Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; nascut la 20 martie 1820, Bârlad, Moldo

va, astazi în România ?i decedat la 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost

primul domnitor al Principatelor Unite ?i al statului na?ional România. A
participat act iv la mi?carea revolu?ionara de la 1848 din Moldova ?i la lupta
pentru unirea Pr incipatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al
Moldovei, iar la 24 ia nuarie 1859 ?i al ?arii Române?ti, înfaptuindu-se astfel
unirea celor doua ?ari române . Devenit domnitor, Cuza a dus o sus?inuta activitate
politica ?i diplomatica pe ntru recunoa?terea unirii Moldovei ?i ?arii Române?ti de
catre Puterea suzerana ?i Puterile Garante ?i apoi pentru desavâr?irea unirii
Principatelor Române pe calea înf aptuirii unita?ii constitu?ionale ?i
administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova ?i ?ara Româneasca
au format un stat unitar, adoptând oficial, în 18 62, numele de România ?i formând
statul român modern,[1] cu capitala la Bucure?ti, cu o singura adunare ?i un singur
guvern.[2] Cuza a fost obligat sa abdice în anul 1866 de catre o larga coali?ie a
partidelor vremii, denumita ?i Monstruoasa Coali?ie, din cauza orientarilor
politice diferi te ale membrilor sai, care au reac?ionat astfel fa?a de
manifestarile autoritare ale domnitorului. Cuprins [ascunde] 1 Primii ani de via?a
2 Elena Cuza 3 Înfaptuirea unirii 4 Domnia 4.1 Alegerea ca domnitor 5 Reformele lui
Cuza 5.1 Secularizarea averilor manastire?ti 5.2 Reforma fiscala 5.3 Reforma agrara
5.4 Alte reforme 5.4.1 Prima linie de cale ferata din România 6 Abdicarea ?i exilul
7 Note 8 Bibliografie 9 Bibliografie suplimentara 10 Legaturi externe 11 Vezi ?i
Primii ani de via?a[modificare | modificare sursa] Nascut în Bârlad, Cuza a apar?
inut clasei tradi?ionale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza
(care a fost de asemenea un proprietar de pamânt în jud e?ul Falciu) ?i al Sultanei
(sau Soltana), membra a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru prime?te
o educa?ie europeana, devenind ofi?er în armata mol doveneasca ?i ajungând la
rangul de colonel. S-a casatorit cu Elena Rosetti în 1844. În anul 1848, Moldova ?i
?ara Româneasca au fost cuprinse ?i ele de febra revolu?iil or europene. Revolta
moldovenilor a fost suprimata repede, dar în ?ara Româneasca re volu?ionarii au
preluat puterea ?i au guvernat în timpul verii. Tânarul Cuza a jucat un rol
suficient de important pentru a i se eviden?ia înclina?iile liberale, avut e în
timpul episodului moldovenesc, astfel ca este transportat ca prizonier la Vie na,
de unde a fost eliberat cu ajutor britanic. Revenind în Moldova în timpul domniei
Prin?ului Grigore Alexandru Ghica, a devenit m inistru de razboi al Moldovei, în
1858, ?i a reprezentat Gala?iul în divanul ad-hoc de la Ia?i. Cuza a fost un
proeminent politician ?i a sus?inut cu tarie uniunea Moldovei ?i ?arii Române?ti. A
fost nominalizat în ambele ?ari de catre Partida Na?i onala, care milita pentru
unire, în defavoarea unui prin? strain. Profitând de o amb iguitate în textul
Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuar ie 1859 (5 ianuarie
dupa calendarul iulian) ?i în ?ara Româneasca pe 5 februarie 185 9 (24 ianuarie
dupa calendarul iulian). Elena Cuza[modificare | modificare sursa]
Elena Cuza Palatul familiei Cuza de la Ruginoasa (astazi Muzeul Cuza) Articol
principal: Elena Cuza. Elena Cuza se înrudea cu neamul Sturdze?tilor,[3] al Bal?
ilor ?i al Cantacuzinilor .[4] Judecând dupa portretul realizat de Szathmary, când
avea 38 ani, putea fi socot ita o femeie foarte mica ?i sub?ire, cu o expresie
severa, cu ochi negri ?i foar te timida. Educa?ia ei urmase calea obi?nuita în
epoca: guvernanta franceza ?i ger mana, pensionul Buralat, anturajul social ?i
literar al matu?ii sale Agripina St urdza, din Ia?i. În 1846 ea l-a întâlnit, s-a
îndragostit ?i s-a casatorit cu Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrovertita,
impulsiva, care se sim?ea bine printre oameni, se purta fo arte galant cu femeile.
