C3.

Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare

C3. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 1/7

3. Metoda tangentei

Considerăm ecuaţia:
f (x) = 0, x ∈ I. (1)
f : I → R, f ∈ C 2 (I ), f ′ (x) ̸= 0, ∀x ∈ I şi x ∗ ∈ I rădacină a ecuaţiei.
Definiţie
Se numeşte procedeu iterativ de tip Newton, definit de funcţia f şi x0 ∈ I ,
şirul (xn )n≥0 dat de relaţia de recurenţă

f (xn )
xn+1 = xn − , n = 0, 1, 2, ... (2)
f ′ (xn )

C3. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 2/7

Teorema 1.
În ipotezele de mai sus, dacă f satisface condiţia

f (x) · f ′′ (x) < (f ′ (x))2 , ∀x ∈ I , (3)

atunci metoda lui Newton converge pentru orice aproximaţie iniţială x0 ∈ I .

Definiţie
Spunem că xn converge către x ∗ cu ordinul p ≥ 1, dacă are loc relaţia

|xn+1 − x ∗ |
lim p = λ, λ > 0. (4)
n→∞ |xn − x ∗ |

C3. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 3/7

Teorema 2.
În ipotezele de mai sus, dacă din metoda lui Newton se obţine un şir
convergent, atunci el are ordinul doi de convergenţă.

Criteriul de oprire

|xn − x ∗ | ≈ |xn+1 − xn | < ϵ (5)

Alegerea valorii de start

Criteriul 1 dacă rădăcina x ∗ este izolată ı̂ntr-un interval [a, b] şi
f ′′ (x) ̸= 0, ∀x ∈ (a, b), un criteriu de alegere este
f (x0 ) · f ′′ (x0 ) > 0.
Criteriul 2 dacă f este convexă sau concavă pe [a, b], f (a) · f (b) < 0 şi
tangentele ı̂n capete intersectează Ox ı̂n (a, b), se poate
alege orice valoare x0 ca valoare de pornire.

C3. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 4/7

4. Metoda secantei

Dacă ı̂n relaţia (2) ı̂nlocuim

f (xn ) − f (xn−1 )
f ′ (xn ) ≈ (6)
xn − xn−1

vom obţine metoda secantei

xn − xn−1
xn+1 = xn − f (xn ) · , n = 1, 2, ... (7)
f (xn ) − f (xn−1 )
sau
xn−1 f (xn ) − xn f (xn−1 )
xn+1 = , n = 1, 2, ... (8)
f (xn ) − f (xn−1 )
- Alegem două valori de start x0 , x1 . √
1+ 5
- Metoda secantei are ordinul de convergenţă p = ≃ 1.618.
2
C3. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 5/7
5. Metoda falsei poziţii

Teorema 3.
Fie f ∈ C 2 [a, b] şi x0 , x1 ∈ [a, b] cu x0 ̸= x1 . Dacă au loc următoarele
condiţii:
(a) f ′′ (x) ̸= 0, ∀x ∈ [a, b],
(b) f (x0 ) · f ′′ (x 0) > 0,
(c) f (x0 ) · f (x1 ) < 0
atunci ecuaţia (1) are o soluţie unică x ∗ situată ı̂ntre x0 şi x1 iar şirul
(xn )n≥0 definit prin relaţia

x0 f (xn ) − xn f (x0 )
xn+1 = , n = 1, 2, ... (9)
f (xn ) − f (x0 )
converge la x ∗ .
- Metoda falsei poziţii are ordinul de convergenţă p ≃ 1.

C3. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 6/7

6. Metoda lui Steffensen

Dacă ı̂n metoda lui Newton vom aproxima derivata

f (xn + f (xn )) − f (xn )

f ′ (xn ) ≈
f (xn )

se obţine metoda lui Steffensen

f 2 (xn )
xn+1 = xn − , n = 0, 1, 2, ... (10)
f (xn + f (xn )) − f (xn )

C3. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 7/7