Bio Mecanic A

Conf. univ. dr.
GEORGETA NENCIU
BIOMECANICĂ
Curs în tehnologia IFR
1
© Editura Funda iei România de Mâine, 2012
http://www.edituraromaniademaine.ro/
Editur recunoscut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (COD 171)
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Biomecanic /Curs în tehnologie IFR, autori: Georgeta Nenciu, Bucureşti, Editura Funda iei
România de Mâine, 2012
ISBN 978-973-163-606-1
Reproducerea integral sau fragmentar , prin orice form

şi prin orice mijloace tehnice,
este strict interzis şi se pedepseşte conform legii.
Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.
2
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE EDUCA IE FIZIC ŞI SPORT
GEORGETA NENCIU
BIOMECANICĂ
– Curs în tehnologie IFR –
Realizatori curs în tehnologie IFR

Conf. univ. dr. GEORGETA NENCIU
Asist.univ.drd. IULIANA PAŞOL
EDITURA FUNDA IEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2012
3
4
CUPRINS
INTRODUCERE......................................................................................................................................... 9
Unitatea de înv are 1

BAZELE MECANICE ALE MIŞC RII CORPULUI
1.1. Introducere.............................................................................................................................................. 11
1.2. Obiectivele unit ii de înv are............................................................................................................. 12
1.3. Con inutul unit ii de înv are .............................................................................................................. 12
1.3.1. Scurt istoric al Biomecanicii......................................................................................................... 12
1.3.2. Legile fundamentale ale mecanicii................................................................................................ 14
1.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................. 15

PARTICULARIT ILE BIOMECANICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR
2.1. Introducere............................................................................................................................................. 17
2.2. Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are.................................................................................. 17
2.3. Con inutul unit ii de înv are .............................................................................................................. 18
2.3.1. Generalit i despre oase.................................................................................................................. 18
2.3.2. Generalit i despre articulatii......................................................................................................... 19
2.3.3. Generalit i despre muşchi............................................................................................................ 20
2.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare.............................................................................................. 22

MECANISMELE GENERALE ALE LOCOMO IEI
FOR ELE INTERNE, FOR ELE EXTERNE
3.1.Introducere............................................................................................................................................... 24
3.2.Obiectivele unit ii de înv are ............................................................................................................. 24
3.3.Con inutul unit ii de înv are.............................................................................................................… 25
3.3.1. For ele interne implicate in mişcarea corpului..........................................................................…. 25
3.3.2. For ele externe implicate in mişcarea corpului..........................................................................…. 28
3.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................................… 29

PRINCIPII GENERALE ALE LOCOMO IEI
4.1.Introducere............................................................................................................................................... 31
4.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are .................................................................................. 31
4.3.Con inutul unit ii de înv are............................................................................................................. 32
4.3.1. Expunerea principiilor de la 1 la 15................................................................................................ 32
4.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................... 36

TIPURI DE STATIC ŞI DINAMIC
5.1.Introducere............................................................................................................................................ 39
5.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are ................................................................................ 39
5.3.Con inutul unit ii de înv are.............................................................................................................. 40
5.3.1. Tipuri de activitate biomecanic static ........................................................................................ 40
5.3.2. Tipuri de activitate biomecanic dinamic .................................................................................... 41
5.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................ 42
5
BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE
6.1.Introducere...........................................................................................................................................… 45
6.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are................................................................................…. 45
6.3.Con inutul unit ii de înv are..........................................................................................................….. 46
6.3.1.Structura func ionala a coloanei vertebrale..................................................................................… 46
6.3.2. Biomecanica coloanei vertebrale.................................................................................................… 49
6.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................................… 51

BIOMECANICA ARTICULA IEI UM RULUI
7.1.Introducere............................................................................................................................................... 54
7.3.Con inutul unit ii de înv are............................................................................................................... 55
7.3.1. Structura func ional si biomecanica centurii scapulare............................................................... 55
7.3.2. Structura fuc ional si biomecanica umarului............................................................................... 56
7.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare.............................................................................................. 59

BIOMECANICA ARTICULA IEI COTULUI
8.1.Introducere.............................................................................................................................................. 61
8.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are................................................................................... 61
8.3.Con inutul unit ii de înv are............................................................................................................... 62
8.3.1. Structura func ional a articula iei cotului..................................................................................... 62
8.3.2. Biomecanica articula iei cotului................................................................................................... 64
8.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................. 64

BIOMECANICA ARTICULA IEI GÂTULUI MÂINII ŞI MÂINII
9.1.Introducere.............................................................................................................................................. 67
9.3.Con inutul unit ii de înv are................................................................................................................ 68
9.3.1. Structura func ional a articula iilor gâtului mâinii si mâinii......................................................... 68
9.3.2. Biomecanica articula iilor gâtului mâinii şi mâinii........................................................................ 69
9.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................... 70

BIOMECANICA ARTICULA IEI ŞOLDULUI
10.1.Introducere............................................................................................................................................. 72
10.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are ................................................................................. 72
10.3.1. Structura functionala a bazinului.................................................................................................. 73
10.3.2. Biomecanica bazinului.................................................................................................................. 73
10.3.3. Structura func ional a şoldului..................................................................................................... 74
10.3.4. Biomecanica şoldului................................................................................................................... 78
10.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................ 79

BIOMECANICA ARTICULA IEI GENUNCHIULUI
11.1.Introducere........................................................................................................................................... 82
11.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are .............................................................................. 82
11.3.Con inutul unit ii de înv are............................................................................................................ 83
6
11.3.1. Structura func ional a genunchiului.......................................................................................... 83
11.3.2. Biomecanica genunchiului........................................................................................................... 85
11.4.Îndrum tor pentru autoverificare......................................................................................................... 89

BIOMECANICA GAMBEI ŞI PICIORULUI
12.1.Introducere........................................................................................................................................... 91
12.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are................................................................................ 91
12.3.Con inutul unit ii de înv are............................................................................................................ 92
12.3.1. Structura func ional a gambei..................................................................................................... 92
12.3.2. Biomecanica gambei................................................................................................................... 95
12.3.3. Structura func ional a gleznei şi piciorului.................................................................................. 96
12.3.4. Biomecanica gleznei si piciorului................................................................................................. 99
12.4 .Îndrumar pentru verificare/autoverificare.......................................................................................... 100

MIŞC RILE APARATULUI LOCOMOTOR CICLICE ŞI ACICLICE
13.1.Introducere............................................................................................................................................ 102
13.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are.................................................................................. 102
13.3.1. Caracteristicile mersului şi fazele lui........................................................................................... 103
13.3.2. Carecteristicile alerg rii şi fazele ei............................................................................................. 104
13.4 .Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................ 105

MIŞC RILE CORPULUI ÎN MERS, ALERGARE, ARUNC RI ŞI S RITURI
14.1.Introducere............................................................................................................................................ 108
14.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are ............................................................................... 108
14.3.1. Partucularita ile şi fazele sariturilor............................................................................................. 109
14.3.2. Particularita ile şi fazele arunc rilor............................................................................................ 110
14.4 .Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................ 113
Răspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare........................................................................................... 115
7
8
INTRODUCERE
Studierea cursului de Biomecanică este esen ial pentru în elegerea mecanismelor prin care se
realizeaz mişcarea. Cu informa iile dobândite, studen ii şi, deci, viitorii practican i vor putea g si cele
mai eficiente scheme de mişcare şi îşi vor putea explica ce se întâmpl în organism în timpul
practic rii acestora, în vederea îmbun t irii tehnicilor folosite.
Obiectivele cursului
Cursul de BIOMECANIC îşi propune ca obiectiv principal însuşirea de c tre studen i a

principalelor no iuni de biomecanic uman şi, implicit, a unor mecanisme ce se declanşeaz în organism
în timpul mişc rii .
Competen e conferite
Dup parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştin e şi abilita i privind:

no iunile teoretice referitoare la sistemul osos şi muscular;
elementele anatomice osoase şi musculare;
rolul aparatului locomotor în mişc rile corpului;
for ele implicate în mişcarea corpului;
mecanismele fiziologice şi biomecanice ce condi ioneaz mişc rile corpului în întregime
şi/sau ale segmentelor sale.
Resurse şi mijloace de lucru
Cursul dispune de un manual scris, pentru studiul individual al studen ilor, precum şi de material
publicat pe Internet sub form de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplica ii, software utile,
necesare întregirii cunoştin elor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convoc rilor, în
prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de
antrenare a studen ilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practic a no iunilor predate.
Structura cursului
Cursul este compus din 14 unit i de înv are:
Unitatea de înv are 1. BAZELE MECANICE ALE MIŞC RII CORPULUI ( 2 ore)
Unitatea de înv are 2. PARTICULARIT ILE BIOMECANICE ALE APARATULUI
LOCOMOTOR ( 2 ore)
Unitatea de înv are 3. MECANISMELE GENERALE ALE LOCOMO IEI: FOR ELE
INTERNE, FOR ELE EXTERNE (2 ore)
Unitatea de înv are 4. PRINCIPII GENERALE ALE LOCOMO IEI (2 ore)
Unitatea de înv are 5. TIPURI DE STATIC ŞI DINAMIC (2 ore)
Unitatea de înv are 6. BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE (2 ore)
Unitatea de înv are 7. BIOMECANICA ARTICULA IEI UM RULUI (2 ore)
Unitatea de înv are 8. BIOMECANICA ARTICULA IEI COTULUI (2 ore)
Unitatea de înv are 9. BIOMECANICA ARTICULA IEI GÂTULUI MÂINII ŞI MÂINII
(2 ore)
Unitatea de înv are 10. BIOMECANICA ARTICULA IEI ŞOLDULUI (2 ore)
Unitatea de înv are 11. BIOMECANICA ARTICULA IEI GENUNCHIULUI (2 ore)
Unitatea de înv are 12 BIOMECANICA GAMBEI ŞI PICIORULUI ( 2 ore)
Unitatea de înv are 13 MIŞC RILE APARATULUI LOCOMOTOR CICLICE ŞI ACICLICE
(2 ore)
Unitatea de înv are 14 MIŞC RILE CORPULUI ÎN MERS, ALERGARE, ARUNC RI ŞI
S RITURI( 2 ore)
9
Teme de control (TC)
Desf şurarea seminariilor va fi structurat astfel: în prima parte a seminarului vor fi prezent ri şi
dezbateri pe unitatea de înv are programat , iar în a doua parte, aplica ii practice, studii de caz,
simul ri de teste, dup tematica de mai jos:
1.Legile fundamentale ale mişc rilor corpului
2.Articula iile şi rolul lor în mişcare
3. Muşchii şi rolul lor în mişcare
4.Rolul pârghiilor osteoarticulare în mişc rile corpului
5. Principiile care se refer la ac iunea membrelor ca lan uri cinematice închise şi deschise
6. Biomecanica articula iilor corpului
7.Rolul muşchilor flexori şi extensori în biomecanica cotului
Bibliografie obligatorie:
1.Nenciu, G., Biomecanica în educaţie fizică şi sport, Editura Funda iei România de Mâine, 2008.
2. Baciu, C., Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport – Turism,
Bucureşti, 1977.
Metoda de evaluare
Examenul final se sus ine sub form electronic , pe baz de grile, reprezentând 60% din nota
final care se stabileşte inându-se cont şi de activitatea şi evalu rile pe parcurs ale studentului, ce vor
reprezenta 40% din nota final , conform cu preciz rile din Programa analitic şi din Calendarul
Disciplinei.
10
BAZELE MECANICE ALE MIŞC RII CORPULUI
Cuprins:
1.1.Introducere
1.2.Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are
1.3.Con inutul unit ii de înv are
1.3.1. Scurt istoric al Biomecanicii
1.3.2. Legile fundamentale ale mecanicii
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
1.1.Introducere
Odat cu aprofundarea cunoştin elor despre structura intern

şi aspectul exterior al diverselor organe, aparate şi sisteme şi despre
raporturile de vecin tate dintre ele, etapa anatomiei descriptive şi
topografice a început s fie dep şit . Au ap rut probleme noi
referitoare la semnifica ia morfologic a diverselor structuri, la rostul
lor, la cauzele care au determinat apari ia lor. Şi astfel s-a ajuns la
stabilirea strânsei corela ii dintre organe şi func iile lor, la enun area
marii legi a biologiei generale; ‘func ia creeaz organul’.
Cercet rile anatomice au atras dezvoltarea altor ramuri ale
ştiin elor biologice cum sunt fiziologia, biochimia şi biomecanica.
Studiul izolat, pur descriptiv sau pur topografic, al diverselor organe
şi sisteme a fost completat prin studiul func iilor acestora.
Considerând corpul animalelor şi al omului drept o maşin
vie, biomecanica se ocup cu studiul mişc rilor din punctul de vedere
al legilor mecanicii. Ea studiaz formele de mişcare, for ele care
produc mişcarea, interac iunea dintre aceste for e şi for ele care se
opun mişc rii. Este deci o form de analiz anatomo-func ional a
mişc rilor în termeni mecanici.
Etimologic, no iunea provine de la cele dou cuvinte greceşti,
bios – care înseamn via şi mehane – care înseamn maşin .
11
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
Obiectivele unităţii de învăţare:

cunoaşterea unei p r i din istoricul Biomecanicii;
prezentarea legilor fundamentale ale mecanicii pe care se
bazeaz mişc rile corpului.
Competenţele unităţii de învăţare

Dup parcurgerea acestei unit i de înv are, studen ii:
– se vor familiariza cu termenii specifici
– îşi vor însuşi no iunile referitoare la legile fundamentale ale
biomecanicii.
Timpul alocat unit ii: 2 ore
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Scurt istoric al Biomecanicii
Primele no iuni au fost enun ate de Aristotel (384 – 322

î.e.n.), în tratatele despre p r ile animalelor şi mişc rile lor. El descrie
pentru prima oar ac iunile muşchilor, f când o serie de observa ii
practice, cum ar fi; animalul care se mişc îşi schimb pozi ia
ap sând solul din fa a sa, atle ii vor s ri mai departe dac in greut i
în mâini, iar alerg torii vor accelera viteza dac -şi vor balansa
bra ele. Este cel dintâi savant preocupat de procesul complex al
mersului. A intuit genial pentru timpul s u rolul centrului de greutate,
legile mişc rii şi ale pârghiilor.
Arhimede (287 – 212 î.e.n.) descoper principiile hidrostatice
relative la plutirea corpurilor, care se folosesc şi ast zi în
biomecanica înotului.
Galen (131 – 201 e.n.) studiaz mişc rile, face distinc ie între
nervii senzitivi şi motori, între muşchii agonişti şi antagonişti, descrie
tonusul muscular şi introduce termenii de diartroz şi sinartroz
folosi i şi ast zi în biomecanic .
Leonardo da Vinci (1452 – 1519), celebrul artist al
Renaşterii, a studiat majoritatea elementelor legate de mişc rile
corpului omenesc. El a descris ac iunea unor muşchi sinergici ce
particip la realizarea mersului, s riturilor şi alerg rilor. A inventat,
plecând de la aceste studii, diferite mecanisme de îmbun t ire a
12
randamentului mişc rilor umane, a c ror principii de func ionare au
r mas valabile şi ast zi.
Galileo Galilei (1564 – 1643) prin concluziile sale privind
faptul c accelera ia unui corp în c dere nu este propor ional cu
greutatea sa şi c rela ia dintre spa iu, timp şi vitez este un factor de
baz în studiul mişc rilor, inaugureaz mecanica clasic .
Alfonso Borelli (1608 – 1679) prin studiile sale remarcabile
de biomecanic a ar tat c oasele şi segmentele corpului uman
ac ioneaz ca nişte pârghii care sunt mişcate de muşchi, conform
unor principii mecanice clasice. El a introdus no iunea de rezisten a
aerului şi a apei şi a f cut bilan uri energetice ale mişc rilor umane în
mod corect.
Nicolas Andry (1658 – 1742) numeşte şi defineşte, în chiar
titlul lucr rii sale Orthopedia ca arta de prevenire şi corectare a
deforma iilor corpului copilului .
Isaac Newton (1642 – 1727) a avut o contribu ie important
la dezvoltarea biomecanicii, formulând cele trei legi ale mişc rii şi
repausului care exprim leg tura dintre for e şi efectele lor. Bazat pe
observa ia c un corp în mişcare asupra c ruia ac ioneaz dou for e
independente se deplaseaz de-a lungul unei diagonale egal cu suma
vectorial a celor dou for e ce ac ioneaz independent, Newton
foloseşte pentru prima oar metoda paralelogramului for elor.
Rudolf Fick (1866 – 1939) descoper varia ia pozi iei
centrului de greutate în func ie de pozi ia corpului şi a segmentelor.
Introduce termenii de izometrie şi izotonie.
Artur Steindler (1878 – 1959) în lucrarea sa Kineziologia, a
sistematizat metodele şi mijloacele de studiu ale mişc rii.
Primele cercet ri de biomecanic r mân îns legate de
numele fra ilor Weber (1836), ale lui Fischer (1889), Marey (1890),
Demenz (1900), Strasser (1908), Fick (1920).
La noi în ar , primul om de ştiin care a introdus studiul
mişc rilor corpului a fost Fr.I.Rainer. Lucr ri importante în acest
domeniu dator m unor mari profesori cum sunt, I.Th.Riga,
E.Repciuc, Z.Jagnov, St. Milcu, Rusu, Gh. Marinescu. Acesta din
urm a introdus cinematografia în studiul mersului bolnavilor cu
afec iuni neurologice şi lui A. Iliescu ce a contribuit la studiul
mişc rilor, al actelor motrice din domeniul educa iei fizice şi
sportului.
Donskoi remarca faptul c numai cunoscând legile
mişcărilor se poate prevedea rezultatul lor în condiţii diferite, se pot
da la iveală izvoarele greşelilor în mişcări, se poate aprecia în mod
just eficacitatea mişcărilor, se pot găsi căile pentru perfecţionarea
lor şi, în ultimă instanţă, se pot crea mişcările care corespund, în cel
mai înalt grad, sarcinilor motrice propuse.
O defini ie a biomecanicii care integreaz aceste corela ii
strânse o dator m lui Gowerts şi anume Biomecanica este ştiinţa care
se ocupă cu studiul repercursiunilor forţelor mecanice asupra
structurii funcţionale a omului în ceea ce priveşte arhitectura
oaselor, a articulaţiilor şi a muşchilor, ca factori determinanţi ai
mişcării.
Cum studiul biomecanicii nu este posibil f r cunoaşterea
caracteristicilor morfo-func ionale ale organismului, interdependen a
dintre anatomie şi biomecanic apare cu prisosin . Biomecanica se
13
ocup deci, nu numai de analiza mecanic a mişc rilor, ci şi de
efectele lor asupra structur rii organelor ce realizeaz mişcarea.
Studiul biomecanicii este astfel, strâns legat de studiul anatomiei
func ionale.
Pe lâng biomecanica uman exist biomecanica animalelor
şi biomecanica plantelor care, aşa cum este lesne de în eles, se ocup
cu studiul mişc rilor animalelor şi ale plantelor.
În educa ia fizic şi în sport, pentru fiecare ramur sportiv se
fac studii biomecanice specifice. Ex: Biomecanica atletismului,
Biomecanica scrimei, Biomecanica sporturilor nautice etc.
1.3.2. Legile fundamentale ale mecanicii
Marile realiz ri ale tehnicii moderne au la baz date

ştiin ifice furnizate de fizic şi chimia fizical . O parte a fizicii o
reprezint mecanica, ale c rei legi fundamentale au fost formulate de
Isaac Newton (1642-1727). Prin aceste legi se exprim leg tura şi
interac iunea dintre for e şi efectele lor, legi cu importan deosebit
pentru dezvotarea biomecanicii.
I. Prima lege a mecanicii (legea iner iei) spune:
Orice corp îşi menţine starea de repaus sau de mişcare
rectilinie şi uniformă, dacă nu este obligat de forţe aplicate asupra
lui să şi-o modifice.
Exemple: un vagon de cale ferat r mâne pe loc, dac nu
intervine locomotiva s -l pun în mişcare; omul r mâne imobil dac
for a musculaturii nu-l face s se deplaseze. Cauza care determin
men inerea st rii de repaus sau de mişcare poart numele de inerţie.
Ea ac ioneaz constant asupra corpurilor, atât în repaus cât şi în
mişcare.
II. A doua lege a mecanicii (legea accelera iei) spune:
Mărimea forţei care acţionând asupra unui corp îi imprimă o
anumită acceleraţie este egală cu produsul dintre masa corpului şi
mărimea acceleraţiei.
Când o for ac ioneaz asupra unui corp, de cele mai multe
ori ea îl pune în mişcare. Exist îns şi numeroase cazuri când
aplicarea unei for e nu produce mişcare, ci deformarea corpului, adic
schimbarea formei sau a volumului acestuia. Deform rile corpurilor
apar la comprimare (presiune), dilatare, încovoiere, r sucire.
For ele ac ioneaz la distan sau prin contact direct, exemple
de for e care ac ioneaz de la distan , for a de gravita ie, for ele
magnetice, for ele electrice. Prin contact direct avem: în ciocnire,
comprimare, întindere, ele sunt for e care produc deformarea
corpului. În cazul unei comprim ri, în interiorul corpului comprimat,
apar for e contrarii care se opun, numite for e elastice.
For ele se m soar în kilogram-for (kgf) şi se reprezint
prin vectori.
Când asupra unui corp ac ioneaz for e diferite, accelera iile
sunt direct propor ionale cu intensit ile acestora, o for mai mare
produce o accelera ie sporit şi invers.
III. A treia lege a mecanicii (legea interac iunii) spune:

Acţiunile reciproce a două corpuri sunt totdeauna egale ca mărime şi
de sens contrar.
14
Exemple: toate corpurile din natur ac ioneaz unele asupra
altora, iar for ele sunt de sens contrar; omul poate executa s rituri
împotriva for ei lui de greutate.
Atâta timp cât omul st cu picioarele pe sol, for ele care
ac ioneaz asupra lui se echilibreaz reciproc.
Prin contrac ia muscular , omul poate ac iona asupra solului cu o
for mai mare decât greutatea lui, surplusul de for imprimându-i o
mişcare în sus. Un alt exemplu: prin mişcarea elicei unui avion sau
vapor, acesta ac ioneaz asupra aerului sau a apei care la rândul lor
potrivit legii a treia a mecanicii ac ioneaz asupra elicei. În
consecin , vasul se deplaseaz în sens opus.
Sinteza unita ii de înv are
Etimologic, no iunea provine de la cele dou cuvinte greceşti, bios – care înseamn via şi
mehane – care înseamn maşin .
Prin aceste legi se exprim leg tura şi interac iunea dintre for e şi efectele lor, legi cu
importan deosebit pentru dezvotarea biomecanicii.
I. Prima lege a mecanicii (legea iner iei) spune:
Orice corp îşi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă, dacă nu este
obligat de forţe aplicate asupra lui să şi-o modifice.
II. A doua lege a mecanicii (legea accelera iei) spune:
Mărimea forţei care acţionând asupra unui corp îi imprimă o anumită acceleraţie este egală
cu produsul dintre masa corpului şi mărimea acceleraţiei.
III. A treia lege a mecanicii (legea interac iunii) spune:
Acţiunile reciproce a două corpuri sunt totdeauna egale ca mărime şi de sens contrar.
Concepte şi termeni de re inut
Biomecanic , legile mecanicii.
Întreb ri de control şi teme de dezbatere
1. Care sunt savan ii români care au contribuit la dezvoltarea Biomecanicii?