[5] Ea era o introvertita, cu o mul?ime de inhibi?ii. Sla bele ?anse ca acest
mariaj sa mearga au fost anulate de la început de incapacitate a Elenei de a-i
oferi un urma? so?ului ei ?i de faptul ca a pus datoriile fa?a d e mama înaintea
celor fa?a de so?[necesita citare]. La 30 aprilie 1844 scria: Crede -ma, mama,
noile sentimente pe care le am fa?a de so?ul meu nu ma vor împiedica sa te iubesc.
Dupa ce s-au casatorit, ei s-au stabilit în modesta casa a parin?ilor l ui Cuza,
Ion ?i Sultana, din Gala?i.[6] De?i so?ia sa nu a avut copii, ea i-a crescut ca pe
propriii sai copii pe cei do i fii avu?i de Cuza cu amanta lui, Elena Maria
Catargiu-Obrenovic: Alexandru Ioa n Cuza (1862 (unele surse men?ioneaza anul
1864[formulare evaziva]) - 1889) ?i D imitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis.
[7] A împarta?it cu stoicism exilul so?ului detronat ?i, dupa moartea acestuia la
16 m ai 1873, i-a pastrat memoria cu o extraordinara devo?iune, neîngaduind sa se
rostea sca un singur cuvânt despre slabiciuni pe care le cuno?tea, le îngaduise ?i-
o spunea cu mândrie le iertase, ca singura care pe lume putea sa aiba acest drept.
[8] Înfaptuirea unirii[modificare | modificare sursa] Articol principal: Unirea
Principatelor Române. România în timpul domniei lui Cuza Unirea Principatelor
Române a avut loc la jumatatea secolului al XIX-lea ?i reprez inta unificarea
vechilor state Moldova ?i ?ara Româneasca. Unirea este strâns legata de
personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza ?i de alegerea sa ca domnitor al ambe lor
principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova ?i la 24 ianuarie 1859 în ?ara
Româneasca . Totu?i, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere
cultural a ?i economica între cele doua ?ari. Procesul a început în 1848, odata cu
realizarea u niunii vamale între Moldova ?i ?ara Româneasca, în timpul domniilor
lui Mihail Sturdza , respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodamântul razboiului Crimeii a
dus la un context european favorabil realizarii unirii. Votul popular favorabil
unirii în ambele ?a ri, rezultat în urma unor adunari ad-hoc în 1857 a dus la
Conven?ia de la Paris din 1858, o în?elegere între Marile Puteri prin care se
accepta o uniune mai mult formal a între cele doua ?ari, cu guverne diferite ?i cu
unele institu?ii comune. La începu tul anului urmator, liderul unionist moldovean
Alexandru Ioan Cuza a fost ales c a domnitor al Moldovei ?i ?arii Române?ti,
aducându-le într-o uniune personala. În 1861, cu ajutorul unioni?tilor din cele
doua ?ari, Cuza a unificat Parlamentul ?i Guv ernul, realizând unirea politica.
Dupa înlaturarea sa de la putere în 1866, unirea a f ost consolidata prin aducerea
pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmar ingen, iar constitu?ia adoptata
în acel an a denumit noul stat România.[9] Domnia[modificare | modificare sursa]

Re?edin?a domneasca a lui Alexandru Ioan Cuza (astazi Muzeul Unirii) din Ia?i
Domnia lui Cuza Voda a fost caracterizata de o nerabdatoare dorin?a de a ajunge din
urma Occidentul, dar efortul domnului ?i al sprijinitorilor sai întâmpina rezist
en?a for?elor conservatoare ?i a iner?iilor colective. Mai grav, el sta sub semn ul
provizoratului, caci domnia lui Cuza este perceputa ca pasagera; ?ara a vrut un
domn strain, l-a acceptat însa pe cel autohton, dar n-a renun?at la vechea dole an?
