intr e ele.
şi
cerc uril e ~ şi a~ pre cum şi a 1 orice cerc avîn d con tact e de anumită speţă o
Put eqi arăta că, şi reci pro c, ) inte rsec -
con tact ulu i exte rior sau inte rior
cu cerc uril e A', B' şi C' (în sensul stri ct egale cu at, ~ şi y sau cu 2dr - at,
tează cerc uril e dat e sub
ung hiu ri
2dr - ~ şi 2dr - y.
d intr e cerc urile A'
un cerc a este tangent la fiec are le are acel at i cerc
ln ade vlr, să pres upu nem că ş i cele pe care
ş i B ' , a v tnd 4u e le cont
acte de aceeat i s peţă ca i cerc ul a 1 •
, cont acte de aceeaş i s peţă ca t
cu cerc ul a 1 , i• r cu cerc ul C' pnt e, cu cont acte de acee a t i s pe ţă la cerc ul A ', a di că îl
tan i
Cerc urile a ş i a 1 stnt cu 2 dr). Ace l e a ş i cerc uri a s
int ersectează sub ung hiur
i stric t egale (ega le cu O sau urm are, oric e cerc av înd a~a
t egal e t i cerc ul B' . Prin
a 1 inte rsectează sub ung hiur i stric cerc ul A, intersecte az ă cerc uril
e a ' i a1
ş i cu B ' , tn part icul ar ă cer cul A sub un
radi cală comună cu A ' ţie , a inte rsec teaz
, prin construc cerc ul
sub ung hiur i s trict egale. Însă are , cercul a inttraectea:d 'i el pe A sub un ungh i strict
1

ung hi stric t ega l cu ot. Prin urm intersectta:d pe B sub un ung hi

stric t ega l cu ~·
egal cu ot . Din acel tqi moti v, a şi a au co ntact e de a ceea 'i speţă cu Â', deoa rece cer-
Mai depa rte, cerc urile a tă ,
te în
1
a cela ş i mod la A ' (pri
n de finiţia cerc ului a ) ; tQ toda A '
c urile a ş i a stnt t a ngen a<:t e de acee aş i sp e ţă la cerc ul
enţa , t a ngen te•c u cont
1
spe ţă
cerc urile a 1 ş i a 1 sint , de asem a ) . Ace lea t i cerc uri
a ti a 1 au cont acte de a cee a şira dica lă
a( conform def iniţi ei cerc ului 1
are , oric e cerc avip d a xa
cu cero ul C' . Prin urm
(po triv it de finiţie i cer culu i a) n part icul ar. cerc ul C, intersec tează cer curi le a ş i a 1 sub
şi C' , î
com ună cu cer curi le A ' tează cerc ul C sub un ung hi
cons trucţ ie , cerc ul a 1 inte rsec
ung hi uri stric t egale. lnsă , prin a intersecu a:d pe C sub un ungh i stric t egal cu y.
l
s t rict ega l cu y . Dec i ~i cercu arăt ăm că oric e cerc a' a vind cu fiec are dint re cerc urile
ln mod ou Cotu l anal og, cu cerc ul C' de a lt ă s pe~ deci
t c11
!i. <leci t cu cerc ul a 1 , iar
A ' ~i B ' cont act de a ltă speţ ~ i C sub ung hiur i s trict ega le cu 2d r - ot , 2dr - ~ ş i
0' 1 , inle rse c teaz ă cerc
urile A , B .
~d r - y .
e, d ac ă a m a lege ca cerc uri
aux ilia re pe a~ în locu l
Am ajun ge la acee a t i conc luzi l lui a 1 ş i a l l ui a 1 •
in"n r, it , pe a~ , ş i pe a~ în locu
lui a 1 eau pe a~ în locu l lui a 1 sau,
din tti din tre cele pat ru fam ilii
Aşadar,cercurile cău tate , aparţinînd celei ă aceleia care inte rsecteaz
ă
mer ate la înce put ul solu ţiei ace stei pro blem e, adic
enu
484 SOLUŢIILB ~CIŢIILOR ŞI ALE ft.OBLEMELOR

cercurile date sub· unghiuri strict ega'f cu ex, [3, y si;iu 2dr-ix, 2dr-[3, 2dr-y,
lfÎnt tangente lr,1. cele trei cercuri A', B şi C'. Totodată, ele formează una dintre
cele patru perechi de cercuri tangente la A', B' şi C', în sensul soluţiei exerci-
ţiului 267. În adev~r, din cele arătate mai sus, rezultă că dacă unul dintre
cercurile căutate din prima familie are contacte de aceeaşi speţă: cu două dintre
cele trei.cercuri, să zicem cu A' şi cu B', atunci şi orice cerc din prima familie
va avea cn ele contacte de aceeaşi speţă.
Am presupus mai sus că, printre cercurile avînd axa radicală comună cu
A şi cu B, se vor găsi două cercuri A' şi B', Lagente la cercul auxiliar a 1 (sau
a~). Aceasta va avea loc întotdeauna, dacă cercurile A şi B nu au puncte
comune. În adevăr, căutînd cercurile A' şi B', cum se indică la nr. 311,
vom obţine, în acest caz, două soluţii, deoarece centrul radical ix al cercu-
rilor A, B şi a 1 (sau A, B şi ·a~), pe care l-am folosit acolo, va fi exterior
fiecăruia dintre aceste trei cercuri. Insă cercurile A' şi B' pot să existe şi în
cazul în care cercurile A şi B sînt secante (compară fig. 664).
În cazul în care, printre cercurile avînd axa radicală comună cu A şi cu
B, nu există cercuri tangente la cercul căutat, şi aceeaşi situaţie are loc pentru
fiecare dintre perechile de cercuri B şi C, A şi C, metoda expusă se dovedeşte
inaplicabilă. Aceasta se poate întîmpla numai atunci cînd cele trei cercuri date
au puncte comune două cite două. Ca exemplu, poate servi poziţia cercurilor
date şi a cercului căutat din fig. 665.
Pentru a da problemei noastre o soluţie valabilă şi în acest caz, V'om pro-
ceda după cum urmează. După ce am construit cercul auxiliar a 1 (sau a~) ,
aşa cum s-a arătat mai sus, vom căuta printre cercurile avînd axa radicală co-
mună cu A şi cu B un cerc B 0 , ortogonal la a 1 (sau la a~). Metoda de construcţie
a fost indicată mai sus (problema B). Cercul căutat a (sau-a') trebuie să fie,
de asemenea, ortogonal la B 0 , întrucît cercurile a şi a 1 {sau a şi a~) taie
pe B 0 sub unghiuri egale. în mod analog, construind a'poi un nou cerc auxiliar
a 2 , care intersectează pe A şi pe B sub unghiuri
8 respectiv egale cu <X şi 'c u y, putem găsi cercul C0
avînd axa radicală comună cu A şi cu C şi ortogonal
la cercul a2 • Cercul C0 va fi ortogonal şi la cercul
căutat a.
Aşadar, cercul căutat a (sau a') trebuie să in-
tersecteze cercul A sub un unghi strict egal cu <X
(sau cu 2dr - ix) şi să fie ortogonal la cercurile B 0 şi
C0 • Se poate arăta că, · şi reciproc, orice cerc satisfă 9
cînd aceste din urmă condiţii va îndeplini şi condi-
ţiile problemsi iniţiale. Sîntem conduşi, astfel, la
C'
exercitiul 259.
Fig.
665
Menţionăm că această a doua ca)e de rezolvare
. va fi, evident, aplicabilă în cazurile în care primul
procedeu se poate dovedi inaplicabil, adică atunci cînd cele trei cercuri date
se intersectează două cîte dauă. ln adevăr, prin fiecare pereche de puncte, de
exemplu prin punctele de intersecţie ale cercurilor A şi B, putem duce un
cerc ortogonal la cercul dat a 1 (compară s6luiia ex. 2~8, Obs). 1
Această metodă se poate dovedi însă inaplicabilă în unele cazuri in care
primul procedeu este vădit aplicabil. În adevăr, dacă două cercuri (să zicem
 PROBLEME DIVERSE 485

A şi B) nu sînt seca~te, atunci, printre cercurile avînd axa radicală comună

cu ele, ar putea să nu existe un cerc ortogonal la un cerc dat (să zicem la a 1 ) .
Pînă acum, a.m căutat cercurile aparţinînd celei dintîi dintre cele patru
familii menţionate la începutul soluţiei. în acelaşi mod putem găsi cercurile
aparţinînd fiecăreia dintre celelalte trei familii. Trebuie numai să înlocuim
unul dintre unghiurile ex, ~ şi y cu suplementul său. Este esenţial ca, în aceste
condiţii , să folosim de fiecare dată anumite cercuri auxiliare, analoge cu A',
B' şi C' sau cu B 0 ~i cu C 0 ins~ în general distincte de acestea din urmă.

~cS---<S-~~~-p
...,___,_;;-,
A'
Fig. 666 Fig. 667

Fiecare dintre cele patru familii de cercuri conţine, cel mult, două cercuri
căutate; deci, numărul maxim de soluţii este opt.
403. Luăm pe tangenta într-un punct arbitrar a la cercul dat A, cu cen.
trul în O, un segme;nt aa' (fig. 666) şi ducem prin punctul a' cercul A', concen-
tric cu A. Este evident că toate cercurile l: avînd cu A o tangentă comună de
..............
lungime aa' vor intersecta cercul A' sub un unghi egal cu aOa'. Totodată, dacă
aa' este tangenta comună exterioară, cercul l: va intersecta pe A' sub un unghi
.............. \
strict egal cu aOa' , iar dacă aa' este tangentă comunii interioară, ~şi A' se
..............
intersectează sub un unghi strict egal cu 2dr - aOa'.
Aşadar, dacă segmentul din tagenta comună la cercul dat A şi la cercul
căutat l: are o lungime aa', dată, cercul căutat trebuie să intersecteze un anu-
mit cerc A', concentric cu A, sub un unghi egal cu unghiul dintre cercul A' şi
o tangentă arbitrară la cercul A. Tot astfel ·determinăm unghiurile dintre cercul
căutat şi cercurile complet determinate B' şi C', respectiv concentrice cu cercu-
rile B şi C.
Aşadar, problema noastră. se reduce direct la• problema 403.
404. Prin punctele A şi A', ducem coardele AB şi A' B' (fig. 667),
paralele la dreapta D, şi notăm cu I şi cu I' punctele de intersecţie ale drep·
telor AB' şi A' B cu dreapta D. ,
lJna:hiurile AIP şi A' I' P' sînt egale, deoarece sînt respectiv egale ~u un-
............
ghiurile AB'A' şi BA' B' ale trapezului isoscel ABA' B', Mai departe, IAP =
486 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

,,,.,,......... /""'-..
B'A'M=A'P'I'. Prin urmare, triunghiurile AIB şi P'I'A' sînt asemenea.
Din asemănarea acestor triunghiuri, avem IP: IA= I'A' : I'P' sau IP.J'P' =
=IA • I'A' =const.
405. Aceleaşi notaţii ca la probi. 404 (fig. 667). Să presupunem că dreapta
D nu intersectează cercul dat. Notăm cu U unul dintre punctele limită ale
cercului dat şi ale dreptei D (ex. 152). Vom avea, ca în soluţia ex. 152, IU2=
= I'U 2 = IA IB' sau, conform problemei 404, IU2 = I'U2 = IP.I'P'.
0

