Redacteaza un eseu de minimum 400 de cuvinte, in care sd prezinti particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un roman studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu. In redactarea eseului, vei avea in vedere: prezentarea statutului social, psihologic, moral, al personajului din romanul studiat; - evidentierea unei trasaturi de caracter a personajului ales prin doua episoade/ secvente comentate; - analiza, !aalegere, a doua componente de structura si de limbaj ale romanului studiat, semnificative pentru constructia personajului, din seria: actiune, conflict, modalitati de caracterizare, limbaj etc. PY se TLE DE REALIZARE A E -EULUL 4 Introducere: y Ns in textele epice, personajele sunt purtitoarele de semnificatic ale mesajului transmis prin discursul narativ. Ele sunt rotitele care pun in migcare mecanismul e 1,2,3!Gata de Bacalaureat!universului fictional. Proza realista, in care se remarca intentionalitatea artistului de a realiza o literatura mimetic’, mizeaza pe constructia de personaje tipologice, reprezentative pentru societatea infitisata de universul fictional. Creatia literara ,Jon” de Liviu Rebreanu, publicata in anul 1920, este un roman realist obiectiv, in care particularitatile de constructie a protagonistului devin reprezentative pentru viziunea despre lume a autorului. Tlustrarea a doua elemente de structura gi de compozitie ale narativ studiat, semnificative pentru constructia personajului In primul rand, discursul epic al romanului abordeazi o tematica realista, sociala, rural, reprezentati de problematica pimantului in satul transilvanean Pripas de la inceputul secolului al XX-lea. In universul rural infigigat de Liviu Rebreanu, ierarhizarea social se face in functie de avere, de pamanturile detinute. Jon, protagonistul operei, intruchipeaza tipul taranului sirac, nemultumit de propria conditie sociala, pe care vrea si si-o imbundtteascd. Pe parcursul discursului narativ, insi, personajul este urmarit de la tipicitate spre individualizare. Ceea ce il unicizeaza este atat dragostea sa nefireascd pentru pimant, cit si mijloacele la care recurge pentru a-] obfine, comportamentul stu inscriindu-l, de aceea, in tipologia parvenitului. In acest sens, Ana, fica ,bocotanului” Vasile Baciu, devine, in conceptia lui Ion, mijlocul optim pentru ca acesta s& urce in ierarhia social. Dar romanul poate fi interpretat si prin prisma unci teme simbolice, cea a destinului, tratata in conformitate cu viziunea traditionald a scriitorului asupra lumii: fiinga umania trebuie sa se inscrie in limitele unui destin prestabilit, incercarea de a-L depasi avand consecinte tragice. Universul rebrenian este puternic influentat de viziunea naturalist, de ideea fatalititii destinului. Astfel, Ion nu reprezinta altceva decit o victim’ a unui destin marcat de fatalitate. in al doilea rind, conflictul principal al romanului este unul exterior, social, reprezentat de lupta pentru pimént in satul Pripas. Acest macroconflict este particularizat, la nivelul discursului, printr-o refea de situatii tensionate de care se face rispunzitor protagonistul. Punctul de greutate il constituie, insi, conflictul dintre Ion gi Vasile Baciu, declansat inca de la scena horei, cand ,bocotanul”il face de ras pe fliciu in fata colectivitatii rurale, numindw-l ,fleandura, hor i tilhar”. De aici izbucneste un razboi al orgoliilor masculine, in care Ana devine o marioneta alungata de la sot la tata si invers. Modernitatea romanului rebrenian se releva prin surprinderea conflictului interior pe care il traverseazi protagonistul, realitatea sa interioara fiind sondata atat prin secvente monologate, cat si prin scene de stil indirect liber. In aceeagi ordine de idei, perspectiva narativi este una obiectivi, cu o viziune »dindirat”, apartinandu-i unui narator omniscient, omniprezent si extradiegetic care nareaza la persoana a treia, Naratorul ocup4, asadar, o pozitie de extrateritorialitate in raport cu universul fictional creat, astfel incat nu idealizeaza personajul, nu intervine in