a; în a?teptarea contextului prielnic, ea îngaduie un provizorat.[10] Alegerea ca
domnitor[modificare | modificare sursa] Cortegiul domnesc trece pe sub turnul
Mitropoliei Dupa Conven?ia de la Paris din 1858, marile puteri au lasat guvernul
fiecarui pr incipat român în grija unei comisii provizorii, formate din trei
caimacani, pâna la al egerea domnitorilor. Principala atribu?ie a comisiilor era
aceea de a supraveghe a alegerea noilor adunari elective. Campania electorala din
Moldova a dus la ale gerea unei adunari favorabile unirii cu ?ara Româneasca.
Unioni?tii moldoveni au p utut impune cu u?urin?a candidatura la domnie a
colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la
5/17 ianuarie 1859. Ideea ale gerii domnului moldovean ?i la Bucure?ti a fost
oficial sugerata muntenilor de c atre delega?ia Moldovei, care mergea spre
Constantinopol pentru a anun?a rezulta tul alegerii de la Ia?i. În ?ara Româneasca,
adunarea electiva a fost dominata de co nservatori, care erau însa scinda?i.
Neputându-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au
sfâr?it prin a se ralia candidatului Partidei N a?ionale care a fost ales la 24
ianuarie/5 februarie 1859, domn al ?arii Române?ti . Astfel, românii au realizat de
facto unirea, punând la 24 ianuarie 1859, bazele st atului na?ional modern român.
Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pen tru dezarmarea opozi?iei
Turciei ?i a Austriei fa?a de dubla alegere, astfel ca la 1/13 aprilie 1859
Conferin?a de la Paris a puterilor garante dadea recunoa?te rea oficiala a faptului
împlinit de la 24 ianuarie 1859.[10] Conform deciziei Conven?iei de la Paris, la 15
mai 1859 este înfiin?ata Comisia Ce ntrala la Foc?ani, ce avea ca scop redactarea
primului proiect de Constitu?ie di n istoria moderna a României ?i realizarea altor
proiecte de unificare legislativa a Principatelor. Proiectul de Constitu?ie nu a
fost aprobat însa de domnitorul Cu za, Comisia Centrala din Foc?ani fiind desfiin?
ata în februarie 1862.[11] Reformele lui Cuza[modificare | modificare sursa]
{{{5}}} A.I. Cuza în anii 1860 {{{5}}} Imaginea lui Alexandru Ioan Cuza pe o marca
po?tala din Republica Moldova v d m Dupa realizarea unirii, domnitorul Alexandru
Ioan Cuza ?i colaboratorul sau cel mai apropiat, Mihail Kogalniceanu (ministru,
apoi prim-ministru al României), ini? iaza importante reforme interne:
secularizarea averilor mânastire?ti (1863), refor ma agrara (1864), reforma înva?
amântului (1864), reforma justi?iei (1864) ?.a., care au fixat un cadru modern de
dezvoltare al ?arii.[12] Întâmpinând rezisten?a din partea guvernului ?i a Adunarii
Legiuitoare, alcatuite din reprezentan?i ai boierimii ?i ai marii burghezii, precum
?i a bisericii, în înfaptui rea unor reforme, Cuza formeaza, în 1863, un guvern sub
conducerea lui Mihail Koga lniceanu, care realizeaza secularizarea averilor
mânastire?ti (decembrie 1863) ?i dizolva Adunarea Legiuitoare (2 mai 1864). În
acela?i an, Cuza supune aprobarii po porului, prin plebiscit, o noua constitu?ie ?i
o noua lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga, ?i
decreteaza (14 august 1864) legea ru rala conceputa de Kogalniceanu. În timpul
domniei lui Cuza a fost conceput codul c ivil ?i Codul penal de inspira?ie
franceza, legea pentru obligativitatea înva?amântu lui primar ?i au fost înfiin?ate
primele universita?i din ?ara, respectiv cea de l a Ia?i (1860), care azi îi poarta
numele, ?i cea de la Bucure?ti (1864). Tot în acea sta perioada a fost organizata ?
