ROMANUL REALIST, MITIC, INTERBELIC

BALTAGUL (MIHAIL SADOVEANU)

I.Încadrarea autorului în context şi a textului în operă

- Mihail Sadoveanu – important prozator interbelic, autor a numeroase povestiri şi romane,

fie că sunt de inspiraţie mitică, iniţiatică (Baltagul, Creanga de aur), fie istorică (Fraţii
Jderi, Zodia Cancerului)

II. Trăsăturile romanului

Baltagul este un roman pt ca:

 specie epică în proză,

 mari dimensiuni
 cu o acţiune complexă
 un numar mare de personaje, implicate în conflicte diferite
 romanul e construit pe mai multe niveluri, care păstrează la suprafaţă convenţiile
realiste, dar în structura de adâncime poate fi alegoric, mitic

III. Tema = aventura căutării, a descoperirii adevărului într-un univers ghidat mai ales de
legile nescrise, de tradiţii, obiceiuri, superstiţii, de aceea s-a spus ca romanul poate fi considerat şi
o monografie a vieţii pastorale, prin:

prezentarea satului Măgura cu scenele de viaţă cotidiană, descrierea gospodăriei ţărăneşti şi

a obiceiurilor păstoritului

prezentarea locurilor de popas în călătoria Vitoriei până la Dorna, cu marile ceremonii ale
existenţei umane (botezul, nunta)

prezentarea credinţei creştine dar şi a practicilor magice

Totuşi, romanul a beneficiat şi de alte interpretări: respectă schema specifică unui roman
poliţist: crima, ancheta, decoperirea şi dovedirea ucigaşilor, pedepsirea acestora, este roman
mioritic prin moto-ul („Stapâne, stăpâne/Mai cheamă şi-un câine”) si prin motivul transhumanţei
(plecarea lui nechifor cu oile la munte), roman mitic, reformulare a mitului Isis-Osiris, din mitologia
egipteană, roman iniţiatic (bildungsroman) prin iniţierea lui Gheorghiţă, care se maturizează, se
formează ca bărbat, preluând în finalul romanului rolul tatălui , într-un proces de naturală continuitate

IV. Particularităţi de structură/compoziţie:

- Titlul: baltagul- toporul cu două tăişuri, obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei şi
instrumentul actului justiţiar
a. Structura: 16 capitole, 3 mari părţi
b. aşteptarea lui Nechifor Lipan
c. călătoria Vitoriei şi a lui Gheorghiţă
d. împlinirea datinii funerare şi a justiţiei
 e. 2 mari planuri narative: planul realist – reconstituirea monografică a lumii
pastorale şi planul mitic – sensul ritual al acţiunilor personajului principal
f. incipitul – povestea şi pasajul descriptiv despre satul Măgura, care deschide romanul,
traiul muntenilor, prezentarea familiei Lipan şi a legendei spuse de Nechifor Lipan la
nunţi despre înzestrarea românilor cu inimi puternice şi femei „iubeţe”
g. relaţii temporale şi spaţiale

timpul – vag precizat prin repere ce ţin de marile sărbători religioase: „aproape de Sf.
Andrei”, „în Postul Mare”

spaţiul – ambivalent: închis ( iniţial: satul Măgura, gospodăria familiei Lipan, semnificând
siguranţă, protecţie, intimitate) şi deschis (odată cu plecarea Vitoriei şi a lui Gheorghiţă: cuprinde atât
toponime reale, existente (Dorna, Bistriţa), cât şi toponime simbolice, cu rezonanţe ce anunţă răul,
moartea (râul Neagra)