2. Cine a enuntat legile fundamentale ale mecanicii?
3. Care sunt cele trei legi fundamentale ale mecanicii?
4. Ce spune prima lege a mecanicii ?
5. Preciza i ce spune a doua lege a mecanicii!
6. Ce arat a treia lege a mecanicii?
15
Teste de evaluare/autoevaluare
*R spunde i adevărat (dac considera i c propozi ia este adev rat ) sau fals (dac considera i c
propozi ia este fals )!
1.Forţele se măsoară în kilogram-forţă (kgf) şi se reprezintă prin vectori.
2.Etimologic, noţiunea provine de la cele două cuvinte greceşti, bios – care înseamnă viaţă şi
mehane – care înseamnă mişcare.
3.Biomecanica este ştiinţa care se ocupă cu studiul repercursiunilor forţelor mecanice asupra
structurii funcţionale a omului în ceea ce priveşte arhitectura oaselor, a articulaţiilor şi a muşchilor,
ca factori determinanţi ai mişcării.
*Completa i spa iile punctate cu termenii corec i!

4.Orice corp îşi.............. starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă, dacă nu este
obligat de forţe aplicate asupra lui să şi-o modifice.
5.Acţiunile reciproce a două corpuri sunt totdeauna ................şi de sens contrar.
Bibliografie obligatorie
1. Nenciu, G., Biomecanica în educa ie fizic şi sport, Editura Funda iei România de Mâine, 2008.
2. Baciu, C, Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1977.
16
PARTICULARIT ILE BIOMECANICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR
Cuprins:
2.1.Introducere
2.3.1. Generalit i despre oase
2.3.2. Generalit i despre articulatii
2.3.3. Generalit i despre muschi
2.4.Îndrumar pentru verificare/autoverificare
2.1.Introducere
Aparatul locomotor al omului este în aşa fel alc tuit, încât se

realizeaz o îmbinare armonioas între principiul economiei de for
şi cel al economiei de deplasare. În general, pentru men inerea
echilibrului în pozi iile statice sunt utilizate pârghii care economisesc
for a, iar pentru efectuarea mişc rilor se folosesc pârghii de gradul III
cu care se ob ine o economie de deplasare (de scurtare muscular ).
Aparatul locomotor este format din: oase, articula ii şi
muşchi.

s descrie alc tuirea aparatului locomotor
s explice rolul aparatului locomotor în mişc rile
corpului
Competenţele unităţii de învăţare:

Dup parcurgerea acestei unit i de înv are:
Studen ii:
– se vor familiariza cu termenii specifici;
– îşi vor însuşi no iunile referitoare la sistemul articular, osos şi
muscular;
– vor conştientiza rolul aparatului locomotor în mişcare.
17
2.3. Con inutul unit ii de înv are
2.3.1. Generalităţi despre oase
Oasele sunt considerate pârghii dure şi rezistente cu rol în:

− men inerea formei corpului;
− efectuarea mişc rilor.
Oasele sunt alc tuite din esut conjunctiv impregnat cu s ruri
de calciu. esutul osos are o structur adecvat func iilor: de a rezista
la solicit rile de presiune, încovoiere, întindere, r sucire. Aceste
propriet i mecanice depind de vârst , compozi ie chimic ,
alimenta ie, natura solicit rii fizice, etc.
Sub influen a exerci iilor fizice, structura oaselor se modific
concomitent cu creşterea rezisten ei la factorii mecanici, ex:
modific rile ap rute la oasele piciorului de b taie la s ritori şi
fotbalişti.
Oasele sînt dure, rezistente şi elastice, aceste calit i fiind
datorate compozi iei chimice şi arhitecturii esutului osos.
Oasele sînt alc tuite din substan osoas , m duv osoas ,
periost, vase care le hr nesc şi nervi care le asigur sensi¬bilitatea.
Dup forma lor deosebim trei categorii de oase: lungi, late şi
scurte
Oasele lungi formeaz în special scheletul extremit ilor, al
membrelor. Oasele lungi prezint un corp (diafiza) şi dou extremit i
(epifizele).
Diafiza este format din esut osos compact şi prezint în
interior un canal medular, iar epifizele sînt formate din esut osos
spongios.
Oasele late au dou din cele trei dimensiuni aproape egale
(lungimea şi l imea). Ele alc tuiesc cutia cranian , scheletul
bazinului, omoplatul etc. Sînt formate din dou t blii de esut osos
compact şi la mijloc spongioasa.
Oasele scurte au cele trei dimensiuni (lungime, l ime şi
în l ime) aproape egale şi se întîlnesc la scheletul coloanei vertebrale,
al mîinii şi piciorului (oasele carpiene, tarsiene). La exterior sînt
formate din esut compact, iar în interior din esut spongios.
Pe ling aceste trei grupe principale mai deosebim oase
drenate (ce alc tuiesc coastele), oase pneumatice (maxilarul,
sfcnoidul) ce con in în interior cavit i cu aer, oase sesamoide, situate
periarticular sau în grosimea unor tendoane musculare.
Elementele descriptive ale osului sînt fe ele, marginile şi
extremit ile. De exemplu, humerusul prezint dou extremit i, una
18
superioar (proximal ) şi alta inferioar (distal ), trei fe e care, dup
orientarea lor, pot fi posterioar , intern şi extern .
No iunile de proximal şi distal se folosesc pentru a desemna
dou extremit i opuse ale aceleiaşi piese osoase. Pentru oasele
membrelor, no iunea de proximal se refer la extremitatea ce priveşte
r d cina membrului, în timp ce no iunea de distal se refer la cap tul
opus.
Proeminen ele oaselor. Unele oase prezint proeminen e care
se detaşeaz de restul osului; ele se numesc apofize. Alte
proeminen e, mai rotunjite şi mai pu in detaşate, poart denumirea de
tuberozit i, eminen e sau tuberculi, dac au o întindere mai redus .
Osul mai poate prezenta şi ridicaturi ascu ite, numite spine, care,
atunci cînd se g sesc în apropierea unor suprafe e articulare şi sînt
mai pu in ascu ite, se numesc epicondili.
Pe suprafa a osului exist şi por iuni netede, acoperite de
cartilajul hialin, ce servesc la articularea a dou oase între ele.
Acestea poart denumirea de fa ete articulare, fiind uneori adâncite,
formînd cavit i articulare.
2.3.2. Generalităţi despre articulaţii
Prin articula ie în elegem leg tura dintre dou sau mai multe oase,
prin intermediul unui aparat fibros şi ligamentar. Dup defini ia dat
de Testut, articula ia este „un ansamblu de p r i moi si dure, prin care
se unesc dou sau mai multe oase vecine".
Adoptînd clasificarea func ional , împ r im articula iile dup
gradul lor de mobilitate în:
1. Articulaţii fixe sau sinartroze, în care oasele nu pot executa nici o
mişcare sau fac mişc ri foarte reduse. Aceste tipuri de articula ii le
întîlnim la oasele cutiei craniene şi la articula iile cutiei toracice.
Leg tura dintre oasele care alc tuiesc o sinartroz poate fi f cut prin
esut carti-laginos, esut conjunctiv fibros sau chiar osos. Dup felul
esutului care leag oasele unei sinartroze, deosebim trei | itegorii:
a) Sincondroza este o articula ie unde leg tura oaselor se
face prin esut cartilaginos, a c rui elasticitate îi confer un oarecare
grad de mobilitate. Se pot cita lama perpendicular a etmoidului cu
vomerul, articula ia dintre prima coast şi stern etc.
b) Sindesmoza se caracterizeaz prin faptul c leg tura
dintre oase se face prin esut conjunctiv fibros. Exemple sc g sesc la
articula iile sacro-iliace, între epifizele distale ale libiei şi fibulei. Un
tip deosebit de sindesmoze îl constituie suturile dintre oasele cutiei
craniene, unde leg tura se face printr-un esut conjunctiv fibros.
c) Sinostoza este o articula ie fix , în care oasele sînt legate
prin esut osos. Ea deriv dintr-o sincondroza sau sindesmoza, la care
esutul de leg tur s-a osificat. Sinostoza cranian apare la o vîrst
înaintat , cînd esutul de leg tur dintre oasele cutiei craniene se
osific .
2. Amfiartrozele sînt articula ii cu mişc ri ceva mai ample, deci
semimobile. Ele se g sesc în organism la coloana vertebral , unde
leg tura dintre corpul vertebrelor se face printr-un disc
fibrocartilaginos. Discul are forma corpurilor vertebrale şi prezint la
periferie o serie de lame concentrice din esut fibrocartilaginos, iar în
centru o substan gelatinoas numit nucleu pulpos.
19
Mişc rile la nivelul vertebrelor sînt de mic amplitudine,
îns , însumate pe întreaga coloan , ele imprim acesteia o
flexibilitate destul de accentuat .
3. Diartrozele sînt articula iile mobile cele mai r spîndite în
organism. Caracteristica lor general o constituie prezen a unei
cavit i articulare, în care se g seşte o mic cantitate de lichid
sinovial, o capsula articular , c ptuşit în interior de membrana
sinovial şi cartilajul hialin articular. Datorit acestor elemente
anatomice, sînt articula ii mobile. Mobilitatea lor variaz îns
în func ie de forma pe care o prezint suprafe ele articulare ale
oaselor, ce determin şi diferitele tipuri de diartroze.
Vascularizarea articulaţiilor se face din trunchiurile
arte¬riale ale membrelor sau din colateralele lor, de unde pornesc
ramuri arteriale articulare, ce realizeaz dou re ele vascu¬lare: una
perieapsular şi alta intr ac apsular . Dup ce str bate sistemul
capilar, sîngele este colectat de vene.
Inervaţia articulaţiilor provine din nervii care inerveaz
oasele, muşchii şi tegumenul regiunii respective. Articula iile sînt
bogat inervate, în special în zonele capsulare, care sînt cele mai
solicitate de for ele mecanice. Dup cum am mai ar tat, articula iile
con in numeroşi proprioceptori. De la proprioceptori, prin nervi, se
transmit informa ii referitoare la func ia articula iei respective pe
c ile aferente, spre cordoanele dorsale medulare, la cerebel, apoi la
scoar a cerebral . Nervii articulari sînt, deci, nervi senzitivi, forma i
din fibre aferente. Unicele fibre nervoase eferente care p trund în
articula ie, înso ind vasele sanguine, sînt de natur vegetativ şi au rol
în vasomotricitate.
2.3.3. Generalităţi despre muşchi
Muşchii sînt organe adaptate unei func ii speciale, contrac ia,

constînd din capacitatea lor de a-şi micşora lungimea şi de a produce
astfel mişc ri.
În organismul omului exist trei feluri de muşchi, care se deosebesc
atît prin structur , cît şi prin particularit i speciale de contrac ie:
muşchi stria i, muşchi netezi şi muşchiul cardiac (miocardul).
Muşchii stria i sau muşchii scheletului constituie majoritatea
masei musculare a corpului. Ei au capacitatea de a se contracta
voluntar, dezvolt vitez şi for însemnate, îns obosesc repede.
Muşchii netezi se g sesc în pere ii organelor interne (stomac,
intestin, vase sanguine etc), se contract involuntar, dezvolt o for
însemnat , iar contrac ia lor, deşi este lent , poate fi men inut un
timp îndelungat f r a se produce oboseal .
Muşchiul cardiac sau miocardul este un muşchi special,
asem n tor ca structur muşchilor stria i, iar ca func ie, muşchilor
netezi. Miocardul are o func ie caracteristic , care nu se mai
întâlneşte la ceilal i; el se poate contracta automat, datorit existen ei
unui sistem nervos special în grosimea sa. De asemenea, datorit
sistemului valvular, inima are posibilitatea s -şi dozeze astfel efortul,
încît s nu oboseasc .
Muşchii stria i sînt organe contractile care asigur pozi iile şi
mişc rile corpului omenesc. în îndeplinirea acestei lunc ii, muşchii se
comport ca organe motorii şi elastice, care mobilizeaz pîrghii
variate, formate din piesele scheletice ale corpului. Ei au o structur
special , adaptat acestei lunc ii, fiind alc tui i dintr-un num r mai
mare sau mai mic de fascicule de fibre musculare, reunite cu ajutorul
20
unui esut conjunctiv special de leg tur . în corpul omenesc exist
diferite forme de muşchi, grupa i în jurul articula iilor pe care le
mobilizeaz . Forma şi volumul lor variaz de la un muşchi la altul; în
organism exist atît muşchi voluminoşi (marele fesier, cvadricepsul
femural, ileo-psoasul şi al ii), cît şi mici, cum sînt muşchii motori ai
globului ocular.
Dup form , muşchii stria i se împart în:
a) muşchi lungi, cu fibre paralele: croitorul, dreptul intern etc.;
b) muşchi fusiformi: bicepsul brahial, numeroşii muşchi de la
antebra şi coaps etc.;
c) muşchi la i: marele dorsal, muşchii pere ilor abdominali etc.;
d) muşchi în form de evantai: marele pectoral, temporalul etc.;
e) muşchi pena i, adic cu fibrele dispuse de o parte şi de alta a
tendonului, ca nervurile unei pene; dreptul anterior al coapsei, solearul şi
numeroşii muşchi de la antebra , coaps şi gamb .
f) muşchi circulari sau sfinctere, numi i şi muşchi orbi-culari:
orbicularul pleoapelor, orbicularul buzelor, sfincterul vezical, sfincterul
anal etc.
Forma le confer muşchilor o serie de particularit i
mecanice; astfel, muşchii cu fibre paralele şi cei fuziformi
mobilizeaz oasele pe o singur direc ie, cei în evantai pe direc ii
numeroase, iar cei circulari închid orificiile în jurul c rora sînt
dispuşi.
Tendoanele şi aponevrozele sînt principalele organe anexe
ale muşchilor; ele sînt foarte rezistente, inextensibile şi servesc la
fixarea muşchilor pe oase.
Muşchii se dispun în jurul articula iilor pe care le
mobilizeaz în diferite direc ii; majoritatea muşchilor sînt
uniarticulari, adic se g sesc la o singur articula ie. Exist şi muşchi
care trec peste dou articula ii, numi i biarticulari, cum sînt: bicepsul
brahial şi cel femural, dreptul femural, flexorii şi extensorii degetelor
(aceştia din urm se numesc muşchi poliarticulari, deoarece trec peste
mai multe articula ii).
Inerva ia muşchilor este asigurat de nervi motori, senzitivi şi
vegetativi. Nervul motor îşi are originea în celulele nervoase din
coarnele anterioare ale m duvei spin rii şi în nucleii motori din
trunchiul cerebral. Axonul acestor celule se distribuie fibrelor
musculare, formînd cu acestea pl cile motorii, organe speciale de
leg tur dintre nervi şi muşchi.
Inerva ia vegetativ a muşchilor este asigurat de sistemul
nervos simpatic şi parasimpatic, care regleaz , prin nervii
vasomotorii, debitul circulator la nivelul muşchilor. Simpaticul
produce vasoconstric ie (micşorarea calibrului arteriolelor
musculare), iar parasimpaticul vasodilata ie (m rirea calibrului). Prin
acest mecanism se asigur cantitatea de sînge necesar muşchiului,
atât în efort, cât şi în repaus. In perioada de înc lzire, care precede
antrenamentul sau competi ia, la nivelul muşchilor se produce
vasodilata ie, care asigur un aport sporit de oxigen şi substan e
nutritive necesare efortului fizic.
Muşchii au o circula ie bogat , asigurat prin numeroase vase

sanguine, care se capilarizeaz sub forma unei re ele bogate la nivelul
fiec rei fibre musculare. în procesul antrenamentului sportiv,
circula ia la nivelul muşchiului devine mai activ , asigurînd un aport
crescut de substan e energetice necesare contrac iei.
21
Sinteza unita ii de înv are
Aparatul locomotor al omului este în aşa fel alc tuit, încât se realizeaz o îmbinare armonioas între
principiul economiei de for şi cel al economiei de deplasare. Aparatul locomotor este format din:
oase, articula ii şi muşchi.
Oasele sunt alc tuite din esut conjunctiv impregnat cu s ruri de calciu.
Prin articula ie în elegem „un ansamblu de p r i moi si dure, prin care se unesc dou sau mai multe
oase vecine".
Muşchii sînt organe adaptate unei func ii speciale, contrac ia, constînd din capacitatea lor de a-şi
micşora lungimea şi de a produce astfel mişc ri.
În organismul omului exist trei feluri de muşchi, care se deosebesc atît prin structur , cît şi prin
particularit i speciale de contrac ie: muşchi stria i, muşchi netezi şi muşchiul cardiac (miocardul).
Aparat locomotor, oase, articula ii, muşchi
1. Care este compozi ia chimic a oaselor ?

2. Clasifica i oasele dup forma lor!
3. La ce solicit ri pot rezista oasele ?
4. Ce sunt articula iile ?
5. Clasifica i articula iile dup gradul lor de mobilitate !
6. Ce rol au articula iile ?
7. Ce structur au muşchii netezi ?
8. Unde se g sesc muşchii netezi ?
9. Ce structur au muşchii striati ?
10. Ce caracteristici are miocardul ?
22
*R spunde i adevărat (dac considera i c propozi ia este adev rat ) sau fals (dac considera i ca
1. Muşchii netezi se găsesc în pereţii organelor interne .
2. Aparatul locomotor este format din oase şi articulaţii
3. Muşchiul biceps brahial este un muşchi uniarticular
*Completa i spa iile punctate cu termenii corec i:

4.Inervaţia vegetativă a muşchilor este asigurată de ...............................
5. Organele anexe ale muşchilor sunt..............................
2.Baciu, C, Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1977.
23
MECANISMELE GENERALE ALE LOCOMO IEI:

FOR ELE INTERNE, FOR ELE EXTERNE
Cuprins
3.1.Introducere
3.3.1. For ele interne implicate in mişcarea corpului
3.3.2. For ele externe implicate in mişcarea corpului
3.1.Introducere
Locomo ia este o modificare a pozi iei corpului sau a p r ilor

acesteia. Ea este rezultatul interac iunii dintre dou categorii de for e:
for ele interne şi for ele externe; prin for în elegându-se cauza care
modific sau tinde s modifice starea de repaus sau starea de mişcare
a unui corp.
s explice for ele implicate în mişcarea corpului

s descrie mecanismele fiziologice şi biomecanice ce
condi ioneaz mişc rile corpului în întregime şi/sau
ale segmentelor sale
Competenţele unităţii de învăţare

La sfârşitul acestei unit i de înv are, studen ii:
– vor conştientiza rolul for elor externe în mişcarea corpului
– conştientiza rolul for elor interne în mişcarea corpului.
24
3.3.1. Forţele interne implicate in mişcarea corpului
For ele interne implicate în mişcarea corpului sunt

reprezentate prin impulsul nervos, contrac ia muscular şi pârghiile
osteo-articulare.
a) Impulsul nervos este fenomenul ce se transmite pe traseul

unui arc reflex care la rândul lui prezint receptori, cale aferent ,
centru nervos, cale eferent şi placa motorie (sinapsa neuro-
muscular ) prin care se transmite impulsul motor celulei musculare.
Mecanismule care stau la baza mişc rilor sunt de natur
neuromuscular , sunt acte reflexe. Un arc reflex, cel mai elementar,
specific impulsului nervos motor este alc tuit din: receptori
(proprioceptori), cale aferent (de transmitere a sensibilit ii
proprioceptive), centrii nervoşi (medulari şi supramedulari), c ile
eferente (motorii) şi placa motorie (sinapsa neuromuscular ) prin care
se transmite comanda motorie, efectorilor (muşchii). Proprioceptorii
care se g sesc la nivelul tuturor organelor aparatului locomotor (
oase, articula ii, muşchi), reprezint elementele materiale ale
sensibilit ii proprioceptive. Ei sunt deosebit de numeroşi şi au func ii
polivalente, înregistrând modific rile cele mai variate: termice,
mecanice, chimice, osmotice, inclusiv alungirea muşchiului şi rata
acesteia. Împreun cu analizatorii vizual şi acustico-vestibular aduc o
mare contribu ie în orientare, în modific rile de pozi ie şi de tonus
muscular, fiind indispensabili în men inerea echilibrului şi realizarea
corect a mişc rilor.
b) Contracţia musculară este a doua for interioar care

intervine în realizarea mişc rii, ca o reac ie de r spuns la stimulare,
prin impulsul nervos.
Motoneuronul alfa primeşte toate impulsurile motorii,

indiferent de originea lor şi când starea de excita ie care rezult din
aceast suma ie a atins un prag suficient, neuronul reac ioneaz
stereotip, trimi ând un impuls motor fibrelor musculare pe care le
inerveaz prin termina iile sale. Conform legii ”tot sau nimic”,
fiecare fibr muscular r spunde printr-o contrac ie total şi
elibereaz astfel, maximum de energie de care este capabil în acel
moment. Întregul muşchi se contract cu intensit i variabile,
activitate explicabil prin dou mecanisme: prin sumaţie în timp, în
leg tur cu frecven a cu care se succed impulsurile şi prin sumaţie în
25
spaţiu, în leg tur cu un num r din ce în ce mai mare de unit i
motorii care intr în ac iune.
Contrac ia muscular reprezint o manifestare legat de
schimbarea elasticit ii musculare. Ea se manifest fie ca o înt rire a
muşchiului, fie ca o modificare şi de t rie şi de form a acestuia.
Deosebim mai multe feluri de contrac ii:
– contracţii izometrice (statice), sunt contrac ii de înt rire a
muşchiului. Ele produc – creşterea volumului şi a greut ii muşchiului
(deci a for ei), prin m rirea cantit ii de sarcoplasm din fibrele
musculare şi o redistribuire a nucleilor care din pozi ia marginal devin
centrali. Prin aceste contrac ii izometrice lungimea muşchiului nu se
schimb ceea ce înseamn abolirea mişc rii, asigurarea echilibrului sau
a pozi iei statice.
– contracţii izotonice (dinamice), sunt contrac ii de scurtare a
muşchiului şi de deplasare a segmentelor, în care se p streaz
constant tensiunea mecanic din muşchi pe toat durata scurt rii
lungimii muşchiului. Ele produc o creştere minim a cantit ii de
sarcoplasma, iar nucleii îşi p streaz dispozi ia marginal .
– contracţii în alungire care se produc când for a care se
opune dep şeşte for a muscular şi întinde muşchiul.
– contracţii izokinetice care se realizeaz cu vitez constant
(izokinetic ).
– contracţii auxotonice în care atât viteza mişc rii cât şi
for a rezistiv variaz independent, fiind posibile nenum rate reguli
empirice de leg tur între ele. Majoritatea mişc rilor care se desf oar
cu putere maxim sunt contrac ii auxotone. Se consider c , practic,
toate mişc rile de locomo ie şi cele naturale ale omului sunt auxotone.
Pu inele excep ii sunt mişc rile izometrice, izokinetice, izotonice.
c) Pârghiile osteo-articulare reprezint cea de a treia for