i armata na?ionala.[13] Secularizarea averilor manastire?ti[modificare | modificare
sursa] Legea secularizarii averilor manastire?ti a fost data de Domnitorul
Alexandru Io an Cuza cu scopul de a lua toate proprieta?ile ?i averile anumitor
Biserici ?i m anastiri ?i a le trece în proprietatea statului, pentru a spori avu?
ia ?arii . Tot în t impul lui Cuza unele manastiri ?i schituri au fost desfiin?ate
total sau transfo
rmate în biserici de mir. Domnitorul Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupr
a veniturilor nete ale manastirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de
asisten?a sociala etc. În fa?a acestor masuri mitropolitul Sofronie Miclescu al Mo
ldovei a facut mai multe proteste, ceea ce a dus mai apoi la înlaturarea sa din sc
aun, aceasta stare provocând, mai târziu, însa?i caderea guvernului Kogalniceanu.
Lege a secularizarii a fost adoptata în 1863 ?i, pe lânga cele enumerate mai sus,
poate f i men?ionata ?i confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele manastiri
din Sfântul Munte Athos ?i pe care le-au primit cu mult timp înainte de la al?i
domnitor i (?tefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) pentru ca monahii din Sfântul
Munte sa se roage pentru bunastarea domniilor lor. În total, au fost preluate de la
biserici aproximativ 25% din suprafa?a agricola ?i forestiera a ?arii Române?ti ?i
a Moldov ei[14]. Reforma fiscala[modificare | modificare sursa] Reforma fiscala a
fost materializata prin instituirea impozitului personal ?i a contribu?iei pentru
drumuri, generalizata asupra tuturor barba?ilor majori, prin tr-o noua lege a
patentelor, prin instituirea impozitului funciar ?i alte masuri care au facut ca la
sfâr?itul anului 1861, în preajma deplinei lor unificari admini strativ-politice,
Principatele Unite Române sa fie dotate cu un sistem fiscal mode rn. Ar putea fi
adaugata, pe plan cultural, importanta ini?iativa a guvernului mo ldovean al lui
Mihail Kogalniceanu, care a instituit, în toamna anului 1860, prima universitate
a ?arii, cea ie?eana. [15] Reforma agrara[modificare | modificare sursa] Cladirea
principala a Universita?ii din Bucure?ti Dezbaterile înver?unate care au avut loc
în vara anului 1862 în privin?a proiectului d e reforma agrara propus de
conservatori ?i adoptat de majoritate, dar nesanc?ion at de domnitor, au dovedit ca
maleabilitatea de care dadeau dovada o buna parte dintre conservatori, în privin?a
adoptarii unui program general de reforme, nu con corda cu acceptarea de catre ei a
unei reforme agrare în sensul programelor revolu ?ionare de la 1848.[16] De aceea,
în anii imediat urmatori unificarii administrati ve, nu s-a putut trece brusc la
reforma agrara, ci s-a continuat, pentru o perio ada de timp, sa se adopte reforme
pe linia organizarii moderne a statului, deoar ece acestea nu întâmpinau opozi?ia
conservatorilor, înca stapâni pe majoritatea mandatel or din adunare datorita
sistemului electoral restrictiv. Reorganizarea departame ntelor, legile pentru
construirea cailor ferate, constituirea Consiliului superi or al instruc?iunii
publice, un regulament de naviga?ie, organizarea corpului in ginerilor civili,
reorganizarea ?colii de silvicultura ?i o serie de masuri prem ergatoare unei
secularizari a averilor manastire?ti au reprezentat, în aceasta per ioada,
concretizarile planului de reforme.[17] Din momentul în care conducerea guvernului
a fost preluata de Mihail Kogalniceanu, aducerea din nou în dezbatere a reformei
agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict între guvern ?i majoritatea
adunarii. A urmat lovitura de stat de la 2 ma i 1864 când deputa?ii au fost evacua?
