Album Eseuri M. Montessori

Album eseuri Diana Aliman
Album de eseuri
1
Cuprins
Tendintele umane .............................................................................................................................. 3
Cele patru planuri de dezvoltare ....................................................................................................... 9
Mintea absorbantă .......................................................................................................................... 15
Perioadele senzitive ........................................................................................................................ 24
Mediul pregătit ............................................................................................................................... 30
Educatoarea Montessori ................................................................................................................. 37
Libertate şi disciplină ..................................................................................................................... 43
Dezvoltarea socială ........................................................................................................................ 51
Normalizare şi deviaţii .................................................................................................................... 58
Anexe .............................................................................................................................................. 65
2
Tendintele umane
3
Educatia trebuie sa urmeze natura umana. Interesul nostru major ar trebui sa fie reprezentat
de cresterea potentialului uman. Copilul nu se poate dezvolta altfel decat natural, firesc. Fiecare copil
are propriul sau ritm de dezvoltare, astfel incat nu putem grabi, dupa cum nu putem nici intarzia
procesul de dezvoltare al unui copil. Studiile au aratat faptul ca nevoile si tendintele umane exista in
noi de la incepturile omenirii, se afla in orice fiinta umana. De altfel daca persoana nu-si urmeaza
nevoile si tendintele aceasta devine o persoana devianta, care nu se va dezvolta normal.
Tendintele nu sunt similare instinctelor animale, pentru ca instinctele animale ajuta animalele
sa se adapteze la mediul lor specific, sa-si dezvolte abilitatile, sa procreeze. Instinctele limiteaza
animalul pentru ca sunt atat de puternice, ele nu pot fi depasite niciodata.
Spre deosebire de animale, oamenii sunt liberi, nu au astfel de restrictii. E adevarat ca
oamenii nu au gheare, nu au blana, nu se nasc adaptati la mediul in care traiesc. Ceea ce au oamenii
este insa INTELIGENTA si VOINTA iar aceste doua abilitati le-au permis oamenilor sa inventeze
haine, sa construiasca adaposturi. Diferenta dintre om si animal este data de faptul ca la om
predominant este PSIHICUL, corpul fiindu-i permanent la dispozitie. Spiritul omului este asadar
vital, el este cel care-l ghideaza pe om in viata.
“Spiritul are o viata si nevoi proprii”1
La fiintele umane este cunoscut faptul ca mintea ne ajuta sa gandim, inima ne ajuta sa iubim, iar
mainile ne ajuta sa creem lumea din jur si sa o adaptam nevoilor noastre.
Mai mult, Maria Montessori spunea ca perioada 0 – 6 ani reprezinta fundatia intregii noastre
vieti in sensul ca tot ceea ce se intampla in aceasta perioada ne va influenta intraga noastra viata.
Energiile si capacitatile copiilor in aceasta perioada sunt foarte, foarte mari. Tocmai de aceea,
intamplarile negative din aceasta perioada, 0-6 ani, pot avea consecinte negative asupra intregii
noastre vieti. Devine asadar cu atat mai necesar sa cunoastem nevoile si dar si tendintele umane
astfel incat sa sustinem dezvoltarea copilului.
Nevoile umane sunt nevoi de baza care ne ajuta sa supravietuim. Exista doua categorii de nevoi:
 Nevoi fizice care se refera la tot ceea ce inseamna hrana, imbracaminte, adapost, aparare si
transport. Satisfacerea acestor nevoi e foarte importanta, astfel noi reusind sa ne focusam
energiile catre obiective creative, inaltatoare pentru noi. Curiozitatea umana ne impinge sa
cautam permanent si sa dorim sa mergem mai departe , si mai departe.
 Nevoi spirituale reprezentate de:
- nevoia de iubire este o nevoie umana foarte importanta- lipsa iubirii poate duce la
moartea bebelusului chiar daca nevoile primare sunt safisfacute. Iubirea asigura
supravietuirea speciei;
- nevoia de religie, de a crede in ceva. Oamenii manifesta o nevoie deosebita de a se
simti protejati de o forta superioara, aparati, protejati de aceasta;
- nevoia de a ne inconjura de arta si muzica nu este o nevoie primara dar ne produce o
stare de bine;
- nevoia de a ne inconjura de frumusete este de mare ajutor in a deveni noi insine mai
buni, mai frumosi.
Toate aceste nevoi primare trebuiesc satisfacute astfel incat copilul sa se concentreze pe activitati
antrenante si diferite
1
Mario M. Montessori, The Human Tendences and Montessori Education, Montessori Principles, AMI, p.24
4
2. Definitii ale tendintelor umane
Potrivit Dictionarului de Psihologie, tendinta reprezinta:“forta endogena care orienteaza un

organism catre un anumit scop”2
Altfel spus, tendintele sunt acele forte care ne pun in miscare pentru a ne indeplini nevoile. Este acea
forta care ne determina sa facem tot ceea ce este necesar pentru a ne satiface aceste nevoi.
Tendintele noastre sunt puteri arhetipale care ne imping spre a ne safisface nevoile.
Tot tendinta este si orientare, indreptarea catre ceva anume. Tendintele sunt formate in functie de
cultura noastra dar si in functie de conditiile noastre naturale de viata. Iar daca aceste tendinte nu
sunt satisfacute devenim frustrati, furiosi si disperati.
Tendintele umane se refera, dupa Maria Montessori la disponibilitatea de miscare sau actiune catre
un punct, scop sau finalitate.
3. Caracteristici generale
Tendintelor umane le sunt proprii mai multe caracteristici.

 Tendintele umane sunt mostenite si neschimbatoare;
 Tendintele umane ne-au insotit pe parcursul intregii istorii a omenirii;
 Tendintele umane s-au dezvoltat pentru ca noi sa ne putem adapta si supravietui;
 Tendintele umane sunt active in toate fiintele umane;
 Tendintele umane sunt interconectate intre ele;
 Tendintele umane ne motiveaza sa ne imbunatatim viata;
 Tendintele umane sunt universale.
4. Cateva tendinte pe care le-am putea lua in considerare
1. Tendinta de explorare este in stransa legatura cu nevoile copilului. Copii sunt mari
exploratori iar simturile ii ajuta in aceste demersuri ale lor. Chiar de la inceput bebelusul
gusta, atinge, simte. Copilul are nevoie de o lume tridimensionala astfel incat sa poata explora.
Se uita uneori faptul ca noi nu suntem doar spirit ci suntem corp, minte si spirit. Satisfacerea
nevoilor de baza (de hrana, apa, adapost) e vitala pentru ca altfel “spiritul, psihicul, inteligenta
sa vor disparea”3 De altfel mediul Montessori ofera copiilor foarte mici materiale potrivite
pentru exersarea tuturor simturilor. Aceasta tendinta de explorare a dus la tot felul de
descoperiri si inventii.
2. Tendinta de orientare este de asemenea foarte important de satisfacut astfel incat sa putem
trece mai departe. In cartea sa, Secretul copilarie, Maria Montessori descrie orientarea ca fiind
una dintre primele tendinte care apar la copil. Fara simtul orientarii, omul se simte pierdut in
propria sa lume. In mediul Montessori copiilor noi li se face mai intai turul gradinitei, li se va
prezenta locul in care se vor schimba, sala de clasa, locul in care se va lua masa, baia, colegii
2
Norbert Sillamy, Dictionar de Psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996, p.313
3
5
etc. Abia dupa cateva saptamani, cand copilul va fi complet familiarizat cu intreg mediu si se
va relaxa , acesta va putea face si alte activitati.
3. Tendinta sa creem sau sa cautam ordine il ajuta pe copil sa afle mai repede regulile
mediului in care se afla. Exista o tendinta mentala pentru ordine dar si o tendinta fizica pentru
ordine. Aceasta tendinta il ajuta pe copil sa-si structureze informatiile atunci cand exploreaza
sau se orienteaza. Ordine poate sa insemne cunoasterea rutinei locului, a regulilor acestuia.
Ordinea fizica il ajuta pe copil sa fie pregatit pentru anumite situatii si astfel, sa devina parte
activa. Aceasta tendinta de ordine ne faciliteaza gandirea logica.
Aceste prime trei tendinte: tendinta de orientare, tendinta de explorare si tendinta sa creem sau
sa cautam ordine sunt interconectate si il ajuta pe om atat sa se orienteze dar si sa identifice regulile
mediului in care traieste.
4. Tendinta de comunicare. Oamenii sunt fiinte sociale si dependente unii de altii.

Comunicarea ne ajuta mai ales sa functionam ca si grup. Comunicarea se realizeaza prin
limbaj scris sau oral. Dar comunicarea presupune si limbajul corporal, mimica, gestica. Poate
cea mai importanta functie a comunicarii este faptul ca ea permite transmiterea informatilor de
la o generatie la alta. In mediul Montessori exista o arie destinata anume limbajului, astfel
facilitandu-se comunicarea si implicit constientizarea dar si exprimarea propriilor ganduri si
sentimente.
5. Tendinta de a deslusi, de a intelege lucrurile. Oamenii sunt fiinte curioase, ele nu accepta
lumea pur si simplu ci au nevoie sa inteleaga ei insisi procesul prin care anumite lucruri devin
ceea ce sunt. Ori experienta si activitatea sprijina dezvoltarea inteligentei precum si
intelegerea la nivel din ce in ce mai complex.
6. Tendinta de abstractizare. Aceasta tendinta s-a dezvoltat din nevoia omului de a se apara.
Abstractizarea a fost posibila datorita imaginatiei si inteligentei omului. Aceasta insemna ca
intai invatam concret ceva anume pentru ca mai apoi sa ne facem o idee si despre alte lucruri
sau procese asemanatoare. De exemplu aratam copilului un animal cu 4 picioare si blana si-i
spunem ca este un caine. In felul acesta copilul va recunoste mai apoi ca exista multe alte
feluri de caini care arata similar celui pe care l-a vazut el. Tendinta de abstractizare este foarte
legata de matematica.
7. Tendinta de a ne imagina ajuta mult in procesul de adaptare al omului. Maria Montessori
priveste adaptarea ca fiind: “fericire, usurinta si un fel de echilibrul intern care da copilului
un sentiment de siguranta, de protectie”4 Mai mult decat atat insasi esenta metodei
Montessori consta in a oferi copilului sprijinul necesar astfel incat acesta sa se dezvolte
armonios, sa se adapteze conditiilor prezentului sau. De altfel tot ceea ce ne inconjoara este
rezultatul imaginatiei unei anumite persoane. Sa ne imaginam lucruri care nu se pot intampla
poate fi un lucru interesant si amuzant dar daca vrem sa le transformam in realitate trebuie sa
tinem cont de legile fizicii. Imaginatia trebuie sa aiba la baza cunoasterea fizica (sa vedem
lacurile, muntii, frunzele, garoafa etc) a lumii reale.
8. Tendinta pentru gandirea matematica este foarte importanta mai ales pentru ca fiecare sa-si
dea seama ce e mai mult sau mai putin, pentru estimarea distantei, a numarului de persoane
4
6
dintr-o locatie, pentru a numara. Matematica pe care o invata copii in scoala este foarte
abstracta si prin urmare foarte greu de inteles. In Casa Copiilor, tendinta de gandire
matematica este sustinuta prin utilizarea de numaratori, greutati, impaturirea hartiei in forme
geometrice, etc.
9. Tendinta de a munci, de a face ca cele imaginate sa devina realitate. Copilul desfasoara o
anumita activitate, o anumita munca din nevoia interioara de a face ceva pur si simplu, din
placere. Spre deosebire de copil munca intreprinsa de adult are intotdeauna un scop bine
definit. Poate si de aici apar unele neintelegeri, adultilor fiindu-le uneori imposibil sa inteleaga
de ce copii fac anumite lucruri pe care ei le gasesc inutile.
10. Tendinta de repetitie. “Repetitia este mama invataturii” spune un vechi proverb latin. Altfel
spus e important sa repetem daca ne propunem sa devenim din ce in mai buni. In Casa
Copiilor, repetitia este incurajata, sustinuta si stimulata prin organizarea activitatii copiilor in
cicluri de 3 ore, astfel oferindu-le copiilor timp suficient pentru a intelege si repeta o anume
activitate ori de cate ori le este necesar.
11. Tendinta de a fi precisi, exacti pentru ca ne place sa repetam lucrurile pana in momentul in
care vedem ca le executam perfect. Iar a face lucrurile cu precizie ne duce la tendinta de
frumusete, de arta, de perfectiune ceea ce ne produce o satisfactie deosebita. In mediul
Montessori, toate materialele sunt gandite astfel incat sa permita copiilor ca dupa mai multe
repetari acestia sa ajunga sa le execute cu precizie, cu exctitate. Si, uneori tocmai acesta
precizie face lucrurile interesante.
12. Tendinta de a fi activi. Activitatea si miscarea sunt foarte importante mai ales pentru copii
mici, pentru ca trebuiesc invatate multe miscari dar si coordonarea acestor tipuri de miscari.
13. Tendinta de a manevra obiectele, de a ne folosi mainile. Maria Montessori vede mainile
care pe un instrument foarte important in dezvoltarea intelectului. Picioarele ne-au purtat din
mijlocul Africii in toata lumea, dar mainile au fost cele care ne-au ajutat sa evoluam si sa
creem. Insasi Maria Montessori spunea ca: “pentru dezvoltare si cresterea inteligentei,
copilului trebuie sa i se permita activitati spontane, sa-si foloseasca mainile si sa i se ofere un
control asupra erorii”5. De exemplu dezvoltarea motricitatii fine are loc dupa mai multi ani
de exersare. In mediul Montessori obiectele sunt clasificate pe varste si toate permit
coordonarea mainii cu intelectul.
14. Tendinta de autoperfectionare, tendinta de a ne stradui sa progresam. De foarte mici exista
in noi o forta interioara care ne indeamna sa incercam sa facem lucruri odata si inca odata si
inca odata; sa incercam sa facem lucrurile in diferite moduri. Exista in noi o dorinta de a
progresa, de a evolua.
Acestea sunt asadar cateva dintre tendintele observate de catre Maria Montessori ca fiind comune
tuturor fiintelor umane.
Remarcabil la Maria Montessori este mai ales faptul ca ea pune, poate pentru prima data, copilul
in centru evolutiei lumii si-si demonstreaza afirmatiile prin numeroasele cercetari si observatii
directe:
5
7
Bibliografie:
1. Montessori, Maria, Secretul copilariei, Editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2013,
traducere Marcel Capraru
2. Montessori, Mario M,The Human Tendences and Montessori Education, Montessori
Principles, AMI
3. Norbert Sillamy, Dictionar de Psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996
8
Cele patru planuri de

dezvoltare
9
1. Caracteristicile generale ale celor patru planuri

Maria Montessori a dezvoltat aceasta idee a etapelor de dezvoltare destul de tarziu, pe la 1938. Lucra
deja de 30 ani cu copii. A observat foarte mult, a cercetat foarte mult inaintea stabilirii acestor etape ale
dezvoltarii. Diferentele dintre aceste etape s-au dovedit a fi fulminante. Insasi Maria Montessori compara
aceste schimbari care apar in dezvoltarea omului cu metamorfozarea unui fluture.
Tot Montessori a dezvoltat metoda pedagogica de aplicat in diferite etape ale dezvoltarii copilului. Iar
aceasta dezvoltare nu e liniara’ ci stadiala. Totusi intre toate aceste stadii a existat o continuitate, desi copilul e
diferit si are nevoi diferite.
Principalele caracteristici ale planurilor de dezvoltare sunt prezentate si dezvoltate mai jos.
 Stadiile de dezvoltare nu sunt liniare. E adevarat faptul ca ele se construiesc unele peste altele dar la
fel de adevarat este si faptul ca ele sunt complet diferite, presupun nevoi diferite.
 Aceleasi patru planuri de dezvoltare sunt universale in sensul ca toti copii parcurg aceste 4 etape. De
altfel, fiecare etapa trebuie incheiata inaintea inceperii urmatoarei etape in vederea obtinerii unei
dezvoltari optime, benefice a copilului. De exemplu in prima etapa conteaza foarte mult dragostea si
grija. Trecerea de la o etapa la alta se produce indiferent daca copilul este pregatit sau nu.
Fiecare etapa incepe cu invatarea si se continua cu consolidarea informatiilor invatate.
Etapele 0-6 ani respectiv 12-18 ani sunt etape pline de schimbari dramatice, foarte vulnerabile. In
aceste perioade copilul este mai predispus la boli, el sufera multe schimbari fizice. De aceea, este foarte
importanta grija noastra fata de copil, grija mentala dar si sustinerea copilului..
Etapele 6-12 ani precum si 18-24 ani sunt perioade mult mai calme.
Altfel spus, individul trece printr-o serie de transformari pe care Montessori le numeste “Ritmul constructiv
al vietii”
 Fiecare etapa incepe cu o schimbare majora. Vorbim de nasterea in sine la primul stadiu, apoi in jurul
varstei de 6 ani copii isi pierd dintii de lapte, li se schimba parul; al treilea stadiu debuteaza cu pubertatea
iar ultimul stadiu inseamna finalul adolescentei si aparitia maturitatii.
Despre cele 4 planuri de dezvoltare vom vorbi in continuarie:
1. Primul plan de dezvoltare - Perioada de la nastere pana la sase ani coincide cu perioada marii
creatii. Perioada este subdivizata la randul ei in doua subperioade:
- 0-3 ani perioada de creatie;
- 3-6 ani perioada de consolidare si rafinare
Perioada de la nastere pana pe la varsta de 3 ani a fost numita de M. Montessori embrionul spiritual. Nou
nascutii, adauga Montessori “arata la fel, nu se pot misca, sunt goliti, nesmnificativi”.(The 4 planes of
development, Camillo Grazzini,p.32) Cu toate acestea acestea sugarul are inauntrul sau ”potentialitati care- i
determina dezvoltarea, are o forta globala, esenta creativitatii umane, care-l determina sa devina mai tarziu
omul timpului si civilizatiei sale” (M.Montessori, Minte absorbanta, p.35)
 Trasaturi fizice
Cea mai mare putere a copilului in aceasta perioada este mintea absorbanta. Iar in primii trei ani de
viata vorbim de minte absorbanta neconstienta in timp ce in perioada 3-6 ani vorbim despre minte absorbanta
constienta. Copii invata totul fara a fi educati in acest sens, fara a constientiza faptul ca invata. Altfel spus,
invatarea se produce de la sine, copilul absoarbe informatia din jurul lui.
In primii 3 ani, copilul se afla in perioada de minte inconstienta; adica nu-si da seama de prezenta sa
in comunitate, nu are o vointa proprie. Spre deosebire de aceasta perioada, intre 3 si 6 ani observam
exercitarea vointei in luarea deciziilor. Vointa se manifesta incepand cu varsta de 3 ani. Copilul isi da seama
ca este diferit de ceilalti, tine neaparat sa detina controlul (este perioada cu multe intrebari, este perioada cu
multi de NU).
In aceasta perioada se dezvolta foarte mult creierul si implicit sistemul nervos. Incercand tot felul de
experiente, copilul se dezvolta foarte mult, in creier se formeaza multe conexiuni. Cu cat se repeta mai mult
10
diferitele experiente, cu atat si conexiunile devin mai puternice. Folosirea mainilor ajuta foarte mult intelectul
sa se dezvolte mai ales dupa varsta de un an.
 Caracteristici psihologice
Copilul, de la nastere pana la varsta de 6 ani, traverseaza mai multe perioade sensitive, manifesta o
anumita sensibilitate fata de anumiti stimuli. De exemplu copii pot invata mai multe limbi straine fara nici un
efort. Tot acum putem vorbi de sensibilitatea la ordine, ordinea fiind una dintre tendintele umane, creierul
nostru simtind acum destul de acut nevoia de ordine. Tendinta sa creem sau sa cautam ordine il ajuta pe copil
sa afle mai repede regulile mediului in care se afla. Exista o tendinta mentala pentru ordine dar si o tendinta
fizica pentru ordine. Aceasta tendinta il ajuta pe copil sa-si structureze informatiile atunci cand exploreaza sau
se orienteaza. Ordine poate sa insemne cunoasterea rutinei locului, a regulilor acestuia. Ordinea fizica il ajuta
pe copil sa fie pregatit pentru anumite situatii si astfel, sa devina parte activa. Aceasta tendinta de ordine ne
faciliteaza gandirea logica.
Dar exista si o sensibiltate la miscare in sensul ca el invata, exploreaza prin miscare. E perioada in
care copilul isi rafineaza simturile, experimentand prin gustat, pipait, mirosit, auzit, vaz.
Interesant este si faptul ca in jurul varstei de 3 ani copilul manifesta sensibilitate pentru relatiile
sociale, copii invata sa devina parte din comunitate. In primii 6 ani copilul are doua misiuni foarte importante
sa devina el insusi viitorul adult si sa apartina locului si timpului in care s-a nascut.
Copilul exploreaza lumea intr-un fel senzorial si absoarbe mediul.
 Caracteristicile etapei de dezvoltare 0-6 ani sunt:
o copii vor sa faca lucrurile singuri si e chiar necesar pentru a invata. Astfel ei vor invata sa-si
dezvolte aptitudinile;
o in aceasta perioada se manifesta acut dorinta de independenta a a copiilor, dorinta care trebuie
sprijinita, substinuta. In procesul de cautare a independentei copilul chiar are nevoie de increderea
si siguranta familiei.
o Pentru copii cu varsta cuprinsa intre 0 si 6 ani foarte important este conceptul de “aici si acum”,
de familie; ei exploreaza lumea in familie si in grupuri mici.
o Tot acum prin intermediul simturilor copii isi dezvolta inteligenta. Reusesc treptat, treptat sa faca
clasificari, sa treaca incet, incet de la concret la abstract. Iar datoria noastra ca adulti este sa creem
un mediu propice manifestarii acestor caracteristici
 Mediul
La Montessori exista mai multe medii proprii acestei perioade 0-6 ani:
o Mediul de acasa;
o Mediul de cresa, de cuib;
o Mediul copiilor care incep sa mearga;
o Casa Copiilor adica a copiilor cu varsta 3-6:
o Este un mediu plin de limbaj;
o Este un mediu propice miscarii;
o Este un mediu de rafinare a simturilor;
o Este un mediu in care se lucreaza zilnic pentru formarea relatiilor sociale intre copii mai intai si
mai apoi intre copii si comunitate;
o Este un mediu propice pentru a le oferi copiilor libertatea de a cerceta lumea cu propriile simturi.
 Responsabilitatea Adultului
In acesta perioada, adultul trebuie sa devina constient de potentialul copilului de auto-creare, adultul trebuie sa
reprezinte un model pentru copil dar si sa pregateasca un mediu adecvat pentru copil.
11
2. Planul 2 - de la 6 la 12 ani – copilaria

