EU ȘI NOI

Dabija Anca Delia, doctorand la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Abstract/Rezumat
We are human beings and the concepts we operate are implicitly filtered by our own reasoning and
yet they do not avoid the affective, motivational or character filters. Thus, any assumption is valued by
affection, emotion or feeling. However, if the process of globalization gives birth to uncertainty, insecurity,
dillemmas, the national identity offers protection, safety being the mark of belonging to a nation. If the
nation is a human community, the national identity is a feeling for this community. A personal feeling is
directly dependent on the way in which each of us internalized the language , culture, music, cuisine,
traditions, history, beliefs or religion.The uniqueness of the self resides in the sedimentation of this feeling, -
moral after all but with clear messages towards the social circle. There is no behavior or personal belief
that will not echo in society.
Why should the culture of a nation get in conflict with multiculturalism? Globalization does not
bring itself a uniformity of national cultures because it does not come with interdictions. The cultural
markets are active, dynamic but they master their own values.
The theme of national identity is a very complex one, especially that we cannot find consensus at this
level. Some consider it an objective reality, others show that it is just a psycho-social construct; finally there
are some other opinions targeting the lack of meaning or significance of it. The complexity of this theme
stems also from the integrated variables which this construct has: biological, psychological, sociological,
philosophical, cultural, etc. In other words, there could be a huge difference between how people really are
and how they think they are. It is like you would live in a reality you yourself project. Developing self-
confidence, or confidence in others, would reduce evil and rash generalizations. It would be desirable to be
able to motivate human behaviour towards cooperation between us, to grow both at an individual and social
levels.
Some consider “national identity” a non-concept meant to hide false pretenses, but for me it has a
positive connotation as it is formed of a multitude of unique identities thus, mine too. Having a national
identity means firstly to know your people and their history; to know yourself so as to know the others.
Consolidating a national identity does not mean isolation, but complementary cooperation, dialogue with
other national identities. Why should the identity of a nation get in conflict with the process of
globalization? Should we see them excluding one another? Can’t we regard them how they collaborate,
enriching mutually one another? A complementary dialogue of these two would harmonize the value forces.
The token of national identity does not exclude diversity, cornering it. Accepting diversity we can learn how
to be better, more tolerant, more hard-working, more cooperative. Knowing the others, you accept your
other self. Knowing and accepting other cultural identities equals self growth. It is like a current investment
whose fruits we will reap later. Consequently, otherness is a resource. I cannot have a rapport of
indifference with the others because I value myself through them.
The only escape from the present immoral pandemic is education if done with responsibility, with
respect for the real values of your own nation but also with the desire to “grow” through intercultural
dialogue. Victory or failure belong to your own vision.
Keywords: identity, otherness, morality, prejudices, education.

