esteticii moderne.

Felul cum teoriile estetice precritice,

dincolo de ceea ce le opune, ajung uneori sa-~i Impru-
mute reciproc argumentatii, limpezeste rn mod deosebit
antinomia kantiana, Ca tn orice antinomie adevarata,
pozitiile adverse - aportul lui Kant, m ceea ce are de
neinlocuit, aici se afia - sunt lntr-adevar mai putin opuse
decat par sau, mai exact, tree cu u~urinta una 111 cealalta,
mtr-atat se dovedeste fiecare, tn esenta, de nesustinut,
Doctrina kantiana e ilustrata intr-o maniera extraordinar
de demonstrativa de eseurile estetice ale lui Hume; aces-
ta incearca sa desfasoare din plin, pana l11 aporiile sale
cele mai de temut, o conceptie a frumosului care ar vrea
sa se lnradacineze 1n chip unilateral 111 filozofia
empirista,

Paradoxurile esteticii lui Hume:

de la relativismul (sceptic)
la universalismul clasic

Interesul eseurilor estetice ale lui Hume consta in tensi-

unea care le anima ~i le strabate: plecflnd de la o pozitie
empirista radicala - de la un relativism de principiu,
asadar - Hume incearca, intr-adevar, sii ajunga la ideea
de nonne universale ale gustului42. 1n limp ce Iunda-
mentul senzualist al eseurilor" ne tndeamna sa le vedem
punand bazele unei estetici a sentimentului, ele incearca
de fapt sa legitimeze clasicismul eel mai riguros, aparand
astfel drept una din primele tentative de a oferi o solutie
la ceea ce, impreuna cu Kant, am desemnat cu anticipatie
drept .antinomie a gustului". Toata diJicultatea, se va
vedea, provine din faptul ca solutia lui Hume plead. de
la unul dintre momentele - eel relativist/senzualist - care
cornpun antinomia.
Aceasta tensiune meritii iruregul nostru interes: prin
* Fundament care se rnanifesta la nivelul metodei prinrr-o respin-
gere explicit a a deductiei 1'n Iavoarea observatici, Prima, ,,stabilind rnai
intai un principiu general abstract. din care sunt scoase o varieratc de
inferenre ~i concluzli, po ate fi mai perfecta 111 sine; ease petri vcstc tnss
mai putin cu imperlcctiunea naturii omencsti ~i este o sursii cure.ntii de
iluzii ~i greseli 1n acest subiect (cstetica - n.rnea, L.I'.) prccurn ~i tn
altele"43.

67
 aporiile la care 7l conduce inevitabil pe Hume, ea dese-
neaza - asa cum este gravata o gema - ipotezele filo-
zofice impuse de depasirea antinorniei. lmpasurile
esteticii lui Hume sunt in eel mai in alt grail simptomatice
pentru dificultatile l1l care se u11J1icle gandirea moderna
asupra frumosului atunci cand, cedand subiectivismulni
~i imanentismului celui mai radical, nu-si poate asuma
intr-un mod satisfaca.Lor exigenta de transcendenta
continuta in ideea unei normc a gustului, 111 ideea unui
simt cornun realizat ln jurul operei de arta.
,,Marca varietate a gusturilor si a opiniilor care pre-
domina in lume este prea eviderua pentru a nu fi obser-
vata de toti"44• Aceasta remarca reprczinta punctul de
plecare minimal al reflexiilor lui Hurne asupra nonnci
gustului. Acest relativism de facto, Hume nu se gandeste
absolut deloc sli-1 nege. Mai mult, intreaga sa filozofie
teoretica permite fundamentarca lui fara Cea mai mica
dificultnte. 0 data cu Hume, scrie cu justete Cussirer,
,,sentimentul nu mai trebuie sa se justifice 111 fata ratiunii
· (asa cum se inta.mpla 111 rationalismul clasic), de data
aceasta ratiunea este citata 1n fara forurnului senzatiei, al
«imprcsiei» pure pentru a raspunde pentru prctentiile
salc"45, pretentii de a vorbi despre Frumusetea unica sau,
ma.i general, de a tine un discurs sub specie aeternitatis
despre valoare, pretentil astfel raportute la adevarul !or
ultim - .impresiile sensibile care sunt sursa tuturor ideilor,
Rezultaiul acestui demers genealogic este !impede: in
eseul despre sceptic, Hume afirrnii linistit clt un scotian
nu ar putea gusta muzica italieneasca (propozitie cu
siguranta reciproca) pentru ca .Frumusetea si valoarea
sunt pur relative ~i depind de un sentiment agreabil pro-
dus de un obiect 1111..r-un spirit particular, 111 conformitate
cu constitutia ~i structura proprii acestui spirit"46,
constitutie ~i structurii despre care se stie, incii de la
Dubos si Montesquieu, dit sunt de modelatc de traditiile
narionale. .Fiecare spirit percepe o Irumusete diferiia" 111
asa fel, incat ,,cftutarea Irumusetii sau a uratcniei ade-
v5.rnte este o cautarc J1\rii rczultat, ca si pretentia de a sta-
bili ce este tntr-adevar duke sau intr-adevar amar=".
Relativitatca judecarii estetice se dovcdeste a fl astfel
dubla: iudecata estetica depinde in acelasi limp de par-