Maria Montessori descrie aceasta perioada ca fiind “faza calma a cresterii uniforme”. Spre deosebire de prima
etapa dominata de adaptarea la lumea inconjuratoare, in aceasta etapa copilul exploreaza, el devine adaptat
lumii sale.
In aceasta perioada copii incep sa intrebe tot mai multe lucruri dar si inteleg mai bine raspunsurile.
Acum copilul foloseste o noua putere. El are, dobandeste o minte de adult. Desi mintea sa nu mai este
absorbanta, nu mai absoarbe informatiile, copilul este dispus sa depuna efort pentru a invata, pentru a acumula
noi si noi cunostinte. Copii devin foarte interesati de stiinta, experiente, rezolvarea diferitelor tipuri de
probleme. Imaginatia este folosita si ea pentru a-si forma o parere despre lucruri.
Trasaturi fizice
Din punct de vedere fizic pe la varsta de 6 ani copii pierd dintii de lapte, devin mai slabi, parul lor devine mai
aspru
Caracteristici psihologice
Copilul scolar mic manifesta o sensibilitate pentru moralitate. Altfel spus copilul isi dezvolta un
cod etic: trebuie sa fie loial daca isi doreste sa fie considerat un prieten bun “Oare ce ar trebui sa fac?” “Cum
ar trebui sa procedez?”
Tot la capitolul sensibiltati, copilul manifesta si o sensibilitate pentru cultura tarii sale dar si pentru
cultura universala. Iar parte integranta a culturii este limba. Ori copii scolari mici sunt interesati sa cunoasca
tot felul de limbi straine.
Dorinta de a apartine unui grup, de a face lucrurile impreuna cu altii covarstnici este o alta
sensibilitate specifica acestei perioade. De altfel in scolile Montessori, prezentarile se fac nu individual ci
pentru grupuri.
Dar copiilor scolari mici le place sa exploreze, sa cerceteze mereu. Tendinta de explorare este de altfel
una dintre tendintele umane. Aceasta tendinta de explorare a dus la tot felul de descoperiri si inventii. Ei au
mereu hobbiuri altele de fiecare data, cauta pana la cele mai mici detalii informatii despre lucrurile
interesante pentru ei.
In aceiasi perioada se dezvolta si gandirea analitica, dar aceasta numai dupa numeroase experimentari
si repetari.
Caracteristicile copiilor cu varsta 6-12 ani

o Copii sunt interesati sa faca parte din grup, sa desfasoare activitati impreuna. Ei isi doresc sa cunoasca
alti oameni, sa se joace cu altii, le place sa mearga in tot felul de locuri noi. Semnificativ este faptul ca
acum copii nu mai simt atat de mult nevoia de a petrece timpul cu familia, le place sa-si petreaca
timpul mai degraba cu prietenii. Isi aleg eroi pe care ii adora. Manisfesta admiratie deosebita pentru
anumite persoane.
o In aceasta perioada copilul intelege ca are un rol in lume, devine constient de faptul ca este parte din
istorie, intelege ca lucrurile au un anumit sens si semnificatie. Copii isi dau seama adesea, in aceasta
perioada de ceea ce le-ar placea sa faca in viata.
o Forta fizica si psihologica este la cote maxime acum. Au foarte multa energie, pun foarte multa
pasiune in tot ceea ce fac.
 Mediul
Copilul in aceasta perioada se dezvolta armonios intr-o comunitate mai larga
 Rolul adultului
In perioada 6-12 ani adultul trebuie sa fie alaturi de copil, sa-l ajute sa gaseasca raspunsul la propriile intrebari
4.Stadiul 3 de dezvoltare - De la 12 la 18 ani ( Adolescenta)
Aceasta perioada presupune foarte multe transformari. Este planul creatiei care presupune crearea adultului
speciei cu puterea de a procreea si de a da nastere unei noi generatii.
12
 Trasaturi fizice
Hormonii ii fac pe adolescenti foarte confuzi. Adolescentii au un alt ritm, metabolismul lor functioneaza
diferit. Infatisarea lor se schimba foarte mult. Observam puseuri de crestere, astfel ca adolescentii se pot simti
neconfortabil in propriul corp
Perioada este subdivizata in doua subperioade
 de la 12 la 15 ani
 de la 15 la 18 ani
Schimbarile mentionate mai sus se produc mai ales in perioada 12-15 ani. Pe la varsta de 15 ani, adolescentii
se mai linistesc.
 Caracteristici psihologice
Adolescentii manifesta o mare dorinta de independenta, vor sa fie considerati persoane adulte, capabile sa ia
decizii pentru ei, fac lucrurile total diferite fata de parintii lor.
Tot puternic la ei se manifesta si interesul pentru problemele sociale, ei au o constiinta sociala. Tot acum pot
deveni interesati de politica, de problemele mediului. Incearca să inteleaga cum functioneaza societatea astfel
incat sa-si poata aduce si ei o contributie.
Pentru adolescent, sentimentul de apartenenta se manifesta intens, el simte nevoia de a-si raspunde la
intrebarea “cine sunt?”. In incercarea de a gasi raspunsul el se exprima prin arta, teatru, muzica. Viziunea lui
despre viata se schimba poate si pentru ca se apropie de maturitate. Se foloseste de arta, muzica, de alte
mijloace pentru exprimarea sinelui.
Dar adolescentii au nevoie si de multe experiente concrete, reale pentru ca e foarte importanta pentru
ei legatura intre cunostintele intelectuale si viata reala.
 Caracteristicile acestei etape;
 cauta independenta;
 au nevoie de protectie , mai ales din partea adultilor;
 au nevoie de modele positive pentru ei, modele pe care sa le urmeze.
Maria Montessori spune ca aceste modele pozitive ar trebui sa fie diferite de parinti. Tendinta adolescentului
este de a-si parasi familia de origine si de a-si intemeia o familie proprie. Iar separarea trebuie acceptata
pentru ca adolescentul nu mai este copil.
Maria Montessori vorbeste de earth children- concept prin care se trece de la mediul traditional la
mediu reprezentat de ferma, adica locul de unde provine mancarea. Ideea mediului Earth Children este aceea
de a crea o societate in miniatura cu responsabilitatile si atributiile specifice. In perioada 12-15 ani,
adolescentul ar trebui focusat pe munca fizica in timp ce in perioada 15-18 ani focusarea ar trebui sa fie pe
activitatea intelectuala.
 Mediul
Ca si in cazul primei etape si aici vorbim de existent mai multor tipuri de medii specifice
 12-15 – Erdkinder
 Erdkinder ( Copiii Pamantului)
 15-18 – Montessori High School
 15-18- Liceul Montessori
4E. Rolul adultului
Nu trebuie ignorant nici de aceasta data rolul adultului care de aceasta data trebuie sa ofere calauzire si
libertate in cantitatile potrivite
5. Stadiul 4 de dezvoltare - De la 18 la 24 de ani - maturitatea
In aceasta perioada marea putere a fiintei umane este gandirea filozofica. Acum copilul este pregatit pentru
viata independenta, pentru viata de familie.
13
Copii maturi devin interesati de operele marilor filozofi, isi pun tot felul de intrebari in legatura cu
viitorul lor, isi doresc implicarea activa in bunul mers al societatii, comunitatii in care traiesc. In felul acesta
oamenii reusesc sa-si identifice misiunea lor cosmica.
 Mediul
Mediul propice acestei etape este cel universitar sau munca
 Rolul adultului
- in acest moment al vietii omului este cel de colaborator
Ceea ce merita mentionat neaparat este faptul ca etapele cu cele mai multe schimbari sunt prima adica, 0-6 ani
si a treia, 12-18 ani. Toate cele patru planuri de dezvoltare sunt interdependente pentru ca omul este un tot
unitar. Fiecare plan anterior reprezinta o baza, furnizeaza energiile necesare trecerii in planul urmator. Iar pe
masura parcurgerii acestor planuri de dezvolatre: fizic, mental, moral, spiritual fiinta umana va fi ghidata de
fortele naturii, de fortele mediului in care convietuieste.
Insasi Maria Montessori spunea ca “Spiritul si inteligenta omului trebuie sa fie punctul central al
existentei si al tututror lucrarilor trupului. Omul ca si tot se dezvolta inauntrul unui fel de aureola spirituala”
(Maria Montessori, Minte absorbanta).
14
Mintea absorbantă
15
Introducere
Maria Montessori a observat uşurinţa cu care copilul învaţă doar trăind, absorbind din mediul
care-l înconjoară, rapid şi fără efort. Ea a denumit acest proces mintea absorbanta “... mintea
absorbanta a copilului mic îşi află tot ce-i trebuie pentru a se hrăni în mediul înconjurător.” (“Maria
Montessori, Mintea absorbantă, editura APĂ, Drobeta Turnu Severin, 2013, Traducere Marcel
Căpraru Cap. 9, pag. 113)
Mintea absorbanta reprezintă Marea Putere a copilului din perioada de viaţă 0 – 6 ani, putere
de a învăţa, deoarece copilul învăţa fără să depună vreun efort special.
Maria Montessori explica conceptul de minte absorbanta pornind de la compararea copilului mic cu
adultul. Ea spune că adultul dobândeşte cunoaşterea cu ajutorul minţii în timp ce copilul mic
absoarbe cunoştinţele aşa brute, cu toată fiinţa lui. Tot la fel impresiile pe care le trăieşte copilul nu
rămân la distanţă de el, aşa cum se întâmplă la adulţi, ci ele:
“Se poate spune că noi dobândim cunoştinţe prin folosirea minţii, copilul însă, absoarbe
cunoştinţele direct în viaţa lui psihică. Pur şi simplu copilul învaţă să vorbească limba maternă doar
prin faptul că trăieşte. Înăuntrul lui se desfăşoară un fel de chimie mentală. Prin contrast, noi
suntem receptori. Impresiile se revarsă în noi şi noi le înmagazinam în mintea noastră; dar noi
înşine rămânem separaţi de ele, întocmai cum un vas se separă de apă pe care o conţine. În schimb,
copilul suferă o transformare. Impresiile nu pătrund pur şi simplu în mintea lui; o formează. Ele se
incarnează în el. Copilul îşi creează proprii “muşchi mentali”, folosind, pentru aceasta, ceea ce
găseşte în lumea care-l înconjoară. Noi am numit acest tip de mentalitate: Mintea Absorbanta.”,
Maria Montessori, Mintea absorbantă, editura APĂ, Drobeta Turnu Severin, 2013, Traducere
Marcel Căpraru, Cap.3, p.37)
Multă vreme perioada copilăriei a fost ignorată. Lucrurile s-au schimbat abia în secolul XX,
când s-a recunoscut faptul că perioada copilăriei este o perioadă valoroasă.
Spre deosebire de om, animalul se naşte aproape finalizat, el are aproximativ toate abilităţile
necesare pentru a supravieţui singur. În aceste condiţii am putea spune că omul se naşte prea
devreme. Fiinţă umană nu are la naştere nici o caracteristică pe care o are o persoană adultă. Chiar de
la naştere copilul are nevoie de hrană atât pentru corp cât şi pentru minte. Se face astfel distincţia
între embrionul fizic dominant în perioada de dinaintea naşterii copilului şi embrionul psihic care-şi
pune amprenta după naşterea copilului mai ales pentru că după naştere copilul are nevoie să se simtă
iubit, în siguranţă, simte nevoia să i se vorbească. Altfel spus, copilul caută hrana pentru mintea sa.
2. Caracteristicile minţii absorbante

Maria Montessori compara mintea absorbanta cu un burete pentru că are această calitate minunată
de a absorbi tot ceea ce este în jurul copilului.
Mintea nu doar absoarbe ci ea se transformă, se creează pe sine însăşi. Prin acest proces de absorbire
copilul îşi creează personalitatea.
Copilul absoarbe tot limbajul din jurul său. Odată cu absorbţia se produce şi un fenomen de incarnare
în sensul că ce absoarbe copilul acum devine personalitatea lui. Există chiar o dilemă legată de
personalitate şi anume dacă e înnăscută sau dobândită. Cercetările au arătat faptul că despre
personalitate se poate spune că este şi înnăscută şi dobândită în aceiaşi măsura. Mediul este cel care
influenţează fiinţă umană în mod diferit în funcţie de temperamentul şi trăsăturile omului.
Mintea absorbanta este creativă
Aceasta îl ajută pe copil să creeze persoana care va deveni el într-o zi. Copilul va trebui să-şi
formeze caracterul cu ajutorul minţii absorbante. Copilul se naşte înzestrat cu un imens potenţial de a
face lucruri minunate. Mintea absorbanta nu se foloseşte numai pentru a învăţa ci şi pentru
dezvoltarea personalităţii copilului, iar aceasta se dezvolta în primul plan şi devine cadrul pentru tot
restul vieţii lui. Pot avea loc ajustări mai ales la pubertate, însă suntem cea ce suntem după primii 6
ani de viaţă.
16
Mintea absorbanta îl ajută pe copil să se creeze pe sine. Acesta este unul dintre primele principii ale
Mariei Montessori. Nu adultul îl crează pe copil, acesta poate contribui biologic dar în rest, copilul,
se crează singur. Adultul îl influenţează pentru că îi crează mediul dar copilul, singur, face toată
munca. Exemplu: un temperament expansiv al unui copil nu poate fi schimbat, însă adultul îl poate
ajuta indicându-i acestuia felul în care poate confrunta mai bine anumite situaţii.
În primul plan copilul se crează pe sine însă nu este conştient de acest lucru, în schimb în al doilea
plan devine conştient şi aici adultul poate interveni mai mult.
Mintea absorbanta este inconştientă.
Copilul nu-şi dă seama că absoarbe, el nu poate alege cum şi când să absoarbă informaţiile. Copilul
nu şi-a dezvoltat voinţa aşa că nu poate alege ce să înveţe şi ce să nu înveţe.
Mintea absorbanta este ca o cameră foto pentru că absoarbe totul aşa cum este, cu toate detaliile
reale, însă la adult mintea este mai degrabă o pictură, iar aceasta arată diferit pentru fiecare din noi,
fiecare are un tablou diferit în mintea lui, pentru că fiecare dintre noi are impresii diferite despre
lume. Mintea adultă compara din experienţă anterioară, însă copilul nu are nimic cu care să compare.
Mintea absorbanta nu este discriminatoare

