TEMA: RAPORTUL JURIDIC

1. Conceptul și trăsăturile raportului juridic

2. Premisele raportului juridic
 Norma juridică – premisă a raportului juridic
 Subiecții raportului juridic
 Faptele juridice. Clasificarea faptelor juridice
3. Structura raportului juridic
 Subiecţii raportului juridic
 Obiectul raportului juridic
 Conţinutul raportului juridic

1. Conceptul și trăsăturile raportului juridic

Raport juridic - relaţie socială reglementată de o normă juridică, în care subiecții interacționează
între ei prin drepturi subiective şi obligaţiuni juridice concrete ce sunt garantate de către stat.
Raportul juridic este o relație socială reglementată de o normă juridică, în care subiecții obțin
drepturi subiective și își asumă obligațiuni juridice concrete, prin limitele determinate de această normă
juridică.
Raporturile juridice se prezintă drept element necesar al procesului de realizare a dreptului prin
executare sau aplicare, când reglementările normative examinate în mod generic, ipotetic și impersonal se
materializează în raporturi juridice concrete, subiecții cărora apar drept purtători de drepturi subiective și
obligații juridice corelative.
Trăsăturile raportului juridic
 este un raport social
 este un raport de suprastructură
 posedă un caracter voliţional
 este un raport valoric
 este o categorie istorică
Trăsăturile raportului juridic sunt acele semne caracteristice care deosebesc raportul juridic de alte
categorii de raporturi sociale, explicându-i natura și asigurându-i individualitatea.
Raportul juridic este un raport social. El apare întotdeauna între oameni, fie persoane fizice, fie
colective de persoane. Or, realizarea normelor juridice este orientată spre existența unor relații sociale
subiecții cărora sunt membri ai societății. Accentuăm caracterul social al raportului juridic pentru a
constata că raportul juridic poate exista numai între oameni și nu între oameni și bunuri. Evident că
raportul juridic, fiind o formă a raportului social, în existența sa este determinat de alte forme ale
raportului social din societatea respectivă, cum ar fi raporturile politice, religioase, economice, culturale
etc.
Raportul juridic este un raport de suprastructură. Fiind un raport de suprastructură, raportul juridic
este determinat de ansamblul de relații sociale caracteristice societății respective la o anumită etapă de
dezvoltare cultural-economică.
Raportul juridic are caracter volițional. Adevărat, raportul juridic este o manifestare de voință. Mai
exact, raportul juridic, de regulă, apare drept o manifestare dublă de voință. Prima manifestare de voință
pentru apariția raportului juridic apare în condițiile de creare a normei juridice și este din partea statului.
În procesul de reglementare normativ-juridică a relațiilor sociale, anume prin intermediul autorității
legislative se exprimă voința statală la crearea normelor juridice. A doua manifestare de voință apare în
condițiile de formare a raportului juridic între subiecții concreți, în procesul de realizare a dreptului.
Raportul juridic este un raport valoric. Caracteristica în cauză confirmă că prin raporturile juridice, în
apariția și manifestarea lor, își găsesc expresia valorile societății respective. Prin elaborarea normelor
juridice statul urmărește protejarea valorilor sociale. Orice potențial subiect al raporturilor juridice se
angajează într-un raport juridic concret fiind determinat de anumite valori sociale. Raporturile juridice pot
fi privite drept instrumente de transmitere a conținutului valoric al normelor juridice în conținutul relațiilor
sociale concrete.

1
 Raportul juridic este o categorie istorică. Caracterul istoric al raportului juridic poate fi explicat prin
faptul că la orice etapă istorică de evoluție a societății au existat raporturi juridice cu un anumit specific,
inspirat din realitățile societății respective. Raportul juridic poartă amprenta etapei de dezvoltare a
societății, astfel putem explica anumite caracteristici speciale ale anumitor raporturi juridice. El va fi
determinat, atât prin formă, cât și prin conținut, de voința socială exprimată în norma juridică care îl
formează. Evident, raportul juridic nu apare drept element static, atașat față de o anumită etapă de
dezvoltare a societății, cunoscând o evoluție proporțională cu societatea.