68
ticularitatea obiectului (notiunea de Frumusete nu este
decGl un ,,cuvant" acopcrind impresii diferite in Iunctie
de obiectul care le provoaca) ~i de partic11/nritatea
subiectului (notiunea de Frumusete nefiind, pe acest ver-
sant, decat un termen cornod penuu a descmna o realiiatc
psihica, chiar sociologies, diferentiata 111 functie de
spiritele care judeca),
Norninalismul ~i psihologismul lui Hurne sunt bine
cunoscure. Totusi, este important de rcmarcat cii ele nu
sunt deloc o chestiune de opinie, ci exprima o judecata
filozofica tundamentala, sunt efectul direct al reducerii
fiintei la prP.1.P-nt~.1n reprezentarea prin care Hume se ala-
tura Iilozofici lui Berkeley. Esse est percipi aut
percipere, a fi inseamna a percepe sau a fi perceput: daca
transcendenra - ideca unei normc cxterioare individului
- mai pastreaza foca O semntjicatie la nivel psihologic, ea
a pierdut orice adevar transcendental; nu cxistii decat in
calitate de crediiua; intreg efortul lui Hume consra 1n
acest caz in analizarca proccselor de Iormare a accstui tip
de credintii", pornind de la reprezentari totusi imaneiue
constiintei empirice.
Se intelege din acest moment in ce Iel perspectiva
adoptata de empirism in Iilozofia teoreticii deschide
calea unei adevarate ,,culturi a autenticitatii" 1n cazul
valorilor, in special al valorilor estetice. D~ca In cadrul
reprezeruarilor mele Iiinta se reduce numai la prczcntii,
daca. adevarul wnsta in ultimii analiza in ceca ce simt u1
intcriorul propriei constiinte, sentirncntul este siarea cca
mai aurentirii a subieciului. pcntru L:5. nu trimitc la nirnic
altceva deca; la el fosusi si nu araia spre nici o exteriori-
late: .Orice scntimem 'esle autcruic, declara asadar
Hume, pentru ca seniimentul nu se refera la nimic dinco-
lo de el insusi si este truotdeauna real, peste tot unde
omul este constient de el. tn schirnb, determinatiile in-
tclectului nu sunt autenticc, pentru ca fuc rcferirela ceva
de dincolo de ele"48, precum ideea cauzalitatii care nc
face sa asteptam aparitia efectului 7n momentul cfind
vcdcrn cauza si ne incitii astfcl la depasirca ordinii
prezentei pure.
Paradoxal ,nsa - ~i tocmai aici se rastoarna
* Modelul accsrci anulizc rr11nfinr., dcsigur, gcnc;1loeia humci:111n a
conrcptului de cauznlinuc.