Mentalitatea curentă este, de multe ori, captivă în mrejele naivului, ironicului, chiar agresivului,
atunci când se pronunță ideea de utilitate a filosofiei. Cunoașterii științifice i se acordă un credit
necondiționat, rosturile moralei ori filosofiei, în genere, fiind puse sub semnul îndoielii.
Lucrarea de față se dorește a fi o invitație la morală pentru redescoperirea autentică a sinelui în
condițiile unei vieți debusolante, unde valorile reale pierd teren, fiind convertite ușor în pseudovalori.
Deoarece sintagma din titlul lucrării poate să pară un truism, nefiind suficientă în
reprezentarea inserției eticii în educație, am considerat că ar fi potrivită formularea unui nou
concept. În acest scop, am propus termenul de „pandemie a imoralului” din dorința de a sublinia
urgența pe care ar trebui să o constituie educația în formarea viitorului adult, într-o epocă traversată
de globalizare, grabă, grijă, superficialitate, nonvaloare, confort, beneficiu rapid. Ce semnifică
pandemia imoralului? Este un antietic prezent peste tot: la copii, tineri, adulți, în diverse sfere ale
socialului, economicului, politicului, în manifestările concrete ale multora dintre noi. Pare
înspăimântător cum omul își pierde din propria esență, îmbrățișând naivitatea de a trăi parcă într-un
continuu prezent, lipsit de problematizarea unui ‘’mâine’’ care nu ar trebui să-i fie străin. Pandemia
imoralului nu este decât o realitate de care cu toții ne înconjurăm. Tăria umanului din noi nu trebuie
decât să o recunoască și să o ,,trateze” pentru a o depăși. Teza pe care o susțin este următoarea: se
poate ieși din acest ,,văl al ignoranței’’ 1 prin asigurarea unui sistem de educație competent, prin
depășirea propriilor prejudecăți, prin analizarea pozitivului, prin toleranța față de semenul meu
văzut ca altul meu, printr-o promovare corectă a identității naționale și printr-o contopire cu
orizontul viitorului. Toate acestea într-un cadru etic care ghidează umanul care sunt, suntem,
sunteti. O etică ce privește oglinda propriului comportament, o autoetică ce vizează autocontrolul
propriilor acțiuni fată de sine și față de ceilalți.
Tema globalizării a născut multe controverse de-a lungul timpului, primind o varietate de definiții,
însă nici una nu s-a dovedit a fi satisfăcătoare, mai ales datorită complexității termenului care traversează
multe domenii stiințifice, cu implicații plenare. Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă, fiind
sinonim cu fr. mondialisation. Tiberiu Brăilean arată că ,,globalizarea este un fenomen și un proces complex,
caracterizat, în principal, prin: - o tendință profundă de regăsire a unității; - creșterea interdependențelor la
nivel global; - internaționalizarea schimburilor și a producției; - liberalizarea piețelor; - libera circulație a
capitalurilor, informațiilor, persoanelor și mărfurilor; - a treia revoluție industrială și transnaționalizarea
1
Expresia aparține filosofului John Rawls ca depășire pentru asigurarea principiilor dreptății
tehnologiei; - dominația firmelor multinaționale; - intensificarea concurenței (hiperconcurența) la nivel
global; - comprimarea timpului și a spațiului; - afirmarea culturii contractului; - nașterea unei societăți civile
globale; - afectarea suveranității naționale, a identităților culturale și spirituale.” 2 Înțelegem de aici
multivalențele termenului, cu consecințe deopotrivă pozitive și negative.
Ca ființe umane, nu putem trăi în singurătate fără cei iubiți și prețuiți de noi. Prin esența sa
omul este o ființă socială, acel zoon politikon aristotelic care întregește natura umană, conferindu-i
sens. Atitudinea autoreflexivă a ființei umane conduce la interogații asupra diferențelor dintre om și
celelalte ființări ori obiecte. Mai precis, care este diferența dintre mine si celălalt, care este sopul
meu în această lume? Astfel de întrebări sunt esențiale, ele articulând tematica naturii umane, care,
din punct de vedere filosofic nu pot conduce la un răspuns unic, lipsit de echivoc. Tărâmul filosofiei
rămâne unul al interogațiilor deschise, al perspectivelor divergente, fără conotații peiorative, ci,
dimpotrivă, este un tărâm al bogăției ideatice și spirituale care înnobilează umanul.
În lipsa celuilalt, existența singulară, individuală cheamă spre precaritate. Eul meu lipsit de
instanță exterioară, nu-și poate construi esența. Încercând să accentueze antiumanul actual, Tiberiu
Brăilean arată că ,,distanța față de Celălalt a devenit distanța fiecăruia față de sine.” 3
Despre natura umană sunt mai multe teorii, însă două dintre acestea sunt mai importante:
teoria politică și cea metafizică. Prima dintre ele ia în calcul puterea omului de a trăi sau nu în
mediul social, de a fi parte integrativă a unui sistem condus, coordonat, guvernat. Cea din urmă are
în vedere capacitatea umanului de a reflecta asupra sinelui și asupra lumii din care face parte. De
această dată, omul nu mai este animal social, ci o ființă care meditează, reflectează. Se înțelege că
astfel de interogații nu epuizează sfera umanului. Luând în discuție omul, ar trebui să avem în
vedere un set de însușiri permanente și inerente ființei umane. Astfel că problema naturii umane
este dublată de cea a identității/alterității.
Asistăm astăzi la ,,nebunia” migrației în care cei mai mulți adulți români accesează plecarea
în străinătate în ideea unei vieți mai bune care, poate că acoperă materialul, financiarul, dar în
detrimentul afectivului. Motiv pentru care tinerii adolescenți se simt abandonați, părăsiți,
neascultați, fiind de multe ori puși în postura de a lua singuri decizii. Mulți dintre ei sunt lăsați în
grija bunicilor sau a altor adulți din familie, oameni care pierd controlul asupra tânărului,
consecințele putând fi dintre cele mai neașteptate. Mai mult, excesul informațional abundă în era
digitală la care suntem astăzi conectați. Ființa umană cunoaște alienarea, înstrăinarea de sine și de
ceilalți, scufundându-se în oceanul numit internet. Transformarea existențială poate aluneca înspre o
falsă comunicare unde nici scrisul nu își mai găsește valoare, lecturile sunt accesate într-o mică
măsură, informațiile prezente în mass-media nu mai sunt trecute, de multe ori, prin filtrul rațiunii.

