LICEUL TEHNOLOGIC „IOAN BOJOR”

POSTLICEALĂ PROTECȚIA PLANTELOR

ANUL I

ACCIDENTE DE MUNCĂ ȘI BOLI PROFESIONALE

= REFERAT =

Disciplina: Igiena și securitatea muncii

Profesor: Dan Daniela
Elev: Man Marius-Ioan
CUPRINS

1. INTRODUCERE...............................................................................................................................................2
2. ACCIDENTELE DE MUNCĂ.............................................................................................................................2
2.1 Clasificarea accidentelor de muncă........................................................................................................3
2.2 Analiza statistică a accidentelor de muncă.............................................................................................3
2.3 Cercetarea accidentelor de muncă.........................................................................................................4
3. SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE....................................4
4. BOLILE PROFESIONALE..................................................................................................................................6
4.1 Clasificarea bolilor profesionale..............................................................................................................6
4.1.2 În funcție de natura factorului de risc...............................................................................................6
4.1.3 După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc....................................................................7
4.1.4 Scopul cercetării unei îmbolnăviri profesionale................................................................................8
4.1.5 Tratamentul bolilor profesionale......................................................................................................8
4.1.6 Măsuri tehnico-organizatorice în vederea prevenirii îmbolnăvirilor profesionale............................8
4.1.7 Măsuri medicale în vederea prevenirii îmbolnăvirilor profesionale.................................................9
5. FACTORII DE RISC DE ACCIDENTĂRI ŞI DE ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE...................................................10
6. BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................................11

1
 1. INTRODUCERE

Accidentele de muncă și bolile profesionale au reprezentat și reprezintă și în prezent

tragedia umană cea mai dură a tuturor activită ților umane, care se repercutează indiferent de
nivelul de dezvoltare al unei tari și în pierderi economice importante.
Organizația internațională a Muncii estimează că aproximativ 2.2 milioane de oameni
mor anual în accidente de muncă sau din cauza unor boli profesionale. Asta înseamnă ca zilnic
mor în jur de 5.000 de oameni.
Uniunea Europeana a fă cut un raport și a estimat 120.000 de decese profesionale iar
Statele Unite estimează 103.000 de decese anuale atribuite locului de muncă .
Obiectivele specifice stabilite în diferitele programe de acțiune referitoare la să nă tatea și
protecția muncii sunt:
 îmbună tă țirea condițiilor de lucru prin creșterea siguranței și protecția să nă tă ții
angajaților;
 cunoașterea cauzelor accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
 identificarea și evaluarea riscurilor și implementarea de metode eficiente de
urmă rire și prevenire a acestora;
 promovarea și dezvoltarea unei culturi privind să nă tatea și siguranța în munca.

2. ACCIDENTELE DE MUNCĂ

Prin accident de muncă se înțelege vă tă marea violentă a organismului, precum și

intoxicația acută profesională , care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă (ITM) de cel puțin 3
zile calendaristice, invaliditate (INV) ori deces(D).
În funcție de gradul de afectare a capacită ții de muncă , se recunosc urmă toarele grade
de invaliditate:
 GRADUL I - Câ nd persoana afectată și-a pierdut total capacitatea de muncă și nu are
posibilitatea autoservirii (în caz de orbire, de pierdere a ambelor maini sau picioare,
etc.);
 GRADUL II - Câ nd persoana afectată și-a pierdut total capacitatea de muncă , dar se
poate autoservi;
 GRADUL III - Cand persoana afectată și-a pierdut parțial capacitatea de muncă , dar
iși poate continua activitatea la același loc de muncă sau în altul, însă în condițiile
unui program redus.

2
 2.1 Clasificarea accidentelor de muncă

Accidentul de muncă se clasifică în raport cu urmă rile produse și cu numă rul

persoanelor accidentate în:
 accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel putin 3 zile
calendaristice;
 accident care produce invaliditate;
 accident mortal;
 accident colectiv, câ nd sunt accidentate cel puțin trei persoane în acelasi timp și din
aceeași cauză .

Accidentul de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă ori, după caz, urmat de
invaliditate sau deces, precum și accidentul de muncă colectiv vor fi comunicate de îndată de
că tre conducerea persoanei juridice sau, după caz, de persoana fizică , în calitate de angajator,
inspectoratului teritorial de muncă și, după caz, organelor de urmă rire penală competente,
potrivit legii.
In cazul accidentelor de circulație produse pe drumurile publice, în care printre victime
sunt și persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana juridică sau fizică la
care sunt angajați accidentații va anunța de îndată inspectoratul teritorial de muncă din județul
în raza că ruia s-a produs accidentul.