69
argumentatia lui Hume -, accst imancntism vu fundu
menta superioritatea artci asupra stiintei, posibilitatea
operei frumoase de a scapa de relativism pentru a accede,
daca nu la universalitatea absoluta, eel putin la un con-
sens mai general ~i mai durabil decal acela la care pot
aspira cele mai inalte manifestari ale gandirii stiintilicc ¥i
filozofice. Caci arta apartine in intregime sferei scnti-
mentului, a prezentei. Ea nu pretinde sa depaseasca
starile de constiinta care sunt reprezeniarile pentru a
spune adevaruri despre realitatea exterioara rcprczcn-
tarilor acestora. fat i~ipropunc dour sii cxprime pusiuni
comune umanitatii, iar virtutea sa fundamentals nu cste
alta decfit autenticitatea dramaiurgica.
Ironia sce.ptic:ll r~~t,w·n~ a ici parerea cea mai bine
primita de simtul cornun care considera in mod obisnuit
obiectivitatea stiintifica drept stabilita, dar cedeaza spon-
tan la ideea ca frumusetea nu ar putea avca demnitatea
unei referintc universale. ~i totusi, ,,teorii ale lilozofiei
abstractc, sisteme teologice profunde au putut predomi-
na de-a lungul unei epoci, dar in perioada urmatoarc au
tli:-.1.,1ediLate L ... l ~i nu :s-a cxpcrimontat
fust universal
nimic mai expus la revolutiile hazardului si ale modei
decal aceste pretinse descoperiri ale stiintei. Situatia este
complet rliforita 'i'n privinta frurnusetilor elocintei ~i ale
poeziei. Expresiile adevaratc ale pasiunii si ale naturii
sunt sigure de castigarea asentimentului publicului dupa
putin tirnp si de pastrarea Jui pentru totdeauna", Pe scurt,
Iizica Jui Descartes poate foarte bine sa inlocuiasca fizica
lui Aristotel: victoria sa ramane fragila ~i provizorie 'i'n
timp ce ,,Terentiu si Yergiliu detin o influenta universala
si de necontestat asupra spiritului oamcnilor=".
Acolo unde ne-am Ii putut astepta ca imanentismul
radical, reducerea totalii a frumusetii la sentimentul pur
sa conduca la un relativism absolut se 111tfunpla tocmai
invers: aceasta pcntru ca expresia sentimentului, cu
conditia sa fie autentica, nu ar putea sii insele, ciici
Frumosul poate ft obiectul unui simt comun la care
stiinta nu poate pretinde" u1
mod rational. Relativismul
senzualist pe care Hurne piirea sa-l ia in mod Ioarte logic
* Cf. DUBOS: .Reputatia unui sistem filozofic poatc fi nimiciu),
dur cea a unui poem nu poatc li"50.

70
drept punct de plecare pentru rctlexia sa estetica face aici
loc unui universalism care va 1ncerca sa regaseasca, dar
pe alte baze- plecfind de la sentiment ~i nu de la ratiune.«,
tezcle rnajore ale clasicismului francez; toata problema
este, bineinteles, de a ~ti ce va permite, in uliima instant.a,
Iundamentarea cvasiuniversalitatii Frumosului.
Daca este adevarat ca gusturile cunosc o mare vari-
etate, Iiindca .Jrumusetea nu cste o calitate lnerenra
lucrurilor, ea exists numai in mintea care le contem-
pla"5t, nu putem totusi conchide de aici ca ,,Loate gus-
turile sunt echivalente": ,,Orice om care ar incerca sa
sustinii. o egalitate a geniului ~i a elegantei intrc Ogilhy ~i
Milton sau intre Bunyan ~i Addison ar Ii considcrat t:a
susrine o extravaganta la Iel de mare cu aceea conform
careia nn musuroi de cfMita cste la Iel de inalt ca 'Ienerife
sau o halt a cste la fel de mare ca ot:eanul"5:t. In mod ciu
dat asadar, idcca unei iranscendentc a normei gustului "in
. raport cu constiinta individualii i~i reia drepturile:
,,Gusturile mdrvizilor ma sunt cchivalente" ~i ,,existii
anumiti oameni despre care se va recunoaste, urmand un
sentiment universal, ca trebuie preferati altora"53. In
ochii lui Hume cste de altfel limpedc - ~i el reia aici
ideca artei poetice sustinute de clasici - ca
reguli ale artci
cxista ~i ca acestc reguli exprima un acord .,referitor la
ceea ce a placut in mod universal in toate !arile si in toate
cpocile">', Surucm departe de .frumusctea diferita 1n
functie de dileritele minti" despre care Hume vorbea
totusi ca despre un fapt evident.
in acclasi timp 't'n care e relntrodusa ideea unei
transcendente a criteriilor frumosului, universalismul
devinc mai perernptoriu: .Acelasi Homer, care placea la
Alena si la Roma acum douii rnii de ani, este ,n conti-
nuare <{dmirat la Paris ~i la Londra, Toatc schimbarile de
climat, guvemare, religic ~i limba nu au reusit sa-l
intunece e,1oria"55. Cum sa conciliezi de acum inainte
cele doua momente ale unei asemenea teorii a gustului,
tnradacinarea 111 sentiment, ce pare in escntii sortit schim-
barii, si resurgcnta unui universalism care nu c cu nimic
inferi~r clasicis~ului celui mai riguros?
Solutia poate Ii enuntata foarte simplu la nivelul ei
eel mai generril: nonna gustului nu este altccva decflr

