Sen
Reo lcG)
lui
sion de efecte, 0 sinteza de puncte de vedi
gin ancamblol textului si deseori chiar din imp
fearatorului sau a personajului principal.”
BREVIAR CONCEPTUAL
‘A. Jaap Lintvelt, Punctul de vedere. Incercare de tipologie narativs
Lintvelt lanseaza conceptul de functie interpersonala, prin a carui grila interpreteaza relatiile ce se
epnstituietn interiorut discursului fictional, ca ,interacjiune dinamics” tntre instantele comunicari nara. |
tive, care pot fi observate pe patru paliere:
4. Autorul concret - Cititorul concret. |
Autorul concrety creatorul real al opeteliterae, adreseaza, ca destinator, un mesa iterar ctor: |
Jui concret, care functioneaza ca destinatar/receptor. Autorul concret si cititorul concret sunt persona-
Wi stoic $1 biografice, ce nu apartin oper’ lterare, ind se situeaz in lumea reala unde ole duc, |
independent de textul literar, 0 viaté autonoma. In timp ce autorul co
Ncret constituie © personalitate |
fixa in epoca istorica a creatiei sale literare, cititorii sai, ca receptor, variaza in cursul istorii, cea ce
poate antrena receptari foarte diferite si chiar divergente ale aceleiasi opere literare. Intre autor sicititor |
‘evista 0 relatie dialectica. Pentru a descifra mesajul literar, cititorul va ‘trebui sd dispuna de codul estet
Pagina 121 § slui, Cu toate acestea, elnue Obligat By
sari a Sol de la Konstanz, autorul poate Moan
a: pot ete Fr fi, poate influent Productialiterayy Mica
ae,
cesta,
joare. sbstract.
9 sau aprobatorr” cyeitorul @
: . ‘autorul abstract Ttorara, autorul concret produce tn acelasi timp ¢ Pro
‘Compunandu-si opera ‘ilotson), un alter ego romanese (Prince), 4,
i imagine uni ctor iMIK(BOOt, Ker say apy
ac sc prec romanesti pe care otransmite destinatarulu jyyjq chm at
tora concret duC O Vata extraviterara, autor, Pr, cy Mi
utorul concret st ci far8 a fi totusi reprezentati direct, caci ej r,, s
abstr,
opera literard,
| In timp ce a € er
tract sunt inclusi I"
rect, nici explicit reprezint sensul profund, semnificatia de ansamblu a Pere lite, a
_Autorul ect pe de oparte C2 imagine a destinatarului presupus $i Postal an inne
abstract re imagine a receptorului ideal, capabil a-iconcretiza sens totg Pi
iar pe de alt in,
activa (ser).
‘i tris fie consierato instant tipicd a textuluinarativ litera,
_Naratorul vé
! iversul romanesc caruia i apartin naratorul fictiv (Schmid) si ci
Ayal parte fictiv este cel ce comunica /umea naraté cititorului fictiy,
e so ec corelatia dintre destinator si destinatar, notiunea de naratar (
mai mul iat
va fi preferabil8 aceleia de cititor fictiv.
| Tipurile functionale de discurs auctorial
!
tr
0
ru
torul ficti, sty
Pentry
af
Ct. Genetta, Ping
Re
_,Sarcina obligatorie constitutiva a naratorului este aceea de eh asuma functia Narativ’ <5,
dereprezentare Aces furciese comb intotdesn i funta de contol ac fing
| c&ci naratorul controleaza structura textuala tnacest sens, nd capabil sa citeze discy
rat pin semne grafice precum ghilmelele si dou puncte) in interiorul propriutui
face & el poate introduce discursulactollor prin verba dicen si sentiend sau le p
naa prin indicat scenice, pe cand altminteri nu se poate. Pe langé aceste doua fu
| rtorul liber sé exercite sau s8 nu exercite functia optionala de interpretare, s3-s
nu pozitia interpretativa, ideologic’.”
Pe lang8 functille obligatori, naratorul poate indeplini mai multe functii optionale
«1. Funcfia comunicativa: discursul comunicativ. Discurs prin care naratorul
terului séu, fie pentru a produce asupra lui un efect, fie pentru a mentine
2. Functia metanarativa: discurs prin care naratorul se pronunta in povestire asu
3. Functia explicativa: discursul explicativ. Discurs utiizat de narator pentru
in legatura cu anumite elemente ale istoriei.
4. Functia evaluativa: dscursul evaluatv.Epitete, comparati si comentari prin care naraton
unta 0 judecata intelectuala sau morala asupra istoriei sau asupra actorilor implica
5: Functia generalizanta; discursul abstract. Discurs prin care naratorul enunt reflect
‘ale, abstracte. iscursul evaluaiv se refera direct laistoria romanescs sila actori ei, pe cts
iscursul abstract vizeaza o cuprindere mai generala reflectata sub forma unei maxime
Ul actorie,
S8U dlscurg
Cate semnaly
Net obligato
Manifeste aces
se adreseans
contactul
pra Narain
a furniza ex
Pagina 122 emotiva: discursul emotiv, Discurs prin ¢
6. Functia Prin care naratorul tsi manitesta emotile pe care
{storia le trezeste tn el, DiscUrsUl evaluativ exprima ma ales
N ales atitudines intelectuala a naratory:
Ju, pe-cata vreme discursul emotivW sconte mai degrab la iveata disporiia afectees, 6 ws, |
cu toate acestea, ca aceste dOUd tipur de discurs sh se amestece Ne Se imearne |
7.Punctia modellzenta discursul modal. Discurs prin care naratorul tt expriend graciul de cert |
tudine i Hegatura cu ceea ce povesteste («fAra indoialay, «cu cortitinines ne naan
8. Wayne C. Booth, Retorica romanului
‘O prima distinctie realizaté de Booth este intre naratorii dramatizatl (implicati ca perionaje sau ca
martoritn evenimentele epice) i naratorii nedramatizai (situatin alara unersuls fneeoealy Intron
anume sens, pana si cel mai reticent narator devine dramatizat de indath ce se roford bn aree rasa exe
eu, sau, cand, asemenea lui Flaubert, ne spune cd noi ne aflim in class cdnd » intrat Chores Bosary oor
multe romane tsi dramatizeaza naratoril pana tn cele mai mici detali, transtorrndrini im nersocorc care
unt tot atat de Insufletite ca cele despre care ne relateaza (Proust in chutares timpulul peeve, Goethe:
|| poctor Faust). In asemenea opere, naratorul este adesea radical diferit de gals at
Tirana autorul care il creeaza. Nu tre-
buie s& uitam c& multi naratori dramatizati nu sunt niciodata etichetati in mod explicit ca atare. Intr-un
anumit sens, fiece cuvantare, fiece gest nareaza; majoritatea operelor contin naratori deghizati care sunt
folositi pentru a spune publicului tot ce are nevoie sa stie, in timp ce Par pur si simplu a-si juca pand la
ccapit rolurile ~ ei vorbesc adesea cu 0 autoritate comparabila cu cea a lui Durmnezeu: mesagerii ce se
Intorc S& povesteasca ce a spus oracolul (in tragedii, servitorii devotati ai casei etc.”
Personajul-reflector este un fel de .centru de constiinta” al universului fictional, in sensul c& filtreaza jj
evenimentele prin propria interpretare, fortand cititorul la o intelegere anume a operei. Rolul de baz’ al
unei asemenea instante narative nu este, asadar, actional, ci interpretativ: ,Fie ca asemenea «reflectorin,
asa. cum i-a numit James uneori, sunt oglinzi fin slefuite reflectand o experientd mentala extrem de com-
plexd, fie ca sunt «obiectivele camerelor de luat vederin, cam tulburi si conditionate de simturi, in care
abunda romanul de dup James, ei indeplinesc precis functia naratorilor recunoscuti ca atare ~ desi pot
marca intensitati care sa le apartina in exclusivitate.”
|
Autorul implicat este cel care , std in culise", in calitate de regizor, papusar sau ca un ,Dumne- |
zeu indiferent” |
Observatorii $i agentii naratoriali — ,printre naratorii dramatizati exista simpli observatori si exist’ |
agenti naratoriali, care produc un oarecare efect masurabil asupra cursului evenimentelor”.
Naratorii constienfi de sine ~ ,neluand in seama distinctia dintre observatorii si agentii naratoriali
de toate tipuile, se insttuie distinctia dintre naratoriiconstienti de condita lor, constienti de sine ca scri- |
tori Salinger, De veghe in lanul de secaré, Proust, in cdutarea timpului pierdut, Goethe, Doctor Faust) si |
naratori sau observatori care doar extrem de rar se apuca s discute probleme de bucataria scrisului
(Mark Twain, Huckleberry Finn) sau care nu par a fi constienti de faptul ca scriu, gandesc, vorbesc, sau
«reflect» 0 opera literara (Strainul lui Camus)"
Variafiile distantei — ,daca sunt sau nu implicati in actiune ca agenti sau ca obiecti, naratorii si re~
fiectorii de persoana a treia se deosebesc sensibilintre ei potrivit gradului si tipului de distanta ce-i separa
de autor, cititor si celelalte personaje ale povestiri. In orice act al lecturii subzista, implicit, un dialog intre
autor, narator, celelalte personaje si cititor.”