2.2 Analiza statistică a accidentelor de muncă

Sistemul de analiză a accidentelor de muncă trebuie să cuprindă urmă toarele faze:

 Completarea formularului de înregistrare a accidentelor de munca (FIAM);
 Centralizarea formularelor pe perioada de referință ;
 Verificarea completă rii corecte a formularelor;
 Prelucrarea automată a datelor;
 Prezentarea rezultatelor.
Criteriile în funcție de care se face gruparea accidentelor, în cadrul analizei statistice
sunt:
 Felul activită ții în cursul că reia a avut loc accidentul;
 Datele privind identitatea accidentului; vâ rstă , sex, meserie, vechimea în muncă ,
vechimea în meserie etc.;
 Localizarea administrativă , economică și de timp a accidentului;
 Agentul material care a intervenit în producerea acestuia;
 Leziunea produsă de accident;
 Localizarea leziunii.

3
 2.3 Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează:

 de că tre persoana juridică în cazul accidentului care a produs incapacitate temporară de

muncă ;
 de că tre inspectoratele teritoriale de muncă în cazul accidentelor care au produs
invaliditate, deces, al accidentelor colective, precum și în cazul accidentelor de muncă ce
au produs incapacitate temporară de muncă salariaților angajati la persoane fizice;
 de că tre Ministerul Muncii și Solidarită ții Sociale în cazul accidentelor de muncă
colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
 de că tre autoritatea de să nă tate publică în cazul suspiciunilor de boală profesională .

3. SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE

Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, face parte din sistemul de
asigură ri sociale, este garantată de stat, cuprinde raporturi specifice prin care se asigură
protecţia socială a salariaţilor împotriva diminuă rii sau pierderii capacită ţii de muncă şi
decesului acestora ca urmare a producerii riscului social asigurat, cel al accidentelor de muncă
şi a bolilor profesionale.
Prin asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale ră spunderea civilă a
persoanei fizice sau juridice pentru efectuarea prestaţiilor sociale este preluată de asigurator.
Este de menţionat faptul că în situaţia în care se face dovada altor prejudicii materiale
care nu sunt acoperite, în mod subsidiar şi complementar, intră în funcţiune ră spunderea
civilă , potrivit dreptului comun.
Scopul urmă rit de sistemul de asigură ri sociale pentru accidente de muncă şi boli
profesionale este cel al:
 promovă rii să nă tă ţii şi a securită ţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale;
 diminuă rii şi compensă rii consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor
profesionale.

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale are urmă toarele obiective
principale:

 prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

 reabilitarea medicală şi socio-profesională a asiguraţilor, victime ale accidentelor de
muncă şi ale bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacită ţii de muncă a
acestora;
 acordarea de prestaţii în bani pe termen scurt și lung, sub formă de indemnizaţii şi
alte ajutoare.

4
 Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe
urmă toarele principii:
1. asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţă de muncă angajată cu
contract individual de muncă ;
2. riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate -
angajatori;
3. constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale din
contribuţii diferenţiate în funcţie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele
fizice care încheie contract de asigurare;
4. creşterea rolului activită ţii de prevenire în vederea reducerii numă rului accidentelor
de muncă şi al bolilor profesionale;
5. solidaritatea socială , prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru accidente
de muncă şi boli profesionale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi
pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevă zute de lege;
6. asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevă zute
de lege;
În dinamica producerii accidentului se disting trei faze posibile:
1. Faza I: constituirea situatiei de accidentare;
2. Faza II: desfă șurarea situației de accidentare;
3. Faza III: producerea leziunii.
Legea nr. 90/1996 a protecției muncii are rolul de lege fundametală pentru realizarea
securită ții și să nă tă ții în muncă , asigurâ nd totodată :
 stabilirea principiilor de prevenire;
 trasarea cadrului general pentru întregul proces de legiferare în domeniul Protecției
Muncii;
 trasarea cadrului general pentru modelul de desfă șurare și organizare a activită ții de
prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

5
 4. BOLILE PROFESIONALE

Bolile profesionale, în sensul Legii Protecției Muncii, sunt afecțiunile care se produc ca
urmare a exercită rii unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici
sau psihosociali caracteristici locului de muncă , precum și de suprasolicitarea diferitelor
aparate și sisteme ale organismului în cadrul procesului de muncă , indiferent de tipul de
contract de muncă existent între angajator și angajat. Sunt considerate de asemenea boli
profesionale afecțiunile produse în condițiile enunțate mai sus, afecțiuni suferite de elevi,
studenți, ucenici, în timpul efectuă rii practicii.