71
natura umanji. Fiind, daca indri\znesc s-o spun, relativ
invariabiiii, aceasta natura va putea constitui fundamen-
tul, daca 1111 al unei universalitiiti absolute a gustului, eel
puiin al generalitc"ifii empirice a acestuia, In spatiu ~i
tin.p: .Rezulta ca, 111 plinii varierate ~i instahilitate a gus ·
tului, exista anumitc principii generale de aprobare sau
de hlamare a carer influen\a ar putca fi regasita de un
ochi atent m toate operaiiile spiritului. /\numite [ormc
sau calitdt! specifice, sub efectul structurli originale a
constitutiei interne a omului, sunt calculate pentru a
pldcea si altele pentru a displr"ir·P.rl°'56. Daca se pos-
tuleaza, impreuna cu Hume, ca natura oamenilor,
,,constituiia lor intcrna", este fundamental omogena - ca
receptacolul impresiilor sensibile cste in principiu idcn-
tic la toti oamenii -, variatiile gustului nu vor mai putea
provcni decflt din puritatea mai mare sau mai mica a
accstui receptacol *.
Astfel, in critei iile care permit sa fie cvaluat grudul,
mai mare sau rnai mic, al puritatii umane ar trebui cautat
motivul dilerentelor de gust, precum ~i - in fond estc
aceeasi problems va7.11t~ din alt unghi - Iactorii care per-
mit sa considerarn ca gusturile nu sunt echivalenre" ".

Hume enumcra cinci:

1. Obiectivitatea estetica pretinde u1

primul rand ca
natura sii fie sanatoasa, principiul eel mai general al
variariilor situftndu se 111 Iaptul ca instrumcntcle
judecatii, simturile, pot fi rnai bine sau mai putin bine
reglatc, chiar .dezorganizate, de boala. Daca sp/ritul nu
este senin, dadt hoala ne race incapabili sa ne Iixam
atentia asupra obiectului sau ,,deregleazii operatiilc
inuegii masiniirii" care sunt. organcle noastre senzoriale

