CAPITOLUL X 10, Obiectivele ameliorSrii plantelor 10.1. Consideratii generale Ameliorarea plantelor constituie un proces indelungat in care trebuie si se tind cont de numeroasele incertitudini conditionate de factorii biotici, abiotici $i economici, imbunatatirea eficientei amelioracii este realizabilé numai in conditiile elaboririi unui program prestabilit, a unor obiective bine conturate, Pentru a fi promovate in cultura, noile cultivare obtinute in procesul de ameliorare, acestea trebuie sé aibé un complex de caractere $i insusiri biologice si economice importante, exprimate la un nivel de performanta. Caracterele si insusirile care trebuiesc: imbun&tBtite sub aspectul performantei sau chiar modificate la viitoarele soiuri sau hibrizi, reprezint& obiective de ameliorare (NEDELEA, 1983). Obiectivele ameliorarii sunt foarte numeroase gi variate tinand cont, pe deo parte, de nuultitudinea caracterelor si insusirilor valoroase care Irebuie si fle intranite in noile cultivare, iar pe de alti parte, de particularititile biologice ale speciilor cultivate, de variatele conditii de mediu in care urmeazit si fie cultivate, de cerintele foarte diferite ale consumatorilor, dar si nivel tehnologiilor folosite. Dintre obiectivele de ameliorare urmérite, unele sunt comune tuturor speciilor de cultura, reprezentind obiectivele generale. Din aceasti cateyorie fac parte: productivitatea, calitatea produselor, adaptabilitatea, rezistenta la boli si daunatori, pretabilitatea la mecanizarea culturii, precocitatea ete. Exist’ o alt grupa de obiective urmirite in procesul de ameliorare impusa de condiile zonei de cultura, ca de exemplu conditii edafice nefavorabile gi chiar condifii tehnologice speciale (irigare etc). Sunt cuprinse in aceasta grupt obiective speciale precum: rezistenta la ger gi iernare (pentru culturile de toamna), rezistenta la ingheturile tarzii de primavara si brunele timpurii de toamna (pentru culturile de primavara), rezistenta la secet& gi assiti etc. Explozia demografict a populatici impune pe de alt parte necesitatea utilizirii pentru culturi chiar si a unor soluri anormale si defective precum cele acide, saline, nisipoase, mlastinoase, Folosirea lor cere nu numai misuri agrotehnice speciale dar si crearea unor cultivare tolerante la aceste conditii edafice adverse. ‘Alituri de aceste obiective, intalnite intr-o masura mai mare sau mai mic& la toate speciile de culturd, exist’ inci, si unele obiective ew referire 046strict la anumite specii de culturd, legate de particularitatile lor (biologice, de productie, de consum sau prelucrare) ___SAULESCU (1984) prezinti 0 grupare a obiectivelor de ameliorare la grau, dar care poate fi generalizati la foarte multe speci de cultura, care cuprinde: = obiective legate de cresterea potentialului de productie in conditii de mediu nelimitative, - objective legate de stabilitatea recoltelor, adicd de exprimarea cét mai completa a potentialului de productie in condifii de mediu limitative (ameliorarea rezistentei la boli si daunttori; ameliorarea rezistentei la temperaturi extreme, secet gi exces de umiditate, ameliorarea tolerantei la conditii nefavorabile de sol, ameliorarea capacitatii de valorificare a resurselor limitate; ameliorarea precocititii, reducerea vulnerabilitafii genetice etc); ~ obiective legate de adaptarea la tehnologiile de cultura aplicate (ameliorarea pretabilitafii la recoltarea mecanizata; ameliorarea tolerantei la ierbicide etc), = obiective legate de calitatea recoltei (ameliorarea valorii nutritive, ameliorarea calitifii tehnologice pentru diferite utilizar ameliorarea stabilitatii calitatii etc). Eficientizarea procesului de ameliorare trebuie sa se realizeze plecand de la concepte clare, ceea ce inseamna in primul rand definirea obiectivelor de ametiorare urmarite in crearea noului cultivar. Este usor de injeles ci nu pot fi create cultivare universal valabile pentru toate cerintele practice, sau conditiile naturale, precum si faptul c& un program de ameliorare nu se va rezuma la un singur obiectiv, eliminind pe celllalte, Tot atat de bine se stie faptul ci adiugarea unui obiectiv suplimentar se repercuteazi negativ asupra vitezei progresului genetic pentra celelalte obiective. De aceea, in luarea deciziei corecte, amelioratorul trebuie sh stabileasc& prioritatea gi ponderea fiecdrui obiectiv, cat si metodologia care ssi permit realizarea eficientei maxime in obtinerea progresului genetic. La stabilirea obiectivelor de ameliorare si mai ales a prioritatii acestora, se tine cont de mai multi factori, dintre care cei mai importanti sunt factori pedoclimatici, factori tehnologici si_cerintele pietii_(NEDELEA, 1984). Sub aspect climatic, tara noastré este situatl in coma temperatd. Cu toate acestea, pe tesitoriulfarii se intalnese variatii foarte mari de climé si sol de la o regiune Ja alta si chiar in cadrul aceleiagi regiuni. Aceste variatii determina existenfa unor zone naturale, iar in cadrul acestora a unor microzone, care se deosebesc prin numeroase particularitati pedoclimatice Deoarece conditiile climatice, nu pot fi modificate si ele au o influents marcanté asupra productiei, ameliorarea trebuie si creeze cultivare 247corespunziitoare diferitelor zone climatice naturale. Este necesar’ deci, existenta unui sortiment cét mai bogat de soiuri si hibrizi, astfel incat in fiecare zoni sau chiar microzoni s& se cultive doar acelea ale céror cerinte de crestere si dezvoltare si concorde cu condifiile ecologice existente. De exemplu, la grdu, pentru zona de step’ (Barigan, Dobrogea, Moldova), bantuita de ierni aspre, sunt necesare soiuri cu mare rezistenfi la conditiile vitrege de iernare, in timp ce pentru zona din vestul férii, cu ierni blande, soiuri cu rezistent’ mijlocie la iermnare. Pentru zonele din sudul tari, caracterizate prin temperaturi ridicate si arsilé in timpul perioadei de ‘maturitate, sunt necesare soiuri precoce, in timp ce pentru zonele cu clima umeda si ricoroas& sunt necesare soiuri cu o durati mai lungé de vegetatie, rezistente la boli si cBdere. Stabilirea obiectivelor de ameliorare se va face si in functie de intensitatea productici, de nivelul tehnologiilor de culturt asigurate. O productie intensiva, care implici un nivel inalt de fertilizare, protectie complet contra buruienilor si patogenilor, mecanizarea lucrarilor agricole, irigarea, reclama folosirea unui tip special de cultivare si anume intensive si superintensive, capabile s& valorifice cat mai complet aceste conditii optime de crestere si dezvoltare puse la dispozitia plantelor in orientarea programelor de ameliorare a speciilor de cultura, cu precddere in ultimele decenii, atentia se indreapta in acelasi timp si asupra imbun&tatirii calititii produselor, astfel incdt noile cultivare s& corespunda cerinfelor consumatorilor, industriilor prelucratoare si. exportului, adic& cerintelor pietei, Este clar cA noile cultivare trebuie s& aiba pe lang valoarea alimentar& ridicata gi alte insusiri de calitate apreciate de consumator (gust, miros, aroma etc.) cat gi aspect comercial. Programele de ameliorare vor lua in considerare de asemenea cerintele de perspectiva legate de eventualele noi tebnologii ce vor fi introduse de industriile de prelucrare a produselor agricole. La stabilirea obiectivelor impuse de cerintele pietei trebuie avut in vedere faptul c& pot exista diferente intre preferinfele consumatorilor autohtoni si str&ini, dar si posibilitatea ca unele cultivare nou apfrute s& schimbe preferintele consumatorilor, determindnd astfel noi cerinte intrucat eficienfa economicé are ultimul cuvant in validarea performanjelor noilor cultivare, este necesar s& subliniem faptul c& fermierii vor accepta foarte greu sau deloc acele cultivare, indiferent de performantele de productie, calitate etc., care determin’ costuri sporite necompensate prin cresterea profitului } Se poate conclude ci prin ameliorare se urmitreste crearea celor mai potrivite soinri si hibrici pentru fiecare zonii naturald, capabile si realizeze in conditiile optime de culturd producti superioare, constante, corespunzitoare cerintelor pietei si eficiente economic. 