Copilul absoarbe tot ce există în mediul său, fără a discerne între limbajul bun şi limbajul rău, între
comportamentele pozitive şi cele negative, între folositor şi nefolositor. Mintea absorbanta accepta
tot ceea ce întâlneşte. Mintea absorbanta trebuie să ajute copilul să se adapteze la mediul în care
trăieşte. Tocmai de aceea devine foarte important să ne asigurăm că mediul în care trăieşte copilul
este unul bogat şi pozitiv astfel încât copilul să se dezvolte armonios. Adulţii din jurul copilului
trebuie să reprezinte un model bun pentru copil.
Mintea absorbanta este spontană
Absoarbe imediat tot ceea ce este în jur. Are nevoie să absoarbă orice este în jurul lui pentru a
supravieţui. De exemplu dacă copilul trăieşte într-un cartier mărginaş, el va trebui să absoarbă acel
limbaj şi comportament pentru a supravieţui în acel mediu. De aceea este important să ne asigurăm
că mediul în care trăieşte copilul este unul sănătos.
Mintea absorbanta este neobosita
Este important ca această minte să fie activă, copilul trebuie să experimenteze, să atingă, să simtă.
Copiii cu dizabilități au dezvoltat aceste dizabilităţi pentru că nu au avut un mediu propice din care
să absoarbă; este nevoie de interacţiune cu mediul şi alţi oameni.
Mintea absorbanta nu implică nici un pic de efort pentru că copilul învaţă trăind. Copilul în sine nu
depune nici un efort. Creierul însă face un efort foarte mare; de aici şi nevoia de somn al copilului.
Mintea absorbanta a copilului absoarbe totul dintr-o dată. Creierul petrece apoi mult timp ordonând,
clasificând informaţiile. Ori scopul materialelor Montessori este tocmai de organizare a impresiilor
despre lumea din jur. Iar prin repetarea activităţilor, copilul aprofundează informaţiile dobândite.
Mintea absorbanta este simplă
Mintea absorbanta nu implică efort. Copiii absorb limbajul de când se nasc dar va trece cel puţin un
an până când ei vor pronunţa primul cuvânt, deci copiii învaţă trăind. Cea ce absoarbe devine parte a
personalităţii lui.
Mediul este încorporat/incarnat, toate impresiile pe care le absoarbe devin parte din personalitatea sa:
limbaj, cultură, relaţiile cu ceilalţi. Procesul de absorbţie este continuu şi neobosit. Contactul direct
cu lumea înconjurătoare facilitează cunoaşterea:
“Ce aud, uit. Ce aud și văd îmi amintesc puțin. Ceea ce aud, văd și discut cu altcineva încep să
înțeleg. Ce aud, văd, discut și fac permite achiziții de cunoaștere și abilitate” (Elena Anghel,
“Psihologia educației pe tot parcursul vieţii pentru specialiști și adulți interesați de propria lor
dezvoltare “, Editura For You, 2011, Bucureşti, p. 207)
Mintea absorbanta este universală
Pentru toţi copiii din primul plan de dezvoltare indiferent de ţară, de dezvoltarea normală sau nu;
copiii cu dizabilităţi mentale au aceleaşi planuri de dezvoltare, absorb la fel ca ceilalţi dar mai lent.
17
Mintea absorbanta neconştienta
Perioada cuprinsă între 0 şi 3 ani este dominată de mintea absorbanta neconştienta. Perioada aceasta
cunoscută şi sub numele de “lucrătorul inconştient” este perioada în care pentru prima dată copilul
îşi creează facultăţile de baza foarte necesare pentru a funcţiona: abilitatea de a se mişca şi abilitatea
de a vorbi.În această perioadă el este în plin proces de absorbire al limbajului, nu este conştient de
sine ca persoană, nu face diferenţa între el şi o altă persoană.
Nu există nici o limită a ceea ce mintea absorbanta inconştienta absoarbe din mediul său, doar
adultul trebuie să fie atent să nu împiedice asta.
Cu mintea absorbanta inconştientă, copilul absoarbe din mediul său: sunete, intonaţii, cuvinte şi aşa
dobândeşte limba.
Primii trei ani din viaţa reprezintă o perioadă de creaţie mentală, tot aşa cum cele nouă luni de viaţă
intrauterină reprezintă o perioadă de creaţie fizică. Creierul este în aşteptarea experienţelor exterioare
pentru a împlini şi îmbogăţi moştenirea genetică. Deoarece după naştere se produce o dezvoltare
mentală semnificativă, Montessori a denumit copilul în primii doi ani de viaţă embrion psihic.
Primii trei ani din viaţa reprezintă o perioadă de creaţie mentală, tot aşa cum cele nouă luni de viaţă
intrauterină reprezintă o perioadă de creaţie fizică. Creierul este în aşteptarea experienţelor exterioare
pentru a împlini şi îmbogăţi moştenirea genetică. Deoarece după naştere se produce o dezvoltare
mentală semnificativă, Montessori a denumit copilul în primii doi ani de viaţă “embrion psihic”.
Ca şi cum am spune că puii de om sunt prematuri pentru că ei nu se nasc cu toate trăsăturile umane:
nu vorbesc, nu merg, etc, însă au un potenţial imens. În schimb animalele se nasc, în general, cu toate
caracteristicile unui adult. După naştere, copilului îi trebuie cel puţin un an ca să deprindă aceste
trăsături.
În timpul sarcinii copilul este un embrion fizic care trece prin mai multe etape, iar după naştere
devine un embrion psihic.
Există etape pe care le putem compara în embrionul fizic şi embrionul psihic. Nu putem influenţa
aceste procese, ele se întâmplă pur şi simplu, sunt procese biologice. Psihic putem influenţa
dezvoltarea atunci când punem obstacole.
“Copilul ce se incarnează este un embrion spiritual care trebuie să trăiască pe cheltuiala mediului,
dar, aşa cum embrionul fizic are nevoie de un mediu special, uterul matern, tot aşa şi acest embrion
spiritual are nevoie de ocrotirea unui mediu extern însufleţit, încălzit de dragoste, bogat în hrana:
unde tot ce se face e pentru a primi, nimic pentru a împiedica.” Maria Montessori, Descoperirea
Copilului. – Cap. VI, pag. 39)
În prima perioadă a vieţii de la naştere până la 3 ani, copilul cu mintea absorbantă, învaţă inconştient
luând totul din jurul lui prin simţuri şi construindu-se pe sine. Face asta uşor şi natural fără să se
gândească sau să facă alegeri. Maria Montessori a numit copilul în această perioadă creator
inconştient. “... copilul absoarbe mediul care-l înconjoară, ia totul din el şi-l incarnează în el
însuşi.” (Mintea Absorbantă, Maria Montessori – Cap. 7, pag. 80)
Toată munca lui inconştienta din această perioadă este să devină independent faţă de adult, pentru
nevoile sale de bază. Copilul învaţă să vorbească, să meargă, să-şi controleze părţi ale corpului. Când
toate acestea sunt încorporate, copilul trece la următoarea perioadă din mintea absorbantă, 3-6 ani.
Copilul îşi crează aceste facultăţi fără a fi conştient de achiziţiile făcute. Maria Montessori vorbeşte
aici de o memorie inconştientă care permite reţinerea tuturor impresiilor pe care mai târziu nu ni le
vom mai putea aminti. Acest tip de memorie se numeşte “mneme”. Noţiunea de mneme, preluată de
la Sir Percy Nunn este aşadar:
“un mod vital de memorie care nu reţine în mod conştient, ci absoarbe imagini în însăşi viaţa
individului” Maria Montessori, Mintea absorbantă, editura APĂ, Drobeta Turnu Severin, 2013,
Traducere Marcel Căpraru, p.75)
18
Copilul desfăşoară o anumită activitate, o anumită munca din nevoia interioară de a face ceva pur şi
simplu, din plăcere. Spre deosebire de copil munca întreprinsă de adult are întotdeauna un scop bine
definit. Poate şi de aici apar unele neînţelegeri, adulţilor fiindu-le uneori imposibil să înţeleagă de ce
copii fac anumite lucruri pe care ei le găsesc inutile.
Mintea absorbanta conştientă
Abia la vârsta de 3 ani copilul devine conştient de sine. Trece astfel în perioada de minte absorbanta
conştientă. Montessori numeşte perioada cuprinsă între 3 şi 6 ani “lucrătorul conştient”.
“Copilul care persistă în exerciţiu, concentrat şi absorbit, în mod vădit elaborează Omul constant,
omul cu caracter, cel care va regăsi în el însuşi toate valorile umane, încoronând acea manifestare
fundamentală unică: persistenta în muncă... Valoroasă nu este munca în sine, ci munca văzută ca
mod de construire a omului psihic” (The Advanced Montessori Method, Voinţa umană)
Altfel spus copilul devine conştient de sine, deşi în continuare nu-şi dă seama că mintea lui absoarbe.
Se dezvolta voinţa. Perioada aceasta a fost numită “lucrătorul conştient” pentru că în această
perioadă copilul trebuie să revizuiască şi să repete toate impresiile din prima perioadă. De exemplu
în perioada 0 –3 ani copilul doar vede culorile pentru că în perioada 3- 6 ani el să fie capabil să
lucreze cu culorile, să ştie numele lor, să ştie să le combine.
Cu alte cuvinte, perioada 3- 6 ani este o perioadă de consolidare, de stabilizare a ceea ce a învăţat.
Desigur că rafinarea mişcărilor, dezvoltarea copilului va continua şi după vârsta de 6 ani dar cu
eforturi.
Aceasta este perioada când copilul este liber să se mişte cu scop, să aleagă, să se concentreze. Este
perioada când încă mintea absorbanta este prezentă, acumulează cunoştinţe uşor, dar începe să le
clasifice, ordoneze, să-şi rafineze experienţele pe care le trăieşte, să acţioneze în mod conştient faţă
de ce-l înconjoară. Acum consolidează tot ceea ce a învăţat în primii trei ani.
“Astfel se întâmplă ca la vârsta de trei ani viaţa pare să înceapă din nou; deoarece acum conştiinţa
străluceşte în toată împlinirea şi gloria ei.” Mintea Absorbantă, Maria Montessori – Cap. 16, pag.
184
“Mâna sa, ghidată de inteligenţă, începe să execute treburi cu caracter tipic uman. Dacă, la început,
copilul era o fiinţă aproape contemplativa – privindu-şi lumea cu o pasivitate aparenţă şi folosind-o
pentru a-şi construi temeliile minţii – în această nouă lume el îşi exersează voinţa.” (Maria
Montessori, Mintea absorbantă, editura APĂ, Drobeta Turnu Severin, 2013, Traducere Marcel
Căpraru Cap. 16, pag. 185)
Despre horme, Maria Montessori spunea că se aseamănă cu voinţă, deşi tot ea adăugă că e mult mai
mult decât voinţa:
“horme aparţine vieţii în general, a ceea ce s-ar putea numi impuls divin, sursa întregii evoluţii.
Această forţă vitală a creşterii stimulează copilul să săvârşească multe acţiuni şi, dacă i se permite
să se dezvolte normal, fără a fi împiedicat, ea se arata sub formă a ceea ce numim bucuria vieţii”
(Maria Montessori, Mintea absorbantă, editura APĂ, Drobeta Turnu Severin, 2013, Traducere
Marcel Căpraru, p.97)
Horme este, cu alte cuvinte, forţa vitală pe care orice fiinţă o are în sine, este forţa care-l împinge pe
copil să trăiască, să se dezvolte chiar înainte de a avea voinţă proprie. La Maria Montessori voinţa se
afla în strânsă legătură cu ascultarea pentru că:
“voinţa este un fundament anterior dezvoltării, iar ascultarea e un stadiu ulterior aşezat pe acest
fundament”. (Maria Montessori, Mintea absorbantă, editura APĂ, Drobeta Turnu Severin, 2013,
Traducere Marcel Căpraru, p.287)
La început ascultarea este dirijată de impulsul hormic, pentru că mai târziu să ajungă la nivel
conştient “şi de acolo să continue să se dezvolte pas cu pas până când ajunge sub controlul voinţei
conştiente”.
În primii 6 ani de viaţă copilul are două misiuni importante:
să devină el însuşi, viitorul adult;
19
să aparţină timpului şi locului în care s-a născut.
Adaptarea
Corelată cu idea minţii absorbante, această calitate constituie o capacitate specială a copilului, care se
poate numi capacitate de adaptare, adică procesul prin care copilul foloseşte mediul în care se află
pentru propria dezvoltare şi devine astfel l parte a mediului. Copilul absoarbe cultura unui loc şi timp
anume, asimilând în totalitate spiritul, obiceiurile, ambiţiile/aspiraţiile şi atitudinile unei societăţi,
prin simpla vieţuire în acea societate.
Adaptarea la mediu devine foarte importantă. Organismul în general are nevoie să se ajusteze şi să se
schimbe pentru a funcţiona în mediul în care trăieşte.
Maria Montessori priveşte adaptarea ca fiind“fericire, uşurinţă şi un fel de echilibrul intern care dă
copilului un sentiment de siguranţă, de protecţie” (Mario M. Montessori, The Human Tendences
and Montessori Education, Montessori Principles, AMI, p.3)
Există diferenţe clare între nou născut şi copilul în vârstă de 6 ani, în ceea ce priveşte adaptarea.
prima diferenţă este dată de adaptarea la mediu: nou născutul poate fi considerat copil universal, în
sensul că el poate trăi oriunde în timp ce la vârsta de 6 ani copilul a absorbit deja şi a devenit parte
din mediul în care a trăit şi trăieşte: el este roman, chinez etc;
a doua diferenţă priveşte adaptarea culturală în sensul că nou născutul nu are preferinţe culturale în
timp ce un copil de 6 ani va alege cultura şi obiceiurile culturii sale. Până la vârsta de 2 ani, el este
destul de egocentric apoi începe să se joace cu ceilalţi copii şi devine interesat să înveţe bunele
maniere. Treptat, copilul se adaptează rolurilor din cultura sa.
a treia diferenţă este legată de limbă şi constă în faptul că un nou născut, deşi nu vorbeşte nici o
limbă, are potenţial să vorbească orice limbă. Copilul în vârstă de 6 ani vorbeşte deja una sau mai
multe limbi perfect. După naştere, există o perioadă senzitivă, care îl ajută pe copil să se concentreze
la sunete, cuvinte spuse de adulţi. Imediat ce se poate concentra îşi poate fixa ochii asupra gurii şi
fetei adultului, apoi încearcă să imite. Un copil nu absoarbe doar limbajul ci şi felul în care
comunicăm.
a patra diferenţă este în relație cu mişcarea şi face diferenţa între nou născut care nu are mişcări
conştiente sau conduse şi copilul de 6 ani care se mişcă liber, graţios, conform normelor sale
culturale.Mișcarea este importantă pentru dezvoltarea inteligenței mai ales când este vorba despre
mișcarea mâinilor. Maria Montessori subliniază faptul că mâna reprezintă instrumentul pentru
dezvoltarea inteligenței.
a cincea diferenţă este dată de percepţia timpului adică nou născutul nu are preferinţa pentru o
anumită perioadă în timp ce la vârsta de 6 ani, copilul a devenit deja parte din timpul în care s-a
născut;
a şasea diferenţă se referă la faptul că nou născutul nu este înzestrat nici cu memorie, nici cu voinţă
în timp ce copilul la 6 ani se foloseşte de memorie şi voinţa pentru a-şi forma şi rafina mişcările şi
limbajul.
Rolul adultului
Mintea absorbantă are un rol foarte important în procesul de adaptare. Prin acest proces de adaptare
copilul devine propria sa persoană.
Deşi copilul are aceste puteri incredibile, el are nevoie de adultul care să-l ghideze şi cu cât ştim mai
mult despre natura copilului cu atât îl putem ajuta mai mult.
Adultul (poate fi educatorul de la clasă sau părintele de acasă) trebuie să fie ghid în călătoria
copilului de explorare, experimentare şi descoperire a secretelor fascinante ale lumii. Adultul nu îl
învaţă pe copil dându-i informaţii, copilul va ajunge singur să exploreze. Deşi copilul se dezvolta
natural, adultul poate să creeze un mediu favorabil, propice dezvoltării copilului său dimpotrivă
20
adultul poate să pună piedici în calea dezvoltării copilului. În aceste condiţii, rolul adultului devine
foarte important.
Rolul adultului este:
să asiste copilul în procesul de adaptare;
să se asigure că, copilul beneficiază de toate condiţiile astfel încât să devină şi să aparţină;
să observe dezvoltarea copilului şi felul în care interacţionează cu mediul. Prin observare, adultul
poate face schimbări potrivite, poate să adapteze mediul la nevoile copilului;
să ofere disciplina necesară iar aceasta vine din respectul faţă de ceilalţi dar şi faţă de mediu;
să stabilească reguli care să-i protejeze pe toţi şi care să ofere tuturor libertatea de care au nevoie;
să ofere copilului condiţii pentru activităţi bine direcţionate cu scopuri bine definite. Toată munca
copilului trebuie făcută cu scop;
să ofere copilului timp suficient de lucru, să-i ofere libertatea să aleagă, să repete, să lucreze conform
cu nevoile lui interioare;
să ofere copilului un mediu cât mai realist. Ori pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 0 şi 6 ani,
lumea reală e cea mai fascinantă, copilului îi place să facă curăţenie, să gătească. Mediul Montessori
este anume creat pentru a susține nevoile şi trebuinţele de dezvoltare ale copilului;
să ajute copilul să dezvolte relaţii sănătoase cu alţi oameni. Copilul învăţa de la adult regulile şi
codurile de comportament;
să aibă încredere în copil, trebuie să aibă încredere că fiecare copil are în el acea nevoie de a se
dezvolta, de a-şi valorifica potenţialul. Însăşi Maria Montessori spunea “să căutăm copilul care nu
este aici” adică să căutăm acel ceva care îl va fascina pe copil şi îl va face să se concentreze pentru o
perioadă mai mare de timp;
să ofere copilului muzica ţării lui, elemente din cultura ţării sale;
trebuie să se asigure de faptul că fiecare copil îşi exersează permanent toate simţurile.
De asemenea, adultul trebuie să ofere ajutor copilului când acesta are cu adevărat nevoie, sau când
cere ajutor, în caz contrar poate reprezenta un obstacol în dezvoltarea sa pe toate planurile: cognitiv,
emoţional, spiritual şi fizic. Dr. Montessori, subliniază foarte bine această idee când spune „N-ar
trebui să ajutăm copilul pentru că îl credem o creatură slabă şi plăpândă, ci pentru că e înzestrat cu
energii creatoare, imense, care prin natura lor sunt atât de fragile, încât au nevoie de o apărare
inteligentă şi tandră”(Maria Montessori, Mintea absorbantă, editura APA, Drobeta Turnu
Severin, 2013, Traducere Marcel Căpraru, p.39)
Rolul mediului
“Copilăria este o perioadă de importanta reală, deoarece atunci când vrem să infuzam noi idei, să
modificăm sau să îmbunătăţim tradiţiile şi obiceiurile unui popor, să insuflăm o nouă vigoare
trăsăturile lui naţionale, vehiculul pe care trebuie să-l folosim este copilul; întrucât puţine din
acestea pot fi realizate cu adulţii.” (Maria Montessori, Mintea absorbantă, editura APĂ, Drobeta
Turnu Severin, 2013, Traducere Marcel Căpraru, Cap. 7, pag. 79).
Bronfrenbrenner (1970) spune despre mediul social că reprezintă unul dintre factorii care
influenţează dezvoltarea umană, mediul social fiind alcătuit din 4 sisteme concentrice:
macrosistemul este dat de modelul social (instituții, mentalităţi, credințe);
exosistemul adică suma tuturor activităților adulților care exercită o influență indirectă asupra vieții
copilului (cum ar fi programul de muncă al părinților)
mezosistemul adică suma tuturor acțiunilor șI situațiilor în care se dezvoltă persoană;
microsistemul adică suma tuturor acțiunilor succesive ale subiectului în situații particulare.
Contextul socio-economic influențează și el indirect dezvoltarea copilului. De altfel nivelul
veniturilor unei familii se reflectă nu numai în diversitatea jucăriilor și a jocurilor (importante surse
de stimulare senzorială și cognitivă), dar și la nivel afectiv, dificultățile financiare ale familiei se
răsfrâng indirect asupra copiilor prin intermediul părinților.
21
Mediul trebuie să fie sigur atât din punct de vedere fizic cât şi psihic pentru a permite dezvoltarea
armonioasă a copilului. Copilul chiar are nevoie să se simtă în deplină siguranţă, să simtă iubirea şi
siguranţă în jurul său.
În clasa Montessori se pune accentul mai mult pe activităţile liber alese, ceea ce îi oferă copilului
posibilitatea de a se mişca liber, de a fi activ. Modalitatea în care clasa e formată, mobilierul,
materialele toate au scopul de a fi atractive, de a chema copilul către activităţi, de a-i stârni
curiozitatea să afle cât mai multe, să-şi îmbogăţească limbajul..
Copiii se vor adapta la mediul variat şi divers cu ajutorul minţii absorbante. Ei au puterea de a
transforma experientele in cunostinte la momentul potrivit.
„Educatia nu este ceva ce face profesorul, este ceva natural, spontan ce se petrece in fiinta umana,
vine din virtutea experientelor, din interactiunea cu mediul...”( Maria Montessori, Mintea
absorbantă, editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2013, Traducere Marcel Căpraru , p 12)
22
Bibliografie:
1. Maria Montessori, Mintea absorbantă, editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2013, Traducere Marcel
Căpraru
2. Maria Montessori, The Advanced Montessori Method, Voinţa umană;
3. Mario Montessori, The Human Tendences and Montessori Education.
4. Margareta Dincă, Psihologia copilului și adolescentului, Internet;
5. Florinda Golu, Pregătirea psihologică a copilului pentru şcoală, editura Polirom, 2009
23
Perioadele senzitive
24
Introducere
Termenul de “perioade senzitive” a fost imprumutat de la biologul olandez Hugo de Vries si explica
abilitatea copilului mic de a dobandi capacitati si cunostinte. Perioadele sensitive au fost numite si
“ferestre de oportunitate”.
De altfel, Maria Montessori si-a bazat cercetarile pe aceste perioade senzitive. Ea considera
ca, daca am avea doar mintea absorbanta ar aparea haosul. Dar noi stim mai bine ca lucrurile nu stau
asa. Noi stim deja ca, creierul uman trateaza de la inceput in mod diferit informatiile. Maria
Montessori marturisea ca trebuie sa existe si alte conditii care sa-l determine pe copil sa-si indrepte
atentia spre anumiti stimuli. Ori aceste conditii sunt chiar perioadele sensitive.
Nu trebuie uitat faptul ca cea mai mare putere a copilului in aceasta perioada este mintea
absorbanta. Iar in primii trei ani de viata vorbim de minte absorbanta neconstienta in timp ce in
perioada 3-6 ani vorbim despre minte absorbanta constienta. Copii invata totul fara a fi educati in
acest sens, fara a constientiza faptul ca invata. Altfel spus, invatarea se produce de la sine, copilul
absoarbe informatia din jurul lui.
Montessori a comparat perioadele senzitive cu o lanterna aprinsa care lumineaza un anume
punct si focalizeaza atentia in directia luminata. Si iata ca tocmai aceasta abilitate de luminare si
focalizare il ajuta pe copil sa-si indrepte mintea absorbanta spre un anume stimul si sa achizitioneze
informatii.
Intre 0 si 6 ani, perioadele senzitive se manifesta intens. De exemplu, limbajul in aceasta
perioada atrage atentia copilului chiar daca el este ocupat si cu alte activitati. Perioadele senzitive
actioneaza, de altfel, ca un filtru selectand informatiile importante dintr-o anumita perioada.
Copilul invata astfel cu mare usurinta si pasiune:
“interesul copilului arde ca o flacara… aceasta flacara nu consuma energia copilului ci il ajuta sa-
si creeze structura mentala”(Secretul copilariei).
Perioadele senzitive sunt, cu alte cuvinte, legate de devenirea omului; ele il ajuta pe copil in procesul
de a deveni si de a apartine. Ele se manifesta intens in perioada de la 0 la 6 ani ai copilului
personalitatea acestuia conturandu-se foarte bine in acesti primi 6 ani. Perioadele senzitive apar si in
ultimele 2 perioade dar nu se manifesta la fel de intens.
Desi greu de definit am putea spune totusi ca o perioada senzitiva reprezinta intervalul optim dar
limitat de timp in care copilul este in mod special sensibil la un anumit tip de stimuli sau impresii
care sunt esentiale pentru dezvoltarea sa.
 Caracteristicile perioadelor senzitive
 Perioadele senzitive sunt universale adica au fost dintotdeauna parte din dezvoltarea noastra
ca fiinte umane, ele sunt comune tuturor copiilor.
 Perioadele senzitive raman active pana in momentul in care o anume capacitate de dezvoltare
este dobandita (perioadele senzitive dispar gradual).
 Perioadele senzitive sunt neconstiente, nu reusim sa ne dam seama de existenta lor si deci nici
nu le putem influenta in vreun fel.
 Perioadele senzitive corespund capacitatilor esentiale necesare pentru dezvoltarea umana. Ne
referim la capacitatile fizice, psihice, mentale etc.
 Perioadele senzitive apar doar in primul plan de dezvoltare, schimbarile cele mai evidente si
mai numeroase se produc in aceasta perioada.
25
 Perioadele senzitive se suprapun unele peste altele. Aceste perioade il influenteaza pe copil,
trec dincolo de a fi o simpla curiozitate ci mai degraba se asociaza cu pasiunea, dorinta de a
face ceva.
 Principalele perioade sesnzitive de la nastere la varsta de sase ani.
In urma observarii si studiilor sale intense, Maria Montessori a sugerat ca exista sase perioade
sensitive, observabile intre nastere si sase ani:
1. Perioada senzitiva pentru limbaj ( nastere-6 ani)