* Cf. DUBOS: ,,Scnlimcnt\11 desprc care vorbesc sc un~ 'i'n ioti

oamenii, dar, cum nu to\l au urechi si ochi la fol de buni, oumenii nu
au nici sentimcnrul la fel de desiivTr~ir. La unii este tnai bun dccat la
al\ii, fie r:i organele lur suit, de la nnrurn. mai binc .akiituite, lie rfi ~i
l-nu 11nbunlila\it punindu-l adesea la TncerL:,m;··:i?,
** .Dar, rle~i tonic rcgnlile generate ale. arrci sunr bazate nurnai pe
cxpcricruri si pe obscrvarea expcricutelor cornune nunu ii urnunc, nu
trcbuic sr1 ne im,1git1r1111 cu, de fiecure d<1li1, sentirncntul oamcnilor va fi
coniorrn acestor reguli."ss
,,experienta noastra va fi inselatoare, iar noi - incapabili
sa judecjim frumusetea catolica ~i universala I ... ] Un
individ cu febra nu ar afirma cu voce tare ca el este in
masuta sa hotarasca asupra .iromelor, iar CUiVa c tins de
galbenare nu i-ar trece prin minte sa emita o parere refe-
ritoare la culori'<".
2. Pe langa organe sanutoase, organe garantand o re-
lativa identitate a instrumentelor pe care se bazeaza jude-
cata estetica, mai este nevoie <le organe delicate si rafi-
nate. Hume citeaza 'in sprijinul tezei sale o anecdota cele-
hra care se poate citi In Don Quijote. Ea merita sa fie
reprodusa aici pentru di contine intr-c forma metaforica
principiul ultim al eseurilor sale estetice.
Sancho Panza spune: ,,Am avut rn neamul meu din
partea tatiilui doi din cei mai neintrecuti gustatori de vi-
nuri pc care, ani si ani de zile, i-a pomenit La Mancha; ~i
ca dovada ck asta, li !\-ct 'i'ntunplat. ceea ce am sa
povestesc. Li s-a dat amindurora sa 1ncercc vinul dintr-o
butie, cerindu-li-se sa spuna ce cred ei despre starea,
soiul, darurile sau cusururile vinului. Unul dintre ei il
incerca cu virful Iimbii, celalalt nu Iacu aha decal sa-t
duca la nas. Cel dintli spuse ca acel vin avea iz de lier,
eel de-al doilea spuse ca, ~i rnai rnult decit de Iicr, avca
iz de piele de Cordoba. Stftpinul vinului spuse ca butia
era curata si ca vinul acela n-a fost arnestccat cu vreun
altul de la care sa
capete mires de Iier sau de piele. Cu
toate acestea, cei doi vestiti gusiatori o \inura rnortis cu
ceea ce spusesera, Trecu o bucata de timp, vinul se
vindu, ~i cind sa curete butia, gasira-ntr-'insa o cheita de
care era legata o curea de piele'"?".
Sernnificatia anecdotei este dubla: ea indica, mai
intfu, ca modelul cstetic al lui Hume se situeaza, tn con-
Iormitate cu sensul originar al cuvflntului ,,gust", in arta
culinarii si ca Frumosul se reduce aici la agreabil. Pe de
aha pane 7nsa, dad Frumosul este numai ceea ce place,
ceea ce se potrive?e structurii inteme, cvasibiologice, a
oamenilor, criteriul sau va fi Iurnizat de constiuuia cea
mai esenfial omeneasca. adica de constitutia celui mai
* CERVANTES, lscusiiul ludalgo Don Quijotc de La Mancha,
Edirurn peurru Litcrat11r1\, l 969, Bucurcsti, vol. Ill, pp.146-147, tradu-
ccre 'i'n romanc~te de Edgar Papu ~i Ton Frunzetti (N. tr.).

73
bun expert care va avca, eel putin de drept, o oarecare
universalitate (in sensul ca. ea va trebui sa fie, ca
eseniiala, aceea a tuturor oamenilor),
3. De aici, al treilea criteriu, care se afJa in referinta
la cultura expertilor: in afara de O natura bine dotatii, este
nevoie, de asernenea, pentru a judeca ce este frumos sau
urat, de cultivarea ei prin frecventarea operelor de aria,
caci ,,del$i, prin natura, exista o mare diferenta intre per-
soane 111 ceca ce priveste delicatetea, nimic nu mareste ~i
perlectioneaza mai mult talentul decflt practicarea unei
arte particulare ~i studierea sau conternplarea repetata a.
unui fel particular de Irumusete'?". Aici se precizeaza
ideea ca principiul care permite conceperea
universaliiatii gustului si, 111 acelasi timp, relativitatea sa
cstc unul ;i·i acelasi ; dacji exista universalirate a gustului
- Iapt atestat de permanents operelor lui Ilomer, Terentiu
sau Vergiliu -, iata explicatia: recepiacolul cle impresii
care cstc natura 11111a.nii P},tP. 111 mod fundamental :-1c:P.l:-ti::i
la toti oarnenii, 111 toate timpurile. Pentru aceasia 111sa,
este de netagaduit ca masinaria umana, ca orice
masinarie, este 1nca de la origine mai mull sau mai putin
perfecta, rnai bine sau mai putin bine reglata, ca, o da1a
cu trecerea timpului, ease rafineaza, se perfectioneaza ¥i
se regleaza sau, dimpouiva, se deterioreaza: ,,Astfel, desi
principi ilc gu.stului sunt universale ~i api oape - 1..htdi 11u
chiar in imregime aceleasi la tori oamenii, totusi putini
oameni sunt calificati sa judece o opera de artii sau sa-si
stabilcasca sentimentul drepr normii ;1 frnmusetii"62.
4. Vom adauga asadar, pentru a evita orice
neintelegeri, un al patrulea criteriu: dacii. Iundarnentul
ultim al judecatii de gust este natura umana, daca aceasta
naturii si, prin urmare, aceasta judecata pot fi rafinare ~i
cultivate, nu am putea con funda totusi cultura ~i prejude-
cata. Ca sii aspire la obiectivitate, judecata estetica este
obligata sa co min ue sa exisie con fo, m principi ulu i sau
ultim si sii ramana o judecata tuuuralii, cultivata, desigur,
dar nu afectatd sau preiioasa: ,,Este bine cunoscut Iaptul
d\, 111 toate problernele supuse discernamftmului, ·
prejudecata distruge judecata sanatoasa r ... J; ea nu este
mai putin contrara bunului gust ~i nu are O mai mica
influenta In coruperea sentirnentului nostru pentru fru-

