Diana Lucia VASILE Doctor in Psihologie, cadru didactic la Universitatea Hyperion”, psiholog clinician principal, psihoterapeut, formator si supervizor in psihoterapie experiential’, psihoterapii scurte gi colaborative. Specialist in dezvoltare personala, psihoterapia traumei, terapii de grup. Membru fondator SPER, ARTS&CORS, ARPT, ARTS, Presedinte al Institutului pentru Studiul si ‘Tratamentul Traumei (ISTT). Diana Lucia Vasile TRAUMA FAMILIALA SI RESURSFLE COMPENSATORII Editia a Il-a revizuita @ Editura SPER Colecfia ,ALMA MATER” Nr. 26 Bucuresti, 2012(© 2011, 2012 Editura SPER - SPER CONS EDIT SRL ISBN 978-606-8429-07-6 Editura SPER - acreditati de Consiliul National al Cercetarii Stiinfifice din invayamantul Superior (CNCSIS) ‘Toate drepturile sunt rezervate Editurii SPER. Nicio parte a lucririi nu poate fi copiata, tradusi, reprodusé in niciun fel fara acordul scris al editurii. Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei VASILE, DIANA ‘Trauma familiala gi resursele compensatorii / Diana Lucia Vasile, - Ed. a 2a, rev...- Bucuresti : Editura SPER, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-8429-07-6 159.9:316,356.2 Director General: Iolanda Mitrofan Director Editorial: Sorina Daniela Dumitrache ‘Tehnoredactare gi Corectura: Violeta Pavelescu Coperta: Mircea Vatavu Difuzare ~ Editura SPER Bucuresti, Bd. Chigindiu nr. 12, Sector 2 ‘Tel. / Fax 031.104.35.18 Email: sperpsi@gmail.com; comenzi spe-@gmail.com Web: hitp://www.sper.ro CUPRINS Introducere CAPITOLUL I TRAUMATIZAREA PSIHICA 1.1. Evenimeniele si situafiile traumatice 1.2. Trauma psihica 1.3. Reacfiile la trauma 14, Diferenfe intre traumele adultilor si traumele copiilor CAPITOLUL II ‘TRAUMA FAMILIALA 21. Rolul famitiei 2.2. Rolul parintilor 23, Rolul frafilor 24, Rolul familiei extinse 25. Traumele familiale 2.6. Restructurarea familiei in urma divorjului 2.7, Restructararea familiei in urma decesului unui parinte CAPITOLUL UL RESURSE PSIHICE ACTIVATE IN PROCESUL TRAUMATIC 3.1. Adaptare si coping 3.2. Rezilienta 13 19 BSESESERG 87 87 963.3, Fenomenul reziliengei la copiii cu un parinte decedat si la cei cu divor} parental 3.4. Cresterea si succesul posttraumatic CAPITOLUL IV. CERCETARE PRIVIND RESURSELE PERSONALE COMPENSATORII iN PROCESUL TRAUMATIC AL RANII FAMILIALE PRODUSE PRIN DIVORT $I DECES 4.1. Ce spun oamenii despre efectele traumelor familiale 4.2. Ce spun studiile despre efectele ranii familale provocate de divorf si decesul unui p&rinte 4.3, Ce spun cei cu traumi familial despre resursele lor 4.4. Ce spun experfii romani in psthodiagnoza si psihoterapie CAPITOLUL V SINTEZA RESURSELOR COMPENSATORIT BIBLIOGRAFIE ANEXE 104 109 ng 120 213 219 Introducere Am fost dintotdeauna preocupatd gi fascinati de capacititile si potenfialitafile umane manifestate in cele mai diverse situafii. Cum reuseste fiinja umand s& invefe, s& creeze, 64 fac’ fafa dificultagilor pe care le intampina? Cum poate s& se bucure si si renasc’, asemenea pistrii Phoenix, din propria cenus§, dupa experiene care ti ‘bulverseaza intreaga existenja? Am inceput astfel sa studier aceste otengialitai, inifial prin intermediul facultafii de Psihologie, apoi cu ajutorul specializarilor masterale si al formailor profesionale. Mi-am indreptat atenfia spre cea ce mi-am dorit din copilarie, spre consiliere si psihoterapie, practicatii sub influenfa puternict a credinjei mele ci oamenii au mult mai multe resurse, posibilitiji, capacitai decat igi dau seama satt decat igi imagineaza. Diversele experienfe de viaf’, placnte sau dificile, cotidiene sau Geoscbite, unele dintre ele aflate in variate stiri profunde ale constiingei, altele aflate la limita infelegerii mele, mi-au stimulat in permanenfi potenfialul uman, cu toate ci asta a insemnat atat suferingé, cat si bucurie, Cu ajutorul acestor experienfe m-am. descoperit, am crescut, m-am ajutat, am evoluat, dar mam gi apropiat de oameni si i-am cunoscat, si, in masura in care am putt, cam infeles gi le-am dat 0 mand de ajutor. Toate aceste experienfe s- au imbinat cu