Narator creditabil si narator necreditabil — ,,Din lipsa unor termeni mai buni, am desemnat un na~
ator drept creditabil atunci cand vorbeste sau actioneaza in concordanta cu standardele operei (adic
pagina 123 reditabil atunci cAnd nu se corn,
W Nec or
Ee sscirba de cat de departe sin ce directo ee asta,
San enh Se Fal vecrucetonjca peel thcirculaie de ronie P20, "My
9 dist,
emer ta
ae pea Je distingem. Toti, fara exceptie, reclama din partea Cititoryy
5
MH acc ty
OD
li of,
onus
dea jitabil.”
| sustinute decat 0 sole oar naratorial fe 8 Sunt constent de sng
nu, elocventi me egrimaree parerilor sau tacuti, aa sau ro Pot fi sau ny orig re
ce nu poate fi aflat prin mijloace strict naturale sau Ae a 4 viziune reals «i rok
total este ceea ce numim omniscienta. Dar existd multe feluri de privilegi :
scien au permisunes de a cunoaste In aceeasimasurd sau de a aaa ceea ee oP
jirmit&ri sunt temporale sau capricioase, altele sunt Permanente; cel mai import,
al obtinerii unei perspective interioare asupra altui personaj, datorita forte re
| torului.”
si axei plonjonului lor [...). Se presupune Ca toti autorii naratiunii fluxutui de consting oa
deze adnc psihologia, dar nil in mod deliberatraman la suprafats in dimensiune an
| ne aducem aminte ca orice privire interioara sustinuta, indiferent de adancime, 4 Oras, ap
| personajul, a carui minte este prezentata, intr-un narator.”
i foarte 5. Cig
i naps
ant Prive
Mile, i
*Otice pe ca ig
ifers
C. Umberto Eco, Lector in fabula. Cooperarea interpretativa in textele Naratiy
Eco propune o interpretare a relatiei autor-narator-personaj-cititor din Perspectiva Sen
‘maticii, introducand concepte precum afinitate semanticd, inferenta textuala, Competents a
‘Optiuni interpretative, competenta extralexicald, cooperare textual, structurs absents, fj a
frame (scenariu) etc., prin care revolutioneaza instrumentele de analiza a instantelor race :
Cititor empiricvs. cititor model ~ este proiectia lectoriala imaginata de autor.» nui 7 1
garea semnificatiilor operei este fundamental. Eco vede textul literar, in Manifestarea sa ia
un lant de stratageme expresive, care trebuie sd fie actualizate de catre destinataricititor®, deog
librarea raportului dintre ceea ce este spus explicit si ,ne-spusul” dintr-o opera lterara Mees
‘Cooperare active si constiente din partea cititorului”. Find un ,,mecanism. tenes", textul trdieste,
plusvaloarea de sens introdusa in el de destinatar”. In consecinta, , cititorul model este un ang
Condit de succes stabilite in mod textual, care trebuie s8 fie satisfacute pentru ca un text s§
actualizat in continutul sau potential”
Autorul isi prevede cititorul model prin alegerea unei limbi a scrieril, a unui tip de .e
die” — ansamblul culturii generale de care depinde decodificarea textului -, 2 unui Patrimoniy
stilisti. Astfel, ,2 prevedea proprul cititor model nu inseamna doar a spera ci exist’, insea
orienta textul,astfel incat sé-I construiasca. Un text nu se bazeaza pe o competent3, el contribu
ducerea ei.”
Autor empiric vs. autor model. in eseul $ase plimbari prin padurea narativa, Umberto
Mai departe teoria amintita, enuntand diferentele nu doar dintre cititorul empiric si cititorul
dintre autorul empiric si autorul model, a doua categorie implicand in mod necesar o profes
@ actului scrierii, respectiv al lecturii: ,,Nu e interzis si folosesti un text ca sa visezi cu ochii
ateodata tofi facem asta. Dar a visa cu ochii deschisi nu-i o activitate publica. Ne aduce in
umblam prin padurea narativa ca si cum ar fi gradina noastra privata: exista prin urmare niste
Pagina 124 jocului, iar -cititorul model e acela care se pricepe s8-I joace |..), Cine ne impune oare aceste reguli ale
jocului si aceste constrangeri? Cu alte cuvinte, cine-| construieste pe cititorul model? Autorul, vor spune
ree mich ero raioet a cain Osteneald sa distingem cititorul empiric de ci
oral model, lay
Atoms, poate dn mote nemirturste $i cunoscte doa de punonaneeh ca eves
| srebuie $8 construiasca? Va voi spune de Tndata cd mie de autorul empiric al unui text narativ (in real
| rate al oricarui text posibil) Imi pas foarte putin,”
“Autor sicititor model sunt dous imagini care se definese reciproc num
tui Se construiesc unul pe altul, Cred 8 asta © adevarat nu numa’ pentru
coice tip de text.”
ai Tr cursul gi la sfarsitul lec
U operele narative, ci pentru
NARATORUL $I PERSPECTIVA NARATIVA
BREVIAR CONCEPTUAL
A, Jaap Lintvelt, Punctul de vedere. incercare de tipologie narativa
Pornind de la ,opozitia functionala” dintre narator si personaj (actor), Lintvelt analizeaza
raportul acestor dou instante narative cu istoria(,povestea” propriu-zis8) si stabileste doua forme
parative de baza: narafiunea heterodiegetica si naratiunea homodiegetics
Naratiunea este heterodiegetica atunci cand naratorul nu figureaza in istorie (diegeza) ca
| actor (narator + actor). In naratiunea homodiegetica, dimpotriva, unul si acelasi persona inde-
| plineste o functie dubla: in calitate de narator (eu-narant), el isi asuma nararea povestirii, iar in
| calitate de actor (eu-narat), el joacd un rol in istorie (personaj-narator = personaj actor). Opozitia |
| narator/actor serveste apo! la determinarea centrului de orientare al cititorului, iar cu ajutorul
acestui criteriu vom putea vedea, in interiorul formelor narative de baz, care sunt elaborarile
fundamentale sau tipurile lor narative.”
Naratiunea heterodiegetica se elaboreaza in tre’ tipuri narative:
1. Tipul narativ este auctorial ,,cénd centrul de orientare se situeaza in narator (+) si nu in
unul din actori (-). Cititorul se orienteaza in lumea romanesca ghidat de narator ca or-
ganizator («auctor») al povestiril.”
2. Tipul narativ va fi actorial_,,cand centrul de orientare nu coincide cu naratorul (-), dar co
incide cu un actor.”
3. Tipul narativ neutru — ,,cand nici naratorul (-) si nici vreun actor (-) nu functioneaza ca
centru de orientare. In acest caz nu exista niciun centru de orientare individualizat. |
parasindu-si functia optionala de interpretare, naratorul indeplineste numai si numai func-
tia narativa, ce Ti incumba in mod obligatoriu. Actiunea romanesca nu mai este asadar |
filtraté de constiinta subiectiva a naratorului sau a unui actor, ci pare inregistrata obiec- |
tiv de 0 camera.” |
Naratiunea homodiegeticd ~ ,,Personajul romanesc indeplineste in mod obligatoriu ©
functie de interpretare. Naratiunea homodiegetica exclude deci tipul narativ neutru. Chiar daca
-4 sa se limiteze la o inregistrare pur si simplu a lumii exterioare, perceptia va
personajul incearc«
\ fi, cu toate acestea, una individuala, facuta fie de personajul-narator, fie de personajul-actor,
pagina 125 astfel incat nu vor exista dect doua centre de orientare posibile, corespunzand tipului
tiv auctorial si tipului narativ actorial.” ny
In ceea ce priveste profunzimea perspectivel narative, exist doud directii estetice sempj
1, Jean Pouillon (Temps et roman, Gallimard, Paris, 1993) si Tavetan Todoroy (p,
Stilisticd (prolegomene si antologie), Editura Univers, Bucuresti, 1972) schiteazé trej tnt
on
viziune narativa: "a
*viziunea avec” (.Impreuna cu”) ~ naratorul = personajul (naratorul cunoaste toy,
cat actorul); Hy
* viziunea ,,.par derriére" (,,din spate”) ~ naratorul > personajul (naratorul cunoaste ra,
decat actorul); .
