Cum să construiești, pas cu pas, autonomia copiilor

Autonomia copiilor apare treptat. Cei mici cresc rapid - alergând, vorbind, râzând, cântând,
explorând și dobândind noi experiențe de viață în fiecare zi. Atunci când îi ajutăm să își
descopere și antreneze autonomia, îi pregătim, cu entuziasm, pentru provocările viitoare.
Autonomia copiilor nu este ceva ce apare peste noapte, fiind necesar un mix între răbdare, atenție
și sprijin în proces din partea noastră, pentru cei mici. După naștere și până la o vârstă destul de
avansată, copiii, spre deosebire de alte ființe, rămân aproape de părinții lor și de comunitatea
restrânsă din care fac parte. Cu toate acestea, în jurul vârstei de 7 luni, bebelușul își va da
seama că este o entitate diferită de părinții lui. Acest moment marchează o etapă cognitivă nouă
și activează nevoia de autonomie care se va manifesta prin dorința de a face lucruri singur, spre
exemplu să pună mâna pe linguriță și să mănânce fără să fie ajutat.

Rolul părinților și al profesorilor în modelarea autonomiei

Părinții sunt principalii agenți de socializare în viața copilului lor și, în consecință, o
influență semnificativă asupra autonomiei și a împlinirii nevoilor psihologice ale acestora. În
acest domeniu de cercetare, sprijinul parental pentru autonomie a fost asociat cu multe rezultate
pozitive, directe sau indirecte: perseverența, performanța școlară, capacitatea de luare a
deciziilor, flexibilitate.
Deși ne-ar fi ușor să credem că, odată cu înaintarea în vârstă, copiii nu mai au nevoie de acțiuni
de sprijin din partea părinților sau adulților, pentru a deveni autonomi, cercetările demonstrează
faptul că este esențial ca toate comportamentele de susținere a autonomiei să aibă loc mereu, în
special în perioadele care implică un nivel ridicat de stres (de exemplu: trecerea la liceu,
examenele cu miză mare etc.).
Profesorii sunt principalii adulți care interacționează cu copiii la școală și exercită o influență
semnificativă asupra formării autonomiei lor.

Indiferent de nivelul de educație sau de problemele copiilor, profesorii care adoptă un stil de
predare care sprijină autonomia îi ajută, în mod direct, pe elevi să aibă performanțe mai bune
și mai multe reușite.
Dacă ne dorim ca cei mici să devină tot mai autonomi, specialiștii ne încurajează să urmărim o
serie de aspecte spre a construi, pas cu pas, autonomia copiilor:
1. Dacă cei mici pot pe cont propriu, este esențial să îi supraveghem, dar să nu facem
lucrurile în locul lor!
Cu siguranță poate dura mai mult ca șosetele să fie împachetate și puse în sertar sau pantofii să
fie legați în mod corect, atunci când copiii fac asta de unii singuri! Cu toate acestea, deși este
tentant să îi ajutăm, în special când știm că noi am rezolva rapid sarcinile și am salva câteva
minute bune, este important să acordăm timp și spațiu de învățare. Dacă sarcina devine prea
dificilă, iar cei mici se supără că nu reușesc, specialiștii ne îndeamnă, înainte de a prelua
controlul, să îi întrbăm dacă au nevoie de ajutor sau să îi îndrumăm și încurajăm prin indicii
mici.
2. Rutina zilnică, element esențial în dezvoltarea copiilor
Atunci când copiii cunosc activitățile care urmează și care sunt repetitive, sunt mai bine pregătiți
pentru a-și asuma responsabilități atunci când ele se întâmplă. Spălatul pe dinți este o rutină, iar
cu cât copilul învață care este ordinea pașilor și cum arată un periaj corect, cu atât nu va mai avea
nevoie de asistență. La fel, ieșirea afară implică alegerea hainelor, pregătirea sticlei cu apă, poate
împachetarea unei gustări, șervețelele umede și legatul șireturilor. Dacă facem din mersul în parc,
o rutină consecventă, copiii vor prelua, treptat, o parte din inițiativă.
Pe măsură ce copiii experimentează aceste rutine, ei învață să anticipeze ce urmează și încep
să își asume mai multe responsabilități cu mai puțin ajutor. Dacă le oferim copiilor
posibilitatea de a își pune singuri pasta de dinți pe periuță sau să își aleagă hainele, vor prelua din
ce în ce mai mulți dintre acești pași pe cont propriu.
3. Copiii care știu să rezolve probleme au o mentalitate flexibilă
Înainte să poată rezolva o problemă de matematică, copiii nu vor greși o dată, ci de mai multe
ori. Treptat, ei se vor perfecționa și vor reuși de unii singuri. Este esențial ca cei mici să
privească lumea și să încerce să îi rezolve provocările, chiar dacă, posibil, primele încercări nu
vor fi neapărat cele mai fericite. Autonomia copiilor se formează prin sprijinirea celor mici, iar la
sarcinile la care aceștia au deja exercițiu să nu intervenim, ci să așteptăm până când
ajutorul nostru este solicitat.
P.S Chiar și când îi ajutăm, ar fi bine să le oferim mai întâi doar mici indicii care să îi ajute să
treacă la pasul următor al activității.
Prezentându-i copilului sarcini care sunt puțin mai dificile, dar care se află încă în sfera a ceea ce
poate face cu puțin sprijin, reușim să îl ajutăm să învețe să facă față frustrării, să rezolve
probleme și să reziste în situații dificile.

