MODULUL II MEDIUL UMAN SI URBANIZAREA ined din fazele primare ale devenirii sale, societatea a remodelat cadrul natural, fh care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii, un mediu pe care il numim ,,artificial”, caracterizat prin volume, spatialitaqi si structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. Mediul artificial este compus din multiple alcatuiri si echipari care servese cerinjelor curente si sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale. Socictatea contemporana este si martora si cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde si devind un mediu antiuman. Exploatarea intensiva a naturii si extinderea mediului artificial tind s& “sufoce” mediul natural si si caracterizeze cadrul material al societiii, Omul ~ in misura in care poate fi inventiv si constructiv ~ poate si distruge ceea ce a creat, din cauza incapacitifii sale de a infelege fenomenele in complexitatea si globalitatea lor : pentru a-si 24satisface rapid niste interese meschine este in stare s securitatea generatiilor viitoare. Expresia “mediu uman” este una relativ nous (ea fiind adoptata la Congresul al [X-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor — UIA, ale carui lucrari s-aui finut la Praga, in 1967). Sintagma exprima acordul universal privind necesitatea obicctiva de integrare a celor doud medii aparent contradictorii - mediul natural si mediul artificial (creat de om) — precum gi idea de inlaturare a cauzelor care provoaca raporturi de neconcordanji cu efecte autodistructive pentru societatea umandi in ultima perioadi de timp s-a constatat o extindere a artifi accentuate gi haotice a mediului care are ca si cauze’ 7- aglomerarea excesiva a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; - concentrari uriase — ca numar si densitate — ale populatiei in formatiuni urbane care depiigesc scara umana; - dezvoltarea haotica a refelelor de comunicafii si de transport care utilizeaza o suprafa{a excesiva de teren ; - lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat; - ocuparea dezordonati si extensiva a zonelor periurbane si rurale: - distrugerea terenurilor agricole fertile; - degradarea masivelor forestiere: - poluarea atmosferei, a solului, subsolului sia apelor; imposibilitatea rezolvarii corespunzitoare a evacuirii, refolosirii, depozitirii si istrugerii deseurilor. Tofi acesti factori, vis-a-vis de care se manifest, nu rareori, dezinteres z (sunt subapreciati sau sunt abordati de maniera rutiniera si iresponsabili, redusi Ja aplicarea unor masuri limitate numai la situa{iile in care apar crize) pot afecta att colectivitatile contemporane, cat gi pe cele viitoare. Problemele, aparute si constatate, legate de degradarea mediului au inceput si devina ,presante” in anii’60, motiv pentru care au devenit subiect de analiza si dezbateri seriase in cadrul numeroaselor intalniri pe tema ,,sinatafii” PamAntului. Controversele permanente intre cei care sustineau necesitatea mentinerii ritmului de dezvoltare cu ignorarea impactului acestui fenomen asupra naturii si cei care promovau cu insistenfa revizuirea acestui tip de evolutie, implicdnd metode eficiente de conservare a patrimoniului natural si-au gasit un echilibru (care s-a dovedit destul de precar!!!, cel pufin, 0 bund bucat de vreme) in formularea unui concept a cirui punere in aplicare ar fi urmat sa ,,dea satisfactii” ambelor parti: dezvoltarea durabila. Atributul ,,durabil” a fost promovat pentru prima data, pe plan mondial (in contextul protectiei_mediului), in documentele prezentate la Conferinta Internajionala de la Rio din anul 1992 (regisindu-se in binecunoscuta ,,Agenda 21”). in fieful ,liberalismului economic gi financiar” din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat si in mediul arhitectural si urbanistic conceptul de »dezvoltare durabila” (dupa ce, in 1987, fusese publicat ,,Raportul Brundland”), 0 compromita confortul si 25dezvoltare menité si creeze structuri stabile, coerente, limitate spatial. Acest concept readuce in atentie cteristici care pot transforma ,,aglomeratia” intr-un complex de