* viziunea ,.du dehors” (,,din afara”) ~ naratorul < personajul (naratorul cunoaste maj,
decat actorul), 4
2. Gérard Genette (Figur, Editura Univers, Bucuresti, 1978) completeaza tipurile de per,
tiva stabilite de Pouillon si Todorov cu notiunea de focalizare, asociind fiecarei viziun Un
de focalizare:
*\iziunea .din spate”: focalizarea zero (absenta focalizari sau povestire nefocalizayy
Daca naratorul este omniscient, nu exist punct de vedere, caci numai printr-un aby,
termen se vorbeste de punctul de vedere al lui Dumnezeu, facandu-se referire a taza
Flaubert: «Artistul trebuie sa fie in opera sa precum Dumnezeu in creatie, nevazut sj ty,
puternic, incat s8-| simti pretutindeni, dar s4 nu-| vezi» (18 martie 1857). Din fapty
Dumnezeu cunoaste toate punctele de vedere, urmeaza ca nu i se poate atribui niciuny.
* viziunea ,,cu”: focalizarea interna — narafiunea este orientata din punctul de vedere a) yy,
_.personaj focal”, care apartine universului fictional;
* Viziunea ,.din afara”: focalizarea externa — ,,Focalizarea externa nu desemneaza Subieg
tul-perceptor, ci perceptia externa a obiectului-perceput”
mn
‘W
B. Norman Friedman (Punctul de vedere in fictiune. Evolutia unui concept critic,1975) 3.
bileste 0 clasificare cuprinznd opt forme narative:
4. Omniscienta editoriala (,,editorial omniscience”) ~ Trasaturile caracteristice ale ome,
cientei editoriale (in care autorul joacé rolul de editor-redactor) sunt: rezumatul, omniscienja,
intruziunea. , Omniscienta inseamna aici, literalmente, un punct de vedere nelimitat si, in cop,
secinta, greu de controlat” ~ Tolstoi, Razboi si pace.
2. Omniscienta neutra (,,neutral omniscience”) — Omniscienta neutra, constituind un prin,
pas inspre obiectivare, ,,difera de omniscienta editoriala numai prin lipsa intruziunilor direc
ale autorului: autorul vorbeste la modul impersonal la persoana a treia” — Thomas Hardy, Tex
d’Urbenville.
3. Eul narant ca martor (,,| as witness”) — Autorul incredinteaza actul narativ unui eu-na.
rant-martor: Fitzgerald, in Marele Gatsby.
4, Eul-narant ca protagonist (,,| as protagonist”) — ,,Personajul ocupa un loc central i
actiunea romanesca, astfel incat punctul lui de vedere este acela al centrului fix" — Dickens
Marile sperante, Camus, Strainul. |
5. Omniscienta mutiselectiva (,, multiple selective omniscience") ~ In naratiunea home|
diegetic’, autorul disparea indaratul eului-narant, martor sau protagonist. Acum obiectvares
pagina 126 CLASA a Xa
sporeste si mai mult prin eliminarea oricdrul narator: in aparents, eititorul au av
neva" = Virginia Woolf, Spre far. Y ab in tlt
a a nares bap yl OMMiscience”) ~ , Aici, cititorul, In loc $4 vada istoria |
prin spiritul mai multor personaje, se limiteaza la spiritul unui singur pers " 1
ili ay IguI persona)” ~ James Joyce,
7, Modul dramatic (,,dramatic mode”) ~ , informatia de care dispune autorul tn modul dra
matic este limitata, tn principal, la actele $i la cuvintele personajelor: autorul poate adauga pre- |
cizari asupra psihicului si asupra cadrului tn care acestea se afla, la fel ca st in cazul inchicatillor
scenice; totusi, el nu furnizeaza niciodata nicio indicatie directa in legaturd cu perceptile lor (un
personaj poate privi pe geam ~ act obiectiv -, dar cea ce vede il priveste pe el), in leqaturd cu |
gandurile sau sentimentele lor. Cea ce nu inseamna de buna seams ca strile mentale nu pot
fi deduse din actiune ori din dialog” ~ Hemingway, Coline ca niste elefanti, Henry James, Var- |
sta ingraté ‘ és
8. Camera (,, The Camera”) — Se caracterizeaza prin excluderea finala a autorulut: , Aicl, sco-
pul este de a transmite, In afara oricarei selectari sau organizari aparente, 0 felie de viata asa
cum se desfasoara ea inaintea mediatorului care inregistreaza” |
. Percy Lubbock, in Puterea Fictiunii (1921), distinge dou’ moduri antitetice de prezen-
tare a une istorii:
1, scené (personajele actioneaza ,,in fata” cititorului, actiunile lor nefiind prezentate prin
mediere narativa) vs. panorama (implica facultatea de omniscient si de omniprezenta a na-
ratorului);
2. modul pictural (naratorul prezinta ,,o imagine picturala, o reflectare a evenimentelor in
oglinda constiintei receptive a cuiva”, fie in propria-i perspectiva narativa, fie in aceea a unui
| personaj) vs. modul dramatic (cititorul ,,asista” in mod direct la actiunea romanesca, precurn
la o scena de teatru).
Grupand criteriile lui Percy Lubbock din Puterea Fictiunii, Lintvelt delimiteaza patru forme
narative:
1. Survolul panoramic (,,panoramic survey”) - Tolstoi, Razboi si pace.
,Caracteristicile survolului panoramic se rezumé la prezenta unui narator, care adopta pro-
pria-i voce si perspectiva a modului pictural pentru a da o prezentare panoramica evenimente-
lor romanesti.”
2. Naratorul dramatizat (,,dramatized narrator”) — Charles Dickens, David Copperfield.
,Fiecare aspect al romanului, nu numai episoadele scenice, ci si tot restul, trebuie s4 fie
$ntr-un fel sau intr-altul dramatizat. Integrarea naratorului in istorie constituie un prim pas inspre
aceasta dramatizare totald.”
3. Spiritul dramatizat (.,dramatized mind") — Henry James, Ambasadorii
,Aceasta modalitate permite o prezentare directa a psihismului actorului ce serveste drept
centru de orientare. Se combina modul pictural, pentru descrierea lumii exterioare, cu modul
dramatic, pentru prezentarea vietii interioare.”
4. Drama pura (,,pure drama”) ~ Guy de Maupassant, Bel-Ami.
_.Se apropie cel mai mult de o reprezentatie teatrala. Scena evocata pare contemporana cu
nararea, iar naratorul este nevazut, incat istoria pare cd se povesteste ea Insasi."
pagina 127 PARTEA ayy
+
Alte tipuri de perspectiva: fixd (exist un singur actor-percepton) su variabing
mai multi actori-perceptori). Norman Friedman vorbeste in primul caz de omnisciengy .°
tiv, \ar in al dollea, de omniscienté multi-selectiva Perspectiva variatila este Sty
acd acton iter (subiect-perceptori A,B, C, D) percep fiecare, succesv, everirrenta PX
(objecte percepute: a, b, c, d), in vreme ce perspectiva variabild va fi poliscopicd, dacs ary,
feriti (subiecti-perceptori: A, B, C, D) au fiecare, in mod simultan, 0 perceptie subiectng .-*
Juiasi eveniment (obiect perceput: a) %
Perceptia externa limitata: extrospecfia si perceptia interné limitata: introspectia,
Aparatul formal al discursului auctorial:
= Pronumele personale: eu (narator)/tu, dv. (naratar).
* Timpurile verbale: prezent, viitor simplu, viitor anterior, perfect compus.
* Indicatorii deixis-ului: pronume demonstrative, adverbe deictice.
* Interogatia prin narator.
= Exclamatia prin narator.
* Intimatia prin narator.
* Asertia prin narator.
= Modalitatea asertiei prin narator.
Tipurile functionale de discurs auctorial: Discursul comunicativ. Discursu) metanars,
comentativ. Discursul explicativ. Discursul evaluativ. Discursul abstract. Discursul emotiv. 9,
cursul modal
AFLA MAI MULTE!
|Schimbarile de puncte de vedere pot imbunatati o istorie, o pot face mai densé, mai subtil,«
misterioas’, mai ambigua, dandwio proiectie multipla, poliedrica, dar 0 pot si sufoca sau de
tegra, daca in loc sii potenteze triirile -iluzia vieyi - demonstrayiile acestea tehnice, devenites
ple tehnicisme tn cazul sta, duc la nepotriviri stridente sau la complicayii si confuzii grag
antificiale, care fi distrug credibilitatea si dezvaluie in ochii cititorului natura-i pur artificiali”
(Mario Vargas Llosa, Scrisori cittre un téndr roman
@ PERSONAJUL
“Idea de personai, ca si forma traditional’ a romanului, nu este decit unul dintre compre
surile prin care scriitorul, varit in afara lui prin literatura aflata in ciutarea propriei esene, inte
sisi salveze raporturile cu lumea si cu el insusi.”
(Maurice Blanchot, Spat liee
> PUNCTE DE VEDERE © \
Totusi, personajele unui roman pot fi intelese complet de cititor numai daca romance
te; abia atunci viata lor interioara poate fi, ca si cea exterioara, dezvaluita in intregime. Din#
personajele literare ne par adesea cu mult mai definite decat figurile istorice sau chiat ®
pagina 128
—- CLASA 8 O
eri; ni 8-8 pus dewpre ele te
Ce 80 ponte spune ‘
_— npertecte «
pentru nok, in timp ce Prletenti NOx mu wi Webne on ine
al patrulea tip: personajul absent
| « Dupt semnificatia etica, personajele se impart in pozitive si negative, desi exist’ numeroase per-
sonaje, incepind cu realismul, care se situeaz4 in afara acestei opozitii, fiind construite prin insu-
| marea ,rotunda” si veridicd a calitatilor si a
f defectelor specifice umanului.
a Dupe criteriul vaportarii la realitate, Personajele sunt fantastice, legendare, alegorice, parabolice, istorice.
