Professional Documents
Culture Documents
Toate Cursurile DREPTU UNIUNII EUROPENE
Toate Cursurile DREPTU UNIUNII EUROPENE
DREPT EUROPEAN
Anul II, semestrul II
TACHE BOCANIALA
ISBN: 978-606-533-316-1
Drept european 2
CUPRINS
1.3. Principalele tratate ale comunităţilor europene şi ale Uniunii Europene ............ 17
Rezumat.................................................................................................................. 32
Rezumat .................................................................................................................... 69
Drept european 3
3. Ordinea juridică a Uniunii Europene
3.1. Izvoarele dreptului Uniunii Europene ................................................................ 73
3.2. Principiile ordinii juridice a Uniunii Europene. Aplicarea normelor juridice ale
Uniunii Europene în ordinea juridică a României ..................................................... 78
Rezumat................................................................................................................... 89
Drept european 4
INTRODUCERE
Cursul intitulat Drept european se studiază în anul II şi vizează dobândirea de
competenţe în domeniul cunoştinţelor privind procesul integrării europene, al
perfecţionării instituţionale a Comunităţilor şi U. E., precum şi rolul dreptului
comunitar/european în acest proces.
Drept european 6
Lucrările de verificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi
4, vor fi transmise in termenul specificat pe Platforma Danubius Online spre a
fi verificate si notate si vor face parte din nota finală.
N.B. Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în
consecinţă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăţare.
Drept european 7
Drept european 8
1. CONSTITUIREA ŞI EVOLUŢIA COMUNITĂŢILOR
EUROPENE, A UNIUNII EUROPENE ŞI A DREPTULUI
UNIUNII EUROPENE
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
să înţelegi evoluţia Ideii europene ca premisă a creării Comunităţilor
şi al Uniunii Europene;
să înţelegi natura dreptului Uniunii Europene şi să-l definești;
de a explica extinderea Uniunii Europene ca o tendinţă rezultată din
logica internă a construcţiei europene;
să înţelegi evoluția dreptului primar al Uniunii Europene;
să descrii într-un eseu de o pagină dreptul Uniunii Europene.
Drept european 9
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Drept european 10
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Drept european 11
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
așa cum am precizat deja,Uniunea Europeană este un parteneriat economic şi
politic, asupra formarii si evoluției dreptului Uniunii Europene î-si pun
permanent amprenta interesele naţionale diverse ale tarilor membre,
deţinătoare ale unei potenţialităţi mai mici sau mai mari de influenţă şi de
pondere, sau pur şi simplu purtătoarele unor interese specifice ce se cer apărate.
In al treilea rând, dreptul Uniunii Europene ţine seama de cercetările ştiinţei
relaţiilor internaţionale, care studiază totalitatea legăturilor şi raporturilor
economice, politice, juridice, ideologice, culturale, diplomatice şi militare între
state şi sisteme de state, inclusiv între forţele sociale şi politice care au
capacitatea de a acţiona pe arena internaţionala.
Noțiuni specifice teoriei relaţiilor internaţionale (de pildă: echilibrul puterii)
sunt aplicabile şi cât se poate de utile pentru a analiza şi interpreta
comportamentul unor tari sau altora, cu precădere in cadrul procesului de
extindere, respective de aderare.
Putem vorbi de asemenea despre caracterul interdisciplinar al dreptului
Uniunii Europene , întrucât acesta include in componenta sa elemente din
diverse ramuri de drept, pe care le adaptează condiţiilor sale specifice. Astfel
dreptul Uniunii Europene prezintă legături strânse cu dreptul internaţional
public, dreptul internaţional privat, dreptul constituţional, dreptul comercial,
dreptul administrativ, dreptul polițienesc, dreptul vamal ,dreptul comparat, şi
chiar cu dreptul mediului şi alte discipline asupra cărora nu vom insista .
În funcţie de izvoarele sale, dreptul Uniunii se împarte în:
- drept primar sau originar (creat de tratatele institutive şi cele
modificatoare, inclusiv protocoalele şi declaraţiile anexate lor, precum şi
tratatele de aderare a noilor membri);
- drept derivat sau secundar (rezultat din activitatea instituţiilor Uniunii în
aplicarea tratatelor).
- În funcţie de conţinutul său, dreptul Uniunii se divide în:
- drept instituţional;
- drept material.
Sarcina de lucru 1
Descrie în 15-20 rânduri ce se înțelege prin Uniunea Europeana şi
dreptul acesteia.
Drept european 12
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Drept european 13
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Etapele de constituire şi afirmare a Uniunii Europene
Convenţional, istoria construcţiei Uniunii Europene întruneşte câteva etape.
Prima etapă (1951 – mijlocul anilor ’70), considerată şi „veacul de aur al
Comunităţii”. Perioada s-a manifestat prin constituirea Comunităţii Europene
a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), constituirea Comunităţii Economice
Europene(CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice(CEEA-
EURATOM), formarea Uniunii Vamale, formarea relativ reuşită a Pieţei
Agrare Unice, aderarea la CEE a trei noi membri: Marea Britanie, Danemarca
şi Irlanda. Formarea pieţei comune a condus la transformarea monopolurilor
naţionale în transnaţionale şi la trecerea ţărilor membre de la economia de tip
închis la cea de tip deschis.
18 aprilie 1951. Cel mai important pas în istoria organizaţiei ce avea să
devină Uniunea Europeană îl reprezintă înfiinţarea Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului. La Paris, reprezentanţii Franţei, Italiei, RFG, Belgiei,
Olandei şi Luxemburgului au semnat Tratatul privind Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Tratatul de constituire a intrat în vigoare
la 23 iulie 1952 şi a expirat la 23 iulie 2002, fiind încheiat pe o perioadă de
50 ani. Scopul acestei organizări era împiedicarea Germaniei de a exploata
regiunile industriale carbonifere şi siderurgice, care erau principalele resurse
pentru confecţionarea armamentului, fiind limitata si controlata astfel
posibilitatea înarmării unilaterale. Astfel, zonele industriale respective erau
date în administrarea comună la nivelul Europei, pentru a fi benefice mai
multor state. Cu alte cuvinte, Tratatul de constituire urmărea crearea de pieţe
comune în cele două sectoare (a cărbunelui şi oţelului), pentru a susţine
dezvoltarea economic la nivelul grupului respectiv de tari.
Drept european 14
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
- la 30 iulie 1962 a intrat în vigoare Politica Agricolă Comună ( PAC)
la nivelul Comunităţilor Europene.
- la 1 iulie 1968 a fost constituită cu succes Uniunea Vamală.
- la 22 aprilie 1970 a fost semnat Tratatul de la Luxemburg, care a
permis lărgirea competenţelor Parlamentului European.
- între 9-10 decembrie 1974 şi-a desfăşurat lucrările Summit-ul de la
Paris în cadrul căruia s-a luat decizia cu privire la reuniunile
sistematice ale Consiliului European şi s-a propus alegerea Adunării
Europene (Parlamentului) prin sufragiu universal. S-a decis lansarea
Fondului European de dezvoltare regională (FEDER).
- la 22 iulie 1975 a fost semnat Tratatul privind consolidarea puterilor
bugetare ale Adunării Europene şi crearea Curţii Europene de Auditori.
Documentul a intrat în vigoare la 1 iunie 1977.
- între 6-7 iulie 1978 s-a desfăşurat Summit-ul de la Breme, la care s-a
propus relansarea cooperării monetare prin crearea unui Sistem
Monetar European (SME).
- la 13 martie 1979 a fost deja lansat SME.
- între 17-28 februarie 1986, la Luxemburg şi la Haga a fost semnat
Actul Unic European (intrat în vigoare la 1 iulie 1987), care a adaptat si
modificat tratatele de constituire a CEE.
- la 29 mai 1990 au fost semnate acordurile de instituire a Băncii
Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ( BERD).
- la 19 iunie 1990 au fost semnate acordurile Schengen privind
desființarea controlului la frontierele interne intre statele membre.
- la 9-10 decembrie 1991. La Consiliul European de la Maastricht a fost
decisă crearea Uniunii Europene în baza Comunităţii Europene.
Sarcina de lucru 2
Explică într-un paragraf de 10-15 rânduri principalii pași ai evoluţiei
comunitare din perioada anilor '70-'90.
Drept european 15
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Drept european 16
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
şi Olanda. Pentru soluționarea impasului, Comisia Europeana a propus să fie
modificat Tratatul privind Uniunea Europeană, în vigoare la etapa actuală,prin
preluarea mai multor prevederi din Tratatul de instituire a Constituției, textul
respectiv căpătând denumirea de Tratatul de la Lisabona.
La data de 13 decembrie 2007 a fost semnat noul tratat al Uniunii Europene –
Tratatul de la Lisabona care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009. Noul Tratat
are drept scop consolidarea capacităţii de funcţionare a UE prin sporirea
puterilor instituţiilor Uniunii Europene. De asemenea, Tratatul dă eficientă mai
mare principiului caracterului democratic al UE prin extinderea competenţelor
Parlamentului European şi introducerea Cărţii Drepturilor Fundamentale în
sistemul juridic al Uniunii Europene, a capatat personalitate juridica.
Sarcina de lucru 3
Explică într-un paragraf de 10-15 rânduri pașii evoluţiei Uniunii
Europene din perioada 1992-2012.