2
Tiberiu Brăilean, Globalizarea, Editura Institutul European, Iași, 2004, p. 131-132
3
Ibidem, p. 29
Toate acestea înstrăinează umanul de autentic, de natural, de afectiv, putând conduce la drame, la
adevărate nenorociri.
Observăm că importanța eticii își face simțită prezența atât ca fond teoretic, cât și ca suport
practic în cele mai firești sau nefirești felii de viață. “Omul este o ființă virtualmente etică, existând
ca atare. /.../ tot ceea ce este omenesc pune, mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta, o
problemă morală. Căci morala este pretutindeni competentă.”4
Pentru a întări nesiguranța epocii actuale, Sorin Dumitrescu arată într-una din lucrările sale
că ,,Sistemul axiologic, cultura, mentalitatea, comportamentul, chiar și credințele (politice, sociale,
economice etc.) mentalului modern pivoteză în jurul îndoielii.”5
Mondializarea economică pare să rămână un ideal universal, ceea ce duce la conflicte. De
ce? Pentru că este înțeles ca un plan de distrugere a identităților particulare. Gândul de a viețui într-
o lume mai unită, legată de valori comune, naște emoții și repulsie chiar pentru unii. Se vede că
egoismul nu votează cu alteritatea. Dar putem trăi singuri? Sau în limbajul economistului român
invocat mai sus: ,,Dar tare mă tem că fără Celălalt e tare frig în Univers...” 6 Chiar și progresul
tehnologic poate fi considerat un dușman al alterității, cum că ar desconsidera umanul, l-ar înlocui,
prin ceea ce poate să facă. Este clar că omenirea se comportă ca și cum ar fi ajuns la o răscruce unde
a întâlnit o provocare de mari proporții: globalizarea întregii existențe.
În prefața semnată de Alfred Koska a lucrării ,,Națiunea virtuală” a lui Eugen Ovidiu
Chirovici ni se vorbește despre ambivalența termenului globalizare, ,,fapt ce împarte lumea în două
tabere total opuse”7: cei ce gândesc pozitiv văd în globalizare un progres înțeles ca schimb de
informații cu lumea întrreagă, o economie neîngrădită. Cei ce gândesc negativ, văd în globalizare
un soi de nivelare și o încercare a unui ritm comun a culturilor dezvoltate diferit. Titlul lucrării sale
este explicat prin faptul că națiunile virtuale se nasc tocmai datorită comunicării dintre oameni,
comunicare care, dincolo de naționalitate sau de spatiul geografic habitual, împărtășesc același set
de valori, credințe, convingeri, presupoziții ori mod de a privi lumea. Organizațiile homosexualilor
sau hacherii din toată lumea pot forma o ,,națiune virtuală”. Întrucât ,,cunoașterea înseamnă
putere”8, autorul arată că fenomenului globalizării îi pot urma atât consecințe pozitive, cât și
negative pentru România. Din punct de vedere al pozitivului, România are nevoie de capital
investițional pentru dezvoltare, nefiind capabilă de acest lucru doar din propriile resurse. În același
timp, România, cu tot ce deține ea, poate deveni atractivă pentru investitorii străini. Sigur că
riscurile globalizării sunt de tip economic, șocuri externe în cazul unei economii deschise, riscuri

