Chirurgie

g1
1. O hemoragie presupune:
1. Scãderea calitativã a masei sanguine
2. Scãderea cantitativã a masei sanguine
3. Pierderea se sânge numai în diastola
4. Minimalizarea cantitativa si calitativa a masei sangvine
5. Negativarea calitativa si cantitativa a masei sangvine
6. Nemodificarea masei sanguine
7. Prabusirea cantitativa si calitativa a masei sangvine
8. Scãderea cantitativã şi calitativã a masei sanguine
9. Pierderea se sânge numai în sistolã
10. Diminuarea cantitativa si calitativa a masei sangvine
2. În funcţie de natura vasului lezat hemoragiile se clasificã în:
1. Interstiţialã, capilarã şi difuzã
2. Arterialã, venoasã şi capilarã
3. Venoasa, capilara si arteriala
4. Limfaticã, venoasã şi capilarã
5. Arterialã, interstiţialã şi limfaticã
6. Arterialã, venoasã şi limfaticã
7. Venoasa si arteriala
8. Interstitiala, difuza si limfatica
9. Arteriala si capilara
10. Capilara, venoasa si arteriala
3. O hemoragie arterialã exteriorizeazã sângele:
1. Ritmic
2. Alternant
3. Numai in ortostatism
4. Numai în inspir
5. Sacadat
6. Numai din capãtul distal al vasului lezat
7. Intermitent
8. Numai din capãtul proximal al vasului lezat
9. Numai în expir
10. Pulsatil
4. O hemoragie venoasã exteriorizeazã sângele:
1. Permanent
2. Numai in inspir
3. Numai în clinostatism
4. Neintrerupt
5. Fara oprire
6. Continuu
7. Numai din capãtul disal al vasuluI
8. Neincetat
9. Numai din capãtul proximal al vasului lezat
10. Numai în ortostatism
5. Dupã locul de revãrsare hemoragiile se clasificã în:
1. Interne
2. Limfaticã, capilarã şi mixtã
3. Continuã sau intermitentã
4. Din exteriorul si din interiorul corpului
5. Arterialã, venoasã şi capilarã
6. Mixta
7. Uşoarã, medie şi gravã
8. Interioare si exterioare
9. Externe
10. Externe şi interne
6. O hemoragie medie presupune pierderea a:
1. Peste 99% din masa sanguinã
2. 30% din masa sanguinã
3. 10 % din masa sanguinã
4. Peste 50% din masa sanguinã
5. Aproximativ a 2 litri sange
6. O treime din masa sangvina
8. 1/3 din masa sangvina
10. 1800 ml sange
7. Dupã durata sângerãrii o hemoragie poate fi:
1. Lunga, medie, indirecta
2. Acutã, cronicã şi ocultã
3. Cronica
4. Directã, indirectã şi mixtã
5. Uşoarã, medie şi gravã
6. Acuta+
7. Externã, internã şi mixtã
8. Cronica si acuta
9. Lungã, scurtã şi intermitentã
10. Oculta
8. Într-o hemoragie apare:
1. Poliurie
2. Bradicardie
3. Accelerarea pulsului
4. Cresterea pulsului
5. Tahicardie
6. Polifagie
7. Creşterea tensiunii arteriale
8. Diaree
9. Puls accelerat
10. Puls crescator
9. Într-o hemoragie investigaţiile paraclinice arata:
1. Creşterea hematocritului
2. Dispariţia reticulocitelor din sângele periferic
3. Prabusre hematica
4. Cantitate redusa de hematii
5. Creşterea numãrului de hematii
6. Cresterea leucocitelor
7. Creştereaproteinelor plasmatice
8. Micsorarea numarului de globule rosii
9. Scãderea numãrului de hematii
10. Dezechilibru negativ al hematiilor
10. Într-o hemoragie investigaţiileparaclinice aratã:
1. Scãderea hemoglobinei
2. Scaderea proteinelor plasmatice
3. Creşterea proteinelor plasmatice
4. Creşterea numãrului de trombocite
5. Micsorarea hemoglobinei
6. Diminuarea hemoglobinei
7. Scãderea ureei
8. Creşterea hemoglobinei
9. Hemoglobina scazuta
10. Hemoglobina cu valori scazute
11. Într-o hemoragie investigaţiile paraclinice aratã:
1. Scãderea proteinelor plasmatice
2. Creşterea ionilor de Na, Ca şi Fe
4. Proteine plasmatice scazute
6. Proteine plasmatice diminuate
7. Micsorarea proteinelor plasmatice
8. Creşterea numãrului de globule albe
9. Diminuarea proteinelor plasmatice
10. Creşterea numãrului de leucocite
12. Într-o hemoragie gravã apare:
1. Tahicardie
2. Tahipnee
3. Proteinurie
4. Tahipnee si tahicardie
5. Tahicardie si tahipnee
6. Scaderea diurezei pentru a retine compuşii toxici
7. Cresterea pulsului si batailor inimii
8. Creşterea diurezei pentru a elimina compuşii toxici
9. Bradicardie
10. Accelerarea tranzitului intestinal
13. Tratamentul unei hemoragii vizeazã:
1. Tratament de substitutie
2. Reinnoirea patulului vascular si tratament de substitutie
3. Umplerea patului vascular şi tratament de substituţie
4. Suprimarea proteinelor din alimentaţia bolnavului
5. Refacerea patului vascular si tratament de substitutie
6. Umplerea patului vascular
7. Combaterea agitaţiei psihomotorii
8. Tratament profilactic antiinfecţios
9. Suplimentarea proteinelor din alimentaţia bolnavului
10. Combaterea febrei
14. Într-o hemoragie se monitorizeazã:
1. Tranzitul intestinal
2. Starea de conştienţã a bolnavului
3. Diureza
4. Cantitatea de potasiu (K+) din alimentaţia bolnavului
5. Frecventa cardiaca si TA
6. Glucidele şi proteinele din alimentaţia bolnavilor
7. Cantitatea de sare (NaCl) din alimentaţia bolnavului
8. Tensiunea arteriala
9. Pulsul
10. pulsul, tensiunea arterialã şi diureza
15. Într-o hemoragie investigaţiile paraclinice aratã:
1. Creşterea VSH
2. Creşterea globulelor albe
3. Scãderea trombocitelor
5. Scaderea hematocritului
6. Micsorarea numarului glubulelor rosii
7. Creşterea hemoglobinei
8. Scaderea eritrocitelor
9. Micsorarea hematocritului
16. În hemoragii tulburãrile aparatului cardio-vascular constau în:
1. Scaderea TA
2. Scaderea pulsului
3. Cresterea pulsului si descresterea TA
4. Tahicardie
5. Tahicardie şi scãderea tensiunii arteriale
6. Bradicardie
7. Creşterea tensiunii arteriale
8. Poliurie
9. Ritm cardiac accelerat si diminuarea TA
10. Febrã
17. Hemoragiile interne neexteriorizabile apar la:
1. Peritoneu
2. Pleurã, peritoneu
3. Aparat respirator: trahee, bronşii
4. Tub digestiv
5. Pleura
6. Esofag
7. Faringe
8. Foitele peritoneale
9. Aparat urinar şi genital
10. Foitele pleurale
18. Melena reprezintã:
1. Eliminarea de sânge proaspãt împreunã cu scaunul
2. Materii fecale negre
3. Sange modificat in scaun
4. Eliminarea de sânge prin vomã
5. Scurgerea de sânge pe cale genitalã
6. Scurgerea de sânge din narine
7. Eliminarea de sânge parţial digerat prin scaun
8. Scaun cu sange semidigerat
9. Scaun de culoare „negru ca pacura”
10. Scurgerea de sânge pe cale vasculara
19. O hemoragie externã dreneazã sângele:
1. La exterior
2. Extern
3. Extracorporeal
4. Catre exteriorul corpului
5. La nivel interstiţial
6. La nivelul cavitãţilor seroase
7. La nivelul organelor
8. La nivel parenchimatos
9. Endoluminal
10. In afara organismului
20. Primele semne clinice care apar într-o hemoragie sunt:
1. Paliditatea tegumentului şi sete
2. Sete
3. Sete si lividitate
4. Creşterea tensiunii arteriale şi cefalee
5. Congestia tegumentelor şi prurit
6. Polakiurie şi disurie
7. Polakiurie şi polidipsie
8. Paloare si nevoie de apa
9. Tegumente palide
10. Stare de agitaţie şi nervozitate
21. În hemotorax sângele se acumuleazã în:
1. Abdomen
2. Intre foitele pleurale
3. Intracavitar pleural
4. Cavitatea pleuralã
5. Vezica urinara
6. Intrapleural
7. Cavitatea pericardicã
8. Pelvis
9. Cavitatea peritonealã
10. Pleura
22. În hemoperitoneu sângele se acumuleazã în:
1. Text răspuns
2. Scrot
3. Text răspuns
4. Esofag
5. Pleură
6. Text răspuns
7. Text răspuns
8. Cavitatea peritonealã
9. Perineu
10. Stomac
23. În hemopericard sângele se acumuleazã în:
1. In cavitatea pericardicã
2. Intracavitar pericardic
3. Intre foitele pericardice
4. Intrapericardic
5. In cavitatea peritonealã
6. In abdomen
7. In apertura toracicã superioarã
8. Intravezical
9. In aria pericardica
10. In cavitatea pleuralã
24. Hemoptizia înseamnã:
1. Exteriorizarea de sânge din rect, prin fecale
2. Sputa aerata cu sange pulmonar
3. Exteriorizarea de sânge din plămân, împreunã cu sputa
4. Exteriorizarea de sputa cu sange aerat
5. Exteriorizarea de sânge din ureche, prin coductul auditiv extern
6. Sange din plaman cu sputa
7. Exteriorizarea de sânge din tubul digestiv, prin orificiul anal
8. Exteriorizarea de sânge din vezica urinară, prin micţiune
9. Exteriorizarea de sange aerat
10. Exteriorizarea de sânge din vezica urinara prin orificiul uretral
25. Hematuria înseamnã:
1. Exteriorizarea de sânge prin vagin
2. Exteriorizarea de sânge în sputã
3. Sange in urina
4. Exteriorizarea de sânge prin plaman
5. Exteriorizarea de sânge împreunã cu materiile fecale
6. Exteriorizarea de sânge în urinã
7. Urina de culoare rosiatica
8. Urina cu sange
9. Mictiuni sangvinolente
10. Exteriorizarea de sânge prin narine
26. Metroragia înseamnã:
1. Sângerare din uter, înafara ciclului menstrual
2. Exteriorizarea de sânge prin urinã
3. Exteriorizarea de sânge în lichidul spermatic
4. Hemoragie genitala
5. Hemoragie uterina (exceptand ciclul menstrual)
6. Exteriorizarea de sânge nazal
7. Exteriorizarea de sânge în sputã
8. Sangerare la nivelul aparatului genital
9. Exteriorizarea de sânge prin anus
10. Hemoragie genitala, exceptand ciclul menstrual
27. Din punct de vedere histologic, clinic şi evolutiv tumorile se clasificã în:
1. Endoluminale şi extraluminale
2. Complicate si necomplicate
3. Superficiale şi profunde
4. Stromale şi nonstromale
5. Maligne
6. Benigne
7. Rare sau multiple
8. Usorvindecabile si greu vindecabile
9. Benigne şi maligne
10. Curabile si incurabile
28. Tumorile benigne sunt:
1. Bine delimitate
2. Inoperabile
3. Cu margini nete
4. Cu margini rãu delimitate
5. Incapsulate
6. Neîncapsulate
7. Invadante în ţesuturile învecinate
8. Cu perete propriu
9. Clar delimitate
10. Evolueaza cu metastaze
29. Tumorile benigne sunt:
1. Nu invadeaza tesuturile vecine
2. Incapsulate
3. Operabile
4. Invadante în ţesuturile vecine
5. Neincapsulate
6. Metastazante
7. Recidivante postoperator
8. Nu dau metastaza
9. Inoperabile
10. Nu recidiveaza postoperator
30. Tumorile benigne:
1. Nu au plan de clivaj
2. Au plan de clivaj
3. Au capsula proprie
4. Evolueaza cu metastaze
5. Nu au capsulã proprie
6. Nemetastazante
7. Nu invadeaza ganglionii
8. Nu recidiveazã dupã excizia chirurgicalã completa
9. Invadeazã ganglionii limfatici locoregionali
10. Inoperabile
31. Tumorile benigne:
1. Au o evoluţie rapidã
2. Dau metastaze precoce
3. Invadeazã precoce ţesuturile învecinate
4. Inoperabile
5. Crestere lenta
6. Operabile
7. Au plan de clivaj
8. Nu metastazeazã
9. Perete propriu
10. Nu au plan de clivaj
32. Tratamentul tumorilor benigne se face prin:
1. Radioterapie
2. Chimio şi radioterapie
3. Imunoterapie
4. Excizie chirurgicalã şi radioterapie
5. Tratament chirurgical
6. Exereza chirurgicala
7. Numai chirurgical
8. Excizie chirurgicala
9. Chimioterapie
10. Excizie/biopsie
33. Tumorile maligne sunt:
1. Rãu delimitate
2. Limitate de un plan de clivaj
3. Fara delimitare externa
4. Bine delimitate
5. Incapsulate
6. Cu limita de clivaj
7. Imprecis delimitate
8. Neinvadante în ţesuturile vecine
9. Cu limite imprecise
10. Nedelimitate
34. Tumorile maligne:
1. Dezvotare accelerata
2. Volum maxim in timp scurt
3. Crestere rapida
4. nu invadeazã ganglionii locoregionali
5. nu invadeazã ţesuturile învecinate
6. au o evolutie lenta
7. nu metastazeazã
8. sunt incapsulate
9. Crestere in dimensiuni rapida
10. Au o evoluţie rapidã
1. Involueazã şi se transformã în lipoame
2. Nu invadeazã ganglionii locoregionali
3. Dau metastaze la distanţã
4. Au numai o evoluţie localã
5. Text răspuns
6. Text răspuns
7. Se transforma in angioame
8. Text răspuns
9. Nu invadeazã ţesuturile învecinate
10. Text răspuns
1. Evolueazã numai endoluminal
2. Text răspuns
3. Nu invadeazã ţesuturile învecinate
4. Text răspuns
5. Dau metastaze
6. Text răspuns
7. Nu dau metastaze
8. Text răspuns
9. Evolueaza nimai exoluminal
10. Nu influenţeazã organismul gazdã prin evoluţia lor
37. Multe tumori maligne:
1. Sunt precedate de cele benigne
2. Nu sunt influenţate de predispoziţia geneticã
3. Se dezvolta prin transformarea celor benigne
4. Au precursori benigni
5. Sunt precedate de formatiuni benigne
6. Deriva din tumori benigne
7. Nu au precursori benigni
8. Nu au legãturã cu factorii externi
9. Apar in urma decompresiunulor unor organa
10. apar în urma compresiunilor asupra diverselor organe
38. Precursorul benign pentru neoplazia de col uterin este:
1. cervicodisplazia
2. leucoreea
3. Neodisplazie de cervix
4. leucocitoza
5. Cervix displazic
6. nu are
7. Displazia cervicalã
8. Modificari neoplazice cervix
9. hematuria
10. metroragia
39. Etiopatogenia tumorilor maligne ţine de:
1. independenţa de variaţiile genomului
2. Modificari genetice exacerbate de factori interni si externi
3. lipsa unei modificãri tisulare precursoare (stare precanceroasã)
4. Factor genetic influentat de cei externi si interni
5. prezenţa unei predispoziţii genetice + modificãri moleculare sub influenţa factorilor externi şi interni
6. numai de factori externi şi interni
7. Factori imunologici
8. numai de predispoziţia geneticã
9. Factori interni si externi coroborat cu cel genetic
10. Modificari genetice conditionate de influente interne si externe
40. Neoplazia apare ca urmare a:
1. Modificari ale functiilor celulare vitale
2. dereglãrii unor funcţii celulare vitale: proliferare, diferenţiere şi apoptoza
3. traumatismelor tisulare şi a infecţiilor cu virusi
4. diferenţierea excesivã a adipocitelor
5. traumatismelor tisulare şi a infecţiilor bacteriene
6. neinfluenţãrii funcţiilor celulare vitale: proliferarea, diferenţiere şi apoptoza
7. Modificari de proliferare, diferentiere si apoptoza
8. Dereglarii functiilor celulare vitale
9. Proliferare, diferentiere si apoptoza celulara dereglate
10. involuţiei precoce a celulelor tinere
41. Metastazarea înseamnã:
1. Derivate ale tumorii primare in alte organe
2. Nevindecare chirurgicala
3. Aparitia de tumori la distanta
4. evoluţia spre necrozã a unei tumori
5. diseminarea la distanţã
6. înlocuirea ţesutului tumoral cu ţesut adipos
7. Celule tumorale in alte zone
8. involuţia tumorii odatã cu vârsta
9. vindecarea dupã excizia chirurgicalã
10. Prezenta de noi tumori la distanta de cea primara
42. Sindromul paraneoplazic apare:
1. Atunci cand tumorile maligne cresc
2. în evoluţia tumorilor maligne
3. ca urmare a tratamentului cu antibiotice
4. Ca urmare a dezvoltarii tumorilor maligne
5. Odata cu cresterea in dimensiuni a tumorilor maligne
6. ca urmare a tratamentului cu citostatice
7. ca urmare a alcalozei metabolice
8. în evoluţia tumorilor benigne
9. Ca urmare a maririi tumorilor maligne
10. ca urmare a acidozei metabolice
43. Sindromul paraneoplazic se caracterizeazã clinic prin:
1. Scaderea apetitului si a greutatii
2. Lipsa poftei de mancare si scadere in greutate
3. bulimie şi îngrãşare rapidã
4. anorexie şi scãdere ponderalã
5. mialgii prin creşterea acidului lactic
6. modificarea de volum a regiunii corespunzãtoare tumorii
7. Pierdere ponderala si anorexie
8. Acidoza si bulimie
9. polakiurie şi disurie
10. Micsorarea greutatii si apetitului
44. În cadrul clasificãrii TNM, clasa”N” se referã la:
1. Patrunderea celulelor tumorale in gangliono
2. starea generalã a organismului
3. Afectarea tumorala a ganglionolor
4. metastaze viscerale
5. gradul de diferenţiere celularã
6. Insamantarea tumorala ganglionara
7. tumorã
8. Matastaze cerebrale
9. invazie ganglionarã
10. Prinderea ganglionilor
45. Markerii tumorali apar:
1. în evoluţia tumorilor benigne şi maligne
2. odatã cu apariţia complicaţiilor hemoragice
3. Pe masura ce tumora evolueaza
4. In proliferarea tumorilor maligne
5. în evoluţia tumorilor bemigne
6. odatã cu apariţia complicaţiilor compresive
7. în cazul apariţiei complicaţiilor infecţioase
8. In dezvoltarea tumorilor maligne
9. în evoluţia tumorilor maligne
10. In cresterea tumorilor maligne
46. În neoplazii examenulparaclinic de certitudine este:
1. biopsia şi examenul histopatologic
2. examenul imagistic cu izotopi
3. Exereza si examenul patologic
4. examenul radiologic
5. Microscopia probei bioptice
6. scintigrafia
7. hemoleucograma
8. examenul echografic
9. Excizia-biopsie si histopatologia
10. Excizia si microscopia
47. Citodiagnosticul se efectueazã prin:
1. imunfluorescenţã
2. examen B. K.
3. Amprenta pe lama
4. imunoluminiscenta
5. Periaje tumorale examinate la microscop
6. Microscopia fragmentelor tumorale
7. Frotiu din spalaturi
8. examen bacteriologic prin însãmânţare pe medii de culturã
9. electroforezã
10. frotiuri din produsul obtinut prin spãlãturi, periaje ale regiunii tumorale
48. Radioterapia se face:
1. în tumorile benigne pentru a prevenirecidivele postoperatorii
2. în tumorile maligne pre şi/sau postoperator
3. Pentru limitarea diseminarii
4. în lipoame voluminoase
5. în tumorile maligne post operator
6. Pentru reducerea tumorala
7. la cererea familiei
8. la cererea pacientului
9. în tumorile maligne pre operator
10. în caz de complicaţii septice pentru a reduce inflamaţia
49. Chimioterapia are ca efect:
1. Scade rata de multiplicare acelulelor neoplazice
2. Scaderea multiplicarii celulelor neoplazice
3. Creste inflamaţia în cazul complicaţiilor septice
4. inhibarea multiplicãrii celulelor neoplazice
5. Diminuarea multiplicarii celulelor neoplazice
6. reechilibrarea metabolismului anaerob
7. reduce inflamaţia în cazul complicaţiilor septice
8. inhibarea degranulãrii mastocitelor
9. inhibarea adipocitelor 10.micsorarea multiplicarii celuleor neoplazice
10. Micsorarea multiplicarii celulelor neoplazice
50. Tratamentul tumorilor maligne este:
1. Excizia tumorii +/- metastaze, ganglioni si tratament adjuvant
2. Radio/chimioterapic+excizia tumorala
3. homeopatic
4. chirurgical + adjuvant
5. adresat numai complicaţiilor
6. Exereza tumorii+adjuvant
7. antireumatic
8. simptomatic
9. antiinflamator
10. Chirurgical si radio+/-chimioterapic
51. Leziunea caracteristica în erizipel este placardul erizipelatos care prezintă:
1. semnul Mondor.
2. semnul Miligan
3. Burelet rosu-caramiziu
4. semnul Van Houtan
5. Denivelare dermica rosu-caramizie
6. Placard rosu-caramiziu
7. semnul Miligan Morgan
8. semnul Millian
9. Placard dermic bombat cu margini policiclice
10. semnul Emilian
52. Tratamentul general al erizipelului constă în antibioticoterapie cu:
1. 7 zile Penicilina si un Moldamin a 8-a zi
2. 1 fiola de Moldamin dupa 7 zile de Penicilina
3. Oxacilină 7 zile, urmată de Moldamin a opta zi
4. Un Moldamin dupa 7 zile de Penicilina
5. Penicilină 14 zile, urmată de Oxacilină a 16-a zi
6. Moldamin 7 zile, urmat de Penicilină a opta zi
7. Penicilină 7 zile, urmată de Moldamin a opta zi;
8. Oxacilină 7 zile, urmată de Penicilină a opta zi
9. Penicilină 7 zile, urmată de Oxacilină a opta zi
10. Cura cu Penicilina o saptamana si un rapel cu Moldamin a 8-a zi
53. Limfangita acută reprezintă inflamaţia acută a:
1. arterelor şi venelor
2. Sistemului limfatic
3. tuturor vaselor din organism
4. limfaticelor
5. Traiectelor limfatice
6. capilarelor
7. Cailor limfatice
8. vaselor arteriale
9. venelor
10. vaselor limfatice
54. Inflamaţia acută a reţelei capilare limfatice defineşte:
1. adenita
2. arterita
3. Retea inflamata limfatica
4. Liniile limfatice inflamate
5. tromboflebita
6. flebita
7. Limfatice reticulare limfatice
8. Retea limfatica inflamata
9. limfangita reticulară
10. limfangita tronculară
55. Inflamaţia acută a vaselor limfatice colectoare defineşte:
1. Inflamatia tronculara a limfaticelor
2. arterita
3. varicele
5. Limfatice inflamate tronculare
6. flebita
7. inflamatia tronculara limfatica
8. Vase limfatice tronculare inflamate
10. capilarele
56. Unul sau mai multe trasee liniare subcutanate, rosii, dureroase defineşte:
1. arterita
2. capilarele
3. Limfatice tronculare inflamate
4. flebita
5. Inflamatie limfatica tronculara
6. Sistem limfatic troncular inflamat
7. varicele
8. Inflamatia tronculara limfatica
9. Limfangitatronculară
10. Limfangitareticulară
57. Prezenţa la examenul clinic a unei retele fine inflamatorii, însoţită de semnele Celsiene defineşte:
1. Limfatice reticulare inflamate
2. Sistemul limfatic reticular inflamat
3. varicele
5. Inflamatie limfatica reticulara
6. Inflamatia reticulara limfatica
7. tromboblebita
8. flebita
10. arterita
58. Antibioterapia în limfangita acută se face cu:

1. 8 zile de tratament(7 cu Penicilina si 1 Moldamin)
2. O saptamana Penicilina, urmata de Moldamin
5. Oxacilină 7 zile, urmată de Penicilină a opta zi
6. 7 zile tratament cu Penicilina, iar a 8-a zi 1 Moldamin
7. 1 Moldamin in ziua 8, dupa 1 saptamana de Penicilina
8. Oxacilină 7 zile, urmată de Moldamin a opta zi
9. Penicilină 7 zile, urmată de Moldamin a opta zi
10. Moldamin 7 zile, urmat de Penicilină a opta zi
59. Infectie stafilococica acuta, necrozanta a aparatului pilo-sebaceu defineşte:

1. furunculita
2. furunculul
3. furnicelul
4. tromboflebita
5. erizipelul
6. adenita
7. furunculoza
8. limfangita
9. hidrosadenita
10. buboiul
60. Furunculul este determinat de:

1. Staphylocucous saprophyticus
2. Clostridium perfringens
3. aeruginousa
4. Staphilococul auriu
5. Stafilococul auriu
6. Escherichia coli
7. Asocialţie de germeni aerobi cu germeni anaerobi
8. Stafilococus aureus
9. Streptococus viridans
10. Staphylococcus heamoliticus
61. Furunculul fistulizează şi elimină:

1. Puroiul pilosebaceic
2. Puroi şi bule de gaz
3. Lichid serocitrin prin ruperea flictenei
4. Puroiul rezultat prin necroza aparatului pilosebaceu
5. Aparatul pilosebaceu necrozat
6. Sânge prin lezarea vaselor de vecinătate
7. “Dop necrotic” rezultat prin necroza glandei sudoripare
8. “Bourbillon”-ul, rezultat prin necroza aparatului pilosebaceu
9. Necroza pilosebaceica
10. Lichid hematic prin ruperea flictenei
62. Tratamentul local în formele supurate ale furunculului constă în:

1. badijonaj cu soluţii antiseptice
2. badijonaj cu antiinflamatoare
3. Extractia dopului necrotic si a firului de par
4. Exteriorizarea dopiluinecrotic impreuna cu firul de par
5. Smulgerea firului de par si a necrozei adiacente
6. smulgerea firului de păr şi extragerea dopului necrotic
7. badijonaj cu antibiotice
8. Extragerea firului de par si a dopului necrotic
9. stoarcerea colecţiei pentru eliminarea puroiului
10. chimioterapie în doze antiinflamatorii
63. Tratamentul general al furunculului constă in antibioticoterapie cu:

1. Penicilină asociată cu Moldamin
2. Penicilină asociată cu Oxacilină
3. Moldamin
4. Oxacilină
5. Antibioterapie oxacilinica
6. Moldamin asociat cu Oxacilină
7. Betalactamida oxacilinica
8. Antibioterapie betalactamica oxaciinica
9. Penicillină
10. Antibiotic betalactamic oxacilinic
64. Furunculul antracoid este definit ca:

1. un furuncul localizat în regiunea dorsală
2. un furuncul localizat in regiunea geniana
3. Multe furuncule pe o suprafata delimitata
4. mai multe4 furuncule localizate în diferite regiuni ale corpului
5. 3-10 cm2 de tegument acoperiti cu furuncule
6. un conglomerat de furuncule pe o suprafata delimitată (3-10 cm2)
7. un furuncul localizat în regiunea anala
8. O asociere de furuncule delimitate de restul pielii
9. Un numar mare de furuncule ce acopera un teritoriu tegumentar delimitat
10. un furuncul localizat la pleoape
65. După eliminarea puroiului si a dopurilor necrotice prin fistulizarea unui furuncul antracoid rămâne:
1. O zona crateriforma ce va cicatriza inestetic
2. are o evolutie recidivanta (până la 9 furuncule, cât durează perioada de imunizare), prin insamantarea glandelor sudoripare
vecine
3. o zonă pigmentată
4. o lipsa mare de substanta (crateriforma) care se va vindeca cu o cicatrice inestetica
5. O hemisfera cu vindecare inestetica
6. O zona flasca
7. o zonă congestivă
8. O lipsa de tesut care va cicatriza cheloid
9. “restitutio ad integrum”
10. Un „crater” ce se va vindeca vicios
66. Furunculoza este definită ca:

1. Grup de furuncule pe tegument
2. mai multe furuncule localizate în diferite regiuni ale corpului
3. un conglomerat de furuncule pe o suprafata delimitată (3-10 cm2)
4. asocierea mai multor piocelulite.
5. zone de furuncule imprastiate de tot corpul
6. un conglomerat de furuncule localizatein regiunea geniana
7. Plaje de furuncule diseminate pe piele
8. asocierea mai multor dermatite
9. Asocieri de furuncule diseminate pe corp
10. un conglomerat de furuncule localizate în regiunea axilară
67. Stafilococia malignă a feţei este:

1. Furunculoza faciala
2. O tumora a regiunii geniene
3. Regiunea geniana a fetei infrctata staphylococic
4. un furuncul localizat la faţă (în regiunea geniană)
5. o limfangită localizată la faţă (în regiunea geniană)
6. o hidrosadenită localizată la faţă (în regiunea geniană)
7. o formă de cancer cu localizare la faţă (în regiunea geniană)
8. Furunculoza geniana
9. Regiune geniana invadata de furuncul
10. un erizipel localizat la faţă (în regiunea geniană)
68. Hidrosadenita are o evoluţie fără tratament: perioada de imunizare durează cât evoluția a 9 hidrosialadenide
1. poate evolua către malignizare
2. poate evolua cu tromboflebita sinusului cavernos
3. evoluează frecvent către adenoflegmon axilar
4. poate avea o evolutie recidivanta (până la 9 hidrosadenite, cât durează perioada de imunizare), prin insamantarea glandelor
sudoripare vecine
5. Inainte de imunizare se produc 9 episoade de infectare a glandelor vecine sudoripare
6. 9 hidrosadenite si apoi imunizare
7. evoluează frecvent către adenoflegmon anal
8. 9 recidive ale glandelor sudoripare vecine cu imunizare
9. evoluează frecvent către abces ganglionar
10. Imunizare prin 9 hidrosadenite consecutive
69. Tratamentul general al hidrosadenitei constă în antibioterapie cu :

1. Antibiotic betalactamic oxacilinic
2. Betalactamida oxacilinica
3. Antibioterapie oxacilinica
4. Oxacilină
5. Penicilină asociată cu Oxacilina
6. Penicillină
7. Antibioterapie betalactamica oxaciinica
8. troxevazin
9. Penicilină asociată cu Moldamin
10. Moldamin
70. Abcesul cald este:

1. O inflamatie acută difuză a tesutului celular subcutanat fără tendinţă la delimitare, cu evoluţie spre necroza ţesuturilor
2. Zona purulenta bine delimitata subcutanata
3. Punga cu puroi in tesutul celular subcutanat
4. O supuraţie a unei tumori benigne
5. O supuraţie a unei tumori maligne
6. Arie bine delimitata cu puroi subcutan
7. O infecţie cauzata de HIV
8. Arie purulenta a tesutului celular subcutanat, bine delimitata
9. O infecţie cauzata de bacilul Koch
10. O infectie acută purulentă localizată, bine delimitata, a tesutului celular subcutanat
71. Flegmonul este:

1. O infectie acută purulentă localizată, bine delimitata, a tesutului celular subcutanat
2. O supuraţie a unei tumori maligne
3. Zona a tesutului subcutanat rau delimitata, cu evolutie spre necroza ce a debutat ca o inflamatie acuta difuza
4. Zona nedelimitata subcutana evoluand spre necroza
5. O supuraţie a unei tumori benigne
6. O infectie cronica purulentă delimitata, a tesutului celular cutanat
7. O inflamatie acută difuză a tesutului celular subcutanat fără tendinţă la delimitare, cu evoluţie spre necroza ţesuturilor;
8. O infecţie cauzatặ de bacilul Koch
9. Inflamatie difuza subcutanata, nedelimitata, evoluand spre necroza
10. Tesut subcutan nedelimitat inflamat difuz, evoluand spre necroza
72. Abcesul prezintặ un perete tristratificat astfel:

1. mijlociu: retea de fibrinặ si leucocite
2. Forma tanara de tesut conjunctiv vascularizat, mijlociu
3. Mijlociu: tesut tanar, vascularizat, de tip conjunctiv
4. Tesut conjunctiv bine vascularizat la mijloc
5. extern: retea de leucocite
6. mijlociu: scleros – bariera biologica de aparare
7. extern: retea de fibrina si leucocite
8. mijlociu: scleros – bariera biologica de aparare
9. Tesut conjunctiv vascularizat la mijloc
10. mijlociu: tesut conjuctiv tanar, bogat vascularizat
73. Tratamentul local al flegmonului constặ în:

1. Pansament din bumbac umezit cu antiseptice reci
2. fazaI: pansament umed (prisnit) rece
3. Mesa imbibata cu antiseptice reci pe zona flegmonului
4. faza III: pansament umed (prisnit) cald
5. faza I: pansament umed (prisnit) cald
6. faza II: pansament umed (prisnit) rece
7. Aria flegmonului este acoperita cu un prisnit rece
8. faza I: pansament uscat cald
9. Prisnit cu lichide reci antiseptice
10. fazaII: incizie, evacuare, drenaj
74. Gangrena gazoasặ este o infecţie chirurgicalặ produsặ de:

1. asocierea microbiana între germeni aerobi (streptococ…) şi germeni anaerobi (Clostridium, Actinomyces, Bacteroides…) în
condiţiile ischemiei locale
2. Streptococ, Actinomices si lipsa vascularizatiei
3. Combinatie Streptococ, Clostridium si ischemie locala
4. asociere microbianặ între germenii anaerobi, în condiţiile ischemiei locale
5. asociere microbianặ între Bacilul tetanic şi germeni aerobi în condiţiile ischemiei locale
6. asociere microbianặ între germenii aerobi, în condiţiile ischemiei locale.
7. asociere microbianặ între Bacilul tetanic şi germeni aerobi
8. Germeni aerobi, anaerobi, ischemie locala
9. Lipsa vascularizatiei combinata cu asocierea de germeni aerobi si anaerobi
10. asociere microbianặ între Clostridium, Actinomyces şi Bacteroides
75. Gangrena gazoasặ se caracterizata prin:

1. Deteriorarea rapida a starii generale, crepitatii gazoase si gangrena
2. crize convulsive. Tetanos
3. Alterarea starii generale, crepitatii, gangrena
4. gangrena masiva si extensiva a tesuturilor, crepitaţii gazoase si o alterare rapidặ a starii generale
5. blocarea sinapselor inhibitorii la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral. Tetanos
6. Crepitatii gazoase, alterarea starii generale, gangrena tesuturilor vecine
7. Gangrena, crepitatii gazoase
8. epilepsie
9. nevrita maxilo-faciala
10. blocarea sinapselor inhibitorii la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral, nevrita maxilo-facialặ şi crize convulsive. Tetanos
76. Anatomopatologic gangrena gazoasặ se caracterizeazặ prin:

1. Tromboze, flictene si gangrena tisulara
2. Celulita si miozita gangrenoasa
3. celulita gangrenoasa, miozita gangrenoasa şi alte leziuni (tromboze vasculare, flictene tegumentare pline cu lichid brun
rosietic, fetid, infarcte viscerale)
4. Nevroza faciala
5. leziuni ale neuronilor inhibitori la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral şi nevrita maxilo-facialặ
6. Flictene brune, miozita si flictene gangrenoase
7. leziuni ale neuronilor inhibitori la nivelul mặduvei spinặrii si trunchiului cerebral
8. Miozita, celulita si troboze vasculare
9. celulitặ, miozitặ, nevrita maxilo-facialặ, leziuni ale neuronilor inhibitori la nivelul mặduvei spinặrii si trunchiului cerebral
10. nevrita maxilo-faciala
77. Clinic gangrena gazoasặ prezinta:

1. contractii musculare generalizate ale muschilor striaţi, deshidratare, fotofobie, disfagie
2. contractii musculare declansate de stimuli acustici, luminosi, mecanici
3. Tegumente edematiate, secretie bruna, eliminare de bule gazoase
4. Tegumente palide, edem local, secretie fetida
5. spasmul muschiilor respiratori (spasmul glutei induce stopul respirator)
6. Crepitatii gazoase, tegumente edematiate, tegumente marmorate
7. stare generala de intoxicatie nervoasặ (nevralgie, insomnii, greturi), crize convulsive
8. spasmul muschiilor cardiaci
9. Bule gazoase, secretie brun-roscata, edem, tegumente cu amprenta pansamentului
10. tegumente palide, edematiate, marmorate (pastreaza amprenta pansamentului), edem local accentuat, secretie murderặ,
brunặ-fetidặ, crepitatii gazoase (prin plaga se elimina bule gazoase);
78. Tratamentul chirurgical în gangrena gazoasặ include: ???

1. Text răspuns
2. incizii, excizii, hemostaza, sutura primara şi ser antitetanic
3. incizii, excizii, hemostaza, sutura secudara
4. incizii de degajare incluzând si aponevroza, debridare larga,excizii minutioase, amputatia cu bont deschis şi administrare de
ser antigangrenos
5. incizii la nivelul regiunilor infectate, excizii ale ţesutelor necrozate, incluzând, când se impune amputatia cu sutura bontului şi
administrare de ser antigangrenos
6. Text răspuns
7. Text răspuns
8. incizii, excizii, hemostaza, sutura primara şi ser antigangrenos
9. incizii, excizii, hemostaza, sutura primara
10. Text răspuns
79. Tetanosul este o infecţie chirurgicalặ produsặ de:

1. asociere microbianặ între bacterii şi fungi cu înalt potenţial patogen în condiţiile ischemiei locale
2. Germeni anaerobi si aaerobi suprapusi peste ischemia locala
3. asociere microbianặ între Actinomyces,Bacteroides şi germeni aerobi în condiţiile ischemiei locale
4. Lipsa vascularizatiei combinata cu Streptococ si Clostridium
5. asocierea microbiana între germeni aerobi (streptococ…) şi Clostridium tetani în condiţiile ischemiei locale
6. Vascularizatie locala minora,combinata cu Clostridium si Streptococ
7. asociere microbiana între bacterii aerobe cu înalt potenţial patogen
8. Asociere Streptococ, Clostridium si ischemie locala
9. asociere microbianặ între bacterii şi fungi cu slab potenţial patogen
10. asociere microbiana între Actinomyces şi Bacteroides în condiţiile ischemiei locale
80. Tetanosul se caracterizata prin:

1. senzatie de tensiune la nivelul plagii tetanigene (pacientul acuzặ cặ îl strange pansamentul)
2. pacientul acuzặ cặ pansamentul este larg
3. maduva spinarii si trunchiul cerebral cu sinapse blocate
4. la nivelul inoculặrii bacteriene tegumentele sunt palide, edematiate, marmorate (pastreaza amprenta pansamentului)
5. la nivelul inoculặrii bacteriene apare edem accentuat, secretie murdara, bruna-fetida şi gaze
6. blocarea sinapselor inhibitorii la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral
7. Sinapsele inhibitorii de la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral blocate
8. gangrena masiva si extensiva a tesuturilor, crepitaţii gazoase si o alterare rapidặ a starii generale
9. blocarea sinapselor inhibitorii la nivelul trunchiului cerebral
10. Blocarea sinapselor inhibitorii ale maduvei spinarii
81. Sporul titanic cantonat la nivelul unei plặgi tetanigene dặ naştere unei forme vegetative în: in 6 ore
1. 180 minute
2. ¼ de zi
3. O saptamana fara o zi
4. 24 ore
5. 21600 secunde
6. 2 ore
7. 14-17 zile
8. 48 ore
9. 4-7 zile
10. 6 ore
82. Clinic, în perioada de stare, tetanosul prezinta:
1. stare de soc toxico- septic
2. Deshidratare, febra, contractiile musculaturii striate
3. nevrita maxilo-faciala si pierderea involuntara a urinei
4. contractii musculare generalizate ale muschilor striaţi declansate de stimuli acustici, luminosi, mecanici, febra, deshidratare,
fotofobie, disfagie
5. Musculatura striata contractata de stimuli intensi, deshidratare, febra
6. Contractii generalizate ale muschilor striati declansate de orice stimuli
7. nevrita maxilo-faciala si pierderea involuntara a materiilor fecale
8. stare generala grava, de intoxicatie, adinamie, astenie, deshidratare, crize de grand mal
9. Febra, deshidratare, fotofobie, disfagie
10. tegumente palide, edematiate, marmorate (pastreaza amprenta pansamentului), edem local accentuat, secretie murderặ,
brunặ-fetidặ, crepitatii gazoase (prin plaga se elimina bule gazoase)
83. Tratamentul tetanosului constặ în:
1. tratament medico-chirurgical corect al tuturor plagilor
2. incizii de degajare incluzând si aponevroza, debridare larga, excizii minutioase, chiar amputatia membrului infectat şi
obligatoriu, vaccin antistafilococic
3. incizii, excizii, hemostaza, sutura primara şi ser antigangrenos
4. Tratament spefific al leziunulor si imunizare obligatorie
5. tratament medico-chirurgical corect al tuturor plagilor la care se adaugặ obligatoriu imunizarea activặ antitetanicặ (rapel) şi
când se impune, imunizarea pasivặ antitetanica
6. incizii la nivelul regiunilor infectate, excizii ale ţesutelor necrozate, incluzând, când se impune amputatia membrului infectat şi
obligatoriu vaccinare anti H-1 L-1
7. Tratament corect al plagilor si rapel
8. Imunizare activa +/- pasiva antitetanica, urmata de tratarea medico-chirurgicala a plagilor
9. Imunizare antitetanica si tratarea plagilor
10. tratament medico-chirurgical corect al tuturor infrctiilor
84. Vaccinarea antitetanicặ obligatorie se practicặ:
1. la copil, dupa o schema precisa
2. la toţi pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat
3. la toţi pacienţii diagnosticaţi cu HTA
4. la pacienţi diagnosticaţi cu SIDA sau cancere cu diverse localizari
5. la copil, dupa un grafic exact
6. la batrâni cu tare biologice importante
7. la pacienţi cu imunitatea scazuta
8. la cei mici, dupa o schema precisa
9. la varsta frageda, cu o schema precisa
10. la copil cu o schema precisa
85. La o persoanặ nevaccinatặ (sau care nu ştie dacặ a fost vaccinatặ) care prezintặ o plagặ i se administreazặ:
1. o doza imediat dupặ producerea plặgii, urmatặ de alte doua doze la 1 si 2 saptamani si inca o doza dupặ un an
2. 2 doze (1 ml ATPA i.m) la 2 zile dupa producerea plagii
3. o doza dupa 14 zile şi o alta doza dupa 28 de zile de la producerea plagii: (0,5 ml ATPA i.m).
4. o fiola ATPA i.m. imediat dupặ producerea plặgii, urmatặ de alte doua fiole (dupặ 14, respectiv 28 de zile) si inca o fiola ATPA
i.m. dupặ un an
5. 0,5 ml ATPA i.m. dupặ traumatism, urmatặ de alte doua doze la 14 zile si 28 de zile si 0,5 ml ATPA i.m. dupặ un an de zile
6. 1 ATPA i.m. imediat dupặ producerea plặgii, urmatặ de 2 ATPA (la 14 si 28 zile) si inca 1 ATPA dupặ un an
7. o doza (0,5 ml ATPA i.m) imediat dupa producerea plagii
8. o doza imediat dupa producerea plagii, urmata de o alta doza (0,5 ml ATPA i.m) dupa 14 zile de la producerea plagii
9. o dozặ (0,5 ml ATPA i.m.) imediat dupặ producerea plặgii, urmatặ de alte doua doze (dupặ 14 zile, respectiv 28 de zile de la
producerea plặgii) si inca o doza (0,5 ml ATPA i.m.) dupặ un an de zile de la producerea plặgi
10. o dozặ (0,5 ml ATPA i.m) imediat dupặ producerea plặgii şi o altặ dozặ (0,5 ml ATPA i.m.) dupặ un an de zile de la
producerea plặgii
86. Imunizarea antitetanica pasiva se face cu:
1. Ser antitetanic heterolog
2. Ser AT heterolog sau Imunglobulina umana antitetanica
3. ATPA
4. Polidin
5. Imunoglobulina umana specifica
6. Autovaccin
7. provaccin
8. Vaccin polimicrobian Delbet
9. Ser AT heterolog
10. Imunglobulina umana antitetanica
87. Infecţiile nosocomiale sunt:
1. infecţii cu germeni asociaţi, aerobi şi anaerobi
2. cauzate de o asociere microbiana între bacterii şi fungi
3. Infectii cu germeni de spital
4. Afectiuni contactate in spital, altele decat cele cu care vine pacientul
5. Infectii pe care pacientul le contacteaza in timpul internarii
6. infectii dobândite de un pacient in timpul spitalizarii pentru o alta afectiune
7. infecţii cunoscute, care apar periodic
8. cauzate de o asociere virala
9. infecţii cu anumiţi germeni, cunoscuţi ca fiind foarte virulenţi
10. Infectii intraspitalicesti
88. Arteriopatiile obliterante sunt un grup de afectiuni care au in comun:
1. ischemia arteriala periferica
2. sindrom ischemic arterial periferic
3. traumatisme vasculare
4. sindromul periferic de ischemie arteriala
5. sindromul de ischemie arteriala periferica
6. vase arteriale periferice ischemiate
7. trombozele venoase
8. inflamatii arteriale
9. aterotromboze venoase
10. infecţii arteriale
89. Arteriopatiile obliterante se calsifica dupa evolutie in:
1. acute
2. parietale si viscerale
3. interne si externe
4. mari si usoare
5. cronice
6. cronice si acute
7. cronicizate si acutizate
8. acute si cronice
9. arteriale si venoase
10. mici si grave
90. Arteritele inflamatorii sunt determinate de:
1. Febra tifoida
2. meningite
3. sifilis
4. traumatisme
5. virusuri
6. septicemii
7. sinuzite
8. boli inflamatorii: septicemii, febra tifoida, reumatism poliarticular acut, gripa, sifilis
9. droguri
10. Reumatism acut poliarticular
91. Unul din facorii incriminati in aparitia arteritei este:
1. traumatisme
2. Substantele din fumul de tigara
3. medicamente
4. alcoolul
5. Viciul fumatului
6. nicotina
7. virusurile
8. Consumul de tigarete
9. fumatul
10. efortul fizic
92. Arteriopatia diabetica imbraca doua forme:
1. de tip I şi de tip II
2. Macroangiopatia diabetica
3. de tip A si de tip B
4. Microangiopatia diabetica
5. infecţioasă şi noninfecţioasă
6. Macro si microangiopatia diabetica
7. Andiopatiile diabetice
8. Micro si macroangiopatia diabetica
9. de tip I şi de tip B
10. interna si externa
93. Arteriopatia obliterantă are urmatoarele forme:
1. arterita juvenilă si arterita senilă
2. Virala sinonvirala
3. infecţioasă şi noninfecţioasă
4. Arterita juvenila si senila
5. arterita interna si arterita externa
6. arterita la femei si arterita la barbati
7. Arterita juvenila
8. Arterita senila
9. Inflamatia arteriala senila si juvenila
10. arteriala si venoasa
94. Arterita juvenilă se mai numeste:
1. arterita Mahler
2. arterita infantila
3. Inflamatia arteriala Buerger
4. arterita Buerger
5. arterita van Hallen
6. Boala arterila Buerger
7. arterita Kehr
8. Arterita Takayashu
9. Boala Buerger
10. Afectiunea Buerger
95. Din punct de vedere evolutiv, arteritele au:
1. patru stadii
2. Un stadiu
3. 4 etape de evolutie
4. trei stadii
5. cinci stadii
6. 4 stadii evolutive
7. Evolutie in 4 etapa
8. nu au stadii
9. doua stadii
10. Patru etape
96. Stadiul II al arteritei este stadiul:
1. ischemiei la efort
2. Reducerea vascularizatiei datorita efortului
3. Scaderea vascularizatiei la efort
4. gangrenei
5. terminal
6. median
7. tulburarilor trofice
8. Ischemiei datorata efortului
9. Aparitia ischemiei datorata efortului
10. incipient
97. Semnul clinic important al stadiului II in arterite este:
1. Stadiul claudicatiei intermitente
2. Aparitia claudicatiei intermitente
3. Semnul claudicatiei intermitente
4. Inflamaţia
5. Edemul
6. Febra
7. Inceputul claudicatiei intermitente
8. Frisonul
9. tremorul
10. Claudicaţia intermittentă
98. In stadiul IV, arterita are drept semn caracteristic:
1. febra
2. paloarea
3. Aparitia gangrenei
4. Semne de gangrena
5. Evidentierea gangrenei
6. puls neregulat
7. edemul
8. gangrena
9. Gangrena locala
10. Puls accelerat
99. Scaderea fluxului arterial se apreciaza prin:
1. fistulografie
2. oscilometrie
3. Proba oscilometrica
4. Efectuarea oscilometriei
5. teste de efort
6. oscilometrie
7. flebografie
8. Indicele oscilometric
9. masurarea temperaturii
10. Manevra oscilometrica
100. Perimetrul de mars reprezită:
1. apariţia gangrenei
2. distanţa între două repere
3. distanţa parcursa pana la vitrina
4. apariţia ischemiei
5. Cat se merge pana la aparitia durerii
6. Numarul de pasi pana la durere
7. distanţa până la pat
8. distanţa parcursă până la apariţia durerii
9. Lungimea drumului parcurs pana la durere
10. Cati metri face pana durerea apare
101. In arterite fumatul:
1. Este favorizant
2. Permite evolutia afectiunii
3. protejează pacientul
4. Accentueaza boala
5. favorizează boala
6. previne boala
7. amână complicaţiile
8. Protejeaza apartinatorii
9. nu are nici un efect
10. Are efect benefic
102. Tratamentul vasodilataror are efect in:
1. Etapa 2 si 3
2. Urmatoarele 2 stadii dupa primul
3. stadiul II si III
4. stadiul cu gangrena
5. Fazele II si III
6. stadiul VI
7. Al 2-a si al 3-a stadiu
8. stadiul terminal
9. stadiul IV
10. stadiul complicatiilor trofice
103. Amputatia membrului ischemic se face:
1. în tesut sanatos
2. Unde dorecte chirurgul
3. In tesuturi indemne
4. imediat lângă necroză
5. estetic
6. uşor de protezat
7. economic
8. In tesuturi viabile
9. In zona sanatoasa
10. In zona viabila
104. Tromboflebita se caracterizeaza prin două sindroame:
1. Flebitic si trombotic
2. septic si alergic
3. Cu flebite si tromboze
4. Cu tromboze si flebite
5. alergic si dispeptic
6. trombotic si flebitic
7. inflamator si alergic
8. autoimun si alergic
9. Trombo-flebitic
10. Inflamator si dispeptic
105. Tromboflebitele au cauze:
1. imune
2. septice şi autoimune
3. intraluminale
4. organice si autoimune
5. extravasculare, parietale si intraluminale
6. vasculare si autoimune
7. parietale
8. autoimmune
9. extravasculare
10. Extravenoase
106. In tromboflebita, pulsul “căţărător al lui Mahler”indică:
1. Instalarea obstructiei
2. nivelul leucopeniei
3. Efectul obstructiv si inflamator
4. nivelul leucocitozei
5. starea de stress
6. Aparitia inflamatiei si obstructiei
7. Instalarea inflamatiei
8. nivelul creatininei
9. recuperarea pacientului
10. instalarea obstructiei si inflamatiei
107. Semnul lui Homans in trmboflebita inseamna:
1. Flexia piciorului pe gamba
2. Flexia dorsala pe gamba a piciorului
3. Apropierea dorsala a piciorului de gamba
4. flexia dorsala a piciorului pe gamba
5. masurarea temperaturii
6. genoflexiuni/minut
7. masurarea pulsului la pedioasă
8. masurarea diurezei
9. masurarea perimetrului gambei
10. Apropierea dorsala de gamba a piciorului
108. Unul din factorii incriminati in aparitia tromboflebitei este:
1. nicotina
2. insomnia
3. Noxele datorate fumatului
4. starile depressive
5. fumatul
6. afectiuni endocrine
7. starile afective
8. Dependenta de fumat
9. Fumul de tigara
10. dieta saraca în grăsimi
109. Diagnosticul de certitudine in tromboflebite se stabileste prin:
1. ecografie Doppler
2. manometrie
3. IRM
4. endoscopie
5. Examinare Doppler
6. scintigrafie
7. Eco-Doppler
8. Explorare Doppler
9. radiografie
10. Examen ecografic Doppler
110. In tratamentul tromboflebitei se recomanda:
1. clinostatism
2. masaj
3. repaus la pat
4. repaus
5. vibromasaj
6. kinetoterapie
7. Odihna la pat
8. miscarea
9. antihipertensive
10. odihna
111. Tratamentul cu anticoagulante orale se face sub controlul:
1. EKG
2. antibiogramei
3. indicelui de protrombina Quick
4. Valoarea protrombinei Quick
5. colesterolului
6. Protrombina Quick
7. Indice Quick
8. Valoarea indicelui Quick
9. IRM
10. ecografic
112. Tratamentul anticoagulant este eficient atunci cand:
1. indicele de protrombina Quick este intre 20-40%
2. dispare durerea
3. pacientul este linistit
4. protrombina Quick este intre 20-40%
5. Pacientul este agitat
6. protrombina este intre 20-40%
7. indicele Quick este intre 20-40%
8. indicele de protrombina este intre 20-40%
9. leucograma este normala
10. diureza este normala
113. Varicele membrelor inferioare sunt:
1. hemoragii venoase
2. hemoragii pedioase
3. dilatatii ale venelor membrelor inferioare
4. Venele membrelor inferioare marite de volum
5. Mariri de volum ale venelor membrelor inferioare
6. tromboze ale venelor membrelor inferioare
7. Vase membre inferioare dilatate
8. edeme ale gambelor
9. Cordoane venoase inferioare marite de volum
10. traumatisme
114. Dupa etiologie, varicele se clasifica in:
1. primare si secundare
2. Traumatice si mecanice
3. Secundare si primare
4. inflamatorii si mecanice
5. inflamatorii si traumatice
6. acute si cronice
7. Prime si secunde
8. juvenile si senile
9. secundare
10. primare
115. Stadiul I al varicelor membrelor inferioare este stadiul:
1. acut
2. de dilatare generalizata
3. De deficienta osteala
4. de tromboza
5. Micsorarea eficientei osteale
6. de gangrenea
7. cronic
8. De diminuare osteala
9. de insuficienţă ostială
10. Scaderea eficientei osteale
116. Stadiul II al varicelor membrelor inferioare este stadiul:
1. de dilatare ostiala
2. De marire axiala
3. de ulceratie
4. de tromboza
5. de complicatii
6. De crestere a volumului axial
7. De dilatare venoasa axiala
8. de transpiratie
9. Marirea venei la nivelul axului
10. de dilatare axiala
117. Stadiul III al varicelor membrelor inferioare este stadiul:
1. Deficienta cronica periferica
2. de dilatare ostiala
3. de trombofilie
4. De insuficienta cronica periferica
5. de tromboza
6. de insuficienta venoasa cronica periferica
7. de embolie
8. Insuficienta periferica cronica
9. de insuficienta acuta
10. deficienta venoasa cronica periferica
118. Stadiul IV al varicelor membrelor inferioare este stadiul:
1. vindecarii
2. Ulcerelor varicoase
3. dilatarii ostiale
4. complicatiilor
5. cronic
6. Ulcerelor trofice
7. acut
8. Tulburarilor trofice
9. dificultatilor
10. netratabil
119. Proba “celor trei garouri” este utilizata in:
1. Dilatatii volumetrice venoase membre inferioare
2. entorse
3. tromboflebite
4. hemoragii
5. luxatii
6. Marire de volum a venelor membrelor inferioare
7. Dilatatii venoase membre inferioare
8. varice
9. arsuri
10. Cordoane venoase membre inferioare
120. Tratamentul chirurgical al varicelor consta in:
1. Excizia varicelor
2. Eliminarea venelor varicoase
3. Exereza venelor varicoase
4. sclerozarea chimica a venelor
5. sunt arterio-venos
6. ablatia chirurgicala a venelor varicoase
7. safenectomie
8. trombectomie
9. flebografia
10. By-pass
121. Hernia este:
1. o torsiune a unui organ abdominal in abdomen
2. o infectie parietala
3. un blocaj digestiv
4. O marire de volum a hemiscrotala?
5. O marire de volum in zona inghinala?
6. o infectie peritoneală
7. o ieşire a unui organ din cavitatea conţinătoare
8. O exteriorizare a unui organ din cavitatea conţinătoare
9. O formatiune pseudotumorala in zona unui punct slab abdominal
10. o inflamatie a unui organ abdominal
122. Hernia apare ca urmare a:
1. scăderea rezistenţei peretelui abdominal
2. slabiciunii peretelui abdominal
3. creşterii presiunii intrabdominale
4. creşterii presiunii intrabdominale si scăderea rezistenţei peretelui abdominal
5. presiunii abdominale
6. Micsorarea rezistentei peretelui abdominal
7. peristalticii intestinale
8. infectiei nosocomiale
9. Marirea presiuni in interiorul abdomenului
10. infectiei peritoneale
123. Unul din aceste organe nu poate hernia:
1. intestine gros
2. pulmon
3. splina
4. intestin subţire
5. mare epiploon
6. trompa uterina
7. pancreas
8. ficat
9. vezica urinară
10. duoden
124. Cel mai important semn clinic in hernie este:
1. formaţiune pseudotumorală reductibilă într-o zonă herniară
2. Marire de volum reductibila intr-o zona herniara
3. polidipsie
4. Marire de volum in zona unui punct slab abdominal
5. Zona herniara in care proemina o formatiune
6. congestia
7. durerea abdominală
8. Formatiune pseudotumorala la un punct slab abdominal
9. febra
10. polakiuria
125. Expansiunea herniară se evidenţiază la:
1. La examenul clinic
2. radiologic
3. La vizualizarea zonei herniare
4. la ascultatie
5. Inspectand zona herniara
6. ecografic
7. La incizie
8. In timpul consultatiei
9. inspectie
10. la palpare
126. Impulsiunea la tuse in hernia se evidentiaza la:
1. La examenul clinic
2. intraoperator
3. La examinare manuala
4. inspectie
5. la palpare
6. radiologic
7. la ascultatie
8. In timpul consultatiei manuale
9. digital
10. ecografic
127. Efectul strangularii organului intrasacular în hernie este:
1. reducerea organului herniat
2. infectia organului herniat
3. necroza organului herniat
4. Marirea organului herniat
5. Organ herniar avascular
6. malignizarea organului herniat
7. hemoragia organului herniat
8. Continut herniar necrozat
9. Organul herniat devine necrotic
10. Disparitia vascularizatiei organului herniat
128. Diagnosticul unei hernii se stabileşte initial:
1. la ex. IRM
2. clinic
3. La examinarea clinica
4. ecografic
5. La examenul obiectiv
6. La palparea herniei
7. biologic
8. In timpul examenului digital
9. radiologic
10. la ex. C.T.
129. Tratamentul în hernii este:
1. operator
2. homeopat
3. radioterapic
4. Prin interventie chirurgicala
5. medical
6. laparoscopic
7. chirurgical
8. Herniotomie clasica
9. cu antibiotice
10. conservativ
130. Hernia inghino-scrotală inseamnă:
1. hernia a ajuns la baza sacului
2. hernia a ajuns in scrot
3. hernia a ajuns in interstitiul muscular
4. hernia a ajuns in hemiscro- tul drept
5. hernia a ajuns in hemiscro- tul stang
6. hernia a ajuns la orificiul inghinal medial
7. hernia a ajuns la baza scrotului
8. hernia a ajuns la orificiul inghinal lateral
9. hernia a ajuns lateroscrotal
10. Scrotul este ocupat de continutul herniar
131. În evoluţia herniei, complicaţia cea mai nefastă (gravă)este:
1. incarcerarea herniară
2. Disparitia vascularizatiei organului herniat
3. pierderea dreptului de domiciliu
4. retentia acuta de urină
5. Necrozarea continutului herniar
6. Gatuirea herniara
7. strangularea herniară
8. Devitalizarea continutului sacular
9. ireductibilitatea la palpare.
10. retentia cronica de urină
132. Herniile femurale, ca frecvenţă sunt:
1. mult mai frecvente la femei decât la barbaţi
2. Raport barbati/femei=1:3
3. mult mai frecvente la barbaţi decât la femei
4. De 3 ori mai multe femei fata de barbati
5. De 2 ori mai frecvente la barbati
6. de trei ori mai frecvente la barbaţi decât la femei
7. egale ca frecventă la femei şi barbaţi
8. Raport femei/barbati=1:3
9. de trei ori mai frecvente la femei decât la barbaţi
10. 3 femei fac hernia, fata de 1 barbat
133. Herniile inghinale directe:
1. se produc la nivelul fosetelor inghinale interne
2. se produc la nivelul fosetelor inghinale mijlocii şi sunt supranumite „de slăbiciune
3. la nivelul fosetei naviculare
4. Sunt hernii „de efort”
5. sunt supranumite „de slăbiciune
6. se produc la nivelul fosetelor inghinale mijlocii
7. se produc la nivelul fosetelor inghinale laterale
8. se produc prin persistenţa canalului peritoneo-vaginal
9. Apar datorita eforturilor repetate constant
10. sunt determinate de un defect parietal congenital
134. Tratamentul herniilor abdominale strangulate:
1. tratamentul ortopedic este suficient
2. rezolvarea prin taxis este suficientă
3. este exclusiv chirurgical
4. este exclusiv chirurgical si reprezintă o urgenţă majoră;
5. tratament oncologic
6. tratament conservator (medical}
7. nu reprezintă o urgenţă chirurgicală, putand fi aplicat şi în regim de chirurgie programată;
8. Seopereaza in urgenta
9. Herniotomie de urgenta
10. reprezintă o urgenţă majoră;
135. Bubonocelul reprezintă situaţia în care sacul herniar al unei hernii inghinale se găseşte:
1. Baza sacului se găseşte la nivelul orificiului medial
2. Baza sacului se găseşte la nivelul orificiului inghinal superficial
3. sacul a ajuns la nivelul bursei scrotale
4. la nivelul orificiului herniar lateral
5. la nivelul orificiului herniar profund
6. sacul se afla la nivelul labiilor mari
7. la nivelul orificiului inghinal superficial se afla capatul sacului
8. în plin canal inghinal
9. fundul sacului se găseşte la nivelul orificiului medial
10. fundul sacului se găseşte la nivelul orificiului inghinal superficial
136. Care dintre următoarele hernii nu este caracterizată ca hernie rara:
1. hernia ischiatică
2. Hernia inghino-scrotala
3. hernia obturatorie
4. hernia de disc
5. hernia lombară
6. Hernia inghinala
7. Hernie hiatala
8. hernia epigastrică
9. Hernia ombilicala
10. hernia spiegelniană
137. Examenul clinic obiectiv al pacientului în vederea diagnosticului de hernie abdominală necomplicată: nu am gasit in cursuri am luat de
pe net!! - era si in curs
1. evidentiază prezenţa unei formaţiuni la nivelul unei zone slabe a peretelui abdominal
2. Marire de volum la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal
3. formaţiune pseudotumorala la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal
4. nu necesită explorări suplimentare
5. evidentiază prezenţa unei formaţiuni tumorale la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal
6. Necesită explorări suplimentare
7. formaţiune pseudotumorala la nivelul unui punct slab al peretelui abdominal
8. se efectuează cu bolnavul numai în poziţie şezândă
9. fixitatea formaţiunii la schimbarea poziţiei este un argument important pentru diagnosticul de hernie
10. constată impulsiune la efortul de tuse, ceea ce exclude diagnosticul
138. Examenul clinic obiectiv al unui pacient cu hernie abdominală necomplicată, evidentiază urmatoarele semne caracteristice:
1. expansiunea la marirea presiunii intraabdominale
2. impulsia şi expansiunea la efortul de tuse
3. impulsia la efortul de tuse
4. expansiunea la efortul de tuse
5. Efortul de mictiune/defecatie duce la marirea herniei
6. îngroşarea tegumentului în zona herniară
7. prezenţa mişcărilor de repetaţie la nivelul peretelui abdominal
8. prezenţa cicatricelor postoperatorii abdominale
9. prezenţa circulaţiei colaterale în zona herniară
10. prezenţa circulaţiei limfatice în zona herniara
139. Entorsa este definită ca:
1. edem al regiunii unei articulaţi
2. deplasarea temporară a epifizelor unei articulații dincolo de limita fiziologică
3. Componente articulare a caror deplasare temporara trece de limita fiziologica
4. Miscarea epifizelor in articulatie care depaseste fiziologicul
5. ruptură ligamentară
6. plaga in regiunea unei articulatii
7. Ruptura musculara
8. Epifize articulare deplasate temporar peste pragul fiziologic
9. leziune osoasa articulara
10. Trecerea peste limita fiziologica a deplasarii temporare a epifizelor articulare
140. Tratamentul entorsei medii implică obligatoriu:
141. pozitie declivă a membrului
1. aplicarea de antiinflamatorii locale
2. imobilizare în orteză
3. imobilizare în aparat ghipsat
4. pozitie proclivă a membrului
5. mobilizare precoce
6. Folosirea unei orteze
7. repaus în decubit dorsal
8. imobilizare în aparat ghipsat sau orteză
9.
10. Montarea unui ghips
142. En
143.
144. torsele grave la tineri se tratează:

1. repaus la pat
2. Prin interventie operatorie
3. antalgice
4. operator
5. artroscopic
6. chirurgical
7. antiinflamatorii pe cale generală
8. antibiotice
9. infiltraţii locale cu xilină 1%
10. Prin interventie sangeranda
145. Luxația este definită ca:
1. Epifizele articulatiei pierd raportul anatomic permanent
2. pierderea raportului anatomic între epifizele
3. leziune vasculara articulara
4. o plaga in regiunea unei articulatii
5. pierderea permanentă a raportului anatomic normal între epifizele ce compun o articulaţie
6. Epifizele ce compun articulatia pierd permanent raportul fiziologic
7. leziuni ale părţilor moi periarticulare
8. Disparitia raportului anatomic între epifizele unei articulaţie
9. deformare articulară
10. leziune osoasa articulara
146. Tratamentul complex al luxaţiei recente inseamna:
1. reducere sub anestezie
2. reducere sub anestezie
3. pungă cu gheaţă local
4. Caldura locala
5. repaus la pat
6. Montarea unui ghips, dupa reducere, urmata de reeducare
7. imobilizare
8. reducere sub anestezie, imobilizare, reeducare funcţionala
9. anestezia regiunii articulare
10. Reeducare functionala
147. Luxația recidivantă are drept cauze:
1. Copilul sub 10 ani
2. copilul cu vîrsta peste 10 ani
3. Laxitate ligamentara cauzata de microtraumatisme frecvente
4. bătrîni
5. Laxitate ligamentara
6. Traumatisme minore repetate
7. traumatisme minime
8. sportivi
9. pacienți cu tare organice
10. Traumatisme numeroase de mica intensitate
148. Fractura este definită ca:
1. Ruptura unei piese osoase
2. o translaţie osoasă
3. dezorganizarea structurii osoase
4. osteopenie
5. Discontinuitate osoasa
6. o soluţie de continuitate în structura unei piese osoase scheletice
7. osteoporoza
8. o translaţie osoasă
9. Fragmentarea unui os
10. Pierderea continuitatii osoase
149. Incidenţa maximă a fracturilor este la:
1. copil
2. Barbati si femei adulte
3. Adulti care executa munci fizice
4. femei
5. Persoane adulte cu activitati multiple
6. Persoane in campul muncii
7. grupa de vîrstă 5-15ani
8. agricultori
9. sportivi
10. adultul activ
150. Fracturile se pot produce :
1. postpartum
2. postoperator
3. la distanţă de locul de impact al forţei traumatice
4. pe osul normal
5. seara
6. Dimineata
7. Dupa administrarea de medicamente