Drept european 17
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Vom încerca să prezentam în cele ce urmează o cronologie a principalelor
documente de drept primar ale Uniunii Europene (tratatele fondatoare şi
principalele tratate prin care s-au introdus modificări).
Drept european 19
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
organizaţional, rezulta un organism unic: Consiliul de Miniştri (CM), iar la
nivel executiv, o singură instituţie: Comisia Europeană.
Tratatul nu a unificat atribuţiile fiecărei Comunităţi, acestea rămânând cele
menţionate în tratatele de instituire. De asemenea, Comunităţile rămân entităţi
internaţionale independente.
Cu timpul, cele trei Comunităţi şi-au consolidat structurile şi şi-au extins în
mod considerabil domeniile de activitate. Dispunând deja de instituţii comune
şi independente din 1967, ele au dobândit şi autonomie financiară în 1980
(până la acel moment fiind finanţate prin contribuţiile statelor membre. În
aceeaşi perioadă, Parlamentul European începe să fie ales prin vot direct (1979)
şi este înfiinţată Curtea de Conturi (1977).
Sarcina de lucru 4
Clarifică în 10-15 rânduri elementele de noutate aduse de Tratatul
de la Bruxelles în raport cu Tratatele instituind Comunităţile.
Drept european 20
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Sarcina de lucru 5
Explică în 2 fraze (câte 3-5 rânduri fiecare) contribuţia Actului
Unic European la procesul construcţiei europene.
Sarcina de lucru 6
Clarifică în 10-15 rânduri elementele de noutate aduse de Tratatul de la
Maastricht în raport cu Tratatele instituind Comunităţile.
Sarcina de lucru 7
Explică, într-un text argumentativ, ce raport există între cetăţenia
europeană şi aceea naţională.
Drept european 24
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
European, s-a hotărât ca, începând cu legislatura 2004-2009, numărul euro-
deputaţilor să nu depăşească 732, locurile fiind repartizate între statele membre
şi acelea candidate (pentru România - 33 locuri, ele fiind ocupate de la data
aderării la UE - 1 ianuarie 2007). TN consolidează rolul colegislator al
Parlamentului European.
Lărgirea Uniunii la aproape 30 de state membre este de natură să antreneze
dificultăţi cu efecte blocante în realizarea acordului cu unanimitate în Consiliu.
Pentru limitarea lor, TN a redus cazurile în care statele membre pot folosi
dreptul de veto. În baza acestei prevederi, deciziile asupra unor categorii de
dispoziţii care până la intrarea în vigoare a TN erau luate prin unanimitate,
urmau să fie adoptate cu majoritate calificată. Astfel, în materia politicilor
comunitare, dispoziţiile privind cooperarea judiciară civilă ori acordurile
comerciale asupra serviciilor sau proprietăţii intelectuale reveneau acum
deciziilor cu majoritate calificată. Merită semnalat faptul că între
reglementările privind folosirea votului figurează şi aceea după care
majoritatea calificată trebuie să cuprindă 62% din populaţia totală a UE
(verificarea fiind făcută la cererea unui membru al Consiliului).
În legătură cu Comisia Europeană, TN sporeşte puterile preşedintelui în scopul
adâncirii coerenţei unui colegiu ce urmează să numere mai mult de 20 de
membri. Odată cu semnarea tratatului de aderare a României şi Bulgariei,
Consiliul decide asupra numărului membrilor Comisiei. Modalităţile de rotaţie
în compunerea colegiilor succesive vor respecta principiul tratării egale a
statelor membre, corelat cu acela al reflectării satisfăcătoare a criteriului
demografic şi geografic.
De Nisa se leagă şi constituirea Convenţiei care a proclamat la 7 decembrie
2000 „Carta UE a Drepturilor Fundamentale”. Încă în octombrie 1999,
Consiliul European a lansat, la Tampere (Finlanda), proiectul edificării unei
„arii de libertate, securitate şi justiţie în UE”. Elaborarea acestui document a
reprezentat, în opinia generală, unul dintre cele mai importante evenimente,
marcând hotărâtor evoluţia procesului integrării. Progresul construcţiei Europei
unite, el însuşi o continuare în plan comunitar şi integrativ a achiziţiilor
calitative de ordin economic şi tehnologic, politic şi social-democratic în
statele membre, trebuia să dobândească expresia concentrată a unui summum
valoric, care a luat forma Cartei Drepturilor Omului în UE.
Sarcina de lucru 8
Enumeraţi în 10 rânduri principalele prevederi ale Tratatului de la Nisa.
Drept european 25
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
1.4.1. Aderarea la UE
Procedura aderării este prevăzută de art.49 TUE care prevede că „Orice stat
european care respectă valorile prevăzute la art.2 şi care se angajează să le
promoveze poate solicita să devină membru al Uniunii. Parlamentul European
şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la această cerere. Statul
solicitant adresează cererea sa Consiliului, care se pronunţă în unanimitate
după consultare Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European, care se
pronunţă cu majoritatea membrilor din care este constituit. Condiţiile
admiterii şi adaptările impuse de aceasta tratatelor pe care se întemeiază
Uniunea fac obiectul unui acord între statele membre şi statul solicitant. Acest
acord se supune ratificării de către toate statele contractante, în conformitate
cu normele lor constituționale.”
Aşadar, prevederile articolului sunt destul de clare şi explicite în ceea ce
priveşte procedura aderării. Astfel, pe lângă condiţiile respectării valorilor
prevăzute la art. 2 şi a calităţii de stat european, pentru a putea adera la UE se
mai impun şi altele,şi anume criteriul politic, criteriul economic şi criteriul
legislaţiei Uniunii Europene . Conform criteriului politic, statele trebuie să aibă
instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, respectul
drepturilor omului, ale minorităţilor şi protecţia acestora. În ceea ce priveşte
criteriul economic, statele candidate trebuie să prezinte o economie de piaţă
funcţională şi să fie capabile să facă faţă concurenţei şi standardelor pieţei
interioare a UE. Şi în fine, în ceea ce priveşte criteriul legislaţiei Uniunii
Europene , statele membre trebuie să aibă aptitudinea de a-şi asuma obligaţiile
care rezultă din aderare, în concret asimilarea aquis-ului comunitar şi
subscrierea la obiectivele Uniunii politice, economice şi monetare.
Ţările candidate trebuie să demonstreze că vor fi capabile să-şi asume în
întregime rolul de membri ai Uniunii – pentru aceasta trebuie să obţină
sprijinul cetăţenilor şi să respecte standarde şi norme europene stricte de ordin
politic, juridic şi tehnic.
Procedurile de admitere în Uniunea Europeană sunt vaste, garantând că noile
state membre aderă numai atunci când îndeplinesc toate cerinţele şi doar după
ce instituţiile Uniunii Europene, guvernele statelor membre şi guvernele ţărilor
în cauză îşi vor fi exprimat acordul în mod activ. Cerinţele au fost explicate din
ce în ce mai clar de-a lungul evoluţiei Uniunii Europene, pentru a oferi
orientare ţărilor care doresc să adere şi pentru a menţine Uniunea Europeană pe
calea integrării.
Ţările care doresc să adere la Uniunea Europeană pot parcurge diversele etape
ale procesului de integrare doar după ce toate condiţiile pentru fiecare etapă au
fost respectate. Astfel, perspectiva integrării acţionează ca un stimulent pentru
promovarea reformelor. Politica Uniunii Europene cu privire la extindere
Drept european 29
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
garantează faptul că acest proces este gestionat foarte scrupulos, astfel încât
procesul de aderare să aducă beneficii ambelor părţi implicate, Uniunea
Europeană şi ţările în curs de aderare.
Un caz mai special poate fi considerat cel al Turciei. Aderarea Turciei ar putea
conduce la rezultate importante atât din punctul de vedere al Turciei, cât şi al
Uniunii Europene. În acest fel, aderarea Turciei la Uniunea Europeană va avea
o mare influenţă pe calea realizării concilierii dintre civilizaţii. Acceptarea
Turciei ca posibil membru va împinge graniţele Uniunii până în Caucaz şi
Orientul Mijlociu. Turcia este diferită de toate celelalte state. Este cea mai
mare şi cea mai săracă ţară, care a fost invitată pentru începerea negocierilor,
şi, totodată, cea mai diferită din punct de vedere cultural. În ultimii ani, Turcia
s-a transformat profund, însă mai are încă multe etape de parcurs până când va
ajunge să îndeplinească toate cerinţele impuse pentru aderare. Turcia creează
un precedent, care dă speranţe Ucrainei de a se integra şi ea în structurile
Uniunii Europene şi ale NATO, chiar dacă, oficial, răspunsul Bruxelles-ului a
fost deocamdată negativ. Cetăţenii europeni nu doresc extinderea Uniunii, în
special atunci când vine vorba de Turcia. Cu toate acestea, oficialii de la
Bruxelles împing graniţele Uniunii Europene către Balcani. Acceptarea cererii
făcute de Turcia pentru deschiderea negocierilor de a deveni membru cu
drepturi depline, decizie urmată la câteva zile de reluarea negocierilor cu
Croaţia, semnifică renunţarea la curentul de opinie conform căruia, în locul
extinderii, trebuie întărite legăturile politice, economice şi culturale între
membrii actuali.
