EXAMENUL RADIOLOGIC

- este necesar pentru a stabili diagnosticul de certitudine a anomaliilor dento-

maxilare;

OBIECTIVE:
1. Stabilirea condiției dentare
2. Stabilirea condiției parodonțiului
3. Stabilirea condiției ATM
4. Evidențierea structurii osoase
5. Stabilirea raporturilor dinților permanenți cu succesorii săi
6. Stabilirea gradului de mineralizare a germenilor dentari
7. Stabilirea raporturilor dintre rădăcinile dentare
8. Stabilirea înclinărilor sau rotațiilor dentare
9. Stabilirea înghesuirilor sau spațierilor germenilor dentari
10.Depistarea dinților supranumerari sau incluși
11.Depistarea anodonțiilor
12.Depistarea chisturilor sau tumorilor maxilare
13.Stabilirea raporturilor dentare cu structurile anatomice maxilare

Tipuri de radiografii utilizate în ortodonție:

 Radiografii dentare intraorale: periapicală (retro-alveolară), cu film mușcat,
cu aripioară, OPT
 Radiografii dentare extraorale: a pumnului, ATM, teleradiografia
 Tehnici imagistice moderne: radiografia dentară digitală, OPT digital,
tomografia computerizată, IRM

RADIOGRAFIA SIMPLĂ INTRAORALĂ RETROALVEOLARĂ

- raza centrală are o direcție V-O și filmul este poziționat în spatele dintelui
supus examinarii;
Indicații:
- Stabilirea statusului dentar și parodontal (14 radiografii pe grupe de dinți)
- Aprecierea dimensiunii rădăcinilor
- Aprecierea raporturilor dento-dentare și cu structurile anatomice
Dezavantaje: este o radiografie segmentară utilizare restrânsă în ortodonție;
Se folosesc două tehnici:
 1. Tehnica bisectoarei – direcționează raza pe mijlocul dinților supuși
explorării, perpendicular pe bisectoarea unghiului format de axul lung al
dintelui cu planul filmului  o imagine izometrică și ortoradială;
2. Tehnica planurilor paralele – direcționează raza perpendicular pe film și pe
dinte, filmul fiind paralel cu dintele, iar distorsionarea imaginii este scăzută;
varianta modernă: aparat rontgen cu con lung;

RADIOGRAFIA SIMPLĂ INTRAORALĂ CU FILM MUȘ CAT

- filmul este poziționat în plan ocluzal; cea mai utilizată în ortodonție;
Indicații:
- Stabilirea poziției reale a dinților incluși
- Stabilirea înclinației V-O a dinților ectopici
Se folosesc două tehnici:
- Tehnica Belot – direcționează raza pe bisectoarea unghiului format de
axul dintelui și planul filmului, înclinațiile diferă după grupele de dinți
examinate; Dezavantaj: efectul paralaxei;
- Tehnica Simpson - direcționează raza în axul lung al dintelui cu centrare
perpendiculară pe film; indicații: aprecierea extinderii spațiale a unei
leziuni, localizarea calculilor salivari și a leziunilor palatinale; în cazul
incluziilor dentare bilaterale sunt necesare două clișee pentru fiecare
hemiarcadă;

RADIOGRAFIA SIMPLĂ INTRAORALĂ CU ARIPIOARĂ (BITE-WING)

- direcționează raza tangent la zonele de contact și perpendicular pe filmul
poziționat orizontal sau vertical (metoda Raper);
Indicații:
- Patologie parodontală
- Evidențierea suprapunerilor reperelor osoase maxilare din regiunea
apexurilor
- Evidențierea leziunilor interproximale și a septurilor osoase interdentare
- Examinarea zonelor de contact dintre dinții adiacenți de la nivelul arcadei
dentare
ORTOPANTOMOGRAFIA

Este o proiecție unică, panoramică a mai multor structuri anatomice pe aceeași

imagine; este foarte utilizată în ortodonție;
Indicații:
- Stabilirea imaginii de ansamblu a arcadelor dento-alveolare, ATM
- Evidențierea structurilor osoase vecine
- Poziția germenilor dentari, secvența de erupție, raportul cu dinții
temporari și cu structurile învecinate;
Avantaje:
- redă pe un singur film imaginea a 16 radiografii dentare simple seriate
- se poate face bilanțul dentar radiologic și a ATM
Dezavantaj: efectul de paralaxă care deformează dimensiunilor structurilor osoase,
parodontale și a suprafețelor radiculare;
Cu ajutorul OPT, se poate estima:
- dimensiunea dinților succesionali înainte de erupție
- vârsta dentară a mugurilor dentari după scorurile de dezvoltare a germenilor
dentari

Pentru dimensiunea dinților succesionali înainte de erupție, există următoarele

formule:

lățimea reală a M 1temporar lățimea reală a Pm 1neerupt

=
lățimea M 1 temporar pe OPT lățimea germenului Pm 1 pe OPT

D2 real x D1 aparent
D1 real = D2 aparent

D1 aparent = dintele cu imagine radiologică, neerupt;

D2 aparent = dintele cu imagine radiologică, erupt;

Pentru a aprecia vârsta dentară a mugurilor se poate utiliza scorul lui

Demirjian sau al lui Nolla. Se atribuie o valoare fiecărui dinte, iar suma lor va
determina vârsta dentară care va fi corelată cu vârsta cronologică a pacientului;
Scorul lui Demirjian – apreciază gradul de mineralizare a germenilor dentari;
0 = germene dentar fără semne de mineralizare
A = calcifierea punctelor ocluzale izolate, fără ca ele să fuzioneze
B = calcifierea suprafețelor ocluzale
C = calcifierea coronară completă
D= coroane mineralizate până la joncțiunea smalț-cement
E = lungimea rădăcinii formate este mai mică decât a coroanei
F = lungimea rădăcinii formate este mai mare decât a coroanei
G = dinte cu rădăcină complet formată, cu apexul deschis
H = dinte cu rădăcină complet formată, cu apexul închis

