Genul dramatic se caracterizează printr-o serie de convenții, precum:
didascaliile, împărțirea în acte, scene și tablouri, prezența dialogului, ca mod principal de expunere. Didascaliile (indicațiile scenice) sunt sugestii aparținând autorului, referitoare la decor sau la jocul scenic al personajelor; apar și marcate între paranteze și se pot referi la elemente de comunicare nonverbală (gestică, mimică, vestimentație, mișcare scenică), la elemente de comunicare paraverbală (intonație, accent, pauze, inflexiunile vocii), la elemente legate de decor. În fragmentul dat, notațiile autorului indică reperele desfășurarii acțiunii dramatice, atât în sens spațial( ex...), cât și temporal (ex...). Se proiectează un decor care indică o atmosferă...(ex. romantică, nocturnă etc.) Didascaliile cuprinse între paranteze fac referire la mișcarea scenică (ex...) De asemenea, indicațiile scenice contribuie și la caracterizarea personajului (ex...), conturând astfel trăsătura dominantă... În concluzie, notațiile autorului sunt deosebit de importante atât pentru cititori, cât și pentru regizori și actori, orientându-le demersurile.