studiile mele privind traumele psihice, determinand un interes din ce in ce mai crescut pentru fenomenele rezilienfei gi eregterii posttraumatice. Acest interes a fost stimulat de dous persoane importante din viaja mea, care mi-au ghidat si format abilitijile psihoterapeutice si pe cele de studiu al profunzimilor umane, Fste vorba de Prof. Univ, Dr. Iolanda Mitrofan, cea care mi-a deschis calea citre resursele mele si ale altora si catre modalitafile psihoterapeutice de a le stimula. Cea de a doua persoand este Dr. Francis Macnab, psihoterapeut australian specializat in consilierea si psihoterapia traumei. Lui fi datorez dezvoltarea abilitafilor mele de lucru cu persoanele traumatizate, gi tot el este cel care m-a inifiat in studiul fenomenului rezilienfei si cresterii posttraumatice. Le voi riméne pentru totdeauna recunoscatoare pentru rolul lor in viafa 1mea si ma bucur c& am ocazia si le arat cd eforturile si investitile lor au dat rezultate. ‘Tocmai aceste fenomene constituie subiectul tucrarii pe care 0 avefi {fn ména gi al interventiilor mele terapeutice si didactice. Ca urmare, aceasti Iucrare este dedicata tuturor celor interesaji de studiul resurselor personale care se activeaz dupa ce persoanele trec prin experienfe traumatice in familiile din care provin. Dar ag dori ca aceasta Iucrare sa fie mai mult decat atat: ag dori si se constituie intr- un fnceput de drum spre promovarea mai intensi in Romania a posibilitatilor pe care oamenii le au la indemana pentru stimularea otengialului psthic pe care fl au. Mi-ag dori ca aceasta carte s& fie un manifest pentru susjinerea ideii c& rénile psihice nu sunt doar momente de suferinf’ si durere, ci si ocazii de crestere si evolufie. Dintotdeauna au existat proverbe sau expresii care sublinia acest aspect al suferinjei umane, adic& al oportunitijii de transformare ozitiva pe care trauma o poarta in miezul ei. Cu alte cuvinte, atunci cand ceva se drama, exist intotdeatma posibilitatea reconstrucfiei pe tn nou nivel, calitativ superior, fird ca acest lucru 68 nege sat si minimalizeze importanfa pierderii si a durerii trdite. Cu alte cuvinte, trauma mu este de dorit, dar confine si un potential de frnoire sau dezooltare, Autoarea Tanuarie, 2011 CAPITOLUL I TRAUMATIZAREA PSIHICA. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au dezvoltat strategii si cunostinje de a face faj& suferinjei psihice aparute in urma_pierderilor, accidentelor, catastrofelor, rénirilor. Exist in orice popor o serie de ritualuri, obiceiuri si tradifii care au scopul de a proteja omul de efectele dureroase ale traumatizArii psihice. Mai mult, exista practici si ritualuri care sunt menite a creste rezistenfa persoanei la traumatizarea peihict, precum si mituri care araté c& suferinfa si trauma psihict pot fi depasite si chiar pot duce la cesterea gi evolujia umand. Pentru a infelege gi a putea ajuta eficient oamenii si depiseascd traumele psihice si pentru a le creste rezistenfa psihologicd este nevoie de clarificarea unor concepte, printre care cele mai importante sunt cele de: + eveniment / situafie / factor traumatic © trauma psihica + reacfie traumatic’ ‘Aceasté clarificare nu este ugor de realizat avand in vedere faptul c& numerosi autori au dat diferite definifit si au analizat aceste concepte, fara s4 ajunga la prea multe concluzii comune. Este, de altfel, de asteptat s& existe Simptome neuro-vegetative: tulburiri de somn, iritabilitate, accese de furie, dificultafi de concentrare, hipervigilents, reacfii de alarma Ja zgomote sau surprize. Cu cat copilul este mai mic, cu atat reacfiile sale vor fi mai mult fiziologice, somatice si mai pufin psihologice. La preadolescenji si adolescenfi se pot observa anxietate si depresie, tulbuarari de comportament, consum exagerat de alcool, tutun, droguri. Astfel, la copii, modul de evoluie a reacfiilor la trauma, a procesului traumatic, va depinde de mai mulfi factori: ‘© Nivelul lor de dezvoltare emoficnala, cognitiva, psihosexuala si social © Caracteristicile familiei in care traiesc; Relafiile