asezari” distincte, locuibile si eliberate, partial, de stre Un fapt deosebit de important, dar extrem de putin cunoscut, este acela cd un arhitect roman — G. M. Cantacuzino — a realizat 0 opera de precursor prin utilizarea termenului ,,durabil” in domeniul arhitecturii si constructiei inca din 1947 | Atributul ,durabil” traverseazi cartea acestuia, intitulata »Despre o estetica a reconstructiei”, de la un capat la altul, impunand constructiei (locuintei, mai ales) sa fie durabild, sA treacd peste modelele arhitecturale si fanteziile speculei. in conceptia arhitectului roman durabilul exclude lenea, anemia sensibilitatii, derizoriul, meschinul, refuzul artei si anticultura, nepasarea autoritatilor, promovand — ins’ — cu autoritate, o legislatie chibzuita, o vointa shesovaielnicd” si ,.generozitate infelegatoare a nevoilor nafiunii”, dar si echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne si formele subtile si sensibile, dar ,,fard a intoarce spatele tradifiei”, sus{indind dezvoltarea ,,fireasca” a Romianici. Experienta cea mai inalta si mai a mediului artificial (constituit din toialitatea realizarilor umane, totalitatea interventiilor efectuate in cadrul natural, menite a facilita evolutia societa{ii) o reprezintd formele perfectionate de asezare a populatici, alcatuite din asezarile omenesti — care sunt, in principiu, identice cu unitafile administrativ-teritoriale — denumite comune si orase (municipii). Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om gi se afl in afara-asezarilor omenensti, respectiv toate constructiile si luer rile facute de om, care sunt amplasate dincolo de perimetrul agezirilor omenesti, cum sunt: soselele, autostrazile, le ferate, podurile, viaductele, barajele, toate find supuse unui-regin’ special de protectie datorit’ importantei lor pentru om si natura. S-a aratat cd mediul artificial priveste, in sens larg, intreaga tehnosfera — adic totalitatea creafiei materiale a omului. Mediul artificial, considerat in complexitatea tuturor compartimentelor lui, este menit sd completeze si si adapteze mediul natural, bazdndu-se pe coexistenta activa si benefica a celor doua medii si nicidecum pe adversitatea lor. Este extrem de dificil, daca_r chiar imposibil, si se stabileascé o delimitare stricta intre mediul natural si cel artificial, avand in vedere ca prin simbioza lor organici a Tuat 1 fiinf $i s-a dezvoltat un fenomen calitativ nou, denumit in terminologia internationala. mediu uman. Sintagma mediu uman exprima acordul_ privind necesitatea obiectiva a integrarii celor doui medi aflate — aparent — la poli opusi: mediul natural si mediul artificial, cdutind si inlature cauzele generatoare de raporturi de neconcordan{a, cu efecte negative pentru omenire. Procesul urbanizarii defineste ca pe un fapt major epoca contemporan’, impunand consecinje transformatoare asupra tuturor compartimentelor vietii umane. Este un proces care se desfasoara in ritm accelerat, constituindu-se ca 26efect, nu ca si 0 cauza a civilizafici, dar avand un incontestabil rol determinant in promovarea progresului social. Urban. Urbanizare. Civilizatie Termenul “urban”, potrivit Dictionarului Explicativ al limbii romane, inseamna apartenenta la oras, oraigenesc, iar in sens figurat, “care di dovada de urbanitate, politicos, civilizat”. Conceptul de urbanizare s-a conturat in secolul XX, in special dupa Congresul International al Arhitecturii Moderne (initiat de Le Corbusier) si adoptarea Chartei de la Atena (1939), moment de la care se poate vorbi despre inceputul urbanismului modern. Originile urbanizarii le gasim in culturile sedentare, care au fost definite si Se recunosc ca atare prin manierele diverse de “asezare”, de organizare de asezari, insotite peste tot de tendinfa de izolare fata de mediu. Societatile tradifionale nu puteau concepe intemeierea unei asezari fard o delimitare fermé Zidul de incinta, sanjul de aparare, palisada sau limita proprietatii au existat, la inceput, din rafiuni religioase, mai apoi, din motive de securitate. Faptul ci a existat aceasta relafie strinsa, pe o durata de timp