intern care intervine în realizarea mişc rii. Impulsurile nervoase
produc contrac ii musculare, care la rândul lor atrag deplasarea
segmentelor osoase la nivelul inser iilor musculare transformând
astfel, energia chimic în energie mecanic . Segmentele osoase
asupra c rora ac ioneaz muşchii se comport , la prima vedere, ca
pârghiile din fizic .
În mecanic , pârghia este o bar rigid care se poate roti în
jurul unui punct de sprijin. Asupra oric rei pârghii se aplic dou
for e: for a activ (F) şi for a de rezisten (for a rezistiv , G). Fiecare
dintre ele ac ioneaz la o anumit distan de punctul de sprijin (axa
de rota ie, fulcrum), formând un moment al for ei corespunz tor
pentru bra ul for ei şi un moment al rezisten ei pentru bra ul
rezisten ei. Distan a de la axa de rota ie la momentul for ei sau al
rezisten ei se numeşte bra ul for ei, respectiv bra ul rezisten ei
Pârghiile în mecanic sunt folosite pentru efectuarea unor
activit i cum ar fi: ridicarea unei greut i, transportul de greut i (cu
roaba) sau chiar vâslitul.
Tot pârghii sunt şi oasele corpului care au axa de rota ie în
articula ii, for a activ este dat de muşchi, iar for a de rezisten este
dat de greutatea corpului sau a segmentelor sale. Pârghiile au rolul
de a transmite mişcarea, de la muşchi şi tendoane la sarcina rezistiv ,
m rind eficien a ei.
26
Din raportul care se stabileşte între bra ul for ei şi bra ul
rezisten ei, rezult regula de aur a mecanicii: ce se câştig în for
se pierde în viteza de deplasare şi invers.
Folosind pârghiile ca unelte nu câştig m lucru mecanic, dar
aplic m o for mai mic pentru învingerea unei rezisten e mai mari.
Ac ionând asupra bra ului lung al pârghiei, efectu m o mare
deplasare comparativ cu cap tul scurt.
Dup felul cum se dispun cele dou for e (activ şi de
rezisten ) fa de punctul de sprijin (fulcrum), exist trei feluri de
pârghii:
Pârghii de gradul I
Pârghiile de gradul I sunt pârghiile la care punctul de sprijin
(fulcrum-ul) este situat între cele dou momente de aplicare a for ei şi
a rezisten ei; ambele for e sunt îndreptate în acelaşi sens. (ex: în
mecanic este balan a). În corpul omenesc sunt numeroase: la nivelul
articula iei dintre craniu şi coloana vertebral (atlanto-occipital ),
punctul de sprijin se afl în articula ie , for a activ este dat de
muşchii cefei, iar rezisten a de greutatea capului. La nivelul
articula iei coxo-femurale (în pozi ie stând) se afl punctul de sprijin
(axa de rota ie), iar în plan ventral şi dorsal cele dou puncte de
aplicare a for ei active şi a for ei de rezisten .
In corpul omenesc toate pârghiile de gradul I au bra e
inegale, de aceea şi for ele care le echilibreaz sunt inegale. Astfel, la
craniu, bra ul for ei este mai scurt decât cel al rezisten ei, musculatura
cefei care-l manevreaz este mai dezvoltat decât musculatura
ventral a gâtului, care mânuieşte un bra mai lung. Pârghiile de
gradul I sunt pârghii de echilibru.
La pârghiile de gradul II şi III, cele dou for e au direc ii
contrarii, iar punctul de sprijin se afl la unul din capetele pârghiei.
Pârghii de gradul II
Pârghiile de gradul II sunt pârghiile care au punctul de
sprijin la un cap t, for a la cel lalt cap t, iar rezisten a între ele, de
ex: roaba, sau ridicarea unei greut i mari cu o rang de fier. În
corpul omului acest gen de pârghii este contestat; majoritatea
autorilor admit c ar exista un singur exemplu, la articula ia
talocrural , în pozi ia – stând pe vârfuri, unde punctul de sprijin este
în vârful piciorului, for a se exercit pe calcaneu de c tre muşchii
care ac ioneaz tendonul lui Achile, iar rezisten a este dat de
greutatea corpului care se transmite acestei pârghii prin oasele
gambei. Acestea sunt pârghii de for .
Pârghii de gradul III

Pârghiile de gradul III sunt pârghiile care au punctul de
sprijin la un cap t al pârghiei, rezisten a la cel lalt cap t, iar for a
intre acestea. Ex: pedala tocilarului, cleştele de c rbuni. În corpul
omenesc, acest gen de pârghii este foarte r spândit. Ele ac ioneaz cu
pierdere de for şi câştig de deplasare.
Ex: articula ia cotului, unde punctul de sprijin este în articula ie,
rezisten a la cel lalt cap t (dat de greutatea antebra ului şi a mâinii),
iar for a este între ele (dat de muşchii flexori ai antebra ului pe bra ).
Acestea sunt pârghii de vitez .
27
3.3.2. Forţele externe implicate in mişcarea corpului
For ele externe implicate în realizarea mişc rii sunt:

a) forţa gravitaţiei – este manifestarea unei legi universal
valabile în natur . În conformitate cu legea atrac iei universale,
p mântul atrage corpurile şi în acelaşi timp este atras şi el de acestea.
În condi ii normale, atrage continuu spre sol corpul şi segmentele sale
care nu scap ac iunii legilor gravita iei universale.P mântul fiind
turtit la poli (polii sunt deci mai aproape de centrul p mântului), for a
gravita iei va fi mai mare la poli decât la acuator. La poli, for a
gravita iei este maxim , iar la ecuator, minim . For a gravita iei
ac ioneaz totdeauna vertical de sus în jos. Împotriva ei, for ele
interne cumulate ac ioneaz exact în sens invers, de jos în sus. For a
superioar de mişcare care încearc s înving for a gravita iei este
s ritura. Înainte de a face s ritura, corpul se adun , şi îşi concentreaz
for ele. Învingerea ei presupune un mare consum de energie. Numai
în imponderabilitate ac iunea for ei gravita ionale este anihilat şi în
acest caz contrac ia muscular se realizeaz cu o for egal cu for a
absolut de contrac ie.
For a de atrac ie a p mântului ac ioneaz asupra fiec rui
atom al corpurilor. Suma for elor de atrac ie ce se exercit asupra
tuturor atomilor unui corp alc tuieşte for a gravita ional total care
ac ioneaz asupra corpului respectiv. Teoretic se poate considera c
asupra unui corp ac ioneaz o singur for , aplicat într-un singur
punct, numit centrul de greutate al corpului.
b) greutatea corpului ac ioneaz întodeauna vertical, de sus

în jos asupra centrului de greutate al corpului sau al segmentului.
Valoarea acestei for e este legat de volumul, lungimea, densitatea
segmentului care se deplaseaz sau de num rul segmentelor angajate
în mişcare. Practic valoarea acestei for e este legat de masa
segmentului care se mişc .
c) presiunea atmosferică reprezint indirect tot o form de

ac iune a for ei gravita ionale. Ea apas asupra corpului cu o
intensitate variabil în func ie de viteza de deplasare. Ex: în repaus,
asupra corpului omenesc ac ioneaz o presiune atmosferic de peste
20.000 kg. Articula ia coxofemural are o suprafa de 16 cm2.
Cavitatea ei articular reprezint un spa iu virtual şi este vid .
Presiunea atmosferic ac ioneaz asupra ei cu 16,537 kg. Greutatea
membrului inferior este de 9-10 kg. Presiunea atmosferic poate
men ine singur capul femural în cavitatea cotiloid chiar dup
sec ionarea tuturor muşchilor periarticulari.
Ac iunea presiunii atmosferice asupra corpului este
compensat de presiunea intern a marilor cavit i, care are valori
identice cu cele ale presiunii atmosferice.
d) rezistenţa mediului este cea a mediului extern în care se

desf şoar exerci iile fizice care pot fi practicate atât în aer liber cât
şi în ap . De aceea segmentele corpului omenesc sau corpul în
întregime vor trebui s înving rezisten a acestora. Ea depinde de
m rimea suprafe ei frontale pe care corpul o opune mediului.
28
e) inerţia este for a care tinde s prelungeasc şi s sus in o
situa ie dat . Astfel, un corp în repaus tinde s r mân în repaus, iar
un corp în deplasare tinde s se deplaseze în continuare.
f) forţa de frecare este propor ional cu greutatea corpului

(G) care alunec pe o suprafa de sprijin şi cu coeficientul de frecare
(K) F = G * K
For ele interne şi externe sunt indisolubil legate între ele şi în
continu interac iune. Întreaga activitate a omului se desf şoar cu
ajutorul acestor for e, în care rolul hot râtor îl are contrac ia
muscular dirijat de scoar a cerebral
Sinteza unit ii de înv are
Locomo ia este o modificare a pozi iei corpului sau a p r ilor acesteia, fiind rezultatul interac iunii
dintre dou categorii de for e: for ele interne şi for ele externe. For ele interne implicate în mişcarea
corpului sunt reprezentate prin impulsul nervos, contrac ia muscular şi pârghiile osteo-articulare.
For ele externe implicate în realizarea mişc rii sunt: for a gravita ional , greutatea corpului, presiunea
atmosferic , rezisten a mediului, iner ia şi for a de frecare
Impuls nervos, contrac ie muscular , pârghii osteotendinoase
1. Care sunt for ele interne implicate în mişcarea corpului?

2. Explica i impulsul nervos şi rolul lui!
3. Ce este contrac ia muscular ?
4. Clasifica i contrac iile musculare – exemple!
5. Ce muşchi intervin în executarea unei ac iuni musculare?
6. Ce sunt pârghiile osteo-articulare, rolul lor (exemple)?
7. Care sunt for ele externe implicate în realizarea mişc rii (exemple)?
29
propozi ia este fals ).
1.For ele interne implicate în mişcarea corpului sunt reprezentate prin impulsul nervos, contrac ia
muscular şi iner ia.
2. Greutatea corpului ac ioneaz asupra centrului de greutate al corpului întodeauna vertical, de sus în
jos.
3. Pârghiile de gradul II sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un cap t al pârghiei, rezisten a la
cel lalt cap t, iar forţa intre acestea .

4.Forţele externe implicate în realizarea mişcării sunt: forţa gravitaţională, greutatea corpului,
presiunea atmosferică, rezistenţa mediului, ........şi ...........
5. Pârghiile de gradul I sunt pârghiile la care punctul de sprijin este situat între cele două momente
de aplicare a forţei şi a rezistenţei; ambele forţe sunt îndreptate
2.Baciu, C., Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1977.
30
PRINCIPII GENERALE ALE LOCOMO IEI
Cuprins
4.1.Introducere
4.3.1. Expunerea principiilor de la 1 la 15
4.1. Introducere
Corpul omenesc, ca orice organism viu, dispune de posibilit i

complexe de comportare biomecanic şi adaptare func ional ,
posibilit i ce nu pot fi integral interpretate matematic. Dar în analiza
anatomo-func ional şi biomecanic a diverselor mişc ri ale corpului
uman pot fi folosite principiile generale (Baciu C., 1977).
s defineasc principiile ce stau la baza biomecanicii

s utilizeze aceste principii în diferite mişc ri

– se vor familiariza cu termenii specifici
– îşi vor însuşi no iunile referitoare la principiile generale care
guverneaz locomo ia
31
4.3.1. Expunerea principiilor de la 1 la 15
P r i n c i p i u l nr. 1. Orice mişcare începe prin stabilirea
în poziţie favorabilă sau mobilizarea centrului de greutate principal
al corpului.
Exemplul 1. lovirea cu pumnul.
Pentru aceast mişcare, centrul de greutate se
stabilizeaz prin intrarea în ac iune a centurii musculare a trunchiului
din imediata apropiere a centrului principal de greutate al corpului
Exemplul 2. pornirea din ortostatism în mers.
Pentru a se face primul pas, centrul de greutate este
mobilizat pe direc ia de deplasare. Trunchiul este aplecat înainte prin
contrac ia muşchiului psoas-iliac şi a muşchilor abdominali. Celelalte
mişc ri ale mersului încep numai dup ce proiec ia centrului de
greutate deplasat înainte a dep şit baza de sus inere.
P r i n c i p i u l nr. 2. Prnind de la centura musculară a

centrului de greutate, acţiunea mobilizatoare a segmentelor se
realizează sub forma unei pete de ulei de la centru spre periferie.
Exemplu. din stând, ridicarea bra elor lateral
În acest caz, lan urile musculare intr în ac iune în
urm toarea ordine. – centura muscular a trunchiului stabilizeaz
centrul de greutate;
– muşchii centurii scapulare stabilizeaz centura la trunchi
şi încep s o ridice.;
– muşchii abductori ai bra ului abduc bra ul;
– muşchii extensori ai antebra ului men in antebra ul
extins;
– muşchii extensori ai mâinii şi degetelor men in mâna şi
degetele extinse;
– muşchii lombricali şi interosoşi men in degetele apropiate.
P r i n c i p i u l nr. 3. Membrele superioare şi inferioare

acţionează ca lanţuri cinematice închise sau deschise.
Exemplul 1. din atârnat, îndoirea bra elor.
În aceast mişcare, membrele superioare ac ioneaz
ca lan uri cinematice închise.
Exemplul 2. aruncarea greut ii
Membrele superioare ac ioneaz ca lan uri
cinematice deschise.
P r i n c i p i u l nr. 4 Când membrele superioare sau

inferioare acţionează ca lanţuri cinematice deschise, muşchii care
intră în acţiune îşi iau puncte fixe de inserţie pe capetele lor centrale
şi acţionează asupra segmentelor prin capetele lor periferice.
Exemplu: din stând, ridicarea bra elor oblic în sus.
Muşchii centurii scapulare îşi iau punct fix pe
coloan şi trag centura înainte şi în sus, muşchii abductori ai bra ului
32
iau punct fix pe centura scapular şi duc bra ele în abduc ie; muşchii
extensori ai antebra ului iau punct fix pe bra şi men in antebra ul în
extensie, muşchii extensori ai mâinii şi ai degetelor iau punct fix pe
antebra şi men in extensia acestor ultime segmente.
P r i n c i p i u l nr. 5. Când un membru (superior sau

inferior) acţionează ca un lanţ cinematic închis, deci prin
extremitatea lui periferică se află sprijinit sau fixat pe o bază
oarecare de susţinere, muşchii care intră în acţiune îşi iau punct fix
pe capetele lor periferice şi acţionează asupra segmentelor prin
capetele lor centrale.
Exemplu: din stând, îndoirea genunchilor.
Muşchii extensori ai piciorului pe gamb (tricepsul
sural în special) îşi iau punct fix pe picior pentru a nu l sa gamba s
se pr buşeasc pe picior, extensorii gambei pe coaps (cvadricepsul
în special) îşi iau punct fix pe gamb pentru a nu l sa coapsa s se
pr buşeasc pe gamb , extensorii coapsei pe bazin (ischiogambierii
mai ales) îşi iau punct fix pe gamb pentru a nu l sa bazinul s se
pr buşeasc pe coaps .
P r i n c i p i u l nr. 6. Când membrele acţionează ca

lanţuri cinematice deschise, grupele musculare agoniste se contractă
izotonic şi mişcarea rezultă din apropierea capetelor musculare de
inserţie.
Exemplu: lovirea mingii cu piciorul.
Ac iunea rezult din mai multe mişc ri concomitente.
Flexia coapsei pe bazin, extensia gambei pe coaps şi flexia dorsal a
piciorului. Grupele musculare agoniste iau punct fix pe capetele lor
centrale şi se contract izotonic, apropiindu-şi capetele de inser ie.
P r i n c i p i u l nr.7. Când membrele acţionează ca lanţuri

cinematice închise, grupele musculare agoniste se contractă izotonic
sau izometric, succesiv sau sub ambele forme.
Exemplu de contracţie izotonică: din pozi ia atârnat,
îndoirea bra elor. Exerci iul rezult din mişc rile concomitente: flexia
bra elor pe antebra şi adduc ia bra elor. Grupele musculare agoniste
iau punct fix pe capetele lor periferice şi se contract izotonic,
apropiindu-şi capetele de inser ie.
Exemplu de contracţie izometrică. din atârnat cu
bra ele îndoite, întinderea bra elor. Exerci iul rezult din urm toarelor
mişc ri concomitente. Extensia bra elor pe antebra e şi abduc ia
bra elor. Grupele musculare agoniste iau punct fix pe capetele lor
periferice şi se contract izometric, dep rtându-şi capetele de inser ie.
Exemplu de contracţie succesivă: în alergarea de
vitez , atacul solului cu piciorul, apoi extensia piciorului (flexia
plantar ) pe gamb . În atacul solului antepiciorul ia contact cu solul
şi tricepsul sural, contractându-se izometric, controleaz apropierea
c lcâiului de sol. În faza urm toare de exensie a piciorului pe gamb ,
antepiciorul continu s fie sprijinit pe sol, dar tricepsul sural se
contract izotonic, apropiindu-şi capetele de inser ie pentru a fi
posibil extensia (flexia plantar ), deci propulsia corpului înainte.
33
P r i n c i p i u l nr. 8. Executarea unei mişcări este posibilă
datorită intervenţiei concomitente şi contrarii a muşchilor agonişti şi
antagonişti. Când agoniştii se contractă izotonic, antagoniştii se
contractă izometric şi invers. Viteza de execuţie a mişcărilor este
dependentă de raportul invers proporţional dintre intesitatea de
acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor.
Exemplu: din stând cu bra ele lateral cu palmele în
sus, îndoirea coatelor la 90o. În aceast mişcare intervin ca agonişti
muşchii flexori ai antebra ului pe bra (în special brahialul anterior şi
bicepsul brahial), care se contrat izotonic. Concomitent intervin îns
şi muşchii antagonişti, deci extensorii antebra ului pe bra (în special
tricepsul sural şi anconeul), care se contract izometric. În lipsa
antagoniştilor, mişcarea s-ar executa necoordonat şi brusc.
Pentru realizarea rapid a exerci iului, flexorii se contract
puternic, iar extensorii cu o intensitate mai sc zut . Pentru realizarea
înceat a mişc rii, flexorii se contract mai pu in intens, iar extensorii
opun o rezisten mai mare. Cu cât viteza de execu ie a agoniştilor
este mai mare, cu atât interven ia antagoniştilor pe parcursul
amplitudinii de mişcare este mai mic .
P r i n c i p i u l nr. 9. La sfârşitul mişcării, muşchii

antagonişti se transformă în muşchi neutralizatori. Cu cât viteza de
execuţie este mai mare,cu atât intervenţia antagoniştilor la sfârşitul
mişcării este mai intensă.
Exemplu. ca la principiul nr. 8.
Când cotul ajunge la o flexie de 900, muşchii extensori
intensificându-şi ac iunea opresc excursia antebra ului în aceast
pozi ie.
.
P r i n c i p i u l nr. 10 Menţinerea poziţiei se realizează
prin echilibrarea intensităţii de acţiune a agoniştilor şi antagoniştilor
şi intrarea tuturor lanţurilor musculare în condiţii de travaliu static.
Exemplu. ca la principiile 8 şi 9.
Antebra ul ajuns în pozi ie de flexie la 900 pe bra
este men inut la vertical prin echilibrarea intensit ii de ac iune a
flexorilor şi extensorilor antebra ului pe bra
P r i n c i p i u l nr. 11. Folosirea acţiunii forţelor externe

(în special a forţelor gravitaţionale) inversează rolul grupelor
musculare.
Exemplu: din stând, îndoirea genunchilor.
Au loc urm toarele mişc ri concomitente. Flexia
gambelor pe picioare, flexia coapselor pe gambe şi flexia bazinului
pe coapse. Deşi este vorba de o mişcare de tripl flexie a membrelor
inferioare, în realitate îns exerci iul este controlat şi gradat de lan ul
triplei extensii, deci de extensorii piciorului pe gamb , ai gambei pe
coaps şi ai coapsei pe bazin. To i aceşti muşchi se contract
izometric şi nu las segmentele membrelor inferioare s se
pr buşeasc unele pe celelalte sub influen a for elor gravita ionale.
Deşi este vorba de o tripl flexie, agoniştii sunt reprezenta i grupele
musculare ale lan ului triplei extensii, iar flexorii devin antagonişti.
34
P r i n c i p i u l nr. 12. În unele situaţii, folosirea forţelor
externe (şi în special a forţelor gravitaţionale) inversează rolul
grupelor musculare numai după ce acestea au declanşat mişcarea.
Exemplul 1: din pozi ia stând, aplecarea trunchiului
înainte.
Mişcarea este ini iat de muşchii abdominali şi de
flexorii coapsei pe bazin, care ac ioneaz ca agonişti. Muşchii
şan urilor vertebrale şi extensorii coapsei pe bazin ac ioneaz ca
antagonişti în aceast faz a mişc rii. Dup ce trunchiul a p r sit
pozi ia de echilibru, el tinde sub ac iunea for elor gravita ionale s se
pr buşeasc înainte. Pentru ca mişcarea s se poat executa
coordonat, controlul ei este preluat de muşchii şan urilor vertebrale şi
de extensorii coapsei pe bazin. Deşi este vorba de o mişcare de flexie
a trunchiului, dup ce aceasta a fost ini iat de muşchii flexori, care s-
au contractat izotonic, ea este continuat şi controlat de extensori,
care se contract izometric.
Exemplul 2: din stând, aplecarea trunchiului înapoi.
Mecanismul este invers, mişcarea fiind ini iat de
extensorii care se contract izotonic şi apoi este continuat de
muşchii abdominali şi de psoas-iliaci, care se contract izometric.
P r i n c i p i u l nr. 13. În cadrul acţiunilor lanţurilor

cinematice închise, pârghiile osteo-articulare acţionează, în general,
ca pârghii de sprijin, deci ca pârghii de gradul I.
Exemplu: comportarea pârghiei articula iei cotului în
pozi ia stând pe mâini.
For a reprezentat de inser ia olecranian a
tricepsului brahial, se g seşte în afar . Sprijinul, reprezentat de
contactul dintre extermit ile articulare humerale şi radio-cubitale, se
g seşte la mijloc. Rezisten a, reprezentat de proiec ia centrului de
greutate, cade la interior. Deci, F.S.R., pârghie de gradul I
P r i n c i p i u l nr. 14. În cadrul acţiunilor lanţurilor

cinematice deschise, pârghiile osteo-articulare acţionează, în
general, ca pârghii de viteză, deci ca pârghii de gradul III.
Exemplu: Comportarea aceleiaşi pârghii a
articula iei cotului la aruncarea greut ii. Prin flectarea excesiv a
cotului, for a, reprezentat de inser ia olecranian a tricepsului
brahial, este plasat între punctul de sprijin osos humero-cubito-radial
şi între rezisten , reprezentat de greutatea de aruncat şi greutatea
proprie a antebra ului şi mâinii. Deci, S.F.R., pârghie de radul III.
P r i n c i p i u l nr. 15. Perfecţionarea se atinge prin

realizarea mişcărilor cu maximum de eficienţă, folosindu-se la
minimum forţele interne şi la maximum forţele externe. Astfel,
perfecţionarea exerciţiilor fizice apare ca o formă superioară de
adaptare a organismului uman la mediu.
Exemplul 1: în alergare, pendularea înainte a gambei
membrului inferior.
Deşi mişcarea reprezint o extensie incomplet a
gambei pe coaps , ea nu se realizeaz prin intrarea în contrac ie
izotonic a muşchilor extensori, ci prin iner ie (ca un pendul), deci
35
prin folosirea unei for e externe. Grupele musculare care intervin sunt
reprezentate de muşchii flexori ai gambei pe coaps , respectiv
muşchii ischiogambieri, care la sfârşitul mişc rii se contract
izometric, oprind pendularea gambei.
Exemplul 2: aruncarea mingii la handbal.
Pentru ca for a cu care mingea este tras la poart s
fie cât mai mare este folosit şi traiectoria centrului de greutate al
corpului.
Exemplul 3: aruncarea discului sau a ciocanului.
For a extern folosit la maximum în aceste exerci ii
este for a centrifug . Bineîn eles c utilizarea la maximum a for elor
externe presupune o coroborare perfect a acestora cu for ele motorii
interne şi se bazeaz , în ultim instan , pe un grad înalt de dezvoltare
a proceselor de coordonare.
Cunoscând aceste principii, orice antrenor, profesor de
educa ie fizic sau specialist în ergometrie, cu un oarecare bagaj de
cunoştin e de anatomie func ional şi biomecanic poate trece la
studiul diverselor mişc ri care-l intereseaz , în scopul perfec ion rii
lor.
Cele 15 principii ale locomo iei sunt:

1.Orice mişcare începe prin stabilirea în pozi ie favorabil sau mobilizarea centrului de
greutate principal al corpului.
2.Pornind de la centura muscular a centrului de greutate, ac iunea mobilizatoare a
segmentelor se realizeaz sub forma unei pete de ulei de la centru spre periferie.
3.Membrele superioare şi inferioare ac ioneaz ca lan uri cinematice închise sau deschise.
4.Când membrele superioare sau inferioare ac ioneaz ca lan uri cinematice deschise, muşchii
care intr în ac iune îşi iau puncte fixe de inser ie pe capetele lor centrale şi ac ioneaz asupra
segmentelor prin capetele lor periferice.
5. Când un membru (superior sau inferior) ac ioneaz ca un lan cinematic închis, deci prin
extremitatea lui periferic se afl sprijinit sau fixat pe o baz oarecare de sus inere, muşchii care intr
în ac iune îşi iau punct fix pe capetele lor periferice şi ac ioneaz asupra segmentelor prin capetele lor
centrale.
6. Când membrele ac ioneaz ca lan uri cinematice deschise, grupele musculare agoniste se
contract izotonic şi mişcarea rezult din apropierea capetelor musculare de inser ie.
7. Când membrele ac ioneaz ca lan uri cinematice închise, grupele musculare agoniste se
contract izotonic sau izometric, succesiv sau sub ambele forme.
8. Executarea unei mişc ri este posibil datorit interven iei concomitente şi contrarii a
muşchilor agonişti şi antagonişti. Când agoniştii se contract izotonic, antagoniştii se contract
izometric şi invers. Viteza de execu ie a mişc rilor este dependent de raportul invers propor ional
dintre intesitatea de ac iune a agoniştilor şi antagoniştilor.
36
9.La sfârşitul mişc rii, muşchii antagonişti se transform în muşchi neutralizatori. Cu cât
viteza de execu ie este mai mare,cu atât interven ia antagoniştilor la sfârşitul mişc rii este mai intens .
10. Men inerea pozi iei se realizeaz prin echilibrarea intensit ii de ac iune a agoniştilor şi
antagoniştilor şi intrarea tuturor lan urilor musculare în condi ii de travaliu static.
11. Folosirea ac iunii for elor externe (în special a for elor gravita ionale) inverseaz rolul
grupelor musculare.
12. În unele situa ii, folosirea for elor externe (şi în special a for elor gravita ionale) inverseaz
rolul grupelor musculare numai dup ce acestea au declanşat mişcarea
13. În cadrul ac iunilor lan urilor cinematice închise, pârghiile osteo-articulare ac ioneaz , în
general, ca pârghii de sprijin, deci ca pârghii de gradul I.
14. În cadrul ac iunilor lan urilor cinematice deschise, pârghiile osteo-articulare ac ioneaz , în
general, ca pârghii de vitez , deci ca pârghii de gradul III.
15. Perfec ionarea se atinge prin realizarea mişc rilor cu maximum de eficien , folosindu-se
la minimum for ele interne şi la maximum for ele externe. Astfel, perfec ionarea exerci iilor fizice
apare ca o form superioar de adaptare a organismului uman la mediu.
Centru de greutate, contrac ii izotonice, contrac ii izometrice
1. Care sunt principiile generale ale locomo iei?

2. Ce vizeaz aceste principii ?
3. Defini i principiul 1 (exemplu) !
4. Defini i principiul 2, exemplu.
5. Explica i principiul 3.
6. Explica i principiul 6.
7. Explica i principul 7.
37
1.Orice mişcare începe prin stabilirea în poziţie favorabilă sau mobilizarea centrului de
greutate principal al corpului.
2.Membrele superioare şi inferioare acţionează ca lanţuri cinematice închise sau deschise.
3.În cadrul acţiunilor lanţurilor cinematice deschise, pârghiile osteo-articulare acţionează, în
general, ca pârghii de viteză, deci ca pârghii de gradul I.

4.Folosirea acţiunii forţelor externe (în special a................) inversează rolul grupelor
musculare.
5. Cu cât viteza de execuţie este mai mare,cu atât intervenţia .............la sfârşitul mişcării este
mai intensă.
Bucureşti, 1977.
38
TIPURI DE STATIC ŞI DINAMIC
Cuprins
5.1.Introducere
5.3.1. Tipuri de activitate biomecanic static
5.3.2. Tipuri de activitate biomecanic dinamic
5.1.Introducere
Musculatura corpului dezvolt dou tipuri de activitate şi

anume: static şi dinamic . La fiecare din aceste dou tipuri întâlnim
o serie de particularit i biomecanice.
descrierea particularit ilor biomecanice ale activit ii statice

si dinamice:
utilizarea acestor tipuri biomecanice în activitatea sportiv si
profesional

La sfarşitul acestei unit i de înv are, studen ii:
– vor deprinde cu no iunile referitoare la activitatea static şi
dinamic ;
– vor conştientiza rolul contrac iilor statice şi dinamice în
biomecanica organismului.
39
5.3.1. Tipuri de activitate biomecanică statică
Activitatea static de asigurare postural este rezultatul

contrac iei statico-izometrice a grupelor şi lan urilor musculare; ea nu
duce la scurtarea muşchiului şi nici la deplasarea unor segmente sau a
corpului în întregime. În cadrul lor, muşchii obosesc rapid, întrucât ei
solicit puternic centrii nervoşi, iar circula ia sângelui şi a limfei la
nivelul muşchilor este îngreunat ca urmare a comprim rii vaselor.
Ea este de trei feluri:
a. activitatea statică de consolidare o întâlnim în cazul

pozi iilor de echilibru stabil, (atârnat) unde centrul general de
greutate se afl sub baza de sus inere. Aici grupele şi lan urile
musculare se opun for elor de trac iune care, la nivelul articula iilor
se manifest ca for e ce au tendin a de a disloca articula iile punând
în stare de tensiune capsula şi ligamentele, cu atât mai mult cu cât
solicitarea este mai mare. Efortul static de consolidare solicit
concomitent grupele şi lan urile musculare antagoniste. De aceea
exerci iile care folosesc acest tip de efort antreneaz concomitent atât
muşchii agonişti cât şi pe cei antagonişti.
b. activitatea statică de fixare (echilibrare) apare în cazul

pozi iilor statice cu echilibru nestabil, unde centrul de greutate al
corpului se afl deasupra bazei de sus inere, cum sunt pozi iile stând
şi numeroasele lor variante. Grupele şi lan urile musculare se opun
for elor care tind s dezechilibreze corpul, fixându-l în pozi ia
respectiv . Condi iile de echilibru nestabil determin for e care se
manifest la nivelul articula iilor sub form de presiune, aceasta fiind
cu atât mai mare cu cât greutatea este mai mare (purtarea unei
greut i în bra e sau pe umeri). Şi aici efortul static solicit
concomitent grupe şi lan uri musculare antagoniste (agonişti şi
antagonişti din diferite articula ii). Pozi iile stând pe vârfuri, cump n
cu bra e lateral, stând pe mâini necesit cel mai mare efort static de
fixare.
În cele dou tipuri de activitate static descrise pân acum,
for a de gravita ie ac ioneaz în lungul axei verticale a corpului sau a
segmentelor sale aflate în echilibru stabil sau nestabil. Când corpul în
întregime sau segmentele sale se afl în pozi ii complexe, în care
for a de gravita ie numai ac ioneaz în lungul axei verticale, de ex:
atârnat echer, sprijin lateral la inele, stând cu un picior flexat înainte,
stând cu bra ele lateral, apar solicit ri statice diferite. Musculatura
40
corpului luptând împotriva for ei de gravita ie care tinde s schimbe
pozi ia acestuia sau a segmentelor sale depune un efort static de
men inere, care asigur pozi ia.
c. activitatea statică de menţinere se întâlneşte atât în

pozi iie de echilibru stabil cât şi în cele de echilibru nestabil, la care
nu mai contribuie toate grupele şi lan urile musculare antagoniste
ci, numai unele dintre ele. Acest tip de efort este folosit în reeducare
motric . Num rul grupelor care depun efort de men inere variaz în
func ie de pozi ia pe care o analiz m.
Astfel, în pozi ia atârnat la bară fixă grupa muscular a
flexorilor degetelor şi cea a basculei mediale a scapulei depun efort
static de men inere, iar restul musculaturii depune efort static de
consolidare.
În pozi ia atârnat echer se adaug , cu efort static de
men inere, grupa muşchilor flexori ai coapsei pe bazin şi muşchii
pere ilor abdominali.
În pozi ia stând cu braţele depărtate grupa muşchilor
abductori în articula ia scapulo-humeral şi a extensorilor cotului
depun efort de men inere, iar restul activitate static de fixare.
În pozi ia sprijin lateral la inele grupa muşchilor adductori
în articula ia scapulo-humeral şi muşchii basculei mediale a scapulei
depun un efort considerabil de men inere.
Figura 5.1. Forme de activitate muscular static

a – de mentinere; b – de consolidare; c – de fixare (echilibrare)
5.3.2. Tipuri de activitate biomecanică dinamică
Activitatea dinamic a musculaturii corpului are dou

particularit i: de învingere şi de cedare.
a. activitatea dinamică de învingere (contrac ie concentric )
este contrac ia în care muşchiul se scurteaz şi mobilizeaz oasele
printr-o mişcare concentric , de apropiere; muşchii antagonişti sunt
întinşi şi prin aceasta contribuie la frânarea mişc rii.
b. activitatea dinamică de cedare (contrac ie excentric ) este

contrac ia în care muşchiul efectueaz mişcarea prin cedarea
progresiv a st rii sale de contrac ie, lungimea muşchiului crescând
corespunz tor.
41
Astfel, înclinarea corpului înainte poate fi produs prin
contrac ia de învingere a musculaturii pere ilor abdominali, sau prin
contrac ia de cedare a muşchilor şan urilor vertebrale care sunt
antagoniştii primilor. Sau, un alt exemplu, flexia coapsei pe bazin
poate fi produs de grupa flexorilor coapsei, iar dac trunchiul este
aşezat în pozi ie culcat pe o banchet , cu fa a în jos, aceeaşi mişcare
rezult din efortul dinamic de cedare al extensorilor coapsei, care
luptând împotriva gravita iei cedeaz treptat din contrac ia lor şi
permit astfel mişcarea de flexie.
Rezult o ideie de cea mai mare importan în biomecanic şi

anume: aceeaşi grup muscular poate, în unele condi ii, s efectueze
mişcarea prin scurtare, ca şi mişcarea opus ei, dar prin alungire
(cedare). Astfel, grupa flexorilor antebra ului pe bra apropie
(flecteaz ) cele dou segmente prin contrac ie de învingere, sau le
dep rteaz (extensie) prin contrac ie de cedare.
Acest principiu este valabil pentru toate grupele musculare.

Ex: în mişcarea de trac iune la bar fix , în prima faz – de ridicare a
corpului – ac ioneaz un lan muscular format din flexorii degetelor,
ai antebra ului, retroductorii în articula ia scapulo-humeral ,
coborâtorii scapulei şi muşchii basculei mediale a scapulei;
activitatea acestora la ridicarea corpului este de învingere.
În faza a doua a mişc rii – de coborâre a corpului – tot
acelaşi lan muscular asigur mişcarea, îns prin activitate de cedare.
Un alt exemplu: la s ritura în lungime (cu sau f r elan), în faza de
impulsie ac ioneaz lan ul muscular al triplei extensii prin contrac ie
muscular dinamic de învingere, iar la aterizare, ac ioneaz acelaşi
lan muscular, îns prin efort dinamic de cedare.

Musculatura corpului dezvolt dou tipuri de activitate şi anume: static şi dinamic , fiecare
cu particularit ile lor biomecanice.
Activitatea static de asigurare postural este rezultatul contrac iei statico-izometrice a grupelor
şi lan urilor musculare; ea nu duce la scurtarea muşchiului şi nici la deplasarea unor segmente sau a
corpului în întregime. În cadrul lor, muşchii obosesc rapid, întrucât ei solicit puternic centrii nervoşi,
iar circula ia sângelui şi a limfei la nivelul muşchilor este îngreunat ca urmare a comprim rii vaselor
Ea este de trei feluri: activitatea static de consolidare, activitatea static de fixare
(echilibrare), activitatea static de men inere
Activitatea dinamic a musculaturii corpului are dou particularit i: de învingere şi de cedare.
42
Activitate statică de consolidare; activitate dinamică de învingere; activitate dinamică de cedare
1. Care sunt tipurile biomecanice de activitate muscular ?

2.Care sunt tipurile biomecanice de activitate static (exemple)?
3.Ce este activitate static de consolidare (exemple)?
4.Ce este activitatea static de fixare (exemple)?
5.Ce este activitatea static de men inere (exemple)?
6.Care sunt tipurile biomecanice de activitate dinamic (exemple)?
7. Ce este activitatea dinamic de învingere?
8. Ce este activitatea dinamic de cedare ?
1. În cadrul contracţiei izometrice muşchii obosesc tardiv.
2.Contracţia excentrică este contracţia în care lungimea muşchiului creşte corespunzător.
3. Activitatea statică de consolidare se întâlneşte în cazul poziţiilor de echilibru stabil, unde centrul
general de greutate se află sub baza de susţinere.

4.Activitatea dinamică a musculaturii corpului are două particularităţi: ...................şi de cedare.
5. Activitatea statică de asigurare posturală este rezultatul contracţiei ....................
43
Bucureşti, 1977.
44
BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE
Cuprins:
6.1. Introducere
6.2. Obiectivele şi competen ele unit ii de înv are
6.3.1.Structura func ionala a coloanei vertebrale
6.3.2. Biomecanica coloanei vertebrale
6.1.Introducere
Coloana vertebral este cel mai important segment al

aparatului locomotor. De ea sunt legate toate celelalte segmente, care
alcatuiesc trunchiul (toracele si bazinul) si tot de ea se articuleaza
membrele superioare si membrele inferioare. Ea ne confer simetria
corpului şi direc ia de mişcare. Tot ea face posibil atât mobilitatea
cât şi stabilitatea corpului.

descrierea aspectelor de structur ale coloanei vertebrale;
explicarea biomecanicii coloanei vertebrale;
aplicarea în practic în mod corect mişc rilor coloanei
vertebrale

– vor deprinde no iunile referitoare la coloana vertebral ;
– conştientiza rolul coloanei vertebrale în mişcare
45
6.3.1.Structura funcţionala a coloanei vertebrale

Coloana vertebral este alc tuit din suprapunerea pieselor
osoase numite vertebre.
Articula iile corpilor vertebrali

a). suprafeţele articulare sunt date de fe ele superioar şi
inferioar , uşor concave ale corpilor vertebrali. Între aceste suprafe e
osoase se g sesc discurile intervertebrale.
b). discurile intervertebrale sunt forma iuni fibro-
cartilaginoase alc tuite dintr-o por iune fibroas periferic (inelul
fibros) şi o por iune central (nucleul pulpos). Discul intervertebral
începe s se constituie înc de la embrionul de 40 mm. Rezisten a
inelului fibros creşte de la centru spre periferie. Inelul fibros este
format din lame de fibre conjunctive care se inser profund pe zona
compact osoas . Nucleul pulpos se comport fizic ca un gel care
pierde ap şi îşi diminueaz fluiditatea în raport direct cu presiunea
ce se exercit asupra lui.
Rolul discurilor intervertebrale este multiplu:
– contribuie, prin rezisten a lor, la men inerea curburilor
coloanei;
– favorizeaz , prin elasticitatea lor, revenirea la starea de
echilibru
– transmit, în toate direc iile, greutatea corpului diferitelor
segmente
ale coloanei;
– amortizeaz şocurile sau presiunile la care fiecare segment
este
supus în mod special în cursul mişc rilor şi eforturilor.
În toat lungimea coloanei vertebrale se întind dou
ligamente:
– ligamentul vertebral comun anterior pus în
tensiune în timpul
extensiei coloanei, pe care o limiteaz
– ligamentul vertebral comun posterior pus în
tensiune de mişcarea de flexie a coloanei pe care o limiteaz .
Articula iile apofizelor articulare

Aceste articula ii sunt plane şi permit doar simpla alunecare a
suprafe elor articulare una pe cealalt .
46
Articula iile lamelor vertebrale
Acestea nu sunt articula ii propriu-zise.
Ele sunt unite prin ligamente speciale, numite ligamente
galbene, care prin structura lor permit apropierea şi dep rtarea
lamelor vertebrale una fa de alta.
Articula iile apofizelor spinoase

Apofizele spinoase sunt unite între ele prin dou feluri de
ligamente: ligamentele interspinoase (între dou apofize spinoase) şi
ligamentul supraspinos (pe toat lungimea coloanei vertebrale). În
regiunea cervical posterioar , ligamentul are rolul de a men ine
pasiv capul şi gâtul, pentru a nu se flecta înainte.
Articula iile apofizelor transverse

Apofizele transverse sunt unite prin ligamentele
intertransverse.
Articula ia occipito-atlantoid
Este o diartroz bicondilian . Suprafe ele articulare sunt, pe
de o parte, cei doi condili occipitali care privesc în jos, înainte şi în
afar şi au form convex şi pe de alt parte, cele dou cavit i
glenoide ale atlasului, care privesc în sus, înainte şi în untru şi au
form concav . Suprafe ele articulare sunt acoperite de un strat
sub ire de cartilaj hialin şi sunt unite între ele printr-o capsul sub ire,
înt rit de dou ligamente, anterior şi poaterior.
Muşchii implica i în mişc rile coloanei vertebrale sunt:

– muşchii gâtului:
sternocleidomastoidianul situat pe fa a
lateral a gâtului, pe sub muşchiul pielos al gâtului şi îndreptat
diagonal de sus în jos dinapoi înainte şi din afar în untru. Proximal
se inser pe apofiza mastoid a osului temporal, iar distal se inser
prin dou capete: unul pe manubriul sternal (cap tul sternal) şi unul
pe partea intern a claviculei (cap tul clavicular). Acest muşchi
flecteaz capul pe coloan , îl înclin (apleac ) lateral de partea lui şi
îl roteaz îndreptând b rbia în partea opus .
scalenii (anterior, mijlociu şi posterior) se
întind de la apofizele trnsverse ale ultimelor şase vertebre cervicale la
primele dou coaste. Când iau punct fix pe capetele distale, înclin de
partea lor coloana vertebral cervical . Când iau punct fix pe capetele
proximale, devin muşchi inspiratori.
-muşchii prevertebrali: ei se g sesc pe fa a
anterioar a coloanei vertebrale.
dreptul anterior al capului se inser
proximal pe osul occipital, înaintea g urii occipitale; se împarte în
patru fascicule şi se inser distal pe tuberculii anteriori ai vertebrelor
cervicale 3,4,5,6. Este flexor al capului pe coloana cervical .
micul drept anterior al capului situat
imediat înapoia precedentului, se inser proximal pe
osul occipital, iar distal, pe masele laterale şi pe
apofizele transverse ale atlasului. Flecteaz capul pe
coloan .
47
lungul gâtului se întinde de la tuberculul
anterior al atlasului pân la corpii vertebrali ai
primelor trei vertebre dorsale. Este flexor şi rotator al
coloanei vertebrale cervicale.
– muşchii abdominali antero-laterali.
marele drept al abdomenului; cele trei
fascicule ale sale se inser proximal pe cartilajele costale ale
coastelor 5,6,7. Distal, se inser pe marginea superioar a pubisului.
Când ia punct fix pe pubis, coboar coastele (muşchi expirator) şi
flecteaz toracele pe bazin. Când ia punct fix pe coaste, flecteaz
bazinul pe torace. Prin contrac ia lui ajut împreun cu ceilal i
muşchi la comprimarea viscerelor şi expulzarea con inutului acestora
(mic iune, defeca ie, vom ).
marele oblic al abdomenului (oblicul
extern) este muşchi superficial. Se inser proximal pe ultimele 7-8
coaste, iar distal, pe marginea crestei iliace, pe spina iliac antero-
superioar , pe marginea anterioar a osului coxal, pe pubis şi pe linia
alb care este o band conjunctiv rezistent care se întinde pe linia
median de la pubis la apendicele xifoid şi rezult din încrucişarea
aponevrozelor muşchilor largi ai abdomenului. Când ia punct fix pe
bazin coboar coastele (muşchi expirator) flecteaz toracele pe bazin
şi comprim viscerele abdominale. Când ia punct fix pe torace, este
un flexor al bazinului pe torace. Când se contract de o singur parte,
este un rotator al coloanei vertebrale.
micul oblic al abdomenului (oblicul
intern) este situat sub marele oblic. Se inser distal, pe spina iliac
antero-superioar , pe creasta iliac , pe apofizele transverse ale primei
vertebre sacrate şi ale ultimelor vertebre lombare. Are ac iune
asem n toare cu cea a marelui oblic.
transversul abdomenului fasciculele lui
pornesc de la ultimele coaste, apofizele transverse ale coloanei
lombare, marginea intern a crestei iliace. Anterior ele formeaz o
aponevroz larg ce se inser pe linia alb , la care particip .
Comprim viscerele abdominale, iar secundar este muşchi expirator.
– muşchii lombo-iliaci închid posterior cavitatea
abdominal .
pătratul lombelor situat pe laturile
coloanei lombare cu trei grupe de fascicule: ilio-costale, ilio-
transversale şi costo transversale. De la coasta 12-a la creasta iliac .
Când ia punct fix pe creasta iliac coboar ultimele coaste (muşchi
expirator) şi înclin coloana lateral. Când ia punct fix pe torace,
înclin bazinul lateral pe torace.
psoasul iliac situat în partea posterioar
a abdomenului, în fosa iliac intern şi în partea anterioar a coapsei.
Este format din dou por iuni: psoasul şi iliacul. Ambele por iuni se
inser distal, printr-un tendon pe micul trohanter al extremit ilor
superioare ale femurului. Are ac iuni foarte importante: flecteaz
coapsa pe bazin
– flecteaz coloana vertebral şi bazinul pe coaps
– flecteaz trunchiul pe bazin
– rotator al coloanei.
Împreun cu muşchii abdominali, cu cei ai spatelui şi
cu ischio-gambierii asigur echilibrul trunchiului pe coaps .
48
– muşchii posteriori ai coloanei vertebrale sunt în
num r mare:
trapezul, prin baza lui se inser pe linia
median de la protuberan a occipital extern , pe ligamentul cervical
posterior şi pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale inferioare
şi ale celor dorsale. Prin vârful lui se inser pe cele dou oase ale
centurii scapulare (clavicul , acromion, spina omoplatului). Rolul lui:
mobilizeaz centura scapular şi um rul ridicându-le şi apropiind
omoplatul de coloan , înclin capul lateral, înclin coloana cervical
lateral şi înclin coloana dorsal spre omoplatul de aceeaşi parte.
marele dorsal, prin baza lui se inser pe
ultimele 4 coaste, pe apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale
şi lombare şi pe buza extern a crestei iliace. Rolul lui: este adductor,
proiector înapoi şi rotator în untru al bra ului; trac ioneaz asupra
coastelor (muşchi expirator), trac ioneaz asupra trunchiului spre bra
(ca în mişcarea de atârnare sau c rare).
romboidul situat în partea inferioar a cefei
şi în partea superioar a regiunii dorsale. Rolul lui: trage omoplatul
în untru şi îl basculeaz , apropiind vârful omoplatului de coloan ;
trage coloana spre omoplat.
unghiularul situat pe partea lateral a
cefei. Proximal, se inser pe apofizele transverse ale primelor 5
vertebre cervicale, iar distal, pe unghiul supero-intern al omoplatului.
Rolul lui: trage omoplatul în sus, înclin lateral coloana cervical pe
partea lui.
micul dinţat postero-superior, situat sub
romboid. De la apofizele C5-D3 pân pe coastele 2-5. Este muşchi
inspirator.
micul dinţat postero-inferior. De la
apofizele spinoase D11-L3 pân pe ultimele 4 coaste. Este muşchi
inspirator.
muşchii cefei. Situa i sub trapez, romboid şi
micul din at, deasupra unghiularului, sunt în num r de 8. Cel mai
important este muşchiul splenius. Sunt muşchi de extensie, înclina ie
lateral şi de rota ie a capului.
muşchii spinali se g sesc în şan urile
vertebrale formate din apofizele spinoase şi coaste. (ilio-costalul,
lungul dorsal, spino-transversalul). La nivelul regiunii lombare
inferioare alc tuiesc sacro-spinalul. Rolul lor: sunt muşchi extensori
ai coloanei şi men in echilibrul extrânsec al acesteia.
– muşchii intertransversali înclin coloana lateral
de partea lor
– muşchii interspinoşi sunt extensori ai coloanei
6.3.2. Biomecanica coloanei vertebrale
Mişc rile coloanei vertebrale sunt mişc ri complexe. Ele se

realizeaz prin cumularea uşoarelor deplas ri ale corpurilor vertebrale
(la nivelul discurilor intervertebrale şi la nivelul articula iilor). Aceste
mişc ri sunt limitate de rezisten a ligamentelor şi a articula iilor
intervertebrale şi de gradul de compresibilitate a esutului
fibrocartilaginos din care este compus discul.
49
Mişcarea de flexie
În mişcarea de flexie, por iunea anterioar a discurilor
intervertebrale este comprimat , în timp ce ligamentul vertebral
comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase,
ligamentul supraspinos şi muşchii spatelui sunt puşi sub tensiune.
Muşchii care ini iaz mişcarea sunt cei ai peretelui abdominal in
special dreptul abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac şi muşchii
subhioidieni şi sternocleidomastoidienii. Odat ini iat mişcarea,
grupul antagonist al flexorilor (extensorii coloanei) intr în ac iune şi
gradeaz flectarea trunchiului, învingând for ele gravita ionale.
Mişcarea de extensie
În mişcarea de extensie, por iunile posterioare ale discurilor
intervertebrale sunt comprimate, în timp ce ligamentul vertebral
comun anterior este pus sub tensiune. Extensia este blocat în ultima
faz de intrarea în contact a apofizelor articulare şi apoi a apofizelor
spinoase. Muşchii şan urilor vertebrale, deci muşchii extensori, sunt
cei care ini iaz mişcarea, care apoi este controlat de grupul anterior.
Mai intervin în extensie şi: spleniusul capului, muşchii posteriori ai
gâtului, interspinoşii şi muşchii sacrospinali.
Mişcarea de înclinare lateral (îndoire).

Aceast mişcare are maximum de amplitudine în segmentul
dorsal. Muşchii în înclinare sunt: p tratul lombelor, psoasul,
intertransversalii şi dreptul lateral al capului. Mai pot interveni şi
muşchii şan urilor vertebrale şi în special sistemul transverso-spinos,
sternocleidomastoidianul (STM), scalenii, muşchii cefei, trapezul,
marele şi micul oblic abdominal.
Mişcarea de rota ie (r sucire).

Este maxim în regiunea cervical . Coloana dorsal se
roteaz pu in şi nuumai dac se înclin şi lateral. Coloana lombar se
r suceşte când este în extensie. Muşchii care execut mişcarea sunt:
oblicii abdominali, intercostalii, sistemul spino-transvers al muşchilor
şan urilor vertebrale. R sucirea de aceeaşi parte se face prin: marele
dorsal, spleniusul, lungul gâtului şi micul oblic abdominal. R sucirea
de partea opus se face prin: spino-transvers şi marele oblic
abdominal.
Biomecanica articula iei occipito-atlantoidiene
Articula ia ac ioneaz ca o pârghie de gradul I, cu punctul de

sprijin în articula ie, plasat între for a dat de muşchii cefei şi
rezisten a dat de greutatea capului care tinde s cad înainte. Ea
permite mişc ri de flexie cu amplitudinea de 20o, de extensie de 30o
şi de înclinare lateral de 15o.
Muşchii flexori sunt: marele şi micul drept anterior ai capului
şi dreptul lateral al capului.
Muşchii extensori sunt: trapezul, splenius, marele complex,
marele şi micul drept posterior ai capului.
Muşchii pentru înclinare sunt: trapezul, spleniusul, micul
complex, STM, dreptul lateral al gâtului.
50
Biomecanica articula iei atlanto-axoidiene
Este articula ia dintre prima şi a doua vertebr cervicale.

(atlas şi axis). Vertebra atlas nu are corp vertebral şi nici apofize
articulare inferioare, acestea fiind reduse la simple suprafe e
articulare, aflate pe fe ele inferioare ale maselor lui laterale. Împreun
cu acestea, apofizele articulare superioare ale axisului realizeaz
articula iile atlanto-axoidiene laterale, articula ii plane ca şi cele
dintre apofizele articulare ale celorlalte vertebre. Prin ea se realizeaz
numai mişcarea de rota ie a capului cu o amplitudine de 30o de o
parte şi de alta. La rota ii de amplitudini mai mari iau parte şi
articula iile vertebrelor subiacente.
Coloana vertebral leag toate celelalte segmente, care alc tuiesc trunchiul (toracele si
bazinul) si tot de ea se articuleaza membrele superioare si membrele inferioare conferind simetria
corpului, direc ia de mişcare, dar şi mobilitatea şi stabilitatea corpului. Principalele mişc ri executate
la nivelul coloanei sunt:
-Mişcarea de flexie – în care por iunea anterioar a discurilor intervertebrale este comprimat , în timp
ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, ligamentul
supraspinos şi muşchii spatelui sunt puşi sub tensiune. Muşchii care ini iaz mişcarea sunt cei ai
peretelui abdominal in special dreptul abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac şi muşchii subhioidieni
şi sternocleidomastoidienii
-Mişcarea de extensie– în care por iunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate,
în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. Muşchii şan urilor vertebrale,
deci muşchii extensori, sunt cei care ini iaz mişcarea, care apoi este controlat de grupul anterior. Mai
intervin în extensie şi: spleniusul capului, muşchii posteriori ai gâtului, interspinoşii şi muşchii
sacrospinali.
-Mişcarea de înclinare lateral – are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. Muşchii în
înclinare sunt: p tratul lombelor, psoasul, intertransversalii şi dreptul lateral al capului. Mai pot
interveni şi muşchii şan urilor vertebrale şi în special sistemul transverso-spinos,
sternocleidomastoidianul (STM), scalenii, muşchii cefei, trapezul, marele şi micul oblic abdominal.
-Mişcarea de rota ie -este maxim în regiunea cervical . Coloana dorsal se roteaz pu in şi nuumai
dac se înclin şi lateral. Coloana lombar se r suceşte când este în extensie. Muşchii care execut
mişcarea sunt: oblicii abdominali, intercostalii, sistemul spino-transvers al muşchilor şan urilor
vertebrale. R sucirea de aceeaşi parte se face prin: marele dorsal, spleniusul, lungul gâtului şi micul
oblic abdominal. R sucirea de partea opus se face prin: spino-transvers şi marele oblic abdominal.
51
– coloana vertebral ; discuri intervertebrale; mişcarea de flexie; mişcarea de extensie.
1. Ce este coloana vertebral ?

2. Care sunt articula iile coloanei vertebrale?
3. Preciza i rolul discurilor intervertebrale.
4. Care sunt mişc rile coloanei vertebrale ?
5. Ce muşchi sunt implica i în flexia coloanei?
6. Ce muşchi sunt implica i în extensia coloanei?
7. Ce muşchi fac înclinarea lateral a coloanei?
1.Mişcarea de înclinare laterală a coloanei are maximum de amplitudine în segmentul dorsal.
2. În timpul mişcării de extensie a coloanei, porţiunile anterioare ale discurilor intervertebrale sunt
comprimate.
3. Răsucirea de aceeaşi parte se face prin: marele dorsal, spleniusul, lungul gâtului şi marele oblic
abdominal

4.Răsucirea de partea opusă se face prin: spino-transvers şi..............................
5. Principalele mişcări efectuate la nivelul coloanei vertebrale sunt: flexie, extensie, înclinare lateral
şi...................
52
Bucureşti, 1977.
53
BIOMECANICA ARTICULA IEI UM RULUI
Cuprins:
7.1. Introducere
7.3.1. Structura func ional si biomecanica centurii scapulare
7.3.2. Structura fuc ional si biomecanica umarului
7.1.Introducere
Leg tura dintre partea superioar a trunchiului şi membrele

superioare este realizat de centura scapulară.
Scheletul centurii scapulare este alc tuit din dou oase:
clavicula şi omoplatul. Clavicula este un os lung, turtit, aşezat
transversal, deasupra toracelui între manubriul sternal şi acromionul
omoplatului. Omoplatul (scapula) este un os lat, triunghiular, cu baza
în sus, turtit antero-posterior, aplicat pe fa a postero-extern a
toracelui, între primul şi al optulea spa iu intercostal.
7.2. Obiectivele şi competenţele/unităţii de învăţare

– descrierea structurii centurii scapulare;
– descrierea anatomiei articula iei um rului;
– aplicarea corect practic a mişc rilor acestei forma iuni
complexe.

– îşi vor însuşi no iunile referitoare la centura scapular şi um r;
vor conştientiza biomecanica centurii scapulare şi a um rului.
54
7.3.1. Structura funcţională şi biomecanica centurii scapulare

Articula iile centurii scapulare sunt:
– articula ia sterno-clavicular
– articula ia acromio-clavicular
– articula ia scapulo-toracic
a. Biomecanica articula iei sterno-clavicular
Articula ia sterno-clavicular este o diartroz prin dubl

îmbucare,
deci o articula ie şelar , are dou grade de libertate: permite
claviculei mişc ri de ridicare şi coborâre şi mişc ri de proiectare
înainte şi înapoi, iar ca o rezultant a acestora şi mişc ri de
circumduc ie. Adev ratul pivot al acestor mişc ri este ligamentul
costo-clavicular în jurul c ruia se realizeaz aceste mişc ri.
Extremit ile claviculei, în diversele mişc ri, se deplaseaz
concomitent, dar în sens invers, astfel:
– în mişcarea de proiecţie înainte a claviculei extremitatea ei
intern basculeaz înapoi, iar cea extern -înainte.
– în mişcarea de proiecţie înapoi a claviculei, extremitatea
ei intern basculeaz înainte, iar cea extern -înapoi..
– în mişcarea de circumducţie, extremitatea intern are o
amplitudine mai mic , iar cea extern o amplitudine mai mare.
Muşchii motori ai articulaţiei sterno-claviculare sunt:

-muşchii ridicători ai claviculei /
muşchii pentru proiecţia înapoi a claviculei
– trapezul
sternocleidomastoidianul(cap tul clavicular)
-muşchii coborâtori ai claviculei /

muşchii pentru proiecţia înainte a
claviculei:
-marele pectoral, deltoidul,
subclavicularu
55
b. Biomecanica articula iei acromio-claviculare.
Articula ia acromio-clavicular este o artrodie (capul

articular este mai mic decât o jum tate de sfer ). Are mişc ri de
alunecare, care deşi foarte limitate, permit omoplatului bascul ri de
mare amplitudine. Aceast articula ie confer centurii scapulare o
anumit suple e. F r ea mişc rile claviculei ar antrena mişc ri bruşte
şi necoordonate ale omoplatului pe torace.
c. Biomecanica articula iei scapulo-toracice

Omoplatul se sprijin indirect pe torace, prin intermediul
claviculei, la nivelul articula iei sterno-claviculare.
Ridicarea omoplatului este realizat de fasciculele superioare
ale trapezului, de romboid şi unghiular. Realizat concomitent şi
bilateral, contribuie la ridicarea bra elor prin înainte, sus.
Coborârea omoplatului se realizeaz de fasciculele inferioare
ale trapezului, de din atul mare şi dorsalul mare. Realizat
concomitent şi bilateral, contribuie la realizarea pozi iei stând
(pozi ia de drep i).
7.3.2. Structura fucţională si biomecanica umărului

a. Structura functionala a umarului
Aceast articula ie este o enartroz .
a). suprafeţele articulare sunt: capul humerusului, şi

cavitatea glenoidă a omoplatului, ambele acoperite cu cartilaj hialin.
Cavitatea glenoid este înconjurat de bureletul glenoidian, care-i
m reşte capacitatea.
b). cele dou suprafe e sunt men inute în contact de o capsulă

articulară înt rit în partea superioar de un ligament coraco-
humeral şi anterior de trei ligamente gleno-humerale.
Muşchii care participă la mişcările umărului sunt:

muşchii posteriori ai coloanei vertebrale (descrişi
anterior)
muşchii toraco-brahiali (descrişi anterior).
muşchii scapulo-brahiali:
deltoidul este cel mai voluminos. Prin baza lui, se

inser proximal pe treimea extern a marginii anterioare a claviculei,
pe marginea extern a acromionului şi pe buza inferioar a marginii
posterioare a spinei omoplatului. Toate aceste fascicule converg spre
tendonul distal, care se inser pe buza superioar a amprentei
deltoidiene de pe fa a extern a humerusului. Ac iunea lui este
complex , in totalitatea lui. Dac ia punct fix pe centura scapular ,
este abductor al bra ului. Când ia punct fix pe humerus, deltoidul
trage centura scapular şi toracele, cum se întâmpl în pozi ia atârnat
şi în mişc rile de c rare.
56
coraco-brahialul se inser proximal pe apofiza
coracoid impreuna cu scurta portiune a bicepsului, iar distal în
treimea mijlocie a fe ei interne a humerusului. Când ia punct fix pe
apofiza coracoid este proiector înainte, adductor şi rotator în afar a
humerusului, iar când ia punct fix pe humerus, îl apropie pe acesta de
apofiza coracoid şi deci de omoplat, ca în pozi ia atârnat şi in
miscarile de c rare.
supraspinosul are o form triunghiular , se

inser intern pe fosa supraspinoas a omoplatului şi extern pe fa eta
superioar a marii tuberozit i a extremit ii superioare a
humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este abductor al bra ului,
iar când ia punct fix pe humerus, trage omoplatul c tre acesta.
subspinosul se inser intern pe fosa subspinoas

a omoplatului şi extern pe fa eta mijlocie a marii tuberozit i a
extremit ii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat
este rotator în afar al bra ului şi când ia punct fix pe humerus trage
omoplatul c tre bra .
micul rotund situat imediat în afara

subspinosului, se inser intern pe fosa subspinoas a omoplatului şi
extern pe fa a inferioar a marii tuberozit i a extremit ii superioare
a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este rotator în afar al
humerusului şi când ia punct fix pe humerus trage omoplatul c tre
bra
marele rotund este un muşchi puternic, se inser

intern pe unghiul inferior al omoplatului, se îndreapt în sus, în afar
şi înainte, ocoleşte fa a intern a extremit ii superioare a
humerusului şi se innser pe buza posterioar a culisei bicipitale a
humerusului. Când ia punct fix pe omoplat, este un adductor al
bra ului, iar când ia punct fix pe humerus este un ridic tor al
omoplatului.
subscapularul se inser intern în fosa

subscapular şi extern pe mica tuberozitate a extremit ii superioare a
humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este un rotator în untru şi
un adductor al bra ului, iar când ia punct fix pe humerus trage
omoplatul c tre bra .
b. Biomecanica articula iei scapulo-humerale
Articula ia scapulo-humeral este cea mai mobil articula ie.

Are trei grade de libertate: Ea ac ioneaz în strâns corela ie
func ional cu articula iile centurii scapulare, m rindu-se astfel
amplitudinea de mişcare a membrului superior fa de trunchi.
Mişcarea de abduc ie (de îndep rtare a bra ului). În aceast

mişcare cele dou extremit i ale humerusului sufer o deplasare în
sens invers. Extremitatea inferioar urc iar cea superioar coboar .
Mişcarea se face pân când marea tuberozitate se loveşte de por iunea
superioar a bureletului glenoidian.În acest moment, suprafa a
57
articular a capului humeral p r seşte aproape cavitatea glenoid şi
intr în contact cu por iunea inferioar a capsulei articulare.
muşchii abductori ai umărului sunt:
- deltoidul cu toate fasciculele lui;
- supraspinosul (chiar singur în afara
deltoidului)
- lunga porţiune a bicepsului brahial (are
un rol secundar)
Mişcarea de abduc ie se poate face numai pân la un unghi de 900.
Peste aceast valoare, ridicarea humerusului nu este posibil datorit
prezen ei acromionului. Ridicarea bra ului peste 900 se face numai cu
ajutorul mişc rii de bascul lateral a scapulei.
Mişcarea de adduc ie se face în sens invers, un rol

important
revine greut ii membrului şi gravita iei, miscarea fiind controlata tot
de muschii abductori care, prin contractia lor izometrica, dirijeaza
apropierea membrelor superioare de trunchi.
muşchii adductori ai umărului sunt:
pectoralul mare,
dorsalul mare, rotundul mare, rotundul mic, subscapular, coraco-
brahial biceps brahial (cu scurta por iune), triceps brahial (cu
lunga por iune).
Mişc rile de proiec ie înainte (anteduc ie) şi înapoi

(retroduc ie)
Ele se fac: cu bascularea capului humeral înapoi, în

anteduc ie şi cu bascularea capului humeral înainte, în retroduc ie, in
timp ce extremitatea inferioara a humerusului se deplaseaza in sens
invers, pe un arc de cerc dispus sagital.
Amplitudinea proiec iei înainte este de 950 iar cea a proiec iei
înapoi de
200. Amplitudinea lor se poate m ri prin interven ia centurii scapulare
şi a coloanei vertebrale pân la 180o în anteduc ie şi 35o în
retroduc ie.
În anteducţie intervin muşchii: – marele pectoral,coraco-brahialul,
deltoidul (fascicule claviculare)
În retroducţie intervin muşchii: – deltoidul (fascicule spinale),

marele dorsal
Mişc rile de rota ie în untru (median ) şi în afar

(lateral )
Ele se realizeaz în jurul unui ax longitudinal ce trece prin
capul
humeral in jurul axei anatomice lungi a humerusului. Amplitudinea
lor este de 800 pentru rota ia extern şi 950 pentru rota ia intern .
In mişcarea de rotatie in untru, capul humerusului alunec
dinainte – înapoi pe cavitatea glenoid . Mişcarea este produs de
muşchii supraspinos, rotundul mare, subscapular.
58
În mişcarea de rota ie în afar , capul humerusului alunec
dinapoi – înainte pe cavitatea glenoid . Mişcarea este produs de
muşchii subspinos şi micul rotund.
Mişcarea de circumduc ie
Aceast mişcare însumeaz mişc rile precedente care se
execut in jurul celor trei axe. Capul humeral descrie un mic cerc
urm rind conturul cavit ii glenoide, în timp ce extremitatea
inferioar a humerusului descrie un cerc mare, dar în sens invers.
Între articula iile centurii scapulare şi articula ia scapulo-
humeral este o strâns leg tur în mişc rile variate şi ample ale
membrului superior.
Leg tura dintre partea superioar a trunchiului şi membrele superioare este realizat de
centura scapulară, al c rei schelet este alc tuit din dou oase: clavicula şi omoplatul.
Omoplatul se sprijin indirect pe torace, prin intermediul claviculei, la nivelul articula iei sterno-
claviculare.
Ridicarea omoplatului este realizat de fasciculele superioare ale trapezului, de romboid şi
unghiular.
Coborârea omoplatului se realizeaz de fasciculele inferioare ale trapezului, de din atul mare
şi dorsalul mare
Articula ia scapulo-humeral este cea mai mobil articula ie. Are trei grade de libertate, la nivelul ei
realizându-se urm toarele mişc ri: flexie-extensie, abduc ie-adduc ie, rota ie intern -rota ie extern ,
circumduc ie.
Centura scapular ; articula ia scapulo-humeral ; clavicul – os lung şi turtit; omoplat
1. Ce este centura scapular ?