248,Crearea nor asemenea cultivare are la baz& deci realizarea obiectivelor generale de ameliorare si in cazuri speciale (determinate de particularitatile biologice, ecologice, economice etc.) a unor obiective speciale, pe care le vom prezenta in continuare. 10.2. Sporirea capacititii de produetie Capacitatea de productie, este in general obiectivul de bazé, reprezentind o insusire foarte complex’, practic rezultanta unei constelatii de insusiri elementare fiziologice si morfologice. Prin potential productiv sau capacitatea de productie se intelege nivelul maxim de biomasa util din punct de vedere economic, pe care un genotip poate sil realizeze in conditii optime de crestere si dezvoltare (nuttitie, ap’, climat) si fntr-un mediu liber de boli si buruieni. in raport cu utilizarea economic a speciilor cultivate, ameliorarea urmireste cresterea productiei de biomasi vegetativa (tuberculifere, radacinoase, speci furajere producitoare de mast verde) sau a celei de boabe (cereale, leguminoase etc.). In fapt, acest caracter extrem de complex gi sintetic este rezultanta ansamblului de procese vitale din organism, respeotiv procesele de crestere gi dezvoltare ale plantei Extrem de complicat este si controlul genetic al acestui caracter cantitativ, fiind vorba nu numai de gene polimere dar si de multe alte tipuri (oligogene, pseudopolimere etc) precum si de efecte pleiotrope cu actiune intensificatoare sau supresoare asupra genelor majore (CEAPOIU, 1976). Din analiza multitudinii de contributii elementare la realizarea acestui caracter cantitativ complex, rezulta c& unele sunt implicate direct iar altele indirect, Contributiile elementare directe, numite si factori intrinseci ai capacitiiii de productie, sunt reprezentate de componentele morfologice sau fizice ale productiei precum gi 0 serie de procese biochimice si fiziologice. Contribusiile elementare indirecte, numite si factor? de influenté ai capacitéfii de productie, reprezinta caracterele de adaptare la stresul biotic gi abiotic. Este de fnjeles c& genotipurile in care sunt prezente, in complex, gene favorabile ce asiguré dezvoltarea unui mamas cat mai mare de factor” intrinseci sau de influenfi vor prezenta o capacitate mare de produetie. Numai c&, nivelul de manifestare al componentelor cat si al capacitatii de productie, ca intreg, este dependent intr-o misur& considerabil& si de conditiile de mediu, intelegand prin acestea atat mediul natural cat si cel artificial (asigurat de om plantelor, prin tehnologie). Condifiile de mediu, 41 masura in care se apropie sau se Indep&rteaz& de nivelul optim, vor asigura 249sau impiedica exteriorizarea insusirilor de productie fixate in baza ereditara a cultivarului Jn ultima instant’, componentele morfologice de productie si in final recolta sunt rezultatul unor procese fiziologice derulate in timpul perioadei de vegetatie, desigur si ele conditionate genetic. Dupa ZAMFIRESCU (1977), capacitatea de productie este, inainte de toate, determinati de randamentul fotosintetic, respectiv diferenta dintre efectul fotosintetic gi consumul respirator, iar SAULESCU (1984) considera c& acest caracter complex depinde de interactiunea a trei procese fiziologice fundamentale $i anume: fotosinteza, respiratia si utilizarea asimilatelor. Intrucdt nivelul capacitatii de productie depinde de procesele fiziologice fundamentale mentionate, solufia depisirii actualelor limite ale acestora 0 reprezinti ameliorarea lor, Aceasti actiune este o problema dificila, intrucat dispunem de inc& prea pufine cunostinte cu privire la bazele biochimice si fiziologice ale formarii recaltelar. Ca urmare, incercirile efectuate de a modifica tipul de fotosintez’ al speciilor de tip C3 in tipul de fotosinteza de tip de C4, cat si prelungirea perioadelor de acumulare a biomasei (strict delimitate de echilibrul care tebuie mentinut intre fazele vegetativa si reproductiva) nu au dat rezultate notabile pana in prezent, Perfectionérile in arhitectura plantei, mai ales prin reducerea tulpinii, in schimb, au fost notabile si au avut efecte importante asupra productiei Aducem drept exemplu sojurile intensive de gréu cu paiul scurt la care reducerea biomasei vegetative, prin scurtarea paiului, a determinat cresterea biomasei de boabe. Comparativ cu vechile soiuri cu talie inalt&, acestea posed o capacitate de formare @ unui numar mai mare de flori si boabe, Precum si 0 capacitate mai bund de umplere a boabelor. Prin urmare, prin Tepartitia accentuati a fondului de asimilate in directia spicelor, a crescut numarul de boabe gi greutatea medie a boabelor in spic, determinand astfel un potential de préductie mai ridicat (GALE si colab., 1985), Majoritatea succeselor obtinute pani in Pprezent in ameliorarea capacitatii de productie s-au bazat pe selectia componentelor morfologice de Productie sau a unor caracteristici care stau la baza acestora si care au o ereditate mai simpla. _ Generalizénd, se poate constata c& si la alte specii de cultura , inclusiv pom fuetiferi si vité de vie elementele morfologice de productie. sunt aseménitoare, 250Tabelul 10.1. Componentele morfologice de produetie 1a ctteva specii de cultura Specia de cultura Componentele morfologice de productie * numarul de spice/unitatea de suprafaya Cereale paioase + num&r mediu de boabe/spic’” * greutatea boabelor/spic * nr, de ridacini/unitatea de suprafati Sfecla de zahar + greutatea medie a radacinii * confinutul procentual de zahar/ radacina__ | “nr, mediu de tuberculi/ cuib | Cartof + greutatea medie a tuberculilor/cuib nr_de cuiburi/unitatea de suprafata | nr. mediu de fructe / planta Tomate + greutatea medie a fructelor j L + nr. plantelor /unitatea de suprafata este condifionat de: numiirul de plante/unitatea de suprafajé, capacitatea de infrajire productiva. *** este conditionat de lungimca $i densitatea spicului; numiirul de boabe in spiculet. Ideal, ameliorarea capacitéyii de productie trebuie s urmareascé dezvoltarea pozitiva a tuturor elementelor de productie, dar acest Iucru este practic imposibil de realizat, din mai multe considerente. Este vorba mai intai despre numirul mare de gene implicate in controlul complex al proceselor fiziologice care stau la baza productiei si componentelor sale morfologice ‘Apoi, trebuie luate in consideratie puternica influenta a condifiilor de mediu si cultura cat gi a interactiunilor genotip x mediu. Trebuiesc semnalate de asemenea corelatiile negative intre elementele morfologice ale productiei ca de exemplu: dintre capacitatea de infrttire si greutatea boabelor la unele cereale paioase; dintre numarul de stiuleti si productia de boabe pe planta la porumb, dintre numérul si greutatea tuberculilor in cuib la cartof, dintre Iarimea achenelor si continutul de ulei la floarea soarelui etc., dar si corelalii nedorite si intre productie, respectiv alte insusiri valoroase la speciile cultivate, precum intre: produetie si calitate; productie si precocitate etc. Nuntirul atat de mare al acestor corelafii negative i-a determinat pe unii amelioratori s& considere c& problema principal a ameliorarii capacitijii de productie este de fapt 0 problema de identificare a exceptiilor de la corelaiile nedorite sau a unor compromisuri Evolujia capacitatii de productie a plantelor agricole gi horticole este impresionant&, mai ales dup& mijlocul secolului al XX-lea, cdnd factoruldeterminant al sporirii productiei devine incontestabil factorul genetic — cultivarul. in functie de capacitatea de productie, cultivarele se categorisese jn: intensive, semiintensive si extensive. Fard introducerea in cultura a cultivarelor intensive si superintensive, mediul artificial creat de om prin “industrializarea agriculturii” (extinderea mecanizarii, cantitaji sporite de ingrigiminte chimice, pesticide, irigare etc) nu ar fi putut fi valorificat eficient din punct de vedere economic. Ca urmare, pang fn prezent s-au atins niveluri impresionante de productie, la toate speciile de cultura (tabelul 10.2). Tabeluel 10.2. Productiile record, la cfiteva speci de cultura (dup’ BOROJEVIC, 1990) Specia de cultura Productia (t/ha) Sursa bibliografic& Porumb 23.9 [Wittwer, 1975 [Porumb 21,2 | Chou gi colab., 1977 Sorg. 21S or Chou gi colab. 