«In functie de profunzimea analizei psibologice, se disting Personaje unilaterale, complexe si contradictorii.
" Pentrua completa criteriile de clasficare si tipologile de persons, xe impune explorarea sinteticd
pseoretizarilor pe aceast4 tema, prin referire la diferite etape din evolutia literaturis
fn viziunea Ini Alain (Systeme des beaux-arts, 1926), personajele pot fi clasificate ta funcyie de idea
eivun roman presupune totdeauna citeva personaje cu care lectorul se identified si ch existd un subiect
andisor principal prin privirea ciruia celelalte personae joacd rolul de obiecte. Pe baza acestei distinctit
se conturea7A trei categorii de personaje in roman:
1. personajul care gindeste pentru cititor si in locul caruia lectorul se substituie intotdeauna, situatie
in care romanul este un monolog al autorului ce invita la gindire si actiune comund:
2, personaje cunoscute numai prin actiunile, gesturile si cuvintele lor, doar in masura in care sunt
percepute de personajul principal (cel din prima categorie); acestea sunt deja obiecte si sunt anga-
jate in mecanismul exterior personajului principal;
3. personajele episodice - ,poporul de automate” -, secundare ca importanta, dar care sustin lumea
romanului prin fora si rezistenta lor de obiecte. Ele sunt simple schite, care nu actioneaz’ si
despre care nici romancierul, nici altcineva nu sie mare lucru, dar care au o mare forza de sugestie.
Georges Polti (L‘art d’inventer des personages, 1930) clasifica Personajele in functie de atitudini.
Avand ca punct de plecare persoanele gramaticale ale verbului si relatia dintre acestea in cadrul dia.
rezelor, Polti stabileste diferite roluri ale personajelor in cadrul romanului, dupa cum urmeaza: prota-
gonistul; antagonistul; personajul-oglinda (in conceptia si tn atitudinea céruia se regiseste personajul
central) obiectuldisputat (de ex. femeia iubita de cei doi rival; judecatorul solictat de parle in conflict);
personajul de legatura (prietenul comun, peregrinul); ,indemndtorul” (confidenvul, confesorul, sfitui-
rorul); instrumentul (mesagerul, servitorul, ucigasul platit); corul (0 parte a raisonneurilor, vecinii, mar-
tori ocazionali); Deus ex machina” (talismanul de recunoastere, semnul distinctiv, coincidenga utila,
scrisoarea ratacita si regasita).
pagina 129 tc, personaye individualizate: Tartutfe; portrete: Napoleon. ‘
ki opereara o alts clasificare 4p,
Conform metodei numerelor si a simbolisticii acestora, Pol ia
tmparyindude tn dou categorii: pervonajul imper ~ un caracter, 0 personalitate, 0 unitate, ony,
$i pervonajul par-~0 aglomerare de pervonalitati care se pot face evidente tn functie de contey,
Lund tn considerare modul fn care sunt construite gi evolutia lor pe parcursul roma,
Forster distinge tot dou categorii de personajes perzomajul plat i personajul rotund, ‘i
Personajele plate sunt construite in jurul unei singure ide’
unt 90)
i sau calitatis Pot fi exprimat
gura fraza, neavand alta existenya in afara acestei fraze, r de recunoscut oF; de cite , my
cupor de tinut minte de citre lector, iar tn privinta evolutiei sunt nealterabile, citcums.,,¢
schimba. fn drum spre personajele rotunde, trebuie mentionatd o categorie intermediars rap, *
de personajele simple si plate in aparenta, dar care au propria lor profunzime din care ny."
Personajele rotunde cuprind mai mult decat un singur factor, au capacitatea de a ne surp
mod convingitor prin evolutie, iar imprevizibilitatea reac
Nici
de"
tilor lore imprevizibiliatea yey,
let d
iy
cartii. Y
Merita amintita si sistematizarea lui Soren Kierkegaard, potrivit caruia exista trej tipur
%
fundamentale:
* Tipul estetic - prototipul personajului existent
meditatia, reprezentind particularul). ‘ 5
i exterioritate, adept al normely,
5
© Tipul moral - personaj cu echilibru intre interioritate §1
sntand generalul.
ui existential in ereding’, avind categori speci.
ala cu transcendenta etc. Tot in aceastg categori,?
rie
1 (omul momentului, fara initiating
Teh
pect fata de colectivitate, repreze'
«© Tipul religios ~ reflect’ imaginea eroismul
funzimea, paradoxul trait, relatia person:
inclusi eroii, marii revolutionari.
PARTEA,
Alavuri de aceste roluri, Polti distinge diferite puri de personaje: purr Profesional ij
parazitul, functionarul ete. tipuri tradisionale: Arlechin, Paeall ete; erraetere tip: avary) Me,
M fa
COMPARA, EVALUEAZA, ARGUMENTEAZA!
1. «Istoricul inregistreaza, in timp ce romancierul trebuie s4 creeze; de aici, existenta ca
lor vietii si, respectiv, a oamenilor cartilor.”
(EM. Forster, Aspecte ale
2. .Orice privire interioar’ sustinuta, indiferent de adincime, transforma temporar pers.
a cirui minte este prezentata, intr-un narator.”
(Wayne C. Booth, Retorice rom
;
Personajul - perspectiva diacronica
in evolutia istoricd a literaturii devenirea personajului a fost caracterizata in forme distng.
trecere de la aristotelic la non-aristotelic, ca aprofundare a cunoasterii contradicyilor fine’ ua
ca progres spiritual (prin trecerea de la biologic la moral sila dobandirea unor dimensiuni tage
viduale), ca proces al demitizarii, al dez-eroizirii (de la modelul eroului antic la romanul frig
din Béleul desertaciunilor de W. Thackeray sau chiar la antieroul din romanul Oru firing.
lui Robert Musil).
Personajul aristotelic este un model exemplar si se caracterizeaza prin logic, unitate si cam
genta interioari, adecvare, verosimilitate si coerenta atitudinii sale in actiune, trisituri sublni,
‘Aristotel (Poetica, Il, 1965). Cel mai des personajul clasic este numit prin termenul caracter, dite
Hegel prin trei laturi: individualitate total, particularitate si fermitate (Prelegeri de esttii is
Pagina 130 a .
Aa X
i cis! Jpuie fie alese, starornice, pentru ct ta vugray
ele eb earul, spusele sau faptele acest ae
i person
; ill Arison op.cit) Persona) sunt deren
ci medieval este fn mare msura schematiza,fmayey a
emai mult reflexe particulare ale unor valor mane nese CP" C7iNEH Mak putin inv
rou, eit mai curd un manor, care intgrenon seen Perenale Aste
wf ale istriel inceared st prevesteacdincagnmety 1D perpen ren er fo ape
he nate crestin en docu al trait inde niente re mecieval otiex per
A devind wn
INA wn Simbel, oF slew
fons ase Constata tending tre abstractizaea person .
earacter autorul armen
Minate de veroien
tte cay
|, pereamanit nn
ce at
rie vie. fn seeotul
i. De exemplu, protagonists politici as
fet, incit in cele dim urna par 98 ines
li itustreazs prin pe
a Nellisunt construiti dupa un tipar realist atie
joi Machine ra la modul rigid al nei teoreme, acs
ri
ez Peas seco! Castiglione impute idealism,
Propuniind in opera Cure
jsmul ralui de curte,arhetipul cavalerulai, dar g Viral ed erntes hei
ilo!
de cone
Machiav
onayele sale re
tipul desavirsie al d
7 . 3 4 Mt al doamnei de palat. Prin aceases
algent’ sonajul din secolul al XVI-lea e reprezentat dupa un canon clasic, desi mt Presimtires imi
Be apmpiriced va corupe unttatea i credinn Curieanal vepresiow se fumai idealul omului
ntel SIP gal omului complet, dar este fnchye iia
Renae gntreagh societate, ale cirei vir le rer
pecan efrumusefa intlectului,contemplatea univer
corten area conducitorulu tran tn personalitatea inva ay
jar aincercat i dea viata mai multor forme de a
emeonajul clasic, generat indeosebi in spatial itera
eerninantk pshic’. in tragedii, personaitatea lui ee i
Jone: Clascismel a insistat supra univii personsjuli, concepind rgurosideea de vee
Gidaespiret din Antichitatea greco-romang, personajul clasic ente dominat de ratiune, ue teal
ibe ialdatorieh iar tipul uman crest concord cu firea, eu sveal poeta bebe
onovrsta modelului din realitate.