4.1 Clasificarea bolilor profesionale

 Neoplazii;
 Boli de sâ nge non-maligne;
 Boli ale sistemului nervos;
 Afecțiuni psihice și comportamentale;
 Boli ale ochiului și anexelor;
 Boli ale urechii;
 Boli ale sistemului circulator;
 Boli ale sistemului respirator;
 Boli ale aparatului urinar;
 Boli profesionale cauzate de expunerea la agenți fizici;
 Intoxicații acute, subacute și cronice profesionale și consecințele lor
 Boli ale sistemului osteo-musculo-articular și ale țesutului conjunctiv

4.1.2 În funcție de natura factorului de risc

 Intoxicaţii provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu substanţe toxice;
 Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;
 Boli prin expunere la energie radiantă ;
 Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scă zute;
 Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
 Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scă zută ;
 Alergii profesionale;
 Dermatoze profesionale;
 Cancerul profesional;
 Boli infecţioase şi parazitare;
 Boli prin suprasolicitare;
 Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).

6
 4.1.3 După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc

 Intoxicaţii acute (se cercetează atâ t ca boală profesională câ t şi ca accident de muncă ),

generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului de risc, dar la doze mari.
 Intoxicaţii cronice (se cercetează ca boli profesionale), provocate de regulă , de doze
relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat asupra organismului;

A. Intoxicatii acute: efectul toxic poate fi instantaneu sau imediat:

 Efect toxic instantaneu: se manifestă după sau în timpul unei expuneri foarte scurte
(de la cateva secunde la 1 sau 2 minute) prin efecte acute funcţionale şi/sau lezionale
care pot antrena în special o pierdere de cunoştinţă , o comă sau un stop cardio-
respirator. Acidul cianhidric, hidrogenul sulfurat, hidrogenul arsenic și hidrogenul
fosforat prezintă aceste caracteristici de intoxicaţie fulgeratoare;
 Efect toxic imediat: se manifestă după o expunere de scurtă durată printr-o iritare
acută a mucoaselor respiratorii sau a pielii, printr-o narcoză care incumbă o
inaptitudine funcţională , printr-o afectare celulară ireversibilă .
B. Intoxicaţii cronice (boli profesionale):

 De regulă efectele, adesea nespecifice toxicului, apar la mai multe zile, luni, chiar ani
după expunere;
 Expunerea trece de cele mai multe ori neobservată , mai ales daca produsul nu are miros
sau efect iritant;
 Prin urmare efectul toxic pe termen lung: se manifestă după expuneri prelungite,
repetate timp de mai multe să ptă mâ ni; chiar ani, prin apariţia cancerului, a efectelor
toxice asupra funcţiei de reproducere, a afecţiunilor sistemului nervos, a reacţiilor de
hipersensibilitate întâ rziată .

Exemplu:
Cancerul profesional - Perioada lungă de latenţă a bolii (15-20 de ani de expunere la
noxele respective, uneori chiar mai mult) face, pe de o parte, ca persoanele în cauză să nu
conştientizeze imediat pericolul, iar, pe de alta, frecvent declararea bolii se petrece după
pensionare şi astfel, în lipsa unei evidente clare, nu mai sunt analizate antecedentele
profesionale ale acestora.
Pentru ca o afecţiune să fie calificată ca boală profesională , trebuie să fie îndeplinite trei
condiţii:
 Să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii;
 Să fie provocată de factori de risc fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de
muncă sau de suprasolicită ri;
 Acţiunea factorilor de risc asupra organismului să fie de lungă durată .

7
 4.1.4 Scopul cercetării unei îmbolnăviri profesionale

 Se urmă resc la faţa locului cauzele îmbolnă virii, câ t şi modalită ţile de înlă turare a lor.
 Se stabilesc noxele existente, rolul unor factori dependenţi de organizarea producţiei
(intensitatea eforturilor, ritmul de muncă , lipsa pauzelor etc).
 În cercetare se porneşte de la analiza procesului de muncă , pentru a se putea depista cu
câ t mai multă precizie momentul şi situaţiile periculoase care ar fi putut interveni în
geneza bolii.
 Concluziile cercetă rii cazurilor de îmbolnă viri profesionale se consemnează într-un
proces verbal, în care se menţionează factorii determinanţi, condiţiile care au favorizat
apariţia bolilor şi mă surile ce se impun pentru prevenirea unor situaţii similare,
responsabilitatea pentru declanşarea bolii respective.

