Lucrarea 5

Circuit de c.a. cu rezistor, bobină și condensator conectate în serie

Se consideră o porţiune de circuit ca în figura de mai jos, alcătuită din

trei elemente ideale de circuit conectate în serie, alimentată la borne cu
tensiunea u(t) de la o sursă de tensiune sinusoidală.
Deoarece curentul prin toate
elementele circuitului este acelaşi poate uR uL uC
i
fi ales drept mărime de referinţă, adică
R L C
cu faza iniţială nulă:
u
i (t ) = 2 I sin ωt
Fig. 4.4 Circuit R, L, C serie.
Conform celei de a doua teoreme a lui
Kirchhoff:

di 1 t
u (t ) = u R (t ) + u L (t ) + uC (t ) = Ri (t ) + L + ∫ i (t )dt . (3.7)
dt C 0

Pentru simplitate se apelează la metoda de reprezentare simbolică a

mărimilor sinusoidale. Astfel:
i (t ) ↔ I = Ie j0 ; u (t ) ↔ U = Ue jγ u .
Cu aceste consideraţii şi ţinând cont de corespondenţa operaţiilor în metoda
simbolică, rezultă:
1  1 
U = R I + j ωL I + I =  R + j(ωL − ) I
jω C  ωC 

UL 
not
UC 1 
not
= ωL = X L ; = = XC ;
IL I C ωC

Mărimea XL se numeşte reactanţă inductivă şi se măsoară, ca şi rezistenţa

electrică, în ohmi [Ω].
Mărimea XC se numeşte reactanţă capacitivă şi se măsoară, ca şi reactanţa
inductivă, în ohmi [Ω].

1
Lucrarea 5

Se poate determina expresia impedanţei complexe:

U 1
Z= = R + j(ωL − ).
I ωC
Z = R + j( X L − X C ) .

Pe de altă parte:
Z = Z e jϕ = R + jX .
Rezultă expresiile impedanţei Z şi defazajului φ pentru circuitul R,L,C serie:
Z = R 2 + ( X L − X C )2 ;
X L − XC .
ϕ = arctg .
R

În funcţie de ponderea reactanţelor XL şi XC circuitele pot avea caracter:

a. inductiv, dacă XL > XC → UL > UC, ϕ > 0.
b. capacitiv, dacă XL < XC → UL < UC, ϕ < 0.
Teorema a doua a lui Kirchhoff în valori complexe are forma:
+j +j ϕ<0 +j ϕ=0
ϕ>0
UL>UC UL<UC UL=UC
UL
UL
U
UL-UC UL
ϕ +1 I UR +1 I U +1
0 I UR 0 ϕ 0 UR
UL-UC U
UC
UC
a. b. c.
UC

Diagrama fazorială pentru un circuit R, L, C serie:

a – caracter inductiv; b – caracter capacitiv; c – rezonanţă.

U = U R +U L +U C .
Pe baza acestei relații se obțin diagramele fazoriale ale mărimilor din
circuit, în trei cazuri diferite funcţie de relaţia care se stabileşte între cele

2
 Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

două reactanţe, ca în figura de mai sus.

Rezonanţa tensiunilor
Fenomenul de rezonanţă apare în circuitele care conţin cel puţin o
bobină şi un condensator. Prin definiţie se spune că:

Un circuit se află la rezonanţă dacă defazajul dintre

tensiunea la bornele circuitului şi curentul total prin circuit
este nul.

ϕ=0 .
Pentru circuitul R,L,C serie, ţinând cont de expresia defazajului, la
rezonanţă se obţine:
X L0 = X C0 .
Îmdeplinirea condiţiei de rezonanţă are următoarele consecinţe:
- impedanţa circuitului devine minimă, egală cu rezistenţa R, respectiv:

Z 0 = R 2 + ( X L0 − X C0 ) 2 = R ;

- valoarea efectivă a intensităţii curentului prin circuit devine maximă:

U U
I0 = = ;
Z0 R
- valorile efective ale căderilor de tensiune UL şi UC sunt egale:
U L0 = X L0 I 0 = U C0 = X C0 I 0 ;

iar valorile lor instantanee uL şi uC sunt în opoziţie de fază;

- valoarea efectivă a căderii de tensiune UR devine egală cu valoarea
efectivă U a tensiunii aplicate circuitului:
U R0 = RI 0 = Z 0 I 0 = U ;

- pentru X L 0 = X C 0 > R , tensiunile UL0 şi UC0 sunt amplificate,

devenind mai mari decât U (la bornele bobinei şi condensatorului apar
supratensiuni, de unde şi denumirea de rezonanţă a tensiunilor).