O privire in viitor: Uniunea Europeană va avea, peste 10 sau 15 ani, după ce
Turcia se va integra deplin, graniţe cu Siria. Iar extinderea nu se va opri aici.
Polonia, care a aderat în anul 2004, este un puternic susţinător al Ucrainei.
Schimbarea de regim, susţinerea aspiraţiilor sale europene şi de către SUA sunt
de natură a grăbi procesul de integrare a ţării în Uniunea Europeană. Statele
care s-au desprins din fosta Iugoslavie se afla şi ele pe parcursul integrării,
aflându-se în diverse stadii ale negocierilor.
Sarcina de lucru 10
Precizează trei dintre condițiile de aderare a noi state la Uniunea
Europeană şi descrie-le în câte o frază distinctă de 3-5 rânduri.
1.4.2. Suspendarea
Drept european 30
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
1.4.3. Retragerea
În ceea ce priveşte procedura de retragere, aceasta este prevăzută de art.50
TUE (Vezi Anexa 11)şi este o inovaţie adusă de TL. Conform prevederilor
art.50, orice stat membru poate să se retragă din UE, dar în conformitate cu
normele sale constituţionale. Procedura de retragere este prevăzută în al.2
conform căruia, statul care vrea să se retragă trebuie să aducă la cunoştinţă
intenţia sa Consiliului European. Apoi, în urma desfăşurării unor negocieri
între cele două părţi, este încheiat un acord prin care se stabilesc modalităţile
de realizare a retragerii din UE .După ce acordul a fost conceput, negociat şi
fixat, acesta trebuie să primească votul Parlamentului European pentru ca, în
cele din urmă să fie aprobat de Consiliu prin majoritate calificată. Este
prevăzut ca în momentul în care respectivul acord intră în vigoare sau după
maximum 2 ani de la data la care Consiliul l-a aprobat, tratatele Uniunii
Europene să înceteze să se mai aplice statului care a cerut retragerea.
Totuşi statul care s-a retras din UE, poate să revină, şi poate să depună o nouă
cerere de aderare, şi să urmeze procedura aderării conform art. 49.
În prezent, Uniunea Europeană parcurge o etapă de redefinire a identităţii şi a
coeziunii sale interne, în contextul necesităţii de a se afirma ca actor competitiv
şi dinamic într-o lume în continuă globalizare, dar şi pe fundalul „digerării”
celui de-al cincilea val al extinderii, început în 2004 cu zece state şi finalizat
prin aderarea României şi a Bulgariei la 1 ianuarie 2007. Uniunea se află, de
asemenea, într-un proces de reconectare cu proprii cetăţeni şi de recâştigare a
susţinerii acestora pentru proiectul politic european pe baze care să corespundă
preocupărilor lor la începutul secolului XXI şi caută răspunsuri credibile şi
Drept european 31
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
eficiente în vederea întăririi rolului său extern, pe fondul parteneriatului, dar şi
al competiţiei strategice cu SUA şi Asia de Est (ceilalţi poli majori ai etapei).
Uniunea trebuie să facă faţă provocării de a se adapta permanent schimbărilor
generate de o serie de factori, atât interni (adâncirea integrării, în paralel cu
extinderea, îmbătrânirea şi scăderea populaţiei, necesitatea adaptării
instituţiilor Uniunii, eficienţa, transparenţa şi legitimitatea deciziei la nivel
unional, comunicarea cu proprii cetăţeni), cât şi externi (criza economică
mondială, criza mondială a resurselor naturale şi de materii prime, competiţia
cu ceilalţi poli de putere, dar nu numai, ameninţarea teroristă, ameninţări care
ţin de mediul înconjurător, cum ar fi schimbările climatice, dezastrele naturale,
pandemii etc.). Observăm, deci, că Uniunea Europeană este o construcţie în
mişcare într-un context internaţional caracterizat, la rândul său, de o dinamică
accentuată, de care şi România trebuie să ţină cont.
Rezumat
Într-o definiţie simplă, Uniunea Europeană este o organizaţie internaţională,
cu caracter regional, alcătuita in prezent din 27 de state. Spre deosebire de alte
organizaţii internaţionale, Uniunea Europeană are o monedă unică, are o
legislaţie comunitară, prioritară faţă de drepturile naţionale. Uniunea
Europeană este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte
un grup de state aflat in continua creștere. De peste o jumătate de secol acest
parteneriat a contribuit la menţinerea păcii, stabilităţii şi prosperităţii, a ridicat
standardele de viaţă, a lansat o monedă unică şi a evoluat constant către
crearea unei pieţe unice în cadrul căreia persoanele, bunurile, serviciile şi
capitalul să poată circula liber, ca şi cum s-ar afla pe teritoriul unei singure
ţări. La început, Europa economică a precedat-o pe cea politică. Crearea
Comunităţilor şi integrarea Europeană nu ar fi fost posibile fără un îndelung
proces prealabil de maturare a condiţiilor obiective şi subiective, care
reprezintă premisele realizării contemporane a unităţii europene. Formarea
Comunităţilor Europene are reprezentat momentul de debut al procesului
integrării europene. Comunităţile şi instituţiile comunitare au creat un cadru
nou, original, al colaborării dintre statele care au convenit la instituirea lor.
Dreptul Uniunii a luat naştere în urma lungului sir de tratate încheiate de
statele membre şi dintr-o multitudine de alte acte normative care au fost emise
de instituţiile şi organele Uniunii pe baza şi în aplicarea tratatelor. Calitatea
de stat membru implică nu numai drepturi, dar şi obligaţii. Toate aceste
drepturi şi obligaţii derivă din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea
Europeană de la înfiinţarea ei şi până în prezent, tot acquis-ul comunitar pe
care România trebuie să îl respecte ca orice alt stat membru al Uniunii
Europene.
În mod firesc, acest lucru stârneşte discuţii, dar şi dorinţe de integrare mai
rapidă din partea ţărilor din afara Uniunii; acest proces este lung, lent şi
anevoios şi nimeni nu poate spune cu exactitate când va veni momentul să
asistăm la unificarea deplină a întregii Europe, de la Atlantic la Urali.
Drept european 32
Bocaniala Tache Constituirea şi evoluţia comunităţilor europene, a
Uniunii Europene şi a dreptului Uniunii Europene
Teste de autoevaluare
1. Uniunea Europeană este un parteneriat:
a) cultural şi religios;
b) economic şi politic;
c) militar.
Bibliografie minimală
Fuerea, Augustin (2011). Manualul Uniunii Europene. Ed. a Va. Bucureşti:
Universul juridic, pp. 13-84.
Cotea, Felician (2009). Drept comunitar european. Bucureşti: Wolters Kluwer,
pp. 35-86.
Diaconu, Nicoleta (2011). Dreptul Uniunii Europene – Tratat. București:
Lumina Lex, pp. 11-61.
Fabián, Gyula (2012). Drept instituţional al Uniunii Europene. Bucureşti,
Hamangiu, pp.12-52.
Şandru, Daniel-Mihail (2010). Dreptul Uniunii Europene. Bucureşti: Ed.
Universitară, pp. 11-23.
Vataman, Dan (2011). Drept instituțional al Uniunii Europene. Bucureşti: C.H.
Beck, pp 19-46.
Drept european 33
2. SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
Drept european 34
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Drept european 36
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Drept european 37
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Componenţă
Consiliul european reuneşte șefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale
Uniunii Europene şi pe preşedintele Comisiei europene. Aceştia sunt asistați de
către miniştrii Afacerilor externe şi de către un membru al Comisiei.
Consiliul se reuneşte de două ori pe an, la finele fiecărui semestru. În caz de
urgenţă poate fi convocată şi o a treia întâlnire, chiar şi a patra.
Tratatele comunitare nu reglementează condiţiile de funcţionare a acestei
instituţii. Acest fapt îşi găseşte explicaţia în faptul că instituţia, după cum s-a
văzut, nu a beneficiat de la început de o bază juridică propriu-zisă. Articolul
103 din Tratatul instituind C.E. precizează faptul că, pe baza raportului
Consiliului (n.n. Consiliul Uniunii Europene), Consiliul european încearcă să
ajungă la o concluzie cu privire la orientă rile politicilor statelor membre, pe de
o parte, şi ale Uniunii Europene, pe de altă parte. La rândul să u, Consiliul
Uniunii Europene, pe baza acestei concluzii, adoptă, cu majoritate calificată de
voturi, o recomandare prin care stabileşte aceste orientări.
Rolul Consiliul european se concretizează în direcționarea politică a
construcţiei comunitare. Astfel, Consiliul european:
- orientează construcţia comunitară, prin stabilirea liniilor directoare ale
politicii comunitare; - impulsionează politicile comunitare generale;
- coordonează politicile comunitare;
- defineşte noile sectoare de activitate comunitară.
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, Consiliul european înfiinţează1 comisii ad-
hoc şi comitete de direcţie, care au ca sarcini întocmirea de rapoarte cu privire
la problema analizată; pe baza acestor rapoarte se adoptă deciziile.
Drept european 38
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Drept european 39
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Sarcina de lucru 1
Explică într-un paragraf de 10-15 rânduri care este rolul
Consiliului European în cadrul Uniunii Europene.
