Hanu-Ancutei, M. Sadoveanu
Fénténa dintre plopi
Perioada interbelica propune o schimbare de paradigm cultural:
creatiiartistice repre
M. Sadoveanu se
artistied impunand
entative ale unui fenomenul literar surprins in toat& complexitatea lui
una ca “rapsod al timpului de odinioara(T. Vargolici), “seriitor de tip
arhaic, epopeic. mite si tragic” (Paul Georgescu). Tematica operei sale, multitudinea speciilor
abordate si volumul de opere publicate fi confer calitatea de seritor complet, Are "realismul
luni Balzac si melancolia unui romantic’(Calinescu), un puternic “temperament liric™
(Eugen Lovinescu). fiind “un analist al sufletelor impenetrabile, un cunoscator al individului
si al colectivitiii"(G.Calinescu) care a imprimat povestiriio tonalitate baladesea si un ritm
interior inconfundabil. Este revendieat de clasici pentru echilibrul, perfecjiunea si
masivitatea arhitectonicii operei, de romantici pentru viziunea lied si proiectia fabuloasd a
trecutului, de modernisti pentru baroeul personajelor si memoria afeetiva ce pare sa genereze
de multe ori narajiunea.
Ham Aneuei red o lume athaied, sructuratsint-o matrie traditional care impune un
anumit protocol verbal si comportamental. in virttea acesteitrsituri s-a vorbit despre un
anumit pascism sadovenian, ce-si are explicatia in efortul de
‘mma arbetipale, Aceast tending o regdsim
‘XX, astfel Sadoveanu, desi este considerat un. set
aceente expres
iste de mare rafinament.
Povestirea Fantdna dinire plopt face parte din volumul Hany Anewjei de Mihail
Sadoveanu, Realizat prin tehnica povestirii in rama, volumul .c un fel de Decameron in care
cégiva obisnuti ai unui han spun anecdote" (G. Calineseu), Dar ciclul nu este doar o suita de
noua povestiri narate de nou povestitori, ci un ansamblu armonios pe tema povestiri, in
care unificator este ritualul ziceri. Publicat in 1928, volumul Hamu Ancufei reprezint& pentru
creafia lui Mihail Sadoveanu capodopera de la riseruce" (N. Manolescu). pentru ci face
trecerea spre etapa marilor edi sadoveniene, dar este $i 0 sinte7a a elementelor intilnite in
povestrile anterioare: ,lumea firineascd, natura, idlicul, legenda, oralitatea"
Opera Hanu Ancwei are forma povestirii in rama deoarece now narativ
stitatoare sunt ineadrate intr-o alti naraiune, prin procedeul care utilizeazi formule
specifice. Tehnica povestiit in rama presupune duplicarea instantei narative. Fatdna
dintre plopi este povestire deoarece este o maratiune subiectivizatd care se limiteazi la
evocarea unui singur fapt epic, o intimplare de dragoste din tinereje. Accentul este pus pe
‘ntimplari si situati, de unde earaecterul etic, exemplar al povestirii. Naralorul, ca detinator
cexclusiv al faptului epic, organizeari discursul pe prineipiul psihologic al asteptarii frustrate,
regizeazi tensiunea, suspansul, asigurind interesul cititorului, generind ceremonialul narativ.
Caracterul de evocare fine de sursele obisnuite ale povestrii: mitul, istoria, experienfele
uumane fundamentale
ceremonial, atmosfera
‘Tehnica povestis
de sine
In consecin{2, relajia narator-receptor presupune: oralitate,
in rama pune in evident o structuri: multinaratoriali, cu 0
perspectiva multipla asupra faptelor petrecute. Tehnica narativa se inserie in structura2 planurior naratve care se iden regul text din Han Ancue. Apare
planul naratiy general, abstract, al naratorului evoeator, care face portetul lui Neculai
Isae, Prezentarea ma comisul Toniti, care evoed
tmomente ale pritenic sale peregrnivilor din tineref. Abia intrun al teilea plan nati se
we in migeare povestiea cipitanului Neculai Isae, personaj-narator al unei povesti de
dragoste pline de Farmee side neprevizt.
Narayiunea-cadru este rasfirata de-a lungul intregului text si include cele noua
povestit. Incipitul ei fixeaza coordonatele spato-temporale, cadrul intilnitii povestterilor,
intro toamna aurie", la Hanu Aneu(ei Inteesul ascultatorlor este susfnut intre povestri de
promisiunea comisului. fon
amanunjita a personajului o face ins
de a spune,o poveste cum nam mai auzit’, promisiune
‘neonoratl pan in final. Se observa existenta un povestitor al narati
ca martor la seara de ta han, devenind ascultitor al fiecaei naratiuni rostte de celal
haratori. Nu are nume. dar este accept de esa, eeea ce dovedeste prefuirea lor, faptul
este recunoseut ea unul dinte ei. Prezenta sa este redati prin utilizarea persoanei I in
naratiune si conferd iluzia autenticititii,Ceilalli naratori, personaje in narajiunes-cadru gi
Pe rind, asculttori, au in povestirle relatate de ei roluri diversecare conferd varietate
dicgezei si caracter polifonic, Apartin unor categorii sociale distinct: comisul Ionita (Lapa
‘ui Voda), ealugirul Gherman (Haralambie), mos Leonte Zodierul (Balu), eApitanul de
‘mazili Neculai Isac (Fantdna dlntre plopip,lenache Coropearul (Cealalts Ancuja, ciobanul
(udet al sarmanitor), negustoral Damian Cristigor (Negustorlipsean},orbulrapsod sialic
‘orb (Orb sdrac), matusa Salomia si Zaharia finténarul (Istorisirea Zaharied faminar),
Povestrile se situeaza intr-un plan al treutulu, principala lor earacterstcd find
evocatea unei lumi apuse, a ,celeilalte Ancwfe". Cei novi povestiori transfigureaza
experienfe personale, mérturi ale unui veehi mod de via, iar al zecelea, anonim, ridica
aceste experiente la rang de eulturl, Fdrtdna dintre plopi este a patra povestre si are ca tema
jubirea tragied, iar ea personaj-narator pe clpitanul de mazili Neculai Isae. Naratiunea la
persoana I, subiectiva (cu focalizare interna) implied doui planuri: reprezentarca
evenimentelor trite in tinerefe (timpul narat) si autoanaliza faptelor din perspectiva
maturitijii (timpul naratuni). Distana dine timpul fabulet si timpul naativ este de