În fiecare zi, aproape în fiecare moment al activității lor, pe teren sau în mass-media, jurnaliștii depun

un efort constant pentru a identifica ceea ce ar putea fi un „eveniment”.

Criteriile după care jurnaliștii determină interesul pot fi grupate în trei mari categorii: organizaționale,
stilistice (de gen) și socio-culturale.
Gaye Tuchman vorbește despre „evenimentele ca știri”, subliniind ideea că pentru jurnaliști,
evenimentele non-știri nu sunt cu adevărat evenimente. Clasificările cu care lucrează jurnaliştii sunt
cel mai adesea determinate de factorul timp:
a) recente evenimente semnificative, apropiate de momentul în care mesajele mass-media vor
deveni publice;
b) imediate informatii de mare interes si actualitate, care vor fi publicate rapid si vor alcãtui
flash-urile ce întrerup programele uzuale;
c) curente situatii relevante pentru audientã, care beneficiazã un timp mai îndelungat de o anumitã
actualitate.
O alta clasificare se bazeaza pe: natura planificată (intenționată) sau neplanificată a evenimentului
respectiv și persoana care promovează evenimentul: actorul sau informatorul. Modelul cuprinde
patru categorii de evenimente folosite de presă:
a)rutine, faptul respectiv este planificat, iar planificatorii sunt si promotorii sãi ca material pentru
presã. În aceastã categorie intrã o gamã largã de evenimente, create pentru uzul presei cu scopul de
a atrage atentia opiniei publice asupra lor sau asupra cauzei pe care o promoveazã: prezentarea
unor iniþiative, vizite, deschideri de ºantiere sau de noi instituþii, serbãri populare, festivaluri,
campanii electorale, congrese;
b) scandaluri, evenimentul este planificat, dar este promovat de altcineva decât actorii sai.
Acest gen de jurnalism, asociat numelui de „paparazzi”. Adesea acest „cineva” poate fi chiar presa
(exemplu viața intimă a familiei regale engleze) Acest tip de jurnalism plasează scandalul în afara
sferei jurnalismului profesional.
c) accidente: Accidente: evenimentul este neplanificat și promovat de alții, mai degrabă decât de
actorii săi. Această categorie a reprezentat întotdeauna ceea ce jurnaliștii numesc un „eveniment”
Adică acel eveniment ieșit din comun care „face” știrile
d) hazardul fericit: reprezintă evenimente în care un fapt este promovat de cei care i-au fost actori
pentru a obține un câștig de imagine. Potrivit lui Molotch și Lester, el este destul de rar în practica
politică și jurnalistică
Un alt sistem de clasificare, întemeiat pe douã tipuri de criterii: cauza evenimentelor si capacitatea
lor de comunicare:
Cauza evenimentelor
a) evenimente originare, care se produc fãrã nici o legãturã cu interesele mass-mediei
b) evenimente mediatice, care sunt produse cu scopul exclusiv de a genera prezentarea lor în presã
(în aceastã categorie intrã conferinþele de presã, vizitele anunþate, ceremoniile publice)
c) evenimente inscenate, unde presa caută în permanență „cazuri” pline de dramă, de conflicte cu
putere emoțională. În ultimele decenii, numărul și gama de evenimente organizate de grupuri a
crescut considerabil.
Capacitatea de comunicare
a) evenimente-cheie, întâmplãri spectaculoase ori importante care genereazã materiale de presã
semnificative;
b) evenimente similare, întâmplãri de acelasi tip cu evenimentele-cheie, care sunt descoperite dupã
producerea lor si prezentate mai insistent si mai atent de presã;
c) evenimente tematice: în aceastã categorie intrã fenomenele înrudite cu un eveniment-cheie, dar
care nu fac parte din aceeasi clasã de evenimente.
Alte tipuri de abordări în practica jurnalistica ar mai fi:
a) evenimente planificate : este vorba despre acele evenimente a cãror desfãsurare este
cunoscută:
b) evenimente neplanificate: în aceastã categorie intrã relatãrile despre fapte care au intervenit
pe neașteptate ;
c) evenimente în afara planificãrii: în aceastã grupã intrã materialele privind întâmplãri și
situații care îsi pãstreazã actualitatea o perioadã mai mare de timp