Scorul lui Nolla – apreciază gradul de mineralizare a germenilor molarilor de

minte:
0 = absența criptei, fără semne aparente de dezvoltare a dintelui;
1 = prezența formării criptei, dar absența începerii mineralizării;
2 = calcifiere inițială și începerea amelogenezei pe cuspizi;
3 = calcifiere coronară completă a unui molar de minte;
4 = calcifiere coronară completă a doi molari de minte;
5 = calcifiere coronară aproape completă a molarilor de minte până la marginea
cervicală
6 = calcifiere coronară completă a mplarilor de minte, formarea rădăcinii încă
neîncepută
7 = un molar de minte cu rădăcina formată
8 = doi molari de minte cu rădăcinile formate
9 = rădăcinile molarilor de minte aproape formate, dar cu apexurile deschise
10 = rădăcinile molarilor de minte formate, cu apexurile închise

Ortopantomografia digitală – se bazează pe senzori electronici și computere;

- prezintă avantajul de o mai largă expunere  mai puține scanări repetate,
reducerea costurilor și a expunerii pacientului la radiații, imaginile pot fi
vizualizate imediat și calitatea lor îmbunătățită, pot fi salvate digital și trimise
imediat clinicienilor, nu este necesară camera de developare și substanțe chimice;
- se folosesc două sisteme:
 sistemul PSP – utilizează placă de fosfor fotostimulabilă care este plasată
apoi într-un scaner special unde imaginea laterală formată este reconstruită
folosind un scaner cu laser; imaginea obținută este stocată și afișată pe ecranul
computerului; developarea chimică este înlocuită cu procesul de scanare;
 sistemul CCD – utilizează senzori electronici care convertesc razele X în
lumină, care apoi este captată folosind un senzor de imagine; calitatea imaginii este
superioară celei obținute din sistemele convenționale;
RADIOGRAFIA PUMNULUI
Este indicată pentru stabilirea vârstei osoase corelată cu vârsta cronologică și
dentară;
Indicații:
 înainte de expansiunea rapidă a maxilarului
 în malocluziile de clasa a II-a Angle, a III-a Angle sau în ocluzii deschise
scheletale
 în cazul în care apare o neconcordanță între vârsta cronologică și vârsta
dentară
 la pacienții care necesită chirurgie ortognată înainte de 16-20 ani
- se poate realiza la orice vârsta, date suficiente se obțin la vârsta de 8,6 ani la fete
și 10 ani la băieți;
- se stabilesc punctele de referință:
- PP1 – falanga proximală a degetului mare
- PP2 – falanga proximală a degetului arătător
- PP3 – falanga proximală a degetului mijlociu
- PM3 – falanga medie a degetului mijlociu
- PD3 – falanga distală a degetului mijlociu
- R – radius
- H – hamatum
- S – osul sesamoid
- Pi – osul pisiform
- Stadiile de maturație a oaselor pumnului:
1. Stadii de maturație a falangelor:
o Stadiul 0 – epifiza este mai tendinoasă ca diafiza
o Stadiul 1 – epifiza este de aceeași grosime ca diafiza
o Stadiul 2 – epifiza debordează diafiza, formând un mic
o Stadiul 3 – epifiza este unită cu diafiza
2. Stadii de maturație a osului hamatum:
o Stadiul 0 – nu sunt semne de osificare
o Stadiul 1 – începutul calcificării
o Stadiul 2 – calcificare avansată
3. Stadii de maturație a osului sesamoid și pisiform:
o Stadiul 0 – nu sunt semne de osificare
o Stadiul 1 – vizibile calcificări

- Interpretarea radiografiei pumnului stabilește:

- Stadiul de creștere – prin osificarea localizată la nivelul falangelor, a
osului carp și a radiusului;
- Vârsta osoasă – după fiecare stadiu de osificare și după sex;
- Dezvoltarea scheletică
- Potențialul de creștere osoasă
- Mărimea finală așteptată – calculată pe pacient după formula finală a
înălțimii așteptate
- Dezvoltarea rămasă – calculată după potențialul curent de creștere
TOMOGRAFIA ATM

Oferă o imagine sectorială a ATM dreaptă și stângă;

Indicații – diagnostic de certitudine în:
 Malformații
 Fracturi, luxații
 Artrite, artroze
 Disfuncții
- conturul versantului articular și a condilului mandibular sunt vizibile după 10ani;
- două tipuri de tomografii:
 Biaxiale a ATM
 Bilaterale – gura deschisă/gura închisă
- cea mai folosită interpretare este metoda metrică și unghiulară a lui Ricketts când
se apreciază înălțimea condiliană, profunzimea cavității glenoide, pantele de
înclinare;
TELERADIOGRAFIA

