Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea De Inginerie Medicală

BIOSINTEZA DE NANOPARTICULE DE Ag CU
APLICAȚII ÎN MEDICINĂ

Scopul lucrării:
Lucrarea de laborator își propune obținerea de nanoparticule de Ag, cu aplicații în
medicină, prin intermediul unei metode verzi (green), care nu dăunează mediului înconjurător
(eco-friendly) și care nu utilizează surfactanți.
Introducere:
Argintul (Ag) este un metal tranzițional moale, gri translucid, cu numărul atomic 47.
Acesta prezintă cele mai mari valori ale conductivității termice și electrice, dintre toate metalele
descoperite până în prezent. Configurația sa electronică este [Kr]4d 105s1. În natură poate fi găsit
în formă pură sau aliat cu alte elemente. Argintul este considerat un metal prețios și este folosit
pentru monede și lingouri, ca parte a sistemelor monetare, precum și în bijuterii și ornamente.
Datorită proprietăților sale fotocatalitice, Ag și compuși ai acestuia au fost utilizați în industria
fotografică, pentru developare.
De-a lungul strânsei sale asocieri cu istoria umană în mai multe aplicații, argintul a fost
testat și utilizat în stomatologie, sub formă de amalgame cu mercur pentru umpluturi în
repararea cariilor dentare. În plus, nanoparticulele de argint (Ag NP) au fost mult timp evaluate
pentru activitatea lor anti-microbiană împotriva unei game largi de germeni patogeni. Cea mai
mare sensibilitate a fost observată fată de Staphylococcus aureus, rezistent la penicilină, urmat
de Staphylococcus epdermus. O activitate anti-microbiană moderată a fost observată în cazul
bacteriilor gram negative.
Odată cu apariția unei aprovizionări abundente de antibiotice, după Al doilea Război
Mondial, s-a renunțat la utilizarea particulelor metalice în scopuri medicinale. Acest lucru s-a
modificat recent, deoarece s-a constatat că o serie de tulpini bacteriene foarte rezistente sunt
capabile să manipuleze cele mai noi și mai puternice generații de antibiotice și să transmită
rezistența și la alte specii de microorganisme, devenind agenți patogeni redutabili. Astfel, s-au
reluat studiile de cercetare referitoare la fabricarea nanoparticulelor de argint (Ag NP), nu doar
pentru utilizarea lor ca agent antibacterian, dar și pentru potențialul de aplicare împotriva
ciupercilor, virușilor și a altor specii patogene.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea De Inginerie Medicală

Nanoparticulele de argint au fost studiate ca un mediu de livrare a antibioticului, precum

și ca modalitate de a sintetiza compozite pentru utilizarea acestora ca filtre dezinfectante și
materiale de acoperire. Mai multe mecanisme au fost propuse pentru a explica efectul inhibitor
al nanoparticulelor de argint pe bacterii. Se presupune că afinitatea mare a argintului fată de
sulf și fosfor este elementul cheie al efectului anti-microbian.
Utilizarea este însă complexă, se fac depuneri de nanoparticule de argint (Ag NP) pe
suporți de nanoparticule de dioxid de titan, de oxizi de zinc, care sunt și ele anti-microbiene,
iar efectul se cumulează. Aceste suspensii sau pulberi de dioxid de titan sau oxid de zinc dopate
cu particule de argint pot fi folosite cu ingrediente active și într-o serie de produse cosmetice,
deoarece pe lângă efectul anti-microbian, particulele de argint au și efect regenerativ.
Este exclus ca bacteriile să devină în timp rezistente la argint deoarece efectul se
răsfrânge atât pe structură cât și pe proteinele enzimatice, iar mai apoi inhibă metabolismul și
înmulțirea celulelor.
Aplicațiile biomedicale ale nanoparticulelor de argint (Ag NP) se bazează inclusiv pe
faptul că ele, spre deosebire de sărurile metalelor, mai ales în cazul aurului sau argintului, sunt
mai puțin reactive, fiind astfel mai puțin agresive fată de biochimia corpului. Ca atare, surplusul
lor este eliminat mai ușor, o anumită cantitate pătrunzând chiar în mediul intercelular sau
intracelular, iar alta rămânând în fluxul sanguin. Nanoparticula își păstrează forma pe termen
relativ lung, eliberând lent ionii metalului respectiv și acționând astfel mai blând, dar mai
sistematic, fără a genera aceleași efecte secundare negative precum compușii acelorași metale.
Din cauza dimensiunilor foarte mici, nanoparticulele pot penetra cu ușurință pielea,
plămânii și pot provoca efecte adverse. În cazul nanoparticulelor de argint trebuie ținut cont că
în cantități mari acesta devine toxic. Argiroza este o afecțiune determinată de ingestia unor
cantități însemnate de argint, cel mai evident semn fiind colorarea pielii in albastru – argintiu.
Chimia verde (Green Chemistry), sau chimia sustenabilă, este una dintre cele mai noi
ramuri ale chimiei și implică proiectarea de produse și procese care reduc sau elimină utilizarea
sau producerea de substanțe periculoase. Metodele de sinteză verde duc la obținerea de
nanoparticule și biomolecule mai sigure și în general cu un cost redus de fabricație. În acest
sens, au fost realizate o serie de studii privind reducerea ionilor de Ag+ la nanoparticule
metalice, utilizând extracte de plante cu caracter acid și proprietăți medicinale ca agent
reducător. Mai mult decât atât, aceste studii au arătat că Ag NP astfel obținute posedă
proprietăți anti-microbiene satisfăcătoare.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea De Inginerie Medicală