i din sala de un deta?ament militar ?i Adunar ea Legiuitoare dizolvata. Aceasta
lovitura a sporit puterea domnitorului Cuza, ? i totodata a înlaturat monopolul
politic al conservatorilor asupra majorita?ii în ad unare. Sanc?iunea poporului
prin plebiscit ?i recunoa?terea noii stari de lucrur i de catre puterea suzerana ?i
puterile garante au creat posibilitatea decretari i Legii rurale în sensul
programului pa?optist, desfiin?ându-se rela?iile feudale în a gricultura ?i
procedându-se la o împroprietarire a ?aranimii claca?e. Prin Legea rurala din 14/26
august 1864, peste 400.000 de familii de ?arani au f ost împroprietarite cu loturi
de teren agricol, iar aproape al?i 60.000 de sateni au primit locuri de casa ?i de
gradina. ?aranii împroprietari?i au devenit contrib uabili la bugetul de stat,
rezultând astfel o largire a bazei de impozitare. Fragm entarea terenurilor ?i
lipsa utilajelor agricole moderne au dus la scaderea prod uc?iei agricole în
urmatorii ani, dar repartizarea ei a fost mai echitabila. Refor ma agrara din 1864,
a carei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfacut în parte dorin?a
de pamânt a ?aranilor, a desfiin?at servitu?ile ?i rela?iile feudal e, dând un
impuls însemnat dezvoltarii capitalismului. Ea a reprezentat unul din cel e mai
însemnate evenimente ale istoriei României din secolul al XIX lea.[18]
Dupa desfiin?area Adunarii Legiuitoare (2 mai 1864) Cuza pierde sprijinul tuturo r
partidelor politice ?i, pentru a putea guverna, se înconjoara de o camarila form
ata din func?ionari corup?i care primesc func?ii ?i contracte cu statul; corup?i
a ?i sifonarea banului public mai ales în lucrari de infrastructura ating cote rid
icate. Alte reforme[modificare | modificare sursa] Mihail Kogalniceanu În timpul
guvernului condus de Mihail Kogalniceanu, s-a trecut la etapa hotarâtoare a
înfaptuirii reformelor. Astfel, primul demers facut, într-o direc?ie în care
guvernu l ?tia ca nu avea sa întâmpine opozi?ie pe plan intern, a fost acela al
secularizari i. La 13/25 decembrie 1863, la propunerea guvernului, adunarea a votat
seculariz area averilor manastire?ti cu 93 de voturi contra 3. Era o masura de
însemnatate m ajora, datorita careia era recuperat peste un sfert din teritoriul
na?ional. Apo i au fost elaborate ?i promulgate Legea contabilita?ii, Legea
consiliilor jude?e ne, Codul Penal ?i Legea instruc?iunii publice, precum ?i
crearea Consiliului de Stat. Tot acum se înfiin?eaza ?coala Na?ionala de Arte
Frumoase, la Bucure?ti, la conducerea careia este desemnat Theodor Aman ?i este
inaugurata, în premiera, o ? coala de Medicina Veterinara. Gheorghe Tattarescu: 11
Februarie 1866 Analizând suita de evenimente, unele cu caracter realmente revolu?