Oferă informații despre configurația scheletului cranio-facial, relația dintre bazele

osoase maxilare, relația dintre arcadele alveolare și dentare, relația interincisivă,
relația dintre bazele osoase și țesuturile moi, tiparul de creștere și direcția de
creștere facială, localizarea anomaliilor, posibilitățile și limitele tratamentului
ortodontic;
 Teleradiografia de profil:
o oferă informații despre dezvoltarea verticală și sagitală a structurilor
cranio-faciale;
o Indicație: stabilirea diagnosticului anomaliilor dento-maxilare în plan
sagital și vertical
o Tehnici de interpretare – Downs, Schwarz, Steiner, Tweed, Sassouni,
Burstone;
 Teleradiografia din față:
o Oferă informații despre dezvoltarea verticală și transversală a
structurilor cranio-faciale;
o Indicație: stabilirea diagnosticului asimetriilor cranio-faciale în plan
transversal;
o Tehnici de interpretare: Ricketts, Grayson, Grummons;
 Teleradiografia axială:
o Oferă informații despre dezvoltarea transversală a ramului orizontal al
mandibulei
o Indicație: stabilirea diagnosticului asimetriilor faciale inferioare în
plan sagital și transversal;
o Tehnici de interpretare: Dahan, Delaire, Vion;

PUNCTE CRANIENE
- Nasion - N - punctul cel mai anterior situat la nivelul suturii nazo-frontale;
- Spina nazală anterioară - SpNA sau ANS - este punctul cel mai anterior al
joncţiunii dintre planşeul foselor nazale şi partea superioară a concavităţii
anterioare a maxilarului;
- Punctul A - este punctul cel mai decliv de la nivelul concavităţii anterioare a
maxilarului;
- Prostion - Pr - punctul cel mai proeminent anterior al arcadei alveolare
superioare;
- Incizale superior - I - este punctul anterior şi incizal al incisivului central maxilar;
- Incizale inferior - i - este punctul cel mai proeminent al marginii incizale a
incisivului central inferior;
- Infradentale - Id - punctul cel mai proeminent al arcadei alveolare inferioare;
- Punctul B - este punctul cel mai decliv al concavităţii anterioare a simfizei
mentoniere;
- Pogonion - Pg - este punctul cei mai proeminent de pe simfiza mentonieră;
- Gnation - Gn - este punctul cel mai inferior de pe marginea bazală a simfizei
mentoniere, situat la întâlnirea celor două convexităţi ale simfizei mentoniere; unii
autori au denumit acest reper punctul Menton - Me;
- Punctul Ro - se găseşte la nivelul plafonului orbitei, fiind punctul cel mai înalt
intracranian la nivelul bazei craniului, anterior şeii turceşti;
- Punctul temporale - Te - este punctul situat la intersectarea umbrei etmoidului cu
peretele anterior al fosei infratemporale;
- Clinoidele anterioare – Cla - este punctul cel mai înalt al apofizelor clinoide
anterioare;
- Sellae - S - punctul care se găseşte în centrul spaţiului delimitat de conturul şeii
turceşti;
- Sellae inferior - Si - este punctul situat cel mai inferior pe conturul şeii turceşti;
- Sellae posterior - Sp - este punctul situat cel mai posterior pe conturul şeii
turceşti;
- Porion - Po - punctul superior al conductului auditiv extern;
- Orbitale - Or - punctul cel mai inferior de pe marginea orbitei; în cazul în care
imaginile celor două orbite nu coincid, se alege un punct situat la mijlocul distanţei
dintre cele două contururi;
- Spina nazală posterioară – SpNP sau PNS - este punctul cel mai posterior al
joncţiunii dintre planşeul foselor nazale şi plafonul cavităţii orale (palatul dur);
- Basion - Ba - este punctul cel mai inferior al marginii anterioare a foramenului
magnum (punctul cel mai inferior şi posterior de pe osul occipital);
- Articulare - Ar - este punctul situat la intersecţia părţii inferioare a bazei craniului
cu marginea posterioară a ramurii ascendente a mandibulei;
- Gonion - Go - este un punct situat la nivelul unghiului mandibulei realizat printr-
o proiecţie geometrică şi anume: se trasează o tangentă la marginea posterioară a
ramurii ascendente a mandibulei şi o altă tangentă la nivelul marginii inferioare a
corpului mandibular, tangente care se vor întâlni formând un unghi a cărui
bisectoare va întretăia mandibula în punctul Go;
- Punctul pterigoidian - Ptm - este punctul cel mai superior al fosei pterigo-
maxilare;
- Condilion - Kdl - este punctul situat la intersecţia tangentei la marginea
superioară a condilului (paralelă cu planul Frankfurt) cu tangenta la marginea
posterioară a condilului;
- Pronasale - Pn - punctul cutanat cel mai proeminent al vârfului nasului;
- Subnasale - Sn - punctul cutanat median cel mai inferior al nasului (situat la
joncţiunea columelei cu buza superioară);
- Labiale superior - Ls - punctul cel mai proeminent al buzei superioare (situat la
joncţiunea muco-cutanată);
- Labiale inferior - Li - punctul cel mai proeminent al buzei inferioare;
- Stomion - St - punctul median cel mai anterior pe linia de contact a buzelor;
- Pogonion cutanat - Pog’ - punctul cel mai proeminent pe conturul mentonului;
- Menton cutanat - Me’ - punctul cel mai inferior pe conturul mentonului

PLANURI UTILIZATE IN CEFALOMETRIE

 planul supraorbital - pentru a construi acest plan se vor uni punctele Ro şi
Cla; la această linie se va duce o paralelă tangentă la baza şeii turceşti (prin
Si), care va fi considerată planul supraorbital; acest plan a fost descris şi
utilizat de către Sassouni;
 planul Frankfurt (HF - orizontala Frankfurt) - este planul care trece tangent
la nivelul marginii superioare a conductului auditiv extern (prin punctul Po)
şi prin punctul cel mai inferior al marginii orbitale (punctul Or); este
considerat planul de orientare a capului;
 planul bispinal (planul bazai maxilar sau planul palatului) - se obţine prin
unirea celor două spine nazale - anterioară şi posterioară - SpNA-SpNP;
 planul de ocluzie - este planul care trece posterior prin vârful cuspidului
mezial al M, permanent inferior şi anterior prin mijlocul segmentului de
dreaptă care uneşte marginile incizale ale incisivilor centrali maxilar şi
mandibular; unele metode de analiză descriu acest plan ca trecând anterior
prin punctul de contact al incisivului inferior cu incisivul superior;
 planul bazai mandibular - este planul care trece anterior prin punctul Gn, iar
posterior este tangent la marginea inferioară a unghiului goniac; planul bazai
mandibular folosit în analiza lui Steiner uneşte punctele Go si Gn;