Ultimele egalităţi ,împreună

cu egalitatea unghiurilor
UIP şi UI'P', arată că tri-
unghiurile UIPşiPIJ'Usînt
asemenea. Din asemănarea
acestor triunghiuri, rezultă
...-... ,,,.,,.........
că IUP = I'P'U, de unde
,,,.,,......... ...-...
PUP' = 2dr - IPU -
---.:i.,.::;..._ _ __...._ __,,_=---11--<>---1--4'.-~ - -
/""'-..
I ' P' U = 2dr - IP U -
...-...
...-... ...-...
- IUP = UIP = const.
Al doilea punct lim;tă
al cercului dat . şi al dreptei
D are aceeaşi proprietate.
406. 1° Inversiunea în
raport cu cercul ~ trans-
formă cercurile C în ele în-
•. sele, iar cercul S într-un
cerc S' (fig. 668), de ase-
Fig. 668 menea tangent la toate cer-
curile C.
2° Să presupunem, mai întîi, că am ales ca punct A, indicat în enunţul
problemei, unul dintre punctele de intersecţie ale dreptei Ow cu cercul ~
(fig. 668). In acest caz, dreptele duse prin punctul A para lel la bisectoarele
unghiurilor OwM şi OwM' vor trece respectiv prin punctele M şi M', dat fiind
că oAM = ~2 o::Af. "i oAM' =
y
~2 o::Af•.
Să efectuăm acum inversiunea de pol A, care transformă cercul l: în
dreapta dată D. Această inversiune transformă punctele M şi M' în punctele
PşiP', iar cercul C, ortogonal la~. în cercul c, avînd ca diametru segmentul
PP'. Să notăm cu s inversul cercului S. Deoarece cercul Ceste tangent la
cercul!S, cercul c este tangent las într-un punct T. Punctul T este centru de ase-
mănare al cercurilor c şi s, deci, dreptele PT şi P'T intersectează a doua oară
cercul s la extremităţile diametrului QQ', paralel cu dreapta D. Punctele
Q şi Q', evident independente de poziţia cercului C, au proprietatea că drep-
tele PQ ş,i P'Q' sînt perpendiculare între ele .
.(\şadar, am demonstrat existenţa punctelor Q şi Q', care au proprietatea
cerută, pentru cazul în care punctul dat A coincide cu unul dintre punctele de
intersecţie ale dreptei Ow cu cercul ~ (iar dreapta D, perpendiculară pe Ow,
 PROBLEME DIVERSE
487

este dată în mod arbitrar). Dacă vom aplica acum acestui pu~ct ~' drepte~
date D şi punctelor găsite Q şi Q' o aceeaşi translaţie după d1rec_ţia, d~epte1
Ow, proprietatea punctelor Q şi Q' se va. ~ăstra: dreptele PQ ŞI P Q vor
rămîne perpendicul are şi în noua lor poz1ţ~e. . ~
De aici rezultă existenţa punctelor Q ş1 Q', avînd proprietatea căutata,
pentru orice punct de pe dreapta Ow. Pentru a le găsi, putem proceda astfel.
Aplicăm punctului dat şi dreptei dale o translaţie care să suprapună punctul
dat cu pun·ctul notat prin A în fig. 668.
După aceea, construim punctele Q şi Q',
cum s-a arătat mai sus, iar apoi le apli-
căm o translaţie de sens contrar.
3° Punctele P şi P' se obţin din
punctele Q şi Q', prin construcţia indicată
în enunţul probi. 404. În adevăr, punctele
P şi P' sînt punctele de intersecţie ale
dreptei D cu dreptele care unesc cele două
puncte date Q şi Q' ale cercului s cu un
punct_ arbitrar T de pe cerc.
Jntrucît cercurile S şi ~ sînt, prin
ipoteză, nesecante, cercul s nu va inter-
secta dreapta D. În consecinţă, segmentul
P P' se vede (cL probl. 405) sub un unghi
constant din fiecare dintre punctele limită Fig. 669
ale cercului s şi ale dreptei D.
4° Să presupunem că cercul Cn+i coincide cu cercul C1 . Întrucît cercui·ile
S şi ~ nu sînt secante, ele pot fi transformat e printr-o inversiune (ex. 248)
în două cercuri concentrice S şi ~ (fig. 669). În acest caz, cercul S', im·ersu l
lui S în raport cu ~. se transformă în cercul S', de asemenea inversul lui S
în raport cu ~ (cf. ex. 250), deci, concentric cu S şi cu ~.Cercurile C1 , C2 ,.„ ,Cn
se transformă în cercurile egale G\, C2 , •• „Cn, tangente la cercurile S şi S'
şi tangente între ele două cite două.
Să notăm cu O centrul comun al cercurilor S, ~ şi S', cu M şi cu M'
punctele de intersecţie ale cercului C1 cu cercul ~ şi cu ;;i. centrul cercului C1 .
În aceste condiţii, produsul unghiului MOM' cu n va fi egal (dat fiind că cer-
curile C„.q şi C1 coincid) cu un multiplu de 27t. De aici rezultă că unghiul la
centru MOM' corespunde laturii MM' a unuia dintre poligoanele regulate
considerate în enunţul problemei. Unghiul MOm este jumătatea acestui unghi
la centru.
Dacă R este raza cercului S şip raza cercului ~' atunci __, raza cercului S',

inversul lui S în rnp.o rt cu f, este p

2
: R şi Om = ~ ( R + : ). Triunghiul

+ PR ) şi
2
OMm avînd ipotenuza Om = _.!_ ( R una dintre catete OM =peste
:.!
asemenea cu triunghiul avînd ipotenuza R2 + p2 şi o catetă 2Rp.
 488 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Deoarec e, conform problem ei 396, are loc egalitat ea 7fl +-:i a2-R2-p 1
P = ±----
-~ 2Rp 2Rp
acelaşi unghi ascuţit MOm va face parte şi din triungh
iul dreptun ghic avînd
ipotenu za ± (d - R 2 - p2 ) şi o catetă 2Rp.
2

Aşadar, am obţinut condiţia indicată în enunţul problem

ei, ca cercul
Cn+i să coincidă cu cercul C1 ,
Pînă acum, ne-am ocupat de cazul în care cercuril e S şi :E
nu sînt secante .
Să presupu nem ~cum că aceste cercuri se intersectează în
punctel e X şi Y
(fig. 670) . Cercul S', la care sînt tangent e cercuril e C, va trece, de asemen
ea,
prin punctel e X şi Y. Con- r
struim din nou cercuril e C11
.
C2 ,.„, aşa cum se indică la
punctul 4°.
„

i
Fig. 670 Fig. 671 Fig. 672

Să efectuăm o inversiu ne de pol Y şi de putere arbitrară. Cercuri le S, :E

şi S' se transformă, în acest caz, în trei drepte S, :E şi S' (fig. 671),
care se
intersectează în punctul X, inversu l lui X, iar cercuril e C
1 , C2 , „. se transformă
în cercuril e C1 , C2 ,. „, avînd centrele pe dreapta :E, tangent e la dreptele
S
şi S' şi tangent e între ele două cîte două în punctel e M', M",
... , inverse le
punctel or M', M", ...
Conside rînd omoteti a de centru X, în care punctul M corespu nde punctu-
lui M', ne vom conving e că au loc egalităţile XM : XM' = XM' : XM"
=
= XM" : XM"' = „. De aici se vede că punctel e M, M', M", ... au ca poziţie
limită punctul X, iar poziţia limită a punctel or M, M', M" , ...
este punctu l X.
407. Fie ABC D un patrula ter înscris în cercul O (fig. 672), E punctul
de
intersecţie al diagona lelor sale, F punctul de intersecţie al dreptelo
r AD şi
BC, KL coarda care trece prin E şi este perpendiculară pe OE (deoarece
EK =
EL), M şi N punctel e de intersecţie ale acestei coarde cu laturile AD şi
BC.
Aplicîn d triungh iului FM N şi fiecăreia dintre transve rsalele AEC
şi
_ . EM CN
BED teorema de Ia nr. 192 gas1m - - • - • -AF EM BN
- = 1; - - • - - • - DF Î
= 1. n-
' EN CF AM EN BF DM
mulţind membru cu membru aceste două egalităţi şi simplif icînd cu produsu l
 PROBLEME DIVERSE 489

.AF • DF = BF • CF, egal cu puterea punctului F în raport cu cercul O,

<>bţinem
2
EM • BN· GN = 1. (1)
EN 2 AM·DM
Să transform ăm acum produsul BN • CN, egal cu puterea punctului N
î n raport cu cercul O, folosind egalitatea EK = EL, în modul următor :
BN. CN = NK.NL = (EK + NE) • (EL - NE) =
= (EK +
NE) • (EK - NE) = EK2 - NE2. (2)
În acelaşi mod, găsim
AM· DM = EK 2 -ME2. (3)
Cu ajutorul egalităţilor (2) şi (3), relaţia (1) poate fi adusă la forma
1 2
EM2
- - = E K - EM sau, formînd o proporţie derivată, la forma EM 2 : EN 2 =
EN 2 EK 1 -l~'N 1
= EK2 : EK2 = 1. De aici rezultă EM = EN.
408. Să aplicăm triunghiului PQU, unde U este punctul de intersecţie
al dreptelor PR ş i QS, şi transversalelor AB şi CD (fig . 362) teorema de la
AP B 'Q A ' U CP D 'Q C U 1
-
nr. 192; căpătăm - • - - • - - = 1; - • - - • - - = 1 . Înmulţind mem·
AQ B'U A 'P CQ D'U C'P
bru cu membru aceste două egalităţi şi ţinînd seama că A' U • C' U =
= B ' U. D 'U, căpătăm
PA·PC= QA · Q C .
(1)
PA'· P C' QB'· QD'
Tot astfel, aplicînd teorema de la nr. 192 triunghiului RSU ş i trans·
versalelor AB şi CD , căpătăm
RB·RD SB·SD
- - -- (2)
RA' ·RC' SB' · SD'
În sfîrş it , din asemănarea triunghiurilor PAA' şi SDD' (soluţia probL
107 bis), precum ş i a triunghiurilorPCC' ş i SBB', avem PA : PA'= SD:SD' ;
P C : PC' = SB : SB'. Înmulţind aceste două egalităţi, obţinem ·
PA· PC . SB · SD
(3)
PA' ·PC' SB' · S D'
Egalităţile (1), (2) şi (3) arată că rapoartele puterilor . fiecăruia dintre
punctele P , Q, R şi S faţă de cercurile ABCD şi A' B'C' D' au aceeaş i valoare.
Conform ex . 149, punctele P, Q, R şi S sînt situate pe acelaş i cerc, avînd axa
radicală comună cu cele două cercuri date.
O b se r" a ţ i c. Cons iderînd cazul limită în care drepte le da t e , care intersec-
te a zăcele d o uă ce rcur i , se co nfundă în una singură ( filţ . 673), putem d emonstra î ntr-un
mod a na log , îns ă mai s implu , următoarea te ore mă :
Se daii dou ă cercuri C şi C' şi o dreaptă care le taie : puncte!& de intersecţie ale
tangentelor la rerrul C în punctele lui de intersecţie cu dreapta dată şi tangentele la cercul C'
în punctele ltti de intersecţie cu aceeaşi dreaptă sint situate pe acela.fi cerc avind a xa radi-
.cală comună ci' cercurile C şi C'.
 490 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELO R

În adevăr, să notăm cu V punctul d e intersecţie al dreptelo

Aplicîn d triungh iului PQV şi transve rsalei AA' teorema r P S ~ i QR (fig. G73) .
de la nr. 192, Yom avea
AP A 'Q B 'V 2
- · - - · - - = 1 sau -AP- ·A-'Q- ·B-'V- = 1. Însă A ' V 2
2 2
PA 1 QA 2
AQ A ' V B 'P = B ' V 2 , d ec i - - = - - .
AQ2 A'V2 B 'P 2 PB' 2 QA' :
Aşadar, raportu l puterilo r fie c ăruia dintre
punctel e P ş i Q faţă de cercuril e C ş i C'
are aceeaşi valoare . În mod analog, arătăm că situaţia est
e aceeaş i p entru oricare do uă
puncte dintre punctel e P, Q, R ş i S. Conform exerciţiului
1119, punctel e P, Q, R ş i S
sînt situate pe acelaşi cerc avînd axa radi ca lă comună cu
cercuril e date .