Din momentul nasterii interesul pentru limbaj devine foarte puternic. La varsta de un an copilul
spune deja primele cuvinte. E o perioada luata pur si simplu stiut fiind faptul ca achizitionarea
limbajului se va produce oricum. La varsta de 2-3 ani limbajul cunoaste o mare expansiune. In
perioada senzitiva pentru limbaj copilul poate invata perfect o limba straina sau chiar mai multe,
indiferent de gradul lor de dificultate.
Invatarea limbii incepe la nastere deoarece adultul comunica permanent cu bebelusul. Comunicarea
nu este doar verbala ci si nonverbala. Limbajul corporal poate reprezenta el insusi o forma de
comunicare. In jurul varstei de 3-4 ani, copii incep sa recunoasca literele, se pun bazele
constientizarii limbajului scris.
Oamenii se nasc, de altfel, cu o tendinta naturala de comunicare pentru ca oamenii sunt fiinte sociale,
dependente unii de altii. Comunicarea il ajuta foarte mult pe om sa socializeze, sa stabilesca relatii cu
alti oameni. Poate cea mai importanta functie a comunicarii este faptul ca ea permite transmiterea
informatilor de la o generatie la alta. In mediul Montessori exista o arie destinata anume limbajului,
facilitandu-se, astfel comunicarea si implicit constientizarea dar si exprimarea propriilor ganduri si
sentimente.
2. Perioada senzitiva pentru ordine
Perioada senzitiva pentru ordine se manifesta intre 1- 3 ani si este foarte importanta pentru
dezvoltarea inteligentei. Aceasta perioada ajuta copilul sa-si structureze toate informatiile pe care le
preia din mediu si sa le organizeze corespunzator. Intelegerea structurii vietii il va ajuta pe copil mai
tarziu sa devina parte activa a acesteia.
Aceasta perioada ajuta de asemenea copilul sa categoriseasca si sa clasifice informatiile. E stiut
faptul ca e mult mai usor sa asimilezi informatiile noi daca le legi de informatiile acumulate deja (se
retin mult mai usor informatiile noi prin analogie cu informatile pe care le-am acumulat deja).
Aceasta perioada incepe in jurul varstei de un an, pentru ca e necesar ca, copilul sa se adapteze, sa se
obisnuiasca cu lumea inconjuratoare. Abia dupa ce conexiunile cerebrale s-au format, copilul va
putea sa-si doreasca ordinea. Ordinea va deveni astfel, o nevoie intrinseca a copilului realizata prin
producerea unor rutine zilnice, a unor programe bine stabilite, prin dispunerea in ordine a obiectelor.
Orice schimbare in ordinea exterioara va avea influente semnificative asupra copilului mic.
Problemele de invatare si de relationare ale unor copii pot fi legate de dificultatile aparute in
stabilirea ordinii. Regulile ajuta copilul in ordonarea informatiilor care altfel ar ramane in haos
permanent. Nu putem influenta activitatea creierului copilului, dar putem organiza mediul in care
vietuieste acesta. Desi dupa 3 ani, copilul nu mai este atat de sensibil la ordine, mentinerea ordinii e
esentiala copilului si dupa aceasta varsta pentru ca –l ajuta sa devina independent. De altfel, dupa
varsta de 3 ani, copii ar trebui sa aiba interiorizata aceasta nevoie de ordine, astfel incat ordinea
exterioara sa nu mai fie atat de necesara. Copii devin ordonati pur si simplu.
26
3. Perioada senzitiva pentru perfectionarea miscarii.

Miscarea este esenta vietii. Ea apare in primul an de viata, perioada in care se formeaza si se dezvolta
coordonarea de baza a miscarilor. De altfel, in primul an copilul trece de la a sta aproape nemiscat, la
a sta in fund, a se ridica si a merge. Pe la un an copilul isi dezvolta echilibrul. Abia dupa ce incepe sa
mearga, copilul isi va folosi mainile mult mai mult si mult mai précis. In primele luni de viata
miscarile sale sunt involuntare, copilul nu se gandeste ca vrea sa faca un anume lucru. Datorita
tendintei lui de a repeta lucrurile, copilul va repeta miscarea pana la perfectionarea acesteia. De altfel
copilul isi foloseste corpul in scopul cunoasterii lumii care-l inconjoara. Studiile au aratat faptul ca,
copii care nu pot misca mainile invata mai greu, explicatia fiind aceea ca ei aduna mai greu impresii
despre obiectele si lumea din jur.
4. Perioada senzitiva pentru perfectionarea simturilor.
Simturile se dezvolta dinaintea nasterii copilului, acesta avand bine dezvoltat, intrauterin, simtul
gustativ, tactil dar si auditiv. Dupa nastere, simturile sunt cele care-l vor ajuta pe copil in procesul de
dezvoltare a inteligentei. Simturile sunt metaforic vorbind poarta catre inteligenta. Ori materialele
Montessori din Aria Senzoriala sprijina rafinarea simturilor copilului.
Putem spune deja ca aceste patru perioade senzitive chiar lucreaza impreuna la formarea si
dezvoltarea inteligentei copilului, sunt interconectate si interrelationate.
5. Perioada senzitiva pentru relatii sociale.
Aceasta perioada apare dupa varsta de 2 ani. Inainte de aceasta varsta, copilul este interesat mai ales
de satisfacerea nevoilor sale proprii. Odata cu aceasta perioada copii devin interesati sa faca lucruri
impreuna, sa faca lucruri pentru alte persone. In comunitatile de copii cu varsta de 1 –2 ani se
observa permanent conflicte, copii nefiind preocupati sa petreaca timpul impreuna, sa se joace unii
cu altii. Abia dupa varsta de 2 ani si jumatate, 3 ani copii incep sa interactioneze intre ei, sa fie
preocupati de jocul impreuna. Pe la 4 ani si jumatate copii incep sa fie constienti si de normele
sociale, ei invata sa salute, sa multumeasca etc.
Pana la varsta de 6 ani, copiii au putini prieteni, ei nu dezvolta prea multe relatii. Perioada senzitiva
pentru relatiile sociale incepe, asadar, in jurul varstei de 2 ani si jumatate si se intinde pana pe la
varsta de 5 ani, ea presupunand mai ales adaptarea la regulile sociale ale culturii copilului. Perioada
senzitiva pentru relatii sociale continua si dupa vartsa de 5 ani dar intr-un alt mod.
6. Ultima perioada senzitiva poarta numele de perioada senzitiva pentru obiecte mici (
al doilea an de viata)
Fiecare perioada senzitiva ar trebui privita luand in considerare urmatoarele:
 Durata;
 Functia sau rolul sau;
 Importanta influentelor din mediul inconjurator;
 Ajutorul pe care-l pot oferi adultii copilului.
Dar dezvoltarea frumoasa a copilului mic este conditionata si de factori din afara copilului. Ne
referim aici in primul rand la existenta unui mediu pregatit care sa fie curat, ordonat, perfect adaptat
nevoilor sale. In al doilea rand, la fel de important este ca adultul din jurul copilului sa-l inteleaga,
sa-i dea libertate copilului astfel incat acesta sa creasca natural, firesc, frumos. Maria Montessori
spune ca e nevoie de un invatator smerit, smerenia spirituala fiind esentiala in “pregatirea
invatatoarei”6.
6
Montessori, Maria, Secretul copilariei, Editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2013, traducere Marcel
27
Nu in ultimul rand, foarte importante sunt si materialele cu care vor lucra copii, materiale care vor
trebui sa fie perfect adaptate nevoilor lor de dezvoltare.
 Importanta acestor perioade pentru educatie:

Foarte important este sa ne asiguram ca mediul in care se naste si se dezvolta copilul este unul
potrivit nevoilor sale. Daca mediul ofera provocarea mentala adecvata si activitatea potrivita atunci
copilul va invata cu usurinta si bucurie. Prin observarea atenta adultii isi pot da seama care dintre
perioadele senzitive se manifesta la un anumit moment.
Copiilor trebuie sa li se dea timp si libertatea sa fie activi si independenti. Daca apar obstacole in
calea dezvoltarii armonioase a copilului mic, perioadele sensitive se manifesta prin “reactii violente,
disperate”7 numite generic capricii. Aceste capricii sunt definite de Maria Montessori ca find:
“expresii ale unei perturbatii interioare, ale unei trebuinte nesatisfacute care creaza o stare de
tensiune:
si reprezinta o incercare a sufletului de a solicita ce-i trebuie sau de a se apara”8
Adultii trebuie sa evite, sa devina un obstacol in calea dezvoltarii copilului. Ei trebuie sa devina un
model demn de urmat pentru copii lor. Un adult poate sprijini sau stanjeni “munca interioara a
copilului”.
Adultul ar trebui sa cunoasca manifestarile perioadelor sensitive ale fiecarui copil in parte. Pregatirea
practica si mentala este foarte importanta pentru a intampina nevoile interioare ale copilului.
Copiilor nu ar trebui sa li se impuna vreun orar ( ex. Intervale orare prestabilite pentru activitati
specifice, muzica, arta, limbi straine etc) de vreme ce aceasta metoda de lucru specifica adultului
intrerupe concentrarea copilului si dezvoltarea spontana care erau in desfasurare.
In concluzie, deoarece
“copilul isi face achizitiile in perioadele senzitive, care s-ar putea asemui unui far aprins care
lumineaza din interior, sau cu o stare elctrica care genereaza fenomene active”9,devine vital sa-l
ajutam sa se descopere si sa-si valorifice maximal intregul sau potential.
Capraru, p.150
7
Capraru, p.47
8
Capraru, p.47
9
Capraru, p. 44
28
Bibliografie:
1. Montessori, Maria, Secretul copilariei, Editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2013,
traducere Marcel Capraru
2. Montessori, Maria, Minte absorbanta, editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2013,
Traducere Marcel Capraru;
3. Montesori, Maria, The Advanced Montessori Method, Vointa umana;
29
Mediul pregătit
30
Introducere
Un mediu pregatit este un spatiu creat cu o destinatie precisa. In cazul Casei copiilor, scopul
mediului pregatit este acela de a veni in ajutorul dezvoltarii naturale a copilului cu varsta cuprinsa
intre 3 si 6 ani.
Maria Montessori spunea in Secretul copilariei:
“mediul adult nu este un mediu datator de viata pentru copii ci este o acumulare de obstacole care-l
conduc pe copil spre crearea unui sistem de aparare. Societatea e facuta de adulti pentru adulti. Iar
copilul este privit ca un strain. Pentru foarte mult timp copilul este dependent de altii pentru a
functiona (pentru a primi hrana, un pahar cu apa, pentru a-si primi hainele). Multi copii renunta la
a mai incerca si insista ca adultul sa faca lucrurile in locul lui, insista ca adultul sa-i ofere
distractie”10.
Intr-un fel sau altul aceste lucruri creeaza frustrare, accese de furie, copii devin plangaciosi. Pentru al
ajuta sa se dezvolte adultul trebuie sa pregateasca un mediu potrivit pentru copii. Acest mediu este
foarte important la Maria Montessori. Desi difera de la tara la tara, exista anumite caracteristici
importante si absolut necesare oricarui mediu pregatit. De altfel cuvantul “pregatit” vine din limba
latina si inseamna sa pregatesti ceva dinainte, sa faci ceva pentru un scop, obiectiv viitor. Exemplu:
ma pregatesc pentru calatoria la munte.
La Maria Montessori, mediul pregatit se refera atat la pregatirea spatiului fizic dar si la aspectele
psihologice. Mediul pregatit montessorian reprezinta mediul care este fizic si mental pregatit pentru a
veni in intampinarea nevoilor de dezvoltare ale locuitorilor sai. Pentru copii, e important sa luam in
considerare nevoile lor de dezvoltare in concordanta cu mintea absorbanta, tendintele umane si
perioadele sensitive. Grupul de copii trebuie sa fie mai mare. E important de asemenea sa ne
asiguram ca acest mediu permite explorarea, ofera copilului suficient timp pentru repetari dar si
pentru exersarea abilitatilor sale.
Cat priveste mintea absorbanta, vom aduce in mediu obiecte care ajuta copilul sa devina si sa
apartina (elemente ale culturii sale: elemente de limbaj, arta, plante etc). Obiectele de la Viata
Practica permit explorarea unui mediu similar celui de acasa.
Tot asa, este vital sa sustinem perioadele sensitive ale copilului.
Trebuie sa ne asiguram ca mediul sustine independenta si constiinta sociala. De exemplu crearea
intregului mobilier pe masura copilului ii permite acestuia alegerea de pe raft a ceea ce are nevoie,
iar astfel il ajutam pe copil sa-si dezvolte personalitatea, pe sine insusi dar si sa faca parte din grup.
Maria Montessori in lucrarea “The child in the familiy” stabileste cateva reguli generale referitoare la
mediul pregatit, cu rol de principii fundamentale. Astfel, spune ea, mobilierul trebuie sa fie de
culoare deschisa si aranjat in asa fel incat sa permita copilului sa se miste usor; tablourile trebuiesc
atarnate la o inaltime care sa permita copilului sa le priveasca confortabil.
Maria Montessori a observat ca atunci cand copii sunt intr-un mediu potrivit acestia se dezvolta
natural si armonios. De exemplu despre elefanti invatam daca mergem in mediul lor natural si-I
observam nu daca mergem si-I observam la zoo.
In acelasi mod, copilul nu poate fi observat decat intr-un mediu potrivit, adaptat lui. Montessori a
observat ca atunci cand copii se misca liber intr-un spatiu potrivit, atunci cand copii pot alege cu ce
materiale vor sa lucreze ei vor deveni independenti, se vor dezvolta armonios.
10
Maria Montessori, Secretul copilariei, Editura APA, 2013, Drobeta Turnu Severin, p.117
31
Mediul montessorian este compus din trei elemente esentiale:

 Copilul
 Mediul
 Adultul.
2. Copilul experimenteaza mai multe medii la inceput.
1. Primul mediu foarte bine pregatit este pantecul mamei. Copilul nu e complet protejat daca mama
mananca nepotrivit, daca mama bea alcool. Cu toate acestea, daca mama are grija de ea, timp de 9
luni, mediul intrauterin este perfect. Daca nasterea copilului e din varii motive intarziata, mediul
devine toxic.
2. Urmatorul mediu este mediul nasterii copilului. Multa vreme preocuparea de baza imediat dupa
nastere era asigurarea unei sanatati optime pentru mama si nou nascut. Mai nou sunt luate in
considerare si nevoile psihologice ale mamei si ale nou nascutului.
3. Mediul de acasa de dupa nastere. Prima luna este cea in care mama petrece mult timp cu copilul.
Alaptarea este benefica atat copilului cat si mamei. Copilul creste rapid atat fizic cat si psihologic. La
inceput e bine sa existe un anume loc pentru alaptare, apoi cand copilul va putea manca si altceva, sa
existe un loc anume in care el sa serveasca masa.
3. Mediul Pregatit ar trebui deci sa:
 Ofere activitati care sa vina in sprijinul dezvoltarii coordonarii miscarilor
 Sa ofere raspunsuri cu privire la lume.
 Sa ofere oportunitatea unor activitati pentru dezvoltarea limbajului.
 Sa ofere contexte pentru rafinarea simturilor.
 Sa ofere contexte pentru dezvoltarea independentei.
 Sa ofere oportunitati pentru dezvoltarea sociala.
4. Caracteristici fizice ale mediului pregatit