Materii prime:
Sursă de ioni de Argint Azotat de Argint 0,01M (AgNO3)
Extract de ceai verde
Extract de plante (petale de trandafiri,
Agent reducător
frunze de lucernă, frunze de mușcată, frunze
de colocazia)
Mediu apos Apă distilata/ultrapura

Sticlărie de laborator/Echipamente:
Cilindru de măsurare (50 mL) Micropipetă (100-1000 μL)
Flacoane de sticlă (20-50 mL) Vârfuri de micropipetă (100-1000 μL)
Pahare Berzelius (100 mL) Pâlnie de filtrare
Pahar Erlenmayer (100 mL) Mojar și pistil
Agitator magnetic cu încălzire Spatule
Hârtie de filtru Pointer laser
Balanță analitică
Măsuri de precauție:
Substanțele chimice utilizate sunt toxice și iritante; evitați inhalarea!
Purtați echipament de protecție în timpul lucrului în laborator.
Azotatul de argint pătează pielea, prin urmare manevrați-l cu mănuși.
Utilizați doar sticlărie de laborator curată.
Nu îndreptați pointerul laser către o altă persoană și nu priviți direct în acesta!
Activitate individuală:
Pentru fiecare procedură experimentală, notați modificările observate, precum schimbări
de culoare, formare de precipitat etc.
Pentru fiecare observație, explicați fenomenul căruia i se datorează, în spațiul aferent din
tabel.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea De Inginerie Medicală

Mod de lucru:
I. Biosinteza de nanoparticule de Ag folosind extract de plante
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea De Inginerie Medicală

Tabel 1. Biosinteza de nanoparticule de Ag folosind extract de plante

Procedură Observații Comentarii/Explicații

Pentru prepararea extractului de

plante/frunze, cântăriți 5 g de
plante/frunze, peste care adăugați
50 mL de apă ultrapură; mărunțiți
și omogenizați amestecul cu
ajutorul unui mojar și pistil până
obțineți o pastă. Filtrați extractul și
depozitați-l într-un flacon de sticlă.

Adăugați 2 mL de soluție AgNO3

0,01M peste 10 mL extract și
omogenizați cu ajutorul unui
agitator magnetic.
Cu ajutorul unui pointer verificați
dacă fasciculul laser este sau nu
refractat de către soluția de AgNO3.
Observați soluția care conține
nanoparticule de Ag după 15
minute

Observați soluția care conține

nanoparticule de Ag după 30
minute

Observați soluția care conține

nanoparticule de Ag după 45
minute

Observați soluția care conține

nanoparticule de Ag după 60
minute

Cu ajutorul unui pointer laser

confirmați formarea de
nanoparticule de Ag
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea De Inginerie Medicală

II. Biosinteza de nanoparticule de Ag folosind extract de ceai verde

 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea De Inginerie Medicală

Tabelul 2. Biosinteza de nanoparticule de Ag folosind extract de ceai verde

Procedură Observații Comentarii/Explicații

Pentru prepararea extractului de ceai

verde, cântăriți 1 g de frunze de ceai
verde, peste care adăugați 50 mL de
apă ultrapură; Sub agitare continuă
magnetică, fierbeți amestecul.

După fierbere, permiteți

amestecului să se răcească, apoi
filtrați extractul și depozitați-l într-
un flacon de sticlă.

Adăugați 2 mL de soluție AgNO3

0,01M peste 10 mL apă ultrapură și
omogenizați cu ajutorul unui
agitator magnetic.

Cu ajutorul unui pointer verificați

dacă fasciculul laser este sau nu
refractat de către soluția de AgNO3.

Soluției anterior obținute adăugați

10 mL de extract de ceai verde și
omogenizați cu ajutorul unui
agitator magnetic.

Observați soluția care conține

nanoparticule de Ag după 15 minute

Observați soluția care conține

nanoparticule de Ag după 30 minute

Observați soluția care conține

nanoparticule de Ag după 45 minute

Observați soluția care conține

nanoparticule de Ag după 60 minute

Cu ajutorul unui pointer laser

confirmați formarea de
nanoparticule de Ag