În contra direcției de astăzi în cultura română

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În contra direcției de astăzi în cultura română este un studiu al lui Titu Maiorescu, scris din
perspectiva îndrumătorului cultural, expresie directă a conștientizării unei crize a culturii române.
Maiorescu face și un istoric al crizei respective descriind progresul șovăitor al culturii române care,
până la începutul secolului al XIX-lea, înseamnă „barbarie orientală”, după care vine „trezirea” din
epoca pașoptistă (după 1820 spune Maiorescu), epocă în care tinerii întorși de la studii din Franța și
Germania, aduc idei noi dar și forme culturale noi care înseamnă, pentru Maiorescu, numai un „lustru
cultural”.

În propriile sale cuvinte, „În aparență, după statistica formelor din afară, românii posed astăzi aproape
întreaga civilizare occidentală. Avem politică și știință, avem jurnale și academii, avem școli și
literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituțiune. Dar în realitate toate
aceste sunt producțiuni moarte, pretenții fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr, și astfel
cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă și fără valoare, și abisul ce ne desparte de poporul de
jos devine din zi în zi mai adânc”.

Maiorescu observă de fapt acea abundență de forme culturale străine care nu se potrivește deloc
fondului național. Modernizarea i se pare lui Maiorescu forțată el fiind de părere că numai fondul
esențial românesc ar putea să nască formele viitoare ale culturii române.

BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8En_contra_direc%C8%9Biei_de_ast%C4%83zi_%C3%AEn_cultura_rom
%C3%A2n%C4%83

„În aparenţă, după statistica formelor dinafară, românii posed astăzi aproape întreaga civilizare occidentală.
Avem politică şi ştiinţă, avem jurnale şi academii, avem şcoli şi literatură, avem muzee, conservatorii, avem
teatru, avem chiar o constituţiune. Dar în realitate toate aceste sunt producţiuni moarte, pretenţii fără
fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr, şi astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă şi fără
valoare, şi abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adânc.”

(În contra direcţiei de astăzi în cultura română, 1868)