extrem de lunga, intre asezare (oras) si religie — ca intermediara a forfelor cosmice — explica perenitatea acestui concept in intreaga istorie a urbanisticii premoderne. Materializarea centrului, orientarea cardinala a unor trasee sau legaturi cu exteriorul, semnificatia zonelor de tranzitie, toate sunt fragmente de receptare a unor informatii ancestrale care au fanetionat pana la un moment dat si se adaugi ritualurilor religioase magice de fondare si organizare spatiala. Trasarea limitei asezirii — care insojeste obsesiv intreaga civilizatie traditional — avea multiple meniri, dar cea mai subtila era cea potrivit cAreia ea “inchidea” un grup de oameni pe care fi transforma in societate. Conturarea spatial era intotdeauna dublaté, ins, de o structurare a spafiului interior infeleasa nu doar ca o geometrie exact, ci una care asigura coerenta celor mai spontane geneze gi dezvoltari, coeren{i asigurati de existenta centrului (polarizator de interese gi energii umane), in functie de care se organiza intregul Paina in secolul XX nu este cunoscutd vreo asezare european’ lipsiti de centru, de un sistem de orientare si de o structura interna coerenta. Asadar, pana la acest moment (dupa 6-7 milenii) orice asezare putea fi cunoscuti, descrisa, injeleasa: era unica. Incepand cu secolul XX nu se mai vorbeste despre “aseziri” (urbane sau turale), ci despre “aglomeratii”. “Nefiind nici urban, nici rural, nici suburban, dar continnd elemente aparjinand tuturor acestor trei categorii, orasul de tip nou — aglomeratia — sfideaza intreaga terminologie convenjionala a experjilor”. Noile componente ale orasului au spart coerenta de pana atunci, au provocat mutatii, au 27preschimbat logica subtilé a factorilor care actionasera pana in acest moment intr © logica dura, primara: cea a eficientei de moment sia castigului accelerat, fara ca, doar cresterea — demografica si teritoriala — peste anumite limite fie singurul motiv al acestor schimbari complexe care insojeste fenomenul. Apare acum modelul dirijat, prestabilit la care se pereepe crodaréa celor doud concepte de baza ale asezarilor traditionale: limita gi ordinea. Starea, senzatia indus este de dezordine, de provizorat, lipsita de regula si control. Acestor aglomeratii le lipseste un centru (sau orice fel de centre!), lipseste regula de organizare, directia de evolutie, lipseste o limita controlabila si previzibild. O arie urbana de aceasta factura adiposteste grupuri umane, mase de oameni (nu comunitafi!) cu caracteristici identice (prin lipsa lor de coeren{a) celor morfologice. Asupra unei aglomeratii nu se poate interveni prin metode “clasice”; ea, fra s4 incalce nici o lege, se va sustrage permanent de sub efectele legilor. Marele paradox este ca intr-o societate democratica (cu injelesul care i se atribuie azi notiunii), cele mai sigure legi si cele mai sofisticate si riguroase studii produc — nimic altceva decat — simple aglomeratii Exist totusi o speran{a care poate schimba in timp strategia mondiala a dezvoltarii urbane: conceptul de dezvoltare durabila. Asezarea — urmand preceptele acestui tip de dezvoltare — poate deveni focarul zonei, inversandu-se lucrurile, de data aceasta spre normalitate Privitor la sensul figurat al cuvantului urban, el determina adesea — in limbajul curent si chiar in gandire ~ suprapunerea lui cu termenul ,civilizatie” La momentul actual pentru a desemna ca urhand 0 asezare au fost selectati, din muttitudinea de factori care o configureaza si 0 particularizeaza, cativa parametri care au o pondere mai insemnata. Astfel, exist diferente de la o tara la alta, in baza anumitor criterii: - numarul de locuitori: se apreciaza ca o localitate poate fi calificati ca si urbana daca are: in Suedia — peste 200 de locuitori, in Albania — peste 400 de locuitori, in Elvetia, Spania, Anglia ~ peste 1000 locuitori, in Jugostavia, Franta, Norvegia ~ peste 2000 locuitori, in SUA gi Japonia — peste 2500 locuitori, in India si Austria — peste 5000 locuitori, in Grecia — peste 10.000 locuitori.; ~ dotarea cu echipament tehnico-edilitar: urband este apreciati localitatea