chiavelli a reflectat intregul univers al
logie.
ranceze, este un caracter, find construit
lematic’ prin conflictul dintre datorie 5
Personajul romantic sau .noul personaj” este opus eroului clasi,
ses, contradictorie, ambigui,sifiind sfisiat de tririinterioare ane
permanent, suferind mutatii spectaculoase, un adevarat
ee sau de riutate, ori de toate acestea amestecate [.
jcism, romantism, baroc, in Principii de estetica, E.P.L., Bucuresti, 1968). Modelul artei moderne,
aladevirului dramatic ¢ considerat Hamlet, persona) conceput nu cao convergent ci ca un punet de
jocnire a mii de sentimente diverse, aflate in conflict. Eroii romantici nu sunt dominati de ratiune, ci
deimaginatie side sentimente, avind insusici exceptionae gi intrind freovent in aporvur anitetce
einsisi ori cu alte personaje. Provin din diverse medii sociale si ilustreaz8tipuri precum visitorul,
Se alee demons itrilraciacul, sceptical cad ea
cal realist este vazut in transformare, scritoriiobservind omul nu in generalitatea Ini cla-
sic’, ci in diversitatea lui individuals si istorica, in nenumaratele intruchipari pecare le conferea obser-
varea realului. Marile romane ale secolului al XIX-Jea exaltau eroi complecsi si frapanti, eroi ai realititi
siaidestinului. Balzac, Zola, Tolstoi, Maupassant, Cehov, Gogol scriu opere cu amploarea epici'aepo-
peilor din Antichitate, Grarie vastei scene a romanului, viaja pirea sisi multplice proprile situati
$i propriiiactori. Chiar si figuranyii devin eroi de prim-plan in orice individ sar putea recunoaste
un protagonist, pentru c& acea epoca a avut constiinya a toate energiile si posibiliragile omului san
dilatat si sau intensificat. Romancierul isi sum roll de jstorc privat side cronicar oficial a a
(Galvatore Battaglia, Mitografia personajului, Editura Univers, 1976), stie totul despre personaje, despre
avind o fizionomie moral ne-
ragonice. Este dinamic, se trans-
»Monstru de frumusete sau uratenie, de
Je bizar, enigmatic, rebel” (G. Calinescu,
pagina 131 “SZ,
PARTER a a x4
paturile i mediile sociale, despre orice eveniment public si personal, incit pare 4 avea la disp.
puizabile arhive de famile "i |
Naturalismul aduce pe scena litersturii sromanele milei necrutstoare” (R-M. Albérés), 4,
infrumarea dintre om si destinul stu biologic, social gi comic. Zola vrea s8 infatiseze in mod, ae
‘o-socieuate, wnitatea fiintei bazindu-se in conceptia sa pe temperament. Drept urmare, scriitory| "i
pentru constructia sinteticA a personajului dupa teorii ale psihologiei i fiziologiei. El cong, 4%,
exist dows temperamente principale: sangvin si nervos, si ch dous personaje astfel concepuy, "*y,
‘ciate pot duce la aparitia unor reactii particulare asupra fiectruia. Personajele naturaliste sunt ¢,)"%,
caractere, in sensul c& sunt constructii logice, monografii ale unor manifestari normale ale «.%,
litatii urmarite dup’ o anumitd puritate sistematica, pentru c4 Zola creeaza adevarate fige clinice
sunt trecute toate informatiile ereditare, neurologice, fiziologice si psihologice. ing)
in adoua jumatate a secolului al XIX-lea, un moment teoretic referitor la constructia per,
lui este reprezentat de fratii Goncourt (1865). Pornind de la raportul intre istorie $1 roman, ¢ ,°
menteaza idea romanului documentar care s4 imbine fictiunea cu adevarul si considers 5.
roman trebuie si aibi.un personaj care caracterizeaz4 unul din compartimentele vieyii sociale,
neral grupuri (artisti, bolnavi etc). Personajele reprezinta ,cazuri” si sfarsitul lor este previzib ®
acumularea de simptome selectate numai pentru a demonstra cazul. Ins, personajele astfel concep’
ca sinteze ale unui grup social, au defectul ci sunt »prea reprezentative”
Personajul modern. Daca romanul traditional era 0 povestire magistrald ce oferea 0 lectie
pleta, naratorul stiind dinainte totul, romanul modern e o enigma, surprinde faptul uman in af,
tificiului povestirii si, ca urmare, se pistreaz4 misterul, pentru c4 existenta nu mai este interpea”
dinainte. Universul romanesc contureaz4 o lume relativista si discontinua, majoritatea person,
rimin enigmatice pentru c4 incercarea de a cunoaste un om nu poate lua niciodata sfarsit, iar po,”
titorul nu mai intelege in intregime si nici nu mai domina cea ce povesteste. Romancierul doz,
tear gesturi gi fapte ale unor necunoscuti, voc’ totalitatea, complexitatea si confuzia realitati, a."
punctul de vedere al omului si renuny4 la perspectiva creatorului. Acest fapt va conduce trep.,
aparitia cititorului creator de opera, protagonist activ al creatiei literare.
fn concluzie, in secolul al XX-lea, criza notiunilor de ,persoana” si ,caracter” a facut pesonajeley
piarda coerenta $i consecventa, sd traiasca un conflict intre esenta si masca, sa devina generice sang
bolice pentru conditia umand, si se pulverizeze intr-o multitudine de stari de constiin sau side
sintetice, concepute ca simbol si ca tip totodata.
Limbajul personajului, limbajul naratorului
COMPARA, INTERPRETEAZA, ARGUMENTEAZA!
1, ,Plurilingvismul introdus in roman (oricare ar fi formele introducerii lui) nu este a
decit discursul altuia in limbajul altwia si serveste exprimirii refractate a intengiilor autorului,
discurs este un discurs special bifocal. El serveste simultan doi locutori si exprima concomiten
intentii diferite: intentia directa a personajului vorbitor si cea refractata a autorului. Un ase
discurs contine doua voci, doua sensuri si dowd expresii.”
2. in roman, vorbitorul si discursul s4u constituie obiectul reprezentarii verbale si artistic
cursul vorbitorului in roman nu este redat pur i simplu si nici reprodus, ci reprezentat ar
totodata - spre deosebire de drama - reprezentat tot prin discurs (al autorului).”
3. ,Locutorul in roman este esentialmente un om social, istoriceste concret si determinat
cursul lui este un limbaj social (desi in germene) si nu un dialect individual. Caracterul in
pagina 132 ff cuss? mcesshtd precum si discurrul individual, determinatn A i
jnele pack, indiferente. Particularitaile diseun pAtjrolaticnicuroncs
5 wului personajalui pretind tordeauna 0 an
ait prin cate socialt, o rispindire social, iar aceasta Ineernns (nilecdanice lat eek
Bini wer anil personaj poate constitul factorul care Stratifict limbajul, introductind in el plurilin
Bai rorul in roman este intotdeauna, Intro magury sau alta, un ideolog, iar cuvintele lui
ant eatn ideologeme, Un limba) special constituie {ntordeauna, in roman, un punct de ve
AB cont geal asupra lumii, punet de vedere care pretin,
.
ide 0 semnificatie sociala,”
ihail Bahtin, Di
an (Mihail Babin, Ditewrsul in roman in Probleme de literaturd pi enteticd)
CITITORUL
1 este receptorul oper literate, cel chr fi este destin
i ictriiliterare, Rolul sit este de
comunichti dea rec
je antl ©
jocheie cand-o prin filtrul propriului sistem axiol
veers © in vedere, scriind, un
qicera ee autor are in vedere, un ¢
Onice:
Universul fietiunii, instanta care
*pta/interpreta/compara/asocia/valoriza opers
BIC $1 recrednd-o, astfel, ca unitate de semnifi-
ideal, capabil +4 com
ind’, autenticd. Se face, de altfel,
a7A capacitatea si disponibilitatea
© semnificatie ale operei, explicite si implicite, de a
» OMsal ii Intelege mesajul, printr
reti22 © intre lector inocent si lector competent,
oe iui de a pitrunde in toate straturile d
xcept! captiv in plabirintul lui Dedal” (Umberto Eco) care este textul.
|
|
ul Ricoeur vorbeste despre tei etape ale comprebensiuni textului: etapa semanticd, etapa reflexived
; ian si etapa existentiald, in care experienta lecturii, a inyelegeri gia interpretarii capita ecouri
ENS if
;
|
'Wapartine idea existentei potentiale a unui ,conflict
at tensiunii care se poate naste intre perspectivu aucto-
onflit des interprétations, in Eseuri de hermeneuticd)
fn acelasi sens, Umberto Eco postuleaza ideea Coexistentei intr-un t
guprapun intotdeauna: intentio auctoris,
muse
imerpretart)-
« 1, ,Opera este oper’ numai
care o citeste, spatiul violent des
ride a intelege.”
a pene lectoriala. (Paul Ricoeur, Le c
japlanul retirilor” in cazul textului literar, dator
a
ext literar a trei intentii, care
intentio operis, intentio lectoris (Umberto Eco, Limitele
‘and devine intimitatea deschisa a cuiva care o scrie si a cuiva
fésurat prin contestayia mutualé a puterii de a spune si a pute-
2, -Fara stirea lui, cititorul este angajat intr-o lupta profunda cu autorul[...]. Orice lectura, in
cadrul cireia faptele legate de cititor par a juca un rol atit de mare, este o confruntare ce anu.