Fig. 673 Fig. 6?4

409. Să notăm cu O centru l comun al cercuri lor C şi S , cu r

şi cu~ R
razele lor, cu 0 1 şi cu r1 centru l şi raza cerculu i C (fig. 674).
1 Fie w centru l
unuia dintre cercuri le l:, ortogo nale la C şi avînd proprie tatea
că axa radicală
D a cercuri lor ~ şi C1 este tange ntă la S.
Confor m nr. 136 (Obs. 3°) , diferenţa puteril or punctu lui O în
rapo~t cu
cercuri le ~ şi C1 (respec tiv egale cu r 2 şi cu OOi - r:)este egală
cu dublul pro-
dus dintre distanţa ceutrel or w0 a acestor cercuri ş i distan ţa
1 R a punctu lui
O la axa radicală D , adică
r2 - (oo: - r:) = 2R • w01
sau
2R • w01 = r2 + r~ - oo:. (1)
De aici se vede că distanţa w01 este o mărime constantă. Recipr
oc dacă centru l
w al unui cerc ortogo nal la C este astfel ales, incit -să
fie s atis făcută relaţia (1),
d'.istanţa de la punctu l O la axa radicală D va fi egală
cu R. În consecinţă ,
locul geome tric al puncte lor w este cercul 5 cu centru l în
1 punctu l 0 1 .
A doua parte a propoziţiei de demon strat reiese din faptul că
relaţia (1)
este simetrică atît în raport cu r şi cu r , cit şi în raport
1 cu R şi cu 0 1 w.
410. Să pr11supunem că fiecare punct M al cerculu i C cu centru
este centru l unui cerc de rază k · MA, unde k este un coefici ent l în O
dat (fig. 675) .
Dată fiind simetr ia figurii în raport cu dreapt a
OA, punctu l căutat P trebuie
să fie situat pe această dreaptă. În baza soluţiei ex. 218,
avem , pentru orice
 PROBLEME DIVERS!! 491

punct Pal dreptei OA, egalitatea MP 2 =M0 2 .PA

OA
+ MA 2 • OP - OP.PA.
OA
Puterea punctului P în raport cu cercul de centru M şi de rază k.MA
va fi, în acest caz, MP 2 - k2 • MA2 = M02 • PA
OA
+
MA2 • (OP - k2) _
UA
- OP• PA. Această putere nu va depinde de poziţia punctului~M pe cercul C,
dacă în membrul al doilea nu va interveni MA, adică dacă vom alege punctul p
astfel încît să fie satisfăcută condiţia OP= k2·0A.
În acest caz, distanţa punctu-
lui P la axa radicală a celor două
cercuri va fi determinată (în baza
nr. 136, Obs. 3°) ca fiind citul dintre

Fig. 675 Fig. 676

diferenţa puterii punctului P în raport cu cele două cercuri şi dublul distanţei

dintre centrele lor. De aici urmează imediat că nici această distanţă a punctu-
lui P la axa radicală nu depinde de poziţia punctului M pe cercul C.
Raţionamentele de mai sus îşi păstrează în întregime valabilitatea (se
modifică puţin numai formulele de mai sus), dacă vom lua raza cercului cu
centrul în M egală cu kVMA 2 - a2 (nu cu k.MA ), unde A şi a sîntcentrul
şi raza celui de-al doilea cerc dat. În particular, în aceste condiţii se conservă
şi relaţia OP= k2 ·0A.
411. Fie O şi O' centrele cercurilor date (fig. 676), r şir' razele lor. Mai
departe, să presupunem că tangentele duse din punctul L al cercului C la
cercul C' intersectează a doua oară cercul C în punctele M şi N. Dreapta LO'
taie a doua oară cercul C într-un punct P, egal depărtat de punctele M şi N,
în baza egalităţii unghiurilor MLP şi NLP. Coborîm din O perpendiculara OQ
pe dreapta N P. Dacă n este punctul de contact al dreptei LM cu cercul C',
triunghiurile POQ şi O' Ln sînt asemenea, deoarece MLJ> = _!_2 PoN = PâQ.
Din asemănarea acestor triunghiuri, avem_!_ NP: r= r': LO'; NP=2rr': LO'.
2
De aici avem
_N_P_ = _2_r_r'_ _ 2rr' _ k (1)
PO' LO'· PO' r 2 - 00' 1 - '
 492 SOLUŢIILE EXERCIŢllLOR ŞI ALE PROBLEMELOR

deoarece W' . po' este (în valoare absolută) puterea punctului O'
în raport cu cercul C.
Cercul cr, de centru P şi de rază PM = PN, satisface condiţia pro-
bleI:Qei MO (deoarece k =PN :PO' nu depinde de alegerea punctului L); prin
urmare, axa radicală a cercurilor C şi a, adică dreapta M N este tangentă (oricare
ar fi poziţia punctului L) la un anumit cerc C", a1Jînd centrul O" pe dreapta 00' . .
Să considerăm acum
două puncte arbitrare L şi
L' ale cercului C (exteri-
oare cercului C') şi să con-
struim triunghiuril e cores-
punzătoare LM N şi L' M' N'
(fig. 677). Fie m, n, m' şi
n' punctele de intersecţie
ale dreptelor LN, LM, L' N'
şi L' M' cu cercul C'.
Să presupunem că dreapta
nn' intersectează dreptele
LL' şi MM' in punctele p şi
/"...
q ; în acest caz, pLn =
~ /"... ~
= qM'n'; pnL = qn'M' şi
/"... ./"-...
deci Lpn = M' qn'. Există
deci un cerc r tangent la
dreaptele LL' şi MM' în
punctele lor de intersecţie
p şi q cu dreapta nn'.
Să aplicăm acum cele
spuse în observaţia de la
soluţia probi. 408 la cercu- "
rile C' şi r şi la secanta nn'. Tangentele la C' în punctele n şi n' şi tangen-
tele la r în punctele p şi q au ca puncte de intersecţie punctele L, L', M şi
M' ale cercului C. Prin urmare, cercurile C, C' şi r au axa radicală comună .
Am demonstrat, astfel, că există un cerc r al'înd axa radicală comună cu
C şi cu C' şi tangent la dreptele LL' şi MM' în punctele de intersecţie p şi q
ale acestor drepte cu dreapta nn'. În acelaşi mod putem demonstra că există
un cerc r' (nereprezen tat în figură), avînd cu C şi cu C' aceeaşi axă radi-
cală şi tangent la dreptele LL' şi NN' în .punctele lor de intersecţie cu dreap-
ta mm'.
Să aplicăm acum patrulateru lui mm'nn' a doua propoziţie de la exerci-
ţiul 239. Din această propoziţie; rezultă că dreptele mm' şi nn' se intersectează
în punctul p al dreptei LL'. Cercurile r şi r' coincid, deoarece sînt amîndouă •
tangente la dreapta LL' în punctul p, iar centrele lor sînt situate pe
dreapta 00'. ·
Aşadar, cercul r a1Jînd cu cercurile C şi C' axa radicală comună este tangent
la dreptele LL', MM' şi NN' în punctele p, q şi s, în care aceste drepte taie
dreptele mm' şi nn'. ·
 PROBLEME DIVERS! 493

Dreapta qs formează cu dreptele MM' şi NN' unghiuri egale. În afară

de aceasta, vorfi egale şi unghiurile MM' N' şi MNN'. Prin urmare, în triunghiu-
rile M' l' q şi Nls, unde l şi l' sînt punctele de intersecţie ale drep tei qs cu MN
şi cu M' N', vor fi egale şi nnghiurile M' l' q şi Nls_. De aceea, există un cerc
C, tangent la dr~ptele M N ş i M' N' în punctele l şi l' (cercul C nu este re.prezen-
tat în fig1lră). ln acelaşi mod ca mai sus pentru cercurile C, C' şi r, vom
arăta că acest nou cerc Care axă radicală comună cu cercurile C ş i r.
Cele două cercuri C şi C" sînt tangente la dreptele M N şi M' N', iar cen-
trele lor se află pe dreapta 00'. Totodată, centrele celor două cercuri sînt situate
cum ne putem con:vinge din examinarea fig. 677, pe aceeaşi bisectoare a unghiu-
rilor formate de dreptele M N şi M' N'. De aici reiese că C coincide cu C".

Ne putem convinge într-un mod mai rigur os că cercurile C şi CH co incid, după

cum urmează. Cercul C are cu cercuri le C şi I' axa radicală comună ~i este tangent la
dreapta .ft,fN. Deoarece există (311) numai tl.ouă cercuri satisfăc lnd ambele condiţii ,
cercul C coincide în mod necesar cu unul dintre ele. Mai departe, d eplaslnd continuu
punctul L ' , deci şi punctele M' şi N' pe cercu l C, cercul C, tangent şi la 1U'N',
nu ar putea varia decît continuu; în cazul de faţă, însă, o variaţie con tinuă nu este
posibilă (deoarece există în total numai două poziţii posibile ale cercului Cj. Prin
urmare, cercul C nu variază dacă dreapta M'N' se deplasează; altfel spus, cercul C
este t a ngent la dreapta M'N' în orice poziţie a acesteia, astfel incit el coincide cu C".
Aşadar , cercurile C şi r au axa radicală comună atît cu cercul C', cît şi
cu cercul C, adică cu cercul C". În consecinţă, cercurile C, C' fi C" au axa
radicală comună.
Fie acum, ca şi mai suS", r şi r' razele cercurilor C şi C' (fig. 676) ş 1
d = 00'. Distanţa centrului O" al cercului C" la centrul O al cercului C
este (potrivit soluţiei probl. 410) 00"=
= k2 .00', unde conform relaţiei (1),
k = NP : PO' = 2rr' : (r2 - d2). De
aici deducem
00" = 4r2 r' 2d : (r 2 - d 2 )2. (2)
Pentru calculul razei r" a cercu-
lui C", vom considera punctul de inter-
secţie L 0 al cercului C cu linia cen-
trelor cercurilC:r C şi C', avînd distanţa
r+ d de la punctul O' (fig. 678). De-
oarece cercul C nu poate, în condiÎiile
problemei, să fie interior cercului C',
rezultă că L 0 este exterior lui C'. Fie
M 0 şi N 0 calelalte puncte de intersec- Fig. 678
ţie cu cercul C al tangentelt>r duse la
cercul C' din punctul L 0 ; l 0 punctul de contact al cercului C" cu dreapta
M 0 N 0 ; n 0 punctul de contact al cercului C' cu dreapta L 0 M 0 ; P0 punctul dia-
metral opus luj L 0 pe cercul C. • ' '
 494 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

Dinasemănarea triunghiurilor L 0 0'n0 şi L 0P 0 M 0 , avem M P 0 : L P 0 =

= O'n 0 L 0 0', de unde M 0 P 0 = 2rr' : (r
: + 0 0
d). Mai departe, din triunghiul
dreptunghic L 0 M 0 P 0 găsim l 0 P 0 = M 0 P! : L 0 P 0 = 2rr' 2 : (r +
d)2 • De aici,
„
„ „ . 4r 2 r' 2 d 2rr ' ~
r =0 l 0 =0P 0 -00 - l 0 P 0 = r - -----
(r2 - dZJ2 (r + d)2
=r
(r2 - d2 ţ2 - 2r'i (rZ + d2) .
(rZ - d2):

Cercul C" va coincide cu cercul C', adică cercul C" va fi înscris sau ex-
înscris triungbiului LMN, dacă punctul O" va coincide cu O', adică dacă vom
avea. 00" = d. Aceasta se va întîmpla, după cum rezultă din (2), pentru
d2 - r 2 = ± 2rr'. Astfel ajungem la rezultatul problemei 377.

Fig. 679

412. Aplicăm figurii considerate (fig. 619) inversiunea de pol P şi de

putere egală (pentru a fixa ideile) cu OP 2 • Dreptele OA şi OB se transformă
.în două cercuri OA 1 P şi OB1 P (fig. 680).
1° Cele două cercuri C şi C', tangente la dreapta OB şi care trec prin
punctele P şi M, se transformă în două drepte C1 şi C~, tangente la cercul OB1P
şi trccînd prin punctul M 1 al cercului OA1 P. Totodată, unghiul dintre cercurile
C şi C', deschis spre partea din plan exterioară în raport cu cele două cercuri
(adică spre partea 'din plan care conţine dreapta OB), va fi egal cu unghiul
dreptelor C1 şi c;, în care este situat cercul OB1P. Sîntem conduŞi la pro-
blema: să se afle pe cercul OA 1P un punct din care cercul OB 1P se vede sub
un unghi dat.
Locul geometric al punctelor din care un cerc dat se vede sub un unghi
dat este un cerc concentric cu cel dat. Prin ,urmare, punctul M 1 este E_unctul de
interi;ccţ ie al cercu lui OA 1 P cu un cerc- S 1 complet determinat , concentric cu
cercu1 OB1 P , iar Jl.1 este un punct de intersecţie al dreptei OA cu cercul S,
inversul cercultJi S 1 .
2° Cînd punctul M 1 se deplasează pe arcul OA 1 P de la O spre P, adică
atunci cînd punctul M se deplasează pe latura OA a unghiului AOB, unghiul
considerat descreşte de la 2dr pînă la o anumită valoare (corespunzătoare dis-
tanţei max:ime a punctului M 1 la centrul cercului OB1 P ), iar apoi creşte din
nou pînă la 2dr. •
 PROBLEME DIVERSE 495

3° .Cercul PQQ' se transformă în dreapta Q 1 Q~, care uneşte celelalte puncte

de intersecţie ale tan gentelor C1 şi C~ cu cercul OA 1 P. Însă dreapta Q1 Q~
rămîne tangentă la un anumit cerc (probl. 411) avînd cu cercurile OA 1 P şi
OB1 P axa radicală comună şi care trece, deci , prin punctele O ş i P. În con-
secin1ă, cercul PQQ', inversul drepte i Q1 Q~ , rămîne tangent la o anumită
dreaptă care trece prin punctul O.
413. Deoarece aria unui trapez şi înălţimea sa AB îşi păstrează valoarea
constantă , va fi cons tantă şi suma AC+ BD a bazelor.