4.1.5 Tratamentul bolilor profesionale

1. Tratamentul etiologic:
 Întreruperea contactului cu factorul etiologic se realizează în cazuri acute prin
scoaterea din mediul nociv şi îndepă rtarea toxicului neabsorbit încă , iar în cazuri
cronice prin spitalizare/concediu medical, schimbarea temporară sau
permanentă a locului de muncă .
 Eliminarea toxicului absorbit în organism.
2. Tratamentul patogenic: acţiuni medicale specifice de contracarare a efectului toxicului
şi a evoluţiei bolii.
3. Tratamentul simptomatic: tratament medical care se adresează simptomelor şi
disfuncţionalită ţilor aparatelor şi sistemelor organismului.

4.1.6 Măsuri tehnico-organizatorice în vederea prevenirii îmbolnăvirilor

profesionale

1. Eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic prin înlocuirea substanţelor

nocive sau a tehnologiilor nocive cu altele mai puţin nocive sau inofensive;
2. Izolarea aparaturii generatoare de noxe (automatizare, cabine speciale, termoizolare);
3. Împiedicarea pă trunderii noxei în aerul locurilor de muncă (ermetizare, procedee
umede pentru pulberi, ventilaţie locală );
4. Diminuarea concentraţiilor noxelor existente la locurile de muncă sub CMA sau LMA
(ventilaţie generală , fonoabsorbţie);
5. Împiedicarea acţiunii noxei asupra lucră torilor sau diminuarea acestei acţiuni prin
reducerea efortului fizic, a suprasolicită rilor fizice şi neuropsihice, reducerea duratei
zilei de muncă , folosirea echipamentului individual de protecţie etc;
6. Asigurarea alimentaţiei de protecţie şi consumarea acesteia în unitate;
7. Efectuarea corectă a instructajului pentru securitatea şi să nă tatea în muncă .

8
 4.1.7 Măsuri medicale în vederea prevenirii îmbolnăvirilor profesionale

1. Recunoaşterea riscului profesional la locurile de muncă prin studiul atent al procesului

tehnologic şi al condiţiilor de muncă , efectuarea de determină ri de noxe, studii
epidemiologice;
2. Efectuarea corespunză toare a examenului medical la angajare şi a celui periodic
(examene clinice şi de laborator în funcţie de tipul noxelor profesionale şi intensitatea
lor, care orientează şi periodicitatea examină rilor);
3. Educaţia sanitară , care se adresează cadrelor de conducere tehnică şi administrativă , în
scopul realiză rii de că tre aceştia a mă surilor tehnico-organizatorice amintite în condiţii
de eficienţă maximă , personalului muncitor în scopul respectă rii regulilor de igienă
individuală , purtarea corectă a echipamentului individual de protecţie, acordarea
primului ajutor, cunoaşterea şi recunoaşterea primelor simptome de intoxicaţie acută şi
cronică profesională , prezentarea la examenele medicale

9
 5. FACTORII DE RISC DE ACCIDENTĂRI ŞI DE ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE

Factorii de risc de accidentă ri şi de îmbolnă viri profesionale sunt “factori” proprii

elementelor sistemului de muncă , ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau
boli profesionale.

A. Factori de risc proprii executantului se regă sesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi
factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată , cel care verifică şi poate
intervenii asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă .
B. Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă sub două forme:
 Conţinut sau structură necorespunză toare a sarcinii de muncă în raport cu
scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a
tehnologiilor şi metodelor de muncă ;
 Sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din
neluarea în considerare a posibilită ţilor fizice şi psihice ale omului.

Bolile profesionale, ca şi suspiciunile de boli profesionale, trebuie semnalate obligatoriu

de că tre toţi medicii care depistează astfel de îmbolnă viri cu prilejul orică rei prestaţii medicale
(controale medicale la angajare, periodice etc).
Cercetarea cauzelor îmbolnă virilor profesionale, în vederea confirmă rii sau infirmă rii
lor, precum şi stabilirea de mă suri pentru prevenirea altor îmbolnă viri se fac de că tre
specialiştii autorită ţilor de să nă tate publică teritoriale în colaborare cu inspectorii din
inspectoratele teritoriale de muncă

10
6. BIBLIOGRAFIE

1. https://www.scribd.com/doc/240567197/Accidentele-de-Munca-Si-Bolile-Profesionale#
2. http://catalin.foprea.com/valente-culturale/assets/images/manualssm.pdf
3. https://www.scribd.com/doc/199247174/Accidentele-de-Munca-Si-Bolile-
Profesionale

11