1. mediul fizic trebuie sa fie permanent ingrijit, lucrurile trebuiesc schimbate mereu mai ales
pentru ca in fiecare an vin copii noi in mediul montessorian astfel ca va trebui sa adaptam
mediul la nevoile copiilor.
2. In mediul pregatit orice e pus acolo trebuie sa fie pus cu un scop pentru ca astfel da
copilului impresia ca tot ce gaseste aici poate fi folosit si are un sens. De altfel punand pe raft
toate lucrurile care-i sunt necesare, il facem raspunzator pentru buna utilizare a acestor
lucruri. Ii spunem copilului “acum facem ordine astfel incat mediul sa fie pregatit pentru
urmatorul copil”.
3. Mediul trebuie sa ofere copilului cheile catre lume; cheile insemnand ca le dam toate
indiciile despre lume, chei pentru arta, pentru muzica, literature, matematica, limba , chei
senzoriale. Multe impresii le obtinem din mediul natural: de exemplu despre frunze putem
invata mergand in natura si culegand frunze, studiindu-le apoi in fel si chip.
4. Simplicitatea este o alta caracteristica a mediului montessorian in sensul ca nu aglomeram
spatiul, ci oferim copilului posibilitatea de a deveni creativ. Simplu nu inseamna plictisitor.
Nu e obligatoriu sa alegem un cod de culoare, insa simplicitatea din mediul montessorian
imbie copilul la activitate.
5. Frumusete pentru ca datorita tendintei noastre spre frumusete e important ca mediul sa fie
atractiv. Culorile sunt importante. Maria Montessori a incercat doua culori pentru turnul ei
32
roz si verde. Copii au preferat varianta roz asa ca a fost pastrat doar turnul roz. Tot asa, florile
naturale aduc frumusete mediului, folosirea unui cod de culori poarte aduce frumusete. Maria
Montessori a ales mesele cu suprafata lucioasa pentru a se observa praful. Intreg mediu
trebuie sa arate frumos de la intrare, hol, garderobiera, sala de clasa etc.
6. ordinea este si ea foarte importanta pentru a ajuta copilul sa-si stabileasca ordinea interioara.
De altfel, toate obiectele trebuie sa fie la locul lor. Cele la fel sunt asezate pe acelasi raft sau
pe aceiasi tavita. Majoritatea materialelor au o anumita ordine. Ordinea se impune atat in
randul materialelor cat si in mediu. Ordinea ofera copilului un sentiment de calm, de relaxare,
ii permite sa se concentreze.
7. Functionalitatea pentru ca e foarte important sa ne asiguram ca obiectele sunt functionale si
ca seturile pentru activitati sunt complete.
8. Mediul trebuie sa fie creat pe masura copiilor cu varsta cuprinsa intre trei si sase ani.
9. Activitatile oferite trebuie sa fie adecvate varstei copiilor. Conteaza mai ales nevoile si
interesele copiilor si cautam activitati care sa fie potrivite pe grupe de varsta adica activitati
potrivite pentru varsta de 3 ani, activitati potrivite pentru copii de 4 ani, activitati potrivite
pentru copii de 5 ani si activitati potrivite pentru copii de 6 ani.
10. Mediul de afara curtea, conteaza mult pentru ca astfel ai natura in vecinatate. Iesitul afara le
ofera copiilor posibilitatea de a-si folosi muschii, de a se coordona (putem pune lazi cu
pamant in care sa plantam legume de exemplu).
11. Materialele trebuie sa fie bine intretinute (creioanele trebuie sa fie bine ascutite, toate
seturile trebuie sa fie complete, sa nu lipsesca nici o piesa). Daca se defecteaza, se strica
materialele trebuie scos intregul set de pe raft pana in momentul in care va fi completat sau
reparat.
12. Sustinem miscarea copilului si afara si in interior prin crearea unui mediu spatios. De altfel,
mediul montessorian trebuie amenajat astfel incat sa existe culuare de trecere, dar nu spatii
largi propice pentru alergat. Obiectele care se afla in jurul copilului trebuie sa fie rezistente si
atragatoare pentru el iar Casa Copilului trebuie sa arate dragut, sa fie un mediu placut pentru
copii, un mediu care sa-i imbie pe copii la a descoperi, la a explora.
13. Ariile speciale de tipul garderobierei, holului de la intrare trebuie sa fie ordonate, curate,
primitoare. Baia trebuie sa fie adaptata copiilor.
 Sala de clasa trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
 Sa fie confortabila si primitoare;
 Sa arate ca o casa nu ca o institutie;
 Sa asigure 6m3 de aer pe copil;
 Sa aiba parte de cat mai multa lumina naturala (in afara luminilor din tavan putem
avea lampi pe masute sau pe pereti pentru a crea o atmosfera intima, draguta,
primitoare).
 Peretii trebuie colorati in culori neutre astfel incat sa poata fi observate si sa iasa in
evidenta obiectele de pe rafturi. Se recomanda tonuri de bej, galben deschis sau chiar
peretii vopsiti in alb.
 Pentru un numar de 30 de copii e recomandat sa avem intre 12 si 15 masute.
 Covorasele trebuie sa fie intr-o singura culoare si sa aiba cam un metru lungime (sunt
suficiente minim 10 covorase);
33
 Mesele pliante reprezinta o alternativa buna pentru situatia in care lucram intr-un
spatiu mai mic;
 Scaunele trebuie sa fie de mai multe tipuri: scaune de citit, o mica sofa, o bancuta,
taburete, scaune pemtru mesele de scris;
 Podeaua se recomanda a fi din lemn cu exceptia zonei de apa in care se recomanda o
podea adecvata;
 Pentru materiale se folosesc rafturi deschise dupa cum urmeaza:
 3-5 rafturi pentru Aria de Viata Practica;
 6 rafturi pentru Aria Senzoriala;
 5 rafturi pt Aria de Limbaj;
 7 rafturi pentru Aria Matematica
 1-2 rafturi pentru materialele introductive (pe aceste rafturi vom pune margelute pe
ata, puzzle-uri, jucarii dragute pentru copii noi)
 Loc sau locuri de observare de unde putem observa clasa (pentru fiecare adult e nevoie de
un scaun de adult);
 In mediul pregatit e necesar sa existe o masuta pentru gustari (unele materiale nu sunt
pe rafturi ci sunt puse deoparte). Gustarea se va lua in intervalul 9.30- 10.30.
 Loc pentru spalat mainile;
 Loc pentru odihna;
 Spatiu pentru citit constand din etajera pentru carti, asezate intr-un spatiu linistit;
 Spatiu special pentru arta, sevaletul de exemplu dar si materiale de desenat diferite
care pot fi luate;
 Animale, pesti, insecte, pasari. Daca avem animale le prezentam copiilor si le
explicam cum anume trebuie sa ne purtam cu ele
 Instrumente muzicale;
 Pregatirea mancarii
 Recipiente pentru reciclarea gunoiului.
5. Caracteristici psihologice
 E important ca activitatatile sa aiba sens si scop pentru copil;
 Activitatile sunt concepute de asa natura incat sa aiba succes in realizarea lor;
 Copii au libertatea de a se misca, de a alege. Copilul poate lucra cu un material numai dupa ce
acesta i-a fost prezentat de catre un adult sau de catre un alt copil;
 Activitatile din Aria de Viata Practica dezvolta independenta copiilor pentru ca copilul trebuie sa
fie incurajat sa faca activitati si sa le repete ori de cate ori doreste. E indicat sa i se permita
copilului folosirea materialului intr-un mod diferit astfel incurajandu-se si fiind stimulata
creativitatea copilului;
 activitatile din Aria de Viata Practica permit si faciliteaza miscarea copiilor. La varste foarte mici
muschii copilului actioneaza independent, acestia nu reusesc de fiecare data sa-si controleze
miscarile. Maria Montessori a observat ca folosind materiale fragile de tip sticla sau portelan,
copii devin mai constienti de miscarile propriului corp si reusesc sa le controleze mult mai bine.
 Prin activitatile din Aria de Viata Practica copilul achizitioneaza limbajul
34
 Ambientul social;
 Prin activitatile din Aria de Viata Practica copilul capata incredere in sine, devine constient de
faptul ca poate face anumite lucruri.
Responsabilitatile adultului
1. mediul trebuie mentinut curat;
2. e important s observam copii, sa observam nevoile si fazele in care se afla si pe aceasta baza
sa ne facem un plan al prezentarilor. Maria Montessori a creat o scoala in care copii singuri si
in mod spontan desfasoara diferite activitati menite sa-i ajute sa se dezvolte si in care
educatorul are mai ales rolul de a observa pasiv copilul si de a-l ajuta doar daca este solicitat
sa ajute. Pe masura ce copilul progreseaza mai mult, profesorul va deveni 100% observator.
3. concepe reguli simple de comportament in mediu precum si in relatii unii fata de altii si se
asigura de respectarea acestor reguli
4. Adultul apara libertatea fiecarui copil in sensul ca atata timp cat lucreaza cu materialul facem
tot posibilul sa nu fie deranjat in nici un fel de alti copii.
Nu trebuie uitat deci, ca asa cum spunea Maria Montessori:

“Secretul copilului este ascuns doar de catre mediu. Trebuie sa actionam asupra mediului pentru a
elibera manifestarile copilariei; copilul se afla intr-o perioada de creatie si expansiune si e deajuns
doar sa-i deschidem poarta”11
11
35
BIBLIOGRAFIE
1. Montessori, Maria, Secretul copilariei, Editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2013, traducere
Marcel Capraru
2. Montessori Maria, The Child in the family, AMI, 2010, The Montessori Series
3. Montessori, Mario M,The Human Tendences and Montessori Education, Montessori Principles,
AMI
36
Educatoarea Montessori
37
Pregatirea educatoarei
Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, educatorul este persoana care educă
copiii, tineretul (în școli); persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor
preșcolari (în cămine și în grădinițe). Potrivit aceluasi dictionar, profesorul este “persoana care
îndrumă, educă, învață pe cineva”.
Maria Montessori nu a dorit insa, sa foloseasca numele de profesor in ideea ca adultul nu-l
invata nimic pe copil, ci doar il ajuta sa invete singur. De asemenea in mod obisnuit oamenii au o
anumita imagine despre ideea de profesor. Ori profesorul trebuie sa fie diferit. Ea a folosit, in
schimb, cuvantul “Director” intelegand prin aceasta persoana care iti arata directia in care sa mergi.
Rolul important al adultului este acela de ghid catre anumite zone de invatare. In SUA se foloseste
termenul de ghid Montessori. Mai putem folosi de asemenea numele de pedagog, cuvantul fiind la
origine grecesc, utilizat pentru a denumi sclavii copiilor bogati care se ocupau de caratul cartilor
acestora la scoala. Acesti pedagogi ramaneau la scoala in asteptarea copiilor, asa ca ei ajungeau
educatii prin autoeducare.
In Romania se utilizeaza numele de educator, termenul fiind preluat din limba latina, cu
sensul de a scoate potentialul la lumina.
Indiferent de termenul folosit, sensul e acelasi si asa cum trebuie sa pregatim mediul tot asa
trebuie sa ne pregatim si noi. Alegem sa folosim astazi termenul de Adult Montessori. Adultul
Montessori este factorul esential din mediul pregatit, el reprezinta legatura dintre copil si mediul
pregatit, este cel care-l introduce pe copil in acest mediu, ii ofera copilului cultura specifica, dandu-i
sentimentul de apartenenta.
Cea mai importanta diferenta dintre metoda Mariei Montessori si educatia clasica este ca
“obiectele nu sunt un ajutor pentru educatoare, care trebuie sa explice,adica
nu sunt mijloace didactice. Ele sunt un mijloc pentru copil, care le alege si le insuseste le
utilizeaza dupa tendintele si nevoile lui proprii, dupa impulsul
interesului, obiectele devin mijloace de dezvoltare” 12
Calitati precum calmul, rabdarea, generozitatea si modestia trebuie sa se regaseasca in orice
educator montessorian.
Pentru a fi in stare sa devii adult Montessori trebuie sa te schimbi, sa te transformi. E posibil
ca educatorul sa aiba o anumita viziune asupra cresterii si educarii copiilor, iar aceasta viziune va
trebui schimbata daca nu e conforma cu principiile montessoriene. Nu exista alte tipuri de educatie
care sa puna atata accent pe pregatirea educatorului. Iar cea mai importanta e pregatirea spirituala,
mentala a adultului. Pentru multi viitori educatori acesta este un process de normalizare. Acest
process nu e la fel ca la copii si aceasta pentru ca noi, adultii, suntem un produs deja finalizat. La noi
normalizarea presupune a deveni constienti de traumele pe care le avem, de obstacolele pe care poate
ni le-am pus singuri. La fel cum pentru copii exista mediul pregatit care-l va ajuta sa ajunga la
normalizare si adultilor li se pregateste un mediu propriu, curat care le ofera siguranta, protectie. Pe
durata lucrului cu materialele, educatorul se va putea concentra. Copii au si ei libertatea de a lucra cu
obiectele care le-au fost prezentate cu conditia de a avea rabdare si de a a-si astepta randul. Daca la
copii procesul de normalizare e natural si rapid la adulti e necesar un effort pentru a atinge ceva
similar normalizarii.
12
Montessori, Maria, Descoperirea copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977, p.171
38
Educatoarea trebuie sa-si desavarseasca pregatirea pe urmatoarele nivele:

1. Spiritual
Maria Montessori spunea ca, in calitate de educator Montessori ar trebui sa te comporti ca un
sfant, ca un servitor si ca un om de stiinta in acelasi timp. Dragostea educatorului este una de mare
admiratie fata de copii cu care lucreaza. Ca si sfant trebuie sa dezvoltam o dragoste plina de rabdare
fata de copii, le oferim dragostea chiar daca unii dintre ei sunt mai dificili. Trebuie sa ne
dezobisnuim a spune copilului “trebuie sa te opresti sa faci asta pentru ca altfel voi fi trist”. Este mai
bine sa ne gandim ca nu l-am inteles pe copil, sa ne intrebam ce anume am facut gresit, cum de s-a
ajuns aici.
“Vom continua sa-I cautam pe copilul care inca nu se afla acolo” spunea Maria Montessori
aceasta insemnand ca e important sa nu ne impotmolim in prezent ci sa vedem dincolo, sa vedem
potentialul acelui copil. E adevarat ca uneori, facem judecati de valoare, punem etichete pozitive sau
negative copiilor. Aceste etichete pot deveni o povara pentru copil. Daca un copil isi pune singur
etichete ii spunem “in copilarie esti in plina dezvoltare, asa ca e prea devreme sa-ti dai seama daca
esti bun la ceva sau nu”.
Recomandam copiilor sa nu spuna niciodata despre ei “eu sunt bun la matematica sau eu nu
sunt bun la matematica”, pentru ca expresia eu sunt insemna o parte din tine.
Educatorul trebuie sa fie rabdator cu copii, sa faca si refaca prezentarile ori de cate ori este
nevoie pana cand reuseste sa capteze atentia copilului. Eliberarea de prejudecati este de asemenea
importanta. Copii trebuie sa inteleaga sunt liberi in alegerile pe care le fac. E important sa le spunem
copiilor clar ca in mediul Montessori “toata lumea va fi respectata si tolerata”. Copilul trebuie sa
invete sa faca parte dintr-un mediu divers si tolerant.
Tot un sfant este si cel care ofera dragoste neconditionata. Ori de cate ori greseste, copilul va
primi o noua sansa. Chiar daca le vom cere sa fie respectuosi unii fata de altii, copii sunt copii asa ca
mai mult ca sigur ca se vor impinge, lovi, vor strica unele lucruri. Ori aceste lucruri ne-ar putea
afecta, ne-ar putea da un sentiment de frustrare. Stapanirea furiei in aceste situatii este esentiala. Iar
pentru aceasta, e bine sa pornim de la premisa ca, copilul nu-si propune, nu-si doreste sa te enerveze.
E important sa separi copilul de ceea ce face copilul. Putem spune “fapta ta a fost nepotrivita, l-a
suparat pe colegul tau” in locul mult folositei sintagme “esti un copil rau”. De altfel orice situatie de
furie trebuie rezolvata intr-o maniera pozitiva, ajutandu-l pe copil sa-si exprime sentimentele, sa le
constientizeze si astfel sa se faca mai bine inteles pe viitor. Copilul chiar trebuie tratat conform
varstei sale. Deja in scoala elementara copilul va trebui sa inteleaga responsabilitatea. Casa Copilului
trebuie privita ca o comunitate in care sa ne facem viata cat mai placuta, respectand si satisfacand
nevoile noastre. Foarte importanta este pregatirea mai ales cand avem de-a face cu copii cu varsta de
3-6 ani. Datorita acestor foarte multe schimbari pe care le traverseaza, copii se simt uneori neintelesi,
devin conflictuali. De aceea devine cu atat mai important sa-l tratam pe copil dintr-o perspectiva
noua. Copii trebuiesc tratati diferit, pentru ca sunt diferiti, au nevoi diferite. Pentru a putea face asta e
necesar sa avem o legatura mentala si spirituala cu fiecare copil. Aceasta legatura se observa si prin
felul in care ne facem pur si simplu simtita prezenta in camera.
E un fel de paradox pentru ca adultul poate fi cel mai mare ajutor pentru copil dar care poate
deveni usor cel mai mare dusman, cea mai mare piedica in calea dezvoltarii copilului.
2. Intelectual
Al doilea rol al educatorului este cel de sclav, servitor. Acest rol este legat de pregatirea
noastra intelectuala, pentru ca dorim sa satisfacem nevoile interne ale copilului. Nu trebuie sa fim
39
servitorul nevoilor fizice ale copilului, pentru ca atunci cand copilul a atins un anumit nivel de
independenta, copilul trebuie sa faca singur lucruri pentru el (sa se imbrace singur, sa se dezbrace).
El trebuie sa faca toate acestea pentru a se adapta la mediu. Noi trebuie doar sa pregatim mediu, sa-l
invatam pe copil sa fie independent, sa-i aratam copilului cum anume se fac lucrurile. Copilul va
primi sfaturi si incurajari. Educatorul trebuie sa fie un servitor abil care sa stie cand anume sa faca
ceva, cand sa-l incurajeze pe copil si cand sa se retraga. Ori aceasta este o mare provocare, pentru ca
adultilor le place sa stie ca, copii au nevoie de ei, le place sa faca lucruri pentru copii lor. Adultul nu-
l invata pe copil ceva anume, ci ii arata acestuia directia si modul in care poate face lucrurile pe cont
propriu. Oferim copilului putin ajutor, daca ni-l solicita dar nu facem lucruri in locul lui. Maria
Montessori spune ca in momentele de concentrare, copilul nu trebuie deranjat absolut deloc mai ales
ca aceste momente de concentrare sunt vitale in cadrul procesului de normalizare.
Si greselile copilului trebuiesc respectate. In acest sens, incercam sa cultivam o atitudine
prieteneasca “ai facut o greseala, o ce bine… pentru ca greseala iti va spune ca trebuie sa exersezi si
mai mult, iti va da ocazia sa devii mai bun”. Greselile nu se scot in evidenta, nu se corecteaza “asta e
bine, asta e rau”.
Ca si servitor trebuie sa intelegem inclusive nevoia copilului de odihna, pentru ca uneori
copii chiar au nevoie de odihna. Mai ales pentru ca mintea copilului lucreaza neincetat.
Odihna inseamna pauza de la activitate si poate fi privita diferit in functie de fiecare copil. In
momentele de odihna unii copii se uita pe o carte, altii asculta muzica, altii dorm etc. E important sa
observam momentele de pauza ale fiecarui copil, sa le respectam. E bine sa observam copilul in
aceasta perioada: e vessel, e fericit, are nevoie de ajutor sau se descurca singur.
3. Fizic
Educatorul privit ca om de stiinta presupune pregatirea tehnica si fizica a acestuia si are
legatura cu pregatirea mediului si materialului. In calitatea sa de doctor, Maria Montesssori a facut
cercetari bine organizate. Tocmai de aceea, considera ea, conteaza sa ne structuram prezentarile pe o
anumita perioada de timp, sa ne facem si sa tinem foi de observatie in care sa trecem prezentarile
facute fiecarui copil in parte. E necesar sa exersam in primul rand noi lucrul cu materialul astfel incat
in momentul prezentarii sa ne focusam atentia asupra copilului si nu asupra pasilor de urmat in
prezentare. Si din punct de vedere fizic educatorul trebuie sa fie un model pentru copii, el trebuie sa
fie atent la felul in care se misca, se imbraca, vorbeste. De altfel Maria Montessori spunea ca
educatoarea trebuie sa fie ingrijita pentru ca
“infatisarea educatoarei este primul pas catre castigarea
respectului si increderii copiilor”.13
Rolul educatoarei
In cartea Minte absorbanta Maria Montessori impartea sarcinile educatoarei pe stadii dupa
cum urmeaza :
1. in primul stadiu educatoarea trebuie sa se preocupe de crearea unui mediu propice, curat,
potrivit pentru copii. La M. Montessori, “actiunea de educatie este indeplinita si de
educatoare si de mediu”.14
13
Montessori, Maria, Minte absorbanta, editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2006, Traducere Marcel Capraru, p. 259
14
40
2. in stadiul al doilea mai ales la inceput educatoarea trebuie sa fie relaxata, sa fie amuzanta, sa
aiba un comportament cald, bland in relatie cu copii. Ea trebuie sa-i atraga pe copii de partea
ei;
3. in stadiul al treilea dupa ce s-a asigurat ca mediul este curat si bine pregatit, dupa ce a stabilit
o relatie buna, de incredere cu copii, educatorul poate incepe efectuarea prezentarii
materialelor, incepand cu Viata Practica. Insasi Maria Montessori spunea ca cel mai
important principiu care aduce, in acest stadiu, succes educatoarei este ca
“imediat ce a inceput concentrarea, actioneaza ca si cand copilul nu ar exista”.15
Educatoarea montessoriana trebuie sa:
 cunoasca foarte bine materialele iar acest lucru este posibil prin numeroase exersari
mai ales pentru ca doar astfel educatoarea va fi capabila sa evalueze “energia si
rezistenta de care este capabil un copil de o anumita varsta”16;
 sa se asigure ca este pastrata ordinea, ca fiecare copil poate sa lucreze in liniste cu
materialul, ca fiecare material merge la locul lui dupe ce copilul a lucrat cu el;
 sa supravegheze “pentru ca un copil care este absorbit de munca lui sa nu fie tulburat
de nici un coleg”.17
 comunice permanent cu parintii copiilor.
Maria Montessoria spunea ca educatoare ar trebui sa se ghideze dupa cuvintele lui Ioan Botezatorul
”trebuie ca el sa creasca iar eu sa ma miscorez”18
pentru ea
“educatoarea Montessori cauta in mod constant, un copil care nu este, inca, acolo”. 19
15
Montessori, Maria, Minte absorbanta, editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2006, Traducere Marcel Capraru, p.261
16
17
18
19
41
BIBLIOGRAFIE
1. Montessori, Maria, Minte absorbanta, editura APA, Drobeta Turnu Severin, 2013, Traducere
Marcel Capraru;
2. Montesori, Maria,The Advanced Montessori Method, Vointa umana;
3. Montessori, Mario M, The Human Tendences and Montessori Education;
4. Montessori, Maria, Descoperirea copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977
42
Libertate şi disciplină
43
1. Intelesul traditional al “disciplinei”
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, disciplina este inteleasa intre altele ca fiind
“totalitatea regulilor de conduită si de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități;
supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere …
20
spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă” .
Aceiasi sursa defineste libertatea ca fiind:
“posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune
conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societ
ății.”21
Parintii au o dilema legata de liberatatea si disciplina pe care ar trebui sa le-o ofere copiilor
lor, nu-si dau seama cata libertate e prea multa sau prea putina; cata disciplina e prea multa sau prea
putina.
Maria Montessori vorbea insa, despre un alt tip de disciplina, despre o disciplina interioara si
in acelasi mod tot ea vorbea si despre libertatea pe care ar trebui sa o aiba copiii; pentru ca atat
libertatea cat si disciplina au nevoie de maturizare, de timp pentru a ajunge la nivelul corespunzator.
2. Intelegerea libertatii
De obicei libertatea poate fi inteleasa gresit mai ales in scolile fara traditie Montessori. Copii de la
Montessori pot alege dintre anumite variante, pot lucra cu orice material prezentat atata timp cat
aceasta este disponibil, ei au asadar libertate insa libertatea lor este controlata.
Metoda montessoriana reprezinta de altfel o pedagogie a libertatii care se bazeaza pe idei si ganduri
noi la vremea lor, avandu-si radacinile in teoria lui Rousseau dar si in alte teorii ale unor ganditori ai
vremii. Maria Montessori vede autocontrolul ca o baza pentru dezvoltarea libertatii si a disciplinei.
Ea a observat ca aceste aspecte nu sunt innascute. Si poate ca tocmai de aceea ea nu cerea copiilor sa
stea pe loc si sa taca din gura, ci gandea mai degraba disciplina ca pe o stare activa. Ideea Mariei
Montessori, de a-I lasa pe copii sa se miste dar sa –si coordoneze miscarea si sa o innobileze cu scop,
I-a ajutat pe copii sa devina disciplinati.
Lectiile de gratie si curtoazie sunt cele care-l ajuta, si ele, pe copil sa inteleaga si sa-si insuseasca
disciplina.
3. Modul in care “libertatea” si “disciplina” par sa se afle in opozitie
Putem spuna ca libertatea si disciplina sunt cele doua parti ale aceleiasi monede; nu putem oferi
libertate fara a da si anumite reguli, altfel s-ar produce un mare haos. Pe de alta parte doar disciplina
ar putea genera revolta impotriva autoritatilor. Pentru siguranta regulile sunt necesare, nu exista
echilibru in comportamente daca nu avem reguli. Daca apar excesele in ceea ce priveste libertatea si
disciplina, pot aparea si deviatii de comportament, copilul poate sa devina ori prea agresiv, ori prea
timid, prea lenes etc.
20
Dictionarului Explicativ al Limbii Romane
21
Dictionarului Explicativ al Limbii Romane
44
Cand vorbim de disciplina vorbim si despre responsabilitate. Ori in mediul Montessori, copilul are
multe responsabilitati, el invata sa fie responsabil fata de el insusi dar si fata de mediu si fata cei din
jurul lui.
4. Felul in care Montessori intelege termenul “libertate”
In Casa Copilului, regulile sunt foarte clare astfel incat copilul stie exact care sunt asteptarile
educatorului vis a vis de el. Libertatea este cea care produce aceasta responsabilitate.
Libertatea are corespondenta in limba engleza doua cuvinte liberty care inseamna libertatea de a
alege si freedom care inseamna pace. Ori Maria Montessori combina armonios libertatea de alegere
cu pacea.
Libertatea copilului poate fi subminata de parinti fie din dorinta de a-l “proteja” (parintele face
lucruri in locul copilului fiind ferm convins ca astfel il ajuta) fie de teama de a distruge obiectele din
spatiu de locuit (parintii cer copiilor lor sa se miste cat mai putin pentru a nu distruge vreun obiect
pretios pentru ei din casa).
Foarte important este sa cunosti capacitatile copilului, astfel incat sa mentii un control sanatos asupra
acestuia, stiind foarte clar ce poate si ce nu poate face acel copil. Ei, si la fel de importanta este si
cunoasterea de sine, autodisiplina adultului, astfel incat acesta sa fie intotdeauna consecvent cu el
insusi. Inconsecventa duce si ea la haos. Omul are dorinta si nevoia de a se dezvolta, de a creste, de a
merge mai departe in viata; iar acest lucru reprezinta un punct de reper in cresterea si educarea unui
copil. Oferim copilului libertate in conformitate cu nevoile lui, nu in raport cu dorintele pe care acest
copil le are.
5. Independenta
Independenta este peste Libertatea si Disciplina si aceasta pentru ca un copil independent lucreaza
pentru sine insusi dar si pentru grup, are un mod anume de a gandi si de a se comporta. Independenta
nu inseamna egoism. O persoana independenta coopereaza cu ceilalti nu este doar pe cont propriu.
Independenta incepe din momentul nasterii, odata cu desprinderea copilului de corpul mamei sale.
Aceasta este abia prima independenta a copilului iar pana la a deveni adult copilul va capata din ce in
ce mai multa independenta.
Liberatatea de a gandi e ceva ce nu poate fi luat de nimeni.
6. Libertate si disciplina- Etape
Vorbim de o stadialitate in ceea ce priveste atat libertatea cat si disciplina

1. la baza se afla munca, dar nu orice munca ci munca ghidata de un scop. La inceput in mediul
Montessori, educatorul este sursa de libertate a copilului, el este cel care-I explica regulile si il
introduce in mediu montessorian. Poate de aceea, cu atat mai mult, e necesar sa oferi copilului
lucruri familiare de tipul plastilina, puzzle-uri, trebuie sa-I permiti sa se plimbe prin mediu. Abia
atunci cand se familiarizeaza cu mediu, copii incep sa aiba libertatea de a alege. La inceput ei
chiar nu stiu cum sa aleaga, ce sa aleaga, ce sa faca cu libertatea pe care o au. Fiind in perioada
senzitiva pentru miscare, miscarea este in aceasta perioada parte din ei, din felul lor de a fi. Doar
ca se recomanda sa intrerupi miscarile haotice, fara sens si sa le inlocuiesti cu activitati cu sens.
Ori acesta reprezinta echilibru intre libertate si disciplina; sa stii cand sa lasi copilul sa faca ce
45
vrea si cand sa il opresti. Momentul cel mai important e atunci cand copilul este interesat de ceva
din mediu Montessori. De aici, copilul incepe sa faca pasi mici dar siguri spre concentrarea si
dezvoltarea de sine. Controlul erorii sustine independenta copilului in lucru. Insăşi Maria
Montessori spunea că:“pentru dezvoltarea şi creşterea inteligenţei, copilului trebuie să i se
permită activităţi spontane, să-şi folosească mâinile şi să i se ofere un control asupra erorii” 22
2. Concentrarea este cea care genereaza intelegerea in profunzime a lucrului pe care-l face copilul,
pentru ca copilul are posibilitatea de a repeta orice activitate disponibila lui ori de cate ori
pofteste, el ajunge la un nivel mai inalt de cunoastere si de intelegere a ceea ce face. Cel mai inalt
nivel de concentrare presupune sa nu fii distras de nici o alta persoana. Ori momentele de
concentrare maxima trebuiesc protejate si neintrerupte de nici un alt stimul. Maria Montessori
descrie mai jos un astfel de fenomen de concentrare:
“Primul fenomen care mi-a atras atenţia a fost acela al unei fetiţe de, probabil, trei ani care exersa
scoaterea şi introducerea cilindrilor de la blocurile cu cilindri ce se mânuiesc cam ca dopurile
sticlelor, dar care sunt cilindri de grosime graduală, fiecaruia dintre aceştia corespunzându-i un
anumit locaş săpat într-un bloc de lemn. Am fost surprinsă să văd o fetiţă atât de mică repetând
exerciţiul la nesfârşit, cu un interes atât de profound. Nu se vedea niciun progres în rapiditatea sau în
abilitatea execuţiei: era un fel de mişcare perpetuă. Iar eu, obişnuită cu examinarea, am început să
număr de câte ori repeta exerciţiul, apoi am vrut să testez puterea de rezistenţă a neobişnuitei
concentrări care mi se releva: şi i-am zis învăţătoarei să pună toţi copii să cânte şi să se deplaseze
prin încăpere. Ceea ce s-a întâmplat fără ca fetiţa să se oprească din lucru.Atunci am apucat încet
scăunelul pe care şedea, l-am ridicat cu ea cu tot şi l-am pus pe o masă. Cu o mişcare rapidă fetiţa şi-
a apucat lucrurile şi a continuat să lucreze, ţinându-le pe genunchi.Din momentul în care am început
să număr, micuţa a repetat exerciţiul de 42 de ori. S-a oprit parcă trezindu-se dintr-un vis şi a surâs ca
o persoana fericită: ochii ei senini străluceau, privind de jur împrejur. Părea că nu ştie nimic din toate
acele manevre care nu reuşiseră să o deranjeze. Şi, dintr-o dată, fără vreo cauză externă, iată cum s-a
încheiat acea muncă… Acea concentrare era însoţită de mişcarea ritmică a mâinii, asupra unui
obiect exact, ştiinţific gradat. Asemenea fenomene au continuat să se repete. Şi, de fiecare dată, copii
încheiau exerciţiul odihniţi, plini de viaţă, cu chipul exprimând o mare bucurie.”23p.126
Tot Montessori a observat ca “Copilul care persistă in exerciţiu, concentrat şi absorbit, în mod
vădit elaborează Omul constant, omul cu caracter, cel care va regăsi în el însuţi toate valorile umane,
încoronând acea manifestare fundamentală unica: persistenţa în muncă…Valoroasă nu este munca în
sine, ci munca văzută ca mod de construire a omului psihic”24 Copilul poate fi concentrat dar in
acelasi timp sa observe si ce se intampla in jurul sau. In perioadele de concentrare nu se recomanda
sa deranjam copilul.
3. IMPLINIREA Dupa perioadele de concentrare, copilul se simte multumit si implinit si astfel se
cladeste stima de sine. Tendinta de perfectionare se afla in fiecare dintre noi. Ori, cu cat facem
22
23
24
The Advanced Montessori Method, Vointa umana
46
lucrurile mai bine cu atat vom avea un mai mare sentiment de satisfactie si implinire si ne vom
dori sa facem lucruri din ce in ce mai dificile. Ori pentru aceasta de mare ajutor este vointa.
Fara vointa, copilul nu poate ajunge la disciplina interioara si independenta. Maria Montessori
foloseste notiunea de horme, despre care spunea ca se aseamana cu vointa, desi tot ea adauga ca e
mult mai mult decat vointa:
“horme apartine vietii in general, a ceea ce s-ar putea numi impuls divin, sursa intregii
evolutii. Aceasta forta vitala a cresterii stimuleaza copilul sa savarseasca multe actiuni si,
daca i se permite sa se dezvolte normal, fara a fi impiedicat, ea se arata sub forma a ceea ce
numim bucuria vietii”25
Horme este, cu alte cuvinte, forta vitala pe care orice fiinta o are in sine, este forta care-l impinge
pe copil sa traiasca, sa se dezvolte chiar inainte de a avea vointa proprie. La Maria Montessori
vointa se afla in stransa legatura cu ascultarea pentru ca:
“vointa este un fundament anterior dezvoltarii, iar ascultarea e un stadiu ulterior asezat pe
acest fundament”.26
La incepul ascultarea este dirijata de impulsul hormic, pentru ca mai tarziu sa ajunga la nivel
constient “si de acolo sa continue sa se dezvolte pas cu pas pana cand ajunge sub controlul vointei
constiente”.27
In primii 6 ani de viata copilul are doua misiuni importante:
1. sa devina el insusi, viitorul adult;
2. sa apartina timpului si locului in care s-a nascut.
4. Vointa este necesara si pentru autocontrol.
Cu o vointa puternica, copilul este si mai motivat sa lucreze. Motivatia de a invata si de a se
perfectiona se dezvolta pe masura ce decide asupra a ceea ce doreste sa faca, pe masura ce
invata sa ia decizii corecte, potrivite nevoilor sale. Ascultarea este acum la inceput, copii
urmandu-si mai ales impulsurile, dezordinea interioara il domina. De aceea ii este cu atat mai
greu sa asculte si sa respecte regulile. La nivelul al doilea de ascultare, copilul isi dezvolta o
vointa constienta de a respecta regulile. Acum el poate fi directionat de propria vointa sau de
vointa celorlalti. Acum copilul raspunde cerintelor adultului. La nivelul al treilea al ascultarii,
copilul vede in adult un lider pe care-l urmeaza cu placere, ascultarea devine acum ceva
natural , firesc.
5. copilul ajunge astfel sa faca lucruri nu doar din curiozitate, ci pentru ca aceasta este dorinta
lui. Cu alte cuvinte acum copilul este capabil de alegeri autentice. El poate alege deci
activitati mai complexe, se relaxeaza mai putin si lucreaza mai mult. Ajunge astfel la un nivel
de concentrare superior. Motivatia sa este acum una intrinseca; copilul isi doreste sa se
dezvolte cat mai mult din punct de vedere intelectual.
6. INDEPENDENTA Si astfel copilul se elibereaza, se simte bine, confortabil in mediu mai
ales pentru ca il cunoaste foarte bine; el face cu usurinta alegeri care sa-I antreneze
permanent mintea. adultul trebuie să adapteze trebuinţele copilului şi să-i asigure
independenţa prin aceea că nu-i devine un obstacol şi nu i se substituie de-a lungul activităţii
prin care acesta îşi realizează propria maturizare”28.
25
26
27
28
47
Prin parcurgerea acestor 6 pasi foarte importanti copilul atinge nivelul cerut de libertate si disciplina.
7. Libertate si limitare in mediul Montessori
1. libertatea de a alege o activitate in sensul ca, copilul poate allege dintre activitatile
prezentate de adult sau de un alt copil (cu incuviintarea adultului). Oferim copilului
posibilitatea de a allege intre lucruri similare, nu diferite. La inceput dam copilului sansa se a
allege dintre doua materiale.
Limita in ceea ce priveste libertatea de a allege o activitate este data de lipsa prezentarii
anumitor materiale, indisponibilitatea unui anume material, sau complexitatea materialului in
raport cu varsta si posibilitatile copilului. Se recomanda intreruperea copilului atunci cand nu
lucreaza corespunzator cu materialul. De asemenea intra tot in responsabilitatea copilului sa
returneze materialul, inapoi pe raft, exact in forma in care l-a luat.
2. libertatea de a lucra oricat de mult doreste cu un material, pentru ca doar prin repetare
copilul atinge niveluri din ce in ce mai mari de concentrare. Cu toate acestea copilul va trebui
interrupt atunci cand nu lucreaza corespunzator cu materialul , atunci cand il lasa pe masa si
pleaca sau atunci cand ramane in fata materialului dar nu lucreaza efectiv cu el. Ciclul de
lucru dureaza atata timp cat considera copilul.Limitarile se refera tocmai la folosirea gresita
a materialului.
3. libertatea de a alege sa lucreze singur sau impreuna cu ceilalti. Lucrul impreuna
implica desigur lectii de gratie si curtoazie. Parintii trebuie sa stie si ei ca la varsta mica, copii
lucreza mai ales singuri, nu sunt pregatiti pentru activitati de grup. Copii mari, fiind in
perioada senzitiva pentru socializare simt aceasta dorinta de a fi impreuna cu ceilalti copii de
aceiasi varsta cu ei. Limitarile intervin atunci cand copii se deranjeaza unii pe altii, cand
lucreaza impreuna in mod gresit cu materialul.
4. Libertatea de a se misca liber in mediu, fara a cere voie sa o faca. Copilul poate sa se
miste liber cu conditia de a nu-i deranja pe ceilalti. Atata timp cat miscarea are un scop, nu
trebuie descurajata sau intrerupta.
5. Libertatea de a comunica in sensul ca, copii comunica liber intre ei, dar o fac cu voce
foarte joasa astfel incat sa nu-I deranjeze pe ceilalti.
6. Libertatea de a gandi, de a observa sau de a medita adica libertatea de a sta fara a
face nimic. Si e important sa observam daca copilul chiar are nevoie de odihna sau ar putea fi
ceva in neregula cu el. Semne ca ceva nu este in regula cu copilul, observam atunci cand
acesta nu face nimic perioade lungi de timp, cand mediteaza timp indelungat.
7. Libertatea de a se alatura sau nu unei activitati de grup. Un copil are libertatea de a
lucra cu un material chiar daca e ora activitatilor de grup. Limitarile se refera aici la faptul ca,
daca allege sa se alature grupului, copilul trebuie sa ramana in grup pana la finalul activitatii
respective.
Parintii sunt gardienii acestor libertati, ei sunt cei care ofera copiilor cheile spre disciplina.
Iar “cea mai relevantă (manifestare) e aceea care pare să deschidă, cu o atingere magică,
porțile pentru ieșirea caracteristicilor normale, este activitatea determinată de concentrarea într-o
muncă, într-un exercițiu asupra unui obiect exterior, executat prin mișcări ale mâinii călăuzite de
inteligență. Și iată cum țâșnesc acum aceste trăsături care, evident, au un motor interior cum sunt
48
«repetarea exercițiului» și «alegerea liberă a lucrurilor». Acum apare copilul: iluminat de bucurie,
neobosit, deoarece activitatea e ca un metabolism psihic, de care se leagă viața șI, prin aceasta,
dezvoltarea. Alegerea lui e cea care, de acum înainte, ghidează totul: răspunde cu plăcere anumitor
cerințe, cum ar fi liniștea; se entuziasmează fațăde unele lecții care-I deschid calea dreptății șI a
demnității. Absoarbe cu însetare mijloacele care-I permit să-șI dezvolte mintea. În schimb, refuză
alte lucruri: recompensele, bomboanele, jucăriile. Pe lângă această, demonstrează că ordinea șI
disciplina sunt, pentru el, manifestări șI trebuințe vitale. ȘI, cu toate acestea, e un copil: vioi, sincer,
fericit, care sare, care strigă cînd se entuziasmează, care aplaudă, care aleargă, salută cu voce tare,
mulțumește din inimă, știe să vorbească șI să-șI arate recunoștința, se apropie de toată lumea,
admiră totul, se adaptează la toate”29
29
Maria Montessori, Secretul copilariei, Editura APA, 2013, Drobeta Turnu Severin, p.150-151
49
BIBLIOGRAFIE
Marcel Capraru;
5. Maria Montessori, Secretul copilariei, Editura APA, 2013, Drobeta Turnu Severin
50
Dezvoltarea socială
51
1. Introducere
Grupurile functioneaza dupa reguli stabilite de comun acord. Mario Montessori spunea ca
oamenii trebuie sa-si pastreze independenta si libertatea dar si sa participe activ la activitatile de
grup. E o realitate psihologica faptul ca omul are nevoie sa apartina unui grup social, are nevoie de
alti oameni pentru a evolua si a se dezvolta.
Apartenenta la un grup pe care sa te poti baza, sustine echilibrul psihic al fiecarui om. Omul
se naste ca fiinta sociala. Primul grup din care face parte este familia. De-a lungul vietii sale, omul
reuseste sa se integreze si sa apartina la multe grupuri. Iar, in cadrul procesului de integrare sociala,
pentru adulti, foarte importanta este cunoasterea persoanelor din jurul lor.
Tot asa si copii trebuie sa-i cunoasca pe cei cu care interactioneaza, inainte de a lega prietenii
cu acestia. Si imprietenirea cu alti oameni, e cu atat mai importanta, mai ales ca biologic dar si
psihologic ne nastem cu o oarecare teama, cu o oarecare retinere de a cunoaste persoane noi, de a ne
imprieteni cu alti oameni. Acest lucru se invata de la cei din jurul nostru. Exista temperamente
diferite care-i ajuta pe unii oameni sa lege prietenii mai usor decat altii.
2. Mintea absorbanta, tendintele umane, perioadele senzitive si dezvoltarea sociala
Dupa Maria Montessori, copilul preia cu mintea absorbanta cultura, civilizatia, obiceiurile,
aspectele sociale din jurul sau si le preia pur si simplu cu foarte mare usurinta. Copilul absoarbe
aceste informatii in mod inconstient, pana la varsta de 3 ani. Perioada aceasta cunoscuta si sub
numele de “creatorul neconstient” este perioada in care pentru prima data copilul isi creeaza
facultatile de baza foarte necesare pentru a functiona: abilitatea de a se misca si abilitatea de a vorbi.
Abia la varsta de 3 ani copilul devine constient de sine. Trece astfel in perioada de minte absorbanta
constienta. Montessori numeste perioada cuprinsa intre 3 si 6 ani “lucratorul constient”.
“Copilul care persista in exercitiu, concentrat si absorbit, in mod vadit elaboreaza Omul
constant, omul cu caracter, cel care va regasi in el insusi toate valorile umane, incoronand acea
manifestare fundamentala unica: persistenta in munca…Valoroasa nu este munca in sine, ci munca
vazuta ca mod de construire a omului psihic”30
Altfel spus copilul devine constient de sine, desi in continuarie nu-si da seama ca mintea lui
absoarbe. Se dezvolta vointa. Perioada aceasta a fost numita “lucratorul constient” pentru ca in
aceasta perioada copilul trebuie sa revizuiasca si sa repete toate impresiile din prima perioada. Iar un
om cu vointa, cu caracter va dezvolta relatii sociale sanatoase si armonioase cu ceilalti oameni.
Tendintele umane il ajuta pe copil in dezvoltarea sa sociala. Maria Montessori spunea ca

