Legile pietei dau nastere concurentei care, asigura bunurile de care societatea are nevoie, in

cantitatile dorite si la preturi acceptabile. In acelasi mod, piata reglementeaza veniturile

producatorilor de bunuri. Astfel, piata apare ca fiind cel mai inteligent planificator, ceea ce
reprezinta o culme a libertatilor economice individuale. Mecanismul economic imaginat de autor
reprezinta un sistem de lagaturi de tipul cauza-efect, desfasurat pe termen lung, care dispune de
capacitatea de autoreglare, asigurand in acest mod progresul. Pentru Adam Smith, punctul de
plecare il constituie, la fel ca si la fiziocrati, ordinea naturala.

In conceptia sa, aceasta reprezinta mai mult decat o ordine sociala si se realizeaza in mod firesc
si continuu, atunci cand oamenii actioneaza in conformitate cu natura lor, care este de ordine
divina.

O “mana invizibila”, celebra expresie ii apartine lui A.Smith, vegheaza si dirijeaza destinele
individuale, integrandu-le, cu actiunile si comportamentele lor, intr-o ordine sociala, ca reflex al
armoniei cosmice. Aceasta “mana” nevazuta pune fiecare element la locul potrivit, astfel incat
economia poate functiona fara intrerupere, iar interesele generale sunt sincronizate cu cele
individuale.

Fiind de acord cu fiziocratii si criticandu-i pe mercantilisti, Adam Smith considera ca avutia

natiunii consta in totalitatea bunurilor de care dispune aceasta pentru satisfacerea nevoilor si in
munca anuala a fiecarei natiuni. El generalizeaza obtinerea si sporirea avutiei la toate ramurile
productiei, nu numai la agricultura dupa cum se rezumau fiziocratii.

Analizand rolul hotarator al muncii omenesti in crearea avutiei nationale Adam Smith
evidentiaza doua aspecte esentiale, si anume: importanta diviziunii muncii pentru cresterea
indemanarii lucratorilor, deci implicit a productivitatii muncii siimportanta cresterii numarului de
lucratori productivi, comparativ cu muncitorii neproductivi.