1977 Orez 14,4 Chou si colab., 1977 [Orez 9,9 Murata si Matzushima, 1975 [Grau 17 Jones, 1978 Grau 10,9 Borojevié, 1978 On ee 114 _____| Chou gi colab., 1977_ Ovaz, 10.6 Chou si colab., 1977: Sola 74 Chou si colab., 1977 Cartof 94,1 Chou si colab., 1977 Sfecla de zahir 120,0 Chou gi colab., 1977 1 Gisirea unor procedee eficiente pentru ruperea inkintuirilor nedorite dintre genele care concura la determinarea componentelor de productie sia productiei va permite reunirea in acelasi genotip a ct mai multe gene care favorizeaza dezvoltarea fiecdruia dintre ele. Si in viitor factorul prioritar in sporirea productiel va imine cel genetic, urmérindu-se la noile cultivare: sporirea potentialului fotosintetic, eficientizarea procesului de crestere; cresterea capacitilii de inmagazinare a asimilatelor, optimizarea duratei fazelor de vegetatie si chiar modificarea athitecturii actualelor tipuri de plante cultivate 10.3. imbundtdtirea calititii productiei Calitatea este un alt obiectiv prioritar in oricare program de ameliorare gi are rol esenfial in aprecierea valorii noilor cultivare. Prezint& un 252grad deosebit de complexitate si poate fi definita in sens larg, drept insusirea unui produs agricoV/horticol de a satisface cit mai deplin necesitatile umane. Ea este condifionaté atét de elemente de ordin cantitativ (continut de substante utile, proteine, grisimi, hidrati de carbon, continut de fibre etc), compositia chimicé a acestora (acizi aminici esentiali; acizi grasi saturati si nesaturati etc.), de caracteristicile tehnologice (prelucrare, conservare) cat §i de caracteristicile comerciale (SAVATTI gi colab., 2003). 10.3.1. Imbuniitittirea conginutului biochimic Cercetarile privitoare la continutul biochimic al recoltelor au evidentiat c& prin ameliorare s-au produs imbundtatiri substantiale, dar gi faptul c& potentialul genetic intraspecific pentru aceste substante utile (metaboliti primari) este mare, oferind posibilititi largi de imbundtijire a acestuia (tabelul 10.3.) Amplitudinea de variatie a metabolitilor primari in recolt3 (s.u.) Ia principalele specii horticole (dupi CRACIUN,1987) Tabelul 10.3, Speciade} Sw. Zahir | Aciditate | Vitamina C Pigmenfi | cultura | (%) (%) (%) (mg%g) east [Pomate [42-66 | 22-46 19,0-35,6 | 3.1-5,5 licopen Ardei 8,9-32,4 (aonoeay) | 8468 | 2552 | - 123-252 eee Mir 145 | 12,169] 05 50 0.34 Pair 10.0 | 66-16 02 3.2 0.16 Cais 15,5 13.0 1,25 | ___10.0 32 Prin 1418 | 94-172 [09-10 ] 88-135 4.0 Cires 12,9-16,6 | 9.7-183 | 0,41-0.58 5 = Struguri_ |" 18-20,5 | 185-20 : 24 0,06 Continutul de proteine. Proteinele reprezinté substanfa organic’ cu cel mai important rol in organism, plantele cultivate asigurand 70. totalul proteinelor comestibile. Sursa cerealele (50-55%) si leguminoasele pentru boabe (10-12%). Legumele si fructele asiguri circa 2-5% din cantitatea total& de protein& Asigurarea necesarului de proteine reprezinti 0 problema nerezolvatl Principali de proteine o reprezinta in prezent, cu precidere fn firile sirace unde se resimte alimentatia umand __ Din cercetarile efectuate pind in prezent, se poate ins deduce ci existé premise ca productia de proteine la unitatea de suprafata s& fie 253, % din-— carenta proteica insal ridicata deoarece, pe de 0 parte, existé o amplitudine de variatie si cn dca Pe tp dp contributia genotipului asupra continutului de proteina este fnsemnata (POTLOG gi colab., 1982). : Dependenja genotipicd a sugestiv gi tabelul 10.4. continutului de proteina este ilustrata Tabelul 10.4. Continutut de proteine la diferite soiuri si linii de lucern (media anilor 1973-1975) (dupa CEAPOIU, 1976) Souul, hibridul, linia | Confinutul de proteine | Diferenta fata de soiul (%) martor (%) 1.652 (Mt) 19,75 : J Luxin 20,66 +0,91 Lucifer 22,17 #2,42 Fz (C5109 C3140) | 24,08 #4,33 L(Cy) 07-67 28,41 +8,66 LC, 07-67 29,08 49,33 LCs 12-69 29,74 ¥9,99 Se stie cl un rol important in variabilitatea continutului de.proteine i au conditiile ecologice, conditiile de cultura, precum gi interactiunea dintre genotip si mediu Dintre elementele de tehnologie agricolé o influent putemnic& asupra confinutului de protein’ 0 au ingrasémintele cu azot, in special la cereale si plante de nutret. Conrinutul de lipide, Principalele specii produc&toare de ulei comestibil sunt floarea —soarelui si soia. in ultimele decenii si porumbul este inclus in categoria plantelor oleaginoase, luandu-se in considerare suprafetele mari pe care acesla se cultiva. si posibilititile genetice de sporire a continutului de ulei demonstrate de WOODWORTH, care in 50 generatii de selectic a reusit sé ridice confinutul de ulei de la 4,70% la 15,36% (POTLOG si colab, 1980), De mentionat ca, pentru alimentajia umang uleiul de porumb prezinté o cert superioritate fata de alte uleiuri vegetale deoarece este bogat in vitaminele A siE, este lipsit de colesterol si se digera usor (tabelul 10.5)Tabelul 10.5. Amplitudinea de variatie a metabolitilor primari in recolté (s.u.) care reprezint4 scopul primar al culturilor principalelor specii agricole (dupa CRACIUN, 1987) j i (A=amidon; U= ulei; L=lizina; Z= zaharoz’) | Specia 2 1 Proteine| Polizaharide} Grasimi Anminoacizi | de hi Alte (9; 0, (0, 1005 Vi | cotta | eo _|_ee Ge Ma | component ‘ 812% Gru | 922 | 6o-70a | ise ML gluten scat | Porumb | 9-13 | 65-70A | 4-5 Nt = 1 4 1 Floarea- jacicons, carat 18-25 oy 57-69 - = | satarayi = a je i | 9-16% Carnot 2-5 9-26 0.204 : é 1s Siecla de zahir iF 1-25 14-21 Z 1-2 = - - “in hibrizii cu genotip oz Spre deosebire de conjinutul de protein, care este conditionat intr-o mai mare masura de factori ereditari, confinutul de ulei este mult influenjat de conditiile de mediu si de cultura ‘Anaizind confinutul de substante utile si mai ales amplitudinea de — variafie existent in corelatiile mondiale ale speciilor de culturi se poate afirma c& exist posibilit@fi mari de sporire a acestuia prin lucrari metodice de ameliorare. Exist® ins& si numeroase dificultii, unele foarte greu de surmontat si anume - corelalia negativi dintre productia de seminje si conginutul de substante utile. Accast corelagie este prezent& pentru toate substanjele utile (proteins, grisimi, hidrati de carbon) si la toate speiile de culturd producitoare de substante utile; : ; « corelatia antagonist dintre confinutul de protein si confinutul de lei intalnita la porumb, floarea soarelui, soia etc. Aceasti corelatie negativa — reliefeazs insi si un alt aspect si anume c& eficienta selectiei divergente poate determina cresterea sau descresterea acestora, Astfel, presiunea pozitivl a Selecjiei pentru. confinutul procentual al seminjelor intr-o substanta. util exemplu, proteind) se asociaz& obligator cu selectia negativa pentru o alt substanfa utila (exemplu, ulei); 255- posibilitatea folosirii unei aperaturi si metode moderne de determinare a acestor substante utile (analizor digital automat; metoda rezonantei magnetice etc); ~ insuficienta cunoastere a bazelor genetice, biochimice si fiziologice ale acumularii acestor substante in plante. 