2. Premisele raportului juridic

În scopul formării raporturilor juridice se solicită existența unor anumiți factori sau premise.
Premisele raportului juridic sunt:
 norma juridică,
 subiecții raportului juridic (capacitatea juridică)
 faptele juridice.
Prezența în comun (concomitentă) a premiselor enumerate demonstrează existența raportului juridic.
Premisele raportului juridic – condiţiile şi circumstanţele, a căror prezenţă, în ansamblul lor,
determină existenţa raportului juridic.
Norma juridică – include modele-tip de comportament recomandat sau solicitat de către autoritatea
statală.
Capacitatea juridică a subiectului – întărită în legislație, capacitatea subiectului de a avea drepturi
subiective și obligațiuni juridice.
Faptul juridic – circumstanţe concrete ale vieţii, care se prezintă drept suport juridic pentru apariţia,
modificarea, restaurarea sau încetarea raporturilor juridice.
 Norma juridică – premisă a raportului juridic
Norma juridică se realizează prin intermediul raporturilor juridice. Limitele determinate de norma
juridică și sunt limitele de manifestare a raporturilor juridice. Dacă nu există normă juridică, nu poate
exista nici raportul juridic, interacțiunile dintre subiecți fiind caracterizate numai ca relații sociale. Norma
juridică este premisa de bază, fundamentală a raportului juridic. În lipsa acesteia drepturile subiective
rămân simple prerogative, doleanțe, iar obligațiunile juridice – simple îndatoriri. Anume prezența normei
juridice, prin caracterul ei specific de obligativitate, și determină existența raportului juridic, în
detrimentul celorlalte raporturi sociale ce se pot manifesta între subiecții concreți.
 Subiecții raportului juridic
Subiecții raportului juridic se prezintă atât în calitate de premisă, cât și în calitate de element al
raportului juridic. În lipsa subiecților, raportul juridic nu poate exista.
 Faptele juridice. Clasificarea faptelor juridice
Faptele juridice constituie împrejurările din natură sau din viața socială ce produc efecte juridice.
Valoarea juridică a faptelor juridice este că sunt izvoare ale raporturilor juridice, dar nu numai. Ele pot
determina și stingerea, modificarea sau restaurarea unui raport juridic.
Fapte juridice – anumite particularităţi concrete ale vieţii ce determină aplicarea normei juridice în
acţiune: generând apariţia, modificarea, încetarea raporturilor juridice, drepturi şi obligaţiuni juridice
concrete ale subiecţilor determinaţi. Acestea se împart în evenimente și acțiuni.
Evenimente – fapte juridice, a căror apariţie nu depinde de voinţa subiecţilor raporturilor juridice.
Acțiuni – fapte juridice conștiente, care se realizează cu un anumit scop de a provoca anumite efecte
juridice. Acțiunile pot fi legale și ilegale. Din categoria acțiunilor legale putem evidenția, actele juridice
(convenţie, ordonanţa anchetatorului, hotărârea judecăţii etc.), care au expresia de înscrisuri. Acțiunea ca
fapt juridic nu este neapărat de a fi identificată ca un înscris. Ea poate fi privită și ca un comportament
conștient exprimat prin a face, a da. Acțiunile ilegale, prin realizarea lor, contravin dispoziției normei
juridice. Sunt fapte juridice – acțiuni ilicite: abaterile disciplinare și administrative, delictele civile,
contravențiile, infracțiunile etc.

2
 Unul și același fapt juridic poate produce pentru diferiți subiecți diferite efecte juridice și, deci, poate
genera diferite raporturi juridice. Astfel, unul și același fapt juridic se poate prezenta pentru anumiți
subiecți al unui raport juridic concret în calitate de eveniment juridic, iar pentru alți subiecți ai altui raport
juridic – în calitate de acțiune juridică.
Clasificarea faptelor juridice conform caracterului voliţional:
 evenimente
 acţiuni:
- legale, ce sunt conform legii
- ilegale, ce contravin legii