8. pe osul patologic
9. pe mai multe segmente anatomice
10. la locul de impact al forţei traumatice
151. Decolările epifizare ale copilului reprezintă:
1. Alunecarea pe cartilajul de crestere
2. Modificarea pozitieiepifizei pe cartilajul de crestere
3. Deplasarea epifizei pe cartilajul de crestere
4. Ruperea unui cartilaj
5. fractura diafizei
6. angularea fragmentelor osoase
7. alunecarea epifizei pe cartilajul de creştere
8. Deplasarea pe cartilajul de crestere
9. ruperea unei corticale
10. compresia diafizei
152. Decalajul în focarul de fractură înseamnă:
1. Modificarea pozitiei axiale a capetelor osoase
2. existenta unui al patrulea fragment
3. ruperea unei corticale
4. Rotativa capetelor osoase
5. existenta unui al treilea fragment
6. Modificarea prin rotatie a capetelor osoase
7. compresia diafizei
8. ruptura periostului
9. Rotirea capetelor osoase unul fata de altul
10. rotaţia unui fragment osos faţă de celălalt
153. Fractura deschisă inseamna:
1. Penetrarea tegumentara de catre capetelor osoase
2. comunicarea focarului de fractură cu exteriorul printr-o solutie de continuitate (plaga) tegumentara
3. Penetrarea pielii de un fragment osos
4. deplasare în focarul de fractură
5. Focarul de fractura se exteriorizeaza printr-o solutie de continuitate tegumentara
6. rupturi musculare
7. rupturi vasculare
8. translaţie osoasă
9. rupturi avasculare
10. Plaga cutanata in care se observa capatele osului
154. Fractura deschisă tip III-b presupune existenţa:
1. unei leziuni osoase
2. Unei rupturi osoase
3. Unei fragmentari osoase
4. unei rupturi vasculare
5. unei rupturi nervoase
6. unei rupturi a ligamentului galben
7. Unei fracturi
8. unei plăgi peste 2cm cu contaminare microbiană
9. Unei solutii de continuitate osoase
10. unei plăgi pana la 2 cm
155. Durerea este:
1. un semn clinic de probabilitate al fracturilor.
2. un semn clinic de certitudine al fracturilor
3. un semn obiectiv de probabilitate al fracturilor.
4. Un semn de probabilitate in examenul obiectiv al fracturii
5. un semn clinic specific fracturilor
6. un semn clinic specific entorsei
7. un semn clinic specific luxaţiei
8. un semn de probabilitate in clinica fracturilor.
9. Un motiv de probabilitate in fracturi
10. un semn clinic specific subluxaţiei
156. Ireductibilitatea fracturii se datorează:
1. hematomului fractural
2. Fragmentele osoase sunt despartite de alte tesuturi
3. Prezenta de tesuturi intre capetele osoase
4. interpoziţiei de ţesuturi intre fragmentele osoase
5. rupturii periostului
6. In focarul de fractura sunt prezente resturi tisulare
7. sinovitei
8. Alte tipuri de tesuturi intre capetele osoase
9. hidrartrozei
10. hidrosadenitei
157. Sindromul de ischemie acută localizată are drept cauză:
1. artrita
2. Aparitia acumulari sangvine local
3. periartrita
4. sinovita
5. lezarea periostului
6. Prezenta hematomului
7. prezenţa hematomului şi a edemului
8. Prezenta edemului
9. Edematierea locala
10. deplasarea fragmentelor osoase
158. Fractura iterativă se produce:
1. Pe o fractura veche
2. după traumatisme multiple
3. Pe un traiect de fractura consolidat
4. pe un traseu vechi de fractură
5. pe membrul opus
6. la copil
7. Pe o fractura consolidata
8. Pe membrul condrolateral
9. Pe traiectul consolidat al unui fracturi
10. la bătrîni
159. Care dintre următoarele tipuri de fracturi are ca indicaţie absolută tratamentul chirurgical:
1. fractura cu angularea fragmentelor
2. fractura cu traiect articular cu deplasare
3. Componente articulare fracturate cu deplasare
4. Oasele ce alcatuiesc articulatia sunt fracturate si deplasate
5. fractura cu încălecarea fragmentelor
6. fractura metafizo-diafizară
7. fractura fara incalecarea fragmentelor
8. Fractura in articulatie cu deplasare
9. fractura fara deplasare
10. Articulatie cu componente fracturate cu deplasare
160. Tratamentul pseudartrozei atrofice include obligator:
1. Os artificial
2. mobilizarea precoce;nu are tratament
3. Tratament medicamentos
4. nu are tratament
5. Grefon osos
6. grefă cutanată; mobilizarea precoce
7. Folosirea de transplant osos
8. grefă osoasă
9. Transplant osos
10. grefa musculara
161. Metoda Sarmiento presupune:
1. Aparat ghipsat care exclude articulatiile alaturate
2. Articulatiile vecine fracturii sunt excluse din aparatul ghipsat mulat
3. Ghipsul nu contine articulatiile vecine fracturii si este mulat pe zona interarticulara
4. neglijarea tratamentului fracturii şi mobilizare precoce
5. Ghips mulat interarticular
6. Tratarea pseudartrozelor
7. tratamentul escarelor
8. fixarea fracturii cu broşe metalice înglobate în aparatul ghipsat
9. toaleta plăgii
10. imobilizare în aparat ghipsat mulat fără a include articulaţiile vecine
162. Cancerele de san se clasifica in:
1. osteoame
2. limfoame si epitelioame
3. carcinoame si melanoame
4. maladia Paget a mamelonului
5. epitelioame si sarcoame
6. carcinoame, sarcoame si maladia Paget a mamelonului
7. sarcoame
8. melanoame, limfoame si maladia Paget a mamelonului
9. carcinoame
10. Carcinoame si sarcoame
163. Sunt considerate ca stari precanceroase:
1. galactoforita
2. fibroadenoamele mamare
3. mastita acuta
4. Gastrita acuta
5. tuberculoza sanului
6. Adenofibroamele mamare
7. Adenoamele fibroase ale sanului
8. Fibroadenomul sanului
9. metastaza sanului
10. Fibroamele adenoase ale sanului
164. Unul din semnele de mai jos, nu fac parte din semnele de alarma in cancerul de san:
1. scurgeri sanghinolente
2. relaxare mamelonara
3. Dureri ale glandei mamare
4. scurgeri serosanghinolente
5. asimetrie mamelonara
6. Glanda mamare dureroasa
7. San care este dureros
8. retractie mamelonara
9. Simptomatologie dureroasa la nivelul sanului
10. dureri la nivelul sânului
165. Unul din semnele de mai jos, nu fac parte din semnele de alarma in cancerul de san:
1. Tegumente mamare cu ulceratii
2. Proces ulcerativ la tegumentul sanului
3. retractie mamelonara
4. scurgeri serosanghinolente
5. scurgeri sanghinolente
6. Existenta pe san a ulceratiilor
7. Prezenta ulceratiilor la pielea sanului
8. ulceratie a tegumentelor sânului
9. scurgeri seroase
10. asimetrie mamelonara
166. Una din cauzele de mai jos este incriminata in aparitia cancerului de san:
1. multiparitatea
2. Microtraumatismele locale
3. infectiile locale
4. sectorectomia
5. traumatismele locale
6. Loviturile sanului
7. alaptatul
8. Traumele sanului
9. Accidentele traumatice ale sanului
10. infecţiile sistemice
167. Stadiu neinvaziv al cancerului de san este:
1. Tis
2. Tumora este “in situ”
3. Orice M
4. To
5. Orice T
6. To si Tis
7. T2 si T3
8. T1 si T2
9. T3 si T4
10. Nu se evidentiaza tumora
168. Stadiile invazive ale cancerului de san sunt:
1. Orice T
2. Orice T, cu exceptia T0 si Tis
3. T2
4. To şi T3
5. T3
6. T1, T2, T3, T4T1
7. To si Tis
8. T4
9. Orice N
10. Tis si T1
169. Boala Paget este un cancer al:
1. glandelor salivare
2. ganglionilor limfatici
3. Zonei sfarcului
4. esofagului
5. Ariei mamelonare
6. sfarcului
7. mamelonului
8. glandelor paratiroide
9. glandei tiroide
10. gurguiului
170. Cel mai frecvent, cancerul de san apare ca:
1. tumori multiple
2. Formatiune solitara
3. Formatiune unica
4. dureri generalizate la nivelul sanilor
5. tumori ulcerate si dureroase
6. tumori bilaterale
7. Tumora unica
8. tumora solitara
9. dureri difuze la nivelul sanilor
10. O singura formatiune
171. Cea mai frecventa forma histologica de cancer de san este:
1. Tumora intraductala invaziva carcinomatoasa
2. Invazia intraductala epiteliomala
3. colangiocarcinom
4. carcinomul intraductal invaziv
5. hemangiopericitom
6. epiteliomul intraductal invaziv
7. carcinom cu celule in “inel cu pecete”
8. limfom malign
9. limfom benign
10. Invazie intraductala carcinomatoasa
172. “Capitonajul” este manevra clinica prin care se urmareste:
1. Procentul de aderenta tumorala la tegument
2. Gradul de aderenta la tegumente
3. mobilitatea tumorii
4. scurgerile patologice mamelonare
5. aderenta la planul tegumentar
6. Procentul de apropiere a tumorii de piele
7. aderenta la planurile profunde
8. Limfangita satelita
9. Apropierea de panul tegumentar
10. adenopatia satelita
173. Manevra Tillaux urmareste:
1. mobilitatea tumorii
2. limfangita satelita
3. mobilitatea mamelonului
4. Mobilitatea tumorii pe planurile subiacente
7. Capacitatea formatiunii de a se mobiliza
8. prezenta metastazelor
9. Gradul de mobilitate a formatiunii
10. Daca tumora este mobila
174. Manevra Tillaux urmareste:
1. Gradul de fixare la aponevroza marelui pectoral
2. aderenta la aponevroza marelui pectoral
3. Cat de fixata este formatiunea la marele pectoral
4. mobilitatea mamelonului
5. prezenta metastazelor
7. Cat de aderenta este tumora de aponevroza marelui pectoral
8. Procentul de fixare de marele pectoral a formatiunii tumorale
10. limfangita satelita
175. Drenajul limfatic al sanului se realizeaza in principal catre:
1. ganglionii epitrohleeni
2. ganglionii auriculari
3. Ganglionii situati la nivelul axilei
4. ganglionii axilari
5. Cele 5 grupuri ganglionare axilare
6. ganglionii lomboaortici
7. Grupurile axilare ganglionare de la nivelul axilar
8. Ganglionii dni cele 5 grupe axilare
9. ganglionii spinali
10. ganglionii inghinali
176. In clasificarea TNM a cancerului de san, stadiul T1 semnifica:
1. tumora peste 2 cm, imobila
2. tumora nepalpabila
3. tumora fixata la torace
4. tumora in situ
5. Diametrul tumorii mobile mai mic de 2 cm
6. Tumora mobila
7. Tumora mai mica de 2 cm diametru
8. tumora aderenta la tegument
9. tumora sub 2 cm, mobilă
10. Formatiunea mai mica de 2 cm este mobila pe planurile subiacente
177. In clasificarea TNM a cancerului de san, stadiul N1 semnifica:
1. ganglioni axilari ipsilaterali, palpabili, mobili
2. Metastaze palpabile
3. ganglioni axilari homolaterali palpabili
4. Ganglioni lipiţi între ei
5. ganglioni mamari interni, fixati la planurile la planurile profunde
6. adenopatie nepalpabila
7. ganglioni axilari homolaterali mobili
8. ganglioni fixaţi între ei
9. ganglioni axilari homolaterali (ipsilaterali),palpabili, mobili
10. ganglioni axilari ipsilaterali mobili
178. In clasificarea TNM a cancerului de san, stadiul M1 semnifica:
1. Formatiuni metastatice la distanta
2. tumora hemoragica
3. Tumori metastatice la distanta
4. tumora ulcerata
5. metastaze la distanta
6. ganglioni mamari interni palpabili
7. tumora palpabila
8. Aparitia metastazelor la distanta
9. ganglioni axilari palpabili
10. Diseminari metastatice la distanta
179. Mamografia sanului presupune:
1. examen baritat al sânului
2. examen CT al sânului
3. Explorarea sanului cu raze X
4. injectare de substanta de contrast
5. Realizarea unei radiografii de san (fata+profil)
6. Radiografia sanului
7. Imagistica sanului cu raze X
8. examen radiologic al sânului
9. examen ecografic al sânului
10. examen RMN al sânului
180. Una din metodele de mai jos nu face parte din explorarile histologice al cancerului de san:
1. examinarea histologică a secretiei mamelonare
2. punctia cu ac subtire
3. Biopsia prin periaj
4. Biopsia ganglionara
5. sectorectomie-examen histopatologic
6. biopsia tumorala
7. Obtinerea prin periaj a biopsiei
8. Recoltarea bioptica cu ajutorul periajului
9. recoltarea de produs biologic prin periaj
10. Proba bioptica obtinuta prin periaj
181. Una din explorarile de mai jos nu face parte din protocolul de explorare al cancerului de sân:
1. mamografia
2. fibroscopia
3. arteriografia
4. ecografia
5. bronhoscopia
6. colonoscopia
7. examen IRM
8. galactografia
9. flebografia
10. examen CT
182. Una din explorarile de mai jos nu sunt indicate in cancerul de san:
1. esogastroscopia
2. examen RMN
3. galactografia
4. mamografia
5. irigografia
6. ecografia
7. colonoscopia
8. Examen CT
9. bronhoscopia
10. arteriografia
183. Tratamentul chirurgical in cancerul de san consta in: Aici nu stiu sigur
1. Excizia sanului si a ganglionilor axilari
2. Exereza ganglionilor axilari si a intregului san
3. ablatia ganglionilor axilari
4. ablatia uterului
5. ablatia ovarelor
6. ablatia sanului
7. ablaţia tumorii
8. Curatarea axilei de ganglioni + ablatia completa a sanului
9. Indepartarea totala a sanului impreuna cu toate cele 5 grupe ganglionare axilare
10. ablatia sanului + ganglionii axilari
184. Nucleul de cristalizare se transformă în calcul biliar atunci când:
1. Continutul veziculei biliare este static
2. Scade concentratia grăsimilor din alimentatie
3. creste concentratia grăsimilor din alimentatie
4. creste concentratia acizilor biliari
5. Imobilitatea continutului vezicular
6. creste concentratia sărurilor biliare
7. apare staza biliară
8. creste peristaltica veziculei biliare
9. Se instaleaza staza biliara
10. Bila este in staza
185. Sindromul dispeptic biliar contine:
1. Febra+scaune diareice
2. gust amar matinal
3. icter + febră
4. icter + hepatomegalie
5. Senzatie de “amar in gura” dimineata
6. Trezirea cu gust amr bucal
7. “amar in gura” matinal
8. Dimineata pacientul prezinta gust amar
9. vărsături + scaune diareice
10. dureri intense tip colică biliară
186. Colecistita acută este o complicatie:
1. A sindromului infectios local
2. malignă
3. contagioasa
4. obstructivă
5. De natura infectioasa
6. degenerativă
7. benigna
8. A infectiei locale
9. metabolică
10. infectioasă
187. Plastronul colecistic se traduce clinic prin:
1. In aria colecistului se palpeaza o formatiune pseudotumorala
2. icter + pirozis
3. Zona hipocondrului drept este ocupata de o formatiune pseudotumorala
4. palparea unei formatiuni pseudotumorale în hipocondrul drept
5. Palparea corpului colecistului
6. Existenta unei formatiuni pseudotumorale în hipocondrul drept
7. icter + diaree
8. In hipocondrul drept obiectiv se evidentiaza o pseudotumora
9. colici bilare intense cu iradieri “în bară”
10. Palparea fundului colecistu lui
188. Colecistita acută are în principal ca semne clinice:
1. icter + hepatomegalie
2. Icter+hepatomegalie
3. febră + urini hipercrome
4. Sindrom dureros in hipocon drul drept, insotit de febra
5. febră + dureri intense în hipocondrul drept
6. dureri intense în hipocondrul drept
7. Sindro febril si dureros al hipocndrului drept
8. prezenta de echimoze la nivelul peretelui abdominal antero-lateral
9. icter + scaune diareice hipocolurice
10. febră
189. Vezicula “fragă” este o formă de:
1. Colecistita sclero-atrofica
2. cancer al colecistului
3. colecistită acută
4. Vezicula inflamata cronic sclero-atrofica
5. Inflamatie cronica sclero-atrofica
6. colecistită cronică sclero-atrofică
7. Colecist inflamat sclero-atrofic
8. litiază a căii biliare principale
9. litiază a căii biliare secundare
10. plastron colecistic
190. Hidropsul vezicular este o complicaţie:
1. inflamatorie
2. virala
3. hematologică
4. Mecanico-obstructivă
5. mecanică
6. obstructivă
7. De natura mecanica
8. metabolică
9. infectioasă
10. De natura obstructiva
191. Pancreatita acută apare ca o complicatie a litiazei biliare prin:
1. Blocarea prin calcul a ampulei Vater
2. Obstructia litiazica a ampulei Vater
3. Prezenta calculilor la ampula Vater
4. Relaxarea bruscă a colecistului
5. aparitia plastronului colecistic
6. propagarea infectiei de la colecist
7. calcul la nivelul ampulei Vater
8. tulburări metabolice
9. Litiaza la nivelul ampulei Vater
10. distensia bruscă a colecistului
192. Hidropiocolecistita apare prin:
1. Aparitia puroiului la un hidrops vezicular
2. infectarea unui hidrops vezicular
3. Suprainfectarea hidropsului vezicular
4. Edem la nivelul sfincterului Oddi
5. Infectia acuta a unui hidrops vezicular
6. reactii scleroase la nivelul sfincterului Oddi
7. migrarea calculilor în coledoc
8. Hidrops vezicular infectat
10. calcul blocant la nivelul ampulei Vater
193. Fistulele bilio-digestive “spontane” reprezintă complicatii:
1. virale
2. Prin perforatie
3. metabolice
4. infectioase
5. inflamatorii
6. Produse prin gaurirea peretelui
7. perforative
8. Care duc la perforarea peretilor
9. migratorii
10. De gaurire
194. Ileusul biliar la un pacient cu litiază biliară apare ca urmare :
1. Existentei unei legaturi de natura fistuloasa bilio-digestive
2. unui cancer de căi biliare care complică o litiază biliară
3. A comunicarii fistuloase bilio-digestive
4. Marirea cantitătii de bilă care ajunge în duoden
5. a unei perforatii bilio-digestive
6. unei infectii supraadăugate
7. A gauririi peretilor bilio-digestivi
8. unei fistule bilio-digestive
9. unor aderente inflamatorii din cadrul plastronului colecistic
10. reducerea cantitătii de bilă care ajunge în duoden
195. Colecistectomia presupune:
1. Exereza laparoscopica a colecistului si a canalului cistic
2. excizia colecistului până la nivelul infundibulului
3. disolutia chimică a calculilor
4. Sanctiuna chirugicala a colecistului si a canalului cistic
5. extragerea calculului din colecist
6. litotritia endocorporeală
7. excizia colecistului si a canalului cistic
8. Indepartarea canalului cistic si a colecistului
9. litotritia extracorporeală
10. Scoaterea colecistului si a canalului cistic
196. Litiaza secundară a coledocului are ca sursă a calculilor:
1. un cancer coledocian
2. Posibilitatea migrarii acestora din vezicula biliara
3. Microlitiaza veziculara
4. colecistul
5. infectii repetate
6. Vezicula biliara
7. Existenta microcalculilor i colecist
8. calculi autohtoni – coledocieni
9. Tulburari vasculare
197. Anclavarea calculilor la nivelul papilei duodenale produc:
1. cancer
2. icter mecanic
3. Tegumente icterice
4. Sclere icterice
5. Urini hipercrome in contextul icterului mecanic
6. infectie
7. papiloame
8. flatulentă
9. Sclere si tegumente icterice in cadrul icterului mecanic
10. ileus biliar
198. Colecistita acută gangrenoasă prin perforare în peritoneu produce:
1. Generalizarea unei peritonite biliare
2. Peritonita generalizata cu punctde plecare biliar
3. icter
4. Peritonita de natura biliara care se generalizeaza
5. litiază secundară de coledoc
6. peritonită biliară generalizată
7. pancreatită cronica
8. ileus biliar
9. Aparitia unei peritonite biliare generale
10. pancreatită acută
199. ERCP (coledocopancreatogra- fia endoscopică retrogradă) se face când se suspectează:
1. o colecistită cronică
2. o colecistită acută
3. o pancreatită acută
4. O patologie coledociana
5. O pancreatita cronica
6. un ileus biliar
7. o afecţiune a canalului coledoc
8. O modificare patologica a canalului coledoc
9. O patologie coledociana
10. O afectiune a coledocului
200. Blocarea căii biliare principale printr-un calcul determină:
1. pericardita
2. Simptomatologie icterica
3. febră
4. ascită
5. icter
6. hepatită toxică
7. Boala icterica
8. Sindrom icteric
10. Patologie icterica
201. ERCP (coledocopancreatogra-fia endoscopică retrogradă) se efectuează în caz de:
1. Calcul in calea biliara principala
2. ciroză hepatică
3. Hepatita acuta
4. hepatită cu virus “C”
5. Calea biliara principala populata de calcul
6. Calcul vezicular migrat in calea biliara principala
7. Prezenta in calea biliara principala a litiazei
8. litiază a căii biliare principale
10. ulcer duodenal penetrant în pancreas
202. În obstructiile litiazice prin “împietruirea” căii biliare principale, icterul se instalează:
1. când apare ciroza biliară
2. dacă survine şi o infecţie cu virus “B”
3. domol
4. numai daca bolnavul face si o complicatie septică
5. nu apare icter
6. numai daca bolnavul face si o complicatie aseptică
7. greoi
8. Pas cu pas
9. lent
10. incet
203. În urma exciziei colecistului:
1. Coledocul poate gazdui o litiaza primara
2. dispare riscul aparitiei pancreatitei acute
3. calculii nu se refac în calea biliară
4. Este posibila observarea unei litiaze coledociene
5. Calculii se refac in calea biliara
6. se produce o inversiune a gradientului de presiune a bilei
7. poate să apară o litiază primară de coledoc
8. dispare riscul de cancer al căilor biliare
9. Litiaza se poate genera la nivel coledocian
10. In coledoc poate apare litiaza primara
204. Imaginile hidroaerice mai puţine şi mai mari, dispuse periferic, înalte, cu diametrul mare vertical observate la radiografia abdominală
simplă sunt caracteristice pentru:
1. ocluziile intestinului subtire
2. Colon cu fenomene ocluzive
3. infarctul enteromezenteric
4. Simptomatologie ocluziva colonica
5. ocluziile vechi cu distensie abdominala importanta
6. Ocluzii la nivel colonic
7. infarctul mezenteric
8. ocluziile colonului
9. subocluziile intestinale
10. Fenomene ocluzive la nivelul colonului
205. Ocluzia intestinala prin volvulus apare mai frecvent la nivelul:
1. stomacului
2. colonului sigmoid
3. colonului descendent
4. Segmentului sigmoidian al colonului
5. rectului
6. Colonului in portiunea sigmoidiana
7. Sigmoidului
8. Partii sigmoidiene a colonului
9. duodenului
10. cecului
206. Care din urmatoarele aspecte radiologice caracterizeaza ocluzia intestinului subtire:
1. imagini hidro-aerice multiple, cu marele ax orizontal, dispuse central, luand aspectul de cuib de rândunică” sau “tuburi de
orgă”. In decubit lateral nivelele hidro-aerice apar “in trepte de scara”
2. imagine hidro-aerica unica, giganta
3. distenie aerica a intestinului subtire
4. absenta imaginilor hidro-aerice
5. In decubit lateral nivelele hidro-aerice apar “in trepte de scara”
6. imagini hidro-aerice multiple, cu aspectul de cuib de rândunică”
7. Imagine “in gura de cuptor”
8. imagini hidro-aerice multiple, cu marele ax orizontal, dispuse central
9. cateva (2-3) imagini hidro-aerice mari dispuse pe flancuri
10. Imagini hidro-aerice in “tuburi de orgă”.
207. Semnele functionale ale ocluziei intestinale sunt urmatoarele, cu exceptia:
1. oprirea tranzitului pentru materii fecale
2. Polifagie
3. Usturimi mictionale
4. Rectoragie
5. durere abdominală
6. oprirea tranzitului pentru gaze
7. varsaturi
8. distensie abdominala
9. Polidipsie
10. poliurie
208. Tomografia computerizata in diagnosticul ocluziei intestinale este indicata:
1. in hernia inghinală strangulată
2. in ocluziile joase, cu distensie intestinala
3. Patologia tumorala este factorul declansator
4. Cand fenomenul ocluziv este cauzat de o formatiune oncologica
5. in toate cazurile de ocluzie intestinala
6. Atunci cand ocluzia are o cauza tumorala
7. Cand se banuieste o tumora
8. in ocluziile inalte, fara distensie intestinala
9. in cazul suspiciunii unei patologii tumorale
10. in volvulusul intestinal
209. Care din urmatoarele enunturi nu sunt cauze de ocluzie intestinala mecanica:
1. Blocarea circulatiei entero-mezenterice
2. infarctul entero-mezenteric
3. compresiuni extrinseci ale intestinului
4. Cheaguri in circulatia entero-mezenterica ce intrerup vascularizatia
5. Stoparea circulatiei entero-mezenterice
6. corpi străini în lumenul intestinului
7. tumori intestin subtire
8. Oprirea vascularizatiei entero-mezenterice
9. tumori intestin gros
10. afecţiuni parietale intestinale
210. Despre tuseul rectal in ocluziii se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:
1. poate constata sânge
2. poate constata ampula goala
3. nu este obligatoriu
4. Nu e necesar
5. Se poate evita
6. poate constata abcesele pelviene
7. poate constata ampula plina
8. Nu trebuie facut
9. Poate fi omis
10. poate descoperi o tumora pelvina
211. Care din urmatoarele explorari paraclinice este cea mai importanta pentru diagnosticul pozitiv de ocluzie intestinala:
1. angiografia mezenterică
2. probele de laborator
3. echografia abdominala
4. endoscopia digestivă superioara
5. radiografia abdominală “pe gol”
6. radioscopia abdominală “pe gol”
7. radiografia abdominală simplă
8. radiografia abdominală simplă (“pe gol”)
9. radioscopia abdominală simplă
10. endoscopia digestivă inferioara
212. Care dintre urmatoarele afirmatii reprezinta o caracteristică a subocluziei intestinala:
1. Reprezinta un infarct entero-mezenteric
2. Explorarea radiografica evidentiaza imagini hidro-aerice numeroase si mari
3. Este o ocluzie cronică, cu evolutie mai lentă
4. Se manifesta prin colici de intensitate medie
5. Este o ocluzie acuta cu evolutie foarte rapida
6. Se manifesta prin distensie abdominala
7. Este o ocluzie cronică, cu evolutie mai rapida
8. Se manifesta prin colici de intensitate medie, distensie abdominala si intreruperea incompleta a tranzitului ( tranzitul pentru
gaze este păstrat)
9. Se manifesta prin intreruperea incompleta a tranzitului
10. tranzitul pentru gaze este păstrat
213. Ocluzia intestinala înaltă se caracterizeaza prin:
1. rasunetul asupra starii generale apare rapid
2. localizare până la unghiul Treitz sau primele anse jejunale
3. Prinde ansele jejunale pana la unghiul Treitz
4. Se manifesta pe primele ense jejunale
5. tranzitul pentru materii fecale si gaze încetează precoce
6. rasunetul asupra starii generale apare tardiv
7. localizare până la unghiul Treitz
8. Localizare primele anse jejunale
9. debuteaza brusc prin varsatură fecaloidă
10. poate fi rezultatul unui volvulus de sigmoid
214. Extravazarea de lichide ce insoteste ocluzia intestinala nu se produce in:- nu am gasit prin cursuri...
1. sectorul III – “parazitar”
2. peritoneu
3. Vezica urinara
4. pulmon
5. Intrahepatic
6. lumenul intestinal
7. pericard
8. intestin
9. pleura
10. splenic
215. In raport de existenta tulburarilor vasculare ocluziile pot fi:
1. Cu disparitia vascularizatiei
2. Cu diminuarea circulatiei sangvine
3. acute
4. cronice
5. ichemiante
6. Cu fenomene ischemiante
7. inalte
8. ischemice
9. paralitice
10. joase
216. Ocluziile dinamice pot fi produse prin:
1. tulburari metabolice
2. compresiuni extrinseci
3. afectiuni vasculare, volvulare
4. Tulburari de metabolism
5. compresiuni intrinseci
6. Metabolism dezechilibrat
7. invaginatie
8. Dezechilibre metabolice
9. Afectare metabolica
10. corpi straini intralumenali
217. In care categorie de ocluzii apar de la inceput tulburari de circulatie parietală a intestinului:
1. datorate tulburarilor metabolice
2. bride
3. Prin torsiune
4. Prin pivotare 1800 in ax
5. invaginare
6. tumori ocluzive
7. prin volvulare
8. Prin rotire in ax
9. Prin rasucire
10. în ileusul biliar
218. Aspectul radiologic de ocluzie este dat de:
1. Existenta nivelelor hidro-aerice
2. Observarea nivelelor hidro-aerice
3. marirea lumenului
4. îngustarea lumenului
5. aspectul de “nisa”
6. aspectul de “cotor de mar ‘’
7. prezenta nivelelor hidro-aerice
8. formatiune protruzivă in lumen
9. Identificarea de nivele hidro-aerice
10. Aparitia nivelelor hidro-aerice
219. In ceea ce priveste explorarile imagistice in ocluzii:
1. radioscopia abdominala simplă poate preciza diagnosticul.
2. IRM este indicata in toate cazurile
3. radiografia abdominala simplă, “pe gol”, poate preciza diagnosticul.
4. ecografia abdominala precizeaza diagnosticul de certitudine
5. radiografia abdominala “pe gol”, poate preciza diagnosticul.
6. endoscopia digestiva superioara poate preciza diagnosticul.
7. tomografia computerizata este indicata in toate cazurile
8. radioscopia abdominala “pe gol” poate preciza diagnosticul.
9. radioscopia gastro-duodenala este indicata mai ales in ocluziile joase
10. radiografia abdominala simplă, poate preciza diagnosticul.
220. Ocluzia joasa se caracterizeaza prin:
1. imagistica arată nivele hidro-aerice mari
2. nu este precedata de tulburari de tranzit
3. varsaturile apar precoce
4. explorarea radioscopica arată nivele hidro-aerice mari
5. varsaturile nu apar
6. Nivele hidro-aerice mari pe radiografie
7. Nivele hidro-aerice mari radiologic
8. explorarea radiologica arată nivele hidro-aerice mari
9. abdomenul nu este meteorizat
10. intreruperea tranzitului este incompletă
221. Ocluzia prin cancer colonic este mai frecventa la:
1. cancerele de valvula ileo-cecala
2. Formatiuni neoplazice de colon stang
3. Tumori de colon stang
4. cancerele de colon stang
5. Neoplasme ale colonului stang
6. Colonul stang tumoral
7. cancerele de colon transvers
8. cancerele de valvula ileo-cecala
9. cancerele de unghi colic drept
10. cancerele de colon ascendent
222. Care dintre circumstantele etiologice de mai jos determină aparitia unei ocluzii intestinale prin obstructie (obturare):
1. Formatiuni tumorale intestinale
2. Neoplasme ale intestinului
3. tumori ale intestinului
4. colica renala
5. Cancere ale intestinului
6. volvularea unei anse intestinale
7. colica biliara
8. invaginaţie entero-enterală
9. strangularea unei anse intestinale pătrunsă într-un orificiu herniar
10. Formatiunu neoplazice intestinale
223. Ce este ileusul biliar::
1. Calcul biliar migrat ce produce ocluzie prin obstructia lumenului intestinal
2. Ocluzie cu blocare intestinala cu calcul biliar migrat
3. atrezia congenitala a coledocului
4. ocluzia coledocului terminal printr-un calcul biliar migrat din vezicula biliara
5. Intestin blocat de un calcul biliar migrat, ce produce prin obstructie, ocluzie
6. ocluzie dinamica secundara colecistopancreatitelor acute
7. Blocarea lumenului intestinal cu ocluzie de catre un calcul biliar migrat
8. atrezia congenitala a colonului
9. forma particulara de ocluzie functionala care insoteste colecistita gangrenoasa
10. ocluzie prin obstructie intraluminală cu calcul biliar migrat în intestin
224. Imaginile hidroaerice reprezinta semnul radiologic patognomonic pentru ocluziile intestinale. In ocluziile colonice, acestea sunt:
1. Periferice, rare, cu axul mare vertical
2. rare, dispuse periferic
3. mici, verticale, dispuse centroabdominal
4. dispuse periferic, cu diametrul mare vertical
5. rare, dispuse periferic, cu diametrul mare vertical
6. imagine unica localizata centroabdominal
7. localizate caudal. “in tuburi de orga” sau “trepte de scara”, predominant spre dreapta
8. rare, cu diametrul mare vertical
9. lipsesc
10. mici, paralele, dispuse centroabdominal
225. Urmatoarea afirmatie este falsa in ceea ce priveste varsaturile din ocluziile intestinale:
1. apar precoce in ocluziile inalte
2. sunt insotite de greturi
3. Sunt abundente in ocluziile inalte
4. In cantitate mare la cele inalte
5. apar tardiv in ocluziile inalte
6. sunt tardive in ocluziile joase
7. in ocluziile inalte sunt abundente
8. Bogate cantitativ in cele inalte
9. initial sunt de staza, bilioase, apoi fecaloide
10. La cele inalte sunt in volum semnificativ
226. Identificati afirmatia falsa din urmatoarele caracteristici ale “ ileusului biliar”:
1. Stoparea calculului in valva Bauhin duce la aparitia sindromul Bouveret
2. anclavareacalculului in valva Bauhin realizeaza sindromul Bouveret
3. examenul IRM poate evidentia un calcul radiotransparent
4. evolutia clinica este in etape successive: colică, febră, subicter, ocluzie intestinală
5. poate realiza un sindrom de ocluzie inalta
6. blocarea calculului in valva Bauhin duce la sindromul Bouveret
7. Un calcul blocat in valva Bauhin poate activa sindromul Bouveret
8. examenul radiologic nativ poate evidentia un calcul radioopac
9. oprirea calculului in valva Bauhin realizeaza sindromul Bouveret
10. este determinat de patrunderea unui calcul biliar in tractul digestiv printr-o fistula bilio-digestivă
227. Disfagia reprezintă:
1. Deglutitie deficitara
2. Inghitire defectuoasa
3. o tulburare a digestiei
4. Nu poate inghiti corect
5. o tulburare a deglutiţiei
6. o tulburare a defecatiei
7. O tulburare de inghitire
8. o tulburare a respireţiei
9. o tulburare a masticaţiei
10. o tulburare a fonaţiei
228. Disfagia incompletă se manifestă pentru:
1. alimente reci
2. Alimentatia solida
3. Hrana in stare solida
4. alimente solide şi lichide
5. Solide
6. alimente fierbinţi
7. alimente calde
8. Alimentele in stare solida
9. alimente lichide
10. alimente solide
229. Disfagia paradoxală se manifestă pentru:
1. alimente lichide
2. Alimentatie lichida
3. alimente fierbinţi
4. Alimente in stare lichida
5. alimente reci.
6. Lichide
7. Hrana in stare lichida
8. alimente solide şi lichide
9. alimente solide
10. Alimente calde
230. Sialoreea reprezintă:
1. senzatie de arsura retrogastrica→cu iradiere epigastrica
2. Cantitate salivara importanta, ce nu se poate inghiti
3. revarsarea secretiei salivare abundente din cavitatea bucala, secretie ce nu poate fi inghitita
4. Secretie salivara abundenta ce nu poate fi inghitita
5. jena sau imposibilitatea de a inghiti alimentele reci
6. Secretia salivara nu poate fi inghitita din cauza cantitatii mari
7. Saliva in cantitate mare, imposibil a fi inghitita
8. jena sau imposibilitatea de a inghiti alimentele fierbinţi
9. revenirea involuntara, fara efort in cavitatea bucala a alimentelor inghitite si nedigerate
10. senzatie de arsura epigastrica→cu iradiere retrosternala
231. Regurgitaţia reprezintă:
1. revenirea involuntara, fara efort in cavitatea bucala a alimentelor inghitite si nedigerate;
2. revarsarea secretiei salivare abundente din cavitatea bucala, secretie ce nu poate fi inghiti
3. Alimentele din stomac revin involuntar in cavitatea bucala
4. alimentele inghitite si nedigerate se reintorc usor in gura
6. Reintoarcerea fara efort in cavitatea bucala a alimentelor
7. senzatie de arsura epigastrica→cu iradiere retrosternala.
10. imposibilitatea de a înghiţi alimente lichide
232. Pirozisul reprezintă:
1. revarsarea secretiei salivare abundente din cavitatea bucala, secretie ce nu poate fi inghitita
3. Durere tip „arsura” epigastrica cu iradiere retrosternala
4. Sintomatologie dureroasa tip „arsura” epigastrica ce iradiaza retrosternal
6. Iradiere retrosternala a unei „arsuri epigastrice”
7. senzatie de arsura epigastrica→cu iradiere retrosternala
9. “arsura epigastrica”cu iradiere retrosternala
10. imposibilitatea de a înghiţi alimente lichide
233. Diverticulul Zenker este:
1. diverticul de presiune datorita disinergiei muschiului cricofaringian
2. Retractia unui nodul limfatic cervical, aderent la peretele esofagului
3. diverticul de pulsiune datorita deficientei(disinergiei)muschiului constrictor superior al faringelui;
4. retractia cicatriciala a unui nodul limfatic mediastinal, aderent la peretele esofagului, dupa o infectie cu bacil Koch.
5. diverticul de pulsiune datorita disinergiei muschiului cricofaringian
6. Diverticul datorita deficientei muschiului cricofaringian
7. diverticul de pulsiune datorita deficientei (disinergiei) muschiului cricofaringian
8. diverticul de pulsiune datorita deficientei (disinergiei0 muschiului diafragm
9. Diverticul datorita disinergiei muschiului cricofaringian
10. diverticul de tracţiune datorita deficientei(disinergiei)muschiului cricofaringian
234. Peretele diverticulului peribronşic este alcătuit din:
1. organele vecine ale esofagului
2. Toata structura peretelui esofagian
3. .mucoasa si submucoasa esofagului
4. Tot peretele esofagian
5. Peretele esofagian in totalitate
6. Mucoasa esofagului
7. adventicea esofagului
8. Straturile peretelui esofagian
9. toate straturile peretelui esofagian
10. straturile musculare ale esofagului
235. Diverticulii epifrenici sunt:
1. diverticuli de pulsiune localizati imediat deasupra diafragmului
2. diverticul de tracţiune prin retractia unui nodul limfatic cervicall
3. Existenta unor diverticuli deasupra stramtorii diafragmatice aesofagului
4. diverticul de tracţiune prin retractia cicatriciala a unui nodul limfatic mediastinal, aderent la peretele esofagului, dupa o infectie
cu bacil Koch.
5. Diverticuli de presiune situat deasupra frenicului
6. diverticuli de tracţiune localizati imediat deasupra strâmtorii diafragmatice a esofagului
7. diverticuli de pulsiune localizati iniţial posterior, apoi lateral stâng de esofagul cervical, datorita deficientei (disinergiei)
muschiului cricofaringian
8. diverticuli de tracţiune localizati iniţial posterior, apoi lateral stâng de esofagul cervical, datorita deficientei (disinergiei)
muschiului cricofaringian
9. Diverticuli deasupra stramtorii diafragmatice a esofagului
10. diverticuli de pulsiune localizati imediat deasupra strâmtorii diafragmatice a esofagului
236. Acalazia (megaesofagul) este mai frecventă:
1. La persoane intre 30-50 ani
2. la copii
3. la bărbaţi cu afectiuni gastrice
4. la pacienţi cu afecţiuni psihice.
5. la barbati intre 30 -50 ani
6. la pacienţi cu afecţiuni cerebrale
7. la adulti intre 30 -50 ani
8. la bărbaţi şi femei peste 60 de ani
9. la barbati si femei intre 30 -50 ani
10. la femei intre 30 -50 ani;
237. Acalazia (megaesofagul) se manifestă clinic prin:
1. greţuri şi vărsături matinale
2. scădere ponderală importantă
3. disfagie intermitentă, paroxistică şi paradoxală
4. disfagie intermitentă, paroxistică ???
5. Crestere ponderala importanta
6. intoleranţă digestivă severă plm, nu prea poate inghiti nimic, deci da?
7. vărsături incoercibile??? Vomita da nu stiu ce inseamna incoercibil
8. disfagie paroxistică şi paradoxală
9. disfagie intermitentă şi paradoxală
10. disfagie completa
238. Tratamentul acalaziei (megaesofagului) este:
1. chirurgical
2. chirurgical: esogastrectomia urmată de esofagoplastie cu ileocolon drept
3. chirurgical: esofagectomie urmată de esofagoplastie (Gavriliu)
4. radioterapie
5. esocardiomiotomia Heller
6. chirurgical: esocardiomiotomia extramucoasă (Heller);???
7. Esocardiomiotomia extramucoasă
8. radiochimioterapie
9. Tehnica Heller
10. medical cu inhibitori ai pompei de protoni
239. Sunt considerate leziuni preneoplazice ale esofagului:
1. Copilaria
2. Gastroduodenita
3. sindromul Barret
4. Sindromul dispeptic
5. esofagita de reflux, sindromul Plummer-Vinson, sindromul Barret, esofagita de stază
6. esofagita de stază
7. esofagita de reflux
8. Adolescenta
9. Varsta sub 40 deani
10. sindromul Plummer-Vinson
240. Disfagie intermitentă, paroxistică şi paradoxală este caracteristică pentru:

1. achalazia (megaesofagul)
2. stenoza postcaustică a esofagului
3. Esofag marit de volum
4. Stenoza camerei cu aer
5. Marirea esofagului
6. diverticulul esofagian cervical
7. megaesofagul
8. cancerul esofagului cervical
9. diverticulul esofagian epifrenic
10. achalazia
241. Stenoza malignă a esofagului este:
1. neregulată
2. nerelevanta
3. excentrică, regulată, rigidă, constant prezentă
4. excentrică
5. excentrică, neregulată, rigidă, constant prezentă
6. constant prezentă
7. concentrică, neregulată, rigidă, constant prezentă
8. rigidă
9. concentrică, regulată, rigidă, constant prezentă
10. excentrică, regulată, rigidă, inconstant prezentă
242. Esofagoplastia după tehnica “Dan Gavriliu” în cancerul esofagului utilizează:
1. rectul
2. Un tub realizat folosind marea curbura gastrica
3. tub gastric, efectuat la nivelul marii curburi a stomacului
4. Portiune tubulara din marea curbura
5. Tub efectuat din marea curbura
6. jejunul sub forma unei anse în “Y” à la Roux.
7. ileonul terminal şi colonul drept
8. tot stomacul
9. colonul transvers
10. Un segment tubular obtinut utilizand stomacul (marea curbura)
243. Chimioterapia în cancerul esofagului:
1. este ineficientă şi nu se mai utilizează în cancerul spinocelular
2. este singurul tratament eficient în cancerul esofagului
3. este eficientă în cancerul spinocelular
4. Se face in cancerul spinocelular atat inainte, cat si dupa actul chirurgical
5. este eficienta postoperator în cancerul spinocelular
6. Nu se foloseste
7. este eficientă numai preoperator
8. este eficientă preoperator şi postoperator în cancerul spinocelular
9. este eficientă numai postoperator
10. este eficientă preoperator în cancerul spinocelular
244. Care dintre urmatorii factori denotă un prognostic mai rău pentru un pacient cu cancer al colonului:
1. La tineret
2. diploidia
3. La persoanele tinere
4. Tineri
5. varsta tanara
6. istoricul de lunga durata
7. localizarea tumorii la nivelul colonului stang
8. tipul histologic “diferentiat”
9. La cei aflati in primele decade ale vietii
10. localizarea tumorii la nivelul colonului drept
245. La un pacient cu suspiciunea clinica de cancer al colonului, evidentierea la irigografie a unei lacune corespunde:
1. aerocolie
2. Un proces cariokinetic la nivel colonic
3. unei diverticuloze colonice
4. Unui cancer colonic
5. Tumora de colon
6. unui proces patologic de vecinătatecare care comprimă peretele colonului
7. unei malformaţii colonice
8. unui proces tumoral al colonului
9. unui proces inflamator colic complicat cu perforatie
10. Unei formatiuni tumorale colonice
246. In cancerul colonului drept tabloul clinic este dominat de:
1. Diminuarea cantitatii sangvine
2. rectoragie
3. constipatie
4. Scaderea hemoglobinei
5. Sindrom anemic
6. hematospermie
7. Scaderea volumului sangvin
8. durerile cu caracter colicativ
9. anemie
10. varsaturi
247. Complicatia cea mai frecventa a cancerului colonic stang este:
1. fistula digestiva
2. peritonita
3. Sindromul subocluziv
4. anuria
5. rectoragia
6. ocluzia
7. Fenomenul ocluziv
8. Subocluzia
9. anemia
10. Sindromul ocluziv
248. In stadializarea TNM a cancerului de colon, categoria T2 semnifica:
1. tumora limitata la submucoasa
2. tumora cu extindere la musculatura
3. formatiune cu extindere la musculatura sau seroasa
4. tumora cu fistula manifesta
5. tumora cu extindere la structurile vecine
6. tumora limitata la mucoasa sau submucoasa
7. Proces cariokinetic cu extindere la musculatura sau seroasa
8. tumora cu extindere la musculatura sau seroasa
9. tumora limitata la mucoasa
10. tumora cu extindere la seroasa
249. Diseminarea limfatica a cancerului de colon:
1. poate ocoli ganglionii epicolici
2. depinde de dimensiunea si existenta complicatiilor tumorii
3. poate sa nu afecteze ganglionii epi si paracolici
4. poate evita ganglionii epi si paracolici
5. poate ocoli ganglionii paracolici
6. poate ocoli ganglionii epi si paracolici
7. Nu are efect
8. este cea mai rara modalitate de extindere
9. este responsabila de metastazarea in rinichi, oase, ovar
10. depaseste cu 10 cm limita macroscopica a tumorii
250. Tratamentul de electie al cancerului de colon si rect este:
1. Cu ajutorul interventiei chirulgicale
2. ligatura peroperatorie a arterei hepatice
3. chirurgical
4. chimio+radioterapia
5. radioterapia
6. Prin intermediul sanctiunii chirurgicale
7. Operator
8. Prin exereza operatie
9. chimioterapia
10. hormonal
251. Urmatorii factori constituie conditii predispozante pentru aparitia cancerului de colorectal, cu exceptia:
1. Aportul vegetal in exces
2. polipoza adenomatoasa familiala
3. iradierea pelvina
4. tumorile viloase
5. consumul excesiv de vegetale
6. rectocolita ulcero-hemoragica in antecedente
7. Excesul de fibre vegetale
8. Alimentatia bogata in vegetale
9. ureterosigmoidostomia
10. Dieta excesiv vegetariana
252. Cea mai frecventa de manifestare a cancerului de colon stang este:
1. durerea abdominala
2. Tranzit intestinal alterat
3. tulburari de tranzit intestinal
4. modificari de tranzit intestinal
5. melena
6. subicter
7. icter
8. Trazit intestinal defectuos
9. Dereglari ale tranzit intestinal
10. tromboflebite migrante
253. Precizati care din factorii de mai jos nu este incriminat in etiologia cancerului de colon:
1. regimul alimentar sarac in fibre celulozice, bogat in grasimi animale
2. Boala ulceroasa anterioara
4. Semnele de boala ulceroasa in antecedente
5. Boala ulceroasa in antecedente
6. Simptomatologia de boala ulceroasa in antecedente
7. RUH (rectocolita ulcero-hemoragica) in antecedente
8. tumorile viloase
10. antecedentele de boala ulceroasa
254. Care complicatie enumerata mai jos nu caracterzeaza evolutia locala a bolii neoplasmului cu localizare la nivelul colonului:
1. Patologie ulceroasa gastrica
2. peritonita generalizata
3. fistulele colonice externe
4. abcese hepatice
5. Excesul de vegetala
6. fistulele colonice interne
7. ocluzia intestinala
8. infectia peritumorala
9. Abcesele renale
10. Tranzit normal
255. Rezectia de colon transvers implica ligatura:
1. Colicelor medii
2. vaselor colice drepte
3. Arteelor colice medii
4. vaselor colice medii
5. vaselor colice stangi
6. vaselor mezenterice inferioare
7. vaselor mezenterice superioare
8. Venelor colice medii
9. Vaselor renale
10. Vascularizatiei colice medii
256. In cancerele colonului infiltratia carcinomatoasa a fundului de sac Douglas poate fi decelata prin:
1. percutie
2. Tuseu rectal si vaginal
3. Tapotament
4. ascultatie
5. introspectie
6. Tuseu vaginal
7. inspectie
8. Examen digital intrarectal
9. Examen digital intravaginal
10. Tuseu tectal
257. Neoplasmul de intestin gros la persoanele sub 40 ani este:
1. uzuala
2. Extrem de rara
3. obisnuita
4. frecventa
5. foarte frecventa
6. foarte rară
7. Infima
8. Aproape inexistenta
9. Exceptional de rara
10. rara
258. In forma stenozanta, cancerul colorectal este cel mai frecvent in:(6 corecte)- curs- stenozant, frecv. la nivelul colonului stâng
(descendent şi sigmoid)
1. Colon ascentent
2. Colon transvers
3. colon descendent
4. Cec
5. Portiunea descendenta a colonului
6. Rect
7. Zona descendenta colonica
8. Sectiunea descendenta a colonului
9. sigmoid
10. Partea descendenta colonica
259. In forma coloida, mucipara a cancerului colorectal, leziunile sunt localizate mai frecvent pe:
1. Ascendent
2. cec si ascendent
3. Cec
4. sigmoid
5. segmentul rectosigmoidian
6. rect
7. Zona cecului
8. descendent
9. sigma
10. Portiunea ascendenta
260. Sub ce formă se manifestă hemoragia la bolnavii cu cancer de colon sigmoid sau cu localizare la nivelul jonctiunii rectosigmoidiene
in urgenţă:
1. Scurgeri sangvine anale de sange proaspat
2. Eliminari rectale de sange proaspat
3. melena
4. hemoperitoneu
5. hemoptizie
6. Sange proaspat exteriorizat ca prin anus
7. hematemeza
8. Evacuari de sange proaspat anal
9. rectoragii cu sange proaspat
10. gingivoragie
261. In stadializarea TNM, a cancerului de colon, T3 semnifica:
1. Tumora invadeaza tesuturile adiacente colonului si grasimea pericolonica
2. tumora cu extindere la seroasa
3. tumora limitata la musculatura
4. Tesuturile invecinate sunt invadate de tumora colonica
5. tumora cu extindere la musculatura
6. tumora se extinde la grasimea adiacenta
7. Grasimea din vecinatatea tumorii este invadata de procesul cariokinetic colonic
8. tumora se extinde la tesuturi adiacente colonului
9. tumora limitata la mucoasa
10. tumora limitata la mucoasa si submucoasa
262. Selectati afirmatia adevarata care caracterizeaza categoria N1 a cancerului colonului, conform sistemului TNM:
1. prezenta de limfonoduli localizati difuz la explorarea chirurgicala a abdomenului
2. imposibilitatea aprecierii starii limfonodulilor
3. examenul histopatologic nu evidentiaza metastaze ganglionare
4. Ganglionii epicoloici sunt metastazati dpdv anatomopatologic
5. Anatomopatologic se evidentiaza ganglioni metastatici paracolici
6. metastaze ganglionare epi/paracolice evidentiate anatomopatologic
7. nu se evidentiaza metastaze ganglionare
8. Tumora primara limitata la mucoasa si submucoasa
9. metastaze ganglionare epicolice evidentiate anatomopatologic
10. metastaze ganglionare paracolice evidentiate anatomopatologic
263. Selectati afirmatia adevarata care caracterizeaza categoria T4 a cancerului colonului, conform sistemului TNM:
1. Procesul cariokinetic prinde organele vecine
2. tumora primara cu extensie la mucoasa sau seroasa
3. Local formatiunea se extinde la organele din vecinatate
4. tumora primara extinsa la structurile (tesuturile) imediat adiacente colonului
5. tumora primara limitata la mucoasa
6. Tumora invadeaza organele vecine
7. tumora cu invazie locala extinsa la organele vecine
8. Organele din vecinatate sunt invadate de tumora
9. tumora primara limitata la mucoasa si submucoasa
10. tumora primara limitata la mucoasa si submucoasa
264. Precizati care din factorii de mai jos nu sunt incriminati in etiologia cancerului colonului:
1. Tumorile viloase
2. Consumul excesiv de vegetale
3. Grasimi animale in cantitate redusa
4. regimul alimentar sarac in fibre celulozice
5. dieta bogata in grasimi animale
7. dieta saraca in grasimi amimale si bogata in fibre celulozice
9. dieta saraca in grasimi amimale
10. Dieta bogata in fibre celulozice
265. Care este aspectul clinic care nu aduce pacientul cu cancer al colonului in urgenta:
1. fistulele digestive interne
2. ocluzie intestinala
3. subfebrilitatea
4. febra
5. Valori termice corporale scazute
6. hemoragia digestiva
7. fistulele digestive externe
8. peritonita
9. Cresterea temperaturii corporale
10. subfebrilitatea sau febra
266. Complicatia care nu caracterizeaza evolutia locala a neoplasmului cu localizare la nivelul colonului este:
1. fistulele cronice interne
2. Formatiune splenica (abces)
3. infectia peritumorala cu reactie sclerolipomatoasa
4. tromboza teritoriului port
5. Prezenta in splina a abceselor
6. peritonita generalizata
7. Existenta de abcese splenice
8. Multiple abcese la nivelul splinei
9. abcese splenice
10. fistulele cronice externe
267. Cancerul colonului descendent si sigmoid se complica cel mai frecvent cu:
1. abces paraneoplazic
2. Tulburrari psihice
3. Lumenul colonic se stenozeaza
4. hemoragia
5. tulburari dispeptice
6. Ingustarea lumenului
7. metastazarea
8. Diminuarea diametrului colonic
9. stenoza
10. Micsorarea lumenului colonului
268. Metoda cea mai eficienta pentru diagnosticul cancerului de colon şi rect este:
1. Imagistica prin colonoscopie
2. Efectuarea unui examen scopic colonic
3. histerosalpingografia
4. colonoscopia
5. ecografia
6. radiografia abdominală pe gol
7. urografia
8. pasajul baritat eso-gastro-duodenal
9. Examenul endoscopic al colonului
10. Vizualizarea endoscopica
269. Complicatia cea mai frecventa in cancerul de colon stang este:
1. fistula externa
2. ocluzia
3. Sindromul ocluziv
4. hemoragia
5. Existenta semnelor ocluziei
6. Fistula interna
7. metastazare hepatica
8. perforatia
9. Fenomenele ocluzive
10. Aparitia ocluziei
270. Sangerarea produsa de un cancer rectal este aproape constant exprimata prin:
1. Sangele proaspat imbraca bolul fecal
2. Bolul fecal are sange proaspat la suprafata
3. Existenta sangelui rosu pe bolul fecal
4. sange proaspat care se aseaza pe suprafata bolului fecal
5. melena
6. Sange rosu aderent pe bolul fecal
7. hematokezis
8. sange vechi amestecat cu cheaguri
9. hemoptizie
10. striuri sanguinolente
271. Cancerul de rect apare mai rar la tineri si are:
1. Fata de varstnici un prognostic rezervat
2. Evolutie mai rea ca la varstnici
3. prognostic mai rău fată de varstnici
4. răspuns mai bun la tratament fata de varstnici
5. prognostic similar cu pacientii varstnici
6. Raspuns mai rau la tratament ca la varstnici
7. prognostic mai bun fata de varstnici
8. Nu are prognostic
9. evoluţie mai lentă fata de varstnici
10. sanse mai rele decat la varstnici
272. Extinderea cancerului rectal pe cale limfatica incepe in momentul:
1. tumora invadeaza reteaua limfatica perirectala
2. tumora invadeaza vasele sangvine parietale
3. aparia invazia limfonodulilor de la originea arterei mezenterice superioare
4. tumora invadeaza ganglionii mezorectului
5. tumora invadeaza reteaua limfatica submucoasa
6. tumora invadeaza seroasa
7. tumora invadeaza reteaua limfatica submucoasa si ulterior pe cea perirectala (apoi ganglionii mezorectului)
8. tumora invadeaza ganglionii pericolici
9. tumora invadeaza vezica
10. Tumora invadeaza ganglionii submucosi si perirectali
273. Cel mai frecvent cancerul rectal dă metastaze:
1. La nivel hepatic
2. peritoneale
3. tiroidiene
4. La nivelul ficatului
5. cerebrale
6. osoase
7. In plina masa hepatica
8. musculare
9. hepatice
10. In ficat
274. Tratamentul de elecţie in cancerul rectal este:
1. tratamentul chirurgical
2. chimioterapie
3. Ligatura arterei ce alimenteaza tumora
4. Exclusiv prin interventie chirurgicala
5. Prin sanctiune chirurgicala
6. Prin exereza operatorie
7. tratamentul local: electrocoagularea tumorii
8. radioterapia paleativa
9. Operator
10. radioterapia radicala
275. Cailele importante ale extinderii cancerului de rect sunt urmatoarele, cu exceptia:
1. Loco-regionala
2. arteriala
3. venoasa
4. Prin artere
5. peritoneala
6. Sistemului arterial
7. limfatica
8. locala
9. Prin intermediul vaselor arteriale
10. arterelor
276. Tratamentul chirurgical al guşilor tiroidiene nu este obligatoriu în:
1. In forma simpla a gusei
2. Guşi polinodulare
3. Gusi necomplicate
4. Guşi suspecte de malignizare
5. Gusi basedowifiate (daca raspunde la medicamente)
6. Guşi difuze compresive
7. gusi simple necomplicate
8. Gusi nodulare
9. Gusi simple
10. In forma complicata a gusei
277. Patologia tiroidiana include:
1. Boala Van-Houten
2. Boala Basedow-Graves
3. Boala Dupuytren
4. Boala Cushing
5. Boala Adison
6. Boala tiroidiana autoimuna
7. Boala Basedow
8. Boala Paget
9. Tiroidita autoimuna
10. Boala Graves
278. Complicaţiile guşii tiroidiene nu includ:
1. Degenerare maligna
2. Strumita
3. Hipertiroidiile
4. existenta tetaniei
5. Tetania
6. Degenerescenţa malignã
7. Hemoragiile interstiţiale
8. Fenomenele tetanice
9. Fenomene spasmofilice
10. spasmofilia
279. Urmãtorii factori de mediu sunt implicaţi în etiopatogenia guşii tiroidiene exceptand:
1. Carenţa relativã sau absolutã a iodului din apã
2. Durerile articulare
3. Anumite defecte enzimatice care perturbã metabolismul iodului
4. Cefaleea
5. Ereditatea
6. Surmenajul
7. Carenţa relativã sau absolutã a iodului din apã si sol
8. tetania
9. Stressul
10. Carenţa relativã sau absolutã a iodului din sol
280. Tratamentul profilactic al guşilor:
1. Este esential in ariile endemice
2. Este indicat în regiunile endemice
3. Nici una dintre variante nu este corectã
4. Presupune lobectomia
5. Constã din hormonoterapie substitutivã
6. Este preferat in zonele endemice
7. Se practica in zonele endemice
8. Presupune tiroidectomia subtotalã
9. Este practicat in zonele endemice
10. Presupune tiroidectomia totala
281. Hipertiroidiile reprezinta:
1. Afectiuni ale glandei tiroide de etiologie bacteriana
2. Afectiuni ale glandei tiroide de etiologie virala
3. Leziunile aparute din marirea secretiei tiroidei
4. Ansamblul leziunilor morfoclinice datorate carentei de calciu
5. Leziuni tiroidiene generate de un proces kariochinetic local
6. Leziunule morfologice generate de cresterea hormonilior tiroidieni
7. Modificarile produse de cresterea hormonilor tiroidieni
8. Ansamblul leziunilor difuze sau focale produse de infecţii virale ale glandei tiroide
9. Ansamblul leziunilor morfoclinice produse de cresterea secretiei hormonilor tiroidieni
10. Afectiunile morfologice induse de marirea secretiei hormonilor tiroidieni
282. Oftalmopatia specific tireotoxică include:
1. edem palpebral
2. diplopie
3. icter scleral, exoftalmie, ptoza palpebrala
4. cecitate, leziuni sclero-corneene, cataracta senila
5. edem palpebral, diplopie
6. ictre scleral, retinopatie hipertrofica
7. exoftalmie
8. leziuni scleroconjunctivale, e-dem palpebral,atrofie retiniana
9. exoftalmie, edem palpebral, diplopie
10. atrofia nervului optic
283. Manifestarile genitale întâlnite în hipertiroidism:
1. infantilism genital, agenezie genitala
2. hipermenoree, meno-metroragii, infantilism genital
3. Fenomene de oligomenoree
4. azoospermie, dispareunie, infantilism genital
5. eclampsie, infantilism genital, hipogonadism
6. oligomenoree
7. Menstre rare si scurte
8. Azoospermie, menometroragii
9. >90 zile fara menstra
10. Ciclu menstrual rar
284. Clinica hipertiroidiilor exclude:
1. Hemiplegia
2. Suferintele neuromusculare
3. hematuria
4. Hipertrofia tiroidiana – vizibila si palpabila
5. Tetraplegia
6. oligomenoree
7. Oftalmopatia tireotoxica
8. Tulburarile cardiovasculare
9. Rectoragia
10. Hemoptizia
285. Diagnosticul paraclinic al cancerului tiroidian nu include:
1. Radiografie toracica
2. Miometria
3. Scintigrama tiroidiana
4. biopsia extemporanee
5. Examen C.T al tiroidei
6. Masurarea presiunii venos centrale
7. Ecografie tiroida
8. Arteriografia
9. encefalograma
10. pH-metria
286. Terapia complementară in cancerul tiroidian nu include:
1. Crioterapia, embolizarea
2. Terapia prin trombozare
3. Iod radioactiv
4. Crioterapia
5. Terapie hormonala: tiroxina 220μg/zi
6. embolizarea
7. cobaltoterapie
8. Terapia prin frig
9. Iradiere cervicala
10. Chimioterapia
287. Urmãtoarele entitãţi nu sunt însoţite clinic de hipertiroidie:
1. Adenomul tiroidian
2. Nodulul toxic tiroidian+
3. Adenomul toxic Plummer+
4. Boala Graves+ chatGPT zice ca e bine :)