Fig. 681 Fig. 682

Dacă segmentele AC şi BD sînt luate în acelaşi sens (fig. 681), mijlocul F

al segmentului CD rămîne fix. Piciorul H al perpendicularei coborîte din
mijlocul E al segmentului AB pe dreapta CD este situat pe cercul de dia-
me tru EF . Locul gr omctric al punctelor fi este partea din acest cerc exteri-
oară triunghiului AFB.
Dacă segmentele A C şi BD sînt luate în sens contrar (fig. 682), proiecţia
C 0 D a diagonalei CD pc dreapta BD, egală cu A C + BD , îşi păstrează m ărimea
cons tantă. Prin urmare, unghiul CDB îşi păstrează valoarea constantă, iar
dreapta CD se deplasează paralel cu ea însăşi. Locul geometric al punctelor H
es te segmentul de dreaptă EK, perpendicular pe CD şi trecînd prin E. Acest
segment are ca ex tremităţi punctele de intersecţie M şi N ale dreptei EK
cu dreptele para le le la CD ş i care trec prin Y.
punctele A şi B (deoarece punctul A este pozi-
ţi a extremă a punctului C, iar B a punctu-
lui D ).
414. P r in punctul O, situat în interiorul
ungh iului X SY , .trebuie dusă o secantă MON,
astfel ca aria t r iunghiului MN S să fie egală
cu o mărime d a tă il . Construim para lelogra-
mul SAO B (fig . 683). Atunci, ducînd dreptele OP s· 8 (} X
ş i OQ, perpendiculare respectiv pe SY şi pe SX, Fig. 683
vom avea AM·OP + BN.OQ = 2(6. - aria
SAOB ). Construim segmentul BB', astfel ca 6- - aria SAOB = aria BOB' .
Atunci AM.OP + BN.OQ = BB'·OQ sauAM·OP = NB'·OQ. Problema se
reduce la construirea , avînd punctele de.te A şi B', a secantei MON, pentru
care avem AM : B'N = OQ : OP (ex. 216).
 >
496 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

415. Cunoscînd unghiul A şi perimetrul 2p al triunghiului căuţat ABC „

putem construi punctele de contact E 1 şi F 1 (fig. 684) ale cercului exînscris„
tangent la, latura BC şi la prsiungirile laturilor AC şi AB, deoarece AE1 =
= AF1 = p:(ex. 90 bis). Prin urmare, putem construi şi cercul exînscris.
A Cunoscînd aria S şi perimetrul, putem
construi raza R a cercului înscris, egală cu S/p
(ex. 299), deci şi cercul înscris. Latura BC a
triunghiului căutat va fi tangenta interioară.
comună la cele două cercuri construite.
Conform reiaţiei S = pR, aria maximă
posibilă va fi obţinută, pentru valori, date ale
unghiului A şi ale semiperimetrului p, dacă R
va ·avea valoarea maximă, adică în cazul în
care cele două cercuri construite vor fi tan-
gente exterior. În acest caz, triunghiul ABC
va fi isoscel.
416. Fie date BC = a, 2p, S latura„
perimetrul şi aria unui triunghi, l şi 11 cen-
Fig. 684 trele cercului înscris şi cercului exînscris, tan-
gente la latura BC şi la prelungirile celorlalte
două laturi, R şi R1 razele aceloraşi cercuri, E şi E 1 punctele lor de contact.
cu latura AC (fig. 684). '
Conform fficerciţiului 90 bis, avem EE1 = AE1 - AE = p - (p - a)=a ..
în baza exerciţiului 299, avem
R = !.._, Rl = _s_. (1)
p p-a

Aşadar, putem construi segmentul EE1 = a şi cercurile l şi 11 ; con-

struind tangentele comune la cele două cercuri, căpătăm triunghiul căutat .
Pentru ca problema să fie posibilă, este necesar şi suficient ca cercurile
l şi 11 să fie exterioare sau tangente exterior, adică să avem 11 12 = a 2 +
+ (R1 - R) 2 >
(R1 +
R) 2 , de unde, după simplificări, obţinem a 2 4RR1 • >
Cind a şi S sînt date, razele R şi R1 cresc amîndouă dacă p descreşte, con-
form formulelor (1). Valoarea minimă a lui p corespunde, de aceea, egalităţii
a~= 4RR1 , adică IJ1 = R +
R1 • În aceste condiţii, triunghiul ABC va fi
isoscel. Aşadar, dintre toate trii.ţnghiurile avînd o latură dată a şi o arie S,
perimetru1 minim revine triunghiului isoscel.
Tot astfel, pentru a şi p date, razele R şi R 1 cresc împreună cu S„
conform formulelor (1). Valoarea maximă a lui S corespun~ iarăşi egalităţii
a2 = 4RR11 adică IJ1 = R +
R 1 . Aşadar, dintre toate triunghiµrile avind <>
latură dată a şi perimetrul 2p, aria maximă corespunde triunghiului isoscel.

O b se r v a ţ i i. I. Dintre toate triunghiurile avînd perimetrul dat 2p şi o latură

9ată a, putem alege, pe cel de arie maximă şi p1':cînd de la expresia ariei tl'iunghiului
în funcţie de laturi, dată la nr. 251. Scriind formula dedusă acolo sub forma S 2 =
= .!._ p (p-a) [a2 -(b-c) 2), vedem ~ă, dacă a şi p sînt date, aria , S va fi cu atît mai
4
mare cu cît va fi mai mică diferenţa I b-c I şi va fi maximă pentru b = c.
'
 PROBLEME DIVERSE 497

II. Dintre toat e triung hiurile a vînd aria dată S ş i o l a tură d at ă a , putem alege
pe cel de perimetr u m inim ş i în modul următor . Fie 6. un triung hi isosce l de arie S ,
d e perimetru 2p ş i de bază a, i ar 6.' un triunghi arbitrar , neisosce l , d e arie S, d e
perimetru 2p' ş i de bază a. Trebuie s ă ară tăm că p < p '.
Cons truim triunghiul isosce l 6. 1 , d e bază a ~ i de perimetru 2p', ş i notăm cu S1
aria sa. Atunci , compa rînd t riunghiurile 6. ' ş i 6 1 , car e a u aceeaş i b ază ş i ace la ş i peri-
m etru 2p', ob ţ in em , conform ce lor d e mai sus, S 1 > S . De aici rez ultă, da că n otăm cu h
înălţime a fi ecăru ia dintre t r iunghiurile 6. ş i 6. ' c ob orîtă pe latura a, ş i cu ~ înă lţim ea
co res punzătoare a triun ghiulu i 6. 1 , că h 1 > h ; deci din compararea triunghiurilor isoscele
6. ş i 6. 1 reiese că p ' > p (deoarece pro i ecţi e i mai m ari îi corespunde o obli că m a i mare,
rez ultă că, în t r iung hiuri isoscele cu bazele ega le , unei înălţimi m ai mari îi corespund
laturi m a i m ari).

P r i m a s o 1 u ţ i e1 ) . Să admitem că printre toate triunghiurile de

acelaşi perimetru 2p există un triunghi ABC avînd aria maximă. Dacă două
dintre laturi, să zicem AB ş i AC, nu ar fi egale, am putea mări aria triun-
ghiului, substituindu-i triunghiul isoscel A' BC, avînd aceeaşi bază BC şi
acelaşi perimetru . De aici rezultă că AB =AC. În acelaş i mod demonstrăm
că AB = BC. Aşadar , dintre toate triunghiurile de perimetru dat , triunghiul
echilateral are aria maximă.
O b s e r v a ţ i e . So luţia dată mai su s se bazează pe ipo teza c ă printre toa te
triunghiurile avlnd un perimetru d at, exis tă un triunghi d e a rie maximă. Însă ex istenţa
acestui triunghi nu trebuie ne apărat c ons iderată evid e ntă (comp a ră observaţ i a la p r ima
so luţie a probi. 366) . De a ceea , vom da şi o a doua s oluţi e în care ex i s te nţa triunghiu-
lui de arie maxim ă nu mai este dinainte pres upus ă.

A d o u a s o l u ţ i e. Fie  un triunghi echilateral de perimetru 2p,

iar D.' un alt triunghi oarecare, avînd acelaşi perimetru. Printre laturile a',
b' şi c' ale triunghiului D.', trebuie să exist e o latură mai mică decît ~ p şi
3
una mai. mare d ec î t a2 p. F ie
. aI <a 2
p
. 2
ş1 ap<c. I

,S a~ cons1'd eram
~ 2
î ntu
•. cazu I î n care b' > -32 p; m acest caz, - p - a
A I
>
3
> c' - ~ p. Construim triunghiul D." cu laturile a"= ~ p; b"= b'; c"= a'+
3 3
2
+C
I
- - p.
3
Se verifică uşor că a" + c" > b"; a"+ b" > c" ; b" + c" > a". În adevăr,
1) a"+ c" = a' + c' > b' = b";

2) a"+ b"' = ~ p + b', însă ~ p + b' > a' + c' - ~ p , d coa1ece, în cazul
3 3 3

de faţă, b >~ p ; a' + c' < ~ p ·

3 3 '

3) b" + c" = ~ p >a".

3
1) Cele două soluţii care urm ea ză corespund ultimei părţi a problem ei 416, care
în ediţia în limba ru s ă est e c onsiderată ca o problemă separată (N. Red. E.T. ).

32 - Leclil de geometrie elementar~, voi. I

 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
t.98

Să comparămariile S" şi S' ale triunghiu rilor Â" si 6.'. Avem b" = b'
şi a'<c"<a "<c', de unde ja"-c"j < ja'-c'j. În baza observaţiei I, găsim
1

că S" > S'. Comparîn d, mai departe, în acelaşi mod, ariile S şi S" ale
triun-
ghiurilor  şi Â", găsim S > S". Aşadar, S > S" > S', deci S > S'.
Să considerăm, mai departe, cazul în care b' < ~ p; în acest caz, 3
avem~ p - a'< c' -~ p. Construim triunghiu l 6." cu laturile c" = ~ p;
3 3 3

b „ = b' ; a „ =a f +c f 2
- -p.
3

Se verifică uşor că a"+ c" =a'+ c' > b' = b"'; a"+ bn = ~p > cn; b" +
3
2 2 1 . 4
+ c" = - p + b' >a'+ c' - - p =a"', deoarece b' > - p ş1 a'+ c' - b' <- p.
3 3 3 3

Să comparăm ariile S" şi S' ale triunghiu rilor 6." şi 6.'. Avem b"=b' şi
a'<c"<a "<c', de unde la"~c"I < jc'-a'I şi, conform celor spuse mai
înainte, iarăşi S">S'. Mai departe, ca şi în primul caz, S>S", deci S>S'.
În sfîrşit, dacă b' = ~ p, avem S > S', conform celor stabilite la solu-
3
ţia primei a problemei .
părţi
Aşadar, am arătat că aria Sa triunghiu lui  este mai mare decît aria S'
a oricărui alt triunghi de acelaşi perimetru .
417. Pentru a nu întrerupe expunerea care urmează, vom demonstra mai
întîi următoarea teoremă:
1n orice patrulater, diferenţa dintre sumele pătratelor celor două perechi
de laturi opuse este egală cu dublul produs dintre o diagonală şi proiecţia celeilalte
N tr diagonale pe ea. (În acest caz, din suma pătratelor latu-
,- rilor AB şi CD, fig. 685, cărora le corespund e unghiul
I .............. ..............
obtuz AEB = CED format de diagonale , scădem suma
pătratelor laturilor corespunzătoare unghiului ascuţit
A C .............. ..............
BEC= AED).
Fie L şi M proiecţiile vîrfurilor B şi D ale
patrulater ului ABCD pe diagonala AC. Trebuie să
demonstrăm că
(AB 2 + CD2 ) - (BC2 + AD2 ) = 2AC . ML. 2 (1)
Avem AB2 = AE2 + BE + 2AE EL; BC2 =
2 0