4
Vladimir Jankelevitch, Paradoxul moralei, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997, p.8
5
Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rareș și modelul lor ceresc, Editura Humanitas, București, 2001, p. 25
6
Tiberiu Brăilean, op.cit., p.126
7
Eugen Ovidiu Chirovici, Națiunea Virtuală – Eseu despre globalizare, Editura Polirom, Iași, 2001, p.7
8
Ibidem, p. 86
legate de securitate, vulnerabilitatea la crimă organizată, riscuri sociale ce decurg dintr-o viciată
redistribuire a veniturilor, riscuri etnice, etc. Foarte sugestivă pare să fie comparația globalizării,
făcută de autor, cu gravitația, afirmând că ea ,,trebuie acceptată ca un fenomen fizic pe care nu are
rost sa îl contești sau să încerci să îl ocolești: trebuie însă în mod necesar să îl înțelegi, din puncul
de vedere al cauzelor și al efectelor, în egală măsură. Și să îl folosești, fără a-l lăsa să te distrugă.
Mai ales pentru națiunile mici, așa cum este și cazul României, înțelegerea acestui fenomen și
acțiunea în sensul ,,aikido ”- folosește-te de forța lui și nu-l lăsa să te zdrobească – va face diferența
dintre învinși și învingători.”9
Identitatea unei națiuni ar intra în conflict cu identitatea europeană, de pildă? Încercând să
dea sens unei paradigme a reprezentărilor sociale, Anca Șerbănescu se întreabă dacă cele două
tipuri de identități sunt polimorfe. Răspunsul este afirmativ: identitatea națională poate lua diverse
forme: atașament emoțional, față de tradiții, față de cultura națională, de mâncarea specifică,
susținerea poate uneori fanatică a unui sportiv, dragostea față de natura din țară, atașament față de
un sistem politic. Pășind spre identitatea europeană, putem găsi ca forme de manifestare ale acesteia
precum dorința celor tineri de a interacționa cu alți tineri din Europa, plăcerea de a privi ancorat
steagul UE, dorința de a folosi în viitor moneda euro, etc. ,,Polimorfismul este, deci, o proprietate
atât a identității naționale, cât și a celei europene.” 10 Sigur că o valență mai mare o are afectivul în
cazul identității naționale, iar cea europeană naște o valență instrumentală, de factură economică.
Configurarea imaginii identității europene este una a unui grup de apartenență. De altfel, studiile de
psihologie socială arată că identitatea se construiește treptat în social prin procese de socializare
primară și secundară, fiind completate de interacțiunea socială a fiecăruia dintre noi cu un etern
celălalt. Se vede că dacă identitatea unei națiuni se înscrie pe direcția teoretică ușor de verificat în
experiență, identitatea europeană dezvoltă variabile mai puțin clare, întrucât genul conceptual este
unul mai cuprinzător.
Dar ce ar fi identitatea națională? O parte a sinelui individual care atestă calitatea mea de
român și valoarea afectivă rezultată din această apartenență. Ce ar fi identitatea europeană? O parte
a sinelui individual care atestă calitatea mea de european și, la fel, valoarea afectivă rezultată din
această apartenență. Este lesne de înțeles că raportarea corectă a identității europene la identitatea
națională și invers este dependentă de mai mulți factori: informații corecte preluate din mass-media,
un sistem de educație închegat care să construiască, prin pârghiile de care dispune, o reprezentare a
identității europene, comunicări interesante pe teme legate de identitatea națională/europeană. Asta
pentru că, în termenii lui Aristotel, ,,Toți oamenii au sădită în firea lor dorința de a cunoaște.”11
9
Ibidem, p. 125
10
Anca Șerbănescu, Identitatea națională și identitatea europeană – dintr-o perspectivă psihosociologică, Editura
Lumen, Iași, 2005, p. 39
11
Aristotel, Metafizica, Editura IRI, București, 1999, p. 11
Rămânând pe terenul filosofiei, cea care aduce consolări în toate, dar pășind spre filosoful francez
Lévinas, înțelegem că scopul său era crearea unui discurs care să străbată ontologia, să treacă
dincolo de ,,a fi” pentru a ajunge la alteritate. Dar pentru aceasta trebuia să înfrunte perimetrul
gândirii heide ggeriene care afirmase cu tărie statutul fundamental al ființei pentru a întelege orice
altceva. Discursul lévinasian este interesat de mutarea interesului de la ființă la ființare. Aurorul îsi
dorește să gândească alteritatea în cele mai întunecate colțuri, în toată radicalitatea ei, părăsindu-l pe
,,a fi”. Un cuvânt ce apare des în lucrarea ,,Altfel decât a fi sau dincolo de esență” este ,,autre”,
tradus prin ,,altul”, iar celălalt este ,,autrui”. Distincția constă în faptul că primul termen apare și la
plural – alții, în timp ce ,,autrui” are doar formă de singular, de unde și emblema unicității celuilalt,
a alterității sale. Vorbind despre ,,Altul” în raport cu ființa, Lévinas arată că ,,Ceea ce semnifică
verbul ,,a fi” ar fi în mod ineluctabil prezent în tot ceea ce este rostit, în tot ceea ce este gândit, în tot
ceea ce este simțit.”12 De asemenea, eticul este departe de a-l părăsi pe ,,a fi”: ,,Această gravitate a
lui altfel decât a fi arată acum, încă într-un mod confuz, afinitatea sa cu eticul.” 13 Insistând asupra
importanței legăturii cu aproapele meu, asupra responsabilittății pentru celălalt, autorul invocat
adaugă: ,,Dar trebuie să întelegem ființa pornind de la altul-în-raport-cu-ființa. Pornind de la
semnificația apropierii, a fi înseamnă a fi cu celălalt pentru terț sau împotriva lui; sau a fi cu celălalt
și cu terțul împotriva sinelui.”14 Lévinas se declară împotriva reducerii omului la conștiința de sine,
iar aceasta, la rândul ei la concept, pentru că astfel și-ar pierde din singularitate.
Dintr-un anumit punct de vedere, discursul lui Lévinas seamănă cu cel kantian, în sensul
promovării respectului față de semenul meu, un om care are și el, ca și mine, propriile scopuri
demne de atenția mea, de unde și imperativul categoric al împărăției datoriei.
Așadar, globalizarea nu poate distruge sinele conștient de altul său, ci dimpotrivă, acționând
într-o manieră morală, orizonturile diferite se pot contopi, pot fuziona, pot construi, pot dura.
Propria identitate nu poate fi cedată, furată, înstrăinată, în condițiile în care raționalul și eticul își fac
simțită prezența în acțiunile pe care noi înșine decidem să le facem. Voi continua să cred în puterea
educației asupra ființei umane și deopotrivă în puterea ființei umane de a educa la rândul său.