ANALIZA SCHELETICĂ UTILIZEAZĂ URMĂTOARELE UNGHIURI:

unghiul S-N – Go-Gn, dintre planul bazei craniului şi planul bazal mandibular;
- valori
o o
normale 16 - 32 ;
- permi
te aprecierea dezvoltării verticale (divergenţa) şi antero-posterioare a masivului
facial;
unghiul SNA, cu valori 82o+2o; valorile crescute semnifică un prognatism maxilar
superior, iar cele scăzute semnifică o retrognaţie maxilară superioară;
unghiul SNB, cu valori normale 80o+2o; valorile crescute semnifică o prognaţie
mandibulară, iar cele scăzute semnifică o retrognaţie mandibulară;
unghiul SND, D fiind centrul simfizei, cu valori normale 77o - 80o; are aceeaşi
semnificaţie ca şi unghiul SNB, dar Steiner consideră că SND este un indicator
diagnostic mai exact decât SNB, întrucât centrul simfizei este o zonă mai stabilă,
nefiind afectată de creştere.
Distanța Pog-linia N-B se schimbă odată cu creșterea 0,5mm/an și are o valoare
normală de 4mm; valorile crescute indică progenie, valorile scăzute indică
retrogenie;
Distanța S-L depinde de direcția de creștere, se corelează cu valoarea unghiului
SN-Go-Gn și are valoarea normală de 51mm; cu cât unghiul SN-GoGn este mai
mare, cu atât distanța S-L este mai scurtă și tendința de creștere este verticală; cu
cât unghiul SN-GoGn este mai mic, cu atât distanța S-L va fi mai lungă și tendința
de creștere este orizontală;
Distanța S-E se corelează cu unghiul SN-GoGn și are o valoare normală de 22mm;
valorile crescute indică o creștere a zonei posterioare a bazei craniului, iar valorile
scăzute arată o scurtare a zonei posterioare a bazei anterioare a craniului; cu cât
unghiul SN-GoGn este mai mare, cu atât distanța S-E este mai scurtă și tendința de
creștere este verticală. Cu cât unghiul SN-GoGn este mai mic, cu atât distanța S-E
este mai lungă și tendința de creștere este orizontală;

ANALIZA TWEED

Tweed a construit un triunghi -

triunghiul Tweed - care se formează
prin prelungirea următoarelor trei
planuri astfel încât ele să se intersecteze
:
- planul de la Frankfurt (FP, HP)
- planul bazal mandibular (MP)
- axa incisivului inferior (dreapta care
uneşte marginea incizală a incisivului
mandibular situat cel mai vestibular cu
extremitatea sa apicală);
1) unghiul FMA = unghiul Tweed, 2) unghiul IMPA - rezultă din 3) unghiul FMIA REGULĂ:
rezultă din intersectarea planului intersectarea axei incisivului – redă situarea - dacă FMA este
mandibular cu planul orizontal Frankfurt inferior cu planul incisivului cuprins între 22° -
(Frankfurt - Mandibular Plane Angle); mandibular (Incisor - inferior în schema 28°, atunci FMIA
- exprimă dezvoltarea feţei în plan Mandibular Plane Angle); facială (Frankfurt va trebui să fie egal
vertical (divergenţa facială) sau tipologia - exprimă poziţia incisivului – Mandibular – cu
scheletică facială în plan vertical; inferior în raport cu baza sa Incisor - Angle); 67°+/- 2°;
- valori normale 25° +/- 3°; osoasă mandibulară; - valori normale - dacă FMA > 28°,
- se definesc astfel trei tipuri faciale: - valori normale 88° +/- 3°; 67° +/- 3°. atunci FMIA va fi
- normodivergent (FMA între 22° şi - valori de peste 91° semnifică egal cu 65°+/- 2°;
28°); o protruzie, permiţând - dacă FMA < 22°,
- hipodivergent (FMA < 22°); aprecierea gravităţii acesteia, atunci IMPA va
- hiperdivergent (FMA > 28°). iar valori mai mici de 85° avea valori de cel
Prognosticul terapeutic este mai semnifică prezenţa unei puțin 92°.
favorabil la pacienţii normodivergenţi. retruzii precum şi gravitatea
acesteia.

Pentru obţinerea unghiurilor SNA, SNB şi ANB

menţionate de Downs, se trasează cele trei linii şi
anume: S-N - planum-ul bazei craniului, linia N-A prin
unirea punctului Nasion cu punctul A şi linia N-B
rezultată din unirea punctului Nasion cu punctul B.
- Între cele două linii S-N şi N-A se formează un unghi -
unghiul SNA, care permite aprecierea poziţiei
maxilarului în sens antero-posterior în raport cu baza
craniului, cu valori normale de 82°+/- 2°.
- Între linia S-N şi linia N-B se delimitează unghiul
SNB, care permite aprecierea poziţiei mandibulei în
sens antero-posterior în raport cu baza craniului,
având valoarea normală de 80°+/- 2°.
Unghiul ANB - reprezintă decalajul interbazal sagital
relativ şi rezultă din intersectarea liniilor N-A şi N-B,
deci scăzând din unghiul SNA valoarea unghiului
SNB; permite aprecierea relaţiei care există în sens
antero-posterior între maxilar şi mandibulă şi ambele
raportate la baza craniului; valoarea normală este de
2°+/- 2°;
- cu toate că acest unghi este foarte frecvent folosit
pentru diagnosticarea unei clase a II-a sau a III-a
scheletice, totuşi valoarea lui poate fi modificată faţă de
valoarea standard în pofida existenţei unei relaţii antero-
posterioare corecte dintre mandibulă şi maxilar, în
următoarele situaţii:
- baza craniului scurtă (poziţia punctului Nasion e
modificată);
- persoane cu profil prognat armonios;
- persoane cu profil retrognat armonios.