2.1.2. Consiliul
“Consiliul” reprezintă denumirea actuală a legislativului Uniunii Europene,
adoptată prin Tratatul de la Lisabona pentru instituţia care se numea Consiliul
Uniunii Europene după Tratatul de la Maastricht (1992), respectiv Consiliul
Comunităţilor Europene după Tratatul de la Bruxelles privind fuziunea
executivelor (1965). În această perioadă, în care prin modificări succesive ale
tratatelor, instituţia a primit denumiri diferite, în funcţie de evoluţia
Comunităţilor, acesta este cunoscut şi sub numele de Consiliul de miniştri,
denumire iniţială prevăzută în Tratatul C.E.C.O. şi Tratatul C.E.E. 1951, 1957).
Proiectul de Constituţie europeană prevedea întoarcerea la denumirea iniţială
de “Consiliu de miniştri”, aceasta fiind considerată adecvată la momentul
respectiv pentru că sugera componenţa sa, precum şi pentru a-l deosebi de
Consiliul European. Însă, întrucât uneori chiar în documentele oficiale,
Consiliul Uniunii Europene era deseori amintit sub titulatura simplă de
“Consiliu”, înclinăm să credem că din raţiuni de simplificare şi reducere a
potenţialului de confuzie între cele două instituţii U.E. cu denumire de
“Consiliu” s-a recurs în Tratatul de la Lisabona la această variantă, fiind
consacrată prin tratat cea mai simplă denumire posibilă.
Structura Consiliului
Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui
stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl
reprezintă şi să exercite dreptul de vot.
Consiliul se întruneşte în cadrul diferitelor formaţiuni, lista acestora fiind
adoptată de Consiliul European, cu majoritate calificată.
Consiliul Afaceri Generale asigură coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale
Consiliului. Acesta pregăteşte reuniunile Consiliului European şi urmăreşte
aducerea a îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu preşedintele
Consiliului European şi cu Comisia.
Aşadar, instituţia poate lua forma unui “Consiliu general”, şi anume
formaţiunea specială prevăzută de tratat, când, de regulă, este compus din
miniştrii de externe ai statelor membre, sau a unor “Consilii speciale”,
Drept european 40
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
“specializate” sau “sectoriale”, când este compus din miniştrii specializaţi într-
un domeniu sau altul (agricultură, industrie, comerţ, etc.), inclusiv formaţiunea
Afaceri Externe, prevăzută de tratat. Germania a cerut inserarea în Tratatul de
la Maastricht, prevedere menţinută şi în Tratatul de la Lisabona, a unei
formulări speciale, în sensul că “din Consiliu fac parte câte un reprezentant la
nivel ministerial al fiecărui stat membru, reprezentant abilitat să angajeze acel
stat membru”. Prin această precizare, s-a considerat că se asigură reprezentarea
statelor federate (cum sunt Land-urile germane) la lucrările Consiliului, atunci
când interesele acestora o impun. Tratatul de la Lisabona a soluţionat una
dintre principalele probleme ridicate în legătură cu funcţionarea Consiliului
după vechea reglementare. Exista o singură formaţiune generală, şi anume
Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe, compusă din miniștrii de externe
şi orice alţi miniştri, în funcţie de natura problemelor discutate (miniştri ai
integrării, apărării, dezvoltării, sau comerţului din statele membre). Principala
critică adusă acestei componenţe era că această formaţie a Consiliului era
depăşită de volumul de activităţi pe care le presupunea coordonarea acţiunii
externe a Uniunii, organizarea lucrărilor şi punerea în aplicare a deciziilor
Consiliului European, coordonarea lucrărilor diferitelor domenii de politici
guvernate de celelalte configuraţii ale Consiliului U.E. Prin separarea activităţii
externe şi a activităţii de coordonare a celorlalte Consilii (inclusiv cele legate
de activitatea Consiliului European) s-a eliminat o deficienţă majoră în
activitatea Consiliului.
Drept european 41
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Funcţionarea Consiliului
Consiliul Afaceri Generale se întruneşte lunar, pentru a asigura continuitatea
activităţii, necesară funcţionării în bune condiţii a Uniunii. Consiliile
specializate însă, se reunesc atunci când se impune discutarea unor aspecte
concrete din domeniul de activitate respectiv, fie odată cu Consiliul general, fie
între întâlnirile acestuia.
Membrii Consiliului acţionează la instrucţiunile statelor membre. Guvernele
naţionale pot împuternici mai mulţi membri să participe la dezbaterile
Consiliului, însă numai unul va avea drept de vot – dispoziţiile tratatelor fiind
clare în acest sens.
În interiorul Consiliului se realizează echilibrul între interesul comunitar (pe
care trebuie să-l apere ca organ colegial şi ca instituţie comunitară), şi interesul
naţional al statelor membre, care dau instrucţiuni miniştrilor ce-l compun.
Tendinţa de a pune interesul naţional mai presus de interesul comunitar, care
totuşi există, este contracarată prin plasarea monopolului iniţiativei legislative
în mâinile Comisiei Europene.
Preşedinţia Consiliului are îndatorirea de a organiza două dintre cele patru
întâlniri anuale ale Consiliului European. În timp ce Consiliul European discută
orientările şi priorităţile politice generale ale Uniunii, Consiliile specializate
definesc, pentru domeniul lor de competență, politicile Uniunii şi coordonează
politicile economice ale statelor membre.
Lucrările Consiliului sunt convocate de preşedintele său, la iniţiativa acestuia, a
unuia dintre membrii săi sau a Comisiei, şi la ele participă preşedintele
Comisiei Europene şi/sau comisarul însărcinat cu problema în discuţie.
Consiliul se întruneşte în şedinţă publică atunci când deliberează şi votează un
proiect de act legislativ. În acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este
divizată în două părţi, consacrate deliberărilor privind actele legislative ale
Uniunii, respectiv activităţilor fără caracter legislativ.
Adoptarea hotărârilor se face cu respectarea următoarelor reguli de vot: a)
Regula instituită de T.U.E. în urma Tratatului de la Lisabona este că hotărârile
Consiliului se adoptă cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care
tratatele dispun altfel.
Definirea majorităţii calificate în noua reglementare este următoarea:
majoritatea calificată este egală cu cel puţin 55% din membrii Consiliului,
cuprinzând cel puţin 15 dintre aceştia şi reprezentând state membre care
întrunesc cel puţin 65% din populaţia Uniunii.
Minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin patru membri ai
Consiliului, în caz contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată.
În cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a Înaltului
Reprezentant, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72%
din membrii Consiliului, reprezentând statele membre participante care reunesc
cel puţin 65% din populaţia Uniunii. Este vorba despre o majoritate calificată
“extinsă”, aşa cum este numită deja în doctrină, aplicabilă atunci când
Consiliul nu decide pe baza propunerii Comisiei.
Drept european 42
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
statutul comitetelor prevăzute de tratate sunt alte decizii asupra cărora Consiliul
se pronunţă, conform T.F.U.E., cu majoritate simplă. În cazul deliberărilor
pentru care este necesară majoritatea simplă, Consiliul hotărăşte cu majoritatea
membrilor care îl compun.
c) votul unanim este menținut în T.U.E. şi T.F.U.E. după Tratatul de la
Lisabona în mod excepţional, pentru domenii sensibile sau deosebit de
importante pentru statele membre, acestea fiind prevăzute expres în tratate.
Exemple în acest sens sunt deciziile luate în cadrul politicii externe şi de
securitate comună, acordul asupra unui sistem al cursului de schimb al monedei
euro în raport cu monedele statelor terţe, amendarea propunerilor Comisiei,
procedurile privind asocierea ţărilor şi teritoriilor la Uniune, luarea de măsuri
pentru combaterea discriminării, aderarea de noi state la Uniune, etc.
Trebuie precizat că, conform T.F.U.E., abţinerile membrilor prezenţi sau
reprezentaţi nu împiedică adoptarea hotărârilor pentru care este necesară
unanimitatea.
Renunţarea treptată la votul unanim a fost un proces îndelungat, încă din anii
’50 tratatele institutive menţionând că votul unanim reprezintă o perioadă de
tranziţie care urma să se încheie în 1965. Procesul de reducere a măsurilor care
necesitau votul unanim a fost întrerupt şi “sabotat” în 1966 prin Compromisul
de la Luxemburg, conform căruia fiecare stat are drept de veto în probleme
importante, ce aduc atingere intereselor sale naţionale majore.
Sarcina de lucru 2
Explică într-un paragraf de 10-15 rânduri procedura de adoptare a
deciziilor în cadrul Consiliului UE.
Drept european 44
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Drept european 45
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Drept european 46
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Drept european 47
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
d) Atribuţii bugetare.
Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură
legislativă specială, adoptă bugetul anual al Uniunii. Proiectul este elaborat de
către Comisie pe baza situaţiei estimative a cheltuielilor transmisă de fiecare
instituţie. Comisia îşi poate modifica propunerea în cursul procedurii,
Parlamentul poate propune amendamente, iar Consiliul poate doar să aprobe
sau să respingă proiectul de buget, sau amendamentele P.E., fără a putea să
propună propriile amendamente.
e) Atribuţia de stabilire a componenţei unor organe comunitare, cum ar fi
Comitetul Economic şi Social sau Comitetul Regiunilor, precum şi a normelor
referitoare la natura compunerii acestor Comitete. Astfel, printr-o decizie
unanimă, la propunerea Comisiei, Consiliul stabileşte componenţa Comitetului
Economic şi Social. Tot Consiliul adoptă lista membrilor stabilită potrivit
propunerilor statelor membre. O reglementare similară vizează alcătuirea
Comitetului Regiunilor, a cărui componenţă este stabilită printr-o decizie
unanimă a Consiliului la propunerea Comisiei. Consiliul adoptă lista membrilor
şi a supleanţilor stabilită în conformitate cu propunerile fiecărui stat membru.