10.3.2. imbunititirea compozitiei chimice a substantelor utile Paralel cu sporirea continutului biochimic, ameliorarea pentru calitate unmareste si fmbunditdtirea valorii nutritive a substantelor utile. in cazul speciilor cultivate producatoare de proteine, ameliorarea urmareste cresterea proporfiei de acizi aminici esentiali dar si a unei proportii echilibrate a acestora. Se stie cA din cei 24 acizi aminici care intra in aleZtuirea proteinelor © parte, indispensabili desfaigurérii normale a proceselor vitale ale organismelor animale si umane nu pot fi sintetizate de catre acestea. Cei 10 acizi aminici indispensabili, denumiti gi esentiali (arginina, fenilalanina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, treonina, triptofanul, valina) sunt procurafi de c&tre organismul uman si animal (cu exceptia rumegatoarelor) din hrana vegetalé Dintre acestia, cea mai mare influent in alimentatia omului si in hrana animalelor © au lizina, triptofanul, metionina, treonina i izoleucina. Progresele in ameliorarea continutului proportiei acizilor aminici esenfiali sunt ingreunate din mai multe motive si anume: insuficiente cunostiinte cu privire la controlul genetic al acestora; variabilitate genetic& relativ redust; metode de analizi dificile si foarte costisitoare; existenta corelatiei negative intre continutul aminoacizilor esenfiali si cel de protein’ La unele specii de cultura s-au acumulat totusi cunostinte importante privind determinismul genetic al unora dintre acesti aminoacizi esentiali Astfel, la soiul de orz furajer Hiproly a fost identificaté 0 gen’ recisiva (lys) care produce o crestere a cantit 35% comparativ cu celelalte soiuri de orz. Rezultate exceptionale in ameliorarea calititii proteinei din bob s-au objinut ins a porumb, care este sirac in acizi aminici esentiali (indeosebi lizind si triptofan) Identificarea genelor mutante opaque 2 (02) si floury 2 (fl2) de citre JONES si SINGLETON (1934) si stabilirea rolului pe care-l joaci aceste mutante in sporirea confinutului de lizin si triptofan de c&tre MERTZ si colab. (1964) au produs 0 schimbare radicala in metodologia de ameliorare a calitatii porumbului (dup’ POTLOG §i colab., 1980). Incorporarea acestor gene in cultivarele valoroase de porumb au atras desigur si efecte negative precum: sciderea productiei de boabe; diminuarea confinutului de proteine; sensibilitate la atacul de fuzarioza etc., dar prin lucrari de selectie bine orientate s-a reusit sé se creeze hibrizi de porumb valorosi sub aspectul productici gi calitiii avesteia 256La plantele oleaginoase, calitatea uleiului depinde de compozitia acestuia, respectiv de proportia acizilor grasi saturati si cei nesaturati (tabelul 10.6.) Tabelul 10.6, jor acizi grasi din uleiul principalelor specii de cultura Proportia diferit oleaginoase (dupa ROBBELEN, 1975) %aciaigrasi | Acid | Acid | Acid | Acid [ Acid | Acid ] Aly dintotal _| miristic} palmitic | stearic | oleic | linoleic} linolenic } acizi Specia de coultur’ Floarea-soarelui | 3-7 13 | 22-28 | 58-68 : = Porumb, > 8-12 2-5 | 19-49 | 34-62 [- = Soia 31 714 | 2-6 | 23-34 | 52-60 | 26 = sae] I | 40-35 Rapita >l 1s 1-4 | 14-29 | 9.25 | 3-10 | acia acai erucic| Uleiurile in a ciror compozitie predomina acizii grasi nesaturati si in special acidul linoleic, cum sunt cele din seminfele de floarea soarelui, porumb etc, au o valoare alimentar’ ridicata, determinand un continut mai scazut de colesterol si lipide in singe, se pastreaz& bine gi prezerva calitatile lor far a rancezi La uleiul de soia, valoros din punct de vedere alimentar si al continutului de vitamine, prezenja acidului linolenic fi micsoreaza insi capacitatea de pastrare, expunandu-| la rancezire La rapifa colza, foarte apreciat& pentru bogatia boabelor in substante utile, dar si pentni caracteristicile sale productive si de cultura, uleiul este toxic. Toxicitatea uleiului la aceasti specie se datoreazd prezentei intr-o proportie mare a unor acizi grasi cu cifré carbonic’ ridicata, in special a acidului erucic, fn prezent, urmare a activitatii de ameliorare, au fost create cultivare la care acidul erucic a fost redus sau total eliminat, in favoarea acizilor linoleic gi oleic. 10.3.3. Calitatea tehnologica Nofiunea de calitate, ca obiectiv de ameliorare, cuprinde si calitatea tehnologicd care inglobeazi caracteristicile produselor agricole necesare prelucririi lor prin diferite tehnologii specifice. Vom exemplifica acest concept referindu-ne la cateva dintre cele mai importante specii de cultura. La gréu, calitatea produsului final - painea, depinde de urmétoarele caracteristici tehnologice, precum: insusirile de morarit (randament maxim de fina, culoare corespunzatoare, consum energetic redus); capacitatea de 237bob, continutul si calitatea glutenului; wurst fermentatiei bioxid de carbon; bioxidul de carbon ut de proteing in de a forma in cl : de a forma un aluat capabil s& retina panificatie (contint capacitatea Painii capacitatea fainii degajat etc.) La ores fizice (mérimea si unifor (confinutul ridicat de amidon, con (energia germinativa) ete. : Ta leguminoasele pentru boabe se apreciazi alaturi de continutul biochimie si absenta factorilor antinutrtivi, un confinut sc&zut de celuloza in tegumentul seminal gi o bund capacitate de fierbere a boabelor ‘La sfecla de zahdr, tchnologia de extragere a zaharului este influentata de cantitatea de substante nezaharoase care trece in suc (proteine Tolubile. aminoacizii si nitragi care alcituiesc azotul vitimator, acizi organici, substange pectice etc), cenusa solubila (alcatuit® mai ales din K, Na, Ca) care impiedic& cristalizarea unei parti din zaharoza, care ramane in melasa. La plantele horticole, calitatea variaz’ foarte mult in functie de ‘altivar, directie de producfie etc. Calitatea legumelor, fructelor si @ inutul acestora in substante utile itate la plantele horticole ste dependent de caracteristici ‘mitatea boabelor, finefea paleelor), biochimice finutul redus de proteina), fiziologice 1 pentra bere, calitatea berii e specie, c wroduselor rezultate este determinat& de conti O definitie mai precisé a notiunit de cal trebuie s& ia in considerare diferitele tipuri de zaharuri (glucoza, fructoza), acizi (malic, citric, succinic etc.), aldehide, substante dromatice sau alcooli ‘orturile dintre acestea care rezult& in timpul dezvoltérii, mai ales a maturdrii, cat si a prelucr&rii fructelor si legumelor. Dar confinutul in substan uscat®, zaharuri, vitamine etc. al fructelor si legumelor nu poate da decat o idee generala asupra calititii acestora. Dup& ALSTON (citat de COCIU si colab, 1999), calitatea implica indiscutabil si alte caracteristici precum: gustul si mirosul, aparenta, rezistenta Ja transport, capacitatea de pistrare gi calitijile de procesare Calitatile gustative sunt in relatie direct cu toate aspectele si componentele legate de gust, precum: culoarea pulpei, textura, suculenta ete. ‘Aparenta este legata de culoarea pielifei, forma, prezenia sau absenta prezenti cat gi de rap. Je de depozitare depind de rezistenfa la deshidratare, la bolile din depozit gi unele dezechilibre fiziologice. Calititile de procesare se bazeazi pe numeroase caracteristici, diferite in funcfie de utilizarile potential pe care le au plantele horticole si de tehnologiile specifice folosite pentru prelucrarea lor. Din cele prezentate a reiesit, desigur nu in adevarata amploare, complexitatea acestui obiectiv de ameliorare ~ calitatea. 