2. Care sunt articula iile centurii scapulare?
3. Preciza i muşchii motori ai articula iei sterno– claviculare!
4. Preciza i structura func ional a articula iei scapulo-humerale!
5. Care sunt muşchii implica i în mişc rile um rului?
59
1.Scheletul centurii scapulare este alcătuit din două oase: claviculă şi stern.
2. Mişcarea de flexie a umărului e realizată de coracobrahial şi bicepsul brahial
3. Mişcarea de circumducţie însumează mişcările de flexie-extensie, abducţie-adducţie, rotaţie
internă-rotaţie externă, circumducţie care se execută in jurul celor trei axe.

4. Coborârea omoplatului se realizează de fasciculele inferioare ale trapezului, de dinţatul mare şi
........................................
5. Mişcarea de ridicare a omoplatului este realizată de fasciculele superioare ale trapezului, de
romboid şi ......................
2.Baciu, C, – Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1977.
60
BIOMECANICA ARTICULA IEI COTULUI
Cuprins:
8.1. Introducere
8.3.1. Structura func ional a articula iei cotului
8.3.2. Biomecanica articula iei cotului
8.1.Introducere
Articula ia humero-cubito-radial este o trohleartroz şi are

un singur grad de libertate. Ea permite numai executarea mişc rilor
de flexie şi extensie. Flexia şi extensia active au o amplitudine medie
normal de 1500, dintre care 900 revin extensie şi 600 flexiei.
descrierea structurii func ionale a articula iei cotului;

explicarea biomecanicii articula iei cotului;
efectuarea în mod corect a mişc rilor în aceast articula ie.

– îşi vor însuşi no iunile referitoare la articula ia cotului;
– vor conştientiza rolul articula iei cotului în mişcare.
61
8.3.1. Structura funcţională a articulaţiei cotului
Aceast articula ie este o trohleartroz , are un singur grad de

libertate şi permite numai executarea mişc rilor de flexie şi extensie,
a antebra ului pe bra .
Se întâlnesc aici trei oase iar suprafe ele articulare sunt:
– extremitatea inferioară a humerusului (trohleea, condilul

humeral şi epicondilul),
– extremitatea superioară a cubitusului prezint o scobitur

semilunar (marea cavitate sigmoid ), apofiza coronoid în partea
anterioar a cavit ii sigmoide şi tuberozitatea (olecranul) în partea
posterioar a cavit ii sigmoide. La marginea extern a acestei
cavit i se afl o alt scobitur semilunar (mica cavitate sigmoid )
care ia parte la alc tuirea articula iei radio-cubitale superioare.
– extremitatea superioară a radiusului prezint o scobitur

(cupula radial ) care se adapteaz pe condilul humeral.
Capul radial, prin fa a sa superioar contribuie la alc tuirea
articula iei cotului, iar prin fa a sa lateral contribuie la alc tuirea
articula iei radio-cubitale superioare.
Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilajul hialin.

Trohleea humeral vine în raport cu incizura cubitusului, iar condilul
humeral cu foseta capului radial.
Mijloacele de unire sunt capsula articular , care leag

humerusul cu cubitusul (ulna) şi radiusul. Capsula articular este lax
şi înt rit lateral de patru ligamente mai puternice dispuse anterior,
posterior, lateral extern şi lateral intern.
Membrana sinovială este ca o foi sub ire, înveleşte pe

din untru capsula articular . Ea este comun atât articula iei humero-
cubito-radiale, cât şi articula iei radio-cubitale superioare.
Muşchii implicaţi în mişcările cotului sunt flexori şi

extensori.
Muşchii flexori sunt:
bicepsul brahial, cu dou capete
superioare (de unde şi numele) şi unul inferior. Proximal, se inser cu
un cap (scurta por iune a bicepsului) pe vârful apofizei coracoide,
printr-un tendon comun cu coraco-brahialul; cu cel lalt cap, (lunga
por iune a bicepsului) se inser pe suprafa a de deasupra cavit ii
glenoide. Prin unirea celor dou por iuni se formeaz corpul muscular
care descinde vertical în fa a humerusului şi a cotului şi se inser
62
distal, printr-un tendon puternic, pe tuberozitatea bicipital a
radiusului.
Când ia punct fix pe omoplat are mai multe ac iuni:
– proiecteaz înainte şi roteaz în untru bra ul;
– flecteaz antebra ul supinat pe bra ;
– roteaz antebra ul în afar (supina ie);
– este adductor al bra ului (prin por iunea scurt )
– este abductor al bra ului (prin por iunea lung )
Ac iunea cea mai important este cea de
supina ie şi pe plan secundar de flexor al antebra ului pe bra .
Când ia punct fix pe antebra (ca în pozi ia atârnat),
flecteaz bra ul pe antebra şi apropie omoplatul.
brahialul anterior este situat sub biceps.
Se inser proximal pe buza inferioar a amprentei deltoidiene şi pe
fa a intern şi extern a jum t ii inferioare a humerusului. Se
îndreapt în jos şi dup ce trece de fa a anterioar a articula iei
cotului, se inser distal pe o mic suprafa rugoas , situat pe fa a
intern a bazei apofizei coronoide a cubitusului.
Când ia punct fix pe humerus, flecteaz antebra ul pe bra ;
Când ia punct fix pe cubitus flecteaz bra ul pe antebra
muşchii epicondilieni sunt în num r de
patru:brahio-radial, primul brahial extern, al doilea
brahial extrenscurtul supinator
Muşchii extensori sunt:

tricepsul brahial este un muşchi
voluminos, ocup
singur fa a posterioar a bra ului. Are trei capete superioare (de unde
şi numele) şi unul inferior. Din cele trei capete unul este lung (lunga
por iune a tricepsului) şi se inser pe suprafa a rugoas sub cavitatea
glenoid a omoplatului. Celelate dou sunt scurte: vastul extern şi
vastul intern. Când ia punct fix proximal, este un extensor al
antebra ului pe bra , prin lunga por iune este un adductor al bra ului.
Când ia punct fix pe olecran, este fie un coborâtor, fie un ridic tor
al omoplatului, dup cum membrul superior este orientat în jos sau în
sus.
anconeul este un muşchi scurt şi

trunghiular, situat pe fa a posterioar a cotului. Se inser proximal,
prin baza sa, pe fa a posterioar a epicondilului. Se îndreapt în jos şi
în untru şi se inser distal, prin vârful s u, pe marginea extern a
olecranului.
Când ia punct fix pe humerus, este extensor al antebra ului pe
bra ;
Când ia punct fix pe cubitus este un extensor al bra ului pe
antebra .
În plus, el joac un rol important în mişc rile de lateralitate ale

cubitusului, în timpul prono-supina iei.
Muşchii extensori ai degetelor vor fi studia i
la antebra .
63
8.3.2. Biomecanica articulaţiei cotului
Articula ia humero-cubito-radial este o trohleartroz şi

permite numai executarea mişc rilor de flexie şi extensie.
Miscarea de flexie este apropierea antebra ului de bra . Are
o amplitudine activ normal de aproape de 1500. În faza final a
mişc rii, mâna nu se orienteaz spre um r ci spre torace, deoarece
axa antebra ului nu se suprapune axei bra ului, ci este dirijat fa de
acesta în untru. Explica ia const în orientarea oblic în sus şi
în untru a jgheabului trohleei humerale.
Muşchii flexori sunt: brahialul anterior, bicepsul

brahial şi muşchii epicondilieni.
Mişcarea de extensie este mişcarea de îndep rtarea a

antebra ului de bra . Amplitudunea este de 900. Mişcarea de
extensie este limitat de vârful olecranului şi de ligamentul
anterior al cotului care este pus sub tensiune.
Muşchii extensori sunt: tricepsul brahial şi anconeul
(în mod accesoriu).
Prin contrac ia acestor muşchi, antebra ul ac ioneaz ca o
pârghie de gradul I, în care punctul de sprijin este în articula ia
cotului.
Articula ia humero-cubito-radial este o trohleartroz şi are un singur grad de libertate. Ea

permite numai executarea mişc rilor de flexie şi extensie. Flexia şi extensia active au o amplitudine
medie normal de 1500, dintre care 900 revin extensiei şi 600 flexiei.
– muşchii flexori sunt: brahialul anterior, bicepsul brahial şi muşchii epicondilieni.
– muşchii extensori sunt: tricepsul brahial, şi anconeul (în mod accesoriu).
– humerus; cubitus; radius
1. Care este structura func ional a articula iei cotului?

2. Care sunt muşchii implica i în flexia articula iei cotului?
3. Care este biomecanica articula iei cotului?
64
4. Ce muşchi fac extensia cotului?
5. Prin ce este reprezentat extremitatea inferioar a humerusului?
6. Ce rol are bicepsul brahial?
7. Ce fel de articula ie este cotul?
8. Ce rol are tricepsul brahial?
1. Capsula articulară este laxă şi întărită lateral de două ligamente mai puternice dispuse anterior şi
posterior.
2.Muşchiul triceps brahial este situat pe partea laterală a braţului.
3. Trohleea humerală vine în raport cu incizura cubitusului, iar condilul humeral cu foseta capului
radial.
. *Completa i spa iile punctate cu termenii corec i:

4. Mişcarea de flexie este apropierea antebraţului de braţ şi are o amplitudine activă normală de
aproape ...................
5. Muşchii extensori ai cotului sunt tricepsul brahial şi .......................
65
1. Nenciu, G.,– Biomecanica în educaţie fizică şi sport, Editura Funda iei România de Mâine, 2008.
2. Baciu, C, 1977 – Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport –
Turism, Bucureşti.
66
BIOMECANICA ARTICULA IEI GÂTULUI MÂINII ŞI MÂINII
Cuprins:
9.1. Introducere
9.3.1. Structura func ional a articula iilor gâtului mâinii si mâinii
9.3.2. Biomecanica articula iilor gâtului mâinii şi mâinii
9.1.Introducere
Complexul osteo-articular al gâtului mâinii este astfel

structurat încât permite efectuarea mai multor mişc ri. Rolul cel mai
important revine articula iei radio-carpiene şi medio-carpiene care
sunt articula ii condiliene cu dou grade de libertate.
descrierea structurii func ionale a acestui complex articular;

explicarea biomecanicii acestei zone complexe.

– îşi vor însuşi no iunile referitoare la articula iile pumnului şi
mâinii;
– vor conştientiza biomecanica pumnului şi mâinii.

67
9.3.1. Structura funcţională a articulaţiilor gâtului mâinii şi

mâinii
Prin gâtul mâinii în elegem regiunea care face leg tura între
antebra şi mân , care împreun formeaz un tot func ional.
Cele 27 de oase care alc tuiesc scheletul gâtului mâinii şi al
mâinii sunt reprezentate de trei grupe:
Oasele carpiene: (8 la num r), dispuse pe dou rânduri:
– rândul superior: scafoid, semilunar, piramidal,
pisiform;
– rândul inferior: trapez, trapeziod, osul mare, osul
cu cârlig.
Oasele metacarpiene (5 la num r) sunt lungi, aşezate cu
extremitatea lor proximal (baza) spre rândul metacarpian, iar cu
extremitatea lor distal (cap) se continu cu oasele degetelor. Se
numeroteaz din afar în untru.
Oasele degetelor (falange) continu direc ia
metacarpienelor. Degetul mare (policele) are doar dou falange,
celelalte patru (indexul, mijlociul, inelarul şi degeteul mic) au câte
trei falange.
Segmentele osoase se articuleaz între ele prin 30 de
articula ii. Acestea sunt: articula iile intercarpiene, radio-carpian ,
medio-carpian , carpo-metacarpine, intermetacarpiene, metacarpo-
falangiene, interfalangiene.
Toate articula iile mâinii sunt înt rite de c tre un manşon
capsular şi de ligamente dispuse lateral, de o parte şi de alta a
capsulei.
Degetele sunt segmente de membru formate din piele şi os
cu articula ii şi curele de transmisie (tendoane) ac ionate de la
distan , pe de o parte, de muşchii antebra ului şi, pe de alt parte, de
muşchii intrinseci ai mâinii.
Muşchii implicaţi în biomecanica acestor articulaţii:

a. muşchii antebraţului (descrişi anterior)
reprezint grupul muşchilor de for ai mâinii. Ei ac ioneaz asupra
degetelor dar şi asupra articula iei gâtului mâinii, contribuie la
mişc rile mâinii dar şi la mişcarea şi fixarea articula iei gâtului
mâinii în pozi iile cele mai convenabile execut rii mişc rilor
degetelor.
b. muşchii intrinseci ai mâinii (19 muşchi proprii)

reprezint grupul muşchilor de fine e şi precizie ai mâinii. Ei sunt:
– muşchii tenarieni se g sesc în regiunea
tenar , la partea supero-extern a palmei:
68
– scurtul abductor al policelui
– scurtul flexor al policelui
– opozantul
– adductorul policelui
– muşchii hipotenarieni se g sesc în
regiunea hipotenar aflat în partea intern a palme:
– palmarul cutanat
– adductorul degetului mic
– scurtul flexor al degetului mic
– opozantul degetului mic
– muşchii lojei mijlocii se g sesc între
eminen a tenar şi eminen a hipotenar , ei sunt: -muşchii lombricali
(flexori ai priei falange şi extensori ai ultimelor dou falange ale
degetelor 2-5).
– muşchii interosoşi.(flexori ai primei
falange şi extensori ai ultmelor dou falange ca şi
lombricalii dar, în acelaşi timp sunt şi adductori şi
abductori ai degetelor 2-5).
9.3.2. Biomecanica articulaţiilor gâtului mâinii şi mâinii
Mişc rile sunt de flexie-extensie, de abduc ie-adduc ie şi de

circumduc ie de mic amplitudine, la nivelul gâtului mâinii şi de
flexie-extensie, de înclinare lateral şi de circumduc ie la nivelul
degetelor II, III, IV, V.
La nivelul policelui, mişc rile sunt de: flexie, extensie,
abduc ie, adduc ie, opozi ie (policele priveşte cu fa a lui palmar ,
fa a palmar a degetelor 2-5) şi de circumduc ie. Policele se
suprapune peste celelalte 4 degete putând transforma mâna într-o
adev rat pens care permite prehensiunea.
Flexia şi extensia se execut în plan sagital, în jurul unei axe

transversale care trece prin capul osului mare.
Însumate, mişc rile de flexie şi extensie active au o
amplitudine medie de 1650, iar cele pasive de 175o. Mişc rile de
69
abduc ie şi adduc ie active au o amplitudine de 550, iar cele pasive au
amplitudinea de 650.
Membrul superior ca lan cinematic

Centura scapular um rul, bra ul, cotul, antebra ul,gâtul
m iniişi mâna pot ac ion a în cursul diferitelor mişc ri fie ca un lan
cinematic deschis , fie ca unul închis.
Ca lanţ cinematic deschis membrul superior ac ioneaz în
pozi ia ortostatic în:
– ridicarea şi coborârea bra elor prin lateral, prin înainte sau
prin înapoi;
– r sucirea în untru şi în afar ;
– rota ia dinainte înapoi şi dinapoi înainte;
– apucarea, împingerea, aruncarea, lovirea.
Ca lanţ cinematic închis membrul superior ac ioneaz în:
sus inerea corpului în pozi iile atârnat, atârnat sprijinit şi stând pe
mâini
Complexul osteo-articular al gâtului mâinii este astfel structurat încât permite efectuarea mai
multor mişc ri.
Mişc rile sunt de flexie-extensie, de abduc ie-adduc ie şi de circumduc ie de mic
amplitudine, la nivelul gâtului mâinii şi de flexie-extensie, de înclinare lateral şi de circumduc ie la
nivelul degetelor II, III, IV, V.
Muşchii implica i în biomecanica acestor articula ii sunt muşchii antebra ului şi muşchii
intrinseci ai mâinii
Oase carpiene; oase metacarpiene; falange
1. Care este structura func ional a articula iilor gâtului şi mâinii?

2. Preciza i muşchii intrinseci ai mâinii!
3. Care este biomecanica acestor articula ii?
4. Descrie i membrul superior ca lan cinematic deschis!
5. Descrie i membrul superior ca lan cinematic închis!
6. Care sunt muşchii lojei mijlocii?
70
1. Flexia şi extensia articulaţiei pumnului se execută în plan sagital, în jurul unei axe transversale
care trece prin capul osului mare.
2.Oasele mâinii sunt grupate în: tarsiene, metatarsiene şi falange.
3. Muşchii implicaţi în biomecanica mâinii sunt dispuşi exclusiv la nivelul mâinii.

4.Muşchii lojei mijlocii sunt reprezentaţi de lombricali şi..........................
5.Articulaţiile radio-carpiene şi medio-carpiene sunt articulaţii condiliene cu ..........grade de libertate.
1.Nenciu, G.,– Biomecanica în educaţie fizică şi sport, Editura Funda iei România de Mâine, 2008.
2.Baciu, C, – Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport – Turism,
Bucureşti, 1977.
71
BIOMECANICA ARTICULA IEI ŞOLDULUI
Cuprins:
10.1. Introducere
10.3.1. Structura functionala a bazinului
10.3.2. Biomecanica bazinului
10.3.3. Structura func ional a şoldului
10.3.4. Biomecanica şoldului
10.1.Introducere
B a z i n u l este o forma iune anatomic complex . El face
leg tura între coloana vertebral şi membrele inferioare. Datorit
pozi iei lui şi prin analogie cu centura scapular a membrului
superior, bazinul se mai numeşte şi centura pelvin . Spre deosebire
îns de centura scapular care este deosebit de mobil , centura
pelvin este rigid . Rolul ei este numai de a transmite greutatea
corpului spre membrele inferioare şi de a sus ine viscerele
abdominale. Are deci, un rol static prin excelen .
descrierea structurii func ionale a bazinului şi şoldului;

definirea biomecanicii acestor structuri;
efectuarea corect a mişc rilor şoldului.

– îşi vor însuşi no iunile referitoare la articula ia şoldului;
– vor conştientiza biomecanica bazinului şi şoldului.
72
10.3.1. Structura funcţională a bazinului
Bazinul este alc tuit din cele dou oase coxale, reunite
anterior prin simfiza pubian şi posterior prin segmentul sacro-
coccigian al coloanei vertebrale, cu care oasele coxale se articuleaz
strâns.
Osul coxal este un os plat, de form patrulater , alc tuit din
trei piese osoase: iliacul situat în sus şi în afar ; pubisul situat înainte
şi ischionul situat în jos. Toate aceste piese converg spre centrul
osului coxal, care prezint pe fa a lui extern cavitatea cotiloid
(acetabulum).
Sacrul este un os median şi simetric, format din sudura
vertebrelor sacrate. El închide partea posterioar a bazinului. Este
îndreptat oblic în jos şi înapoi. Formeaz cu ultima vertebr lombar
un unghi care proemin anterior, numit promontoriu. Are patru fe e:
(anterioar , posterioar şi dou laterale), o baz şi un vârf.
Coccisul este situat sub sacru, rezult din sudura celor 4 sau
5 vertebre coccigiene. Are forma unei piramide triunghiulare cu baza
în sus.
Articulaţiile bazinului sunt:
– simfiza pubian (articula ie semimobil )
– articula iile sacro-iliace (articula ii semimobile)
– articula ia sacro-coccigian (artrodie) f r importan
func ional .
Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza în sus. Inelul
format anterior de marginea superioar a simfizei pubiene, lateral de
liniile nenumite de pe fe ele interne ale coxalelor şi posterior de
promontoriu împarte bazinul în dou p r i: marele bazin şi micul
bazin, cu strâmtoarea superioar şi strâmtoarea inferioar . Diametrele
lor transversale, oblice, şi antero-posterioare joac la femeie un rol
important în desf şurarea normal a naşterii.
10.3.2. Biomecanica bazinului