Drept european 48
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Sarcina de lucru 3
Explică într-un paragraf de 10-15 rânduri, ce este COREPER si care
este rolul acestuia.
2.1.3. Comisia
Comisia Europeană este una din principalele instituţii ale Uniunii Europene. Ea
reprezintă şi susţine interesele Uniunii Europene ca un întreg. Comisia
elaborează propuneri de legi europene noi. Aceasta gestionează activitatea de
zi cu zi de punere în aplicare a politicilor şi cheltuirea fondurilor Uniunii.
Compoziţie
Cei 27 de comisari, câte unul din fiecare ţară a Uniunii Europene, furnizează
conducerea politică a Comisiei în timpul perioadei lor de 5 ani. Fiecărui
comisar ii este atribuita responsabilitatea pentru domenii specifice de politică
de către preşedinte.
Actualul preşedinte al Comisiei Europene, José Manuel Barroso, este, care a
început al doilea mandat în februarie 2010.
Preşedintele este numit de către Consiliul European. Consiliul numeşte, de
asemenea, alţi comisari, în acord cu preşedintele desemnat.
Numirea comisarilor, inclusiv a preşedintelui, este supusă aprobării
Parlamentului European acesta având competenţa exclusivă de a demite
Comisia.
Scop
Comisia reprezintă şi susţine interesele Uniunii Europene ca un întreg. Aceasta
supraveghează şi pune în aplicare politicile Uniunii astfel:
a) propune legi noi Parlamentului European şi Consiliului
b) gestionarea bugetului Uniunii şi alocarea de fonduri
c) aplicarea legislaţiei Uniunii (împreună cu Curtea de Justiţie)
d) reprezintă Uniunea la nivel internaţional, de exemplu, prin negocierea de
acorduri între Uniune şi alte ţări.
a) Propunerea de legi noi
Comisia are "dreptul de iniţiativă", - poate propune legi noi pentru a proteja
interesele Uniunii şi cetăţenii săi. Ea face acest lucru doar pe probleme care nu
pot fi tratate eficient, la nivel naţional, regional sau local (principiul
subsidiarităţii).
Drept european 49
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Sarcina de lucru 4
Explică, într-un text argumentativ, rolul Comisiei de reprezentare şi
susţinere a intereselor Uniunii Europene.
Drept european 52
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
pragul minim fiind de şase membri pentru fiecare stat membru, iar pragul
maxim de nouăzeci şi şase de locuri.
Calitatea de parlamentar european este incompatibilă cu aceea de membru al
oricărei alte instituţii comunitare ori de funcţionar în instituţii şi în organele lor.
Odată cu alegerile pentru Parlamentul European din 2004, a intervenit şi
incompatibilitatea calităţii de europarlamentar cu aceea de parlamentar naţional
(cu derogări temporare pentru Marea Britanie şi Irlanda).
Membrul Parlamentul European nu este legat de un mandat imperativ; el
acţionează independent, în interesul binelui public. Se poate însă încadra în
grupurile parlamentare ale Parlamentul European; ele concentrează opţiuni
politice la nivel comunitar. Neavând caracter imperativ, mandatul
parlamentarului nu poate fi revocat. Irevocabilitatea este garanţia
independenţei. Totodată, mandatul, fiind personal şi netransmisibil, nu poate fi
cedat, înlocuit sau substituit, nici exercitat prin corespondenţă.
Parlamentul are ca organe de conducere Biroul Permanent, Conferinţa
preşedinţilor, Conferinţa preşedinţilor comisiilor şi Conferinţa şefilor tuturor
delegaţiilor interparlamentare².
Compus din preşedinte, 14 vicepreşedinţi şi 5 chestori, Biroul răspunde de
anteproiectul bugetului Parlamentului, precum şi de problemele privind
desfăşurarea lucrărilor, de ordin administrativ, de organizare şi personal. Aici
există o similitudine cu atribuţiile birourilor permanente ale parlamentelor
naţionale.
Hotărârile comune ale Parlamentului cu Consiliul, adoptate în cadrul procedurii
de codecizie, sunt semnate de Preşedintele Parlamentului European şi de acela
al Consiliului Uniunii Europene. Preşedintele şi preşedinţii grupurilor politice
alcătuiesc Conferinţa preşedinţilor, angajată în organizarea activităţii
Parlamentului European, în planificarea legislativă şi în relaţiile
interinstituţionale comunitare sau cu organisme din afara Comunităţii. La
rândul ei, Conferinţa preşedinţilor comisiilor reuneşte preşedinţii comisiilor
permanente şi ai acelora temporare. Cele 20 de comisii permanente dau
continuitate vieţii parlamentare între sesiuni. Comisiile temporare şi de anchetă
se instituie, potrivit Tratatul privind Uniunea Europeana, la cererea unei
pătrimi dintre membrii Parlamentului European. Lucrările comisiilor nu sunt de
regulă publice, însă nevoia transparenţei lor le pot face publice prin hotărârea
membrilor acestora.
Grupurile politice desemnează delegaţiile interparlamentare. Un astfel de
grup poate lua naştere dacă numără membri aleşi din cel puţin jumătate dintre
statele membre. Un deputat nu poate face parte în acelaşi timp din diferite
grupuri politice.
Drept european 53
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Parlamentul European este, aşadar, cel mai mare angajator din lume de
interpreţi şi traducători, aceştia reprezentând o treime din personalul instituţiei.
Secretariatul General se află la Luxemburg şi la Bruxelles. .
Atribuţiile Parlamentului European
Atribuţiile Parlamentului European, aşa cum se configurează în prezent, sunt
rezultatul evoluţiei sale în cadrul relaţiilor interinstituţionale comunitare.
Creşterea rolului Parlamentului European nu a fost un rezultat de la sine
produs; ea exprima voinţa politică a tuturor factorilor interesaţi de mersul
integrării europene. Atribuţiile Parlamentului European sunt manifestarea
funcţională a rolului său efectiv. Ele alcătuiesc un sistem de competenţe,
reciproc condiţionate, dar şi intercondiţionate în relaţiile de autoritate, de
„putere” ale Parlamentului European cu celelalte instituţii.
Tabloul atribuţiilor Parlamentului European cuprinde participarea la adoptarea
de acte comunitare după proceduri stabilite, elaborarea avizelor conforme şi
acordarea de avize consultative. De asemenea, în baza unei prevederi a
Tratatului de la Maastricht, Parlamentul European poate cere Comisiei, la
solicitarea majorităţii deputaţilor, să-i prezinte propuneri asupra problemelor
care ar impune normarea comunitară în scopul aplicării Tratatului. Totodată,
Parlamentul European dezbate în şedinţă deschisă reportul general anual
înaintat de Comisie, putând introduce o moţiune de cenzură împotriva
instituţiei executive. Alături de aceste competenţe expres stabilite, Parlamentul
European este în măsură să adopte rezoluţii pe orice aspecte ale vieţii
comunitare sau să facă recomandări de acţiune guvernelor naţionale.
Sarcina de lucru 5
Explică într-un paragraf de 10-15 rolul Parlamentului European în
sistemul instituţiilor comunitare.
Drept european 55
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Drept european 56
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Sarcina de lucru 6
Precizaţi natura juridică a Curţii de Conturi (3-5 fraze).
Drept european 57
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Obiective
"Obiectivul principal al SEBC este menţinerea stabilităţii preţurilor" si de
asemenea "fără a aduce atingere obiectivului privind stabilitatea preţurilor,
SEBC susţine politicile economice generale în Comunitate, cu scopul de a
contribui la realizarea obiectivelor comunitare ".
Principalul obiectiv ale Uniunii (articolul 2 din Tratatul privind Uniunea
Europeană) este reprezentat de realizarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de
muncă şi creştere durabilă şi neinflaţionistă.
Sarcinile de bază
În conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, sarcinile de
bază sunt:
- definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare pentru zona euro;
- desfăşurarea operaţiunilor de schimb valutar ;
- deţinerea şi gestionarea rezervelor valutare oficiale ale ţărilor din zona
euro;
- promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.
Alte sarcini
- Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în
zona euro.
- Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informaţiile statistice
necesare pentru îndeplinirea sarcinilor, fie de la autorităţile naţionale fie
direct de la agenţii economici.
- Stabilitatea financiară şi supravegherea: Eurosistemul contribuie la
buna desfăşurare a politicilor promovate de autorităţile responsabile
referitoare la supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi
stabilitatea sistemului financiar.
- Cooperarea internaţională la nivel european BCE: menţine relaţii de
lucru cu instituţiile relevante, organisme şi forumuri, atât în cadrul Uniunii
cat şi la nivel internaţional în ceea ce priveşte sarcinile încredinţate
Eurosistemului.