258,Progresele obfinute, evidente cu precédere in privinta sporiri conjinutului de substante utile, au fost totusi modeste. Acest lucru, s-g datorat, printre altele, atentiei mai reduse acordati ameliorarii calitati comparativ cu alte obiective, dar si dificultétilor legate de dotarea tehnicg moderni si costisitoare necesara investigatiilor privitoare la calitate. Sunt inc& insuficient cunoscute: bazele genetice, biochimice gi fiziologice ale calitatii; interactiunea elementelor de calitate cu factorii ecologici, precum si cei de cultura precum si a altor factori inc& putin say deloc cunoscuti 10.4, Rezistenta la atacul bolilor si dAundtorilor Bolile si daundtorii plantelor pricinuiesc an de an pagube importante asupra productiel si calitttii acesteia, Existé ins& zone gi ani in care pagubele produse de patogeni la anumite culturi pot atinge nivelul de calamitate. In oricare din situatiile mentionate reiese clar ca prin efectul sau negativ, nerezistenta la atacul bolilor si déunitorilor anuleaz’ indirect $i progresele considerabile obtinute in special prin ameliorarea capacititii de productie Aplrarea snit&tii culturilor agricole se poate face pe cale chimick (utilizand substante chimice de combatere) si pe cale genetica (utilizind cultivare rezistente la atacul bolilor si daunatorilor). Pesticidele, intr-o continua evolutie (mai noi, mai sofisticate, mai Puternice) nu au determinat sciderea frecventei i intensitatii atacului produs de patogenii plantelor. in plus, folosirea lor este foarte costisitoare si poluanta, cu repercursiuni negative asupra mediului (apa, sol etc.) dar mai ales pentru siniitatea omului in acest context, ameliorarea pentru rezistenja la boli si diunitori, ca metoda genetica de combatere a acestora, se impune fiind calea cea mai economicé, durabila si totalmente nepoluanta. Beneficiul principal al cultivarelor rezistente la patogeni il reprezintd stabilitatea productiilor si calitatii acestora de le un an la altul. Cultivarele rezistente isi vor mentine capacitatea de productie si calitatea indiferent de gradul de atac al patogenilor sau de posibilititile de combatere chimica a acestora (ARDELEAN, 1986). Desi au fost obfinute rezultate remarcabile in combaterea patogenilor vegetali (prin mijloace chimice si prin objinerea de cultivare rezistemte), gradul de atac produs de acestia asupra culturilor nu a sc&izut, ei dimpotriva Acest fapt are la bazi mai multe cauze gi factori care determin’ proliferarea patogenilor si anume: introducerea in culturé a unor cultivare intensive, putin prelucrate in directia rezistentei la patogeni; cultivarea pe suprafeje intinse a unui numar restrans de cultivare, situatie ideal pentru 259rispindirea bolilor si daundlorilor, migrarea din zonele de inmultire si diversificare a unor noi rase fiziologice; aparitia de noi rase fiziologice; nerespectarea unor rotajii corespunzitoare; aplicarea dozelor mari a ingrasmintelor azotoase; utilizarea larg’, mai ales in ultimele decenii ale secolului trecut, a unor cultivare ce prezentau o rezistenla verticalé (conditionat& de putine gene majore si care se realizeaza usor in programele de_ameliorare) dar care este de scurti durati (CEAPOIU si Floare NEGULESCU, 1983). Rezistenta la boli si d&unatori este o insusire ereditar’, exprimata intr- un grad mai mare sau mai mic, prin care planta stéijeneste dezvoltarea perazitului vegetal sau animal, respectiv infectia sau atacul acestora 10.4.1. Ametiorarea rezistenei la boli Rezistenta la boli, obiectiv prioritar de ameliorare, este cea conditionaté genetic si care poate conferi protectie fata de bolile plantelor fd a fi necesare tratamente chimice. Ea nu trebuie, confundaté. cu pseudorecistenta (rezistenta aparenta, rezistenfa indirect’, rezistenfa fizici) conditionata de prezenta unor caractere morfologice si anatomice care impiedic& contactul intre parazit si {esuturile gazdei (grosimea cuticulei sau a diferitelor jesuturimecanice, prezenta porilor protectori sau secretori epidermici, prezenja unor substanfe ceroase pe frunze sau necoincidenta intre ritmul ciclurilor de dezvoltare ale agentului patogen si plantei gadda 5.2.) Pseudorezistenta este nespecifict si nu este controlati de gene pentru rezistenta. Diferitele insusiri morfofiziologice si anatomice menfionate sunt insusiri adaptative care indeplinesc i funcfii’ antiparazite, ca rezultat al intamplarii, Prezenténd interes practic, acest tip de rezistent& trebuie ins& luat in considerare. Strategia ameliorarii genetice a rezistenfei la patogeni a necesitat mai intai aprofundarea cunostinfelor referitoare la biologia parazitilor gi la reactia plantelor gazda. Prima secventa in reusita programului.de ameliorare a reprezentat-o desciftarea controlului genetic si al modului de transmitere in descendent a rezistenfei fafa de patogeni, in final trebuie ficut’ precizarea ©& acest tip de rezistenfi chiar dacd joaci un rol important in protectia plantelor fafé de anumiti paraziti, nu poate rezolva in totalitate protectia culturilor datorita: numérului mare de patogeni; virulenfei si variabilitati foarte puternice cat si a gradului considerabil de adaptare al acestuia (NEGULESCU, 1979). De aceea, trebuie subliniat c& protectia total a culturilor se poate asigura doar printr-un sistem integrat care presupune un proces permanent de creare de cultivare rezistente, asociat cu aplicarea unui complex de misuri chimice si agrotehnice Cunoasterea bazelor genetice ale rezistenjei la boli a important pas inainte pentru amelioratori in vederea cred prezentat un de cultivare, 260rezistente. Realizarea acestui obiectiv este inst mult mai complex pentru c& in discufie intr dou’ entitati biologice (planta si parazitul stu). § Ameliorarea metodica a rezistenfei la boli a plantelor a inceput prin introducerea de gene majore pentru rezistenta in formele cultivate nou create, Utilizarea rezistenqei specifice (oligogenic&) a luat la mijlocul secolului trecut mari proportii, considerfindu-se c& introducerea in productie a acestor cultivare rezistente va rezolva definitiv si total problema multora dintre bolile plantelor de cultura ‘ Practica a demonstrat ins& c& aceste cultivare la care s-a incorporat o singurd gen& majora, rar conferk o rezistenti stabili. In general, este contraindicat s& se foloseasc& acest tip de rezistenta verticala deoarece prin modificarea radical a sistemului gazd’-parazit se produce 0 modificare a substratului ereditar al parazitului, o readaptare materializat& prin aparitia unei noi virulenfe (rasa fiziologicé) (POTLOG si colab., 1989). Faptul c& rezistenta verticala nu este durabil si stabil, oblig’ pe ameliorator si creeze mereu alte soiuri rezistente, focalizand atentia acestuia asupra gisirii altor cli care sk mireasci durabilitatea si stabilitatea rezistenfei, Dintre acestea mentionam 1. incorporarea in noile genotipuri a poligenelor (rezistent& orizontala); Cumularea in acelasi genotip a mai multor gene majore pentru rezistenta totala, 3. Combinarea poligenelor cu oligogenele; 4, Combinarea diferitelor tipuri de rezistent& cu toleranta. Trebuie adéugat, o& pentru realizarea acestui obiectiv — rezistenta la boli- pe lang cunostintele privitoare la baza genetic’ a rezistentei, amelioratorul trebuie si dispuna de sursele de germoplasma corespunzatoare si si aplice cele mai adecvate metode de ameliorare wv 10.4.2. Ameliorurea rezistentei la atacul daunitorilor Insectele, care prezinta un numar extrem de mare de speci, au o mare prolificitate, 0 capacitate deosebit’ de adaptare la conditii nefavorabile de mediu si sunt deosebit de vorace, produc pagube deosebit de importante culturilor agricole si horticole, Direct sau indirect la raspandirea si inmultirea acestora a contribuit si omul, Mentionim ca exemple’ distrugerea ecosistemelor naturale $i inlocuirea acestora cu un numér restrans de culturi agricole; introducerea unor specii de insecte din alte zone; utilizarea fard discernimant a unor insecticide etc. Desi ramane, in multe cazuri singura modalitate de combatere a dSunatorilor, utilizarea insecticidelor, chiar in mod rational, determin’ poluarea mediului si au efect nociv asupra sindtatii omului si animalelor. 