12
Emmanuel Lévinas, Altfel decât a fi sau dincolo de esență, Editura Humanitas, București, 2006, p. 25
13
Ibidem, p. 33
14
Ibidem, p. 54
Bibliographical References/ Referinţe bibliografice:
1. Aristotel, Etica nicomahică, Editura IRI, București, 1998
2. Aristotel, Metafizica, Editura IRI, București, 1999

3. Brăileanu, Tiberiu, Globalizarea, Editura Institutul European, Iași, 2004

4. Chirovici, Eugen Ovidiu, Națiunea virtuală – eseu despre globalizare, Editura Polirom, Iași,
2001
5. Collingwood, Robin George, An essay on metaphysics, Editura Clarendon Press, Oxford,
1998
6. Drago, Marco; Boroli, Andrea, Enciclopedie de filosofie si științe umane, Editura All
Educational, București, 2004
7. Dumitrescu, Sorin, Chivotele lui Petru Rareș și modelul lor ceresc, Editura Humanitas,
București, 2001

8. Gadamer, Hans Georg, Adevăr și metodă, Editura Teora, București, 2001

9. Jankélévitch, Vladimir, Pradoxul moralei, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997
10. Jankélévitch, Vladimir, Iertarea, Editura Poliram, Iași, 1998
11. Jankélévitch, Vladimir, Curs de filosofie morală, Editura Polirom, Iași, 2011
12. Kant, Immanuel, Întemeierea metafizicii moravurilor, Editura Humanitas, București, 2007
13. Kohalmi, Luminița, Globalizarea – oportunități la limita haosului, Editura ProUniversitaria,
București, 2014
14. Lévinas, Emmanuel, Totalitate și infinit – eseu despre exterioritate, Editura Polirom, 1999
15. Lévinas, Emmanuel, Altfel decât a fi sau dincolo de esență, Editura Humanitas, București,
2006
16. Martin, Hans Peter, Capcana globalizării – atac la democrație și bunăstare, Editura
Economică, București, 1999
17. Pleșu, Andrei, Minima moralia, Editura Humanitas, București, 1994
18. Râmbu, Nicolae, Filosofia valorilor, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997
19. Sălăvăstru, Constantin, Antinomiile receptivității, Editura Didactică și Pedagogică R.A.,
București, 1997
20. Șerbănescu, Anca, Identitate națională și identitate europeană – o perspectivă
psihosociologică, Editura Lumen, Iași, 2005