Jeaz4 pentru a reda opera siesi, prezentei ei anonime, afirmarii violente, impersonale care este
opera. Cititorul este el insusi totdeauna fundamental anonim, este oricare cititor, unic, dar trans-
parent, Neadaugindu-si numele pe carte (cum ficeau odinioara pirintii nostri), stergind mai cu-
rind orice nume, prin prezenta sa fara de nume, prin acea privire modest, pasiva, ce poate f
oricand schimbata cu alta, neinsemnata, sub a cirei usoard apisare cartea apare scrisi, departe de
toate gi de tori.”
(Maurice Blanchot, Spariu! literar)
—— uel errr ren
Scoala de la Konstanz este gruparea de teoreticieni care fundamenteaza, ca disciplini noua si re
- volutionar estetica receptarii, cei mai de seama reprezentantifiind Hans Robert Jauss si Woligang Iser.
pagina 133 PARTEA w ji), {
sa
Bi acorda o atentie deosebitd conceptului de orizont de asteptare, acesta reprezentind cadrut ig,
produce tntilnirea dintre opera gi cititor, Ca gi Umberto Reo, «4 considert ea textul cuprinde im,"
implicita a unui cititor, imaginat de autorul insuyi, Orizontal de asteptare trebvuie innoit perm,
ane,’
printso relapie dialogica (Mihail Bahtin) cu orizontul operei. *
Pontru Wolfgang leer, opera de arta este un obiect intentional = nu wnul practic ~ eare cong,
meroase spatil nedeterminate, « chror coerenta si semnificatie sunt in direct’ relatie cu actu lew
Ga nidiolect deschis*, opera se last modelata si recreats de lector la nestiryit, ‘
Redimensioniind unele idei mai vechi, teoreticianul considers textul epic un sistem perspe,
alcatuit din paten piloni : perspectiva naratorului, cea a personajelor, cea a actiunii si cena fictiuni all
cititor (.citivor fictionalizat .cititorfictiune”), Jocul de perspective interne” da nastere Open’ »
‘ohioct eset. Iver consider’ e& textul nu poate fi privit ca un fncreg, cum se intimpla in cazul objec"
perceptiei, ci poate fi cunoscut ca ,obiect” numai pe parcursul etapelor lecturi f
m%
AFLA MAI MULTE!
Opera literars are doi poli, ce ar putea fi numiti polul artistic si polul estetic, cel artistic fing,
ul creat de autor, iar cel estetic concretizarea realizata de catre cititor. Dintr-o astfel de polarizay,
euconcretizareaacexin
srilta faptul e2 opera literari nu este exclusiv identicd nici cu textul, ni
opera este mai mult decit textul, deoarece prinde viata de-abia in concretizare, iar aceasta la ri
ei nu este pe deplin liber de dispozitiile pe care le aduce in opera cititorul, chiar daca astfel de
pozitii sunt activate cu conditionarea textului. Deci, acolo unde textul si cititorul ajung,a.0 con,’
genta, acolo se afla locul opereiliterare, iar acest loc are in mod inevitabil un caracter virvual, de
nu poate fi redus nici la realitatea textului, nici la dispozitiile ce-I caracterizeaza pe cititor. Din
re la randul siu reprezinta conditia pentru efecty|.
virtualitate a operei izvoriste dinamica sa, ca
Gitat de operi. In concluzie, textul se configureaza ca un dat (Gegebenbeit) de abia prin perform,
‘constitutiva a unei constiinfe receptoare, astfel incit opera poate evolua citre adevaratul stu coal
procesual numai in atul lecturi. De aceea, de aici incolo se va vorbi de oper numai atunci cand.’
proces se implineste in procesul de constituire revendicat de cite cititor si declansat de citre text. C,.
reprezinta faptul de a fi constituit al textului in constiinga cititorului.”
(Wolfgang Tser, Actullecturit. O teorie a efetului eng
> PUNCTE DE VEDERE ©
4. ,Autorul isi creeaza cititorii, la fel cum isi creeaza personajele.”
(Henry James, apud Wayne C. Booth, Retorica rom
5. Cititorul, ca principiu activ al interpretarii, face parte din cadrul generativ al textului in
. ,Textul este o masina lenta, care cere de la cititor o curajoasa activitate de cooperare
ramase albe, deci textul nu este altceva decat o m,
umple spatiile a ceea ce nu s-a spus,
pozitionala.”
(Umberto Eco, Lector in fabula, Cooperarea interpretativa in textele nay
vin timp ce nu exista decét o singuré scriitura a Imaginarului unui text, nu exista o lectura y
iguranta o pluralitate de lecturi, legate de nesfarsitele potentialitati latente ale textulyj
dintre care numai unele vor fi Iuate in considerare sau, cel putin, scoase in relief de Im:
ititorului.”
(ean Burgos, Pentru o poetica a imagina
gina 134 EL eee ae St
P ee
SOUR SLELu WILE ret ar
@ ee
4. Cit
Ae ont ne
Aibilicatile sate, iav
cs)
encoun eee
nrc ae
: ey ee
et ate
a
Ce Sen ors
SU
SRST
Des
4
Pat
rt
er UTC ae
colon orelicfurile sunt de un gust fit “pi :
en td ert
at cu propriile sa er
ae
driga cereasca: preven
Pentru micimea omului, este li
cn intr nie
PRA rT cnt
et
ee
acestui licas, fn dee
OLA eh teeny
Ph
eat
4 age
foe)
ARE oicot tt:
Ce a a
een
Panne
Oe eet te
mare
rho Sl aca oa
Sceastd somptuoass dovada a tuturor necazurilor
u MrinaabRLoUL Te: Tat. ape ae
SN NaSNRARTENE Var Senitaunu sn tn eget oan ir cio fapt invers!
Drag’ cititorule! Noi fiiubim mult pe cititori, dar mai Ol tease a eee
SUL pam NnaNcei tests i acute emma So a
Mi bamabeaatenels ses ikon it bey egerenaerntn prs eae eer
Ret stone ca Ochs Pas Ceo tie| Sa eateete eae Ct cd
PELE CRS hk aks re ret aE
c Gu picioarele calde si cu ideile limp.
RS acces UCU ore ai
Parc neared hee ea
eRe ator sara Ee ee
deci dupa ce vei fi cu sto-
cul plin, cu burta pusé la cale, ea
A
Crees
Rear eRe Cenc
BO ee te eee ar
care ¢ locuinta Fanchertei.”
(scree eee ae er
eee eri
»Sine inchipuim” de la inceputul fragmentului citat?
Eco oe eee
ea a Co ea ere en ert
Pee at aan ere em
5, Prezint’ rolul punctelor de suspensie din finalul fragmentului citat.
6, Motiveaza atitudines protocolard a naratorului fati de potentialul cititor al operei
SVEN RccencLTCRU see Toeteoet Ty rere een
8. Transcrie doi indici de timp gi de spagiu din fragmentul citat,
9, Mentioneaza functiile descrierii in fragmentul citat
10. Preci:
Bena: src ee ere eto eee tea
cipativ” pentru evenimemtele epice viitoare.
11. Exprimisti opinia, in maximum o pagina, despre relayia dintre instantele narative in frag-
Pear cies
Ptassarn tt
pagina 135 a
pare NARATIVE IN PROZA FANTAS Tic,
tT
eptuall
A si ulterior 0 specie aparte de prov, f4
' era permanentelor psih
ticut ~ modetizare conc
ae etic
oe rial o categorie estet
dire, se defineste in sfe
ORIce
Considerat 1
acceptiis Ca tip de
mnai multe
:
cauzalitate intre doud realieay; 4;
erabilitayii naturii umane: ee
wulnerailia - stabilirea unui raport arbitrar Rs: a
peated rin interpretarea deformatl ;
violentarea logicit PP 7 — legat de ritualuri magice, de compensaric lotad
Jitatea colectiv-arhaicd ~ le _
© mentalitates co es
vinare, de reintrare in armonie cu Sa a.
nel periodict a universului, ea forma dasa
* mitul ~ re-crearea perio
evenire ~ Mircea Eliade). : eet er
ven 1 de Literatur fantastic’ este foarte larg si perm i *P Feta. Asef
defi qa eR (gr. phantastikos - propri inchipui i, bu pres = et
ce ; es eapirat in literatura de tj
lefinit ra, la o scart larga, imaginatia se incadreaz’ neaparat in literatura tp fama
care utilizeaza, lao re realitatea, raportindu-se la ea (prin reprezentare, a
care
ratura, in ee dimpotrivs, i concureze cu reall, si se identifice fang
lizare), Reece San en posbil a existenei. fn acest cadru, cea mai cunoseye
fannhcale: i aparne lui Tavetan Todorov (Introducere in literatura fantastict, Edivur, Univ
— ts fer’ la ,ezitarea cuiva care nu cunoaste decat eo naturale pus far jy firs
iment in aparen supranatural” situate car se instaleaz’ dup sats ao atrei conditii fun,
(1) textul trebuie si-l oblige pe cititor a considera lumea personajelor dept © lume a fii
ascfelincit ele sit ezite intre o explicayie naturals si una supranaturali a evenimentelog
(2 aceasta ezitare poate fi mpartasitd de un persona} si, in acelasi timp, capita o repren
(3) refuzarea unei chei alegorice sau poetice a textului.