261Sporirea tovicititiipreparatelor, in scopul cresterii eficacitati_acestora, actioneaza insa si in favoarea selecliei progresive care promoveaza in sAnul populatiilor de insecte forme din ce in ce mai rezistente gi totodata contribuie la distrugerea inamicilor naturali ai unor specii de insecte, Prevenirea neajunsurilor combaterii chimice ‘este greu de realizat gi oricum foarte costisitoare. Astfel, prevenirea aparifiei biotipurilor rezistente Ja insecticide ar putea fi controlata prin modificarea frecvent& a compozitiei chimice a insecticidelor sau amestecurilor dintre acestea, iar diminuarea efectelor poluante si toxice s-ar putea objine prin folosirea, in compozitia insecticidelor, a unor substante care si se descompunt usor in sol Mai potrivita decat combaterea chimic& a dundtorilor se dovedeste a fi ameliorarea genetic’ prin crearea de cultivare rezistente. Ameliorarea rezistenjei la diun&tori aduce avantaje-deosebite deoarece reprezintii cea mai eficienti, economica si total nepoluanta metoda, in plus cultivarele rezistente la atacul diundtorilor isi mentin rezistenta timp indelungat si cu cat se rispandesc pe suprafete mai intinse cu atat tind sk diminueze populatiile de insecte. Rezistenta la atacul déunatorilor poate fi determinata de prezenta unor caractere morfologice la plant, care fac ca dauntorul si ocoleascé planta sau, dac& daunatorul paraziteaz4 planta, impiedic’ desfigurarea ciclului biologic al acestuia. Au fost identificate asifel gene de rezistent& cat si gene corespunzAtoare pentru virulenta la parazit Exista ins& multe specii de insecte oligofage dar mai ales polifage la care inc& nu se cunoaste baza genetici a rezistentei si nici nu au fost identificate surse de gene pentru rezistenf’. Dar si in cazul in care se cunosc, sursele de gene pentru rezistenté se gaseste mai ales la specii sau genuri inrudite, dar salbatice, din care cauz& crearea de cultivare rezistente necesita © perioad’ lunga de timp. Folosirea in mod curent in ultimul timp a unor noi metode neconventionale de ameliorare deschide ins mari posibilititi si in privinta ameliorarii acestor insusiri 10.5, Ameliorarea rezistentei la factorii climatici nefavorabili Ameliorarea unor cultivare rezistente la factori climatici nefavorabili constituie un obiectiv inscris in toate programele de ameliorare ale diferitelor specii de cultura, Pierderile provocate in iernile grele sau in ani extrem de secetosi, care pot si apard chiar gi in zonele de cultura cu un climat favorabil, sunt adesea deosebit de mari si pot determina chiar distrugerea total a culturilor.10. Ameliorarea recistentei la ger si iernare Rezistenta la ger defineste capacitatea plantelor de a suporta actiunea temperaturilor sc&zute fara ca ciclul lor biologic normal s& fie afectat. Sunt considerate rezistente la ger doar acele cultivare care, suportind actiunea gerului, sunt capabile si realizeze totusi o productie satisfacdtoare. Aceasta caracteristic& este, pentru unele specii, 0 componenté importanta a stabilitatii recoltelor. Din punct de vedere fiziologic, rezistenta la ger a plantelor reprezinti un ansamblu de schimbari metabolice la nivel celular care consté in acumularea de zaharuri_ si care impiedic& coagularea proteinelor din celule in timpul tnghelului, Fenomenul este denumit célirea plantelor. Genotipurile caracterizate printr-o buna capacitate de cilire, dup& o perioada de crestere intens& toamna, la aparitia perioadelor reci declansazi inhibarea cresterii ftiri o diminuare prea mare a intensit&tii fotosintezei. Acest fapt asigura acumularea zaharurilor care, dupa cum s-a aratat, au rol protector. Ca urmare, in timpul c&lirii, citoplasma prezinta o asemenea stare incat permite cu greu formarea ghefii in celula sau pierderi mari de apa in cazul formérii de ghiaté, evitind in acest fel denaturarea proteinelor O planta rezistenta la ger este cea la care nu se produce 0 deshidratare avansat& a citalpasmei, respectiv coagularea acesteia iar cristalele de gheati, care se formeaza in spafiile intercelulare pe seama apei luate din celula si care exercita 0 actiune mecanic4 asupra membranelor, sunt in numér redus. Planta rezistenti la ger isi reia activitatea metabolic’, cand temperatura mediului se ridic& treptat. Revenirea la starea de vegetatic a formelor rezistente se face ins doar dupa instalarea unor perioade mai lungi cu temperaturi pozitive. Acfiunea gerului asupra plantelor se manifesta prin aparitia unor pete necrotice si leziuni mai mult sau mai putin frecvente si de dimensiuni diferite in raport cu intensitatea si durata de actionare a temperaturilor sc&zute, : Desi conditionat& genetic, rezistenta fiziologic’ este totdeauna relativl. De aceea, pentru aprecierea rezistentei la ger trebuie avute in vedere atat curiostintele privitoare la ereditate dar gi starea fiziologica a materialului cercetat, rc a F in timpul iernii, pe lang& actiunea gerului apar si alti factori cu actiune negativa asupra plantelor. De aceea este folosit’ o notiune mult complex gi anume rezistenta la fernare. : ‘Recistenta la iernare este rezultanta unui complex de caractere si care asigur& supraviefuirea plantelor pe timpul iernii, Ea include la ger dar gi alte caracteristici si anume: capacitatea a alternativa a inghefului si dezghetului; ta persistenfa unui strat gros de zipada insusi , neconditionat rezistena la ge plantelor de a suporta actiunes capacitatea plantelor de a supot u combina cu o crusta de gheati care provoach asfixierea acestore etc. 263La toate plantele de culturé de toamna exist o evident variabilitate genetic a rezistenfei la iernare in ansamblu, dar si la componentele acesteia si anume: viteza si nivelul maxim de cilire; posibilitatea de refacere a cAlirii; capacitatea de regenerare in primavara etc. Aceast& variabilitate trebuie s& fie valorificata in programele de ameliorare. Rezistenta la iernare are un determinism poligenic, desi cercetirile confirma si prezenta unor gene majore cu influenta puternica asupra acestei insusiri. La unele speci au fost objinute gi transgresiuni pentru rezistenta la iernare mai ales prin incrucisarea unor forme care se deosebesc foarte puternic in privinta nivelului de rezistent la iernare. intre nivelul de rezistent& la iernare si capacitatéa de productie exist ins’ o puternicd corelatie negativa. Un nivel ridicat al rezistentei la iernare va asigura cert o foarte bund protectie a plantelor in cursul iern’rii dar nu v-a permite revenirea plantelor la starea de vegetafie decét intérziat, dupa instalarea indelungata a unor temperaturi pozitive, cea ce va determina o reducere simtitoare a productiei. De aceea, stabilirea nivelului corespunzétor de rezistenta la iernare se va face {inand cont de conditiile climatice locale astfel inct s& se asigure siguranta culturilor in timpul iernii dar si o manifestare mai completa a p>tentialului de productie. Toleranga la temperaturi scitzute, superioare temperaturilor de inghef. Plantele termofile, care