perioada 0-6 ani reprezinta fundatia intregii noastre vieti in sensul ca tot ceea ce se intampla in
aceasta perioada ne va influenta intraga noastra viata. Energiile si capacitatile copiilor in aceasta
perioada sunt foarte, foarte mari.
Tendinte precum tendinta de comunicare, tendinta de explorare ”a obicieiurilor dintr-o
familie sau grup”, tendinta de miscare, tendinta de repetare a abilitatilor invatate, tendinta de
orientare in mediu, in viata sociala sustin si sprijina tot ceea ce inseamna dezvoltare sociala.
30
Vointa umana
52
De exemplu, comunicare ne ajuta mai ales sa functionam ca si grup. Comunicare se

realizeaza prin limbaj scris sau oral. Dar comunicarea presupune si limbajul corporal, mimica,
gestica. Poate cea mai importanta functie a comunicarii este faptul ca ea permite transmiterea
informatilor de la o generatie la alta. In mediul Montessori exista o arie destinata anume limbajului,
astfel facilitandu-se comunicarea si implicit constientizarea dar si exprimarea propriilor ganduri si
sentimente.
Copilul are nevoie si de o lume tridimensionala astfel incat sa poata explora. Se omite uneori
faptul ca oamenii nu sunt doar spirit ci sunt corp, minte si spirit. Satisfacerea nevoilor de baza (de
hrana, apa, adapost) e vitala pentru ca altfel “spiritul, psihicul, inteligenta sa vor disparea”31
Datorita tendintei sale de explorare, omul a ajuns sa descopere si sa inventeze tot felul de lucruri.
Perioadele senzitive se remarca prin limbaj, comunicare. In calitate de oameni, avem
abilitatea interioara de a deveni membrii unui grup social. Pregatirea pentru viata necesita o pregatire
preliminara. Aceasta dezvoltare sociala, spre care tindem, are nevoie de efort continuu, de
experienta, de practica. Perioadele sensitive actioneaza, de altfel, ca un filtru selectand informatiile
importante dintr-o anumita perioada. Copilul invata astfel cu mare usurinta si pasiune:
“interesul copilului arde ca o flacara… aceasta flacara nu consuma
energia copilului ci il ajuta sa-si creeze structura mentala”(Secretul copilariei).
3. Mediul pregatit si dezvoltarea sociala

Conceptul de ”mediu pregatit” este adus in prim plan si atunci cand vorbim de dezvoltarea
sociala. In mediu Montessori, copilul are nevoie de libertate dar si de reguli sociale putine si foarte
clare. Mai intai copilul trebuie sa DEVINA el insusi o persoana inainte de a APARTINE unui grup
social. Copii mici invata sa imparta lucruri abia in jurul varstei de 4 ani. Copilul mic are nevoie sa se
construiasca mai intai pe el insusi. Un aspect deosebit al metodei Montessori care ajuta si sustine
dezvoltarea sociala este coabitarea impreuna a unui grup destul de mare de persoane cu varste
diferite de 3, 4, 5 si 6 ani. Ori, intr-un asemenea grup, copii mai mari devin un fel de lideri pentru
copii mai mici. Se poate intampla ca fiecare grup de varsta sa aiba un lider iar astfel prin intermediul
liderilor, grupurile sa colaboreze intre ele. Intr-un asemenea grup, copii mari arata celor mici diverse
activitati astfel incat cei mici ajung sa aiba o abordare unica, inedita de a face anumite lucruri. Cu cat
intalnesti oameni mai diferiti, mai variati cu atat inveti mai multe, te imbogatesti spiritual mai mult.
Copii din diferite culturi pot oferi informatii noi grupului din care fac parte. In cadrul unui grup
variat, nici competitia nu mai este la fel de acerba. Dezvoltarea personala a copilului are loc mult mai
armonios mai ales pentru ca in loc sa se compare cu altii, copilul ajunge natural sa isi doreasca sa
invete, sa stie pentru sine lucruri nu pentru a deveni mai bun decat membrii grupului sau. Montessori
a observat ca atunci cand copii se misca liber intr-un spatiu potrivit, atunci cand copii pot alege cu ce
materiale vor sa lucreze ei vor deveni independenti, se vor dezvolta armonios.
“Secretul copilului este ascuns doar de catre mediu. Trebuie sa actionam asupra mediului
pentru a elibera manifestarile copilariei; copilul se afla intr-o perioada de creatie si expansiune si e
deajuns doar sa-I deschidem poarta”32
31
32
53
4. Idei principale
1. Increderea de baza incepe din familie si reprezinta fundamentul pentru dezvoltarea

completa a copilului, mai mult decat dezvoltarea sociala. Este primita de la parinti, in special de la
mama. Cu cat aceasta incredere este mai puternica cu atat si copilul se simte mai puternic, mai
capabil de relatii sociale. La varsta mica copilul relationeaza cel mai bine cu adultul. Adultul este de
altfel, legatura dintre copilul mic, nou venit in grup si grupul in sine. Dupa ce copilul va capata
incredere, el va fi capabil sa-si creeze propriile legaturi, relatii cu membrii grupului. E foarte
important si conteaza mult, sa acorzi copilului suficient timp sa se dezvolte din toate punctele de
vedere inclusiv social.
2. Dezvoltarea independentei. Daca urmarim ideile Mariei Montessori, ar trebui sa lasam
copilul sa se dezvolte natural, pentru ca doar asa, tot natural se va naste dorinta acestuia de a face el
singur lucruri. Cu cat incerca mai mult, cu atat copii vor fi mai capabili de si mai multe lucruri. Lasa
copilul sa incerce, pentru ca incercand de mai multe ori copilul devine din ce in ce mai increzator in
fortele proprii. Cu cat increderea in el este mai mare, cu cat este mai independent cu atat si grupul
format va fi mai cooperant. Si astfel fiecare membru va fi mai increzator sa-si spuna propria
opinie.Vorbim deci de doua tipuri de independenta:
 independenta fizica care se capata cu ajutorul exercitiilor de la Viata Practica si
 independenta psihica obtinuta prin alegerea acelor materiale care au prin ele insele un
control al erorii, astfel incat copilul nu mai are nevoie de aprobarea adultului care sa-i
confirme sau nu faptul ca a facut bine. Copilul este acum capabil sa stabileasca singur daca a
lucrat bine sau nu, altfel spus sa-si evalueze munca.
3. Respectul pentru ceilalti. Copii dovedesc respect prin faptul ca trebuie sa astepte sa lucreze
cu un material pe care-l foloseste o alta persoana. Tot de respect tine si punerea materialului la loc,
exact in forma in care a fost luat de pe raft astfel incat urmatorul copil sa poata sa lucreze direct cu
acel material. Respectarea perioadelor de concentrare ale altor copii tine tot de a fi respectuos. In
mediul Montessori copii invata sa-si controleze impulsurile si sa aiba multa rabdare.
4. Copiilor li se ofera, in mediul Montessori, ocazia de a fi activi, lucru foarte important mai
ales atunci cand tinzi spre dezvoltare sociala si apartenenta la un grup. Iar oportuinitatea de a fi activi
le este data copiilor in mod individual. Concentrarea si disciplina fata de ei insisi fac posibile
concentrarea si disciplina din cadrul grupului. De asemenea, si coordonarea motorie se dezvolta prin
activitati de tipul: mersul pe linie, jocul linistii, exercitiile de limbaj, activitatile matematice etc.
5. Dezvoltarea vointei si luarea deciziilor se refera la faptul ca e necesar sa alegi materialul cu
care vei lucra si sa inveti sa astepti sau sa gasesti altceva de facut in situatia in care materialul
preferat nu e disponibil.
6. Concentrarea Materialele de la Viata practica au ca scop inclusiv concentrarea. De
concentrare este nevoie si atunci cand copilul lucreaza cu materiale mai complexe. Iar in cadrul unei
discutii privirea in ochi a interlocutorului este garantia faptului ca te concentrezi si asculti, esti
interesat de orice spune acesta.
7. Empatia si aspectele morale. Bazele empatice si morale se pun in Casa Copiilor. In primul
plan se afla empatia pentru ca in al doilea plan sa fie moralitatea, copii fiind cei care observa
educatorul dar si felul in care acesta se poarta. Tocmai de aceea cu atat mai mult e important ca
54
adultul sa se elibereze de prejudecati si sa se comporte in fata copiilor natural, sa fie mereu

consecvent cu el insusi. Conteaza mult sa te pui in locul celuilalt astfel incat sa –l intelegi mai bine.
8. Comunicarea Mediul Montessori ofera suficiente materiale care sa permita imbogatirea
vocabularului. Copii invata si limbajul corporal, invata regulile de comportament in relatia lor unii cu
altii. Adultii sunt cei care furnizeaza copiilor suficinte subiecte de discutie prin intermediul
povestilor etc
9. Libertatea la Montessori consta in faptul ca, copii se pot misca liber in mediu, au libertatea
de a comunica liber unii cu altii atata timp cat nu deranjeaza ceilalti copii si atata timp cat nu-i
intrerup din lucru. In mediul montessorian copii pot alege ceea ce vor sa faca. Limitarile sunt legate
aici de a nu deranja mediu sau pe ceilalti membri ai grupului.
5. PLANURI de dezvoltare
Vorbim aici de existenta a patru planuri de dezvoltare

1. Planul intai cuprinde perioada 0-6 ani. Perioada de la nastere pana pe la varsta de 3 ani a
fost numita de M. Montessori embrionul spiritual. Nou nascutii, adauga Montessori “arata la fel, nu
se pot misca, sunt goliti, nesmnificativi”.(The 4 planes of development, Camillo Grazzini,p.32) Cu
toate acestea acestea sugarul are inauntrul sau ”potentialitati care- i determina dezvoltarea, are o forta
globala, esenta creativitatii umane, care-l determina sa devina mai tarziu omul timpului si civilizatiei
sale” (M.Montessori, Minte absorbanta, p.35) Interesant este si faptul ca in jurul varstei de 3 ani
copilul manifesta sensibilitate pentru relatiile sociale, copii invata sa devina parte din comunitate. De
altfel, in primii 6 ani copilul are doua misiuni foarte importante sa devina el insusi viitorul adult si
sa apartina locului si timpului in care s-a nascut.
Copilul exploreaza lumea intr-un fel senzorial si absoarbe mediul.
2. In planul al doilea (6-12 ani) copilul simte o nevoie acuta de a fi impreuna cu alti copii mai
degraba decat de a petrece timp cu parintii. Acum copilul isi intelege mai bine rolul sau in societate.
Maria Montessori descrie aceasta perioada ca fiind “faza calma a cresterii uniforme”. Spre deosebire
de prima etapa dominata de adaptarea la lumea inconjuratoare, in aceasta etapa copilul exploreaza, el
devine adaptat lumii sale. Acum copilul foloseste o noua putere. El are, dobandeste o minte de adult.
Desi mintea sa nu mai este absorbanta, nu mai absoarbe informatiile, copilul este dispus sa depuna
efort pentru a invata, pentru a acumula noi si noi cunostinte. Copii devin foarte interesati de stiinta,
experiente, rezolvarea diferitelor tipuri de probleme. Imaginatia este folosita si ea pentru a-si forma o
parere despre lucruri. Dorinta de a apartine unui grup, de a face lucrurile impreuna cu altii
covarstnici este o alta sensibilitate specifica acestei perioade. De altfel in scolile Montessori,
prezentarile, la aceasta categorie de varsta, se fac nu individual ci pentru grupuri.
3. Planul al treilea (12-18 ani) se distinge prin exersarea responsabilitatilor sociale. Acum
copilul experimenteaza felul in care a trebui sa se raporteze la cei din jurul sau din punct de vedere
social. Copilul ajunge sa-si de-a seama cum poate deveni el insusi parte din societate. Tot puternic la
el se manifesta si interesul pentru problemele sociale, el capata o constiinta sociala. Copii pot deveni
interesati de politica, de problemele mediului. Incearca sa inteleaga cum functioneaza societatea
astfel incat sa-si poata aduce si ei o contributie. Pentru adolescent, sentimentul de apartenenta se
manifesta intens, el simte nevoia de a-si raspunde la intrebarea “cine sunt?”. In incercarea de a gasi
raspunsul el se exprima prin arta, teatru, muzica. Viziunea lui despre viata se schimba poate si pentru
ca se apropie de maturitate. Se foloseste de arta, muzica, de alte mijloace pentru exprimarea sinelui.
55
Maria Montessori vorbeste de earth children- concept prin care se trece de la mediul traditional la
mediu natural, ferma, in acest caz, locul de unde provine mancarea. Ideea mediului Earth Children
este aceea de a crea o societate in miniatura cu responsabilitatile si atributiile specifice. In perioada
12-15 ani, adolescentul ar trebui focusat pe munca fizica in timp ce in perioada 15-18 ani focusarea
ar trebui sa fie pe activitatea intelectuala.
4. Planul al patrulea (18-24 ani) Individul intelege acum rolul sau in civilizatie. Individual si
social, o persoana puternica poate sa influenteze semnificativ societatea. Cautam echilibrul perfect
intre individualism si apartenenta la grupurile sociale In aceasta perioada marea putere a fiintei
umane este gandirea filozofica. Copii maturi devin interesati de operele marilor filozofi, isi pun tot
felul de intrebari in legatura cu viitorul lor, isi doresc implicarea activa in bunul mers al societatii,
comunitatii in care traiesc. In felul acesta oamenii reusesc sa-si identifice misiunea lor cosmica.
6. Rolul Adultului
Ca adulti care-si propun dezvoltarea sociala a copiilor, trebuie sa devenim noi insine un model demn
de urmat pentru ei, trebuie sa avem un comportament plin de respect, sa cooperam , sa ne impartasim
idei, sa impartim lucrurile care ne apartin. Faptul ca in mediul Montessori sunt multi copii si foarte
putini adulti, favorizeaza dezvoltarea abilitatilor sociale ale copiilor. Maria Montessori spunea ca cel
mai bine este sa ai incredere in copil pentru ca pregatindu-i pe copii, lumea chiar poate deveni mai
buna
56
BIBLIOGRAFIE
Marcel Capraru;
57
Normalizare şi deviaţii
58
1. Introducere
Normalizarea a fost cel mai important rezultat al muncii Mariei Montessori. Pentru ea nu invatarea
scrierii si a cititului, sau faptul ca, copii au reusit sa efectueze inmultiri cu numere mari au contat,
tocmai pentru ca scopul urmarit de ea era acela al normalizarii. Normalizarea are si o parte
intelectuala, e procesul datorita caruia copii invata mai repede si mai usor.
Principalul scop al muncii educatorului Montessori este insa normalizarea.
Normalizarea este un proces care se dezvolta incet dar sigur, fiind uneori aproape imposibil de
remarcat. Maria Montessori a observat faptul ca ideile pe care le avem despre copilul mic nu sunt
parte din comportamentul normal al copilului. Ea adauga faptul ca atunci cand se naste copilul este
plin de iubire, de zambete, plin de dorinta de a explora lumea, plin de energie, de dorinta de a invata
si de a se adapta lumii sale. Tot ea a remarcat faptul ca in jurul varstei de 2 ani si jumatate 3, copilul
nu mai e deloc asa, adica devine temator, fricos, impulsiv. Abia copii ajunsi in Casa Copiilor se
comporta in acelasi mod in care se comportau cand erau bebelusi adica sunt veseli, plini de incredere
in ei insisi, optimisti dornici sa exploreze si sa cunoasca lumea, sunt fericiti.
2. Definire
Montessori a numit acest fenomen normalizare, adica proces care duce copilul inapoi la starea si
comportamentul sau natural. Normalizarea nu insemna ca toti copii se comporta la fel, ca respecta o
anumita norma. Normalizarea este un proces de vindecare care te duce inapoi la starea normala,
naturala de la inceput. Normalizarea copiilor ”nu înseamnă a-i face să se arunce în primejdie, ci a le
dezvolta o prudență care sa le permita să lucreze printre pericole, cunoscându-le și stăpânindu-le” 33
3. Devieri. Tipuri de devieri
Inainte ca copilul sa inceapa normalizarea, el prezinta anumite anomalii, devieri comportamentale.