3
Lucrarea 5

PROCEDEUL EXPERIMENTAL
Lucrarea urmărește să pună în evidenţă cele trei situaţii care definesc
caracterul circuitului R, L, C serie:
- ϕ > 0 – caracter inductiv, respectiv curentul este defazat în urma tensiunii.
- ϕ < 0 – caracter capacitiv, respectiv curentul este defazat înaintea tensiunii.
- ϕ = 0 rezonanța, respectiv curentul este în fază cu tensiunea.
Cele trei situații se obțin prin modificarea frecvenței tensiunii de
alimentare a circuitului.

I. Se realizează montajul experimental din figura de mai jos care

reprezintă un circuit cu trei elemente conectate în serie: un rezistor de
rezistenţă R, o bobină cu miez feromagnetic de inductanţă L şi un
condensator de capacitate C. Circuitul se alimentează de la un generator de
c.a. cu frecvența variabilă.
Y-CH1

C L i
Y-CH4
Generator~
semnal u uR R
sin.
OSC

Circuit R, L, C serie.

Observație: După cum am arătat curentul prin circuit i este în fază cu tensiunea
uR iar valoarea efectivă I se determină conform legii lui Ohm: I = U/R.
a. Se variază frecvența tensiunii de alimentare până când tensiunea la
borne ajunge în fază cu tensiunea uR, respectiv cu curentul prin circuit i. În
acest moment circuitul se află la rezonanță.
Cu osciloscopul se măsoară perioada tensiunii și se determină
frecvența de rezonanță.
Se măsoară valoarea maximă a tensiunii la bornele circuitului Um și a

4
 Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

tensiunii la bornele rezistorului URm.

Cunoscând valoarea rezistenței R se determină valoarea maximă a
curentului prin circuit I conform legii lui Ohm.
b. Se măsoară valoarea maximă a tensiunii la bornele bobinei ULm.
Deoarece osciloscopul poate vizualiza doar tensiuni față de masă este necesar
să se schimbe configurația circuitului ca în figura de mai jos:
Y-CH1

C R i
Y-CH4
Generator~
semnal u uL L
sin.
OSC

Circuit R, L, C serie.

c. Se măsoară valoarea maximă a tensiunii la bornele condensatorului

UCm. Pentru aceasta se modifică circuitul ca în figura următoare:

Y-CH1

L R i
Y-CH4
Generator~
semnal u uC C
sin.
OSC

Circuit R, L, C serie.

Rezultatele determinărilor experimentale, se trec în tabelul următor:

Mărimi măsurate:
T [s] U [V] UR [V] UL [V] UC [V] I [A]
1

5
Lucrarea 5

Se determină prin calcul toate valorile indicate în tabelul următor.

Circuit R, L, C serie – mărimi calculate la rezonanță:

Nr.
f [Hz] I [A] Z [Ω] XL [Ω] L [H] XC [Ω] C [F]
crt. 0
1

II. Se micșorează cu 1 kHz frecvența tensiunii de alimentare (din

generator) și se repetă procedeul experimental de la punctul I.
Cu osciloscopul se măsoară perioada tensiunii și se determină
frecvența mărimilor din circuit.
Se măsoară decalajul ∆t dintre tensiunea la borne și curent (respectiv
uR) pentru a determina defazajul dintre tensiune și curent, respectiv caracterul
circuitului. Se măsoară mărimile indicate în tabelul următor:

Mărimi măsurate:
T [s] U [V] UR [V] UL [V] UC [V] ∆t [s]
2

Se determină prin calcul toate valorile indicate în tabelul următor.

Circuit R, L, C serie – mărimi calculate:

Nr.
f [Hz] I [A] ϕ[ͦ] Z [Ω] XL [Ω] L [H] XC [Ω] C [F]
crt. 0
2

III. Se mărește cu 1 kHz frecvența tensiunii de alimentare (din

generator) și se repetă procedeul experimental și determinările de la punctul
II.
Se construieşte câte o diagramă fazorială pentru fiecare dintre cele trei
situaţii: caracter inductiv, rezonanţă, caracter capacitiv, ținând cont de faptul
că o bobină ideală defazează curentul în urma tensiunii cu un unghi de π/2,
iar un condensator ideal defazează curentul înaintea tensiunii cu un unghi de
π/2.