pe care le au cu alte persoane sau alfi copii; ‘© Alji factori de risc si factor protectori care exist in societatea, cultura din care fac parte ‘Terr (1995, apud Fischer gi Riedesser, 1998) face o diferenfiere intre un eveniment traumatic singular din copilirie, care ar produce o trauma de tip I, gi un eveniment complex, durabil, care produce 0 trauma de tip IL In mod evident, aceste doua tipuri de traume vor determina percepfii si consecinte diferite in timp. in cazul traumei de tip 1, vom avea amintiti detaliate, explicafii magice Pentru eveniment (conforme cu nivelul lor de dezvoltare cognitiva), ceca ce determina o autoculpabilizare in cele mai multe cazuri. In cazul traumei de tip I, vom avea efecte precum negarea, amorfirea emofionali, depersonalizarea, disocierea, uneori chiar 0‘capacitifi de autohipnoz’ pentru protecfia fat’ de evenimentul traumatic recurent. Maltratarea permanent va duce la furie si ménie, cu consecinfe in manifestéri agresive (citre sine, cu autoraniri, suicid, sau catre alfii, cu comportamente delicvente), care se vor putea combina cu perioade de amorfire gi pasivitate. ‘Infetegerea despre sine gi lume va fi nu doar zguduitd, ci gi construit peschema traumei, dat fiind ca acum, in copilirie, se formeaza aceasti ‘ingelegere. De aceea, traumele din copilirie vor putea atrage procese de dezvoltare si simptome variate. Totusi, pot fi identificate 4 indicit comune lor (Fischer si Riedesser, 1998, p. 245): 1. Amintiri recurente, compulsive. Pe lang retrairea vizual, ca forma cea mai frecventa a retrairii, apar si amintiri tactile, olfactive si acustice. Ele corespund modalitijii de experien$ predominante tntr-o situatie traumatica. 2 Modalititi comportamentale. Aici apare aga-numitul joc traumatic’, in care copiti repeta tréirea traumaticd intr-o secvenga adesea nesférgita si o reinscenare a aspectelor Parfiale ale experienfei traumatice in pattern-urile de comporiament automatizate. Copiii insisi mu pot si stabileascé tn cele mai multe cazuri nicio conexiune Intre jocul for si evenimentul traumatic. 3. Angoase traumaspecifice. Legitura angoaselor cu situafia traumaticd originard este, dupa Terr, un criteriu de diagnostic diferenfal fai de angoasele infantile nevrotice. 4. Atitudine alterati fafi de oameni, de viatt si de viitor. Pierderea increderii in cameni si asteptirile negative fata de viata viitoare sunt cele mai importante uemari ale zdruncin&rii {nfelegesi infantile de lume. fn practica clinicA intalnim diferite forme gi imbin&ri ale manifestarilor taumelor la copii. Sunt ins citeva elemente care meriti o atengie mai deosebits. Unul dintre ele este prezenfa unor fantasme care deriva din gandirea preoperafionala (J. Piaget) pe care copii le dezvolti cu rolul de a opri evenimentul traumatic sau de a-1 determina s& nu se fi petrecut. Aceste fantasme de interventie, cum sunt ele numite de Pynoos si Nader (1993), sunt foarte frecvente gi 2 pot apirea pentru o vreme chiar gi la varsta adulta, Ele aduc pufind compensare in dezastrul care urmeazi pierderilor suferite. Un alt element important se refer’ la schema traumacompensatorie a copilului. Ea cuprinde, din punctul lui Fischer si Riedesser (1998, p. 249) trei aspecte parfiale: © Un aspect etiologic ~ care se ocupa cu originea catastrofei; + Un aspect resiaurativ ~ care are ca scop reimpacarea, respectiv anularea efectelor traumei (aici intr si fantasmele de interventie); + Un aspect preventiv - aici sunt prelucrate reguli cognitive si emofionale pentru a fi evitata repetarea catastrofei In viitor. Aceste reguli jin de inteligenga gi creativitatea fiectrui copil gi de dezvoltarea emofional-cognitiva pe care o are la momentul trecerii prin situagia traumatic, Fforturile compensatorii pe care copilul le pune in acfiune vor interacjiona cu influenja directa a experienjei traumatice. Consider ca din aceasta interacjiune se dezvolta simptomele $i sindroamele psihopatologice, ceea ce i-a ajutat pe mulfi clinicieni s1 perceapa simptomul ca semnal, ca avand 0 funcfie claré in