Testament de Tudor Arghezi CURENT Modemismul este un curent literar, manifestat cu predilectie in perioada interbelica, ale cérui trasaturi sunt teoretizate de Eugen Lovinescu si care promoveaza o innoire a literaturii, prin desprinderea de trecut si prin crearea unei modalitati inovatoare de exprimare. In ceea ce priveste poezia, sunt formulate urmatoarele deziderate: - crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletesti si inlaturarea totalé a obiectivitati, - ambiguitatea limbajului, prin utilizarea metaforei, - _ inovatia formala, prin renuntarea la prozodia traditional. OPERA "Testament" de Tudor Arghezi, publicata in volumul “Cuvinte potrivit (1927), face parte din seria artelor poetice moderne, alaturi de “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga si “Joc Secund” de lon Barbu. INCADRARE Arta poeticd reprezinté o specie a liricii filosofice, transfigurand in imagini poetice crezul artistic al poetului, principille sale estetice, viziunea proprie despre sursele gi actul creatiei, despre menirea si destinul artei si artistului Caracterul modern al poeziei provine din viziunea lui Tudor Arghezi asupra lumii. In opinia seriitorului, poetul este un creator orgolios, dublu determinat, pe de-o parte, de pamént, principiu al germinatiei etere si, pe de alta parte, de cuvant, semn al revelatiei in spirit. El deschide relatia patemala cu un cititor abstract, care duce un mesaj, trecdnd prin generatii succesive. El este un ,,poeta faber’, adica slefuitor de cuvinte, care filtreaza trairile neamului prin propria constiinta.Rolul poeziei este acela de transfigurare a oricaror aspecte ale realitatii, prin cuvant si imagine artistica: “din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseli si pre{uri noi", Ca si poetul francez Charles Baudelaire, care a impus estetica uratului in volumul: "Les fleurs du mal", Arghezi considera ca orice aspect al realitatii, indiferent daca este frumos sau urat, poate constitui material poetic, situandu-se astfel pe 0 pozitie a modernitatii denumita: estetica uratului TEMA ‘Tema poeziei reprezinta o conceptie asumata a poetului de a echilibra tensiunile dintre “slova de foo" gi “slova faurita” in creatia cu valoare testamentara. Poezia-carte e o treapta spre cunoastere, un hrisov “al robilor cu saricile pline/ de osemintele” filtrate prin fiinta poetului. MOTIVE Motivul central al poeziei este acela al cArfii, care simbolizeaza ideea de cunoastere, de legatura spirituala intre generatii, pentru ca ea ogiindeste "seara razvratité” a stramosilor ce au urcat “prin rapi si gropi adanci", dar si ideea de truda, de mestesug, de pasiune. Cuvantul “carte” are o bogata sinonimie in text: testament, hrisov, cuvinte potrivite Atitudinea poetului este ca: “Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte’, aceasta atitudine apare in poezie printr-o serie de imagini si motive ale poetului faurar: "framantate mii de saptamani", dar si de rob ‘supus unui stapan. Motivul revoltei imbraca forme semnificative, dar nu dramatice, ceea ce contureaza ideea ca poetul constientizeaza care este rolul sau, de parinte, creator de noi universuri inchise in cartea-treapta. Motivul metamorfozei, al transformarii uneltelor de create, este cheia de bolta a poeziei Motivul transfigurari lirice a realitatii este nucleul esteticii uratului. TITLU Titlul este o metafora; in sens denotativ, cuvantul se refera la un act juridic unilateral, prin care o persoana isi exprima dorintele ce urmeaza a fi tmplinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu Incredintarea bunurilor materiale. Conotativ ins, testamentul arghezian consemneaza lasarea averil spiritual, a creatiei generatilor viitoare, ilustrénd ideea de mostenire literara, "act oficial’ adresat urmagilor-cititori sau viitorilor