Recunoștința față de școlile în care am fost formați este un subiect complex, care poate fi

abordat din mai multe perspective. Din perspectiva volumului "Ion Creangă. Viața și opera" de
G. Călinescu, putem observa că Ion Creangă a fost unul dintre cei mai importanți scriitori
români, iar educația primită în școlile timpului său a jucat un rol crucial în dezvoltarea sa ca
individ și ca artist. Într-o societate în care învățătura și cultură au fost încurajate, Creangă și-a
putut dezvolta abilitățile și talentele.
Experiența personală și culturală susține și ea ideea recunoștinței față de școlile în care am fost
formați. Școlile reprezintă locurile în care am dobândit cunoștințe, abilități și competențe
esențiale pentru evoluția noastră ca indivizi. Profesorii au avut un rol semnificativ în modelarea
caracterelor noastre și în transmiterea valorilor fundamentale ale societății.
Totuși, trebuie să recunoaștem că nu toate experiențele școlare sunt pozitive. Există cazuri în
care elevii au avut parte de medii toxice sau profesori nepăsători, ceea ce poate genera
resentimente și lipsa recunoștinței. Cu toate acestea, chiar și în astfel de situații, există
oportunitatea de a învăța din experiențe negative și de a le transforma în lecții de viață
valoroase.
În concluzie, recunoștința față de școlile în care am fost formați ar trebui să fie prezentă în viața
noastră, deoarece aceste instituții au jucat un rol esențial în dezvoltarea noastră personală și
culturală. Cu toate acestea, este important să nu idealizăm aceste experiențe și să recunoaștem
că ele pot varia în calitate și impact, iar recunoștința noastră ar trebui să fie echilibrată și
realistă.

În acest text, ideea poetică este aceea a visurilor risipite și a regretelelor adânci ale poetului.
Mijloacele artistice folosite pentru a exprima această idee includ repetiția frazelor "A mele
visuri risipite!" și "Ce-mi umplu inima de jale!" pentru a sublinia intensitatea sentimentelor.
Imaginile poetice precum "frunzele pălite" și "pustiirea de pe vale" oferă o imagine vizuală a
eșecurilor și a pierderilor. De asemenea, poezia folosește repetiția versului final pentru a
sublinia durerea și amărăciunea poetului față de visurile sale neîmplinite. Astfel, relația dintre
ideea poetică și mijloacele artistice utilizate în text se bazează pe folosirea repetiției, a
imaginilor vizuale și a ritmului pentru a comunica emoțiile profunde ale poetului.