5. Boala Basedow+
6. Carcinomul tiroidian
7. Adenocarcinomul tiroidian
8. Tumora tiroidiana adenocarcinomatoasa
9. Guşa multinodularã toxicã+
10. Formatiunea cariokinetica adenocarcinomatoasa
288. Clasificarea perionitelor se face în:
1. Fungica
2. Virala
3. peritinită secundară
4. hormonala
5. peritonită primară
6. Tuberculara
7. peritonită acută
8. Tetanica
9. peritonită acută, cronica, primara, secundara
10. peritonită cronică
289. Căile de infectare peritoneală sunt reprezente de:
1. Musculara
2. perforaţie internă
3. prin difuziune limfatică
4. perforaţie internă si externa
5. perforaţie externă
6. pe cale hematogenă
7. Cerebrala
8. endoluminala
9. Aeriana
10. Digestiva
290. Anatomia patologică a peritonitelor se traduce prin:
1. modificări ale seroasei peritoneale
2. Apare revarsatul peritoneal, exudatului mucofibros, false lor membrane, seroasa peritoneala modificata
3. Aparitia hematemezei
4. Aparitia colicei renale
5. apariţia revărsatului peritoneal
6. Apare exudatul mucofibrinos
7. Aparitia colicii biliare
8. Aparitia hemoptiziei
9. Aparitia rinitei
10. apariţia de false membrane
291. Ileusul intestinal (legea lui Stockes) înseamnă:
1. paralizia musculaturii netede a intestinului
2. paralizia musculaturii striate a intestin.
3. spasm intestinal
4. Musculatura intestinala neteda paralizata
5. aerocolie
6. Paralizia intestinala a musculaturii netede
7. Perforatia rectului
8. perforaţia ileonului
9. Pareza musculaturii intestinale
10. Intestinul are paralizata musculatura neteda
292. Triada Dieulafoy este caracterizată prin:
1. durere vie abdominală
2. abdomen de lemn, hiperestezie cutanată, constipaţie, diaree
3. durere vie abdominală, hiperestezie cutanată, diaree, constipaţie
4. contractură abdominală generalizată
5. durere vie abdominală, abdomen meteorizat, pliu cutanat absent
6. constipaţie, diaree
7. durere vie abdominală, contractură abdominală generalizată, hiperestezie cutanată, abolirea reflexelor cutanate abdominale
8. abolirea reflexelor cutanate abdominale
9. hiperestezie cutanata
10. vărsături
293. Diagnosticul diferenţial al peritonitei acute se face cu:
1. Infarctul entero-mezenteric, hemoperitoneul, ocluzia intestinala, pancreatita acuta
2. Hemopericard
3. infarctul entero-mezenteric
4. ocluzia intestinală
5. Infarctul miocardic
6. hemoperitoneul
7. Colica renala
8. Colica biliara
9. pancreatita acută
10. mediastenita
294. Examenul local în peritonita acută relevă:
1. abdomenul este imobil, “abdomen de lemn”, sunetul “clopoţelului” este pozitiv, linişte abdominală
2. la palpare: “abdomen de lemn”
3. la inspecţie abdomenul este mobil
4. la ascultaţie: zgomot abdominal
5. la ascultaţie: linişte abdominală
6. la inspecţie abdomenul este imobil
7. la percuţie: sunetul “clopoţelului” este pozitiv
8. la percuţie: sunetul “clopoţelului” este negativ
9. a palpare: abdomen suplu
10. Abdomen mobil, suplu, zgomote abdominale,
295. Formei catarale a apendicitei acute ii corespund urmatoarele modificari:
1. Tegumente edematiate
2. Circularizatie colaterala
3. Apendice congestionat
4. hepatomegalie
5. Tromboza hemoroidala
6. Mezou congestionat
7. Edem al seroasei
8. Apendice si mezou congestionate, edem si hipervascularizatie a seroasei
9. Hipervascularizatie a seroasei
10. Hipersplenism
296. Apendicita acuta survine cu precadere:
1. peste 90 de ani
2. La tineri si adulti intre 10 si 40 de ani
3. intre 2 si 10 ani
4. La varste intre 10 si 40 de ani
5. peste 60 de ani
6. La persoane intre 10-40 ani
7. Pacientilor intre 10-40 ani
8. intre 10-40 ani
9. intre 40-60 ani
10. sub 2 ani
297. Cauza determinanta a apendicitei acute este:
1. vasculara
2. hormonala
3. Existenta unei infectii microbiene
4. Infectarea microbiana
5. ereditara
6. Afectarea microbiana
7. degenerativa
8. congenitala
9. infectia microbiana
10. Aparitia infectiei microbiene
298. Cea mai frecventa tulburare de tranzit in apendicita acuta este:
1. rectoragia
2. constipatia
3. Incetinirea tranzitului intestinal
4. Scaune rare
5. Diminuarea tranzitului intestinal
6. diareea sanghinolenta
7. Diminuarea numarului de scaune
8. diareea incoercibila
9. otoragia
10. melena
299. Expectativa sub tratament medical in apendicita acuta este acceptata in:
1. Aparitia plastronului apendicular
2. Apendicita plastronata
3. apendicita acuta retrocecala
4. apendicita acuta mezoceliaca
5. Existenta plastronului apendicular
6. apendicita acuta la batrani
7. plastronul apendicular
8. plastronareaapendiculara
9. apendicita acuta si sarcina
10. sarcina
300. Abcesul apendicular fistulizeaza cel mai frecvent in:
1. vezica urinara
2. peritoneu
3. intestin subtire
4. Peritonita in 2 si 3 timpi
5. peritonita in 3 timpi
6. peritonita in 2 timpi
7. uter
8. La nivelul peritoneului
9. intestin gros
10. piele
301. Durerea si apararea musculara in apendicita t
1. Punctul McBurney
2. hipocondrul drept
3. punctul Lanz
4. periombilical
5. In flancul drept
6. hipocondrul drept
7. mezogastru
8. deasupra crestei iliace drepte
9. epigastru
10. unirea 1/3 externa cu 1/3 medie a liniei bispinoase:
302. Germenele incriminat cel mai frecvent in patologia apendicitei acute este:
1. streptococul β-hemolitic
2. stafilococus aureus
3. Cresterea concentratiei de E. coli
4. baccilus funduliformis
5. Dezechilibrul E. coli
6. Clostridium dificile
7. E. coli
8. Modificareanumarului de E. coli
9. Infectia cu E. coli
10. clostridium perfringens
303. Semnul functional cardinal al apendicitei acute este:
1. varsaturile
2. tulburarile urinare
3. Sindromul dureros abdominal
4. Colica abdominala
5. inapetenta
6. durerea abdominala
7. tulburarile de tranzit
8. Simptomatologia dureroasa abdominala
9. greata
10. Fenomenele dureroase abdominale
304. Apendicita acuta mezoceliaca se manifesta caracteristic prin una din afirmatiile:
1. durere si contractura abdominala localizata periombilical
2. polakiurie, disurie
3. Evolueaza ca o pseudoocluzie
4. Se manifesta ca si o pseudoocluzie
5. durere si impastare profunda subombilicala
6. Are caracter evolutiv pseudoocluziv
7. Evolutia este ca si o pseudoocluzie
8. durere periombilicala si varsaturi alimentare
9. are o evolutie pseudoocluzivă
10. durere subombilicala
305. Tratamentul apendicitei acute la gravide este:
1. Tratament hormonal
2. tratament chirurgical
3. apendicectomie
4. Tratament operator
5. fizioterapic
6. radioterapie
7. Prin interventie chirurgicala
8. tratament antinflamator
9. Interventie operatorie
10. tratament antibiotic
306. Indicatiile apendicectomiei profilactice sunt:
1. sugar
2. tineri
3. copil
4. Personalul din statiile arctice
5. persoane supuse izolarii timp indelungat
6. gravide
7. Explratori
8. batrani
9. Persoane care traiesc in zone izolate
10. Cosmonauti
307. Colica apendiculara se datoreste:
1. peristalticii accentuate
2. obstuarii lumenului apendicelui prin corp strain
3. Peristalticii diminuate
4. obliterarii lumenului apendicelui prin corp strain
5. pozitiei apendicelui
6. blocarea lumenului apendicelui prin corp strain
7. Topografiei apendicelui
8. localizarii apendicelui
9. lumenului apendicelui ocupat de un corp strain
10. lumenului apendicular blocat prin corp strain
308. La bolnavii peste 70 ani apendicita acuta perforeaza evoluand spre peritonita:
1. destul de rar
2. este o alternativa a evolutiei apendicitei acute la batrani
3. Se produce cu un procent mare la batrani
4. niciodata
5. reprezinta o evolutie frecventa la bătrâni
6. rar
7. Rstr frecventa la batrani
8. Este o evolutie frecventa la bătrâni
9. este o exceptie evolutia spre peritonita
10. Are o frecventa mare la batrani
309. Apendicitele retrocecale trebuie deosebite de:
1. afectiuni ale intestinului gros
2. afectiuni ale stomacului
3. afectiuni ale colecistului
4. Simptomatologie urologica
5. Semne clinice urologice
6. afectiuni pancreatice
7. Colica renala
8. afectiuni ale intestinului subtire
9. Boli renale
10. afectiuni urologice
310. Punctul dureros in apendicita descris de McBurney este situat:
1. La 10 cm de spina pubisului
2. Pe linia spinoombilicala la unirea 1/3 externe cu 2/3 interne
3. la 7-8 cm de spina iliaca
4. la jumatatea liniei ombilic-spina iliaca antero-inferioara dreapta
5. la jumatatea distantei ombilic - spina iliaca antero-superioara
6. La unirea 2/3 interne cu 1/3 externa a linie spinoombilicale
7. la intersecţia liniei spinoombilicale cu marginea muschiului drept abdominal din dreapta
8. la intersecţia liniei spinoombilicale cu marginea muschiului drept abdominal din dreapta (la ~ 4-5 cm de SIAS)
9. la ~ 4-5 cm de spina iliaca antero-superioara pe linia spinoombilicala
10. la unirea treimii externe cu treimea medie pe linia bispinoasa
311. Punctul dureros Sonnenburg descries in apendicita acuta se afla situat:
1. la 4-5 cm de spina anterosuperioara dreapta pe linia spina-ombilic
2. La suprapunerea marginii dreptului abdominal drept cu linia spinelor iliace anterosuperioare
3. la intersectia liniei bispinoase cu marginea externa a muschiul.drept abdominal drept
4. la intersectia liniei dintre cele doua spine iliace anterosuperioare si marginea externa a dreptului abdominal din dreapta
5. la unirea 1/3 externe cu 2/3 interne a liniei care uneste spina iliaca antero-superioara dreapta cu ombilicul
6. Unde se intretaie linia bispinoasa cu dreptul abdominal drept
7. imediat langa spina iliaca antero-superioara dreapta
8. la jumatatea liniei care uneste spina iliaca antero-superioara dreapta cu ombilicul
9. la jumatatea liniei bispinoase
10. La intersectia dreptului abdominal, prin marginea externa si liniei bispinoase iliace anterosuperioare
312. Tratamentul plastronului apendicular este:
1. fizioterapic
2. tratament medical de expectativa, iar in caz de rezolutie a plastronului, tratament chirurgical dupa 2-3 luni
3. antiinflamator
4. exclusiv medica
5. Sanctiune chirurgicala la 2-3 luni dupa tratamentul antibiotic
6. chirurgical doar pentru forma abcedata
7. exclusiv chirurgical
8. Antibioterapie si dupa 2-3 luni apendicectomie
9. radioterapic
10. tratament medical de expectativa si tratament chirurgical dupa 2-3 luni
313. Despre plaga arsă putem spune că:
1. Este potențial infectată de la început
2. Are doar manifestări locale
3. Se vindecă spontan
4. Are manifestări generale
5. Este o boală locală cu manifestări generale
6. Este produsă și de un agent termic
7. Nu are potențial infecțios
8. Nu poate fi provocată de un agent termic
9. Leziunea locală este sursa efectelor generale
10. Nu are manifestări generale
314. Urmatoarele elemente reprezintă mecanisme de producere a unei plăgi arse:
1. Lovituri
2. Electricitate
3. Elemente termice
4. Hemoragia
5. Substanțe chimice
6. Radiații
7. Lipsa vitaminelor
8. Fulgere
9. Mașinării de tăiat
10. Alergia
315. Zona de staza reprezintă:
1. Vasodilatație locală
2. Aderența neutrofilelor de pereții vasculari
3. Vasoconstricție locală
4. Apariția bruscă a ischemiei
5. Edem celular
6. Creșterea circulației
7. Apariția de microtrombi plachetari
8. Eritem local
9. Alterarea progresivă a circulației
10. Bazofile circulante în escară
316. Edemul postarsură este cauzat de următoarele elemente:
1. Creșterea presiunii hidrostatice
2. Scăderea permeabilității capilarelor
3. Cresterea sodiului si proteinelor din spatiul interstitial
4. Creșterea presiunii arteriale
5. Dispariția mediatorilor chimici eliberați de plaga arsă
6. Creșterea permebilității venulelor
7. Creșterea presiunii osmotice
8. Acțiunea mediatorilor chimici eliberați de plaga arsă
9. Sechestrarea histaminei,bradikininei și radicalilor de oxigen în plagă
10. Creșterea permeabilității capilarelor
317. Despre edemul postarsură putem afirma următoarele :
1. Este invers proporțional cu profunzimea arsurii
2. Este indicator de evoluție favorabilă
3. Apare tardiv în 2-3 zile
4. Este maxim la 24-48 de ore
5. Nu se remite
6. Apare rapid (2-3 ore)
7. Este direct proporțional cu profunzimea inițială a arsurii
8. Nu apare în zona cap-gât
9. Dispare în 3-4 zile
10. Este un indicator inițial de gravitate
318. Despre inflamația în plaga arsă putem spune următoarele:
1. Agresiunea mecanică declanșează cascada inflamatorie
2. Crește permeabilitatea capilară
3. Scade permeabilitatea capilară
4. Crește chemotactismul neutrofilelor
5. Radicalii liberi nu sunt implicați în procesul inflamator
6. Crește diapedeza
7. Nu se declanșează cascada complementului
8. La 7-10 zile este importantă
9. Este inițiată de alterarea fosfolipidelor
10. Nu se declanșează cascada acidului arahidonic
319. Arsurile de gradul 1 au urmatoarea caracteristică:
1. Tegumentul prezintă flictene
2. Se produc la temperaturi sub 50 de grade Celsius
3. Sunt superficiale
4. Se vindecă spontan în 2-3 zile
5. Sunt profunde
6. Lizează numai epidermul
7. Tegumentul este eritematos, edemțiat
8. Lizează dermul reticular
9. Sunt prin contact prelungit cu un agent termic peste 50 de grade Celsius
10. Nu se vindecă cel mai rapid
320. Arsurile de gradul 2A sunt mai profunde, dermice superficiale și au următoarele efecte:
1. Pacientul prezintă durere, flictene, edem, aspect rozat
2. Se vindecă cu cicatrici definitive
3. Se vindecă în 2-3 zile
4. Nu sunt dureroase
5. Inflamația este locală și exudatul bogat
6. Sunt superficiale
7. Se vindecă spontan în 7-14 zile fără cicatrici definitive
8. Lezează doar epidermul
9. Lezează epidermul în totalitate și anexele cutanate
10. Pacientul prezintă sete, oligurie
321. Despre arsurile de gradul 2B putem afirma următoarele:
1. Prezintă cicatrici temporare
2. Lezează epidermul în totalitate și dermul profund
3. Durerea este moderată
4. Nu afectează starea generală
5. Inflamația locală este minimă
6. Prezintă flictene și escara albă sau roșie
7. Prezintă inflamație locală intensă
8. Are un edem perilezional important
9. Durerea este intensă
10. Se vindecă spontan
322. Putem afirma următoarele elemente despre arsurile de gradul 3:
1. Edemul nu este mare
2. Edem perilezional precoce și important
3. Nu afectează starea generală
4. Este indoloră
5. Este dureroasă local
6. Formează cicatrici definitive
7. Afectează dermul superficial
8. Afecteaza starea generală
9. Afectează numai epidermul
10. Sunt totale (epiderm, derm, anexe)
323. Flictena reprezintă:
1. Acumularea de lichid de edem în zona dermo-epidermică
2. Rezultatul unui tratament defectuos
3. Leziune ce conține glucide
4. Leziunea apare în arsurile parțiale
5. Leziune ce conține proteine plasmatice
6. Manifestarea unei vindecări precoce
7. Leziune ce conține produși de degradare celulară
8. Decolarea epidermului
9. Acumularea de sânge în țesut
10. Leziune ce apare la arsurile de grad 3
324. Despre escara din arsura putem afirma că:
1. Este o plagă deschisă în care proprietățile pielii au dispărut
2. Este mediul ideal de cultură pentru bacterii
3. Prin ea se pierd electroliți și proteine
4. Declanșează producția de mediatori chimici
5. Nu este un mediu propice de cultură pentru bacteriile de pe piele
6. Este permeabilă și duce la pierderi lichidiene
7. Grăbește vindecarea
8. Nu produce compresie locală
9. Nu se excizează
10. Este impermeabilă
325. Suprafața arsă se poate evalua după formula:
1. Cap=8%
2. 1 membru superior 18%
3. Trunchi posterior=10%
4. Fața=5%
5. Perineu=1%
6. 1 membru superior=9%
7. Perineu+organe genitale=1%
8. Trunchi anterior=18%
9. Cap=9%
10. 1 membru inferior=18%
326. Gravitatea arsurii se evaluează în funcție de următorul parametru:
1. Suprafața arsurii
2. Vârsta
3. Locația geografică
4. Sex
5. Traumatisme asociate
6. Tipul de constituție
7. Nationalitate
8. Profunzimea arsurii
9. Agentul etiologic
10. Culoarea pielii
327. Despre arsurile minore putem afirma următorul lucru:
1. Pot fi de gradul 2 peste 10% la copil
2. Pot fi de gradul 3 peste 10%
3. Pot fi de gradul 1 peste 15% la adult
4. Nu se pot trata in regim ambulator
5. Se pot trata în ambulator
6. Pot fi de gradul 1 și 2 sub 10% la copil
7. Pot fi de gradul 1 și 2 sub 15% la adult
8. Pot fi de gradul 3 sub 2% la adult
9. Nu afecteaza fața,palmele, plantele sau perineul
10. Nu afecteaza fata, palmele, plantele, perineul
328. Despre arsurile moderate putem spune următorul fapt:
1. Pot fi de gradul 3 cu sc 2-10% la adult fără afectarea zonelor speciale
2. Pot fi de gradul 2 cu sc de 10-20% la copii
3. Pot fi de gradul 2 între 20-30% la copil
4. Pot fi de gradul 2 cu sc de 15-25% la adult
5. Nu se pot vindeca
6. Se pot vindeca fără cicatrice
7. Pot fi de gradul 3 cu sc de 2-10% la copil
8. Pot fi de gradul 3 între 10-20% la adult
9. Pot fi de gradul 1 între 15-25% sc la adult
10. Pot fi de gradul 2 între 19-35% la adult
329. Arsurile majore sunt leziuni cu potențial cauzator de moarte și au următoarea caracteristică:
1. Toate arsurile ce afectează fața, palmele, plantele, perineul
2. Arsurile cu traumatisme asociate (TCC, imunodepresie, fracturi)
3.
4.
5.
6.
7.
8. Electrocuțiile și arsurile chimice
9. Gradul 1 peste 10%
10. Arsurile ce afectează toracele posterior
11. Toate leziunile inhalatorii
12. Arsurile de sub 5% la copil
13. Gradul 2 peste 25% la adult
14. Arsurile solare
15. Arsurile ce afectează coapsele
330. Despre tratamentul arsurilor în regim ambulator putem afirma următoarele:
1. Nu se acoperă leziunile cu miere, lapte, sare, cerneală
2. Se scoate victima din spațiul închis (dacă este cazul)
3. Smulgem hainele sintetice de pe victimă
4. Oprim agentul etiologic
5. Încălzim zona arsă
6. Acoperim victima cu iaurt
7. În arsurile chimice se spală zona afectată cu apă timp de 30 min
8. Îngropam victima cu pământ în cazul electrocuțiilor
9. Stingem flăcările, îndepărtăm hainele arse și accesoriile
10. Nu se spală în cazul arsurilor chimice
331. Pentru transportul de urgență într-un centru special de arsuri se sună la 112 iar pe ambulanță se asigură:
1. Evaluam indicele de masă corporală
2. Administrează heparină monosodică
3. Securizăm zona arsa cu o pungă sterilă
4. Aplicăm comprese pe frunte
5. Antalgice usoare
6. Acopera zona arsă cu o pătură sterilă
7. Asigurarea permeabilității căilor respiratorii
8. Instituirea unei linii venoase (Ringer lactat 10-20 ml/kgc/oră)
9. Pansament steril
10. Evaluarea stării de conștiență
332. Pansamentul în ambulator al unei plăgi arse se efectuează zilnic și cuprinde:
1. Se efectuează pansament compresiv
2. Se aplică cremă hidratantă
3. Se toaletează plaga cu alcool alb și apă oxigenată
4. Aplicarea de topice antibacteriene (sulfadiazina argentica, neomicina, bacitracina)
5. Aplicarea unui pansament tulle-gras
6. La final se acoperă cu comprese sterile și fașă
7. Se aplica alcool sanitar pe plagă
8. Toaleta plăgii arse cu antiseptice neiritante (clorhexidina sau ser fiziologic, povidone-iodine)
9. Flictenele nu se debridează
10. Debridarea flictenelor și evacuarea conținutului
333. Tratamentul ambulator general asociat semnifică și:
1. Se administrează antalgice minore (Paracetamol)
2. Se administrează antihipnotice
3. I se opresc tratamentele anterioare arsurii (de ex pentru diabet, HTA)
4. Se efectuează o ușoară sedare dacă este nevoie
5. Profilaxia antitetanică
6. Indicații dietetice-restricție de apă și proteine
7. Membrele afectate se mențin decliv
8. Profilaxie antirabică
9. Membrele afectate se mențin în poziție proclivă
10. Antibiotice orale (Oxacilina)
334. Perioada de reabilitare postarsură presupune:
1. Fizio și kinetoterapie
2. Dirijarea cicatrizării
3. Balneoterapie
4. Reintegrarea socio-profesională
5. Reabilitarea locuinței
6. Cicatrizarea fără dirijare
7. Oprirea consilierii psihologice
8. Reabilitare psiho-socială
9. Pensionarea precoce
10. Prevenirea sechelelor
335. Mediatorii șocului postarsură joacă un rol esențial în debutul bolii, ei pot fi:
1. Melatonina
2. Glucoza sanguină
3. Histamina
4. Radicalii liberi de oxigen
5. Acidul ascorbic
6. Kininele
7. Calciul ionic
8. Aspirina
9. Tromboxanii
10.
11.
12. Prostaglandinele
336. În arsurile ”toată grosimea” închiderea plăgii se face prin procedeu chirurgical și implică:
1. Detașarea și excizia escarei
2. Escara protejează pielea
3. Se așteaptă cicatrizarea spontană
4. Acțiune cât mai precoce pentru rezultate funcționale bune
5. Plaga granulară este un pat vascular potrivit
6. Excizie și grefare precoce
7. Degranulare și grefare în cazul apariției plăgii granulare
8. Prin excizie și grefare nu se obține un rezultat funcțional optim
9. Se produc cheloide dacă se temporizează debridarea și excizia câteva săptămâni
10. Se grefează doar excepțional
337. Principiile de tratament local presupun:
1. Vindecarea locală în detrimentului confortului pacientului
2. Împiedicarea aprofundării plăgii
3. Creșterea pierderilor lichidiene
4. Reducerea pierderilor lichidiene
5. Permiterea mobilizării precoce
6. Asigurarea protecției împotriva infecției
7. Mobilizarea cât mai tardivă
8. Asigurarea casei arse
9. Aprofundarea plăgii
10. Asigurarea confortului pacientului
338. Pansamentele ocluzive din tratamentul local al plăgii arse presupune:
1. Mediu aseptic
2. Aplicare de Aciclovir cremă
3. Topice antifungice
4. Antiseptice neiritante (clorhexidina)
5. Mediu septic?????????
6. Pansament de rutină 1-2 ori/zi
7. Topice antibacteriene
8. Pansament la 2 zile
9. Antiseptice de orice fel
10. Aplicarea de sulfadiazina de argint sau nitrat de argint după toaleta plăgii
339. Un pansament ocluziv la arsură presupune mai multe straturi printre care:
1. Cosmopore
2. Tulle -gras
3. Gelaspon
4. Anestezină cremă
5. Comprese sterile
6. Bandaj elastic
7. Comprese mari nesterile
8. Fasa Coban roșu
9. Fașă
10. Creme antibacteriene
340. Dintre metodele de dirijare a cicatricii postarsură face parte următoarea:
1. Aplicarea gelurilor de silicon
2. Unguente hidratante și antiinflamatorii
3. Consiliere psihologică
4. Terapia Bowen
5. Hidroterapia
6. Presoterapia
7. Masajul zonei cicatriciale
8. Crema cu antibiotic
9. Reintegrare socială
10. Injectarea de toxina botulinică
341. Despre tratamentul electrocuțiilor putem afirma următorul lucru:
1. Se transportă cu ambulanța anti-șoc spre o unitate specializată
2. Nu îndepărtăm bijuteriile
3. Nu necesită internare
4. Se îndepartează hainele arse și bijuteriile
5. Se stinge focul de pe haine
6. Se udă firele de tensiune
7. Se așteaptă electricianul să oprească curentul
8. Se transportă cu ambulanța obișnuită
9. Se efectuează resuscitare cardio-respiratorie
10. Se deconectează victima de la sursa de curent electric
342. În arsurile prin electrocuție pot apărea complicații cardiovasculare și sistemice și aceastea pot fi de tipul:
1. Hernie ombilicală
2. Convulsii
3. Encefalopatie
4. Unghie încarnată
5. Tahicardie supraventriculară
6.
7.
8.
9.
10.
11. Hipocalcemie
12. Maladie Dupuytren
13. Bloc de ram drept
14. Hemiplegie
15. Hipertensiune arterială
343. Despre arsurile chimice putem afirma următorul lucru:
1. Se vindecă spontan fără tratament
2. Nu necesită internare
3. Pot fi produse de substanțe desicante (acid sulfuric) sau vezicante
4. Au caracter progresiv și îndelungat
5. Nu se profundează
6. Nu dau complicații generale
7. Apar datorita contactului tegumentului cu o substanță chimică
8. Pot fi cu acizi sau baze
9. Sunt cele mai ușoare
10. Pot fi produse de substanțe corozive (fenoli, potasiu)
344. Foamea dureroasă este prezentă în:
1. Semnele ulcerului duodenal
2. cancerul gastric
3. Simptomatologia ulceroasa duodenala
4. ulcerul duodenal
5. cancerul esofagului
6. Afectarea ulceroasa duodenala
7. Boala ulceroasa duodenala
8. acalazia cardiei
9. Gastrita de reflux
345. În ulcerul gastric si duodenal durerile apar:
1. vara
2. toamna si primavara
3. In anotimpurile de primavara si toamna
4. numai iarna
5. In anotimpurile de toamna si primavara
6. primăvara si toamna
7. numai toamna
8. Nu apar vara si iarna
9. numai primăvara
10. primăvara si vara
346. Testul pentru “Helicobacter pylori” se efectuează în:
1. cancerul esofagului
2. diverticulii esofagului
4. Gastrita de refiux
5. achalazia cardiei
6. ulcerul duodenal
7. Simptomatologia ulceroasa duodenala
8. Suspiciunea de ulcer duodenal
10. Afectarea ulceroasa duodenala
347. Ulcerul gastric tip Johnson II se referă la:
1. Ulcer pe portiunea verticala a micii curburi gastrice
2. Ulcerul verticalei micii curburi gastrice
3. ulcer gastric situat pe mica curbură în zona antrală
4. ulcer situat la nivelul pilorului
5. ulcer situat la nivelul cardiei
6. Pe verticala micii curburi exista un ulcer
7. ulcer gastric pe mica curbură (versant vertical)
8. ulcer situat pe peretele gastric anterior
9. Mica curbura gastrica are pe zona verticala o formatiune ulceroasa
10. ulcer situat pe marea curbură
348. În ulcerul gasric durerea apare:
1. la 5 ore postprandial
2. în cursul dimineţii
3. Dupa mese, la 1 ora
4. Dupa ingestia de alimente la 60 minute
5. La 60 minute postprandial
6. pe tot parcursul zilei
7. la o oră postprandial
8. La 3600 secunde postprandial
9. la 6 ore postprandial
10. în cursul noptii
349. Pirozisul si eructatiile acide apar în:
2.
3.
4.
5.
6.
7. Simptomatologia duodenala ulceroasa
8. ulcerul duodenal
9. Afectiunea duodenala ulceroasa
10. litiaza biliară
11. Pancreatita cronica
12. pancreatita acută
13. colecistita acuta
14. Cazuistica ulcerului duodenal
15. diskinezia biliară hipotonă
350. Examinarea de electie în ulcerul gastric este:
1. Examinarea endoscopica gastrica
2. irigografia
3. Esogastroscopia
4. pH-metria
5. Fibroscopia gatrica
6. ecografia abdominală
7. endoscopia
8. manometria
9. irigoscopia
10. gastroscopia
351. Vagotomiile reprezintă interventia care:
1. ingusteaza canalul pyloric
2. Stomacul ramane fara inervatie vagala
3. Eradicarea inervatiei vagale a stomacului
4. lărgeste canalul pyloric
5. excizează 1/3 inferioare din stomac
6. Sectioneaza inervatia vagala a stomacului
7. suprimă inervatia vagală a stomacului
8. excizează 2/3 inferioare din stomac
9. excizează ulcerul împreună cu un “guler” de tesut sănătos de 1 cm.
10. Desfiinteaza inervatia vagala a stomacului
352. În cazul ulcerului gastric prepiloric sau duodenal îndepărtarea mecanismului umoralse realizeaza prin:
1. efectuarea rezecţiei gastrice polare superioare
2. Anastomoza gastrorectala
3. 2/3 din zona gastrica se scoate
4. esocardiomiotomiei extramucoase (Op. Heller)
5. Din stomac mai ramane 1/3
6. unei anastomoze gastro-jejunale
7. Se pastreaza1/3 superioara gastrica
8. piloroplastiei
9. efectuarea rezectiei gastrice 2/3 distale
10. Se suprima 2/3 din stomacul distal
353. În cazul ulcerului hemoragia apare mai frecvent în:
1. ulcerul antral
2. Simptomatologia ulceroasa duodenala posterioara
3. ulcerul duodenal posterior
4. Afectiunea ulceroasa posterioara duodenala
5. ulcerul varicos
6. stenoza pilorică
7. ulcerul stenozant
8. Semnele ulcerului duodenal posterior
9. Cazuistica duodenala posterioara ulceroasa
10. ulcerul prepiloric
354. Perforatia liberă a unui ulcer gastric sau duodenal în peritoneu determină:
1. fenomene de peritonita generalizata
2. peritonita generalizată
3. Semne de peritonita generalizata
4. gastrită de reflux
6. pneumonii de aspirație
7. icter
8. Generalizarea peritonitei
9. Boala peritoneala generalizata
10. esofagită de reflux
355. Sindromul Darrow apare în:
1. cancerul pancreasului
2. herniile hiatale
3. Fenomenele de stenoza pilorica
4. Diminuarea intraluminala a pilorului
5. stenozele esofagiene postcaustice
6. stenozele esofagiene
7.
8.
9.
10.
11. Stenozarea pilorului
12. cancerul esofagian
13. stenoza pilorică
14. Ingustarea lumenului pilorului
356. Cancerul gastric are sediul cel mai frecvent la nivelul:
1. bulbului duodenal
2. pilorului
3. Curburii mici a stomacului
4. fornixului
5. fundusului gastric
6. Zonei de mica gastrica
7. Suprefetei gastrice pe mica curbura
8. micii curburi a stomacului
9. cardiei
10. Pe mica curbura gastrica
357. Dintre semnele subiective precoce în cancerul gastric se mentionează:
1. Scadeerea apetitului pentru carne
2. diminuarea apetitului selectiv pentru carne
3. diminuarea apetitului selectiv pentru lactate
4. modificarea caracterelor scaunelor
5. balonările postprandiale
6. pirozisul
7. Diminuarea poftei pentru carne
8. Pacientii nu mai pot manca carne
9. Imposibilitatea consumului de carne
10. cresterea apetitului pentru lactate
358. În cancerul gastric investigatia cea mai utilă este:
1. irigografia
2. colonoscopia
3. Esogastroscopia cu biopsie gastrica
4. tranzitul baritat
5. ecografia abdominală
6. endoscopia + biopsia
7. endoscopia
8. biopsia
9. rectoscopia
10. Examenul endoscopic si bioptic
359. Semnul Virchow-Troisier este reprezentat de:
1. prezenta unei adenopatii inghinale stângi
2. prezenta de metastaze la nivelul fundului de sac Douglas
3. prezenta unei mase tumorale în epigastru
4. Supraclavicular stang se apare un ganglion
5. pirozis
6. prezenta unei adenopatii supraclaviculare stângi
7. Aparitia supraclavicular stang a unei adenopatii
8. Ganglion supraclavicular stang
9. hepatomegalie
10. Adenopatii stangi supraclavicular
360. Pentru cancerul gastric antro-piloric operatia de electie este:
1. gastrectomie polară superioară
2. Se indeparteaza 2/3 distale a stomacului
3. excizia tumorii cu o zonă oncologică de sigurantă
4. gastrectomia subtotală distală
5. ablaţia antrumului gastric
6. Rezectia subtotala distala a stomacului
7. Exereza gastrica subtotala distala
8. antrectomie
9. vagotomie si piloroplastie
10. Se taie 2/3 distale gastrice
361. Pancreatita acută este un proces:
1. De distrugere proprie triptica pancreatica
2. de transformare chistică
3. cariokinetic
4. de autodigestie triptică
5. Autodigestiv
6. De digestie triptica a pancreasului insusi
7. de transformare fibroasă
8. De autodistrugere triptica
9. Neuronal
10. tumoral
362. Cauzele cele mai frecvente ale pancreatitei acute sunt:
1. Alimentele bogate in grasimi
2. Ocluziile intestinale
3. Rectocolita ulcerohemoragica
4. Hepatoamele
5. Gastrita
6. Litiaza biliara, alcoolul, grasimile. traumatismele
7. litiaza biliară
8. Alcoolul
9. traumatismele
10. Esofagita
363. Tabloul clinic al pancreatitei acute este reprezentat de:
1. Varsaturi
2. Durerea continua intensa
3. Incontinenta urinara
4. Dureri perianale
5. Melena
6. Accelerarea trazitului intestinal
7. Durerea intensa, varsaturi, lipsa tranzitului intestinal, alterarea starii generale
8. Dureri precordiale
9. Oprirea tranzitului intestinal
10. Stare generala alterata
364. Ascultaţia abdominală în pancreatita acută relevă:
1. linişte abdominală
2. hipersonoritate
3. Abdominal nu se aude nimic
4. matitate
5. nici una din cele de mai sus
6. Absenta zgomotelor abdominale
7. sonoritate
8. Nu se aud zgomote
9. zgomote hidroaerice
10. Nu exista zgomote abdominale
365. Diagnosticul diferenţial al pancreatitei acute se face cu:
1. Ocluzia intestinala, colecistita acuta, peritonita acuta, infarctul enteromezenteric
2. Ocluzia intestinala
3. Hemoptizia
5. Infarctul enteromezenteric
6. Colica renala
7. Colecistita acuta
9. Metroanexita
10. Peritonita acuta
366. Complicaţia pancreatitei acute poate fi reprezentată de:
2. pseudochistul pancreatic
3. fistula pancreatică
4. pseudochistul pancreatic, abce-sul pancreatic, fistula pancreati-că, sechestrul pancreatic
5. metroanexita
6. rectoragia
7. sechestrul pancreatic
8. abcesul pancreatic
9. Colica renala
367. Tratamentul pancreatitei acute este:
1. Atat medical, cat si chirurgical
2. hormonal
3. numai medical
4. numai chirurgical
5. Chirurgical si medicamentos
6. Se face atat prin terapie medicamentoasa, cat si prin sanctiune operatorie
7. nu există tratament
8. homeopatic
9. medico-chirurgical
10. Dual:medical & operator
368. Incidenţa crescută a cancerului pancreatic se întâlneşte la:
1. onsum crescut de grăsimi animale
2. pacienţi cu DZ non-insulino-dependent
3. consum crescut de proteine animale
4. Fumători, exces de grasimi si proteine animale, pacienti cu DZ insulino-depentent
5. Homeopati
6. pacienţi cu DZ insulino-dependent
7. Cosmonauti
8. Casectici
9.
10.
11.
12. Vegani
13. fumători
369. Clinica în cancerul pancreatic este dominată de:
1. scădere ponderală
2. sindrom anemic
3. astenie fizică şi intelectuală
4. durere epigastrică de mica intensitate, anemie, scadere ponderala, astenie
5. durere epigastrică de mica intensitate
6. Lipsa anemiei
7. rectoragii
8. Stare generala exceptionala
9. durere epigastrică de mare intensitate
10. Crestere ponderala
370. Ampulomul vaterian are ca semne clinice:
1. icter, prurit, urină hipercromă, scaune decolorate
2. icter, urină normocromă, constipaţie
3. Scaune decolorate
4. Urini hipercrome
5. icter
6. icter, urină şi scaun normocrome
7. nu prezintă icter; prurit, vărsături bilioase
8. Prurit
9. Icter si constipatie
10. Urina si scaune normocrome
371. Semnul Curvoisier-Terrier inseamnă:
1. veziculă biliară palpabilă
2. splenomegalie dureroasă
3. vezică urinară destinsă, palpabilă
4. abdomen destins, dureros difuz
5. fund de sac Douglas sensibil
6. veziculă biliară destinsă, palpabilă
7. Colecist palpabil,destins
8. hepatomegalie dureroasă
9. Un colecist destins, palpabil
10. veziculă biliară destinsă
372. Diagnosticul diferenţial al cancerului pancreatic se face cu:
1. Refluxul esofagian
2. pancreatita cronică pseudotumorală
3. Hepatomegalia
4. tumori ale căii biliare principale
5. ampulomul vaterian
6. splenomegalia
7. Tumori ale caii biliare principale, litiaza caii biliare principale, pancreatita cronica pseudotumorala, ampulomul vaterian
9. Gastrita cronica
10. litiaza căii biliare principale