care dispune de 0 dotare corespunzitoare privind confortul, igiena locuitorilor, alimentarea cu apa, canalizarea, alimentarea cu energie electrica, telefonia, amenajarea strazilor ete.; ~ dotarile social-culturale, satisfacerea intereselor publice, a celor de odihna si recreere etc.; - importanfa in teritoriu; - criterii administrative. in unele {ari — printre care si tara noastra — denumirea de orag este stabilita prin reglementari administrative. Astfel, potrivit Anexei I a Legii nr. 351/ 2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Najional- Rejeaua de 28localitati, orasul este definit ca fiind unitatea administrativ-teritoriald de baza alcatuita fie dintr-o singura localitate urbana, fie din mai multe localitati, dintre care cel putin una este localitate urbana. Ca unitate administrativ-teritoriald de bazii si ca sistem social-economic si geografic orasul are doud componente: 1) componenta teritorialé — ‘intravilanul — gi extravilanul ; 2) componenta_ demografica socio-economica, care const in grupurile de populatie si activititile economice, sociale si politico-administrative ce se desfagoara pe teritoriul localitatii. Dimensiunile, caracterul si functiile orasului preyinté mari variatii, dezvoltarea lui fiind in stransa corelafie cu cea a teritoriului caruia ii apartine. Trasaturile sociale caracteristice mediului urban efectiv Anumite structuri si amenajiiri ale teritoriului oragenese care _presupun ocuparea unor suprafete mari si pot fi amplasate la distante apreciabile fata de zonele de locuinje — cum ar fi: unitatile industriale producatoare de noxe, complexele agro-zootehnice, cele de gospodiirire comunala — impun constructii in afara perimetrului orasului, astfel incat se constituie zona periurband (preorigeneascd), care formeazi o parte complementari (nu auxiliara) a organismului urban. Tot in afara limitei administrative a orasului, dar in stransa cooperare complex cu acesta, fiinteazi de multe ori un numér variabil de aseziri urbane sau rurale, care alcatuiesc o grupare asociativa extraurbana, care aparfine mediului urban efectiv”. Mediul urban efectiv prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice: + incadrarea populajiei din acest mediu in ramuri economice si sectoare de activitate neagricole, in care munca se desfaigoari cu ocupare permanent, fara intreruperi sezoniere si are un inalt nivel de productivitate (se pot include aici gi activitajile din sectorul agricol si alimentar industrializat); + transferarea populatiei ocupate ~ in procente crescande — din sectorul productiv in sectorul serviciilor, din domenii in care predomina munea fizica in cele in care ponderea major 0 are munca intelectuala; + modificarea structurii viefii sociale, a concepfiilor si mentalitatilor indivizilor; restrngerea numericd a celulei familiale; independenta membrilor adulti — indiferent de sex — la varsta majoratului; interesul cresednd al populatiei pentru 0 calificare superioari, pentru culturi, precum si valorificarea optima a unui .buget” crescénd de timp liber; + intensificarea mobilititii, cresterea numarului contactelor sociale, amplificarea furnizarii de bunuri de larg consum, precum gi a energiei si a informatiilor; + dezvoltarea unei rejele complexe de mijloace de transport si comunicatii eficiente si usor accesibile. Trasaturile cadrului material specifice urbanului 29Pot fi identificate — la nivelul mediului urban efectiv ~ o serie de elemente materiale (a c&ror totalitate creaza cadrul material) care au, la randul lor, anumite caracteristici: © densitatea ridicata in ceea ce priveste ocuparea solului, intr-un perimetru mult extins; © imparfirea teritoriului in zone specializate ca profil social-economic; © dezvoltarea unei diversificate inzestrari cu edificii si cu dotari tehnico-edilitare; © preocuparea pentru calitatea fondului construit si pentru aspectul spatiilor libere; © dezvoltarea unei retele de comunicatii cu mijloace perfectionate de transport pentru categorii de trafic diferentiate; © dezvoltarea suprafetelor spatiilor verzi si a zonelor pentru sport si recreere.