Portofoliu - tema 1

Paralelă între carte și film – ,,Enigma Otiliei’’ de George Călinescu

Romanul ‚,Enigma Otiliei’’, scris de George Călinescu, a fost ecranizat în

anul 1972. Povestea urmărește destinul tânărului Felix Sima și al Otiliei, atât
cartea cât și filmul prezentând elemente comune, dar și diferențe la nivel de
conținut.

Asemănările dintre acestea sunt evidente, una dintre ele fiind reprezentată
de acțiune. Întâmplările principale din carte au fost transpuse fidel în film, cu
toate detaliile necesare, realizând scene parcă desprinse din paginile romanului.

Altă similaritate este dată de atmosferă. Cu ajutorul costumației,

scenografiei, a arhitecturii vremii și a limbajului caracteristic perioadei, filmul
surprinde foarte bine mediul creat în roman.

Otilia și personalitatea ei reprezintă o altă asemănare. În film a fost

transpus foarte bine comportamentul ei copilăresc, zglobiu și furtunos. Atât în
operă cât și în ecranizare este bine ilustrată complexitatea ei, fiind un personaj
misterios și sensibil.

O ultimă similaritate dintre acestea este dialogul. Majoritatea replicilor

respectă întocmai originalul din carte, ceea ce a dat o notă fascinantă filmului.

În timpul ecranizării romanului au apărut și deosebiri între cele două. Prima

dintre acestea este dată de nerespectarea cronologiei întâmplărilor. Deși scenele
respectă cartea, acestea sunt prezentate în altă ordine în film. De exemplu,
introducerea lui Stanică și a soției lui, Olimpia, se petrece mult mai târziu în operă
decât în varianta ecranizată.

Altă diferență este lipsa de complexitate a filmului, acesta omițând detalii

din carte. În scenele ecranizării se află doar esențialul, astfel încât povestea este
aceeași, însă cu lipsa unor elemente, nu neapărat necesare.
 A treia deosebire o reprezintă începutul. În primele pagini ale romanului,
Felix caută casa unchiului său, moș Costache, în timp ce filmul începe cu
Pascalopol și Otilia, iar pe fundal Felix narează o scrisoare adresată Otiliei.

Finalul, de asemenea, este diferit. În operă, Felix se întâlnește în trenul spre

Constanța cu Pascalopol care îi dă fotografia cu Otilia, nerecunoscând-o pe fată.
Această întâmplare făcându-l să se ducă în trecere pe strada Antim, unde își
amintește cu nostalgie de întâmplările din acea casă acum abandonată. Totuși,
filmul se termină cu mici schimbări, Pascalopol și Felix întalnindu-se în timpul
războiului, într-un tren unde Felix primește fotografia, iar moșierul moare, fiind
grav rănit.

Caracterul personajelor și relațiile dintre aceștia au suferit schimbări în

timpul ecranizării romanului, fiind lipsite de multe caracteristici. Dacă în operă
relația dintre Felix și Otilia este bine reprezentată, în film aceasta nu este foarte
bine surprinsă, Felix chiar pălmuind-o pe fată.

O ultimă diferență este dată de lipsa desăvârșită a unor elemente în film,

cum ar fi plecarea Otiliei la Paris cu moșierul pentru o perioadă scurtă de timp,
căsătoria lui Titi cu Ana ce s-a terminat repede sau soarta lui Simion Tulea care nu
a mai fost trimis la internat.

Cu toate acestea, și romanul, dar și filmul au elemente ce dau farmec

fiecăreia, transformându-le în niște opere artistice.