diferenele de gen i sex

Anamaria Tătar
 Diferenţele de gen şi sex.

1.1. Perspective diferite în problematica diferenţelor de gen şi sex

În teorie termenul de sex se referă la caracteristicile biologice şi

fiziologice care definesc bărbaţii şi femeile iar genul se referă la
atributele şi oportunităţile economice,sociale, politice , culturale
asociate cu starea de a fi bărbat sau femeie.

În cele mai multe societăţi , bărbații și femeile se angajează în

activități diferite, iar în majoritatea societăților, femeile ca grup au mai
puțin acces la resurse, oportunități și luarea deciziilor decât bărbații.

Din punct de vedere istoric, au existat două atitudini principale față de

problemele de gen și diferențele sexuale în cultura occidentală. Prima
este o abordare conservatoare, prin care diferențele sociale și culturale
dintre femei și bărbați sunt considerate biologice, naturale și, prin
urmare, rigide și imposibil de schimbat sau modificat. În multe culturi
și în multe perioade istorice, această viziune a fost acceptată și
susținută de o vastă literatură axată pe principiul inferiorității femeilor.
De exemplu, în secolul al XIX-lea, în Marea Britanie, femeile și
bărbații jucau roluri diferite în societate: bărbații erau mai mult
asociați cu sfera publică, în timp ce femeile erau mai mult asociate cu
sfera privată (Vicinus, 1972).

A doua abordare, abordarea progresivă, consideră rolurile sociale ale

bărbaților și femeilor ca fiind modelate de influența sumei factorilor
istorici, culturali și sociali și, prin urmare, se află într-un proces
constant de schimbare, ca și societatea însăși. Din această perspectivă,
din punct de vedere istoric, femeile au ocupat o poziție diferită (adesea
subordonată) deoarece societățile occidentale, precum și alte tipuri de
societăți, erau patriarhale, ceea ce permitea bărbaților să aibă mai
multă autoritate asupra femeilor .

1
1.2. Rolul feminismului

Feminismul este definit ca un angajament în favoarea egalităţii

politice, sociale şi economice dintre femei şi bărbaţi , care a construit
resortul şi punctul de plecare a unei mari varietăţi de mişcare , teorii ,
filozofii şi campanii .

De obicei înțelegem istoria feminismului occidental ca fiind centrată

pe trei faze sau „valuri”. Secolul al XIX-lea și prima jumătate a
secolului al XX-lea au marcat primul val de feminism, care s-a
concentrat pe implicarea femeilor ca grup social în aspectele politice,
economice și sociale ale vieții publice din care până atunci fuseseră
excluse.

Al doilea val al feminismului a apărut în țările occidentale în anii

1960 și 1970 și mai târziu s-a extins de acolo, continuând eforturile de
a extinde oportunitățile și beneficiile femeilor, dar și luptând pentru o
gamă mai largă de factori, concentrându-se în mod special pe factorii
care afectează în special femeile, de exemplu: reproducerea,
sexualitatea, munca de acasă, violența în familie și condițiile de
muncă salariale.

Cel de-al treilea val de feminism a apărut încă de la începutul anilor

1990, atrăgând o nouă generație de experți (în mare parte femei, dar și
câțiva bărbați) care, având avantajul experienţei mamelor şi bunicilor
lor, îşi puteau identifica acum propriile puncte de vedere şi îşi puteau
canaliza propriile eforturi pentru găsirea unor soluţii noi. Acest al
treilea val îşi revendică în primul rând calitatea de a fi feminismul
unei generaţii noi „care răspunde la circumstanţe politice, economice,
tehnologice şi culturale unice, proprii epocii actuale“ (Kinser 2004, p.
124). Acesta a părut să fie mult mai ataşat de valorile teoretice şi de
cele academice, în comparaţie cu valurile precedente. În primul rând
aceasta s-a datorat accesului crescut la educaţia universitară a femeilor

2
din occident (pe ambele filiere: de studiu şi predare), faptului că
mediul academic este relativ sigur şi privilegiat.

1.3. Egalitatea de gen şi relaţia sa cu educaţia .

Dreptul la educație și dreptul la egalitate între bărbați și femei sunt

drepturile fundamentale ale fiecăruia. Știm asta de mult timp, deși
uneori suna ca o informație nouă și un scenariu improbabil pentru
situația din România. Egalitatea înseamnă drepturi, responsabilități și
șanse egale pentru femei și bărbați, fete și băieți; inegalitatea implică
discriminare, comportament sexist și perpetuarea stereotipurilor de
gen de o parte sau de alta. „Egalitatea de gen este un principiu inerent
al drepturilor omului, o condiție necesară pentru o dezvoltare durabilă
și centrată pe oameni și un scop în sine. Educația este principala sursă
de eliminare a inegalității de gen și este factorul cheie care duce la
angajarea femeilor în muncă. piața și astfel independența lor
economică unul dintre cei mai importanți factori.

1.4 Influenţele sociale asupra comportamentului sexual .

Majoritatea oamenilor , în toate societăţile sunt heterosexuali , adică

îsi stabilesc relaţii emoţionale şi plăcerea sexuală la parteneri de sex
opus. În toate societăţile heterosexualitatea reprezintă bază căsătoriei
şi a familiei.

De asemenea , există multe gusturi şi înclinaţii sexuale minoritare ,

acestea fiind zece la număr : femeia heterosexuală , bărbatul
heterosexual , femeia lesbiană , bărbatul homosexual , femeia
bisexuală, bărbatul bisexual, femeia travestită (care se îmbracă de
regulă ca un bărbat) , bărbatul travestit (care se îmbracă de regulă ca o
femeie), femeia transsexuală(femeia care devine bărbat ) şi bărbatul
transexual ( bărbatul care devine femeie )

Tipurile de comportament sexual acceptate variază de asemenea de la

o cultura la alta, ceea ce ne demonstrează ca majoritatea atitudinilor
fata de sexualitate sunt mai curând deprinse decât înnăscute.

3
 Bibliografie

Giddens - SOCIO
Diferentele_de_gen_si_efectele_lor_asupr
(1).pdfLOGIE.pdf

Egalitatea de gen și educația -

www.educatiefaradiscriminare.ro