= BE + CE - 2EC. EL; CD = CE + DE +
2 2 2
o 2
2 = AE2 + DE2 -
Fig. 685 +2EC·M E; AD 2AE · ME. De aici,
(AB 2 +
CD 2 ) - (BC 2 +
AD 2 ) = 2AE. EL+ 2EC x
x ME+ 2EC. EL+ 2Aţ; · ME= 2(AE + EC) • (ME+ EL) = 2AC · ML.
Astfel , relaţia ·(1) este demonstrată.
Trecem acum la rezolvarea problemei noastre.
 ~99
PROBLEME DIVERSE

se arată în enunţul
(fig . 686), co ns tru it 1:um
De oa rec e tri un gh iul AJ:1C 1
""' ""'
AD C= AB C11
ale nt cd tri un gh iul AD C şi, totodată, av em
pro ble me i, est e ec hiv '
25 6,
rezultă, co nfo rm nr. (2)
B.
AD • CD = AB „ C1
De aic i av em cd (3)
BC1 = m = -a ·
AK şi C1 L din tri-
rte , da că K şi L stn t pic ioa rel e înălţimil or
Ma i de pa
C , atu nc i
un gh iur ile AC D şi AB 1 ~-9.
A,.--:~..-~~
ACS = CD +
1 D AI ± 2CD . DK , (4)
+ Bc : ± 2A B BL ; • (5)
0

Ac : = AB !
ă fii nd eg ali tat ea
în aceste condiţii, dat C , sem ne le din
şi AB
un gh iur ilo r AD C 1
am be le egalităţi
r ter me ni. din
faţa ult im ilo area tri un -
as em ăn
11înt ac ele ati . lnsă din , av em DK :B L=
gh iur ilo r AD K şi 1 C lJL
d în eg ali tat ea (2)
= AD : C1 B şi , tnl oe uin cu seg me nte le Fig . 686
seg me nte le AD şi BC 1
m
e cu ele , obţine
DK şi BL , proporţional (6)
.
CD • DK = AB • BL
(4) , (5) şi (6), găsim
Di n egalităţile (7) ,
.B I+ BC :. - CD " - DA " = a +1
1
m 1 -c " - d •
AC : -A CS =A ,
pro iecţia LM a seg me
ntu lui C1C pe dre ap ta AB
na ac um C: +B CS )-
Pe ntr u a de ter mi AC1 BC . Căpătăm (A
pli cin d-o pa tru lat eru lui rel aţiei (7) , av em 2A1
B. LM =
vo m folosi relaţia (1) , a aic i, co nfo rm
- (B q + ACS) = 2A B LM
0 . De
(a1 + m1 - c1 - d2)+ (b' - m ) , de ci
- (A C: - ACS) + (BC S - Bq ) =
a 1 + b - c• - d2 • (8)
1

LM = 2a
pendiculară
ia me ntu lui CC1 pe dre ap '8 CM , per
În sfîrşit, proiec ţ CN a seg a AC D =
din relaţia: ari a AB
CD =a ria AB C + ari
fi afl ată
pe AB , po ate +
B · (CM C1L) = _!_ AB°C N. De atc1,
C+ ari a AB C = ~A 2
=a ria AB 1
2

av em (9)
C N = 2-a ria AB CD .
a
ucţ ie . Co ns tru im
seg me nte le
tem con duş i la următoarea constr ca ipotenuză
Aşadar, sîn ntu l CC1 ,
şi CN du pă for mu lel e (8) şi (9) şi seg me ntu l BC = m, după
C1 N = LM ind seg me 1
ng hic CC1 N . Co ns tru no sct nd cel e tre i lat ur i. Vt rfu l A
a tri un gh iul ui dre ptu gh iul BC C , cu
tru i tri un 1
for mu la (3) , pu tem co ns
500 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

poate fi aflat acum, ducînd dreapta BA , paralelă la C1N, şi luînd segmentul

BA, egal cu a. În sfîrşit, poziţia vîrfului D este determinată de distanţele
sale CD = c şi AD = d la punctele C ş i A .
Dacă problema este posibilă, ea are în general două soluţii. În adevăr,
cînd construim triunghiul BCC1 prin cele trei laturi, căpătăm două poziţii
posibile ale punctului B (punctele B şi B1 din fig. 686), simetrice în raport cu
dreapta CC1 . Obţinem patrulaterele ABCD ş i A 1 B 1 CD 1 .
Dacă vom construi punctele A', B' şi C', omoloagele punctelor A , B
~ ............. .
şi C în inversiunea de pol D şi de putere arbitrară, vom avea A' B' B = BAA'
~ .............
ş1 BB'C' = BCC' de unde
./.".... ~ ~ ............. .............
A' B' C' =A' B' B + BB'C' = 360° - BAD - BCD =
(10)
Mai departe, avem, potrivit soluţie i exerciţiului 270, 1°,
A'B': B'C' = (AB · CD) : (BC ·AD) = ac: bd. (11)
Dacă vom construi în mod analog punctele A~ , B~ ş i C~ (care nu mai sînt
reprezentate în figură , pentru a nu o încărca), pornind de la patrulaterul
A 1 B1CD 1 , vom obţine
~ ~
A~B~C~ = C1 B1 C ; (10')
A~ B~ : B~C~ = ac : bd. (11')
Relaţiile obţinute (10), (11) , (10') şi (11') arată că triunghiul considerat la
exerciţiul 270 are aceeaşi formă pentru patrulaterele ABCD şi A 1 B 1 CD1 .
Fie dat acum patrulaterul ABCD şi se cere să construim un patrulater
care să nu {ie egal cu el, dar să aibă aceleaşi laturi şi aceeaşi arie.
Am putea construi patrulaterul căutat, construind punctul C1 aşa cum
se indică în enunţul problemei, apoi punctul B11 simetricul lui B în raport cu
dreapta CC1 , iar apoi să încheiem construirea patrulaterului A 1 B1 CD1 , cum
s-a arătat mai sus . Se poate da însă şi o construcţie mai s implă .
Pentru a ajunge la a ceastă nouă con struc ţi e, v om ţi ne se amă că v îrfurile A 0 , B 0 ,
C0 ş i D 0 ale patrula terului că utat (într-o a numită pozi ţi e a sa în plan) pot fi cons iderate
ca inversele vîrfurilor patrulaterului dat , într-o invers iune d ete rminată. Da că O est e
po 1u 1 acestei. 1nv
. ersmn1,
. . iar
. k puterea e1. , treb uie
. sa- ave m A B = k· BA = A B s1·
0 0
OA OB '
egalităţi analoge p entru celelalte laturi . Din a ces le egalită ţi , urme ază imedia t
k = OA·OB = OB·OC = OC· OD = OD ·OA , as tfel că OA = OC ş i OB = OD . :\oiai
departe OA 0 = k : OA = (OA · OB) : OA = OB ş i , în ac e l aş i mod , OA 0 = OC0 =
= OB = OD ş i OB0 = OD 0 =OA = OC. Ajungem la urm ătoa rea c on s truc ţie .

Construim punctul O care satisface condiţiile OA = OC şi OB = OD,

adică punctul de intersecţie al perpendicularelor ridicate pe mijloacele diago-
nalelor patrulaterului. Pe semidreptele OA şi OC, luăm segmentele 0A 0 şi OC0 ,
ambele egale cu OB, iar pe ·semidreptele OB şi OD, segmentele OB 0 şi OD 0 ,
 PROBLEME DIVERSE 501

ambele egale cu OA (fig. 687). Valabilitatea construcţiei rezultă imediat din

egalitatea celor patru perechi de triunghiuri OAB şi OB0 A 0 , OBC şi Or 0 B 0 etc.
Aria patrulaterului ABCD (fig. 686) va fi egală cu ~ a·CN,_conform rela-
ţiei (9). Valoarea maximă posibilă a ariei patrulaterului avînd aceste laturi
-corespunde, deci, valorii maxime a segmentului CN. La rîndul său, această
valoare a lui CN corespunde valorii maxime a segmentului CC1 , deoarece seg·
mcntul C1N = LM se determină cu formula (8)
prin laturile date. Segmentul CC1 va avea 8
valoarea maximă dacă punctele C, B şi C 1 vor
fi coliniare.
Aşadar, aria patrulaterului cu laturile
date va fi maximă dacă punctele C, B ş i C1 A
......--..... "
D= + "
vor fi coliniare, adică dacă CBC1 = B
= 180°. Ultima egalitate arată că patrulaterul
ABCD de arie maximă este inscriptibil.
417 bis. Fie în patrulaterul ABCD (fig.
/)
685) AB=a, BC= b, CD=c, DA = d, AC=e,
BD=f. Să notăm acum cu E punctul de inter· \ Fig. 687
secţie al diagonalelor, cu L şi cu M proiecţiile
vîrfurilor B şi D pe dreapta AC, cu N proiecţia vîrfului B pe dreapta DM.
Din triunghiul dreptunghic BDN, avem ( 2 = BN2+ DN2 = ML'-+ DN2,
<le unde , înmulţind membru cu membru cu 4e2 = 4.AC2 , căpătăm 4e f =
2 2

= (2AC • ML) 2 (2AC • DN) + 2.

Să transformăm termenii din mţmbrul al doilea, fiecare în parte. În

.b aza relaţiei (1) din soluţia probl. 417, -găs im 2AC. ML = AB
2 +
CD 2 -
- BC - AD = a +c - b - d • Mai
2 2 2 2 2 2
departe, avem 2AC • DN =
= 2AC·DM 2AC • BL = +4·aria ACD +
4.·aria ABC = 4.S. Substituind
aceste expresii pentru 2AC • ML şi pentru 2AC • DN în egalitatea precedentă,
.căpătăm tocmai prima re la ţie din enunţul problemei.
Pentru a obţine a doua relaţie, observăm
că t V = t DBN = DN = DN = 2AC·DN. În-
g g NB ML 2AC·ML
locuind aici numărătorul şi numitorul prin va-
lorile obţinute pentru ei mai sus, ajungem la ex-
..11~-.----'1'----,C' presia dată în enunţul problemei pentru tgV.
Trecem acum la construcţia patrulaterului
ABCD (fig. 688), cunoscîndu-i laturile şi aria. Fie
P un punct din plan, .astfel că triunghiul ABP
este asemenea cu ADC. Din asemănarea aces·
Fig. 688 tor două triunghiuri, găsim că BP = ac : d şi
......--..... ......--..... 1
AC : AP = AD : AB = d : a . În afară de aceasta,
CAP == DAB, astfel că triunghiurile ACP şi ADB sînt asemenea, de unde
CP = ef: d. ,
Dacă ni se dii acum poziţia în plan a laturii BC, putem construi pune·
-tul P prin distanţJele sale BP = ac : d şi CP = ef : d la punctele B şi C.
 502 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

În aceste condiţii, segmentul CP poate fi construit, folosind prima dintre

relaţiiledemonstrate mai sus, din care rezultă că
/e/)2 = ..!._ j a 2 + .::_ _ ~ _ dj2 + ('l:S)t.
\d 4 d d d ' d