ionar, se poate spune ca sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele
statului unitar român modern.[19] Practic, nu exista domeniu de activitate
economica, social-polit ica, culturala, administrativa sau militara din ?ara, în
care Cuza sa nu fi adus îmb unata?iri ?i înnoiri organizatorice pe baza noilor
cerin?e ale epocii moderne. Prima linie de cale ferata din România[modificare |
modificare sursa] În septembrie 1865, Alexandru Ioan Cuza a acordat companiei
engleze Barkley-Stanis forth construirea liniei ferate Bucure?ti-Filaret-
Giurgiu[20] (fiind calea cea m ai scurta care lega capitala ?arii cu Dunarea ?i
astfel cu restul lumii). Lungim ea liniei avea 70 km, la un pre? de construc?ie de
196.500 franci pe kilometru. La 19/31 octombrie 1869 regele Carol I al României
face inaugurarea[21] acestei pr imei linii de cale ferata, care avea sa fie
prelungita în 1870 cu înca 2,6 km pâna la Smârda. Abdicarea ?i exilul[modificare |
modificare sursa] Regimul personal instituit de Cuza dupa 2 mai 1864 a provocat
nemul?umirea liber alilor radicali, care ulterior au facut cartel cu conservatorii;
acest fapt a sl abit pozi?iile domnitorului ?i a animat activitatea monstruoasei
coali?ii (denum ire promovata în epoca de presa favorabila lui Cuza), hotarâta sa-l
înlature. Comploti ?tii au reu?it sa-?i realizeze planurile atragând de partea lor
o frac?iune a arma tei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca ?.a.), ?i l-au
constrâns pe domnito r sa abdice în noaptea de 10/22 11/23 februarie 1866. La
aceasta a contribuit însu?i A l. I. Cuza, care nu numai ca nu a luat masuri în
privin?a factorilor reac?ionari, ci, într-un discurs, se arata dispus sa renun?e la
tron în favoarea unui principe st rain precum prevedea una din dorin?ele divanelor
ad-hoc din 1857 (fapt sus?inut ?i de o scrisoare adresata unui diplomat strain). Pe
actul iscalit de Cuza scria : Noi, Alexandru Ioan I, conform dorin?ei na?iunii
întregi ?i angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astazi, 11 februarie
1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenen?e Domne?ti ?i a Ministrului ales de
popor . Doua zile mai târziu, Cuza - îm preuna cu so?ia, amanta ?i cei doi fii - a
parasit Bucure?tiul spre Bra?ov. A fost instituita o locotenen?a domneasca
alcatuita din Lascar Catargiu, Nicolae Golescu ?i colonelul Nicolae Haralambie din
partea armatei. Conducerea guvernul ui a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul ?i
Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiana,
dar acesta nu a acceptat coroana .[22] Provizoratul locotenen?ei domne?ti a luat
sfâr?it abia dupa ce Carol de Hohe nzollern-Sigmaringen a acceptat sa devina
principe al României, la 10 mai 1866. Pr oclamarea domnitorului Carol I ?i
aprobarea Consitu?iei din 1866 s-au facut prin
tr-un plebiscit cu rezultate asemanatoare (peste 99% voturi pentru) cu cel din m ai
1864. Aceasta abdicare silita putea avea consecin?e grave pentru România, pentru
ca: dupa înlaturarea lui Cuza, satele au fost înspaimântate ca reforma agrara nu va
mai av ea loc. la 3 aprilie 1866 la Ia?i a avut loc o demonstra?ie (orchestrata de
Rusia) a Mi? carii Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu ?ara
Româneasca ?i a pr omovat un candidat obscur la tronul Moldovei: Nunu?a Roznovanu,
Poarta Otomana a mobilizat armata la Dunare pentru a interveni în România, unirea
fi ind recunoscuta doar pe timpul domniei lui Cuza. Restul vie?ii sale ?i-a
petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena ?i Wiesbaden. A
încercat sa revina în ?ara ca persoana privata, dar nu a reu? it. Domnitorul Carol
I a transmis cererile Consiliului de Mini?tri, care a refuz at sa acorde permis de
intrare în ?ara. A fost înmormântat ini?ial la Biserica Domneasca de lânga Palatul
domnesc de la Rugino asa, conform dorin?ei sale, iar dupa cel de-al doilea razboi
mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Ia?i.[23]
Hotelul Europa din Adenauerplatz, Heidelberg. În acest hotel Cuza ?i-a trait ultim
ele zile.

Strada de centura Cuza din Heidelberg.

Placa memoriala de pe cladirea hotelului Europa din Adenauerplatz, Heidelberg.

Note[modificare | modificare sursa] ^ Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Negu?,
Caterina Radu, Enciclopedia statelo r lumii, edi?ia a VII-a, Bucure?ti, Editura
Meronia, 2001 - ISBN 973-99451-5-6 ^ Mircea Mâciu, Nicolae C. Nicolescu, Valeriu ?