Unghiul interincisiv (unghiul I), între axele celor doi incisivi centrali superior şi
inferior, cu valoarea de 130o+/-5o

Înălţimea facială anterioară (HFA) - reprezintă lungimea în

milimetri a segmentului de dreaptă trasat prin punctul Gn,
perpendicular pe planul bispinal;
- valoarea sa medie este de aproximativ 65 mm, dar variază în
limite largi în funcţie de vârstă, sex, dezvoltare somatică /tip
constituţional;
Înălţimea facială posterioară (HFP) - este lungimea în
milimetri a segmentului de dreaptă tangentă la marginea
posterioară a ramurii ascendente a mandibulei, cuprins între
punctul articular (Ar) și planul bazal mandibular.
- valoarea medie este de 45 mm, cu variaţii largi.
Indexul facial postero/anterior HFP/HFA - se obţine
împărţind înălţimea facială posterioară la cea anterioară;
- valoarea medie: 0,69 (între 0,65 şi 0,75)
- pentru aprecierea armoniei faciale se consideră a fi mult mai
important raportul între cele două înălţimi faciale și nu
valoarea individuală a fiecăreia
 Upper Lip (UL) - reprezintă grosimea
buzei superioare, apreciată prin distanţa
dintre punctul cel mai anterior al curburii
vestibulare a incisivului superior şi
punctul cel mai proeminent al buzei
superioare;
UL este condiţionat de: - grosimea buzei
superioare - înclinarea antero-posterioară
a incisivului superior
Total Chin (TC) - reprezintă grosimea
părţilor moi mentoniere, adică valoarea
segmentului de dreaptă care trece prin
pogonionul osos (Pg) fiind perpendicular
pe linia N-B; se măsoară de la nivelul
liniei N-B până la intersectarea cu
traseul mentonului cutanat;
Valorile TC şi UL variază în limite largi
de la caz la caz, în funcţie de vârstă, tip
constituţional etc., dar la acelaşi individ
ele trebuie să fie aproximativ egale sau
TC să depăşească UL cu maximum 2
mm (valori medii: UL =12 mm şi TC
între 12-
14 mm).
Linia estetică Tweed este tangenta la mentonul cutanat şi la partea cea mai Unghiul Z (introdus de
anterioară a buzei celei mai proeminente, iar în cazul analizei lui Ricketts este Merrifield) - format
tangenta la mentonul cutanat şi la punctul cel mai proeminent al nasului (vârful prin intersectarea liniei
nasului); în funcţie de contactul acestei linii cu buza superioară sau cu cea estetice
inferioară, se pot obţine unele elemente de diagnostic și anume: Tweed cu planul
- când linia estetică e tangentă la buza superioară semnifică prezenţa orizontal Frankfurt;
unei malocluzii de clasa a II-a diviziunea 1 sau o clasa a II-a cu - valoarea medie = 78°;
biproalveolodenţie; în acest caz unghiul Z se ameliorează odată cu reducerea - permite aprecierea
unghiului ANB; echilibrului labio-
- când e tangentă la buza inferioară semnifică o clasa I, o clasa a III-a sau o mentonier.
clasa a II-a diviziunea 2; în acest caz unghiul Z se modifică odată cu unghiul
IMPA, respectiv în funcţie de deplasarea incisivului inferior.
ANALIZA SASSOUNI

- analiză cefalometrică arhială.

Analiza Sassouni utilizează patru planuri
de referință şi anume:
 planul supraorbital,
 planul bispinal,
 planul de ocluzie şi
 planul bazal mandibular
pe care le prelungeşte până când acestea
se intersectează într-un singur punct sau
pe o anumită arie.
- În cazul fețelor cu o dezvoltare echilibrată cele patru planuri enumerate sau cel puțin trei dintre acestea se
întâlnesc într-un punct notat cu O. Dacă aceste planuri se intersectează două câte două, atunci se
haşurează zona de la prima până la ultima intersecţie a planurilor respective. Se stabilește apoi distanța
verticală cea mai mică a acestei arii hașurate, iar mijlocul distanței respective se notează cu O. Punctul
O identificat reprezintă originea arcurilor de cerc utilizate de către Sassouni. Cu ajutorul compasului se
trasează patru arcuri de cerc cu originea în punctul O