Mai departe, putem determina poziţia vîrfului A, folosind două cercuri~

1) locul geometric al punctelor A care satisfac relaţia dedusă mai sus AC:AP=
= d : a (116) şi 2) cercul de centru B şi de rază a.
P În sfîrşit, vîrful D se determină prin distan-
ţele sale CD = c şi AD = d la punctele C şi A.
418. Fie ABCD patrulateru l inscriptibil
căutat (fig. 689), iar P un punct din plan , ast- .
fel că triunghiul A BP este asemenea cu ADC.
Punctele P, B şi C sînt coliniare , deoarece.
............. ............. .............. .............
ABP +ABC= ADC + ABC= 180°. Totodată,
din asemănarea triunghiuril or ABP şi ADC, re-
zultă că BP = (AB·CD) : AD, astfel că, dacă
ni se dă poziţia laturii BC, putem construi punc-
A tul P. Mai departe , din asemănarea triunghiuri-
lor ACP şi ADB, rezultă că AC: AP = AD: AB.
Aş adar, poziţia vîrfului A poate fi deter-
minată folosind două cercuri: 1) locul geometric al
O punctelor ale căror distanţe la punctele C şi J>
Fig. 689 sînt în raportul AD : AB (116) şi 2) cercul de
centru B şi de rază dată AB.
În sfîrşit, vîrful D se determină prin distanţele sale CD şi AD la punc-
tele C şi A.
418 bis. Fie ABCDE ... un poligon cu un număr dat de laturi şi de peri-
metru dat, avînd aria maximă (vom presupune că un astfel de poligon există).
Deoarece am rezolvat complet prohlema corespunzătoare pentru triunghi_
(propl. 416), vom putea presupune că numărul de laturi dat este egal cel puţin
cu patru.
Să considerăm patru vîrfuri consecutive A, B, C şi D ale poligonului
căutat. Dacă aceste vîrfuri nu ar fi situate pe acelaşi cerc, am putea mări aria
poligonului dat, fără a-i schimba perimetrul: pentru aceasta , este suficient să
înlocuim patrulaterul ABCD prin patrulateru l înscris AB'C' D avînd aceleaşi
laturi (probl. 417, ultima propoziţie) . Prin urmare , punctele A, B, C şi D sînt
situate pe cerc. Dat fiind că acest raţionament poate fi reluat pentru oricare
grup de patru vîrfuri consecutive , toate vîrfurile poligonului ABCDE ... se află
pe acelaşi cerc. Aşadar, dacă printre toate poligoanele cu un număr de laturi dar
şi cu un perimetru dat există unul de arie maximă , acest poligon este inscriptibil.
Să presupunem acum că două laturi vecine ale poligonului , să zicem AB
şi BC, nu sînt egale. În acest caz , putem înlocui triunghiu) 1_BC prin ţriun­
ghiul isoscel de acelaşi perimetru, îns& de arie mai mare (probl. 416). De aici
rezultă că toate laturile poligonului căutat, a cărui arie este maximă, trebuie
să fie egale între ele şi, deoarece acest poligon este., în plus, inscriptibil, în-
seamnă că el este regulat.
 PROBLEME DIVERSE 503

Dacă avem un poligon regulat şi unul neregulat cu acelaşi număr de laturi

şi cu acelaş i perimetru , raportul S /p2 va fi mai mare p entru poligonul regu-
lat decît pentru cel neregulat, astfel că aria primului este mai mare decît
aria celui de a l doilea. Însă pentru un poligon regulat, raportul S /p2 nu de-
pinde de dimensiunil e sale, dacă numărul de laturi este dat , deoarece două
poligoane regulate cu ace laş i număr de laturi sînt asemenea.
O b s e r va ţ i ~· La rezolvarea a cest e i probleme, a m p resu pu s exis tenţa unui
poligon d e arie max im ă, printre poligoane le a v înd un num ăr de la turi da t ş i un
perimetru d a t (compară o b se rva ţ ia la prima so luţie a probi. 366j . 1 )
419. Să cons iderăm un cerc de lungime C şi o curbă în chisă arbitrară de
aceeaşi lungime. Să înscriem în cerc un poligon regulat cu n laturi ş i să no-
tăm cu sn
şi p n aria ş i perimetrul său. În curba închisă·, înscriem un poli-
gon oarecare cu n latu:ri şi notăm cu sn şi cu Pn aria ş i perimetrul său. Conform
problemei 418 bis, vom avea , pentru orice n , inegalita tea Sn :P~ sn : p~ . >
Dacă v om mări ne mărginit numărul n al laturilor , alegînd astfel v îrfu-
rile p oligonului cu n laturi înscris în curba închisă care nu este un cerc, incit
latura sa să tind ă că tre zero , vom a vea P n~ c, p„~ c, Sn~ S , s 11 ~ s, unde a m
notat cu S şi cu s ariile mărginite de cerc ş i de curba a l easă , iar din inegali-
tatea precedentă rezultă că S : C2 >s : C 2 , adică S> s. Aşadar , dint re t oate
curbe le închise avînd o lungiITie dată , nu există nici una care să mărginească
o ari~ rnai mare decît cea mărginită de un cerc cu aceeaşi lungime.
O b se r v a ţ i e. A m a i rămas ned em onstrat că cercul este sing ura curb ă care
mărgineşte aria maximă, d int re toat e curbele d e aceeaş i lung ime. ln adevăr , dată fi ind
re laţia S ~ s, ne put em înch ipu i că, în afar ă d e cerc, ma i există curbe închise d e lun ţ i­
mea dată C care mărgi nesc ace eaş i ar ie S (ceea ce va fi cazul, d acă S = s). Prop rietat ea
cer cului d e a m ărgi ni aria m ax im ă pentru o ~
lung ime dată (aşa-numita propriet a t e izoperi-
metrică' este s tudi ată foart e amănunţit în
cartea menţiona tă 1 ) . În particular, acolo se
d e mon s tre ază unicitatea curbei de arie
m ax·im ă'. .

419 bis. Dreptele 0 10 4 şi 0 20 3

(fig. 690) sînt paralele , deoarece sînt
i;>erpend icu lare ridica te pe mij Joacele
segmentelor OA şi OC . Din aceeaşi
cauză , dreapta 0 1 0 2 est e paralelă cu
0 3 0 4 . Prin urmare, punctele 0 1 , 0 2 ,
0 3 şi 0 4 formează un paralelogram P. LI
1° Lungimile diagonalelor patru-
laterului sînt egale cu dublul înă lţimi-
lor para lelogramului , deoarece punctele F ig. 690
A şi C sînt simetricele lui O în raport
cu două laturi opuse a le paralelogramului , ca B ş i D. Dacă dreapta BH est e
perpendiculară pe AC, iar .DH est e paralelă cu A C, atunci aria ABCD =
= _!_ AC.Bll (compară cu soluţia probi. 417 bis). Fie 0 4 K înălţimea paralelo-
2 •
1 ) O demon
s tra ţie n ebazat ă pe a c e astă ipotez ă , se găs e ş te, d e exemplu , în cartea
lui Jl. A. Kp1>1l!<aHoscKHH, )1sonepHMeTpb1" M.-Jl., 1938.
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR
50'·

gramului, coborîtă din 0 4 pe Op2 . Triunghiuri le dreptunghic e BD// şi 0 4 0 1 K

sînt asemenea, deoarece unghiurile lor ascuţite DBH şi 0 10 4 K au respectiv
laturile paralele, de unde BI!= (04 K • BD) : 0 10 4 • Aşadar, paralelogram ul
fiind dat, sînt determinate AC şi BH, deci şi aria patrulateru' lui ABCD, egală
1
cu - AC . EH.
2
2° Deoarece punctele A şi O sînt simetrice în raport cu latura 0 1 0 4 a
paralelogra mului P, rezultă că, la deplasarea punctului O pe dreapta 6.,
punctul A va descrie dreapta a, simetrică cu 6. faţă de 0 1 0 4 • Tot astfel, punc-
tele B, C şi D descriu, în aceste condiţii, dreptele b, c, d. Dreapta c se obţine
din dreapta a prin două simetrii consecutive~ în raport cu 0 1 0 4 şi cu 0 2 0 3 ;
dreptele 0 10 4 şi 0 20 3 fiind paralele, succesiunea acestor dbuă simetrii dă o
translaţie şi di:_eptele a şic sînt paralele. Tot astfel arătăm că dreptele b şi d
sînt paralele. ln consecinţă, dreptele a, b, c şi d formează un paralelogra m P'.
Dacă dreapta 6. se deplasează paralel cu ea însăşi, dreptele a, b, c şi d
îşi păstrează, evident, direcţia. Deoarece dreptele a şi c se obţin una din cea-
laltă printr-o translaţie perpendiculară pe dreptele 0 1 0 4 şi 0 20 3• şi de mărime
egală cu dublul distanţei dintre ele, d)stanţa dintre dreptele a şi c nu se
va modifica prin translaţia dreptei 6. . ln aceste condiţii, nu se va schimba,
din motive analoge, nici distanţa dintre dreptele b şi d. De aici rezultă ime-
diat că, la translaţia dreptei 6., paralelogra mul P' suferă doar o translaţie.
La rotaţia dreptei 6., unghiurile paralelogra mului P' nu se schimbă,
deoarece, la rotirea dreptei A cu un unghi anumit în jurul unui punct arbitrar,
dreptele a şi b se rotesc amîndouă cu acelaşi unghi în acelaşi sens, astfel că
unghiul dintre ele nu se schimbă.
Deoarece, la translaţia dreptei 6., aria paralelogra mului P' rămîne
aceeaşi, rezultă că, pentru a găs i aria maximă a paralelogra mului, este sufi-
cient să consi.derăm rotaţia dreptei 6. în jurul unui anu-
mit punct fix, de exemplu în jurul centrului M al pa-
ralelogramu lui P (fig. 691, în care paralelogra mul P
nu este reprezentat) . în aceste condiţii, dreptele a, b, c
şi d se vor roti respectiv în jurul pun9telor a, ~' y, şi o,
simetricele lui M în raport cu laturile paralelogra-
mului P . Deoarece punctele a,~. y, o formează şi ele un
paralelogram , ajungem la următoarea prob lemă: să se
circumscrie paralelogram ului a~yo un paralelogra m
UVWT, ale cărui unghiuri să aibă o mărime dată
(amintim că unghiurile acestui paralelogram nu varia-
ză la rotaţia dreptei 6.), şi anume astfel ca aria
sa să fie maximă. Vîrful U se deplasează, în acest
caz, pe un cerc care trece prin punctele a şi ~· Evi-
Fig. 691 dent, aria UVWT = 2 aria ayVU sau (cf. ex. 297), aria
UVWT = 2·ay • SL, unde SL este perpendicul ara
coborîtă din mijlocul Sal laturii UV pe dreapta a:y. Însă 2SL=VN, unde
UN este perpendicul ara coborî tă din punctul U pe dreapta ay. Aşadar, aria
UVWT = a:y • UN~ Însă segmentul UN va avea valoarea maximă cînd punc-
tul U este astfel ales, încît segmentul UN săi coincidă cu diametrul cercu-
lui «~V, pe care se deplasează punctul V (cum se vede în figură).
 505
PROBLEME DIVERSE
a
ui U pe ntr u ca re ari
ce am de ter mi na t ast fel poziţia pu nc tul şi poz iţi a co res pu n-
După co ns tru im
fi maximă, est e uşor să ta d est e
pa ral elo gra mu lui P' va adevăr, după cu m s-a arătat ma i su s, dre ap
zătoare a dre pte i a. ln
ta Ua.) în rap or t cu 1 4 0 0 •

simetrică cu dre
ap ta a . (adică cu dre ap gh iur ile A şi C (fig. 690). Di ag on a-
mu l P şi un
şi ca direcţie. Lo
cu l
3° Fi e da te pa ral elo gra na te, în ace st caz , ca mărime ei poziţii arb itr are
sîo t de ter mi
lel e AC şi BD în ca zu l un
din tre vîr fur ile A şi C, poziţiei
ge om etr ic al fiecăruia , est e for ma t din două cer cu ri. De ter mina rea
în pla n a dia go na lei BD
e dir ec t la ex . 75. on ale le AC
dia go na lei AC se red ucral elo gra mu l P şi un gh iur ile A şi B. Di ag
da te ac um pa ie; pr in urm are , pu tem
Fie ca mă rime şi ca direcţ
şi BD sîn t iarăşi
de ter mi na te
36 şi fig. 281) av înd
ca vtr fur i mi jlo ac ele la-
(v. ex . ele cu
co ns tru i pa ral elo gra mu l
: lat uri le ac est ui pa ral elo gra m sin t pa ral etr ic
cău tat cu l ge om
tur ilo r pa tru lat eru lui ţile ac est ora . Lo
go na lel e pa tru lat eru lui şi egale cu jumătă de cerc. Mai rămîne să du ce m
dia ile A şi B va fi un 8J"C l ei AB ,
al fiecăruia din tre vîr fur lui co ns tru it o dreaptă ast fel ca seg me ntu
de ac est
pr in vîr ful pa ral elo gra rcu ri co ns tru ite , să fie împărţit tn jumătate lui 165.
mu
uă ce ţiu
cu pri ns înt re cele do se rezolvă cu m se ara
tă în soluţia exe
rci
vîr f. Această problemă ral elo gra mu l P şi rap oa rte le AB : AD şi
CB : CD
Da că stn t da te pa BD , ob ţi ne m ca loc geo-
gîn d arb itr ar poziţia dia go na lei ma se red uc e
(fig. 69 0), atu nc i, ale pu nc tel e A şi C un cerc (116)
şi pro ble
căr uia din tre
me tri c al fie
iarăşi la exerciţiu
l 75 .
PQ şi pa tru lat ere le
AB CD şi A' B' C' D' ,
eru l da t MN ioa re şi int eri oa re,
42 0. Pa tru lat rel e un gh iur ilo r sal e ex ter bis (fig. 590). Am
cti v de bis ec toa 2
for ma te res pe din soluţia pro ble me i
36
form ează ace eaşi figură ca cea
av ut acolo relaţia (4)
R. (M N + NP + PQ + QM ) =A C. BD ,
pa tru lat eru luj AB CD
. Mai de pa rte ,
s
B' M . C' D' + B' N. D' A' ;
ce rcu lui cir cu ms cri ;
un de R Jst e raz a lo, a~em 2R ' · M N = C'
aţi a (3) de du să aco A 'B '+ D' Q· B'
an alo g cu rel Q = D' P •
2R ' • •VP = C' N • D'+ A' + C' P· A' B' ; 2R '·P est e raz a cer cu lui cir cu ms cri s
A' M°C 'D ', un de R' QM ) =
2R ' · QM = A' Q B' C' lităţile obţinute, av em 2R '.( M N- NP +P Q- D' A' x
0