4. Efortul pe care copiii îl depun trebuie apreciat

Dacă un copil înțelege încă de timpuriu că este valoros să aibă focus pe efortul pe care îl depune,
pe proces și pe ce lecții poate prelua de aici, va învăța, indirect, să îmbrățișeze greșelile și să le
încadreze ca fiind părți componente ale învățării.
Copiii care nu se tem de eșec vor fi mai deschiși să încerce activități noi!
Pentru a cultiva autonomia copiilor, ei trebuie încurajați să încerce lucruri noi, să își depășească
zona de confort, să fie creativi fără presiunea de a reuși și să își lărgească orizonturile.
5. Dacă susținem proiectele copiilor, încurajăm încrederea acestora în forțele proprii
Proiectele, de orice tip, de la colorat, la construit, puzzle-uri sau meșteșuguri, oferă copiilor
posibilitatea de a-și concentra atenția asupra unei singure activități pentru o perioadă limitată.
Comentând pozitiv și complimentând munca copilului, îi oferim un sentiment de realizare și
stimă de sine, iar lăudarea efortului ajută la dezvoltarea curajului. Atunci când ne încurajăm
copiii să modeleze o figurină din plastilină, le comunicăm automat și faptul că avem încredere în
capacitățile lor de a face ceva creativ, le conferim curaj și îi ajutăm să găsească doza de
perseverență necesară.

6. Tehnologia sprijină autonomia copiilor și îi responsabiliează

Copiii vorbesc limba tehnologiei. O folosesc de mici și îi consumă cu interes conținuturile, în
cele mai diverse și dinamice forme. A aduce astfel de instrumente interactive în sprijinul
educației este natural, atunci când ne adresăm nativilor digitali. Prin intermediul unor platforme
educaționale moderne, elevii pot să-și organizeze sarcinile și să-și gestioneze timpul eficient, fără
să depindă de profesori pentru a obține informații și a verifica progresul. Instrumentele digitale
nu numai că îi ajută pe elevi să-și dezvolte abilitățile de organizare și planificare, dar le oferă și o
oportunitate de a-și construi încrederea în sine.

Cu o interfață simplă și intuitivă, Kinderpedia le permite elevilor să preia controlul asupra

sarcinilor și termenelor. Au la un click distanță orarul zilei, temele și proiectele de la clasă,
comunicarea cu profesorul și cu colegii, dar și acces la resurse educaționale. În plus, prin
intermediul Kinderpedia, profesorii pot să ofere feedback rapid și personalizat elevilor, ceea ce
poate contribui la îmbunătățirea performanțelor lor academice.

În concluzie, prin utilizarea tehnologiei, elevii pot să își asume controlul asupra propriului proces
de învățare, să își dezvolte abilități utile pentru viața de zi cu zi și să obțină performanțe
academice mai bune.
7. Jocul liber: factor care influențează autonomia copiilor
Jocul independent și nestructurat este foarte important pentru stimularea creativității, a rezolvării
problemelor și a autonomiei. Cu toate acestea, majoritatea copiilor preșcolari vor avea nevoie de
o anumită implicare din partea părinților în timpul jocului nestructurat. Chiar dacă le punem la
dispoziție cele mai interesante materiale, cea mai mare bucurie pentru cei mici rămâne aceea ca
noi, adulții, să ne jucăm cu ei, nu să intervenim asupra jocului, ci să le oferim spațiul necesar
pentru a da dovadă de imaginație fără limite și să decidă pentru ei înșiși ce le place și ce nu.
Putem încuraja autonomia copiilor prin adresarea de întrebări care să le extindă jocul și pentru a
observa felul în care abordează situațiile.
8. Alegeri, alegeri, alegeri
Specialiștii menționează în literatura de specialitate faptul că, pentru a promova autonomia
copiilor, ei trebuie să primească opțiuni din care să aleagă. Putem să îi întrebăm pe cei mici ce
fruct își doresc la gustare sau dacă vor o seară de jocuri de societate sau de desene animate.
Dacă le permitem copiilor să facă alegeri simple, acest lucru le conferă un sentiment de control și
de stăpânire asupra vieții lor, ceea ce duce la o gândire autonomă. De asemenea, îi ajută să își
însușească aceste alegeri și să se simtă responsabili pentru ele la un nivel foarte primar.

9. START tabăra de distracție și aventură

Mersul în tabără poate să fie o activitate provocatoare pentru mulți copii. Cu toate acestea, prin
discuții ghidate, cuvinte alese și sprijin, ei pot pleca într-una dintre cele mai frumoase experiențe
și să mai pună, pe cont propriu, încă o cărămidă în fundația autonomiei lor.

10. Răbdare și stare de bine!

Copiii învață cel mai bine prin experiență și practică, așa că trebuie să găsim ceea ce
funcționează pentru ei. Unii copii pot avea nevoie de o abordare mai structurată (de exemplu,
învățarea unei noi abilități în fiecare lună într-un mod distractiv și captivant), în timp ce pentru
alții poate fi suficient doar să fie încurajați să exploreze liber. Este important să nu uităm să ne
bucurăm alături de cei mici, să zâmbim, să dansăm și să privim cum copiii noștri devin mai
autonomi pe zi ce trece.
Autonomia este una dintre nevoile emoționale de bază pe care le au toți copiii. Atunci când îi
sprijinim pe cei mici să ia decizii pe cont propriu sau să deruleze activități diverse, îi ajutăm să se
dezvolte armonios și să își formeze o mentalitate flexibilă care să îi ajute pe parcursul întregii
vieți.