Chirurgie

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Chirurgie

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

g1

58. Antibioterapia în limfangita acută se face cu:

59. Infectie stafilococica acuta, necrozanta a aparatului pilo-sebaceu defineşte:

60. Furunculul este determinat de:

61. Furunculul fistulizează şi elimină:

62. Tratamentul local în formele supurate ale furunculului constă în:

63. Tratamentul general al furunculului constă in antibioticoterapie cu:

64. Furunculul antracoid este definit ca:

66. Furunculoza este definită ca:

67. Stafilococia malignă a feţei este:

69. Tratamentul general al hidrosadenitei constă în antibioterapie cu :

70. Abcesul cald este:

71. Flegmonul este:

72. Abcesul prezintặ un perete tristratificat astfel:

73. Tratamentul local al flegmonului constặ în:

74. Gangrena gazoasặ este o infecţie chirurgicalặ produsặ de:

75. Gangrena gazoasặ se caracterizata prin:

76. Anatomopatologic gangrena gazoasặ se caracterizeazặ prin:

77. Clinic gangrena gazoasặ prezinta:

78. Tratamentul chirurgical în gangrena gazoasặ include: ???

79. Tetanosul este o infecţie chirurgicalặ produsặ de:

80. Tetanosul se caracterizata prin:

144. torsele grave la tineri se tratează:

7. Dupa administrarea de medicamente

240. Disfagie intermitentă, paroxistică şi paradoxală este caracteristică pentru:

4. Boala Graves+ chatGPT zice ca e bine :)

You might also like