destinul lui, lasandu-l si evolueze spre deznodamant dup nizuinge si slabiciuni. Omniscienta naratoriali se relevi prin scene de perspectiva finalist. Ghidul unei invifiri eficienteDe exemplu, imaginea drumului din incipit poate fi interpretatd ca 0 metafora ce prefigureaza traseul existential al protagonistului. De asemenea, la scena horei, alegerea lui Ion de ao juca pe Ana gi nu pe Florica anticipenzat decizia Mlicaului de a opta pentru o cisitorie interesata, in defavoarea sentimentului. Mai mult, imaginea mAinilor protagonistului, ,pline cu lutul cleios ca niste minusi de doliu’, prefigureaz sfargitul stu tragic, in momentul in care singele i se prelinge in pamantul ,care i-a fost mai drag ca ochii din cap”. Nu in ultimul rand, modalitatile de caracterizare a actantului sunt cele consacrate de textul epic: directe si indirecte. Personajul Ion este construit prin tehnica modern’ a pluriperspectivismului, astfel incat personalitatea sa se reflect in mod diferit in constiinta celorlalte personaje ale textului, Vasile Baciu il numeste fleanduri, hot si talhar”, preotul Belciug fl considera ,un bataus si un om de nimic”, dar, cind pimanturile sale rimén in posesia bisericii, il numegte ,un bun crestin”. Doamna Herdelea il considera ,un flaciu cumsecade gi harnic”, dar, cand acesta se face raspunzator de tensiunile dintre intelectuali, nu eziti si-I numeasca, fara pereche in bldstimatii”. Titu tl admiré pentru ambifia sa, dar fi gi dezaproba ‘inismul, Relafia cu celelalte personaje, in special cu Ana, devine un adevarat mijloc indirect de caracterizare. Comportamentul protagonistului fai de cea pe care 0 va lua de nevasti se modifica: este binevoitor la inceput ca, mai apoi, si treacd la gesturi de brutalitate si, in final, si 0 trateze cu indiferenga. Mai mult, Ion 0 face responsabili pentru nefericirea lui, compatimind-o cu superioritate: tare ¢ slabuta si urat’, sirmana. atl pentru cine rabd eu ociri gi sudilmi.” Prezentarea statutului social, psihologic, moral et aly prin raportare la conflictul/ ‘conflictele romanuluistudiat Din punct de vedere social, Ion este fliciul sirac din satul Pripas. Cu toate acestea, este respectat de flacaii din sat si temut de figani, care canta la comanda lui si il insofesc la cérciuma dupa hori, desi George Bulbuc este cel care fi pliteste. Drama lui Ion este de a nu putea semnifica nimic in ordinea social si umand a jumii, din cauza lipsei averii. Calititile personale nu sunt luate in seama in cadrul acestei ierathii, de aceea personajul este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru frumoasa Florica si pamanturile Anei, femeie uriti, dar bogat’. in plus, protagonistul pare si reitereze destinul pirintilor sii, a cror cisttorie a avut la bazi acelasi motiv al fiicitului sirac gi al fetei bogate: Alexandru Glanetagu s-a c&sitorit cu Zenobia, o fata cu zestre, dar a risipit averea pe biutura. Ion nu igi accept conditia social, nu accept’ ideea de a fi sarac si nu pare dispus si urmeze destinul tatalui stu. Ambitiile sale se dovedese, insa, irealizabile, iar destinul sau va fi cu atfit mai tragic. Dimensiunea psthologica a personajului ti releva slabiciunea caracteriali cu atat mai mult, cu cat comportamentul sau este dictat de obsesia de a avea pamant. De altfel, Ion, la fel ca majoritatea personajelor lui Rebreanu, are un comportament care aduce cu cel al personajelor din tragedia greacd. Eroii scriitorului transilvinean, eo 1,2,3!Gata de Bacalaureat! Anne astca si cei din tragediile lui Eschil, Sofocle sau Euripide, trideaza conflictul dintre pornirile contradictorii, lupta avand loc intre pasiune si ragiune. Ion se zbate intre »glasul pimantului” si ,glasul iubirii”, sufletul siu inscriind o sinusoida intre cele doua extremitafi, Desi tanjeste la modul absolut si dea ascultare fiecdruia dintre aceste glasuri, in ciuda eforturilor sale disperate, Ion nu va reusi si le uneasca intr-un singur TOT. La Rebreanu nu exist unitatea contrariilor, extremele neatingandu-se niciodata, de aici declansandu-se drama psihologici a