Integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în

învățământul de masa

Unul dintre cele mai importante obiective pe care le avem ca specialisti sau in calitate de
parinti este acela de a introduce copiii cu CES in invatamantul de masa. Scopul nostru este sa
ii pregatim pentru o viata cat mai normala, sa fie autonomi si cu o dependenta cat mai redusă
față de familie.

Integrarea acestor copiilor speciali in invatamantul de masa nu este o procedura tocmai

ușoară. De multe ori ne lovim de tot felul de bariere sociale cum ar fi neglijenta,
marginalizarea, etichetarea, sau pur si simplu refuzul de a li se acorda dreptul de a invata
alaturi de copii tipici.

Chiar daca depasim barierele sociale, integrarea acestor copii se face treptat deoarece, pana
ajung la nivelul de a putea fi integrati intr-o scoala de masa, acestia trec prin ani de terapie si
pregatire specifica. Procesul de integrare depinde foarte mult si de diagnostic. In ultima
perioada am interactionat cu diverse cazuri, dintre acestea enumar cele mai des intalnite:
sindrom Asperger sindrom Down, autism atipic, TSA și ADHD.

Ideal ar fi ca fiecare gradinita si scoala ce au ca specific integrarea copiilor cu nevoi speciale

printre copii tipici, sa existe o triada formata din psihoterapeut, educator/invatator si
bineinteles familie.

Psihoterapeutul este o persoana cu studii de specialitate in domeniu si o vasta experienta in

lucrul cu acesti copii. Pentru integrarea lor este nevoie de implicarea totala a familiei dar si a
invatatorului/profesorului.

Rolul psihologului este unul foarte important deoarece acesta ofera asistenta permanenta,
intervine doar daca este cazul (daca copilul nu se descurca la lectii, nu intelege sarcinile
respective, devine agresiv fata de grup sau fata de invatator/profesor, sau orice fel de
comportament neadecvat). Cadrul didactic trebuie sa observe si sa noteze orice progres sau
regres, orice modificare care apare atat pe partea cognitiva cat si pe cea emotionala.

Odata integrati, familiile acestor copii trebuie sa continue terapia (in anumite cazuri familia
intrerupe terapia sau renunta pentru o perioada nedeterminata de timp la terapia individuala,
crezand ca nu mai este nevoie odata ce copilula fost integrat in sistemul de masa). Terapia
individuala trebuie sa mearga in paralel cu sistemul educational pentru a se mentine sau
imbunatati evolutia copilului.

Fiecare copil diagnosticat cu CES are un dosar cu programe specifice, personalizat varstei si
dezvoltarii sale mentale de care se ocupa un psiholog coordonator. Acesta tine legatura in
permanenta cu familia si cu cadrul didactic pentru a sti progresul sau regresul acestuia. In
functie de datele colectate de catre psiholog legata de evolutia acestuia, coordonatorul adauga
sau scoate din programe.

Cred cu tarie ca fiecare copil trebuie sa frecventeze o gradinita/scoala specifica nevoilor lui,
unde acestea sa fie intelese, unde curicula si materialele de lucru sa fie adaptate nevoilor
acestora. Recomandarea mea este sa interveniti cat mai rapid si sa integrati copilul in
colectivitate de la o varsta cat mai mica. Avantajele inscrierii cat mai precoce in sistemul de
invatamant, fiind unele capitale in progresul fiecaruiu copil, indeosebi al copilului cu nevoi
speciale.