2.2 Morfologia şi structura seminţei. Fructul.

Modalităţi de răspândire a fructelor şi

seminţelor.

Sămânţa este prezentă la gimnosperme, unde se formează din ovul, în urma unei
fecundații simple, și la angiosperme, în urma unei fecundații duble.

La gimnosperme, de exemplu la pin (Pinus sp., fig.43), aceasta este formată la exterior
dintr-un tegument gros, lignificat, care se prelungeşte formând o aripioară membranoasă. Sub
tegumentul extern se găsește: endospermul primar în care este dispus embrionul, protejat de un al
doilea tegument subţire cu acelaşi rol ca al endospermului secundar al angiospermelor.
Embrionul este format din radiculă, tulpiniţă germinativă, unul, două sau mai multe cotiledoane
cu formă triunghiulară, dispuse central, înconjurate de endospermul primar şi un muguraş. În
partea îngustă a seminței aproape de radiculă se află micropilul.

Fig.43 Sămânţă de la Pinus sp.: A - solz carpelar, cu cele două seminţe, văzut pe
faţa sa superioară; B - aspect exterior al unei seminţe de Pinus sp.; C - sămânţa secţionată
longitudinal (paralel cu cele două feţe: dorsală şi ventrală); D - sămânţă secţionată
longitudinal, median prin dreptul regiunii micropilare; E - sămânţă secţionată transversal; a -
aripă; ah - axa hipocotilară; cot - cotiledoane; esp - endosperm primar;
r – radiculă; rm - regiunea micropilară; szc - solz carpelar; sm - sămânţă; te - tegument
extern; ti - tegument intern; vv - vârf vegetativ
(după Grinţescu şi Geneves, citaţi de Tarnavschi, 1974)

La angiosperme forma seminţelor (fig.44) variază foarte mult fiind un caracter de

recunoaștere a diferitelor specii de plante. Pot fi: sferice (Pisum sativum - mazăre), reniforme
(Phaseolus vulgaris - fasole), piriforme (Vitis vinifera - vița de vie) etc.
Mărimea semințelor variază (fig.44) în limite foarte mari, astfel: seminţe abia vizibile cu
ochiul liber (orhidee), seminţe cu dimensiuni de 2 - 3 mm (mac, tutun), seminţe mari (nuc, castan
sălbatic), foarte mari (Cocos nucifera-nuca de cocos) etc. Cele mai mari seminţe se întâlnesc la
palmierul Lodoicea seycellarum și cântăresc peste 1kg.

Fig.44 Forma şi mărimea seminţelor:

A - Orobanche sp.; B - Plantago major; C - Nasturtliunt offininale; D – traista
ciobanului; E - nemţişor; F - iederă; G - tutun; H - neghină; I - viţă-de-vie; J- castan sălbatic;
L - lucerna; M - trifoi; N - măzăriche; O - linte; P - curmal; R - ricin; S - dovleac;
T - bumbac; U – Bignonia sp.; V - plop; W – Cinchona sp.; Z - lalea
(după Grinţescu, citat de Ciobanu, 1965)

Părţile unei seminţei mature sunt: tegumentul seminal ce provine din integumentul
ovulului, embrion şi ţesutul cu rezervele nutritive destinate embrionului (albumen sau
perisperm); unele semințe au numai embrion.
 1) Tegumentul seminal reprezintă ansamblul de țesuturi care protejează și învelesc
sămânţa. Poate fi gros, când se formează din două integumente, fiind diferențiat în testa și
tegmen, și subțire, nediferențiat în testa și tegmen, când se formează dintr-un integument
(asteracee). Este impermeabil, având o suprafață: netedă (fasole, ricin), reticulată (mac),
alveolată (cuscuta), prevăzută cu țepi, peri etc.

Pe suprafaţa tegumentului seminal se găsesc anexe: hilul, micropilul, rafa, chalaza,

strofiola, caruncula, arilul și arilodul.

Hilul reprezintă cicatricea lăsată de funicul la locul ruperii de sămânță (fig.45).

Fig.45 Seminţe de fasole (A) şi

de castan sălbatic (B): m - micropil; h - hil (după Grinţescu, citat de Ciobanu, 1965)

Micropilul apare sub forma unui por (fig.45) și reprezintă zona subțire a tegumentului, pe
care o sparge radicula embrionului în timpul germinației. Rafa este o proeminenţă a tegumentului
seminal, care se întinde de la hil până la chalază şi apare numai la seminţele provenite din
ovulele anatrope (ricin, mazăre etc.).

Anexele cărnoase (fig.46) ale tegumentului seminal sunt: strofiola, caruncula, arilul și
arilodul. Ele iau naştere la nivelul micropilului sau la nivelul hilului şi servesc la răspândirea
seminţelor prin furnici, păsări sau alte animale.

Strofiola reprezintă o excrescență mică tuberculiformă situată în dreptul chalazei (fasole).

 Caruncula este o proeminentă cărnoasă în formă de neg ce astupă micropilul şi rezultă
din proliferarea zonală a integumentelor (ricin).

Arilul este o expansiune cărnoasă formată prin proliferarea celulelor integumentului, care
începe în regiunea hilului şi învelește ca o cupă sămânţa, parţial (nufăr, tisă) sau total (nucşoară,
Myristica fragrans).

Arilodul are aceeași origine cu caruncula, dar el se extinde pe toată suprafața seminței
(Euonymus europaea-salba moale).

Fig.46 Anexele tegumentului seminal:

A - sămânţă de nufăr; B - sămânţă de nucşoară: a - întreagă; b -secţiune longitudinală; C -
sămânţă de salbă moale; D - sămânţă de ricin; E - sămânţă de iarbă-de-negi: ar - aril;
ad - arilod; car - caruncula; str - strofila (după Baillor, citat de Tarnavschi, 1974)

2) Embrionul este partea cea mai importantă a seminţei şi ia naștere din zigotul principal.

Este format din: radiculă sau rădăciniță, dispusă în apropierea micropilului, tulpinița sau
hipocotilul, muguraş numit gemula sau plumula şi cotiledoanele (unul sau două), primele
organe de natură foliară, subțiri la semințele cu endosperm, groase la cele fără endosperm, toate
aceste componente ale embrionului reprezentând ţesuturi meristematice, nediferenţiate.

3) Endospermul reprezintă ţesutul de rezervă din care se va hrăni embrionul în timpul

germinaţiei seminţei.

Semințele cu endosperm bine dezvoltat se numesc albuminate (ricin, cereale etc), iar cele
fără endosperm, alcătuite numai din tegument și embrion se numesc exalbuminate (fasole).

Seminţele albuminate prezintă un ţesut de depozitare special, situat în afara embrionului,

care poate fi albumenul sau endospermul, ţesut triploid provenit din zigotul accesoriu sau poate
fi perisperm (fig.47) adică straturi ale nucelei rămase nedigerate de albumen în decursul
embriogenezei, în care s-au înmagazinat substanţe de rezervă (Ciobanu, 1965).

Fig.47. Fructul (şi sămânţa) de piper în secţiune longitudinală:

e - embrion; p - perisperm; s - tegument seminal (după Huber, citat de Ciobanu, 1965)

Seminţele albuminate pot prezenta numai endosperm (majoritatea angiospermelor);

endosperm și perisperm (nufăr, piper); numai perisperm (Canna indica).

În aceeaşi sămânţa se găsesc mai multe feluri de materii de rezervă (amidon, aleuronă,
grăsimi, substanțe pectice etc).