Fantasticul implies, deci, existenta adous planuri, unul considerat real, aceptat ca atare de
side cititor, si unul supranatural, a cirui manifestare creeaza tensiunea specifica (numita dep,
tex ,intruzinone brutala a misterului in cadrul viept reale” si definita de eseistul Roger Caillois eg
4 inadmisibilalui in sinulinalterabile legalitap cotidiene”) ¢i este asociat cu gustul pentru sem
sienigma, pentru sensuri polivalente si echivoc, cultivate in numele unor ratiuni estetice
* pragmatica ~ emotioneazi, sperie sau tine incordata atentia cititorului
* semanticd ~ supranaturalul constituie propria sa manifestare, este o autodesemn
* sintactica ~ participa la dezvoltarea naratiunii.
Se remarca, de asemenea, ideea de crizd,resimita la nivel evenimential sau existenyal psi
»Din perspectiva logict, fantasticul se sustrage oricirui control rational, oricirei ordini pre
Fapt cared conferi un caracter haotic, inconstant, arbitrar.[..] Emoyia fantasticului exprimy
de confuzie, turburare, mai precis de criz8”, cu nuante dispuse pe o scara gradata de lasimpla
are;
48 paroxismul spaimei. | Sensul sistemului fantastic de relayii este contrazicerea, ruperea ino
Oordinti sau coerentei preexistente,risturnarea subiti a unor situatii constante, stable.” (Adrian
Dictionar deideiliterare, Editura Eminescu, Bucuresti, 1973)
In acelasi context, eoreticianul Adrian Marino identifici mai multe modalitiyi esetiale
tascicului, considerate violiriflagrance ale realitai, rayionalitati, semnificatiei sau ale trp
- Pagina 136 ean,
cLASA 2X3
mecanisral fantastic santirealist”: suprapunerea (perceput/imaginat, viv/inert, sprit/materie)
"Gaara compares (propier i dstantare,miniatrizare "
ea alilor, a concretlui, care capit detalihalucinunn, vomina) intencificares ober
Je; maltiplicaren;
contradict dire logic ilogic~ invazie a imposibiluli in domenial replica le
rere obiet- sem prin alterareasemnif eee,
ificatii, confuzie, senrzatie de obseur gi de mister
muperes 5 .
panisires timpului prezent ~ inghetarea/incetinirea/accelerarea/inversarea timpului
c
d.
5 de fantastic
Tipuri de fantas!
+ Fabulosul a ae specific basmului, sustinind observati de naturd moralt sau social, un
wersul fiind ee “a Poa Baa natangi, cheflii, suciti, isteti, buni, in conflict eu dracul, ew
jpoartea; povestile Lui Creangi propun o viziune rrealista as c .
e fantasticul in normalitatea umani, supra fantasticului, iar Caragiale tram
antasticul miraculos ~ presupune o pendulare ce speculeaza rezistenta ratiunii fat de miracol
Grvaorifiacredinteflclorice (nwelele ui Nicu Gane, Cerar diet) aa
« Fantasticul mitologic - este ancorat in traditiafolcloricd,valorifica eposullegendar, cu timpul
gnistoric sitonul rapsodic (Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu).
« Fantasticul filosofic ~ prezinti conditia umana intr-o larga perspectiva cosmologics, se prefer’
temele de meditatie filosoficx si personajul initiator (Mihai Eminescu, Liviu Rebreanu - Adam
si Eos, Mircea Eliade)
« Fantasticul enigmatic —finalitatea surprizei fantastice ramfne enigma, se prefer animizarea ar
tificialului, substitutia enigmatic, realitatea-masc4, personajul blestemat (Al. Macedonski - Mase,
Mateiu Caragiale - Remember, Adrian Maniu, A.E, Baconsky).
« Fantasticul absurd - se caracterizeaziprintro deerorare inexplcabili a raporturilor dintre
om si realitate, ruptura omului de esenta sa, suprapunerea planului normal peste cel spranor:
sa, insolital de factura grotescd, umorul negru (Gib Mibaiescu, Ion Vinea).
siuatii si teme fantastice
farul de teme fantastice are un caractersistematic si inchis, putindfisistematizatastfel (dup
sergiu Pavel Dan, Fetle fantastcului. Delimiari,clasifictrisanaliz):
et nteractiunea fantastica intre normal si supranatural
| 7D nrdurire magica: vraji, solomonie (acyiune magica asupra elementelor naturii sau. a necuvin-
titoarelor), alchimie, imanenyé magict natural (omul ca obiect al vr3jtoriei naturii— mivul
geniilor elementare);
b. anticipate fantastic: visul prevesttor, semnul prevestitor, vizianea premonitori, prezice-
rea oraculard, predestinarea (tema blestemului sau a binecuvantari);
nstanta morald extraumand (consecinja greelii), fiinta nefasta (piaza
(castel, moara, han, az), sumérulfatidic consemaul superstitilor),
(Mirul Fructului Oprit);
¢.consemnul fantast
rea, deochiul),locul vrajit
instrumentul miraculos (clixiru, talismanul), secrevul interzis
dd, comunicarea transmentali: telepatia;
¢- influenta (maleficd) postum’: mesajul spritst.
2. Mutatia fantastic’ a normalului peste marginile fri
a. calatoria miraculoasé in timp si in spatius
b. dedublarea (om/totem, om/animal);
¢. conversiunea oniricd a reaitatiis viaya ca
d.transfigurarea edenica (magica) a ealuluis
, fuziunea oniricului cu realitateas
pagina 137 )
)
|
|
PARTE Aa
wacabrit a ambiantei: tenebrosul, macabrul;
Juiz metamorfoza;
¢. transfigurarea m:
£, devenirea nefireasc’ a omenescul
g; insufletirea obiectelors
hh. disparitia fantastic’.
3. Aparitia supranaturalului in normal .
a. aparitia thanatologicd: staf, strigoiul vampirul insufleirea refnteupatd a mori,
tea personificatss : ‘
demon, animal cotemic
b. intruparea unei zeitati insolite: ge
Teoreticianul Tzvetan Todorov descrie, de asemenea, Uh corpt
tice fantasticului: formele moderne ale fantomen, “Hiavolul yi aliagil sdiy viata supranaturaly
vinibilului gi ale inviribilului, alterndrile de spayiy
uflesit, onirismul. Todoroy 4.
"Min
rismul, tulburavile personalitapii, mirajel Cn
spectrul condamnat la ratacire vesnicd, statwiay manechinul ins
spandeterminisnl, abolirea frontierelor npn
), legate de o modalitate specifica de pereg’®
de teme $i motive
ei
tie
de asemenea, intre temele Eu-lui (metamorfora,
tre erou si lume, alterarea spario-temporalitafii ete.
temele Tu-ului (exualitatea, diavolul corupator, subiecte legate de moarte, viaja de dincoly,
vism etc). m
Personajul fantastic ;
fin care se disting:
Verifica, de obicei, 0 tipologie caracteristica,
a. experimentatorul ~ de regu person individual, un yales” ce parcurge 0 experien
fantastic, 0 hierofanie (Mircea Eliade);
b. initiatorul - mag, vrijitor, solomonar,
uneori cu ajutorul unui ,elemei
aparitie demonic, induce experienta fantastieg
nt sfinx” (Eugen Simion)
perimentatorului, ~ carte mag
obiect vrajit ete;
«. spectatorul - individul profan, desacralizat, nu participa la aventura fantasticd si nae
teresat de ea, delimitandu-se de experimentator sau tratindu-l cu suspiciune. 7
Scheme ale discursului narativ fantastic
Unitatea structural a textului fantastic este realizata prin:
« folosirea intr-un mod aparte a discursului figurat, in care exagerarea conduce la supran
Uneori, elementul fantastic este precedat de expresii figurate si de formule nodal
tipul sar zice ai fi zis, ca si cum etc. 7
b. reslizarea discursului narativ intr-o forms asertiva, desi veridicitatea mesajului nu poate fp
¢. gradarea intern’ a sintaxei acyuni: intriga (instalarea fantasticului), punct culminane (onal
faldde maxima ezizare), deznodamant ambiguu, cu dubla cheie de receptare, real gi foal
4. utilizarea tehnicii alternarii $i relativizarii planurilor narative real/fantastic.