artizani ai condeiului.LIRISM Caracterul de arta poetica al Testamentului arghezian, unicitatea viziunii estetice exprimate fac din aceasta poezie o ilustrare a smului subiectiv, care se manifesta cu predilectie prin formula monologului ‘eu’, “noi”, “fiule’, *strabuni . Autorul se adresat, evidentiindu-se mai multe ipostaze ale eului liric: suprapune eului poetic, intr-o tentativa de autodefinire memorabila ‘STRUCTURA Compozitional, poezia are cinci strofe, alcatuite dintr-un numar inegal de versuri. Cele cinci strofe ale poeziei se grupeaza in trei secvente poetice. Prima este alcatuita din primele doua strofe, sugerand legatura dintre poet si cititori-urmasi; a doua, alcatuita din urmatoarele doua strofe, reda rolul etic, estetic si social al poeziei; a treia, redata de ultima strofa, incréncenata lupta a poetului cu lexicul. SIMETRIA ‘Simetria textului este data de plasarea cuvantului cheie "carte" si a sinonimelor sale in diferite pozitii ale discursului liric pentru a accentua ideea centrala tn fiecare dintre cele trei secvente, fiind un element de recurenta. RELATII DE OPOZITIE Relatiile de opozitie se stabilesc, la nivelul discursului liric, intre diversele componente ale artei poetice, tot in jurul termenului carte. Opozitia robul-Domnul se regaseste in versul: "Robul a scris-o, Domnul o citeste” si reda relafia dintre scriitor si cititor, in care robul-poet si-a asumat statutul umil, de truditor al cuvantului. SECVENTE Prima strofa ofera 0 definitie liric’ a poezie, eul orientand adresarea directa cétre un fu imaginar, denumire generica pentru cititor, cdruia fl las drept mostenire averea sa spirituala. Incipitul introduce sensul pe care jl da poetul cértii, singura lui avere fiind de factura spirituala: “Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, / Decat un nume adunat pe-o carte.", creatia find bunul cel mai de pret. Aceasta cumuleaza experienta generatiilor anterioare, a stramosilor cu un destin zbuciumat, izvorat metaforic din“seara razvratita’ si sustinut artistic de enumeratia “prin rapi si gropi adanei"; umanitatea este vazuta in plind ascensiune, ca o scard, ale carei trepte sunt urcate doar prin sacrificiu si truda: “suite de batranii mei pe brani’ Cea de-a doua strofa se axeaza pe metafora *hrisov”, un arhaism care, In sens propriu, desemneaza un act domnese al Evului mediu, atesténd celui care il posed anumite drepturi de proprietate; conotativ, termenul tri la “creatie”, care se constituie ca o carte sfanta, ingloband suferinja de veacuri a Inaintagilor. Metafora “osemintelor varsate-n mine” subliniaz& profunda comuniune dintre creator si generatille anterioare, care graiesc viitorul prin intermediul condeiului sau artistic: "Ea ¢ hrisovul vostru cel dintai,/ Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele varsate-n mine.” in a treia strofé apare ideea cA lumea materialé se metamorfozeaza in dimensiune spirituala, prin intermediul poetului. “Sapa”, unealta folosita pentru a lucra pamantul, devine “condei”, unealta de scris, iar “brazda" devine “calimara’, munca poetului find numai ca material intrebuinfat altfel decat a inaintasilor lui; asupra cuvintelor el aplicd aceeasi truda transformatoare prin care plugarii supuneau paméntul, Poetul este un ndscocitor, care transforma “graiul lor cu-ndemnrui pentru vite” in “cuvinte potrivite”, metafora ce desemneazé poezia ca mestesug si nu ca inspirafie divind, Efortul poetic presupune ins un timp indelungat, sugerat prin paralelismul dintre munca fizica ("Sudoarea muncii sutelor de ani") si aceea spirituala ("framantate mii de saptéméni). Arta are un rol estetic pentru ca transfigureaza “urdtul" din realitate, transforma "zdrentele” in "muguri" si “coroane", metafore-simbol pentru nucleul viefii, respectiv pentru perfectiune. Verbul "a ivi” denota spontaneitatea ideii artistice inspirat de viata tnaintasilor, iar perfectul simplu exprima originea populara a limbajului artistic: "Facui din zdrente muguri si coroane”. Pe langa rolul sau estetic, opera literaré are si un rol de factura traditionalist, anume acela de a stigmatiza ceea ce este rau. Ideea este evidentiata prin metaforele “veninul” revoltei si “ocara”, manifestari capabile s4 uneasca oximoronic contrariile: “Veninul strans |-am preschimbat in miere, / Lasand intreaga dulcea lui putere/ Am luat ocara, si torcand usure/ Am pus-o cand sé-mbie, candsa-njure”. Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaza, devine indreptar moral si dobandeste vegnicie: “Am luat cenuga mortilor din vatra/ Si am facut-o Dumenzeu de piatrai’ Strofa a patra exprima revolta unui reprezentant de seam al neamului sau, cu care eul lic se identifica, impotriva nedreptatii si atitudinii opresive a societatii contra individului. El se declara partas la suferinta neamului sau, dandu-i glas prin intermediul artei, sugeraté metaforic prin “vioara": "Durerea noastra surda si amara/ O grémadii pe-o singura vioaré". Stapanul asupritor apare in postura de "tap injungl aluzie la simbolul tragediei antice, intr-o viziune groteasca, si se arata fascinat de cantec, nebanuind cd este 0 forma de protest chiar impotriva lui Creatorul, cu iscusinta, preschimba formele de manifestare a uratului, “bube, mucegaiuri si noroi’, in valori estetice perene, in "frumuseti i preturi noi”. Ultima strofé. evidenfiazd faptul cd muza, arta contemplativa, “Domnita’, “pierde” in favoarea mestesugului poetic: "Intinsa lenesa pe canapea, /Domnita sufera in cartea mea”. Poezia este rezultatul inspiratiei, al harului divin, sugerat de metafora "slova de foc’, cat si rezultatul mestesugului, al trudei, dedus din metafora "slova faurita”: “Slova de foc si slova faurita/ Imparechiate-n carte se marita/ Ca fierul cald imbratigat in cleste”. Condifia poetului este redata in versul "Robul a soris-o, Domnul o citeste”, Modestia creatorului se desprinde din opozitia rob-Domn, poet i cititor, doua roluri importante in scrierea operei si receptarea ei LIMBAJ Trasaturile cele mai izbitoare ale limbajului poetic arghezian sunt expresivitatea si ambiguitatea, caracteristici ale poeziei modemiste. Expresivitatea este produsa, la nivel lexico-semnatic, de asocierile surprinzétoare de cuvinte ("seara rézvrétita”, "slova de foc’, “ciorchin de negi"). La nivel morfologic, limbajul artistic utiizat in Testament scoate in jen{a preferinja pentru substantive, ce determina “prezenta masiva a concretulul” (Mircea Scarlat), iar verbele Infatigeaza efectele si esenta poeziel. Din punctul de vedere al constructiei frazelor, poezia solicit lectorul printr-o topica neasteptata, prin dislocarile sintactice:"$i care, tanar, sa le urci te-asteapta, /cartea mea-i,fiule, o treapta’. Frazele sunt, in general, lungi, enuntiative, caracteristice unei confesiuni/autodefiniri,PROZODIE Arghezii se dovedeste un autor inovator i la nivelul organizarii strofice si la cel al prozodiei. Strofele inegale, de 9-11 silabe, sugereaza stari diferite, frangeri bruste ale discursului si continuari largi, explicative, de mare vibratie sufleteasca. Poezia se remarca printr-o tonalitate inedita, conferita de variafile ritmului, iar rima este imperecheata CONCLUZIE Textul poate fi considerat o arta poetic’, deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra lumii prin mijloace artistice. Pentru Arghezi, poezia este o imbinare a slovei faurite, slefuite de un adevarat bijutier al cuvintelor, gi a slovei de foc, inspiratie de sorginte divina, Rolul poetului este de a da cuvintelor urate "bube,mucegaiuri si noroi’, forme si confinuturi noi, transformandu-le fh “versuri si-n icoane”