74
mos. Bunul simt trebuie sa-i anihileze influenta'<'.
.Bunul simt" era numit pe vrcmca lui Hurne .Jntelect
obisnuit", adica Iacultate de judecata a unui om cultivat
~i totusi natural, In locul oricarei alte Iiinte omenesn, in
afara prejudccatilor cutarui sau cutarui individ particular.
5. Va Ii nevoie, in consecinta - iar prin acest ultim
criteriu Hu111~ coufirma adeziunea sa la clasicism , de
un ,,in1elect. sana.tos"<w, chiar de o inteligcnta suficient de
ascutita pentru a patrunde semnificatia operei de arta,
ci.'ici ,,orice opera de arta are ~i o anumita finalitare (sau
scop) pentru care este conceputa. Opera de arta trebuie sa
fie judecata ca fiind mai mult sau rnai putin desavar~ita
111 functie de cat de bine sau de prost a fast calculata sa
se apropie de acest seep"?'. In felul acesta, este lcgiti-
mata cea mai clasica estetica, estetica perfectiunii.
Departe de a cadea in relativism, gandirea lui Hume
pune 'in dreptun valoarea unlversala a unui ,,bun gust"
care tinde sa se concentreze, 111 ultima instanta, 1111.r-O
aristocraiie estcticii. Raman de cercctat, bineinteles,
problcmclc pusc do uceastd ciudatd conversiune a celui
mai sceptic empirism la valori - universalitatea,
distinctia normativa - pe care ne-am fi asteptat sa le
vedem mai bine Iundamentate 111 cadrul unei filozofii
rationaliste.
Toate dificultatile vor decurge, In realitate, din faptul
ca normele gustului - standards of taste - nu se aila, la
drept vorbind, tn spiritul acestei elite pe care o Iorrneaza
oamenii cu gust, ele sunt, stricto sensu, oamcnii cu gust
insisi. Expertii sunt nonna, ei nu o poseda: in afara
cxistcruei emt~iriccconcrete a acestora - cu cele cinci cri-
terii care 1i <listing de muritorii de rand -, norma nu ar
avea nici o rcalitate si nimic nu ar permite fundamcntarea
P-i de drept. lnsearnna ca atat in campul estetici i, c1it ~i in
acela al teoriei, filozofia lui Hume, dupa formula lui
Kant, ,,este bazata in 1nt:regime pe Iinalitate". De ce
exisia o natura umana (rcprezentata 111 stare pura ~i culti-
vata totusi de experti) si nu o diversitate de naturi (ceea
ce ar perrnite, desigur, ca variatiile de gust sa aiba un cu
totul alt statut)? Pentru ca solutia adusa de Hume la pro-
blema nonnei sa ,iiba o oarecarc pcrtincntii, ur trebui
admis, intr-adevar, ca O finalitate Iericita a organizat