Structura Băncii
BCE are următoarele organe de decizie:
- Comitetul executiv care supraveghează si gestionează activitatea
băncii. Ea are 6 membri (1 preşedinte, 1 vicepreşedinte şi alţi 4 membri),
numiţi pentru 8 ani de către liderii ţărilor din zona euro.
Drept european 58
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Sarcina de lucru 7
Explică într-un paragraf de 10-15 rânduri, care este rolul Băncii
Centrale Europene.
În art. 3 din Convenţia adoptată odată cu Tratatele de la Roma (25 martie 1957)
se prevedea că atribuţiile conferite CJCE de cele două Tratate vor fi exercitate
de o Curte de Justiţie unică şi că această Curte va înlocui Curtea de Justiţie
prevăzută de art. 32 din Tratatul CECO.
Drept european 59
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Potrivit art. 253 TFUE, la fiecare trei ani are loc o înlocuire parțială a
judecătorilor şi avocaților generali în condițiile prevăzute de Statutul CJUE.
Astfel, în prezent, conform art. 9 din Statutul CJUE, în cazul în care, la fiecare
trei ani, judecătorii sunt înlocuiți parțial, se înlocuiesc alternativ câte
paisprezece, respectiv treisprezece judecători.
În cazul avocaților generali înlocuirea parțială priveşte de fiecare dată jumătate
dintre aceştia.
Drept european 61
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
întocmesc liste cuprinzând toți judecătorii care fac parte din camera respectivă,
cu excepția preşedintelui acesteia. De asemenea, pentru compunerea camerelor
de trei judecători, după alegerea preşedinților acestor camere, se întocmesc liste
cuprinzând toți judecătorii care fac parte din camera respectivă, cu excepția
preşedintelui acesteia. Listele se întocmesc în ordinea prevăzută de art. 6 din
Regulamentul de procedură şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene. Deciziile camerelor formate din trei sau din cinci judecători sunt
valabile numai în cazul în care se iau de trei judecători.
Grefa, care funcționează pe lângă Curtea de Justiție, are un rol important
activitatea acesteia fiind responsabilă cu păstrarea dosarelor cauzelor aflate pe
rol şi ținerea registrului în care sunt înregistrate toate actele de procedură. De
asemenea, grefa primeşte, păstrează şi comunică cererile introductive,
memoriile şi alte acte de procedură adresate Curții de avocații sau de agenții
părților. Totodată, acesteia îi revine sarcina de a se ocupa de corespondența
referitoare la desfăşurarea procedurilor în fața Curții.
Potrivit art. 12 din Regulamentul de procedură, Curtea numeşte grefierul, cu
două săptămâni înaintea datei fixate pentru numire, preşedintele având
obligația de a informa membrii Curții cu privire la candidaturile care au fost
depuse. Candidaturile sunt însoțite de toate informațiile referitoare la vârstă,
cetățenie, titluri universitare, cunoştințe lingvistice, ocupații actuale şi
anterioare, precum şi cu privire la eventuala experiență juridică şi
internațională a candidaților. Grefierul este numit pentru o perioadă de şase ani
cu posibilitatea reînnoirii mandatului şi nu poate fi eliberat din funcție decât
dacă nu mai corespunde condițiilor cerute sau dacă nu mai îndeplineşte
obligațiile aferente funcției sale. Dacă funcția grefierului încetează înainte de
expirarea mandatului său, Curtea numeşte un nou grefier pentru o perioadă de
şase ani.
De asemenea, potrivit procedurii prevăzute pentru grefier, Curtea poate numi
unul sau mai mulți grefieri adjuncți, însărcinați să îl asiste pe grefier şi să îl
înlocuiască în limitele stabilite de instrucțiunile pentru grefier prevăzute de
Regulamentul de procedură.
În ceea ce priveşte serviciile Curții, potrivit dispozițiilor din Regulamentul de
procedură, Curtea adoptă sau modifică planul de organizare a serviciilor sale.
Totodată, Curtea poate înființa un serviciu lingvistic compus din experți cu o
cultură juridică adecvată şi o cunoaştere aprofundată a mai multor limbi
oficiale ale Curții. Administrarea Curții, gestiunea financiară şi contabilitatea
sunt asigurate, sub autoritatea preşedintelui, de către grefier, asistat de un
administrator.
Activitatea Curții de Justiție presupune şi implicarea judecătorilor raportori şi a
raportorilor adjuncți. Potrivit art. 9 din Regulamentul de procedură, imediat
după depunerea cererii într-o cauză, preşedintele Curții desemnează judecătorul
raportor, acesta fiind ales dintre judecătorii camerei desemnate, la propunerea
preşedintelui acelei camere.
Conform art. 24 din Regulamentul de procedură, în cazul în care apreciază a fi
necesar pentru studierea cauzelor cu care este sesizată şi pentru cercetarea
judecătorească a acestora, Curtea propune, în conformitate cu prevederile
Drept european 63
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Drept european 64
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Sarcina de lucru 8
Redactează un text de 15-20 de rânduri prin care să explici care este
structura Curţii de Justiţie şi în ce constă organizarea sa.
2.2.3. Tribunalul
Tribunalul nu este o instituție distinctă, ci este ataşat Curții de Justiție şi îl
prezentăm sub această denumire pe care o poartă în urma adoptării Tratatului
de la Lisabona, anterior purtând denumirea de Tribunal de Primă Instanță.
Structura Tribunalului este similară cu cea a Curții de Justiție. Tribunalul se
compune din 27 de judecători, câte unul pentru fiecare stat membru. Alegerea
acestora este identică cu cea a judecătorilor de la Curte.
Judecătorii Tribunalului beneficiază ca şi judecătorii Curții de Justiție de
imunitate de jurisdicție. În situația în care se pune problema ridicării acestei
imunități unuia dintre judecători, Curtea de Justiție în şedință plenară, după
consultarea Tribunalului decide asupra ridicării imunității.
Drept european 65
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Sarcina de lucru 9
Explică într-un paragraf de 10-15 rânduri care este structura
Tribunalului şi în ce constă organizarea sa.
Drept european 66
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Drept european 67
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Sarcina de lucru 10
Redactează un text de 8-10 rânduri prin care să explici unui
interlocutor imaginar în ce consta specificul Tribunalului Funcției
Publice
Rezumat
Potrivit art. 13 TUE (versiunea consolidată în urma adoptării Tratatului de la
Lisabona), Uniunea Europeană dispune de un cadru instituţional care vizează
promovarea valorilor sale, urmărirea obiectivelor sale, susţinerea intereselor
sale, ale cetățenilor săi şi ale statelor membre, precum şi asigurarea coerenţei,
a eficacității şi a continuității politicilor şi a acţiunilor sale.
Conform aceluiaşi articol, instituţiile Uniunii Europene sunt: Consiliul
European( cu rolul de a oferi impulsurile necesare dezvoltării Uniunii şi de a-i
defini orientările şi priorităţile politice generale); Consiliul (reprezintă
interesele statelor membre); Comisia Europeană( apăra interesul
Comunităților/Uniunii); Parlamentul European; Banca Centrală Europeană
(este responsabilă în special pentru definirea politicilor Eurosistemului);
Curtea de Conturi( asigură legalitatea folosirii resurselor financiare si
controlul asupra bugetului comunitar) şi nu în ultimul rând Curtea de Justiţie a
Drept european 69
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Teste de autoevaluare
1. Care instituţie a Uniunii Europene are drept de iniţiativă legislativa?
a) Parlamentul European;
b) Comisia Europeană;
c) Curtea de Justiţie.
Drept european 70
Bocaniala Tache Sistemul instituţional al Uniunii Europene
Lucrare de verificare
Redactează un eseu de 60-70 rânduri (Font 12, Times New Roman la 1, 5
rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse,
următoarele aspecte:
- in ce se concretizează rolul Consiliul european;
- structura „triunghiului instituţional” al UE;
- rolul PE în democratizarea construcţiei europene;
- atribuţiile Comisiei Europene;
- cele mai importante modificări aduse sistemului instituţional al Uniunii
Europene de Tratatul de la Lisabona.
Bibliografie minimală
Drept european 71
3. ORDINEA JURIDICĂ A UNIUNII EUROPENE
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
Drept european 72
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Drept european 73
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Drept european 74
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Drept european 75
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Drept european 76
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Sarcina de lucru 1
Rezumaţi în 8-10 rânduri care sunt izvoarele dreptului Uniunii
Europene.
Drept european 78
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Acest principiu a fost invalidat inițial prin crearea Curţii Europene a Drepturilor
Omului, în faţa căreia se pot prezenta cu cereri particularii din statele semnatare
a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În cazul dreptului Uniunii
Europene excepţia s-a transformat în regulă, iar statele membre au acceptat, prin
semnarea tratatelor institutive, crearea de drepturi şi obligaţii în mod direct, prin
acte comunitare derivate, pentru resortisanţii lor.
Prin urmare, normele juridice ale dreptului Uniunii Europene sunt direct
aplicabile în ordinea juridică a statelor membre (sau au efect direct), ele putând
crea drepturi şi obligaţii concrete pentru resortisanţii statului respectiv, drepturi
şi obligaţii opozabile inclusiv administraţiei şi justiţiei statale, fără a fi necesară
preluarea lor în norme juridice interne.