Radacinile si evolutia fantasticului romanese — acceptate de majoritatea specialistilor ~suns
clorul, canjle populare, gindirea mitico-magic, romantismul german si proza lui E.A. Poe. Debs
prozei fantastice rominesti este marcat de nuvela Sarmanul Dionis a lui Mihai Eminescu (1872) ume
de povestiile lui Caragiale precum La hanul lui Ménjoala (1898) si La conac (1900). De la inane
Jul al XXlea se retin operele lui Gala Galaction (Moara lui Califar, 1914), precum si unele povesiti
ui Nicu Gane, Mihail Sadoveanu si Ion Agirbiceanu. {n deceniul al L-lea, volume de prozi ini:
sau partial fantastic& au publicat Cezar Petrescu (Omul din vis, 1924), Ton Minulescu (Cette nage
1930), Adrian Maniu (Jupdnul care facea aur, 1930), Ion Vinea (Paradisul suspinelon) etc. A dows
pagina 138 semnificativa'a prozeifantastice este reprezentata de opera lui Min
semana rita, Serpe, Scretul doctorlui Honigherer, Nop ln
Mast Voicles (asia Sezon mor In miloc nie
Eliade (Noaptea de Sanzétene, Don
ila Serampore er 7 omen
ore etc.), precum si de povestirile
Anii "6080 cunose o revitalizare a genului
\ (1965) si al Fe. By.
Pre power (1967). Optzecstiasimileazs Serocaile toanta e nnE
Posmoderiste realizar notable ale acestia ind dato
lui
Ya volumul lui Stefan Banulescu, lara hérbajioy
fantasticului in spiritul generatiei si al
‘ate lui Mircea C Artirescu (Ori
APLICATH
A. Citeste textul de mai jos si rispunde sarcini
Mprm er Neal roe MM Unt soln savre tie é -
Peete i eee nyse see aera sr
— Asa ne-ai ales, spuse una dintre ele. O tiganc’, o grecoai Heit sh amid aoe
Reece eet ne as Avon
en caret tt nen
Gavrilescu lisase sii cada pilatia de paie sle privea fix, impietrit, ca si cum nu lear fi vizut
eee ara rere ee ea gir
Ferenc eTa Tet rior ee ee ane A
— Domnisoarelor! striga el jignit. Vad ci nu stigi cu cine aveqi dea face. Eu nu sunt un ox
Perret as eiaverrnn vane s
We
ea esr Cr rtd
pentru picatele mele, un biet profe-
(Mircea Eliade, La piganci)
Peenmer et oui r ar eee Teron
PRU ee eS ass ousk CM ietele meine Cele ae carte acres
BOC ei crar etree ene ih
4. Comenteaza valoarea expresiva a timpurilor indicativului in fragmentul citat.
Selecteaz indicii care contureaza o atmosfera stranie, specific prozei fantastice.
6, Noteaz un element comun cu basmul popular, incercind sa justifici interferenta speciilor.
7. Comenteaza simbolistica prezentei celor trei fete de etnii diferite.
Petrone nec men tincw nt ee natant teste etn
Eeetc
MUTA ER tron cei Me nt nears nines eos mon cela
10. Exprima-yi opinia despre semnificayile fragmentului citat, pornind de la observatia lui
NRO CRO ey Rarer eect ecm ct ne
Prieta rato be
Rn cr seer Ceca ec enacts Teun
«ile privea fix, mpietrit, casi cum nu lever fi tzu, si cum ar fi privitaltceva, dincolo
FeO ice oe ROS Oe Pano enon
read
lard
fetes
B. Citeste textul urmator si raspunde sarcinilor de lucru formulate:
Renee rer cre re ec mata tc costo ST SUL u On ka
Pen ere er tee cee corn URC uO Rn oo
pagina 139 Cea Ri 5 en
OOS Cn ECren een ee Sa
Chechen tatty Shen iret a ean
MARU ODER St A Ree oe en
PURO i CU eRe eR Ue
SR ee ened eae
Pe REC aE Cc eS eR ka
eS ee enon eee eR na uf
PO RRO nn Ln ae
TESCO comin nr art
SO ROR Un Oe SOR SA eu ee
Soon
eR ae
1, Aleatuieste dou’ enunyuri prin care si ilustrezi sensul conotativ al cuvintelor semy
SSC RIC a Ren cee ieee een
al textului citat
Mentioneaza doua marci lexico-gramaticale ale subiectivititii prezente in seeventa ¢
Precizeaz’ modalitatea de legare a secventelor narative in fragmentul citat.
Transcrie 0 secventi care ilustreaz’ motivul metamorfoz
Transcrie doua secvente care contureaz’ dimensiunea spatial a imaginarului naratiy
Resin ecto eRe caer at ean a
ant
Pres ite Tete Cera eats renner tet teteey tom
eee ene etter neem rete arcane
Transcrie din text termenii unui cimp semantic pe care-I con:
PO Roe bleach nee ot ac Brace
See eter cna ene eee
continuta de secventa $i dragostea, mai pustiitoare ca oricand...
Scrie in aproximativ o pagina o continuare a secventei citate, adoprind, la alegere-
Pe eerr ter teeter eerie hover rata
eerie Rt tite hcecctst ste eerut nearest te
TEXTUL. BREVIAR DE CONCEPTE
Avantext - termenul este introdus de Maria Corti, semiotician italian, si desemneaza cauraly
tea actului poetic, momentul anterior creatiei, procesele pretextuale care anticipeaza ,intrarea in,
a poetului.
Context ~ ,grupul tuturor factorilor relevanti ai procesului comunicarii (sau ai actului vorbiri)
mu sunt proprietiti ale textului (discursului) insusi.” (Carmen Vlad, Semiotica criticii literare)
Intertext - presupune relaiile textului cu alte texte, prin plasarea explicita intr-o retea de sema,
ii ce se pun reciproc in lumina. Potrivit Juliei Kristeva, ,Orice text se construieste ca mozai
itatii, orice text este absorbrie i transformare a altui text. {n locul nogiunii de intersubi
pagina 140 intertextualitate, iar li
at pee Sans eee Poetic te citewe, cel pinin, ca dublu,” Gulia Kristeva,
it = este 0 notiune mai |;
Tran diverse relayi semantine nn BeMerO*s dec
Gene cu ate texte: -Textul nu mA imereeart dav men Sema
dee pune tn relate, manifest sau secreta, cx ale rex,” (ere mit tonal, adic prin ceen
ce il PI i dicyive) rd Genette, Introduceres in arbitext
iinet eg ~ elatia transtextualA care uneste un
de gute de-ani, produc metatext fara si ytie.” (Gérard Gener oe are) comentenads Loi
prcsmerntvard actle nrelni de imitara gid transformer se
idea 0 idee.” (Gérard Genette, op. cit) + despre care pastiga i parodia pot
a "arbitext = relatiile stabilite in imteriorul genurilor literare, pe baza us
eee © Cen th ind eae er arte
dint
it precedenta - lansatd de Gérard
% W emetice, directe saw indirecte oon
comentariu cu texty
criticlis
re esteticienii romani contemporani il interpreveazaca desc inn
au transcendente ~ tipuri de discurs, moduri d "
: ays le enuntare, literare etc. ~ pe care le pune i
oman re text in parte.” (Stefan Aug. Doinas Lumea ¢ As dsr sr Li aa
nt fiecare text Lumea ca text, textul ca lume
Metaliteratura ~ porneste de la ceea ce acclasi Gérard Genette « numit metalepsd (o intruziune a
i ani exraiegtice in spail Iirradiegstic sau, mal Precis, a vocii autorului in propriul text sau a per-
icantly
You might also like
- Rezultate Finale ONM IX XII Suceava Etapa Judeteana 2024Document4 pagesRezultate Finale ONM IX XII Suceava Etapa Judeteana 2024Leonte StefanNo ratings yet
- Cal LecturiDocument4 pagesCal LecturiLeonte StefanNo ratings yet
- Fizică Dacă Se Poate Tablouri Biblice Germană Prima Pagină Miercuri Vineri Sâmbătă Luni Marți Miercuri Joi Vineri SâmbătăDocument1 pageFizică Dacă Se Poate Tablouri Biblice Germană Prima Pagină Miercuri Vineri Sâmbătă Luni Marți Miercuri Joi Vineri SâmbătăLeonte StefanNo ratings yet
- Traficul de PersoaneDocument1 pageTraficul de PersoaneLeonte StefanNo ratings yet
- Materie Olimpiada de Istorie - Etapa JudețeanăDocument4 pagesMaterie Olimpiada de Istorie - Etapa JudețeanăLeonte StefanNo ratings yet
- Albert Einstein - Clasa A 7a, Word, Informații PreluateDocument4 pagesAlbert Einstein - Clasa A 7a, Word, Informații PreluateLeonte StefanNo ratings yet
- Romana TemaDocument6 pagesRomana TemaLeonte StefanNo ratings yet
