Macroeconomie

Macroeconomia este o ramură a științei economice care, spre deosebire de microeconomie,

studiază evoluția economică la nivel agregat, urmarind atât comportamentele individuale ale
agenţilor economici, cât si efectele pe care inflatia, somajul, nivelul preturilor si schimburile
comerciale externe le are asupra acesteia.

Macroeconomia in ansamblul ei, reflectă mărimile şi variabilele agregate ale intrărilor şi

ieşirilor tuturor societatilor comerciale dintr-o ţară. Aceste mărimi şi variabile apar ca fluxuri
de eforturi si efecte economice care se manifestă independent de comportamentele individuale
ale participanţilor la activitatea economică.

Rezultatele activităţii la nivel macroeconomic într-o perioadă determinată, de regulă un an, se

reflectă atat sub forma valorica cat şi cantitativ, prin indicatori sintetici. Principalii indicatori
care reflecta rezultatele macroeconomice sunt: Produsul global brut (PGB), Produsul intern
brut (PIB), Produsul intern net (PIN), Produsul national brut (PNB), Produsul national net
(PNN) si Venitul national (VN). Desi fiecare indicator are insemnătatea sa, cel mai uzitat este
Produsul intern brut (PIB) care reflectă valoric, producţia finală de bunuri şi servicii obţinute
de către toţi agenţii economici (autohtoni şi străini) care îşi desfăşoară activitatea în interiorul
ţării, destinate consumului final

Cresterea economică este reflectată de insăși dinamica indicatorilor macroeconomici,

deoarece acestia se exprima valoric, iar cresterea lor se poate datora atat evolutiei preturilor
de-a lungul unei perioade (inflatie) cat si cresterii fizice (cantitativă) a activitatii economice.

Piața muncii
Piața forței de muncă, cunoscută și sub denumirea de piața locurilor de muncă, se referă la
oferta și cererea de forță de muncă într-o economie, unde cei care solicită un loc de munca
reprezintă oferta iar angajatorii, cererea.

Piata forței de muncă este o componentă majoră a oricărei economii și este strâns legată de
piața de capital sau cea a bunurilor și serviciilor. La nivel macroeconomic, oferta și cererea de
forță de muncă sunt puternic influențate atât de dinamica pieței interne și internaționale, cât și
de factori precum imigrația, vârsta populației sau nivelul de educație, cei mai relevanți
indicatori fiind rata șomajului, productivitatea muncii, rata de ocupare, venitul total sau
produsul intern brut (PIB). In ansamblu, piata fortei de munca este dificil de masurat, dar
indicatori precum rata somajului, poate oferi investitorilor sau altor factori de decizie o idee
despre starea si evolutia sa.

Astfel, in perioade de creștere economică puternică, rata somajului se află de obicei pe un

trend descendent, datorită cererii crescande din partea angajatorilor, in timp ce atunci cand
economia scade, somajul creste, in principal datorită disponibilizărilor, lipsa altor investitii
care ar putea sa creeze locuri de munca, etc.
 In literatura economică se prezintă două categorii de șomaj: șomajul voluntar, fiind acel tip
de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze și șomajul
involuntar (forțat) care descrie situația în care oameni apți de muncă doresc să se angajeze,
dar nu gasesc locuri de muncă disponibile. In Romania, rata şomajului la nivel naţional
calculată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, a fost la sfârșitul lunii
octombrie 2023 de 5,4%, față de media europeană care se situ