menfinerea cchilibrului sistemului gi mai pufin ca un indiciu de patologie. Din punctul meu de vedere, aceast perspectiva elibereaz persoana, si mai ales copilul, de poverile culpei si stigmatului asociate cu diagnosticul psihopatologic care urmeaza manifestirilor determinate de procesul traumatic. Un alt element pe care il consider important én analiza diferenjelor ‘ntre traumele copifilor fafa de cele ale adulfilor este velaga cu familia. Ca orice alt practician, am observat ci efectele experienjelor traumatice avute fn cadral femiliei sunt uneori mult mai dureroase gi ‘mai devastatoare decat cele provocate de factorii traumatici din afara familie. Ne vom ocupa in detaliu despre familie gi traumele familiale in urmatorul capitol. Aici ne vom opri doar la a comenta c& aceasta suferina are, in principal, doua explicajii: + In familie se construieste refeaua emotional de baz format din sentimentele de incredere, de securitate si siguranjat aici, parinjii si tudele apropiate au cel mai mare rol; figurile parentale 3puternice au o funcfie protectoare important, Daci tocmai ele egueaz’, atunci rnile emofionale vor fi adanci si durabile. Se perturba sentimental de ,cuib familial” si de apartenenta sigura si confortant’ la el. Asa pot apirea structurile borderline, anxioase si depresive. In familie se formeaza structura infelegerii de sine gi de lume a copilului. Aici se formeazi valotile, conceptia despre sine si ceilalfi, despre lume si via, iar rinile tn cadrul familiei se vor repercuta direct asupra modului in care copilul va alege criteriile de analiza si judecat4 a propriei persoane gi a celor din jur. Modul de reacfie al copiilor la evenimentele traumatizante si natura procestilui lor traumatic va depinde gi va oglindi modul fn care adulfii semnificativi din jurul sau ~ de regula parin(ii ~ vor reacfiona si vor integra trauma. Acest lucra va fi cu atat mai evident gi mai pronunjat cu cat copilul este mai mic. 4 CAPITOLUL IT TRAUMA FAMILIALA Familia este inci unul dintre reperele fundamentale ale dezvoltarii fiinjei umane. Din punct de vedere strict stiinfific, familia reprezinta 40 formit de comunitate umani alottuitit din doi sau mai mulfi indivizi, wnt prin legitturi de ctsitorie s/sau paterne, realizénd, mai mult saw mai rutin latura biologicl si/sau cea psitosociala” (I. Mitrofan, C. Ciupercd, 1998, p. 17). Din punct de vedere al funcfiei sale fundamentale, ea este cuibul emofional in care se nagte si se alchimizeaza personalitatea omului In cadrul familiei, fiecare dintre noi dobindim caracteristicile care ne vor defini ca persoane. Aici Invafim sine dezvoltam identitater sexual, exprimata prin sex-rolur, adic acel set coerent de comportamente care derivi din condifia noastrd de birbat sau femeie gi la care ceilalji se asteapta, tocmai datorita apartenenjei noastre la un sex sau altul. Orice modificare a familiei va atrage dupa sine schimbari, mai mici sau mai mari, ‘mai durabile sau mai de scurt& durata, ale personalitajii celor care 0 formeazai. act aruncém o scurta privire la familiile care ne inconjoar’, observam 0 mare diversitate de structuri gi manifestiri familial Mult mai mare decat exista acum 50 satt 100 de ani, Acest lucru se datorea7 catorva schimbari pe toate planurile societajii: economic, social, psihologic, spiritual. Dintre acestea, pe cele mai semnificative le consider a fi: dezvoltarea materiala a societsfii; depersonalizarea ‘omului; cresterea ritmului de viaf’ si a variantelor de petrecere a ‘timpului; congtientizarea dezavantajelor familiilor tradifionale; ozitivarea atitudinii fafa de femei; relaxarea atitudinii fajA de sarcinile si copiii din afara relapilor de cuplu stabile sau fafa de adopfii; deschiderea fat’ de metodele contraceptive gi folosirea lor pe scar larga schimbarea mentalita{i, din una stigmatizatoare in una de accepiare gi toleranja fafi de modelele noi de viafi familial’, precum familia cu un singur parinte, cuplurile aflate in concubinaj, 3cuplurile si c&satoriile intre parteneri de acelasi sex, adolescenfii care