3. Structura raportului juridic

Este formată din părțile constitutive ale raportului juridic – subiecții raportu-lui juridic, obiectul
raportului juridic și conținutul raportului juridic.
Elementele raportului juridic
- Subiecţii
- Obiectul
- Conţinutul
 Subiecţii raportului juridic
- anumite persoane sau organizaţii care, în conformitate cu normele de drept, sunt înzestraţi cu
capacitatea de a fi participanţi la raporturile juridice și care posedă drepturi subiective şi obligaţiuni
juridice.
- Clasificarea subiecţilor raportului juridic
 Individuali: - cetăţeni, apatrizi, cetăţeni străini
 Colectivi: întreprinderi şi organizaţii, Organizaţiile nestatale
 Statul: organele statului
Un raport juridic implică existența a cel puțin doi subiecți ai raportului juridic. Există raporturi
juridice, la care participă mai mulți subiecți. Calitatea de subiect al raportului juridic implică aptitudinea
subiectului de a avea drepturi și obligații, de a avea capacitate juridică. Mai exact, ne putem exprima și
astfel: capacitatea juridică este prerogativa persoanei de a-și obține, prin acțiunile sale conștiente și
independente, drepturi subiective și de a-și asuma obligațiuni juridice. Termenul „capacitate” este strâns
legat de persoana omului, de personalitatea sa. Persoana care nu posedă capacitate juridică nu poate fi
subiect al unui raport juridic independent, fără a fi reprezentat de cineva. Însă, această persoană posedă
un anumit statut juridic, adică este purtător de un anumit ansamblu de drepturi subiective și obligațiuni
juridice, chiar numai din perspectiva faptului că este Om.
Statutul juridic – o totalitate de drepturi şi obligaţiuni ale unei anumite categorii de persoane şi
organizaţii (cetăţeni, persoane fără cetăţenie, cetăţeni străini, organizaţii, persoane cu funcţii de
răspundere, persoane juridice ş.a.) în cadrul unui raport juridic. Calitatea persoanei de a fi subiect al
raportului juridic este calificat exprimată îprin conceptul „capacitate juridică”. Ea evidențiază aptitudinea
persoanei de a avea drepturi subiective și obligațiuni juridice corelative (capacitatea de folosință),
precum și aptitudinea acesteia de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligațiile în mod efectiv și
independent (prin acte de voință personale).
capacitatea juridică:
- capacitatea de folosinţă
- capacitatea de exerciţiu
Capacitatea juridică
 Completă
 Incompletă
 Parțială

3
  Limitată
Capacitate juridică completă – capacitate care prin activitățile sale conștiente și independente
realizează drepturile şi obligaţiunile în volum deplin; ea există din momentul atingerii vârstei majoratului
(de regulă, de la 18 ani, în alte state – alte vârste).
Capacitate juridică parțială – capacitate care prin activitățile sale realizează drepturile şi obligaţiunile
sale parţial, adică, nu în volum deplin, când anumite convenţii se admit de lege (minorii la vârsta de la 6 la
14 ani pot încheia mici convenţii cu permisiunea părinţilor; cei care sunt consideraţi că nu au atins vârsta
majoratului de la 14 la 18 ani pot parţial încheia independent convenţii: de a dis-pune de salariul său, de
bursă ş.a.; minorilor de până la 6 ani le lipseşte pe deplin capacitatea de exerciţiu).
Capacitatea juridică limitată – persoana având o capacitate juridică deplină, în virtutea unui act
juridic, este limitată de a realiza anumite activități, de regulă pe un termen determinat, expiratoriu. De
exemplu, în condițiile condamnării cu executare, privării de anumite drepturi, la expirarea termenului
aceste drepturi pot fi restaurate sau redobândite.
Clasificarea subiecților raportului juridic. După cum am menționat, subiecți ai raporturilor juridice pot
fi numai oamenii – priviți individual sau în grupe de oameni organizate. Deosebim două categorii de
subiecți ai raporturilor juridice:
subiecți individuali – persoana;
subiecți colectivi – își exprimă manifestarea de existență în forme de activitate colectivă (de exemplu,
persoanele juridice).
 Obiectul raportului juridic
Asupra la ce influenţează drepturile şi obligaţiunile juridice ale subiecţilor, adică comportamentul
voliţional de fapt al subiecţilor raportului juridic în scopul realizării drepturilor şi obligaţiilor
 Conţinutul raportului juridic - Ansamblul de drepturi şi obligaţii ale subiecţilor prevăzute
de norma juridică ce reglementează raportul juridic.
În unele raporturi juridice o parte este numai titular de drepturi, iar cealaltă este numai titular de
obligaţii, acestea fiind raporturi juridice simple. În raporturile juridice complexe fiecare parte este atât
titular de drepturi, cât şi de obligaţii.

Literatura recomandată:
Ceterchi I., Craiovan I. Introducere în teoria generală a dreptului. Bucureşti, 1993.
Dănişor D.Cl., Dogaru I., Dănişor Gh. Teoria generală a dreptului. Bucureşti, 2006.
Djuvara M. Enciclopedia juridică. Teoria generală a dreptului. Drept raţional. Izvoare de drept
pozitiv. Bucureşti, 1995.
Negru B., Negru A. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 2006.
Popa N. Teoria generală a dreptului. Bucureşti, 2002.
Voicu C., Savu Iu. Teoria generală a dreptului. Curs universitar. Târgovişte, 2004.