uteu, Mic dic?ionar enciclopedic, B ucure?ti, Editura ?tiin?ifica ?i Enciclopedica,
1986 ^ Magazin istoric, nr. 4, 1994 ^ Magazin istoric, nr. 11,12, 1982; 4-6, 1983 ^
Unirea... din alta perspectiva , Maria Prochipiuc - poezie.ro - accesat pe 4 ianu
arie 2009 ^ Elena Cuza - dincolo de legenda , Radu R. Florescu, profesor Emeritus,
Boston Col lege - USA, accesat 04.01.09 ^ Marija Obrenovic - accesat pe 2 ianuarie
2009 ^ N. Iorga, Sfaturi pe întuneric. Antologie, edi?ie îngrijita, note ?i
comentarii de Valeriu Râpeanu ?i Sanda Râpeanu, Bucure?ti, Editura Militara, 1977 ^
Dumitru Ivanescu, Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagoni?ti, Ia?i, 20 05.
^ a b Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului român, Bucure?ti, Editura
Univers Enciclopedic, 1997 - ISBN 973-9243-07-X ^ Unirea Foc?anilor, facuta cu for?
a - ziaruldevrancea.ro - accesat pe 4 ianuari e 2009 ^ Marcel D. Popa, Horia C.
Matei, Mica enciclopedie de istorie universala, Bucur e?ti, Editura Politica, 1988
^ Alexandru Ioan Cuza - Institutul Na?ional de Cercetare - accesat pe 4 ianuarie
2009 ^ "De ce finan?eaza statul Biserica?". Pentru "secularizarile lui Cuza ?i
opera sociala", 02 August 2010, evz.ro, accesat la 8 august 2010 ^ Aurel Loghin,
Maria ?i Gh. Platon, Universitatea Al. I. Cuza din Ia?i, Bucure?ti , 1972, p. 143 ^
L. Botezan, Problema agrara în dezbaterile parlamentare din România în anul 1862,
în udia Universitatis Babe?-Bolyai. Historia , 1961, nr. 1, p. 107

St
^ Istoria României, vol. IV, Bucure?ti, 1964, p. 348. ^ Nichita Adaniloaie, Cuza
Voda ?i problema agrara, în Cuza Voda. In memoriam, Ia? i, 1973 ^ Dumitru Ivanescu,
Alexandru Ioan Cuza în con?tiin?a posterita?ii, Ia?i, Editura Junimea, 2001 ^ Dan
Popescu - Icebergul. Secven?e din epopeea dezvoltarii , Ed. Albatros, 1990, p ag.
83-84 ^ Regele Carol a inaugurat primul tren care avea sa circule în România, pe
distan?a Bucure?ti (Filaret) - Giurgiu, înaintea deschiderii oficiale a traficului,
la data de 19 octombrie 1869, Historia, Accesat 24 ianuarie 2012 ^ Unirea
Principatelor Române - accesat pe 4 ianuarie 2009 ^ Obiectiv turistic: Manastirea
Sfintii Trei Ierarhi - iasi.ro - accesat pe 4 ia nuarie 2009
Bibliografie[modificare | modificare sursa] Wikisursa La Wikisursa exista texte
originale legate de Alexandru Ioan Cuza Valeriu Stan, Alexandru Ioan Cuza, Bucure?