Arcul II Sassouni
Arcul II Sassouni stabilește clasa alveolară. Acest
arc de cerc se trasează cu
originea în punctul O și va trece prin punctul A.
Pentru a stabili clasa alveolară a pacientului se
analizează poziția punctului B față de arcul II, fiind
posibile următoarele trei situații:
- clasă I alveolară – dacă punctul B se află pe
arcul de cerc;
- clasă a Il-a alveolară – dacă punctul B se află în
interiorul arcului de cerc;
- clasă a III-a alveolară – dacă punctul B se află
înaintea arcului de cerc.
La cazurile cu clasa a II-a sau a III-a alveolară se
poate aprecia şi gravitatea
acesteia, măsurabilă în milimetri.
Arcul I Sassouni
Cu ajutorul primului arc se stabilește tipul de profil al
pacientului. Arcul I Sassouni se trasează cu originea în
punctul O și cu deschiderea compasului astfel încât acesta să
treacă prin punctul N. Arcul se prelungește în sus până când
intersectează planul supraorbital şi în jos până la intersecția
cu planul bazal mandibular. În funcție de poziția punctului
SpNA față de acest arc de cerc se stabilește tipul de profil
după cum urmează:
- profil arhial - dacă punctul SpNA se găsește pe acest arc;
- profilul retroarhial - dacă SpNA se află înăuntrul arcului;
- profilul prearhial - dacă SpNA se află în afara arcului.
În cazurile cu profil pre- sau retroarhial se poate măsura, în
milimetri, distanţa de la punctul SpNA la primul arc de cerc.
În cazurile cu profil arhial (SpNA se găsește pe arcul I,
trasat prin punctul N), se analizează poziția punctului
pogonion (Pg) față de acest arc și se stabilește astfel clasa
scheletică a pacientului, astfel:
- clasa I scheletică – punctul Pg se găsește pe primul arc de
cerc;
- clasa a II-a scheletică – punctul Pg se găsește înăuntrul
primului arc de cerc;
- clasa a III-a scheletică – punctul Pg se găsește înaintea
primului arc.
Cazurile cu profil pre- sau retroarhial necesită trasarea unui
nou arc de cerc numit arc de corecţie care va avea originea în
punctul O și va trece prin punctul SpNA. În aceste situații
acest arc stabilește clasa scheletică prin raportarea punctului
Pg la
acest arc de corecție:
‐ dacă arcul de corecție (trasat prin SpNA) întâlnește
pogonion atunci pacientul prezintă clasa I scheletică;
‐ dacă Pg se găseşte în interiorul arcului de cerc, pacientul
are clasă II scheletică;
‐ dacă Pg se găseşte în afara arcului de cerc pacientul
prezintă clasa III scheletică;
Se poate aprecia şi gravitatea clasei scheletice prin măsurarea
distanţei, în milimetri,
dintre Pg şi arcul de corecție.
ALȚ I PARAMETRI CEFALOMETRICI SCHELETALI, DENTO-ALVEOLARI Ş I AI PROFILULUI
CUTANAT
Arcul III Sassouni
Arcul III Sassouni are originea în punctul O și
trece prin punctul temporal (Te). Acest arc trebuie
să fie tangent la faţa mezială a molarului prim
permanent superior. În caz contrar, pacientul
prezintă mezializări sau distalizări simetrice ale
molarilor primi superiori. Acest arc de cerc este
mai rar utilizat din cauza dificultăților de
identificare a punctului Te.
Arcul IV Sassouni
Arcul IV se construiește tot cu originea în punctul
O și trece prin punctul Sellae
posterior (Sp). Punctul Go ar trebui să se găsească
pe acest arc la vârsta de 12 ani.
Lungimea corpului mandibulei (Pog-Go) este egală
cu lungimea bazei craniului la
vârsta de 12 ani, înainte de această vârstă este mai
mică, iar după 12 ani lungimea
mandibulei este mai mare.
Sassouni compară etajele faciale, şi anume pe cel
mijlociu cu cel inferior aşezând compasul cu vârful
în punctul SpNA şi cu deschiderea lui în sus, până
la punctul de intersecţie al primului arc de cerc cu
planul supraorbital, aceasta reprezentând mărimea
etajului mijlociu facial şi apoi cu deschiderea în
jos, până la punctul de intersecţie al primului arc de
cerc cu planul bazal mandibular, ceea ce
reprezintă mărimea etajului inferior al feței. Există
trei situații posibile:
- normo-bite scheletic - dacă etajul inferior
este egal cu cel mijlociu;
- deep-bite scheletic - etajul inferior este
mai mic decât cel mijlociu;
- open-bite scheletic - etajul inferior este
mai mare decât cel mijlociu.
Unghiul OP este un alt unghi al analizei lui Tweed,
format prin intersectarea planului de ocluzie
(Occlusal Plane - OP) cu planul Frankfurt, cu
următoarele caracteristici:
- valoarea medie = 10°;
- în timpul tratamentului nu trebuie să modificăm
valoarea acestui unghi sau, eventual, să o modificăm
spre valoarea normală;
- creşterea valorii acestui unghi indică pierderea
controlului în plan vertical în timpul tratamentului;
orice modificare se răsfrânge asupra funcţiei
masticatorii și mărește şansele de recidivă
Distanța AO-BO - reprezintă decalajul interbazal
sagital absolut, aparține metodei de analiză Wits şi
este egală cu distanța, în milimetri, care separă
proiecţiile punctelor A (AO) şi B (BO) pe planul de
ocluzie
- valoarea distanței Ao-Bo cuantifică relaţia antero-
posterioară a mandibulei cu maxilarul superior,
având valoarea diagnostică superioară unghiului
ANB, luând în considerare și o componentă verticală
a modificărilor prezente, deoarece proiecța punctelor
A și B se face pe planul de ocluzie, care poate avea
diverse înclinări;
- în cazul în care punctul Ao este situat anterior
punctului Bo, valoarea va purta semnul ”+”, fiind
asociată cu prezenţa unor anomalii scheletice de
clasa a II-a;
- în cazul în care Ao este situat înapoia lui Bo
valoarea va purta semnul ”-” indicând tendinţa spre
o malocluzie de clasa a III-a sau chiar prezenţa unei
anomalii scheletice de clasa III-a.
Unghiul IF – unghiul dintre axa incisivului superior
(linia care unește punctul incizal cu punctul apical al
incisivului superior) și planul Frankfurt. Acest unghi
indică înclinarea incisivului superior și are valoarea
medie de 1070 +/- 30. Valorile crescute semnifică
o protruzie superioară, iar valorile scăzute reflectă o
retruzie superioară.
 Înclinarea procesului alveolar superior – unghiul
dintre linia A-Pr și planul Frankfurt, cu o valoare
medie de 1150 +/- 30. Valorile crescute ale acestui
unghi semnifică o proalveolie superioară, iar valorile
scăzute indică o retroalveolie.
Înclinarea procesului alveolar inferior – unghiul
dintre linia id-B și planul bazal mandibular, cu o
valoare medie de 850 +/- 30. Valorile crescute ale
acestui unghi indică o proalveolie superioară, iar
valorile scăzute indică o retroalveolie.
Proporția facială (Facial Proportion – FP)
reprezintă procentul pe care îl ocupă înălțimea
facială inferioară (lower facial height - LFH) din
totalul înălțimii faciale anterioare, care se calculează
conform următoarei formule
Înălțimea facial totală = Înălțimea facială
inferioară + înălțimea facială superioară
- Înălțimea facială inferioară reprezintă mărimea
distanței dintre Menton (Me) și proiecția acestui
punct pe planul bazal maxilar;
- Înălțimea facială superioară reprezintă mărimea
distanței dintre punctul Nasion (N) și proiecția
acestui punct pe planul bazal maxilar.
Într-o față bine proporționată indicele are valoarea de
55%. Sunt posibile următoarele trei situații:
 Înălțimea facială inferioară normală –
indicele are valoarea de 55% ± 2% (LFH
reprezintă 55% din înălțimea facială
totală);
 Înălțimea facială inferioară crescută –
indicele are valoarea de peste 57%;
 Înălțimea facială inferioară micșorată –
indicele are valoarea mai mică de 53%.
ANALIZA Steiner
Analiza Steiner evaluează separat componenta scheletică, componenta dentară şi ţesuturile moi
faciale.