V. Acţiunea

a) prima parte (primele 6 capitole) include expoziţiunea şi intriga

– prezentarea satului şi portretul Vitoriei, neliniştită în legătură cu întâtzierea soţului
său, plecat la Dorna să cumpere oi
– pregătirile pentru plecarea în căutarea acestuia: ţine post negru, merge la Mănăstirea
Bistriţa, anunţă autorităţile, face rost de bani, o lasă pe Minodora la mănăstire.
b) partea a doua (următoarele 7 capitole) – desfăşurarea acţiunii
– Vitoria şi Gheorghiţă reconstituie traseul lui Nechifor, poposind la Gura Bicazului, la
crâşma domnului David de la Călugăreni, la moş Pricop în Fărcaşa, la Vatra Dornei,
Broşteni, Borca
– întâlnesc o nuntă şi un botez la care participă conform obiceiurilor, element cu valoare
anticipativă, trimiţând la înmormântarea din final
– Vitoria realizează că soţul său a dispărut între Suha şi Sabasa şi, cu ajutorul câinelui
regăsit, Lupu, cei doi descoperă într-o râpă rămăşiţele lui Nechifor
c) partea a treia (ultimele 3 capitole): ancheta poliţei, înmormântarea, parastasul lui
Nechifor şi pedepsirea ucigaşului
– Gheorghiţă coboară în râpă şi-şi veghează tatăl o noapte întreagă, semn al maturizării
acestuia
– punctul cuminant- Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzându-i pe
Calistrat Bogza şi pe Ilie Cuţui
– Cuţui îşi recunoaşte vina, dar Bogza devine agresiv, ceea ce atrage gestul de înfăptuire
a dreptăţii realizat de către Gheorghiţă cu baltagul lui Nechifor
– deznodământul – recunoaşterea vinei de către Bogza, şi reluarea vieţii de către
Vitoria şi familia ei

VI. Personajele

a. tipuri de personaje: principale (Vitoria şi Nechifor – personaj absent), secundar

(Gheorghiţă), episodice (Minodora, moş Pricop, baba Maranda)

b. Vitoria – personaj reprezentativ pentru lumea rurală, un „exponent al

speţei”(Călinescu), personaj de factură realistă, cu o personalitate complexă, individualizat prin
caracterizare directă şi indirectă
 portetul fizic reiese din caracterizarea directă a naratorului, este realizat concis, prin tehnica
detaliului semnificativ: „ochii ei căprui în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului”, „acei
ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute”

statutul social al personajului dezvăluie de la început condiţia de mamă şi soţie, îndatoriri pe

care şi le îndeplineşte cu dăruire: pe cei doi copii, Gheorghiţă şi Minodora, încearcă să-i educe în
spiritul tradiţiei: pe Minodora o trimite la mănăstire pentru a-i desăvârşi educaţia, dar o pregăteşte şi
pentru viaţa de familie, încercând sa-i insufle mentalitatea tradiţională: „Îţi arăt eu coc, valţ şi bluză…!
Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de acestea – şi-n legea noast ră trebuie să trăieşti şi
tu!”. Gheorghiţă este singurul sprijin al mamei sale, de aceea ea contribuie la maturizarea lui prin
căătoria întreprinsă. De altfel, el o caracterizează în mod direct, observând schimbările ei de
comportament: „şi maică-sa s-a schimbat, se uită numai cu supărare şi i-au crescut ţepi de aricioaică”;
„ mama asta e fărmecătoare, cunoaşte gândul omului”.

portretul ei moral este dezvăluit prin mijloacele caracterizării indirecte, din faptele, vorbele,
gesturile, relaţiile ei cu alte personaje.

concepţia asupra vieţii dezvăluie în Vitoria o personalitate contradictorie: îngrijorată de

absenţa lui Nechifor, ea caută explicaţii la autorităţile morale ale satului (părintele Milieş, ceea ce-i
arată latura credincioasă, la baba Maranda, accentuându-i latura supersiţioasă)

sensibilitate: trăirile intense, dar neexteriorizate dezvăluie un personaj sensibil, căruia i se

conturează latura feminină: „se desfăcuse încet-încet de lume şi intrase oarecum în sine”

pe parcursul drumului, ea dovedeşte o inteligenţă deosebită: alege acelaşi traseu ca al soţului

şi încearcă să afle de la oamenii întâlniţi cât mai multe amănunte, merge din sat în sat, întrebându-i şi
răsplătindu-i pe cei care îi oferă detalii

Bună cunoscătoare a psihologiei oamenilor din felul în care desprinde informaţii despre
drumul lui NL

Fler detectivist în momentul praznicului, când face reconstituirea uciderii lui NL

VII. Tehnica narativă

– naraţiune la pers. a III-a, perspectivă auctorială

– narator omniprezent, omniscient, obiectiv
– predomină naraţiunea, completată de descriere (aspecte ale cadrului sau ale portretului
personajelor) şi de dialog/ solilocviu