Reprezentarea reliefului pe planuri și hărți

(continuare)
2. Metoda planului cotat: constă în raportarea planimetrică a punctelor pe plan și scrierea lângă
fiecare a cotei respective. Are dezavantajul că relieful nu apare în mod sugestiv pe plan respectiv
scrierea cotelor încarcă planul.
Planul cotat este suport pentru întocmirea planului cu curbe de nivel, fiind folosit doar în scopuri
tehnice.
3. Metoda profilelor: se folosește la reprezentarea reliefului după un singur plan vertical ce
secționează terenul pe o anumită direcție. Prin această metodă se întocmesc profile longitudinale
și transversale necesare la executarea căilor de comunicații, rețelelor tehnico-edilitare, precum și
la construcții hidrotehnice.
4. Metoda hașurilor: hașurile sunt linii care reprezintă gradul de iluminare al versanților de
razele soarelui, care se consideră căzând vertical pe forma de relief. Intensitatea de iluminare se
exprimă prin intervalul dintre hașuri și grosimea lor. Cu cât versanții sunt mai puțin înclinați cu
atât este mai luminoasă și cu cât versanții au panta mai mare cu atât sunt mai întunecați. Hașurile
se trasează între curbele de nivel având direcția liniei de cea mai mare pantă.
Metoda hașurilor se folosește doar pentru reprezentarea unor anumite forme de relief ca: movila,
groapa, viroaga, rambleu, debleu, e.t.c. la hărțile cu scări mari.

5. Metoda umbrelor cu tente: tentele sunt culori cu care se realizează umbrirea versanților, în
funcție de panta terenului asemenea hașurilor.
Această metodă se folosește la hărțile geografice la scări mari și medii.
6. Metoda planului sau hărții în relief: folosește reprezentarea reliefului terenului prin machete
și mulaje. Astfel de planuri sunt folosite ca material didactic și demonstrativ.
7. Modelul 3D al terenului: este o reprezentare digitală a reliefului în spațiu. Se poate folosi în
toate domeniile de aplicabilitate a altitudinilor punctelor și suprafețelor.

1
 Formele tip de relief
Relieful terenului se poate restrânge la un număr redus de forme în:
- șes,
- înălțimi sau ridicături
- depresiuni sau adâncituri.
A. Șesurile sunt suprafețe plate, lipsite de ridicături sau adâncituri mari. Diferențele de nivel sunt
mici, formând cute mici. Dacă șesul se află la sub 200 m altitudine se numește câmpie, iar peste
200 m se numește podis.
B. Forme tip pentru înălțimi:
1 Mamelonul: este o înălțime de circa 50-150 m față de terenul înconjurător, cu vârf rotunjit și
pante relativ simetrice, care diverg în toate direcțiile.
Se reprezintă prin curbe de nivel închise, valorile cotelor curbelor crescând din exterior spre vârf.

2. Dealul sau crupa: este o ridicătură cu doi versanți ce se unesc de-a lungul unei linii de pantă
numită cărarea crupei, creastă sau linia de despărțire a apelor.
Pe plan se reprezintă prin curbe de nivel alungite, cu convexitatea dirijată în sensul de coborâre a
liniei de despărțire a apelor. Curbele de nivel au o întoarcere rotundă pe linia de creastă pe care o
intersectează sub un unghi drept.
Elementele caracteristice sunt: linia de creastă, vârful dealului și piciorul dealului.

2
3. Şaua (este o formă de relief complexă formată din două dealuri racordate printr-o creastă mai
joasă. Gâtul şeii „G” formează originea a două văi dispuse transversal pe linia de creastă.
Elementele caracteristice ale acesteia sunt: vârfurile, liniile de crestă şi gâtul şeii. Şeaua
reprezentată prin curbe de nivel:

C. Forme tip pentru adâncituri:

1. Căldarea sau pâlnia : este o depresiune închisă din toate părţile şi este forma de relief opusă
mamelonului. Ea se reprezintă prin curbe de nivel închise ale căror valori descresc de la exterior
spre interior.

3
2. Valea : este o depresiune formată din doi versanţi care se unesc pe linia de împreunare a
apelor numită talveg. Ea este o formă concavă opusă dealului. Valea se reprezintă prin curbe de
nivel deschise, alungite, care au concavitatea orientată în sensul de curgere a apelor. Valorile
cotelor descresc de la exterori spre interior. Elementele caracteristice sunt: originea văii, firul
văii (talveg), gura văii şi cei doi versanţi.

3. Bazinul hidrografic: este o formă de relief complexă închisă din trei părţi de linia de despărţire
a apelor şi deschisă pe o singură parte. Acesta reuneşte de regulă mai multe forme simple de
relief.

4
5