unghiul S-N – Go-Gn, unghiul SNA, cu valori unghiul SNB, cu valori unghiul SND, D fiind
dintre planul bazei 82o+2o; valorile crescute normale 80o+2o; valorile centrul simfizei, cu
craniului şi planul bazal semnifică un prognatism crescute semnifică o valori normale 77o - 80o;
mandibular; maxilar superior, iar prognaţie mandibulară, are aceeaşi semnificaţie
- valori normale 16o - cele scăzute semnifică o iar cele scăzute ca şi unghiul SNB, dar
32o; retrognaţie maxilară semnifică o retrognaţie Steiner consideră că
- permite aprecierea superioară mandibulară SND este un indicator
dezvoltării verticale diagnostic mai exact
(divergenţa) şi antero- decât SNB, întrucât
posterioare a masivului centrul simfizei este o
facial; zonă mai stabilă, nefiind
afectată de creştere

 Analiza dentară este de fapt un studiu al raportului dinte-schelet deoarece poziţia dinţilor
trebuie corelată cu suportul osos al acestora.

Înclinarea planului de ocluzie Unghiul Poziţia incisivului Poziţia incisivului

faţă de craniu, este unghiul
format de planul ocluzal faţă
de linia S-N, cu o valoare
medie de 140;
în anomaliile de clasa a I şi a
II-a scheletale acest plan tinde
să fie mult înclinat
în anomaliile de clasa a III-a
planul de ocluzie se
orizontalizează
interincisiv, între superior raportată la inferior raportată la
axele celor doi linia NA cu o valoare linia N-B, cu o valoare
incisivi centrali - liniară de 4 mm şi o liniară de 4 mm
superior şi valoare angulară de 22o; - şi o valoare angulară de
inferior, - în prodenţii superioare 25o;
cu valoarea de valorea liniară şi -în prodenţii inferioare
130o+5o angulară creste, valorile liniară şi
- in retrodenţie angulară cresc,
superioară ambele valori - într-o retrodenţie
scad inferioară ambele valori
se reduc

 Analiza ţesuturilor moi se efectuează prin raportarea poziţiei buzelor la linia estetică S;
linia estetică Steiner (linia S) trece prin pogonionul
cutanat (Pog’) şi mijlocul liniei în formă de S
formată de marginea inferioară a nasului
-într-un profil armonios ambele buze ating linia
S;
-buzele plasate anterior de linia S semnifică un
profil convex,
- - situarea lor înapoia liniei S semnifică un profil
concav.
RADIOGRAFIA DENTARĂ DIGITALĂ
înlocuiește filmul retroalveolar cu un senzor care captează radiația X din cavitatea
orală;
- permite mărirea unei regiuni din structura dentară, inversarea culorii, măsurători
punct cu punct ale distanțelor și structurilor curbe, colorarea structurilor cu aceeași
densitate, obținerea efectului fosilă (evidențierea structurilor dentare);
- se folosesc două sisteme de obținere directă a imaginilor digitale:
1. sistemul SPS – filmul este înlocuit cu o placă de fosfor fotostimulabilă care
realizează o fosforescență albastră, diferențiată după gradul de absorbție al
fasciculului de raze X; cuprinde:
o sistemul Digora - utilizează 2 plăci de fosfor de mărime comparabilă
cu cea a filmului radiologic care poate fi scanată în 30 secunde
o sistemul Den Optix - utilizează 5 plăci diferite ca dimensiuni și un
sistem de scanare care utilizează până la 29 de plăci; avantaje:
calitatea imaginilor, ușurință în obținerea imaginilor ceea ce reduce
timpul pentru developare, rapiditatea prelucrării, economicitate
(plăcile sunt refolosibile de mii de ori);
2. sistemul CCD – utilizează un senzor pentru absorbția radiațiilor expuse
intraoral, conectat la un computer; imaginea virtuală de pe senzor se transformă în
imagine radiologică de un fotomultiplicator electronic și un computer; radiațiile se
reduc cu 80%, timpul de expunere este redus de 5ori;
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ (CT)