lui A' B' C' D' . Di n ega - A' M ) +

+ B' C' (D 'Q -A 'Q)+ C' D '. (B :M
= A' B' ·(D 'P - C' P) 'B ' . C' D' + B' C' .D 'A ' ) = 2A 'C' .B 'D '.
Această re-
x( B' N- C' N) ~ 2(A ea
mu la (4), la eg ali tat
laţie du ce, împreună cu for (5)
AC ·B D
R (M N NP +P Q+ QM ) =
+ ' • B' D'
R' (M N - NP +
PQ - "Q M) A'C
ari a AB C=
1 (O bs .), av em 4R •
Pe de pa rte , co nfo rm nr. 25 ·B 'C ' . A' C' , de ci
altă
= AB . BC -A C; 4R
'. ari a A' B' C' = A' B'
AB · BC ·A C
ari a AB C
R 0
·B 'C' ·A 'C ';
W ari a A'B 'C ' = A' B'
A' B' C' = (A B· BC ) : (A 'B ' · B' C' ),
însă. din E· 25 6,
av em ari a AB C: ari ai ca le, găsim R: R' = BD : B' D' .
: A' C' . Pe ace eaş
ast fel că R : R' = AC tre rap oa rte le AC : A'
C' şi BD 1 B' D'
ali tat ea (5) fie car e din
lnlQCuind' în eg
relaţia căutatlL
priQ R : R', obţinem

J
 506 S'oLUŢllLE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

420 bis. 1° Fie E şi F punctele de intersecţie ale celor două perechi de

latu~i opu~.e AB, CD_ şi BC, AD ale patrulateru lui .înscris ABCD (fig. 692),
/ M ŞI N miJloacele diagonalelo r sale, O punctul dii mtersecţie al bisectoarei
unghiului AED cu dreapta MN.
Segmentele EM şi EN sînt mediane1e
omoloage în cele două triunghiuri asemenea
EAC şi BED, astfel c&
)~M : EN =AC : BD (1 )
/""-.. /"-...
şi AEM = DEN. Din ultima egalitate, re- •
zultă căEO este şi bisectoarea unghiu lui
M EN, astfel că
EM : EN = MO : ON. (2}
Din rela1ii.le (1) şi (2), deducem
MO : ON =AC : BD. (3)
Aşadar, bisectoarea unghiului AED taie seg-
mentul M N în părţi proporţionale cu diago-
nalele patrulateru lui.
A

In mod analog, arătăm că şi bisec-

toarea unghiului AFB împarte segmentul
MN în acelaşi raport. De aici rezultă că
bisectoarele unghiurilor AED şi AF B se
intersectează în punctul O al dreptei MN.
2° La 1°, am demonstrat că bisec,toa-
rea unghiului AED este şi bisectoarea un-
ghjului MEN. Evident, vom avea aceeaşi­
l•'ig . (j!J2 situaţie şi pentru bisectoarea unghiului
AFB.
3° Dacă dreapta EO intersectează laturile BC şi AD în punctele P şi Q,
iar dreapta FO taie laturile CD şi AB în punctele R şi S, avem (EP este
bisectoareî ntriunghiu lEBC)CP: PB = EC: EB. ÎnsăEC: Ef3 = AC:BD,
în baza asemănării triunghiuril or EAC şi EDB, astfel că CP:PB = AC:BD.
Analog, găsim că AS:SB = AC : BD. De aici rezultă că dreapta PS este
paralelă cu AC, astfel că PS:AC = BP : (BP+ PC) = BD: (AC
Aşadar, PS= (AC.BD) : (AC+ BD). Obţinem aceeaşi expresie şi pentru
BD). +
fiecare dintre segmentele SQ, QR şi RP. Aşadar, patrulateru l PRQS este un
romb, a cărui latură are mărimea indicată în enunţul problemei.
4° Vom denumi, în mod concis „unghiurile exterioare în punctele E
şi F", unghiurile adiacente cu unghiurile AED şi AFB. În acest caz, vom
avea următoarele propoziţii:
a) Bisectoarele unghiurilor exterioare în punctele E şi F se intersec-
tează pe dreapta care uneşte mijloacele diagonalelo r patrulateru lui dat şi
împarte exterior segmentul acestei drepte, cuprins intre mijloacele diagona-
lelor, într· un raport egal cu , raportul diagonalelo r.
 ;,0 7
VERSE
PROBLEME DI
se in te r-
ri oa re în pu nc te le E ş1 F
ri lo r ex te
Dacă bi se ct
oa re le un gh iu de ci
av em (4)
sectează în
pu nc tu l 0 1 ,
= A C : B D .
M 01 : N 01 vo r fi , to t-
ri oa re în pu nc te le E şi F segmentul.
ex te carţ
e un gh iu ri lo r un gh iu ri le su b F . '
!.) B is ec to ar el un gh iu ri lo r ad ia ce nt e cu nc te le E şi
-
odată, şi bi
se ct oa re le se ve de di n pu nc te le E şi F t ai e pr el un
ij lo ac el e di ag on al el or re în pu il e un ui
ce uneşte m
e un gh iu ri lo r
ex te ri oa
te , ca re vo r fi
vl if ur
;
c) B is ec to ar el aterului d at în pa tr u pu nc di ag on al el e pa tt ul at er ul ui
p~ tr ul cu fe re nţ a
ag on al e i i di
r le le
gi ri le la tu ri lo e ac es tu i ro m b sî nt pa ra
în tr e ac es te di
ro m b. L at ur il te a pa tr a proporţională
es ). cu ce le
lu ng im ea lo r es te re pr ez en ta t în figură c) sî ot în to tu l ao al og e
ou şi
lo r (r om bu l iile propoz
iţiilor a)
, b)
l O ,.
Demonstraţ ri dr ep te în pu nc tu hi
şi 3° . b un gh iu tu ng
da te la 1°, 2° e EO şi F O se intersectează ar e, E O F 01 es te un dr ep zultă
su
5° D re pt el . P ri n ur m di n ca re re
PRQ S ) şi (4 ),
al e ro m bu lu i alităţile (3 as tf el
ca di ag on al e 0 0 • A m av ut , m ai su s, eg M N = B D : (A C - B D ),
F N 0
şi de ci E =
N =
1
B D : (A C +
BD ) şi 1 :
= BD + _B_D_
că O N : M
== 0 0 : M N == (O
N +N 01 ) : M N
AC+BD
A C -B D
, ca re
că E F : M N 1
en tu l E F şi se gm en tu l M N
2 C · B D . Aşadar, ra po rt
ul di nt re se gm ul pr od us al
= A 1 al cu ra po rt ul di nt re du bl
AC 1 - BD el or , es te eg
uneşte m ij lo
ac el e di ag on al atelor lo r. lc ul ul
tr tu t se rv i la caşi B D
ferenţa pă
ac es to ra şi di AC • B D ) : (A C 1 - B D1 ) ar li pu
adevăr , di ag on al el e AC
tnsă
: M N = (2 at er ul ui . ln V om aj un ge
Eg al ita te a E Ffuncţie de la tu ri le pa tr ul tu l M N , fo lo si nd ex . 139.
E F tn gm en
se gm en tu lu i fo lo si nd nr . 24 1 bia, ia r 1e ar m A to r:
po t fi af la te de la re zu lta t ln m od ul a ob se rv a
m ul t m ai re pe m în ce pe pr in m .n r. 21 1,
en tu lu i E F , vo
se gm ornf
ul a lu ng im ea ul , deoarece, co te
P en tr u a ca lc ot co nj ug at e tn ra po rt cu ce rc tratul se gm en tu lu i E F es ,
şi F sî ar e, pă . 23 7)
cll pu nc te le E i E tr ec e pr in F . P ri n ur po rt cu ce rc ul (v . soluţia ex
m
lu
po la ra pu nc tu te ri lo r pu nc te lo r E şi F în ra
eg al cu su m a pu (5)
adică E B + F A . FD.
EF' = E A . A =
= a, B C =
b, C D = c, D D :
pu ne A B A : E C = E
ca lc ul el e, vo m C B , av em E
P en tr u a sc ur ta tr iu ng hi ur il or E A D şi E E C = c. R ez ol vî nd ac es
te
as em ăn ar ea a , E D - B =
= d . D in EA - EB = de ci E A • E
: E B = d : b;
ecuaţii, găsi
totodată,
m E A = d(d' -
ad + be
„.
j , E B = b (a b + cd) ,
d' - „. ac (a b + cd)(a
d+ bc) .
ă . ă F A •F D = c• )1
I m c 1
{a -
(a d + bc ) I n m od an a pg, g s1 · şi F A .F D „
bd (ab + cd ) 1
nt ru E A .E B
= ţi nu te pe
va lo ij le ob
1 1
(b - d
1 )
·
eg al it at ea (5 )
Io tr od uc în d to le di n ur m ll ,
obţinem, în
ce
+bc) La• ':: +
c' )' (b ' ~ d')'] •
E F ' = (a b + cd ) (a d
 .508 SOLUŢllLI?' EXERCI
ŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR

421. 1° Să pre sup un

· dre pte le OA 8 şi OAa, res em că cer cu l arb itr ar (k1 ), co nc en tri c cu {k;
pe cti v în pu nc tel e N şi ),
cu IX2 şi Ila pu nc tel e de 8 Na (fig. 693). Dacă vo m' tai e
intersecţie ale cer no ta
:Segmentele Oa.. şi Olla vo cu lui (k; ) cu dre pte le
OA
Ma i de pa rte , din eg ali r fi egale, ca tan ge nte duse la cerc din acelaş1 şi OAa,
tat i
un de 0 1 est e ce ntr ul co ea tri un gh iur ilo r dre ptu ng hic e 0 a. N şi 0 pu nc t.
mu n al cer cu ril or (k; ) 1 2 2 11X8 N 3 ,
ONa, deoarece 01X = 01X şi (k1 ) , av em 1X2 N 2 = a.3 Na.
De ' aic i av em ON =
1
Co nst rui m acu m cer 2 3•
N 3 • Pe ntr u un ul din tre cu l (k8 ) , co nc en tric cu (kJ şi tre cîn d pri n
pu nc tel e de intersecţie pu nc tul
OA 1 , vom av ea , în mo N
d an alo g, ONa = ON 1 ale cer cu lui (k8 ) cu dre ap ta
tric cu (k;) şi care tre ce1 Aşadar , av em ON1 = ON2 ,
de ci cer cu l (k ) , co nc en •
3
pu nc tul N 1 . pri n pu nc tul N , tre ce
2 şi pri n
2° Dacă IX şi Ila sîn t pu
A 2A3 şi OA1 , av em a.m nc tel e de co nta ct ale cer
cu lui (k; ) cu dre pte le
.astfel, A 2 ma = A N etci = 1X1 N 1 şi A 21X = A 21X2 , de unde A m = A
1 2 . 2 1 2 N 2 • To t
3° Pu nc tel e N şi P ,
1 int ers ecţiile cer cu ril
în rap ort cu lin ia cen tre 1
lor 0 20 3 • Deoarece pu nc or (k2) şi (ka), sîn t sim etr ice
.comună int eri oa rii tul N1 est e sit ua t pe tan
a cer cu ge nta
sit ua t pe tan ge nta int eri ril or (k;) şi (k; ), pu nc tul P1 , sim etr icu l său
oa rii co mună t a cer cu , est e
eu OA 1 în rap ort cu dre
ap ta 0 20 3 • Analo1g, pu nc ril or (k;) şi (k; ), simetrică
pe dre pte le t2 şi ta· tele P 2 şi Pa se aflii res
. pe cti v
Fie acu m O' pu nc tul de
tan ge nta dusii din pu nc int ersecţie al dre pte
tul O' la cer cu l (k~) . Ma lor t2 şi ta (fig. 694), iar t;
intersecţie al dre pte i de pa rte ,
-şi t 2 , S pu nc tul
lor ON1 şi
de inters
t;, S1 pu nc tul de intersecţ fie S1 pu nc tul de
ie al dre pte lor
-este cir cu ms cri s cer cu lui ecţie al dre pte lor ON1 şi fa. Pa tru lat eru l OS ON2
3