Prioritatea dreptului Uniunii Europene
Dreptul comunitar este aplicabil cu prioritate în ordinea juridică naţională a
statelor membre, în raport cu dreptul intern al acestora. „Prioritatea”,
„supremaţia” sau „superioritatea” dreptului Uniunii Europene implică două
aspecte:
a) prin legi (sau alte acte normative, evident) naţionale posterioare nu pot fi
modificate sau abrogate dispoziţii normative ale dreptului Uniunii Europene,
orice astfel de lege fiind nulă şi inaplicabilă;
b) normele dreptului Uniunii Europene posterioare pot modifica sau face
inaplicabile norme juridice naţionale. Administraţia şi judecătorii naţionali vor
asigura corelarea necesară şi vor lăsa inaplicabile, dacă este cazul, normele
interne contrare dreptului comunitar, fără a aştepta intervenţia legiuitorului
naţional de abrogare a acestora.
Sarcina de lucru 2
Explică în câte o frază principiile ordinii juridice a U.E.
Drept european 79
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
aseamănă cu funcţiile specifice unui stat, totuşi ele sunt, în cea mai mare
măsură, diferite de acestea.
3.3.1. Funcţia normativă
Plecând de la conţinutul acestei funcţii care constă în adoptarea normelor
juridice ale uniunii europene, literatura de specialitate distinge între funcţia
normativ-constituantă şi funcţia legislativă. Cea dintâi vizează elaborarea şi
revizuirea tratatelor uniunii europene şi deciziile de admitere a noilor state, un
rol foarte important revenind Consiliului European care, fără a avea o funcţie
normativă propriu-zisă, stabileşte principalele direcţii de orientare a politicii
uniunii europene şi impulsionează celelalte instituţii U.E. în vederea realizării
acestor politici.
La rândul său, funcţia legislativă constă în adoptarea actelor normative cu
caracter general necesare înfăptuirii prevederilor tratatelor şi pentru ducerea la
îndeplinire a orientărilor politice stabilite de Consiliul European.
Principalul organ legislator al uniunii europene este Consiliul, ca reprezentant
al intereselor guvernelor statelor membre. Iniţiativa legislativă aparţine , în
principal, Comisiei care decide asupra propunerilor pe care le face Consiliului
în vederea adoptării acelor reglementări incluse în competenţa sa.
Tratatul de la Maastricht a modificat regula privind iniţiativa legislativă în
sensul că, în domeniul politicii monetare, Consiliul se pronunţă asupra
propunerii Comisiei după obţinerea avizului Parlamentului sau a Băncii
Centrale Europene. In practică se întâlnesc, frecvent, cazuri în care Consiliul
solicită Comisiei să iniţieze unele acte normative de care are nevoie.
La rândul său, Parlamentul, după ce iniţial avea un rol periferic în procesul
legislativ, respectiv de a da avize consultative, are în prezent un rol tot mai
mare. Astfel, în funcţie şi de rolul jucat de cele trei instituţii angrenate în
procesul legislativ, respectiv Consiliul, Parlamentul şi Comisia, au existat mai
multe feluri de proceduri decizionale printre care enumerăm: procedura
ascultării sau a consultării, procedura cooperării, procedura codeciziei,
procedura avizării, procedura informării şi procedura delegării.
Prin tratatul de la Lisabona s-au adoptat două proceduri decizionale şi anume:
- Procedura legislativa ordinara care constă în adoptarea în comun de către
Parlamentul European şi Consiliu a regulamentelor, directivelor sau deciziilor
la propunerea Comisiei. De altfel, aceasta este fosta procedură a codeciziei
folosită până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
- Procedura legislativă specială pentru cazurile specifice prevăzute în tratate.
Drept european 81
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Sarcina de lucru 3
Explică în 3-4 fraze procedura legislativa ordinara.
Drept european 82
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Sarcina de lucru 4
Argumentează în 5-7 rânduri care sunt plângerile de care se ocupa
Ombudsmanul European .
acest termen situaţia nu se remediază, atunci cauza poate fi adusă în faţa Curţii
de Justiţie a Uniunii Europene.
Dacă abţinerea a fost declarată nelegală de către Curte, instituţia vizată trebuie
să ia toate măsurile pentru a aduce la îndeplinire decizia acesteia. Reclamantul
nu este privat în această situaţie de posibilitatea de a fi despăgubit, în cazul în
care i-au fost aduse prejudicii.
Pe lângă cele două mijloace de control al legalităţii, există şi un control
accesoriu unui litigiu principal şi care se traduce printr-o excepţie de ilegalitate
care poate fi invocată numai cu ocazia recursurilor introduse contra
sancţiunilor pecuniare sau contra altor constrângeri pronunţate în temeiul
tratatelor. Reclamanţii pot să se prevaleze ca răspuns la acţiunea introdusă
împotriva lor de iregularitatea deciziilor sau recomandărilor a căror ignorare le
este reproşată.
3.4.2. Interpretarea reglementarilor U.E. şi aprecierea validităţii actelor instituţiilor
acesteia
Dreptul U.E. este integrat sistemului juridic naţional; el se aplică direct în
statele membre. Prin urmare, este posibil ca un litigiu aflat pe rolul unui
tribunal naţional să se raporteze la reglementările U.E. Aşadar, judecătorul
naţional este pus în situaţia de a aplica şi de a interpreta dreptul U.E. El poate
să şi înlăture de la aplicare o regulă de drept intern, dacă aceasta este
incompatibilă cu dreptul comunitar. În situaţia în care are dubii cu privire la
semnificaţia unor reguli de drept al U.E. sau în legătură cu legalitatea unor acte
emise de instituţiile U.E. , poate să se adreseze Curţii, cerând interpretarea
regulii de drept în discuţie sau statuarea asupra validităţii actului vizat. Cererea
adresată Curţii nu trebuie să îndeplinească vreo formalitate specială.
Judecătorul va suspenda judecarea litigiului adus în faţa sa până când Curtea se
pronunţă. În cadrul acestei proceduri părţile în litigiu pot să-şi facă cunoscut
punctul de vedere prin intermediul avocaţilor sau al consilierilor lor.
e) interpretarea tratatelor;
f) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile comunitare şi de
BCE;
g) interpretarea statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, dacă
statutele respective prevăd aceasta.
Toate cele trei tratate prevedeau pentru unele instanţe naţionale posibilitatea de
a se adresa Curţii, iar pentru altele obligaţia de a se adresa Curţii. În ultimul caz
Drept european 87
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
este vorba despre o cauză aflată în faţa unei instanţe interne ale cărei decizii nu
sunt susceptibile de un recurs jurisdicţional intern. Au calitate procesuală
activă numai jurisdicţiile naţionale care, în raport cu statutul şi funcţia lor date
de dreptul intern, au competenţe jurisdicţionale în mod curent, şi nu autorităţile
care exercită asemenea atribuţii în mod cu totul excepţional.
3.4.3. Controlul respectării de către statele membre a obligaţiilor ce le sunt impuse prin
tratate
Controlul respectării de către statele membre a obligaţiilor ce le sunt impuse de
tratate este una dintre cele mai importante atribuţii ale Curţii. Exercitarea ei se
desfăşoară în modul următor: dacă Comisia consideră că un stat nu şi-a
îndeplinit o anumită obligaţie prevăzută în tratat, ea va emite un aviz motivat
asupra acestei chestiuni, nu înainte, însă, de a oferi statului posibilitatea de a-şi
exprima punctul de vedere. În cazul în care acesta nu se conformează avizului
într-un termen determinat de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea.
Atunci când Curtea constată că un stat membru şi-a încălcat obligaţiile asumate
prin tratate, îi va cere să ia măsuri în privinţa încetării acestei încălcări. Dacă
Comisia constată că statul vizat nu a luat măsurile respective, după ce îi dă
posibilitatea să se exprime, emite un aviz motivat, în care subliniază punctele
din decizia Curţii pe care statul nu le-a îndeplinit. Comisia stabileşte un termen
în care statul trebuie să se conformeze deciziei Curţii; dacă acest lucru nu se
produce, Comisia va readuce problema în faţa instanţei comunitare, propunând
şi sancţiunile pe care le consideră adecvate. Curtea va constata neîndeplinirea
hotărârii sale şi , dacă se impune, va obliga statul în cauză la plata unor
penalităţi cu titlu de amendă.
Drept european 88
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Sarcina de lucru 4
Explică în 3-4 fraze care sunt atribuţiile Curţii de Justiţie a U.E. în
ce priveşte controlul legalităţii actelor adoptate de către instituțiile
unionale?
Rezumat
Prin izvoare ale dreptului Uniunii Europene înțelegem forma juridica de
transpunere a normelor juridice , a regulilor ce guvernează conduita
subiecților de drept ce participa la raporturile juridice din cadrul Uniunii
Europene . Regimul izvoarelor (enumerarea si ierarhia acestora) rezulta nu
numai din Tratatele institutive, ci si din practica instituțiilor si a statelor
membre, precum si din sistematizarea realizata de chiar Curtea de Justiție a
Uniunii Europene . Totalitatea acestor norme constituie„Acquis-ul comunitar” ,
dreptul unional propriu-zis, pe care statele candidate la aderare trebuie să-l
accepte mai înainte de a adera la Uniunea Europeană. Normele juridice de drept
unional sunt aplicabile imediat, direct şi cu prioritate în ordinea juridică a
statelor membre. În mod aproape similar cu instituţiile unui stat, la nivelul
instituţiilor U.E. întâlnim o funcţie normativă, o funcţie executivă, o funcţie
bugetară şi, nu în ultimul rând, funcţia de control. In cadrul Sistemului
instituțional al Uniunii Europene revine Curţii de Justiţie rolul de a asigura
controlul legalităţii actelor adoptate împreună de către Parlamentul European
şi Consiliu, a actelor Consiliului, ale Comisiei şi ale BCE, respectarea
dreptului Uniunii Europene, interpretarea şi aplicarea Tratatelor UE.