ti, Editura ?tiin?ifica ?i Enciclopedi ca, 1984. Dan Bogdan, Viorel ?tirbu, Pe
urmele lui Alexandru Ioan Cuza, Bucure?ti, Editura Sport-Turism, 1985. Dumitru
Ivanescu, Alexandru Ioan Cuza în con?tiin?a posterita?ii, Ia?i, Editura Ju nimea,
2001. Bibliografie suplimentara[modificare | modificare sursa] Via?a ?i opera lui
Cuza Voda, Constantin C. Giurescu, Editura ?tiin?ifica, 1966 Anecdote din via?a lui
Cuza-Voda, Dumitru Teleor, Editura "Lumen" - [1] Legaturi externe[modificare |
modificare sursa] Commons Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de
Alexandru Ioan Cuza Commons Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate
de Alexandru Ioan Cuza Alexandru Ioan Cuza Muzeul Memorial Al. Ioan Cuza en Cuza,
Alexandru Ioan (1820-1870), de Gerald J. Bobango ?i Paul E. Michelson, în
Encyclopedia of 1848 Revolutions. Cuza ?i Napoleon al III-lea, 24 ianuarie 2012,
Dan Stanca, Ziarul Lumina Articole biografice Cuza, erou sau dictator?, 26 Ianuarie
2011, Florin Marin, Mihai Voinea, Historia Al. I. Cuza: tenta?iile unei domnii
autoritare, Decembrie 2009, Liviu Bratescu, Historia A fost Alexandru Ioan Cuza un
dictator? (I), 13 Aprilie 2010, Paul E. Michelson, Historia A fost Alexandru Ioan
Cuza un dictator? (II), 13 Aprilie 2010, Historia Alexandru Ioan Cuza -
Enciclopedia României Alexandru Ioan I Cuza, domn al Moldovei, Munteniei ?i
Principatelor Unite ale Mo ldovei ?i Valahiei (1820 - 1873) Articol 38, Istoria
Alexandru Ioan Cuza: un om curajos, dar singur, 24 Ianuarie 2009, Andreea Dogar,
Evenimentul zilei 24 Ianuarie 1859 - Realitatea se na?te din vise, 12 decembrie
2011, Camelia Pop, Foaia Transilvana 135 de ani de la moartea lui Alexandru Ioan I
Cuza, 23 mai 2008, Prof. Dr. Steli an Neagoe, Jurnalul Na?ional Gala?iul - un reper
în biografia lui Cuza, 24 ianuarie 2009, Pr. Gabriel Ioan Peli n, Ziarul Lumina
Referate Alexandru Ioan Cuza ?i Unirea, referate.orasultau.ro Alexandru Ioan Cuza,
referat.ro Dezbateri
Voinea, Mihai; Marin, Florin (26 ianuarie 2011). Cuza, erou sau dictator? . Adevaru
l. A fost Cuza-Voda francmason?, 24 ianuarie 2010, Lavinia Betea, Jurnalul Na?ional
Reforme Reforma à la Al.I. Cuza, 11 septembrie 2006, Mihai Stirbu, Jurnalul Na?
ional Revolta din August 1865 Mineriada lui Cuza, 21 Februarie 2011, Alex.
Lapedatu, Historia Mineriada lui Cuza: Preludiul unei abdicari anun?ate, 9 Martie
2011, Historia Serviciile secrete ?i «mineriada» lui Cuza, 17 Martie 2011, Tiberiu
Tanase, Historia August 1865 vs. 13-15 iunie 1990: Diferen?e ?i asemanari, 14
Martie 2011, Adrian Cioroianu, Historia Abdicarea Lucruri necunoscute din culisele
abdicarii lui Cuza, 9 Februarie 2011, Irina Gaf i?a, Historia Abdicarile lui A.I.
Cuza ?i Mihai I: asemanari ?i deosebiri, 5 Iulie 2011, Histo ria Cuza si Basescu,
20 Aprilie 2007, Florian Bichir, Evenimentul zilei 10/11 FEBRUARIE, NOAPTEA
ABDICARII SILITE/143 de ani de la detronarea lui Cuza V oda, 11 februarie 2009,
Stelian Neagoe, Jurnalul Na?ional Misterele abdicarii lui A.I. Cuza, 12 decembrie
2009, Nicu Parlog, Descopera Vezi ?i[modificare | modificare sursa] Lista ?efilor
de stat ai României Predecesor: Caimacamia de trei: Ioan Manu, Emanoil Baleanu ?i
Ioan Al. Filipide al ?arii Române?ti ales în 24 ianuarie 1859 Succesor: Domnitor

Predecesor: Caimacamia de trei: ?tefan Catargiu (se retrage în 1858, îi urmeaza I.

A. Cantacuzin o), Vasile Sturdza ?i Anastasie Panu Domnitor al Moldovei ales în 5
ianuarie 1859 Succesor: Predecesor: Domnitor al Principatelor Unite 1859 - 1866
Succesor: Locotenen?a Domneasca

[arata] v d m Revolu?ionari români la 1848 [arata] v d m Domnii Moldovei [arata] v

d m Domnii ?arii Române?ti [arata] v d m Flag of Moldavia.svg Principatul Moldovei
(1346

1859)
[arata] v d m Flag of Wallachia.svg ?ara Româneasca (1330

1859)