devin pirinfi etc, dar gi faji de fenomene precum divorful, separarea, locuitul tmpreun’ inaintea cisdtoriel; tendina de libertinaj, inclusiv (sau mai ales) sexual si de a fi furati de modelele familiale la moda”, cum ar fi concubinajul si cuplal homosexual; relaxarea presiunti bisericii asupra relafiilor sexuale si institufiei familiei 24, Rolul familiei Indiferent de forjele care acjioneaza asupra sa, familia constituie un sistem a cArei funcjionalitate depinde de modul de funcfionare a ‘membrilor care o compun. Rolul cel mai important in cadrul ef #1 au cei doi parteneri, aduljii, care pun bazele familiei si decid s4 0 dezvolte prin nasterea copiilor. Ei sunt cei care indeplinese tn cel mai fnalt grad funcyiile familie. Acestea sunt: + Funcfia economict - presupune a asigura resursele materiale, financiare necesare existenfei familiei (ocuinfa, ran’, haine, etc). Aceasti functie este foarte important’. Daci ca este realizat& corespunzitor, atunci familia se poate concentra $i poate indeplini si celelalte funcjii. Aceasta funcfie este realizat’ de ambii sofi prin aducerea veniturilor (ca urmare a exercit&rii ‘unei profesii, cel mai des), prin procurarea si producerea hranei, a obiectelor de imbréctminte si de trai, prin transmiterea profesiei si/sau susfinerea copiilor in alegerea profesiei. © Funcfia de socializare - presupune a transmite cu scopul asimilarii de citre copii, mai ales, dar si de catre tofi membrii familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. Cu alte cuvinte, este vorba de functia de educare. Scopul acesteia este integrarea in societate a persoanei. Educafia se manifesta la toate nivelurile: material, fizic, psihologic, moral, spiritual. Evident, familille au diferite grade de manifestare a acestei funcfii: unele se preocupi foarte mult de educarea membrilor s8i, in timp ce altele mai deloc. © Funcfia de solidaritate - presupune a asigura unitatea i stabilitatea familie. Ea implict manifestarea sentimentelor de 6 afecjiune, de respect, de apartenenjé la grupul familial, a increderii membrilor uni in alfii, a ajutoririi si a susfinerii reciproce de-a lungul timpului, a dezvoltiii intimitii, Se observa cd tn ultima vreme aceasta funcjie pare din ce in ce mai slab indeplinita, fapt dovedit de cresterea ratei divorfurilor gi a inmulfirii relajilor extraconjugale, a celor de concubinaj, 2 celibatarilor sia famnilillor monoparentale. + Funcfia sexual-reproductiot ~ presupune ca cei doi sofi si se satisfac sexual reciproc gi si dea nagtere la copii. Aceste dou’ componente ale acestei funcjii sunt indeplinite diferit, in sensul cA tn unele familii accental se pune pe implinirea sexual, tn timp ce in alte familii, se acorda o importanfai mai mare nagterii, copiilor. Evident acest lucru este dependent de cultura din care fac parte familiile, de gradul si tipul de educajie avut, de credinfele religioase, de dorinfa gi caracteristicile fizice si psihologice ale celor doi sofi (parteneri). Fiecate partener va indeplini aceste funcfii atat cit poate si cat doreste. Nu este ugor si nici placut uneori pentru un parinte s& indeplineasc’ aceste funcfi, mai ales c’ unele persoane devin parinfi intr-un moment in care nu sunt nici pregatifi pentru aceasta schimbare majoxa tn viaja lor gi nici nu stiu cum s& se pregateasca. {in plus, fiecare etapa de viata familiald are cerinfele gi provocarile ei specifice. Salvador Minuchin, inifiatorul terapiei structurale de familie, identifich patru stadii sau ctape de dezvoltare care apar in majoritatea famililor: 1. Constitwirea cuplului - diada marital formeazi un. sistem fancjional prin negocierea granijelor (interacfiunea cu socri), reconciliind stilurile de viafi diferite si dezvoltand reguli referitoare la conflict si cooperare. 2. Familia cu copii mici ~ sistemul mazital se reorganizeaz& atunci cand apar copiii, pentru a se adapta cerinfelor cerute de parentalitate, 3. Familia cu copii scolari gi adolescenfi — familia interacfioneazi acum si cu sistemul scolar. Pe masuré ce copiii devin adolescenji, ”