Cuvantul deviere provine, de altfel, din limba latina si inseamna a te intoarce din drum. “Înainte de a
întreprinde o acțiune educațională, e nevoie, deci, să se realizeze condițiile de mediu care să
favorizeze scoaterea la suprafață a caracteristicilor normale ascunse. În acest scop, e de ajuns doar
«să înlăturăm obstacolele», acesta trebuie să fie primul pas, fundamentul educației. Prin urmare, nu e
vorba de a dezvolta trăsăturile existente, ci de a descoperi, înainte de toate, natura și numai după
aceea de a ajuta dezvoltarea normalității”34.
Exista mai multe tipuri de astfel de devieri sau anomalii.

1. Evadarea din realitate se manifesta atunci cand copilul considera realitatea ca fiind ceva prea
greu de suportat. Acesta este motivul pentru care evadeza intr-o lume imaginara in care el
poate deveni un fel de supererou. Mai mult, copilul intra in acest rol si nu mai iese din el;
ajunge sa se creada supererou.
33
34
59
2. Barierele psihice inseamna orice fel de obstacol care-l impiedica pe copil sa ia parte la
activitatile zilnice. Ne referim aici la copii care, de exemplu, nu merg la gradinita fara un
obiect care sa le confere siguranta.
3. Atasamentul inteles aici ca dependenta exagerata a copilului fata de adult. Copilul doreste ca
adultul sa ia mereu decizii in locul lui, simte ca nu se poate desparti de adult.
4. Posesivitatea adica nevoia de a poseda lucruri. Si ne putem gandi aici la copii care iau pur si
simplu o jucarie pentru care fac pasiune.
5. Dorinta de putere in sensul ca, copilul insista sa aiba el ultimul cuvant, sa decida el pentru
altii. De aceea apar mereu conflicte cu adultii din familie dar si cu ceilalti copii.
6. Inferioritatea, lipsa increderii este prezentă la copii anxiosi, timizi, cu teama de a incerca
lucruri singuri. Acesti copii iau decizii foarte greu, nu-si gasesc usor o activitate de facut,
asteapta mereu adultul sa ia deciziile pentru el.
7. Fricile copiilor de tipul: frica de fulgere, frica de monstri, frica de hoti, frica de intuneric
precum si alte frici care nu reprezinta un real pericol. Uneori fricile sunt declansate și
intretinute chiar de catre parinti.
8. Tendinta de a minti. In general copii au tendinta de a spune minciuni insa deviatii sunt
considerate a fi situatiile in care copii nu recunosc sub nici o forma faptul ca ceea ce au spus
ar fi un neadevar.
Toate aceste devieri sunt intalnite la marea majoritate a copiilor. Iar pana la o anumita varsta,
aproape fiecare dintre aceste devieri sunt normale. Devieri, anomalii sunt considerate acele
comportamente nedorite care nu dispar pe masura cresterii copilului. Ori acestea impiedica copilul sa
ia parte la activitatile normale.
4. Cauze ale devierilor
Maria Montessori a observat faptul ca aceste anomalii nu apar pur si simplu ci ca exista anumite
cauze care le declanseaza. Vorbim de:
1. Lipsa miscarii. Una dintre problemele copilului modern este tocmai aceasta incorsetare in
spatii mici: scaunel, patut, tarc: spatii in care miscarea este descurajata. Ori nemiscarea poate
genera devieri.
2. Lipsa independentei in sensul ca copiii nu prea au posibilitatea sa desfasoare activitati
independente nici acasa si nici la scoala.
3. Lipsa libertatii si imposibilitatea de a face alegeri potrivite. Copii trebuie sa fie incurajati sa
ia decizii pentru ei.
4. Controlul excesiv al adultului se poate manifesta de exemplu atunci cand copilul este prins
intr-un program foarte incarcat de activitati.
5. Lipsa de activitati corespunzatoare nivelului de pregatire dar si preocuparilor copilului ca de
exemplu prea multa tehnologie in detrimental contacului cu oamenii reali, poate genera
devieri, anomalii.
Maria Montessori ofera o metoda cu ajutorul careia sa putem corecta aceste devieri. Metoda
Montessori nu e ceva ce se vede, pentru ca ”ceea ce se vede este copilul. Se vede sufletul copilului
care, eliberat de obstacole, lucrează în conformitate cu propria sa natură. Calitățile pe care le-am
întrevăzut la copii aparțin, pur și simplu, vieții, așa cum culorile păsărilor sau parfumul florilor: nu
sunt deloc rezultate ale unei «metode de educație». Însă, e evident că aceste fapte naturale pot fi
60
influențate de acțiunea educației, al cărei scop este acela de a proteja copiii, de a-i ajuta în
dezvoltare”.35
Montessori atrage atentia asupra faptului ca un copil slab reactioneaza diferit in comparatie cu un
copil puternic.
Astfel, copii puternici se vor revolta, vor protesta impotriva represiunilor adultilor. La polul opus,
copii slabi sunt cei care vor renunta usor, vor suferi in tacere si de multe ori nu vor fi bagati in seama
tocmai pentru ca sunt catalogati “cuminti”, copii care nu creeaza probleme. Devierile pot fi aceleasi
si la copilul slab si la copilul puternic doar ca avand comportamente diferite acesti copii vor
reactiona diferit.
Daca vorbim de inferioritate, copilul puternic tinde sa devina clovnul clasei in timp ce, copilul slab
nu indrazneste sa iasa in nici un fel in evidenta. Asadar, acestia sunt copii care in mediul Montessori
gasesc vindecare. Iar noi adultii, uitam uneori ca esenta metodei consta in aceasta vindecare, in a-i
aduce pe copii pe drumul cel bun. Scopul educatorului Montessori este acela de a-i ajuta pe copii.
5. Etape ale procesului de normalizare
Montessori a descoperit ca exista mai multe etape ale normalizarii.

 Etapa 1 implica perioade scurte de concentrare, de implicare in activitati specifice alternand
cu perioade mai lungi de dezordine.
 Etapa 2 cand copilul vine pregatit de munca, incepe cu activitati pe care le-a mai facut,
lucruri simple pentru ca apoi sa se relaxeze in cautarea a ceva mult mai interesant de facut.
Cand gaseste acea activitate potrivita si provocatoare pentru el copilul va atinge un nivel inalt
de concentrare. Acestei perioade de concentrare ii urmeaza o perioada de relaxare, de
detasare.
 Etapa 3 se remarca prin cresterea semnificativa a nivelului de concentrare. Astfel copilul
incepe cu o activitate simpla, continua cu o alta un pic mai complexa. Urmeaza apoi o
perioada lunga de lucru cu un singur material care se incheie cu contemplarea necesara pentru
sedimentarea informatiilor proaspat absorbite. Este nivelul la care copilul respecta momentele
de concentrare ale celorlalti colegi, pastreaza linistea.
 Etapa 4 este perioada de concentrare continua. Incepe cu o activitate, continua cu altele fara
a lua nici o pauza. Abia la final copilul ia o pauza activa, concentrarea acestuia fiind inca la
un nivel ridicat.
6. Caracteristicile copilului normalizat
 Copilului normalizat ii place ordinea, este atras de aceasta pentru ca ordinea il ajuta sa
clasifice lumea.
 Copilul normalizat iubeste sa lucreze, pretuieste munca pe care o presteaza. Putem observa
acest lucru prin nivelul de precizie in munca. Indiferent cat lucreaza copilul nu oboseste, se
simte fericit si odihnit chiar si la finalul sesiunii de lucru.
35
61
 La copilul normalizat observam inclusiv, un nivel profund al concentrarii. Concentrare

profunda inseamna implicare intr-o activitate pentru o perioada de cel putin 20 minute fara
sa-i fie distrasa atentia indiferent de stimuli din jurul tau.
 Un copil normalizat prezinta un nivel crescut de ascultare. Nu este o ascultare oarba, ci este
vorba de o disciplina interioara, launtrica. Copilul se supune de buna voie, ii place sa faca
lucruri in grup, pentru grup pur si simplu nu pentru ca cineva il indeamna sa procedeze asa.
 Un copil normalizat are un nivel crescut de independenta atat fizica cat si mentala iar aceasta
este rezultatul interactiunii cu ceilalti.
 Un copil normalizat are incredere in el insusi iar astfel capata independenta.
 Un copil normalizat are abilitatea de a judeca, de a rationa, de a lua o decizie. Copilului i se
ofera un control al erorii, el poate verifica singur daca a procedat bine sau nu, nemaifiind
necesara confirmarea adultului.
 copilul normalizat are initiativa, isi doreste mereu sa-si ocupe timpul facand diverse lucruri,
are incredere ca se descurca singur in anumite situatii, ii ajuta pe ceilalti atunci cand sunt in
dificultate.
 copilul normalizat este cooperant si nu competitiv, adora compania celorlalti copii, iubeste sa
imparta cu ei, sa fie impreuna cu ceilalti covarstinici.
 Copilul normalizat isi controleaza si coordoneaza foarte bine fiecare miscare.
 copilului normalizat ii place linistea, ii place sa aiba momente de tacere.
 copilul normalizat este un copil, impacat cu el insusi dar si cu mediul, cu adultii, are o
atitudine pozitiva asupra lumii.
Normalizarea este un proces care se intampla in primul plan de dezvoltare. In acest plan copilul isi
dezvolta personalitatea. Odata normalizat, acest lucru devine parte din fiinta sa. E adevarat ca si copii
normalizati pot avea zile mai proaste dar reusesc de fiecare data sa revina.
7. Rolul adultului
 sa acorde copilului libertate intre anumite limite;

 sa aiba asteptari realiste vis-a vis de copilul sau, in sensul ca sa-i cunoasca nevoile, limitele
dar si potentialul copilului;
 sa asigure copilului un ciclu de lucru de 3 ore;
 sa stabileasca reguli clare de aplicat in clasa, astfel incat copii sa se simta increzatori, in
siguranta in mediu.
8. Mediul
 trebuie sa ofere activitati stimulante si interesante;

 sa permite activitati individuale dar si de grup;
 trebuie vine in intampinarea nevoilor de dezvoltare ale copilului;
9. Concluzii
62
Normalizarea inseamna cu alte cuvinte sa lasi copilul sa munceasca, sa lasi copilul sa fie activ, sa-i
permiti efectuarea a cat mai multor activitati cu mainile si cu corpul, sa lasi copilul sa aleaga singur
activitatea pe care doreste sa o desfasoare dintre cele prezentate deja.
In situatia in care copilului ii este greu sa aleaga ii putem restrange aria rugandu-l sa aleaga una
dintre doua sau trei activitati. Insăşi Maria Montessori spunea că:“pentru dezvoltarea şi creşterea
inteligenţei, copilului trebuie să i se permită activităţi spontane, să-şi folosească mâinile şi să i se
ofere un control asupra erorii”36.
Maria Montessori spunea ca munca care duce la normalizare este munca efectuata cu mainile.
Aceasta este foarte importanta mai ales pentru dezvoltarea functiilor executoare. Activitatile de tipul
: turnarea, mutarea pieselor de puzzle, cusutul, pictatul, scrisul presupun miscari care sprijina
dezvoltarea intelectuala a copilului. Iar munca facuta cu mainile trebuie efectuata cu obiecte reale.
Ori aici materialele de la viata practica ne sunt de mare ajutor.
Pe de o parte aducem copilul la normalizare prin munca cu mainile dar apoi e nevoie sa continuam sa
sustinem copilul normalizat, oferindu-i noi prezentari si urmarind mai departe interesul de cunoastere
al copilului.
Normalizarea nu este punctul la care ajungi ci este punctul de plecare.
Copilul normalizat este ”copilul: iluminat de bucurie, neobosit, deoarece activitatea e ca un
metabolism psihic, de care se leagă viața și, prin aceasta, dezvoltarea. Alegerea lui e cea care, de
acum înainte, ghidează totul: răspunde cu plăcere anumitor cerințe, cum ar fi liniștea; se
entuziasmează față de unele lecții care-i deschid calea dreptății și a demnității. Absoarbe cu însetare
mijloacele care-i permit să-și dezvolte mintea. În schimb, refuză alte lucruri: recompensele,
bomboanele, jucăriile. Pe lângă această, demonstrează că ordinea și disciplina sunt, pentru el,
manifestări și trebuințe vitale. Și, cu toate acestea, e un copil: vioi, sincer, fericit, care sare, care
strigă cînd se entuziasmează, care aplaudă, care aleargă, salută cu voce tare, mulțumește din inimă,
știe să vorbească și să-și arate recunoștința, se apropie de toată lumea, admiră totul, se adaptează
la toate”37
36
37
Maria Montessori, Secretul copilariei, Editura APA, 2013, Drobeta Turnu Severin, p.150-151
63
Bibliografie
Marcel Capraru;
5. Maria Montessori, Secretul copilariei, Editura APA, 2013, Drobeta Turnu Severin
64
Anexe
65
Imagini ale creierului Album eseuri Diana Aliman
lobul frontal lobul parietal
lobul occipital
cortexul lobul temporal

prefrontal
cerebel
trunchiul cerebral
Aria motorie si senzoriala primara

Aria motorie primara
Aria motorie si
senzoriala secundara
Aria de producere a Aria de intelegere a
vorbirii (aria lui vorbirii (aria lui
Broca) Wernicke)
Aria vizuala
secundara
Aria auditiva primara
Aria vizuala
primara
Aria auditiva secundara
66
Homunculus
Legenda, incepand din stanga, jos: intra-abdominal, faringe,
limba; dinti, gingii si maxilar, buza inferioara, buze, buza
superioara, fata, nas, ochi,
degetul mare, aratatorul, degetul mijlociu, inelarul, degetul
mic, mana, incheietura, antebrat, cot, brat, umar, cap, gat,
trunc hi, sold, picior, laba piciorului,
degetele de la picioare, organele genitale
Incepand din dreapta jos: VERBALIZARE, SALIVARE,
MASTICATIE, inghitire, limba, maxilar, buze, fata, pleoapa
si globul ocular, spranc ene, gat, degetul
Mare, aratatorul, degetul mijlociu, inelarul, degetul mic,
mana, incheietura, cot, umar, trunchi, sold, genunchi, glezna,
degetele de la picioare
Structura de baza a neuronului
dentrite
corpul
celular hilul axonic
teaca de
mielina
67
68
69

Album Eseuri M. Montessori

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Album Eseuri M. Montessori

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Album eseuri Diana Aliman

2. Definitii ale tendintelor umane

Potrivit Dictionarului de Psihologie, tendinta reprezinta:“forta endogena care orienteaza un

Tendintelor umane le sunt proprii mai multe caracteristici.

4. Cateva tendinte pe care le-am putea lua in considerare

4. Tendinta de comunicare. Oamenii sunt fiinte sociale si dependente unii de altii.

Cele patru planuri de

1. Caracteristicile generale ale celor patru planuri

2. Planul 2 - de la 6 la 12 ani – copilaria

Caracteristicile copiilor cu varsta 6-12 ani

5. Stadiul 4 de dezvoltare - De la 18 la 24 de ani - maturitatea

2. Caracteristicile minţii absorbante

Mintea absorbanta nu este discriminatoare

Mintea absorbanta neconştienta

să aparţină timpului şi locului în care s-a născut.

1. Perioada senzitiva pentru limbaj ( nastere-6 ani)

3. Perioada senzitiva pentru perfectionarea miscarii.

 Importanta acestor perioade pentru educatie:

Mediul montessorian este compus din trei elemente esentiale:

4. Caracteristici fizice ale mediului pregatit

Nu trebuie uitat deci, ca asa cum spunea Maria Montessori:

Educatoarea trebuie sa-si desavarseasca pregatirea pe urmatoarele nivele:

1. Intelesul traditional al “disciplinei”

3. Modul in care “libertatea” si “disciplina” par sa se afle in opozitie

4. Felul in care Montessori intelege termenul “libertate”

6. Libertate si disciplina- Etape

Vorbim de o stadialitate in ceea ce priveste atat libertatea cat si disciplina

7. Libertate si limitare in mediul Montessori

2. Mintea absorbanta, tendintele umane, perioadele senzitive si dezvoltarea sociala

Tendintele umane il ajuta pe copil in dezvoltarea sa sociala. Maria Montessori spunea ca

De exemplu, comunicare ne ajuta mai ales sa functionam ca si grup. Comunicare se

3. Mediul pregatit si dezvoltarea sociala

1. Increderea de baza incepe din familie si reprezinta fundamentul pentru dezvoltarea

adultul sa se elibereze de prejudecati si sa se comporte in fata copiilor natural, sa fie mereu

Vorbim aici de existenta a patru planuri de dezvoltare

3. Devieri. Tipuri de devieri

Inainte ca copilul sa inceapa normalizarea, el prezinta anumite anomalii, devieri comportamentale.

Exista mai multe tipuri de astfel de devieri sau anomalii.

4. Cauze ale devierilor

5. Etape ale procesului de normalizare

Montessori a descoperit ca exista mai multe etape ale normalizarii.

6. Caracteristicile copilului normalizat

 La copilul normalizat observam inclusiv, un nivel profund al concentrarii. Concentrare

 sa acorde copilului libertate intre anumite limite;

 trebuie sa ofere activitati stimulante si interesante;

lobul frontal lobul parietal

cortexul lobul temporal

Aria motorie si senzoriala primara

Aria auditiva primara

Structura de baza a neuronului

You might also like