isi au originea in zonele tropicale si subtropicale, pot fi afectate si la temperaturi pozitive (peste 0'C), dar mici, mai ales la germinare si in primele faze de vegetatie. in plus, plantele provenite din seminte care au suferit de frig in timpul germinarii se dezvolt’ mai slab, sunt sensibile la atacul bolilor si dau producti mici. Astfel, tomatele, tutunul, porumbul, floarea-soarelui, fasolea, sorgul, soia §.a., pot fi grav afectate sau chiar distruse la temperaturi mici, dar peste 0'C. De aceea 0 problema importanta de ameliorare a acestor speci de cultura originare din zone mai calde, dar cultivate in zone temperate, 0 reprezinta imbunttatirea tolerantei la temperaturi pozitive dar scizute. Avantajele folosirii unor astfel de cultivare constau, pe de o parte, in posibilitatea semfnatului mai timpuriu, iar pe de alta parte, in extinderea acestor specii de cultura in zone cu climat mai rece Aprecierea acestui tip de tolerant& (coldtest) se poate face in conditii de cémp, prin seménatul timpuriu la temperaturi inferioare celor minime de germinare ale’ speciilor respective sau in laborator prin seménatul in vase de germinatie, la temperaturi variabile 16.5.2, Ameliorarea rezistentei la seceti si arsitaé Rezistenja la seceté si arsifi reprezinta un alt element de baz al stabilitii recoltelor in toate zonele de cultura din tara noastra, cu precidere 264in cele de step& din sudul si estul farii in care aceste fenomene sunt deosebit de freevente. , : Ae Rezistenta la seceta si arsit reprezinta capacitatea plantel lor de a suporta perioade mai lungi de ofitire, ca rezultat al perioadelor de ae si de a se reface far agi reduce simtitor capacitatea de produc deci criteriul esential in aprecierea acesei insusiri il reprezinta productia realizata. ‘Actiunea secetei produce o dereglare in economia de apa a plantei care afecteaz’ toate functiile fiziologice (fotosinteza, respiratia, circulatia, cregterea etc). Plantele sunt supuse actiunii secezei soluiui si secelei atmosferice Seceta solului determina micsorarea treptata a apei din sol ca urmare a evaporatii acesteia din straturile superioare ale solului dar si datorité transpiratiei plantelor. in cazul in care rezerva de apa din sol scade drastic, ca urmare a secetei prelungite, radacinile plantelor nu mai gisesc apa necesara fapt ce determin’ ofilirea plantelor. Acest tip de secet& are influenté in special asupra pirtilor periferice ale plantelor (frunze, lastari secundari etc) Seceta atmosferictt se caracterizeazi prin temperaturi ridicate ale aerului si umiditate relativa scdzuta. Apare astfel o evaporare si transpiratie exagerati care rup echilibrul dintre absorbtie si transpiratie, desi solul poate avea inci destule rezerve, Seceta atmosferica distruge in special organele care poseda gi necesitd un confinut ridicat de apa (lAstari tineri, flori, seminte, fructe cu dezvoltare lentt). Temperaturile ridicate schimbi raportul dintre fotosinteza si respiratie precum si metabolismul plantelor, ajungandu-se chiar la coagularea ireversibilé a protoplasmei (peste +50°C). Lipsa apei, in conditiile de seceta prelungit’, duce la 0 crestere continua a valorii osmotice, care atunci cand atinge valori maxime poate cauza moartea plantei (NEAGU, 1975). Plantele rezistente pot suporta o deshidratare puternic’ pe termen hung pastrandu-si totodata o capacitate de asimilatie acceptabila. Pagubele datorate secetei apar dupa o expunere indelungati a plantelor la aceste conditii vitrege si se manifesta prin urmatoarele efecte individuale sau combinate: ~ _ vostelire de duraté cu scdderea productiei, rlsucirea, respectiv distrugere de: Jezarea punctelor de crestere (varful lastarilor); limitarea capacititii de regenerare dup’ reaparitia conditiilor normale; : - distrugerea radacinilor. _,, ,_ L# obtinerea unor genotipuri rezistente la secetd gi argité trebuie s& se= aibé in vedere unele insusiri fiziologice care pot fi grupate in urmatoarele — categori: insugiri care permit evitarea deficitului de ap (Inradacinarea mai Profunds, sineronizarea perioadelor de consum maxim cu cele bogate in 265precipitati, precocitatea); insusiri care asigurd tolerant la deshidratare; insusiti care permit o mai economici folosire a apei: au Astfel, un sistem radicular adine pivotant sau dens si ramificat, cuprinzind un volum mere de sol precum si un sistem morfologic si functional de inhibare a elimindrii apei (frunze inguste, celule buliforme, prezenta perigorilor, stomate mici si dense, prezenta unui strat ceros) sunt corelate pozitiv cu rezistenta la secetd gi arsité. Ametiorarea rezistentei la secet gi sistAvire trebuie s& se bazeze ins mai ales pe selectia unor forme ale c&ror cerinte de apa sunt cat mai bine adaptate la precipitatiile din zona de cultura, in sensul coincidenjei intre cAderea precipitatiilor si fazele critic. in care planta necesité cea mai mare cantitate de apa. Sub acest aspect exist mari diferente nu numai intre speci dar gi intre cultivare, precum gi intre biotipurile componente ale acestora. O rezistenta aparenti la seceta si argita se manifest& la formele care igi incheie dezvoltarea, respectiv ajung la maturitate inainte de inceperea perioadelor cu precipitajii reduse sau temperaturi foarte mari (maturizare timpurie sau 0 perioada scurti de la inflorire la maturizare) In general, formele rezistente la seceti gi arsit se caracterizeaz& prin mentinerea capacitatii de productie chiar si in cazul condifiilor nefavorabile, datorité unor mecanisme de reactie pe baza cArora obfin o crestere relativa a asimilarii in timpul unei transpiratii limitate. In condifiile reducerii aparatului foliar ca urmare a secetei, formele rezistente poseda o rata neta de asimilare specific’ mare, echilibrat de pUrtile verzi rimase neatacate (HANSEL, citat de NEDELEA, 1983) Asemenea rezistentei la iernare, aceasti insusire deosebit de complex este conditionati poligenic, dar foarte puternic influentati de factori de mediu. Prin urmare, objinerea unor forme rezistente la secet& $i arsif& este deosebit de dificila, dar posibil& pe calea hibridarilor intra si interspecifice cu forme rezistente la secet’, ct si prin selectia unor transgresiuni. 10.6, Ameliorarea capacititii de adaptare si a stabi recoltelor 10.6.1. Capacitatea de adaptare este un proces de modificare a organismelor vii in urma careia rezult& 0 corelare a structurilor morfologice si a functilor fiziologice ale viefuitoarelor in raport cu mediul inconjurator Adaptarea plantelor la diferite conditii este un proces evolutiv, de durati care se desfigoara sub actiunea permanenté a selectici naturale si attificiale 4 266In cazul speciilor salbatice, adaptarea consti in realizarea unor structuri genetice in care predomind genotipurile cele mai eficiente in lupta pentru existenfa si care asigura un numar optim de supraviejuire. La plantele de culturi date fiind variatele conditii naturale, agrotehnice sau de alt natura (cultura irigat&; spatii acoperite cu microclimat controlat etc.) sunt necesare cultivare perfect adaptate acestor diverse conditii Crearea unor noi cultivare adaptate la anumite conditii este impusi ca urmare a progresului tehnic, dar si a unor cerinte economice gi sociale. Sunt Cunoscute astfel destule cazuri in care acceptarea unor cultivare in productie s-a datorat faptului c& ele au prezentat o bund compatibilitate cu unele cerinte tehnologice precum: toleranfa Ja anumnite ierbicide; toleranta la compactarea soiului ca urmare a tehnologiei cu minim de lucrdri etc buna adaptare, reflectata si prin productii superioare cantitativ si calitativ, reprezint& ins& conditia de baz pentru promovarea in cultur’ a noilor soiuri