75
natura umana dupa un principiu de unicitate In asa fel,
111ca1 sa se poaia considera ca, in afara unor neintelegeri
111 fond neesentiale, un consens natural este de drept
posibil. Trebuie' postulat, asadar, ca, printr-o misterioasa
annonie prestabilita, impresiile sensibile se pun de acord
ir1 ordinea gustului. ~i chiar presupunand ca o asemenea
armonie este din punct de vedere Iilozofic acceptabila -
desi ramflne un postulat complet gratuit la nivelul la care
se situeazii estetica, adidi la nivelul sentimentului -, ar
mai Ii de explicat faptul ca, la urma urmei, l lume nu
acorda aceeasi importanta ~i nici aceeasi semnificatie
dezacordurilor culinare ~i dezacordurilor artistice. Or,
daca totul este numai o chestiune de impresii sensibile ~i
de receptacole mai bine sau mai prost reglate, de ce ar
exista aici doua greutati ~i dona masuri?
La accasta prima intrebare se adauga o si rnai mare
dificultate: daca nonna gustului - am viizut de ce - este
literalmente confundata cu persoana expcrtilor in cali-
tatea Jor de ,,natura fericita", este !impede ca nonna nu
poseda in fapt nici o transcenderua, sau, dacii preferati,
transcendenta normei se reduce pur ¥i simplu la
diferenta, care exisu de facto, intre expcrti ~i oamenii de
rand. Problema de drept, prohlema criteriilor, tinde astfel
sii se reduca integral la o problems de [apt in a~a Iel,
i'ncat pana la urma 1nsii~i problema normei sa dispara:
conform oricarei logici, ar trebui, din perspectiva lui
Hume, sane limitam la constatarea ca oamcnii de rand -
neciopliti, cu organe senzoriale putin rafinate, sa
adrnitem aceasta ipoteza - au anumite gusturi si ca elita,
cu O structure interioara mm elahorata, are 1n schirnb
anumite alte gusturi. Cu ce drept scoatem ins«, din ceea
ce nu este (tn eel mai bun dintre cazuri) decdt o simplc'i.
constatare strict empirics si fapticii, fie fi eel mai mic
embrion de normativitate, cea mai mica idee a unui cri-
teriu de gust?
Mai mult, procedand In felul acesta Hume nu risca
Oare - tocrnai pentru Ca nu poatc CU adevarat Sa puna
problerna de drept, ci ramane 'in sfera lui de facto - sa
confunde filril incetare pretinsa .natura umana" cu destul
de banala realitate a burghezului scotian din secolul al
XVIll-lca'! Din nelericire, estc destul de evident ca

76
 Hume nu se sustrage inrotdeauna acestei critici: nu
numai ca Horner si tragicii greci sunt acuzati pentru
.Jipsa tor de decenta si orncnie"66, ca cele mai frumoase
tragedii Irantuzesti sunt acuzate de bigotisrn, care ,,des-
Iigureaza" Polyeucte ~i Athalie61, dar culrnea este atinsa
atunci cfind, din ura pentru .barbarii de pe Tamisa",
Hume nu ezita sa 1 aseze mult deasupra lui Shakespeare
pe scotianul John Home, obscur autor dramatic al carui
principal merit, pare-se, 111 afara ace! uia de a nu fi englez,
era acela de a fi varul ~i prietenul lui Hume insusi; din
acest motiv, el intruchipa .adeviiratul geniu dramatic al
lui Shakespeare ~i Otway purificat de nefcricita barbaric
a unuia si de necuviinta celuilalt"68.
Regrctabil simptom, la Hurne, al patriotismului fana-
tic? Fara indoialii, dar un simptom extrern de jenant pen-
tru solutia pe care incearcii s-o aducii chestiunii privind
norma gustului: caci daca aceasta norma sunt oamenii cu
gust ~i daca se in tamp la ca ei sa lie 'in dezacord (de exem-
plu, Hume considcrii pe Home genial ~i pe Shakespeare
si Racine deplorahili, dar, fara lndoiala, alti ,,oameni cu
. gust" nu 1mparta~escaceasta parere), cine poate rezolva
diferendul ~i fn numel e fl ('(,!? rum nu exista, din per-
spectiva humeiana, nici un tennen exterior judecatii
expcrtilor, nici macar nu se vede cu cc drept cineva ar
putea hotarl ca curare sau curare judecata este marcata
sau nu de prejudecati. Disparanct orice problema de
drept, discutarea Irumosului se dovedeste imposibila sau
eel putin liosita, in chiar principiul ei, de semnificatie,
fiecare jiind £11, fond trimis la particularitatea de nede-
piisi: a individualitiuu sale monadice.
in mod paradoxal, nici ernpirismul nu reuseste mai
mult decut rationalismul eel mai dogmatic sa evadeze din
cadrele strfimte ale mdivldualismului Iilozofic: ideea
unei adeviirate coniuniciiri esterice, sugerata totusi de
[aptul discutiei, nu reuseste sa primeasca un statut legi-
rim 111 viziunilc asupra lumii 'in care, 111 ultimf instania,
Jui LJumnezeu sau unei secrete ,,annonii" a liintelor -
oricum, un termen exterior umaniiaui - i-ar ieveni sarci-
na su asigure ,,simful comun".

77