actantului, Cu toate ci nu pot coexista, cele dou glasuri nu inceteazi si rasune succesiv: cand glasul iubirii coboari in subiacent, glasul pamantului se face auzit, instaurfind domnia ratiunii, Nisturnatil apoi, in mod ciclic, de vipaia pornirilor luntrice. Zbuciumul de a nu putea impaca cele doud imperative ale suflctului sau se transforma, in cazul lui Jon, in obsesie gi duce la dezumanizarea personajului. Din punct de vedere moral, Ion se face vinovat de incalearea legilor nescrise conform cirora destinul nu poate fi schimbat, individul nu igi poate depigi condifia. Fliciul este imoral prin intregul siu comportament: 0 batjocoreste pe Ana, impingénd-o, in cele din urmi, la spanzuriitoare. Cu toate acestea, personajul poate si fie absolvit partial de vini moral, din moment ce Titu e cel care, fird 58 vrea, di glas ideii care il framanta de mult pe Jon, fri ca acesta si indrizneasca si 0 puna in practic’. Relevarea principalei trasdturi a personajului ales, ilustrata prin dou episoade/ secvente narative/situatii semnificative Viclenia pare a fi trasitura dominanti de caracter a personajului, evidentiati, mai ales, in aplicarea planului de seducie a fetei ,bocotanului” Vasile Baciu. li giseste fetei punctele slabe — dorinta ei de protectie, tandrete gi iubire — profita de naivitatea ci, lasand-o insarcinata si determinandu-l astfel pe Vasile Baciu si i-o dea de nevasta. Aceasti trisiturit este vizibila inci de la scena horei, plasati in partea expozitivi a discursului epic, cand tanarul alege sii o joace pe Ana. Intengiile personajului sunt reliefate prin gesturi si mimict: ,lon urmari din ochi pe Ana cateva clipe. Aved ceva straniu in privire, parca nedumerite si un viclesug neprefiicut”. Mai apoi, pleaca de la hori si o cauta pe Ana, atrasi Ia umbra unui nuc. Aflat fata in fata cu fata ,bocotanului”, Ion nu fi surprinde privirea, uitandu-se doar la buzele ei subfiri ,care se migcau usor, dezvelindu-i dintii cu strungulii, albi ca laptele, si gingtile trandafirii de deasupra”, Naratorul omniscient recurge la stil indirect liber, pentru a dezvilui gindurile protagonistului: ,Nu-i fusese niciodat’ draga Ana si nici acum nu tia bine dact-i este”. In minte ii vine imaginea Floricti, yeu risul ei cald, cu ochii albastri ca cerul de primivart”, Astfel, se poate observa ca, desi nu este prezenti fizic la aceasti sceni, Florica reprezinta o prezenta eterna in sufletul Ini Jon. Asadar, daca protagonistul mai are vreun dubiu asupra sentimentelor sale, cititorului ii devine limpede c& fliciul nu o jubeste pe Ana, ci pe Florica, fata frumoast, dar stract. Ghidul unei © ‘ invatari eficienteEpisodul narativ al nuntii taranesti a lui Ion cu Ana reflecta, de asemenea, viclenia protagonistului, tanarul stabilind momentul casitoriei abia dupa ce s-a asigurat c4 va obtine pamanturile lui Vasile Baciu, férd s4-i pese cA fata ajunsese de rasul satului. La nunta, Ion constientizeaz4 parc’ pentru prima oari ci, odat’i cu pamanturile, trebuie si 0 ia de nevastd pe Ana: ,o privea si se mira c-a putut el saruta si imbratisa pe fata aceasta uscat’, cu ochii pierduti in cap de plans, cu obrajii gilbejiti, cu pete cenusii, si care, impopotonata cum era astizi, parea si mai urata”, Intr-o incercare dramatica de a se limuti in legaturi cu ceea ce doreste si simte, Jon oscileaz4, ascunz4ndu-si slabiciunea pentru Florica: ,Adic& ce-ar fi oare daci as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume s scap de uratenia asta? Dar tot atat de repede ii venir in minte pimanturile si adiogi in sine cu dispref: $i siriman tot calic... pentru o muiere!... Apoi si nu ma trizneasci Dumnezeu din senin? ,, In concluzie, particularititile de constructie a personajului Ion, protagonistul romanului lui Liviu Rebreanu, riman reprezentative pentru viziunea despre lume a unui autor care s-a indepirtat de imaginea idealizata a tiranului, promovata de literatura simanatorista, optand pentru redarea cat mai obiectiva a universului tural, dintr-o perspectiva ce poarta vizibil amprenta naturalismului rus gi francez. pisces