sau hibrizi create de amelioratori in general, in cazul in care se urmareste crearea unor cultivare pentru zone ecologice extinse, capacitatea adaptativa a acestora trebuie sé le asigure © comportare buna pentru conditii naturale sau practici culturale diferite, in timp ce cultivarele destinate unei anumite zone ecologice trebuie sé aiba o adaptare mai precisé, mai specializati pentru un anumit mediu natural sau practic& culturala, Obtinerea unor forme noi cu o bun& capacitate de adaptare nu eprezinté o preocupare specialé a amelioratorului dar ea se realizeazd indirect prin unele obiective de ameliorare, in special cele de rezistenta a plantelor la factori de mediu.nefavorabili si la atacul bolilor si diunétorilor etc, $i, intrucdt fiecare dintre aceste insusiri la randul lor are 0 conditionare geneticé mai simpla sau mai complicata, rezulté ci obtinerea unor cultivare cu o adaptabilitate larga si ridicat& la conditit diferite de mediu este o sarcina extrem de dificil’ Obstacolul principal in realizarea acestui deziderat il reprezint’ antagonismul dintre adaptabilitate si capacitatea de productie. Este dificil s& se combine, spre exemplu, insusiri de rezistenta care contribuie la realizarea unei bune capacititi de adaptare (rezistenta la ger, rezistenti la secet& ete.) cu © capacitate mare de productie. S-a ajuns la aceasta situatie pentru cf selectia artificiala desfgurati in mileniile de cultivare si ameliorate a speciilor cultivate s-a facut unilateral, in sensul sporirii capacitatii de productie, neglijandu-se sau chiar actiondndu-se impotriva caracterelor de adaptare la mediu, Desigur, accentul selecfiei in directia sporirii capacitatii de productie a fost dictat de necesitatea asiguririi hranei pentru o populatie umana in continua crestere.Neglijarea insusirilor naturale de adaptare, precum valorificarea rezervelor naturale de hrand, adaptarea la un regim hidric limitat, rezistenta la atacul patogenilor etc. a apirut si ca urmare a controlului tot mai strict al factorilor de mediu de c&tre om, prin imbunatitirea tehnologiilor de cultivare (utilizarea ingrasimintelor, pesticidelor, irigarii etc.). S-a favorizat astfel eliminarea genelor de adaptabilitate iar noile cultivare au fost valoroase sub aspectul capacitiii de productie, dar deficitare sub aspect adaptiv. De aceea, pentru crearea unor cultivare ameliorate productiv si adaptiv trebuiesc stabilite mai intai si apoi eliminate antagonismele dintre insusirile de produotie gi cele de adaptare. Este necesara nu numai schimbarea conceptiilor dar si a metodelor de ameliorare pentru a putea integra intr-un cultivar producti si genele pentru adaptare, gene cAndva eliminate de actiunea selectici artificiale. Dificultatea actiunii se datoreste atat limitelor metodelor conventionale de amteliorare cat si absentei acestor ene din plasma generativa a speciilor cultivate. Pe de alti parte includerea in formele cultivate a unor gene de adaptare care provin de la speci spontane ridic’ numeroase si dificile probleme Folosirea unor metode neconventionale de manipulare a genelor cat si identificarea, respectiv utilizarea unor surse numeroase si diverse de germoplasma pot facilita dezvoltarea in viitorul apropiat a unor astfel de genotipuri cu capacitate de productie superioar’ cultivarelor actuale si totodat adaptate la factorii naturali de mediu. Dintse insusirile adaptive care trebuie s& caracterizeze noile cultivare si care in prezent sunt corelate negative cu productie, sunt: capacitatea de valorificare a resurselor naturale de elemente nutritive si de energie: rezistenta la temperaturi excesive, la arsiti, Ia boli si daunftori si la alti factori stresanti din mediu; scurtarea perioadei de vegetatie (BINGHAM gi LUPTON, 1987). 10.6.2 Stabilitatea recoltelor. Productia cultivarelor variaza in limite foarte largi fat de potentialul lor genetic productiv, in functie de conditiile de mediu (an, locelitate) si de gradul de adaptare sau rezistent& (natural sau indus prin lucrari de ameliorate) la factorii limitativi majori (atac de boli gi daunatori, factori climatici nefavorabili (ger, secet®, exces de umiditate), conditii nefavorabile de sol, vulnerabilitate genetic etc. Insusirea de sfabilizate a recoltelor defineste capacitatea unui cultivar de a realize in conditii de mediu diferite (an, localitate) product (apropiate de valoarea potentialului genetic) si constante Pe lang complexul de insusiri de rezistenfi la factori majori, care determing pierderi mari de productie, aceste cultivare trebuie si mai posede 0 bunei honwastazie a capacitéxii de productie, adic& capacitatea plantelor de a compensa in timpul vegetatiei pierderile inregistrate in perioadele nefavorabile, prin acumulirile realizate in perioadele cu conditii favorabile mari 268Stabilitatea recoltelor este asiguratd si de reducerea vulnerability genetice, cat si uniformitaii genetice. Vulnerabilitatea genetica reprezinta un agent patogen care nu este prezent in zoni Sensibilitatea este ascunsd (mascatl) gi iese Ia iveala doar dacé agentul patogen apare in zona respectiva, cu alte cuvinte, atunci se manifesta vulnerabilitatea genetic a culturii respective. De aceea, noile cultivare trebuiesc ameliorate in vederea rezistenfei la atacul eventualilor patogeni imigranfi (din zonele invecinate) si la cei locali cu virulenfa slab’, dar potential capabili s&-si sporeasc& virulenta si s& produc pagube insemnate Vulnerabilitatea geneticé a unui cultivar poate creste si datorita extinderii suprafefei de cultura, precum si cultivarii acestuia in afara arealului ecologic favorabil in orice situafie, cultivarele dotate cu rezistent la atacul patogenilor sunt ferite de vulnerabilitatea genetica Un rol important in prevenirea vulnerabilitatii genetice il joacd sistemul fitosanitar care poate evita rispandirea diversilor agenti patogeni in diferite fri, De aceea, materialul biologic semincer trebuie neconditionat supus controlului Uniformitatea genetic& este 0 trasitura caracteristic’ a actualelor soiuri si hibrizi cultivati sub aspectul caracteristicilor_morfologice, fiziologice, biochimice gi conditionate de cerintele industriei alimentare, preferinfele consumatorilor, pretabilitatea la mecanizarea completi a lucrarilor agricole a. Uniformitatea fenotipic’ are la bazi uniformitatea genetic’ a cultivarelor, care provin din linii pure, clone, linii consangvinizate, care igi au originea intr-un numér restrans de surse genetice. Aceasta practica aduce deosebite avantaje, in sensul c& se asiguré un transfer controlat al genci (genelor) dorite iar soiul receptor adaptat cerinfelor pedoclimatice dintr-o zona, isi pastreaz& trisiturile care-I caracterizeazi. Uniformitatea geneticd, alaturi de mumeroasele avantaje, cauzeazi inst gi mari negjunsuri. Cel mai mare rise al uniformitaii genetice il reprezint& aparitia vulnerabilititii genetice a culturilor la boli si diun&tori, ca urmare a aparitiei unor noi rase fiziologice. Acestea, gisind conditii foarte favorabile de mediu pot cauza chiar distrugerea completa a culturilor, Ilustrativ, in acest sens sunt aspectele mentionate de CEPOIU si Floare NEGULESCU (1983). Soiul de orz de toamna Miraj, foarte productiv si mult apreciat de cultivatori, a fost introdus in cultur& in 1974, ocupand an de an suprafefe tot mai mari, excluzand alte soiuri intruct atacul de helmintosporioza la orz era neinsemnat, in procesul de ameliorare a soiului ‘Miraj nu s-au introdus gene pentru rezistenta Ja acest patogen, considerfndu-! nepericulos pentru cultura orzului in Romania. Extinderea exageratl a acestui sensibilitatea unei culturi faa de a respectiva de cultura 4 generala (orizontala) 269