Teste de autoevaluare
1) Ordinea juridică a Uniunii Europene se inspiră din:
a) dreptul internaţional de tip clasic;
b) modelele cunoscute de drept federal;
c) ambele.
Drept european 89
Bocaniala Tache Ordinea juridică a Uniunii Europene
Bibliografie minimală
Cotea, Felician (2009). Drept comunitar european. Bucureşti: Wolters Kluwer,
pp.414-530, pp. 559-569.
Diaconu, Nicoleta (2011). Dreptul Uniunii Europene – Tratat. Bucureşti:
Lumina Lex, pp. 61-109, pp. 239-302.
Fabián, Gyula (2012). Drept instituţional al Uniunii Europene. Bucureşti, pp.
92-137; pp. 53-137.
Fuerea, Augustin. (2011). Manualul Uniunii Europene. Ed. a Va. București:
Universul juridic, pp. 137-182.
Şandru, Daniel-Mihail (2010) Dreptul Uniunii Europene. București: Ed.
Universitara, pp. 32-60.
Vataman, Dan (2011) Drept instituțional al Uniunii Europene. Bucureşti: C.H.
Beck, pp. 7-17.
Voicu, Marin (2007) Introducere in dreptul european. Bucureşti: Universul
juridic, pp. 22-25; pp. 36-49.
Drept european 90
4. COMPETENŢELE UNIUNII EUROPENE
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
să explici care sunt principiile de bază pentru stabilirea competenţelor
Uniunii Europene ;
să evidenţiezi domeniile de competenţă ale Uniunii Europene;
să descrii modul de impartire a acestor competenţe;
să înțelegi Uniunea Europeană, atât ca spațiu socio-politic dar si
juridic prin cele trei componente definitorii: libertatea, securitatea şi
justiţia .
Drept european 91
Bocaniala Tache Competenţele Uniunii Europene
Drept european 94
Bocaniala Tache Competenţele Uniunii Europene
Drept european 95
Bocaniala Tache Competenţele Uniunii Europene
Sarcina de lucru 1
Explicaţi în 5-7 rânduri principiul subsidiarităţii.
4.2.1.Competente exclusive
In cazul in care tratatele atribuie Uniunii competenta exclusiva intr-un domeniu
determinat, numai Uniunea poate legifera si adopta acte cu forța juridica
obligatorie. Statele membre pot face acest lucru numai in cazul in care sunt
abilitate de Uniune sau pentru punerea in aplicare a actelor Uniunii.
Uniunea Europeană deţine competenţa exclusivă în următoarele domenii:
- uniunea vamală;
- stabilirea regulilor concurenţiale necesare pentru funcţionarea pieţei
interne;
- politica monetară pentru statele care au adoptat moneda euro;
- conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune în
domeniul pescuitului;
- politica comercială comună;
Drept european 96
Bocaniala Tache Competenţele Uniunii Europene
4.2.2.Competente partajate
În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competenţă partajată cu statele
membre într-un domeniu determinat, Uniunea şi statele membre pot legifera şi
adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu(Articolul 4
din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene).
După cum am aflat, principiul subsidiarităţii are ca scop tocmai stabilirea
nivelului de intervenţie cel mai potrivit în domeniile competenţelor partajate
între UE şi statele membre. Poate fi vorba despre o acţiune la nivel european,
naţional sau local. În toate cazurile, UE poate interveni numai dacă este în
măsură să acţioneze în mod mai eficace decât statele membre.
Statele membre își exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a
exercitat competenţa. Statele membre își exercita de asemenea competenţa în
măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să şi-o mai exercite.
Competenta partajabila este atribuita UE in următoarele domenii principale:
- piaţa internă;
- politica socială pentru aspectele prevăzute în TFUE;
- coeziune economică, socială şi teritorială;
- agricultura şi pescuitul, exclusiv conservarea resurselor biologice marine;
- mediu;
- protecția consumatorilor;
- transportul;
- reţelele transeuropene;
- energia;
- spaţiul libertății, securității şi justiţiei;
- problemele comune ale siguranţei în materie de sănătate publică .
4.2.3.Competenţe de sprijinire
Conform prevederilor articolului 4 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene, în anumite domenii UE nu poate să intervină decât pentru a sprijini,
coordona sau completa acţiunea statelor membre. Prin urmare, ea nu dispune
de putere legislativă în aceste domenii şi nu poate să se implice în exercitarea
competenţelor care le revin statelor membre.
Drept european 97
Bocaniala Tache Competenţele Uniunii Europene
Sarcina de lucru 2
Explicaţi în 3-4 fraze domeniile de competenţă ale UE.
Drept european 98
Bocaniala Tache Competenţele Uniunii Europene
Drept european 99
Bocaniala Tache Competenţele Uniunii Europene
Sarcina de lucru 3
Explică într-un paragraf de 10-15 15 rânduri drepturile conferite de
cetățenia UE. Selectează şi descrie în fraze minimale (3) funcţiile
Comisiei Europene.
Sarcina de lucru 4
Selectează şi descrie în fraze minimale (3) specificul materiilor
cooperării judiciare europene.
Rezumat
Tratatul de la Lisabona conferă în mod expres Uniunii Europene,
personalitate juridică fapt ce determină ca aceasta să aibă cea mai largă
capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice de către legislațiile
interne ale statelor membre. Totodată, poate încheia acorduri cu una sau mai
multe țări terțe sau organizații internaționale, acorduri care devin obligatorii
pentru instituțiile Uniunii şi pentru statele membre. In scopul de a asigura
un echilibru între garantarea personalităţii statelor şi realizarea obiectivelor
Uniunii , sistemul distribuirii competenţelor şi exercitării lor în comun se
bazează în principal pe principiile: atribuirii de competenţe, subsidiarităţii si
proporţionalităţii. Conform principiului atribuirii de competenţe fiecare
instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin tratate.
Principiul subsidiarităţii asigură ca decizia în cadrul Uniunii Europene să fie
luată cât mai aproape de cetăţean. Conform principiului proporţionalităţii
acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu trebuie sa depăşească ceea ce este
necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Tratatele Uniunii Europene
diferenţiază trei categorii de competenţe principale: competenţele exclusive,
competenţele partajate şi competenţele de sprijinire delimitând domeniile în
care acestea se manifestă. Tratatul de la Lisabona defineşte cetăţenia
europeană şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni. Cetăţenia
Uniunii Europene este condiţionată de cea naţională a unui stat membru,
care le conferă cetăţenilor un plus de drepturi. Libertatea, securitatea şi
justiţia sunt elemente definitorii ale Uniunii Europene, atât ca spațiu socio-
politic dar si juridic, consacrate de Tratatul de la Lisabona. Sunt prevăzute
politici comune privind controlul la frontiere, dreptul de azil, imigrarea,
cooperarea judiciară în materie civilă, cooperarea judiciară în materie
penală, cooperarea poliţienească.
Teste de autoevaluare
1. Pentru instituțiile Uniunii Europene acordurile încheiate de aceasta au
caracter :
a) benevol;
b) obligatoriu;
c) relativ.
4. Cetățenia UE
a) neagă, înlocuieşte cetăţenia naţională;
b) se manifestă în paralel cu ea;
c) completează cetăţenia naţională.
Lucrare de verificare
Redactează un eseu de 60-70 rânduri (Font 12, Times New Roman la 1,5
rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse,
următoarele aspecte:
- principalele izvoare de drept ale Uniunii Europene;
- principiile stabilirii competenţelor Uniunii Europene;
- sistemul distribuirii competenţelor şi al exercitării lor în comun între
instituţiile Uniunii Europene;
- formele de control al legalităţii în cadrul Uniunii Europene;
- conținutul cetățeniei europene
- principalele forme de cooperare pentru asigurarea Spaţiului de libertate,
securitate şi justiţie.
Bibliografie minimală
Diaconu, Nicoleta (2011). Dreptul Uniunii Europene – Tratat. București:
Lumina Lex, pp. 303-322, pp. 483-506.
Fuerea, Augustin (2011). Manualul Uniunii Europene Ed. a Va. București:
Universul juridic, pp. 276-312.
Fabián, Gyula (2012). Drept instituţional al Uniunii Europene. Bucureşti, pp.
56-91, pp. 138-148.
Şandru, Daniel-Mihail (2010) Dreptul Uniunii Europene. București: Ed.
Universitara, pp. 49-60.
Vataman, Dan (2011). Drept instituțional al Uniunii Europene. București: C.H.
Beck
Voicu, Marin (2007) Introducere in dreptul european. București: Universul
juridic, pp. 88-107, pp. 110-129.