se utilizează mai multe sisteme de scanere în funcție de organizarea părților

componente ale dispozitivului și după mișcarea efectuată de fascicul pentru
captarea imaginii;
- se bazează pe măsurarea atenuării unui fascicul îngust de radiații X care parcurge
printr-o mișcare circulară un strat echivalent ca lărgime din corpul examinat și
reconstrucția imaginii plecând de la proiecțiile sale diferite;
1. Scanarea prin tomografiere computerizată axială (CAT) – scanerul se
rotește în jurul capului de sute de ori/secundă trimițând un fascicul în formă
de evantai spre un tablou cu detectori multipli (gaz sau material sciantiator –
iodură de Cesiu);
- pacientul este deplasat pe o distanță de 1cm, 0,5cm sau chiar 1mm în
cazul aparatelor cu rezoluție înaltă;
- această distanță definește grosimea secțiunilor (stabilită de operator);
- necesită utilizarea unei doze de radiații crescută;
2. Tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT) – are loc o singură
rotație a sursei de radiații care captează o regiune întreagă de interes,
comparativ cu CT-ul în care multiple secțiuni sunt puse cap la cap pentru a
obține o imagine completă.
o Fasciculul conic produce un fascicul mai concentrat și mai puțină
dispersie a radiațiilor comparativ cu dispozitivele CT cu dispoziție în evantai;
o Radierea este redusă cu 20% față de CT-ul convențional și echivalentă
cu radierea pentru OPT;
o Este mai puțin costisitor, scade de 4 ori nivelul de radiații emise;
o Avantaje:
- Radiografia poate fi executată în mai puțin de 1minut
- Radiografii periapicale, panoramice, ocluzale, seriate,
teleradiografii de calitate superioară
- Nu mai este necesară suprapunerea contururilor și punctelor
cefalometrice pe hârtia de calc pentru a putea fi calculate
- Imaginea se imprimă pe hârtie fotografică pe care marchează
punctele și se fac măsurătorile
- Înregistrează imagini bilaterale ale pacientului, valorile putând
fi diferite pentru fiecare parte;
- Prezintă un software care marchează singur punctele de
referință în analizele cefalometrice, calculează distanțele și
unghiurile de interes; acest softwear permite intervenția
medicului în marcarea corectă a punctelor;
 - Pot fi observate cu ușurință rapoarte ocluzale în zona frontală și
laterală – similar modelului de studiu, dar fără a fi necesară
amprentarea;
- Poziția caninilor ectopici poate fi stabilită cu exactitate;
- Analiza căilor respiratorii este mult mai ușurată;
- Ajută la înțelegerea modului de remodelare a condilului după
intervențiile de chirurgie ortognată;

3. Computer tomografia volumetrică (CTV) – se realizează cu o rație de 1:1

spre deosebire de teleradiografiile convenționale care pot fi amplicate de la 4,6-
7,2%;
o Se observă tendința de abandon a imaginilor 2D în favoarea celor 3D
care pot fi transformate în 2D;
o se utilizează un fascicul conic;
o țesuturile greu de identificat sunt mai ușor de observat;

IMAGISTICA PRIN REZONANȚ Ă MAGNETICĂ (IRM)/REZONANȚ Ă MAGNETICĂ NUCLEARĂ

(RMN):
Este o metodă non-invazivă care utilizează câmpul magnetic pentru a
diagnostica o multitudine de boli, greu de decelat prin alte metode: radiografii,
ecografii, tomografii;
Nu folosește radiația X, ci proprietățile protonilor de Hidrogen H+ din corpul
uman format din apă în proporție de peste 90%;
Poate obține imagini 2D în oricare din cele trei planuri spațiale, oblice sau
imagini 3D cu un contrast optim intertisular;
Magnetul se răcește cu Heliu și are o intensitate mare; pe măsură ce
intensitatea magnetului crește, imaginile devin mai bune, crescând rezoluția
spațială și scurtând secvențele; dezavantaje: la câmpuri de intensitate mai mare,
tehnicile de achiziție sunt puternic influențate de artefacte; la o intensitate de 1.5
Tesla se obțin imagini foarte bune, cu o rezoluție spațială sub 1mm, fără
deteriorarea imaginilor și fără artefacte;
Corpul pacientului este așezat pe o masă orizontală de-a lungul unui câmp
magnetic foarte puternic, iar cu ajutorul unei bobine se aplică un alt câmp de
radiofrecvență care ulterior este înregistrat; astfel, se obțin informații despre
structura chimică și anatomia corpului studiat;
Pentru a obține diferite informații sunt necesare mai multe secvențe:
stimularea diferită a protonilor de hidrogen din corpul uman în campul magnetic
pentru a obține cât mai multe date după care se reconstruiește imaginea țesuturilor
din diferite regiuni ale corpului; uneori, poate fi necesară injectarea unei substanțe
de contrast intravenos pentru a vizualiza sistemul vascular sau pentru a caracteriza
leziunile vasculare;
Se face pentru fiecare segment în parte, folosind antene care concentrează
câmpul magnetic pe zona de examinare;
Indicații:
o patologia neurologică și neurochirurgicală
o ortopedie
o oftalmologie
o ginecologie
o gastroenterologie
o endocrinologie
o oncologie
o ortodonție – investigarea ATM după ce s-au epuizat metodele
convenționale;