În mod normal, la adult, oasele coxale se mişc concomitent
cu sacru şi practic bazinul poate fi considerat ca un întreg rigid.
În realitate îns , chiar în aceste condi ii; se produc unele
mişc ri minime la nivelul articula iilor sacro-iliace, mai accentuate la
tineri. Ele constau din o serie de mişc ri de bascul ale sacrului, în
jurul unei axe transversale care trece prin partea superioar a osului.
Aceste mişc ri sunt: mişc ri de nuta ie şi mişc ri contranuta ie.
73
Mişcarea de nutaţie este mişcarea prin care baza sacrului se
îndreapt în jos şi înainte, iar vârful se îndreapt în sus şi înapoi.
Mişcarea de contranutaţie este mişcarea prin care baza sacrului se
îndreapt în sus şi înapoi, iar vârful lui se îndreapt în jos şi înainte.
În condi ii fiziologice deosebite (în timpul naşterii), aparatele

capsulo-ligamentare ale tuturor articula iilor corpului se îmbib cu
lichid intersti ial şi se relaxeaz sub ac iunea unui hormon special de
tip relaxina.
Relaxarea aparatelor capsulo-ligamentare are efecte
imediate, în special la nivelul coloanei vertebrale şi bazinului. La
nivelul coloanei vertebrale apar rahialgiile (dureri vertebrale)
gravidelor şi chiar hernii de disc. La nivelul bazinului relaxarea
capsulo-ligamentar duce la m rirea amplitudinii mişc rilor
articula iilor sacro-iliace şi simfizei pubiene, ceea ce uşureaz
desf şurarea normal a sarcinii.
10.3.3. Structura funcţională a şoldului
Articulaţia coxo-femurală este o enartroz cu trei grade de

libertate şi are o deosebit importan în static şi locomo ie. Este
construit în aşa fel, încât s ofere, în acelaşi timp, maximum de
stabilitate şi de mobilitate.
a) Suprafeţele articulare sunt: capul femurului şi cavitatea

cotiloid a coxalului. Cavitatea cotiloid nu poate cuprinde singur
capul femurului, de aceea este m rit de jur împrejur de un burelet
fibro-cartilaginos. Acesta trece peste scobitura pubo-ischiatic şi
formeaz ligamentul transvers, sub care se g seşte un orificiu plin cu
esut celulo-gr sos şi câteva arteriole şi venule pentru ligamentul
rotund şi osul coxal.
b) Cele dou suprafe e articulare sunt men inute în contact
prin bureletul fibro-cartilaginos şi o capsulă fibroasă. Capsula este
format din fibre: unele superficiale, longitudinale şi altele profunde,
circulare. Fibrele se grupeaz formând ligamentele ce au rol de
înt rire a capsulei, asigurând soliditatea extremit ilor inferioare în
timpul sta iunii verticale, în timpul mersului, alerg rii şi s riturii.
Ligamentele sunt:
1. ligamentul ilio-femural, important în men inerea
pozi iei ortostatice, se opune c derii corpului înapoi. În aceast
pozi ie, şoldul se extinde şi ligamentul pus sub tensiune stranguleaz
gâtul femural, ap sând capul femurului în cavitatea cotiliod .
2. ligamentul pubo-femural limiteaz abduc ia şi
rota ia extern
3. ligamentul ischio-femural limiteaz rota ia intern
şi adduc ia
4. fibrele circulare profunde ale capsulei formeaz
un inel care înconjoar colul,
5. ligamentul rotund este intraarticular cu rol
secundar în biomecanica şoldului.
c) Sinoviala tapeteaz fa a intern a capsulei.
74
Muşchii care intervin în mobilizarea şoldului sunt:
a) muşchii lombo-iliaci descrişi la coloana vertebral .
Dintre aceştia doar psoasul –iliac intervine direct asupra şoldului. El
se suprapune ca direc ie, axei biomecanice a membrului inferior.
Inser ia lui pe primele vertebre lombare se suprapune centrului de
greutate, apoi se îndreapt în afar şi în jos, trece prin fa a capului
femural, înapoi formeaz un unghi de aproximativ 400 şi se inser pe
micul trohanter. Realizeaz astfel, o puternic ching anterioar , care
impinge capul femural dinainte-înapoi şi reprezint astfel, principalul
stabilizator anterior al şoldului. Acest muşchi are ac iuni complexe
– când se contract în totalitate, luând punct fix pe inser iile
proximale, flecteaz coapsa pe bazin şi în acelaşi timp imprim
coapsei o uşoar mişcare de adduc ie şi rota ie extern .
– când ia punct fix pe inser ia distal , flecteaz coloana
vertebral şi bazinul pe coaps (este deci, un flexor al coloanei)
– când se contract de o singur parte, este tot flexor dar în
acelaşi timp imprim coloanei vertebrale şi o mişcare de înclinare
lateral .
Ca flexor al coapsei pe bazin el intervine în special
dup ce coapsa dep şeşte amplitudinea de flexie de 900. De aceea,
valoarea lui func ional se determin aşezând subiectul pe un scaun şi
punându-l s fac flexia coapsei pe bazin. Dac nu poate face flexia
coapsei dincolo de 90o, muşchiul este deficitar.
Ca rotator al coapsei, ac iunea lui difer dup pozi ia
acesteia. Când coapsa este flectat pe bazin, micul trohanter fiind
situat posterior fa de axa femurului, pasoasul-iliac este rotator
extern. Când coapsa este extins pe bazin, muşchiul este un rotator
intern.
Muşchiul psoasul-iliac este unul din cei mai importan i
muşchi în statica şi dinamica trunchiului. El împreun cu muşchii
abdominali, muşchii spatelui şi muşchii ischio-gambieri asigur
echilibrul trunchiului pe coaps . Tot el, în mers, efectueaz izotonic
mişcarea de flexie a coapsei pe bazin, ini iind deci faza de pendulare
şi gradeaz extensia coapsei pe bazin, spre sfârşitul fazei de
pendulare.
b) muşchii bazinului
fesierul mare – cel mai voluminos muşchi al
bazinului. Se inser proximal pe partea posterioar a fosei iliace
externe, se îndreapt oblic în jos şi în afar şi se inser distal pe
creasta extern a liniei aspre, imediat sub marele trohanter. Când ia
punct fix pe bazin este rotator în afar al coapsei. Intervine în
mişcarea de extensie atunci când subiectul poart greut i sau urc pe
un plan înclinat.
fesierul mijlociu, prin baza lui se inser proximal
pe por iunea mijlocie a fosei iliace mijlocii, se îndreapt vertical în
jos şi prin vârful lui se inser distal pe fa a extern a marelui
trohanter. Când se contract în totalitate şi ia punct fix pe bazin, este
abductor şi rotator în afar al coapsei. Când ia punct fix pe femur
înclin lateral bazinul. El apas pe fa a lateral a marelui trohanter,
înfundând astfel capul femurului în cavitatea cotiloid şi este
principalul stabilizator lateral al şoldului,
fesierul mic, prin baza lui se inser proximal pe
por iunea anterioar a fosei iliace externe, se îndreapt aproape
75
orizontal în afar şi prin vârful lui se inser distal pe marginea
anterioar a marelui trohanter. Când ia punct fix pe bazin este rotator
în untru şi un adductor al coapsei, când ia punct fix pe femur este un
proiector înainte al jum t ii bazinului de partea opus .
gemenul superior se inser medial pe spina
sciatic , se îndreapt în afar , se uneşte cu tendonul gemenului
inferior şi se inser lateral pe cavitatea de pe fa a intern a marelui
trohanter. Este un rotator în afar al coapsei.
gemenul inferior se inser medial pe tuberozitatea
ischionului, se indreapt în afar şi se uneşte cu tendonul gemenului
extern. Este un rotator în afara al coapsei.
obturatorul intern se inser medial pe fa a
intern a membranei obturatoare care umple gaura obturatoare a
osului coxal şi pe conturul ei osos, trece prin mica scobitur sciatic a
marginii posterioare a coxalului, iese din micul bazin, se îndreapt în
afar şi se inser lateral pe cavitatea de pe fa a intern a marelui
trohanter. Este un rotator în afar al coapsei şi un stabilizator
posterior al şoldului.
obturatorul extern se inser medial pe fa a
extern a membranei obturatoare şi pe conturul ei osos trece prin
spatele articula iei coxo-femurale şi se inser lateral pe cavitatea de
pe fa a intern a marelui trohanter. Este rotator în afar al coapsei şi
un principal stabilizator inferior al şoldului.
pătratul femural se inser medial pe
tuberozitatea ischiatic , se îndreapt în afar , trece prin spatele
articula iei coxo-femurale şi se inser lateral pe marginea posterioar
a marelui trohanter. Este un rotator în afar al coapsei.
piramidalul (pisiformul) se inser medial pe fa a
anterioar a sacrului, în jurul g urilor sacrate anterioare, se îndreapt
în afar , iese din bazin prin marea scobitur sciatic şi se inser
lateral pe marginea superioar a marelui trohanter. Când ia punct fix
pe bazin, roteaz coapsa în afar . Este snergic cu gemenii. Este un
stabilizator posterior al şoldului.
c) muşchii coapsei se îndreapt vertical de la bazin la

coaps , iar unii dintre ei la extremit ile superioare ale oaselor
gambei. Dup topografia lor se împart în trei grupe: anteriori,
mediali şi posteriori:
– Muşchii anteriori ai coapsei:

tensorul fasciei lata, muşchi
superficial, se inser proximal pe spina iliac antero-superioar şi pe
buza extern a treimii anterioare a crestei iliace. Are un corp
aplatizat, se întinde pe treimea superioar a coapsei, se continu cu
un tendon lat şi se inser distal pe tuberozitatea extern a extremit ii
superioare a tibiei. Are rol deosebit în static , (în sprijinul unilateral)
şi în mers. Este rotator în afar al coapsei;
croitorul, muşchi superficial, se
întinde diagonal de sus în jos şi din afar -în untru. Se inser
proximal pe spina iliac antero-superioar şi distal pe tuberozitatea
intern a extremit ii superioare a tibiei, prin laba de gâsc . Este
flexor al gambei pe coaps şi flexor, adductor şi rotator în afar al
coapsei pe bazin, realizând pozi ia de lucru a vechilor croitori, de
unde şi numele nuşchiului
76
cvadricepsul, muşchi larg care
ocup toat partea anterioar a coapsei. Este alc tuit din patru
fascicule musculare: dreptul femural, vastul lateral, vastul medial şi
femuralul (cruralul). Inser iile proximale ale acestor fascicule sunt
diferite. Dreptul anterior se inser pe bazin prin dou tendoane: unul
direct pe spina iliac antero-inferioar şi unul pe sprânceana
cotiloid . Celelalte trei por iuni se inser pe femur. Toate cele patru
fascicule se unesc între ele şi formeaz tendonul cvadricipital, care
înglobeaz rotula şi de la aceasta în jos se continu cu tendonul
rotulian, care se inser distal pe tuberozitatea anterioar a tibiei. Este
axtensor al gambei pe coaps .
– Muşchii mediali ai coapsei:
dreptul intern (muşchiul gracilis) este
foarte sub ire, se inser proximal pe unghiul pubisului şi distal, prin
intermediul labei de gâsc , pe partea superioar a fe ei interne a
tibiei. Este flexor şi adductor al coapsei;
pectineul se inser proximal pe spina
pubisului, se îndreapt oblic în jos şi în afar şi se
inser distal pe creasta mijlocie a liniei aspre. Este
flexor, adductor şi rotator în afar al coapsei;
adductorul mare se inser proximal pe
ramura ischio-pubian şi tuberozitatea ischiatic a
coxalului, iar distal pe tuberculul supero-intern al
condilului intern al extremit ii inferioare a
femurului.
adductorul mijlociu se insereaz proximal
pe unghiul pubisului, se îndreapt în afar şi în jos şi
se inser distal pe zona mijlocie a liniei aspre a
femurului.
adductorul mic se inser proximal pe
unghiul
pubisului şi distal pe creasta intern , superioar a liniei aspre.
To i cei trei adductori au o direc ie aproximativ
oblic în afar şi în jos şi sunt paraleli ca direc ie cu psoasul-iliac.
Sunt adductori şi flexori ai coapsei.
– Muşchii posteriori ai coapsei alc tuiesc

grupul muşchilor ischio-gambieri. Ei sunt muşchi biarticulari şi au o
deosebit importan în static , mers, alergare şi s rituri. Ei extind
coapsa pe bazin şi au asupra gambei o ac iune caracteristic : fiind
flexori ai gambei pe coaps de la 10o la 1550 şi devin extensori ai
gambei pe coaps pe amplitudinea dintre 00-100
Aceştia sunt:
semitendinosul se insereaz proximal pe
tuberozitatea ischionului, împreun cu lunga por iune a bicepsului
femural şi distal, prin intermediul labei de gâsc , pe partea superioar
a fe ei interne a tibiei;
semimembranosul se insereaz proximal
pe fa a posterioar a tuberozit ii ischiatice şi distal
pe cei doi condili tibiali. Ambii muşchi sunt flexori şi
rotatori în untru ai gambei pe coaps şi extensori ai
coapsei pe bazin;
77
bicepsul femural se insereaz proximal
prin dou capete care se numesc: lunga porţiune ce se inser pe
tuberozitatea ischiatic , împreun cu semitendinosul şi scurta
porţiune ce se inser pe partea extern a liniei aspre a femurului. Cele
dou por iuni se unesc şi se inser distal, printr-un tendon comun, pe
capul peroneului. Este flexor al gambei pe coaps , extensor al coapsei
pe bazin
Muşchiul tensor al sinovialei genunchiului este sub femural
10.3.4. Biomecanica şoldului
Articula ia coxo-femural , datorit structurii sale, are 3grade de

libertate şi permite efectuarea mişc rilor de flexie/extensie, abduc ie /
adduc ie, rota ie şi circumduc ie.
Abductia- Rotatia Rotatia

Flexia Extensia
adductia interna externa
90-
Activ 300 60-700 350 150
1200
110-
Pasiv 500 70-800 400 200
1500
Diferenta 20-300 200 100 50 50
Mişc rile de flexie şi extensie

Dac mişc rile de flexie şi extensie ar fi pure, ar trebui s se
realizeze în jurul unei axe transversale care ar trece prin vârful
marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund. Cum îns flexia
se înso eşte şi de mişcarea de rota ie în untru, iar extensia se înso eşte
de o mişcare de rota ie în afar , axa biomecanic corespunde axei
centrale a cavit ii cotiloide. Amplitudinea acestor mişc ri este legat
de pozi ia genunchiului.
Când genunchiul este extins, flexia şoldului este limitat la
900, prin punerea sub tensiune a muşchilor posteriori ai coapsei.
Când genunchiul este îndoit, flexia şoldului atinge 1200.
Flexorii principali sunt: dreptul anterior, psoasul-
iliac, tensorul fasciei lata, croitorul. Flexia este limitat de muşchii
posteriori ai coapsei. Muşchii flexori sunt mai puternici decât muşchii
extensori.
Extensorii principali sunt: ischio-gambierii,
fasciculele posterioare ale fesierului mijlociu şi fesierul mic.
Extensia este limitat de partea anterioar a capsulei şi de ligamentul
ilio-femural. Hiperextensia este posibil numai prin flexia articula iei
opuse şi accentuarea curburii lombare.
Mişc rile de abduc ie şi adduc ie
Ele se realizeaz în jurul unei axe antero-posterioare care

trece prin centrul capului femural şi sunt înso ite de mişc ri de rota ie
ale coapsei.
Când coapsele sunt extinse, amplitudinea maxim de
abduc ie este de 600, astfel c ambele coapse formeaz între ele un
unghi de 120o. În flexia maxim a coapselor, abduc ia atinge 700,
între ambele coapse se formeaz un unghi de 140o. Abduc ia se
realizeaz de c tre: tensorul fasciei lata, fesierul mijlociu şi croitorul.
78
Adduc ia se realizeaz de c tre: psoasul-iliac,
fesierul mic, dreptul intern, pectineul, cei trei adductori,
semitendinosul, semimembranosul.
Ambele mişc ri au o amplitudine activ de 600-700 şi pasiv
de 70 -800. În mişcarea de sfoar lateral , abduc ia real a coapsei pe
0
bazin nu dep şeşte 700 de fiecare parte, dar mişcarea devine posibil
datorit înclin rii bazinului înainte şi unei lordoze accentuate, ceea ce
face ca abduc ia s se transforme în mişcare de flexie.
Mişc rile de rota ie extern şi intern
Aceste mişc ri se realizeaz în jurul unei axe verticale care
trece prin capul femurului. Amplitudinea rota iei externe active este
de 150 şi pasive 200 iar a rota iei interne active este de 350 şi pasive
de 400.
Muşchii rotatori externi sunt: fesierul mijlociu (cu
fasciculele posterioare), fesierul mare, cei doi gemeni ai coapsei
(superior şi inferior), piramidalul, cei doi obturatori, p tratul femural,
pectineul, dreptul intern şi croitorul.
Muşchii rotatori interni sunt: fesierul mijlociu (cu
fasciculele anterioare), fesierul mic, semitendinosul şi
semimembranosul.
Mişcarea de circumduc ie
Aceast mişcare rezult din trecerea coapsei prin toate
pozi iile descrise anterior. În realizarea ei intervin toate grupele
musculare ale şoldului:
– capul femural se învârte în cavitatea cotiloid ;
– diafiza femurului descrie un con;
– epifiza distal a femurului descrie un cerc.
Bazinul este alc tuit din cele dou oase coxale, reunite anterior prin simfiza pubian şi
posterior prin segmentul sacro-coccigian al coloanei vertebrale, cu care oasele coxale se articuleaz
strâns.
La nivelul bazinului se efectueaz mişc ri de nuta ie şi contranuta ie
Articula ia coxo-femural , datorit structurii sale, are 3 grade de libertate şi permite efectuarea
mişc rilor de flexie/extensie, abduc ie / adduc ie, rota ie şi circumduc ie.
Flexorii principali sunt: dreptul anterior, psoasul-iliac, tensorul fasciei lata, croitorul
Extensorii principali sunt: ischio-gambierii, fasciculele posterioare ale fesierului mijlociu şi
fesierul mare.
Abduc ia se realizeaz de c tre: tensorul fasciei lata, fesierul mijlociu şi croitorul.
Adduc ia se realizeaz de c tre: psoasul-iliac, fesierul mic, dreptul intern, pectineul, cei trei
adductori, semitendinosul, semimembranosul.
79
Muşchii rotatori externi sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele posterioare), fesierul mare, cei
doi gemeni ai coapsei (superior şi inferior), piramidalul, cei doi obturatori, p tratul femural, pectineul,
dreptul intern şi croitorul.
Muşchii rotatori interni sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele anterioare), fesierul mic,
semitendinosul şi semimembranosul.
– bazin; şold; nuta ie; contranuta ie.
1. Care este importan a articula iei coxo-femurale?

2. Descrie i structura func ional a bazinului?
3. Ce ligamente are articula ia şoldului?
4. Care sunt muşchii implica i în mobilizarea şoldului?
5. Care sunt muşchii bazinului? Dar ai coapsei ?
7. Ce mişc ri face bazinul ?
8. Ce muşchi flecteaz coapsa pe bazin?
1.Articulaţia coxofemurală este o articulaţie cu 3 grade de libertate
2. Bazinul este alcătuit din două oase coxale, reunite anterior prin simfiza pubiană şi posterior prin
segmentul sacro-coccigian al coloanei vertebrale.
3. Articulaţia coxo-femurală permite efectuarea mişcărilor de flexie/extensie, abducţie / adducţie şi
rotaţie
80
4.La nivelul bazinului se pot efectua mişcări de nutaţie şi...............
5. Abducţia şoldului este realizată de către: tensorul fasciei lata, ..............şi croitorul.
2.Baciu, C, Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport – Turism,
Bucureşti, 1977.
81
BIOMECANICA ARTICULA IEI GENUNCHIULUI
Cuprins:
11.1. Introducere
11.3.1. Structura func ional a genunchiului
11.3.2. Biomecanica genunchiului
11.1.Introducere
G e n u n c h i u l este segmentul mobil al aparatului

locomotor care leag coapsa de gamb .
La omul normal, când sprijinul se repartizeaz în mod egal pe
ambele membre inferioare, greutatea corpului se transmite prin
capetele femurale la genunchi şi de aici la plante, linia de for
tercând prin mijlocul capului femural, prin mijlocul genunchiului şi
prin mijlocul articula iei gleznei.
11.2. Obiectivele unităţii de învăţare
descrierea structurii func ionale a genunchiului;

explicarea biomecanicii genunchiului;
aplicarea corect a mişc rilor în aceast articula ie.

– îşi vor însuşi no iunile referitoare la articula ia genunchiului;
– vor conştientiza biomecanica genunchiului.
82
11.3.1. Structura funcţională a genunchiului
Scheletul genunchiului este format din extremitatea inferioar a

femurului, extremit ile superioare ale celor dou oase ale gambei:
tibia şi peroneul şi osul propriu al regiunii, rotula.
a) Extremitatea inferioară a femurului prelungeşte corpul
la partea lui distal , m rindu-şi progresiv dimensiunile
atât în sens transversal, cât în sens antero-posterior.
Anterior, ea prezint o trohlee (mosor), posterior, şan ul
trohleei se continu cu o scobitura intercondiliană care
imparte extremitatea inferioar a femurului într-un condil
extern şi un condil intern, ultimul terminându-se mai jos
decât primul.
Pe fe ele interne ale celor doi condili se inser extremit ile
proximale ale ligamentelor încrucişate. Fa a lateral a condilului
intern are o tuberozitate pe care se inser ligamentul lateral intern al
articula iei genunchiului. Tot pe aceast fa se mai afl şi tuberculul
pe care se inser marele adductor şi o mic foset pe care se inser
gemenul intern al tricepsului sural.
Fa a lateral a condilului extern prezint şi ea o tuberozitate,
pe care se inser ligamentul lateral extern al articula iei genunchiului.
Înapoia acestei tuberozit i se inser gemenul extern al tricepsului
sural şi popliteul.
b) etxremităţile superioare ale tibiei şi peroneului vor fi
studiate la gamb .
c) rotula (patela) un os scurt, situat la fa a anterioar a
genunchiului.
V zut din fa ea are o form aproximativ triunghiular , cu baza
aşezat proximal, iar vârful, distal. Fa a anterioar este convex şi
vine în contact cu fascia genunchiului şi cu tegumentele. Fa a
posterioar este concav şi articular . Pe baza şi marginile ei se
inser tendonul cvadricipital, iar la vârf, tendonul rotulian. Rotula
este astfel înglobat în largul tendon distal al cvadricepsului.
La nivelul genunchiului se g sesc trei articula ii: femuro-
tibial (articula ia propriu-zis a genunchiului), femuro-rotulian
(care particip la alc tuirea articula iei genunchiului) şi articula ia
tibio peronier superioar care va fi descris la gamb .
83
Articula ia femuro-tibial
Structura func ional a articula iei femuro-tibiale