(k' ); tn 10' Sa
= 0S3 + O' S3 • Pa tru lat eru l OSaO ba za soluţiei ex . 87 , av em OS1
' S + O' S1 =
de ci OS8 + O' Sa = OS1 + O' S
1 est e cir cumscris cer cu lui (k; )
şi av em
OS1 + O' S1 = OS1 + 1 • Di n cele două
O' S1 , ast fel că pa tru lat egalităţi obţinute , deducem
Da t fii nd că tre i din tre eru l OS10' S1 est e cir cu
lat ms
{k; ), rezultă că ·şi a pa tra uri le sal e OS1 , O' S1 şi OS2 sîn t tan ge nte la cri s.
latură a sa O' S , adi cer cu l
De aic i rezultă că dre ap că t~
ta coincide cu1 ti_, ast est e tangentă la ace st cer c.
t;
.co nc ure nte în pu nc tul fel cii dre pte le t , ta şi
Segmentele OSa şi O' S
O'. 1 ta sîn t
-egale, ca segmente ale 1 se vă d din cen tru l 0
tan ge nte lor la acest cer1 al cer cu lui (k~ ) sub un gh iur i
ON1 şi t 3 (ex . 89). Cu c, cu pri nse înt re tan ge
alt nte le
-egale 0 20 10 şi Oa0 0', res e cu vin te, dre pte le 0 10 şi 0 10' formeazii un gh
1 pe cti v cu lat uri le 0 0 şi iur ile
pri n urm are , dre pte le o.o o.o· 1 1 0 10a ale tri un gh iul ui 0 0
şi formează un gh iur i 0a ;
un gh iul ui 0 0 0a. To t
1 1 ast fel , demonstrăm că egale şi cu bis ect1 oa1 rea
1n cli na te faţă de bis ect dre pte le 0 10 şi 0 0' sîn
.de bis ect oa rea un gh iul uioa rea un gh iul ui Oa01 0 1 , iar dre pte le OaO 1şi Oa t eg al
un ul din alt ul pri n constr0 10a 01 • De aic i rezultă că pu nc tel e O şi O' se faţă
O'
4° Fie (A1) cer cu l cu ce
ucţia de la pro bi.
19 7, aplicată tri un gh iul ui obţin
ntr ul tn A1 , car e tre ce pri n pu 0 10 0a.
eg al depărtate de A , co
nfo rm cu 2° nc tel e 11 , I., şi 1N
ba za pc t. 1°, şi deoarece 1 (fi ,. 693). De
pu nc tul N1 est e sit ua t pe oarece ON1 = ON1 =ONa, tn
11
tan ge nt la cer cu l cir cu dre ap ta A 10, cer cu l (A
ms
pro ble ma 345 (compară cri s" tri un gh iul ui N 1 N 1 Na. De ace ea, pu tem 1 est e
)
cu observaţia la soluţia ap lic a
.N1 N 1 N3 şi cer cu ril or (k ace ste i pro ble me ) tri un gh
1 ), (k1 ), (ka) şi (A ).C ele lal iul
1 te pu nc te de intersecţie ui
ale
 50 9
SE
PROBLEME DIV ER

Fig. 693
.510 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEMELOR,
~~~~~~~~-

~cestor cercuri, anume P 2 , P 3 , l2 şi l3 vor fi, de asemenea, situate pe acelaşi

cerc, pe care-l vom nota cu (x;).
Acest cerc intersectează dreptele A 1 A 2 şi A 1 A 3 sub unghiuri egale,
deoarece segmentele exterioare ale secantelor A1 l2 şi A 1 l3 sînt egale, deci
sînt egale şi coardele pe care
t; cercul (x;) le determină pe
dreptele A1A 2 şi A 1A 3 •
Dacă ~ şi ~' sînt punc-
tele de contact ale cercului (k;)
cu dreptele A 1 A 3 şi t 3 , avem
K~ = K~' , unde K este punc-
tul de intersecţie al dreptelor
A 1A 3 şi t 3 . Totodată, ~l2 =W P 3 ,
ca segmente ale tangentelor la
cercul (k;), mă.rginite de cer-
cul concentric cu el (k 2) (tri-
unghiurile 02 ~l2 şi 0 2 ~' P 3 sînt
egale). De aici reiese că Kl2 =
= KP3 , deci cercul (x;) in-
tersec tează sub unghiuri egale
dreptele A 1 A 3 şi t 3 . Din ace-
laşi motiv, cercul (x;) inter-
sectează sub unghiuri egale
F ig. 694
dreptele A1 A 2 şi t 2 .
Aşadar, cercul ( x;), care
trece prin punctele P 2 , P 3 , l 2 şi l 3 , taie sub unghiuri--egale dreptele A 1A 2
şi A 1 A 3 , apoi dreptele A 1 A 3 şi t 3 şi, în sfîrşit, dreptele A 1A 2 şi t 2 . Prin ur-
mare, cercul (x;) taie sub unghiuri egale toate aceste patru drepte. ·
In consecinţă, centrul w 1 al cercului (x;) este egal depărtat de drep-
te le A 1 A 2 , A1 A 3 , t 2 şi t 3 şi este situat, deci , la intersecţia bisectoarei unghiului
A 2 A 1 A 3 cu bisectoarea unghiului format de dreptele t 2 şi t3 , adică cu dreapta
0'01 • Deoarece dreptele t 2 şi t 3 nu depind de alegerea razelor cercurilor (k1 ),
(k2) şi (k3 ), rezultă că punctul w 1 nu depinde de alegerea razelor cercurilor
{k 1 ), (k2 ) ş i {k3 ) şi că dreapta 0 1 w 1 trece prin O'.
1n mod analog, se determină şi cercurile (:r;) ş i (:r;) şi centrele lor
«>2 şi c.>3.
Deoarece dreptele A 1A 2 , A 1 A 3 , t 2 şi t3 sînt egal depărtate de centrul w 1
al cercului (x; ), există un cerc (Xi), concentric cu (:r;) şi tangent la toate cele ·
patru drepte. În acelaşi mod, obţinem şi cercurile (x2) şi {x3 ) .
5° Dreapta m1 P 3 este axa radicală a cercurilor (k1 ) şi (x~), iar dreapta
n1 P 2 este axa radicală a cercurilor (k1) şi (x;). Prin urmare, punctul de in-
tersecţie M al acestor drepte (fig . .695) este centrul radical al cercurilor (k1),
(x;) şi (x;) (139) şi este deci situat pe axa radicală a cercurilor (x;) şi (x;) .
Fie acum ot punctul de contact al cercului (k;) cu dreapta A 2 A 3 , T 2
şi T 3 punctele de intersecţie ale dreptelor ~ şi t 3 cu 11-ceeaşi dreaptă A 2 A 3 „
f
 I
511
SE
PROBLBME DIVBll

ăta că pu nc tu l
M'
ep te lo r n P şi O'a. . Vo m ar
rsecţie dr
al 1 2
·M ' pu nc tu l de inte sv~rsalei n 1 P 1
,
~oincide cu M .
nr . 19 2 tri un gh iu lu i a.O'T8 şi tran ( ')
Ap lic în d te or em a
de la I rc u l x1 ,
.
:1 a. 1 t ns-a T 2P2 = T 2n1 , ca se ca nt e a ce
- • n.:70t • -
M' - = .
· em P,
-1.im -O' lic în d aceeaşi
vu P 1 7'1 n1 M 'O '
că M ' a. : M 'O ' = ''1" : P 20' . Ap m Pa , oh -
nt ru , as tfe l ei
t depărtate de ce 'T şi tra ns ve rs al 1
-e
de la nr . 19 2 tr iu ng hi ul ui a.O 8
1.e mă

Fi g. 695
1
'
rio r se gm en tu l a.O
, că dr ea pt a m1 P 3 îm pa rte ex te te pe rpendiculară
ţinom, în m od
an al og . (d eo ar ec e 0 1a.
es
n-
po rtu l M a. : P 8 0' . Însă m 1a. = nia O' P şi O' Pa (adică '2 şi t 8 ) sî nt ta )
în ra 1
oa re ce dr ep te le 2
al ce rc ul ui (k
O' Pa, de
pe m1n 1) şi O' P 1 = şi sî nt deci eg al depărtate de ce nt pa1rt se gm en tu l a.O'
ru l 0 1

)
ge nt e la ce rc ul (~ ). Aşadar, dr ep te le m1P 3 şi n 1 P 2
îm
ţă,
pa ră cu ex . 52 M ' al dr ep te i 11.0' . În consecin
(com se ta ie în pu nc tu l
în acelaşi ra po rt şi
de ci el e
e cu M '. te si tu at
pu nc tu l M co in cid
e M al dr ep te lo r m1P 3 şi n 1P 2 es A A
Aşadar, pu nc tu
l de intersecţi t /1. al ce rc ul
ui (k~ ) cu dr ea pt a 2 le3
l de co nt ac eg e ra ze
eşte pu nc tu ic um am al
pe dr ea pt a ca re un ecţie O' al dr ep te lo r t 1 , t 2 şi ta, or
rs
fÎ pu nc tu l de inte t va fj
, ~urilo r {k1 ) , (k 2) şi (ka)·
a) ta ng en te ; în ac es t ca z, dr ea pt a 1 nc te le
(Xj) şi (X di nt re pu
Fi e ac um ce rc ur ile tu l lo r de co nt ac t. Deoarece un ul şi (.x,), se află
pu nc (x
ta ng en ta comună
în cu )
(x ; ), co nc en tri ce 1
lo r
al cercţiri lor ' xJ şi nc t de intersecţie al
de intersecţie P 1 amnă că, în ac es t ca z, şi al do ile a pu ce rc ur ilo r (x ;) şi (x;),
pe d!oeapta ti, însept a '1· Dr ea pt a t1 , ca axă radicală a ur ilo r (k1) şi (x;) cu
va fi si tu at pe dr ea ţia M a ax ei ra di ca le m1P 3 a ce rc
rsec
va tre ce pr in inte '
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR ŞI ALE PROBLEM ELOR
512

e cu
axa radicală n1 P 2 a cercuril or (k1 ) şi (x;). Aşadar, dreapta t 1 va coincid
O' M, deoarec e ea trece prin punctul O'.
Recipro c, dacă dreapta t 1 coincid e cu O' M, ea trece prin centrul ra-
dintre
dical M al cercuril or (k1 ) , (x;) şi (x;). Deoarec e ea trece prin unul
ţie cercuril or (x;) şi (x;), ea va fi axa lor radicală
punctel e de intersec P 1 ale
ţie. Cercuri le (x2 ) şi (Xs)
şi va trece deci pl:'in al doilea punct al lor de intersec
sînt atunci tangent e la dreapta t 1 pe linia centrelo r cercuril or (x;) şi (x;)
şi sînt deci tangent e între ele.

t
1
Redactor responsabi l : Teodoresc u Clotllda.
Tehnoreda ctor : Mor6rescu Valeriu.
Dat la culei : 23.04.1962. Bun de tipar 15.08.1962. Apl!.rut
1962. Tiraj : 8.000+ 110+ 30. Legate. Hlrtle semi velini!. de
32.
65 glm', 700 X 1.000/16. Coli editoriale 42,65 . Coli de tipar513.
A . 01288/1962. C.Z. pentru bibliotecil e mari şi mici
Tiparul executat sub comanda nr. 20"54, la Combinatu l
Poligrafic „Casa Scinteii", Bucure şti - R.P.R.