Aceast articula ie este cea mai voluminoas articula ie a
corpului şi cea mai puternic . Structural, ea este o trohleartroz
imperfect şi de accea are în constitu ia ei dou meniscuri.
a) Extermitatea inferioară a femurului are cei doi condili,
separa i de scobitura intercondilian şi de trohlee şi
acoperi i la suprafa de un cartilaj hialin.
b) Extremitatea superioară a tibiei prezint dou cavit i
glenoide
acoperite de cartilaj hialin, separate între ele de doi tuberculi (intern
şi extern) ai masivului osos ce apar in spinei tibiale. Pe spina tibial
se inser capetele distale ale ligamentelor încrucişate.
c) Faţa posterioară a rotulei este divizat în dou fa ete
laterale de c tre o creast teşit şi este acoperit de
cartilaj hialin.
d) Deoarece între suprafe ele osoase articulare ale femurului
şi tibiei nu
exist congruen perfect , intre ele s-a dezvoltat, pe fiecare cavitate
glenoidă câte un menisc. Meniscul extern are o form circular , iar
cel intern forma literei C.
Meniscul intern,prin cornul s u anterior, se fixeaz la
marginea anterioar a platoului tibial, imediat înintea ligamentului
încrucişat anterior, iar prin cornul s u posterior, pe suprafa a
retrospinal , imediat inapoia inser iei ligamentului încrucişat
posterior.
Meniscul extern, prin cornul s u anterior, se fixeaz pe
suprafa a prespinal , imediat înaintea spinei şi pe fa a extern a
ligamentului încrucişat anterior, iar prin cornul s u posterior, se
fixeaz pe tuberculul intern al spinei tibiale. Cele dou meniscuri sunt
reunite la partea lor anterioar de o forma iune delicat numit
ligamentul transvers (jugal) care este înconjurat de pachetul celular
gr sos anterior al genunchiului.
Aceste meniscuri nefiind strict cartilaginoase, au o
elasticitate şi o deformabilitate mai mare decât a cartilajului obişnuit.
Partea intern a meniscului nu con ine vase, dar în partea capsular
acestea sunt abundente.
e) Segmentele osoase din articula ie sunt men inute între ele
de o capsulă articulară întărită de şase ligamente.
Capsula articular este un manşon fibros, care se fixeaz de
jur împrejur, foarte apropiat de limita cartilajelor articulare, lateral pe
meniscuri şi înainte pe ligamentul jugal, ajungând la tibie. Este foarte
rezistent , poate suporta trac iuni mai mari de 300 kg.
Cele şase ligamente sunt:
1. ligamentul anterior (rotulian) – reprezint
tendonul terminal al cvadricepsului, se întinde de la rotul la
tuberozitatea anterioar a tibiei, este l it transversal, gros şi foarte
rezistent.
2. ligamentul posterior (Winslov) – se confund cu
inser iile muşchilor gemeni (ai tricepsului sural). Partea mijlocie este
în scobitura intercondilian şi se confund cu inser iile ligamentelor
încrucişate.
84
3. ligamentul lateral intern – se inser sus pe
tuberozitatea condilului femural intern, iar jos, pe partea cea mai de
sus a fe ei interne a tibiei.
4. ligamentul lateral extern – se inser sus pe
tuberozitatea condilului femural extern, iar jos, pe partea antero-
extern a capului peroneului.
Ligamentele încrucişate se g sesc în scobitura
intercondilian .
5. ligamentul încrucişat anterior se inser sus, pe
por iunea posterioar a condilului extern şi se îndreapt în jos, înainte
şi în untru pentru a se insera pe partea antero-intern a spinei tibiale
şi pe suprafa a rugoas prespinal , între inser iile cornurilor
anterioare ale meniscurilor.
6. ligamentul încrucişat posterior se inser pe
por iunea posterioar a condilului intern şi se îndreapt în jos, înainte
şi în untru pentru a se insera înapoia spinei tibiale.
f) sinoviala genunchiului tapeteaz fa a interioar a
capsulei; se adapteaz la toate fundurile de sac capsulare şi se
întrerupe la nivelul inser iei meniscurilor, împ r indu-se în dou
por iuni: una suprameniscal , care reprezint aproape întreaga
sinovial şi alta submeniscal , mult mai redus ca dimensiuni.
Sinoviala genunchiului comunic în aproape 1o % din cazuri cu
sinoviala articula iei tibio-peroniere superioare.
Articula ia femuro-rotulian
Aceast articula ie este o trohleartroz fiind alc tuit din

trohleea extremit ii inferioare a femurului şi fa a posterioar
articular a rotulei. Aparatul capsulo-ligamentar se confund cu cel al
fe ei anterioare a articula iei femuro-tibiale.
Muşchii implica i în mişc rile genunchiului sunt: a) muşchii
coapsei (anteriori: cvadricepsul, tensorul fasciei lata, dreptul intern,
croitorul şi posteriori: ischio-gambierii), muşchi biarticulari, care au
fost descrişi la muşchii şoldului şi b) muşchii gambei, dintre care ca
muşchi accesori în mişc rile genunchiului intervin cei doi gemeni ai
tricepsului sural, popliteul şi plantarul sub ire, care vor fi descrişi la
muşchii gambei.
Statica genunchiului
Axa biomecanic a femurului care, trece prin centrul capului
femural şi prin scobitura intercondilian , face cu axa anatomic a
corpului femural un unghi de 100 deschis în sus.
Fa de axa anatomic a tibiei, axa anatomic a femurului se
g seşte uşor înclinat în afar , formând astfel un unghi deschis în
afar de 1700 – 1770 (genu valgum fiziologic).
11.3.2. Biomecanica genunchiului
Articula ia femuro-tibial are un singur grad de libertate şi în

consecin prezint dou mişc ri principale: flexia şi extensia gambei
pe coaps , mişc ri la care se adaug şi altele secundare ca: rota ie
intern şi rota ie extern . Articula ia mai prezint şi mişc ri de
înclinare lateral foarte reduse ca amplitudine. Amplitudinea medie a
85
mişc rilor active de flexie şi extensie este 1350, iar a celor pasive de
1500. Mişc rile se execut în plan sagital, în jurul unei axe
transversale care trece prin cei doi condili femurali.
Articula ia femuro-tibial ac ioneaz dup principiul unei
pârghii de gradul III, prin deplasarea femurului pe tibia fixat (ca în
sprijinul pe sol), prin deplasarea tibiei pe femurul fixat (ca în pozi ia
şezând) sau prin deplasarea simultan a celor dou oase (ca în mers,
când gamba este pendulat ).
Mişcarea de flexie este aceea prin care fa a posterioar a

gambei se apropie de fa a posterioar a coapsei. Se execut în jurul
mai multor axe. Începutul mişc rii de flexie se face mai mult prin
rostogolire, iar sfârşitul mai mult prin rota ie pe loc în jurul unei axe
fixe. Când flexia ajunge la 700 , se asociaz şi o mişcare de rota ie
intern , care poate ajunge pân la 200 amplitudine.
muşchii motori pentru flexie sunt: bicepsul femural
şi semimembranosul, ca muşchi principali, iar în mod accesoriu
intervin şi semitendinosul, gemenii, popliteul, plantarul sub ire,
dreptul intern şi croitorul. Limitarea mişc rii de flexie este realizat
de întâlnirea fe ei posterioare a gambei cu fa a posterioar a coapsei.
Mişcarea de extensie este aceea prin care fa a posterioar a

gambei se dep rteaz de fa a posterioar a coapsei. La începutul
mişc rii are loc rotarea extremit ii femurului, apoi rostogolirea lui pe
platoul tibial, pân când axa lung a gambei ajunge s continue axa
lung a coapsei (v zute din profil). Mişc rii de extensie i se asociaz
şi o mişcare de rota ie în afar a gambei pe coaps .
muşchii motori ai extensiei sunt în primul rând
cvadricepsul şi tensorul fasciei lata. Ei realizeaz , împreun cu
tendonul cvadricipital, rotula, aripioarele rotuliene şi tendonul
rotulian, un aparat complex de extensie a genunchiului. Extensorii
ac ioneaz cu toat for a lor atunci când se face extensia for at a
genunchiului flectat sau când se execut o mişcare for at de blocare
a genunchiului în uşoar flexie, ca în activitatea fizic . Astfel, în
aceste situa ii se poate rupe aparatul extensor al genunchiului la
diferite nivele, ajungându-se la ruptur de tendon cvadricipital (mai
ales la fotbalişti şi rugbişti), la o fractur de rotul , la o ruptur de
ligament rotulian (la alpinişti) sau la o smulgere de apofiz tibial
anterioar .
Mişcarea de extensie este limitat de ligamentul posterior al
articula iei, de ligamentul încrucişat anterior, iar în mod accesoriu de
ligamentul încrucişat posterior, de muşchii ischio-gambieri şi de
ligamentele anterioare care se extind în momentul extensiei.
Mişc rile de rota ie în untru şi în afar

Aceste mişc ri se asociaz mişc rilor de flexie şi extensie.
Mai intervin şi ligamentele încrucişate, care roteaz gamba în afar în
pozi ia final de flexie şi în untru în pozi ia final de extensie.
Amplitudinea mişc rii de rota ie activ este de 150 – 200, iar de
rota ie pasiv de 350 – 400 .
Rota ia în afar se face de bicepsul femural, iar rota ia
în untru se face de: semimembranos, semitendinos, popliteu, drept
intern şi croitor.
86
În rota ia extern ligamentele laterale se extind, iar
ligamentele încrucişate se relaxeaz , în timp în rota ia intern se
întind ligamentele încrucişate şi se destind ligamentele laterale.
Mişc rile de lateralitate sunt limitate de ligamentele laterale

în special în mers, când sunt puse sub tensiune maxim odat cu
extensia genunchiului. În flexia complet , ligamentul lateral extern se
relaxeaz , dar cel intern se men ine uşor destins. În semiflexie, îns ,
se ob ine o relaxare maxim a ligamentelor.
Ligamentele încrucişate limiteaz deplasarea înainte şi înapoi
a platoului tibial pe condilii femurali, când genunchiul este extins.
Ligamentul încrucişat anterior limiteaz deplasarea înainte,
iar cel posterior – deplasarea înapoi.
Ligamentul încrucişat anterior se întinde în extensie, se
relaxeaz în flexia uşoar şi se întinde din nou în hiperextensie. El se
poate rupe în extensia genunchiului, în flexia de 900 a genunchiului,
sau prin trecerea for at de la flexie la extensie cu genunchiul rotat
extern
Ligamentul încrucişat posterior se întinde în flexie complet ,
se relaxeaz în semiflexie şi se întinde din nou uşor în extensie. El se
rupe foarte rar, când lovitura pe gamb surprinde genunchiul în
flexie.
Biomecanica meniscurilor
Deşi solitare pe tibie, meniscurile se deplaseaz în flexie,
dinainte înapoi pe platoul tibial, dar se apropie uşor şi între ele, prin
extremit ile posterioare. În extensie, meniscurile se deplaseaz în
sens invers, adic dinapoi înainte, ating marginile anterioare ale
platoului tibial şi se dep rteaz uşor unul de altul. Tot ele se mai
deplaseaz şi odat cu platoul tibial fa de condilii femurali, ele
situându-se mereu pe acea parte a platoului care suport presiunea
condililor. Astfel, în extensie, condilii alunec înainte, împingând
meniscurile înaintea lor, iar în flexie, condilii alunec înapoi,
împingând meniscurile înapoia lor.
În rota ia gambei în afar , partea anterioar a meniscului
intern urmeaz capsula la care ader şi se deplaseaz dinapoi înainte
şi din untru în afar , în timp ce partea sa posterioar este împins
înapoi de condilul femural, ceea ce are drept rezultat o puternic
distensie a meniscului. Meniscul extern poate suferi o deplasare
asem n toare, dar de sens invers, în timpul mişc rii de rota ie
extern . El este mai rezistent şi mai mobil.
Rolul meniscurilor
1. Completez spa iul liber dintre suprafa a curb a
femurului şi suprafa a
plan a tibiei şi împiedic astfel protruzia sinovialei şi capsulei în
cavitatea articular , în cursul mişc rilor.
2. Centreaz sprijinul femurului pe tibie în cursul
mişc rilor.
3. Particip la lubrefierea suprafe elor articulare, asigurând
repartizarea uniform a sinovialei pe suprafa a
cartilajelor.
4. Joac rolul unui amortizor de şoc între extremit ile
87
osoase, mai ales în mişc rile de hiperextensie şi
hiperflexie.
5. Reduc în mod important frecarea dintre extremit ile
osoase.
Majoritatea rupturilor de menisc se produc în mişc ri rapide

şi
puternice sau în mişc ri care îşi modific direc ia în timpul efectu rii
lor, când meniscurile sunt supuse unor presiuni foarte mari.
Biomecanica articula iei femuro-rotuliene

Rotula este men inut pe locul ei, de un sistem complicat de
frâuri, de origine muscular , ligamentar şi tendinoas .
În sens vertical, este fixat de tendonul rotulian şi de
tendonul cvadricipital care numai el este motor şi solicit rotula,
tr gând-o în afar şi aplicând-o puternic în şan ul trohlean. Aceste
tendoane fac între ele un unghi deschis în afar (unghiul Q).
Închiderea lui favorizeaz apari ia luxa iei rotulei.
În sens transversal, rotula este men inut de cele dou
aripioare rotuliene. Aripioara intern se întinde de la
marginea intern a rotulei, la fa a intern
a condilului intern, este înt rit de inser ia vastului intern şi de
ligamentul menisco-rotulian intern şi este deosebit de solicitat .
Aripioara extern se intinde de la marginea extern a rotulei,
la fa a extern a condilului extern, este înt rit de vastul extern, fascia
lata şi ligamentul menisco-rotulian extern şi este mai slab dezvoltat .
În afara acestor forma iuni, o serie de elemente fibroase se
încrucişeaz peste rotul , formând o veritabil re ea. Este vorba de
expansiunile directe şi încrucişate ale vaştilor, expansiunile
croitorului, fasciei lata, aponevrozei gambiere şi ale dreptului
anterior.
Rolul rotulei
– în extensie, men ine tendonul la distan de trohleea
femural
– m reşte bra ul de pârghie al cvadricepsului, deplasând
tendonul cvadricipital fa de axa de rota ie a genunchiului, uşurând
activitatea acestui muşchi.
– în flexie, fiind tras de tendonul rotulian, rotula ia contact
progresiv cu suprafa a articular a trohleei şi se înscrie în şan ul
trohlean; pornind de sus şi uşor din afar ea coboar spre linia
median , trece peste linia vertical a trohleei, apoi, odat cu intrarea
în şan ul dintre cei doi condili, se îndreapt din nou în afar , pentru
ca la sfârşitul mişc rii de flexie s acopere exclusiv condilul extern.
88
Articula ia genunchiului este format din extremitatea inferioar a femurului, extremit ile superioare
ale celor dou oase ale gambei: tibia şi peroneul şi osul propriu al regiunii, rotula.
Articula ia femuro-tibial are un singur grad de libertate şi în consecin prezint dou mişc ri
principale: flexia şi extensia gambei pe coaps , mişc ri la care se adaug şi altele secundare ca: rota ie
intern şi rota ie extern .
− Muşchii motori pentru flexie sunt: bicepsul femural şi semimembranosul,
ca muşchi principali, iar în mod accesoriu intervin şi semitendinosul,
gemenii, popliteul, plantarul sub ire, dreptul intern şi croitorul
− Muşchii motori ai extensiei sunt în primul rând cvadricepsul şi tensorul
fasciei lata.
– genunchi;– femur; patel ; tibie; peroneu
1. Care este structura func ional a articula iei femuro-tibiale?

2. Care sunt ligamentele acestei articula ii?
3. Rolul meniscurilor.
4. Rolul rotulei.
5. Ce muşchi flecteaz genunchiul?
6. Ce muşchi fac extensia genunchiului?
89
1. Articulaţia genunchiului este formată din extremitatea inferioară a femurului şi extremităţile
superioare ale celor două oase ale gambei: tibia şi peroneul.
2. Mişcările de lateralitate sunt limitate de ligamentele încrucişate.
3. Prin mişcarea de extensie faţa posterioară a gambei se depărtează de faţa posterioară a coapsei.

4.Muşchii extensori ai genunchiului sunt tensorul fasciei lata şi ....................
5.La nivelul genunchiului se găsesc trei articulaţii: femuro-tibială, femuro-rotuliană şi
articulaţia.................
1. Nenciu, G., Biomecanica în educaţie fizică şi sport, Editura Funda iei România de Mâine, 2008.
2. Baciu, C, 1977, Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport –
Turism, Bucureşti.
90
BIOMECANICA GAMBEI ŞI PICIORULUI
Cuprins:
12.1. Introducere
12.3.1. Structura func ional a gambei
12.3.2. Biomecanica gambei
12.3.3. Structura func ional a gleznei si piciorului
12.3.4. Biomecanica gleznei si piciorului
12.1.Introducere
Gamba este segmentul care leag coapsa de picior. Dup coaps , ea

reprezint a doua pârghie important a membrului inferior.
12.2. Obiectivele şi competen ele unit ii de

înv are
descrierea caracteristicilor structurale ale gambei, gleznei şi

piciorului;
definirea biomecanicii acestor structuri;
aplicarea corect a mişc rilor în aceste structuri

– îşi vor însuşi no iunile referitoare la articula iile piciorului;
– vor conştientiza biomecanica gambei şi piciorului.

91
12.3.1. Structura funcţională a gambei
În alc tuirea articula iilor gambei intr dou oase lungi: tibia şi
peroneul.
T i b i a este un os voluminos, situat la partea antero-intern
a gambei.
a) Extremitatea superioară are aproape o form
patrulater , alungit transversal şi foarte voluminoas . Prin
fa a ei superioar particip la alc tuirea articula iei femuro-
tibiale, care a fost descris anterior. Sub fa a ei superioar se
g sesc dou mari tuberozit i solitare între ele, tuberozitatea
intern şi tuberozitatea extern .
b) Corpul tibiei prezint trei fe e (extern , intern şi
posterioar ) şi trei margini (anterioar , intern şi posterioar ).
c) Extremitatea inferioară se continu cu maleola
tibial . Fa a ei inferioar şi cea extern a maleolei tibiale se
articuleaz cu astragalul.
P e r o n e u l (fibula) este un os lung, sub ire, situat postero-
extern fa de tibie. Extremitatea lui proximal se g seşte sub
extremitatea proximal a tibiei, iar extremitatea lui distal coboar
mai jos decât extremitatea distal a tibiei. El joac un rol important în
statica şi biomecanica gambei. Înt reşte stabilitatea întregului sistem.
a) Extremitatea superioară are la partea intern o
suprafa articular plan pentru articula ia cu tuberozitatea extern a
tibiei, iar postero-extern o apofiz stiloid pe care se inser tendonul
bicepsului femural şi ligamentul lateral extern al articula iei femuro-
tibiale.
b) Corpul peroneului este tot prismatic triunghiular
şi are trei fe e (intern , extern şi posterioar ) şi trei margini
(anterioar , intern şi extern ).
c) Extremitatea inferioară se continu în jos cu
maleola peronier . Fa a intern este articular şi intr în contact cu
tibia şi cu fa a extern a astragalului. Pe vârful ei se inser ligamentul
peroneo-calcanean.
Articula iile gambei
Structura func ional a articula iilor gambei

Cele dou oase ale gambei se articuleaz între ele atât prin
extremit ile lor superioare cât şi prin cele distale, formând dou
articula ii tibio-peroniere (superioar şi inferioar ).
Articula ia tibio-peronier superioar este o artrodie.
a) Suprafe ele articulare sunt plane şi acoperite de
cartilaj;
b) Capsula fibroas este înt rit de dou cartilaje
92
(anterior şi posterior) şi men ine în contact cele
dou suprafe e articulare;
c) Sinoviala tapeteaz fa a interioar a capsulei şi
în 10 % din cazuri comunic cu sinoviala
articula iei femuro-tibiale.
Articula ia tibio-peronier inferioar este tot o artrodie.

a) Suprafe ele articulare sunt plane şi acoperite de un
strat sub ire de cartilaj hialin.
b) Capsula fibroas este înt rit de trei ligamente,
anterior, posterior şi unul intraarticular, interosos, care se continu
proximal cu membrana interosoas tibio-peronier .
c) Aceast articula ie nu prezint nici cartilaj, nici
sinovial . Este o articula ie strict ligamentar .
Membrana interosoasă tibio-peronieră, împreun cu cele

dou oase, împarte gamba într-o loj anterioar şi una posterioar . Pe
fa a ei anterioar se inser gambierul anterior, extensorul comun al
degetelor şi extensorul propriu al halucelui. Pe fa a ei posterioar se
inser gambierul posterior şi flexorul peronier al degetelor.
Muşchii implica i în mişc rile gambei

Gamba prezint 12 muşchi dispuşi în trei loje: anterioar ,
extern şi posterioar .
Ei sunt:
Muşchii lojei anterioare
a) gambierul anterior se inser proximal
pe tuberozitatea extern a tibiei, pe tuberculul lui Gerdy, pe cele dou
treimi superioare ale fe ei externe a tibiei şi pe partea supero-intern a
fe ei anterioare a membranei interosoase. Corpul muscular se
continu ca un tendon puternic, care trece prin fa a gleznei, pe sub
ligamentul inelar anterior al tarsului şi se inser distal pe fa a intern
a primului cuneiform şi a bazei primului metatarsian. Când ia punct
fix pe tibie, flecteaz , adduce şi roteaz în untru piciorul.
b) extensorul comun al degetelor este
muşchi aplatizat.Se inser proximal pe tuberozitatea extern a tibiei,
pe cele dou treimi superioare ale fe ei interne a peroneului şi pe
parrtea extern a membranei interosoase. Tendonul lui trece pe sub
ligamentul inelar al tarsului şi se împarte în patru tendoane
secundare, care se îndreapt c tre ultimele patru degete. Când ia
punct fix pe gamb , extensorul comun al degetelor este un extensor al
ultimelor 4 degete pe picior şi flexor, abductor şi rotator extern al
piciorului pe gamb .
c) extensorul propriu al halucelui se afl
între primii doi muşchi şi se inser proximal pe treimea mijlocie a
fe ei interne a peroneului şi pe partea corespunz toare a membranei
interosoase. Tendonul distal trece şi el pe sub ligamentul inelar
anterior al tarsului şi se îndreapt spre haluce, pe a c rui falang se
inser distal. Când ia punct fix pe gamb , extensorul propriu al
halucelui este extensor al halucelui pe picior şi flexor, adductor şi
rotator intern al piciorului pe gamb . Este sinergic cu gambierul
anterior.
93
d) peronierul anterior este cel mai extern
muşchi al lojei
anterioare, se inser proximal pe jum tatea inferioar a fe ei
anterioare a peroneului, tendonul lui trece pe sub ligamentul inelar
anterior al tarsului şi se termin distal pe baza celui de al cincilea
metatarsian. Când ia punct fix pe gamb , peronierul anterior este
flexor, abductor în afar al piciorului pe gamb . Este sinergic cu
extensorul comun al degetelor, al c rui fascicol extern poate fi
considerat.
Muşchii lojei externe
lungul peronier lateral este muşchiul cel
mai superficial. Se inser proximal pe fa a extern şi pe marginea
anterioar şi extern a peroneului. Se continu cu un tendon lung şi
puternic, care coboar înapoia maleolei externe, o înconjoar , se
îndreapt spre mijlocul marginii externe a piciorului, trece pe fa a
inferioar a scheletului piciorului pe care o str bate oblic înainte şi
în untru şi se termin pe tuberculul extern al bazei primului
metatarsian. Când ia punct fix pe peroneu, muşchiul este extensor,
abductor şi rotator în afar al piciorului pe gamb . Particip la
sus inerea bol ii plantare.
scurtul peronier lateral este situat sub
lungul peronier lateral. Se inser proximal pe cele dou treimi
inferioare ale fe ei externe şi pe marginea anterioar şi marginea
extern a peroneului. Tendonul lui coboar tot prin spatele maleolei
externe, dublând tendonul lungului peronier, pe care-l înso eşte pân
la marginea extern a piciorului, unde se termin îns pe baza celui
de al cincilea metatarsian.
Muşchii lojei posterioare .
tricepsul sural, cel mai voluminos
muşchi al gambei, este alc tuit din: cei doi gemeni (intern şi extern)
şi solearul
− gemenul extern (gastrocnemianul extern) se inser
− gemenul intern (gastrocnemianul intern) se inser

proximal pe fa a postero-extern a condilului femural extern.
− solearul este un muşchi lat şi gros, situat înaintea celor

proximal pe fa a postero-intern a condilului femural intern
doi gemeni. Se inser proximal atât pe tibie, cât şi pe peroneu.

Toate cele trei fascicule musculare converg c tre un tendon
care le continu direc ia, tendonul lui Achile. Acesta trece prin
spatele articula iei tibio-astragaliene şi se inser pe jum tatea
inferioar a fe ei posterioare a calcaneului. Prin intermediul
tendonului lui Achile, tricepsul sural are o mare importan în
ac iunile motorii ale gambei şi gleznei. Când ia punct fix pe inser iile
superioare, tricepsul sural este flexor plantar al piciorului pe gamb
şi în mod accesoriu (prin cei doi gemeni), este flexor al gambei pe
coaps . Când ia punct fix pe calcaneu, în pozi ie ortostatic , în mod
accesoriu, ajut la men inerea pozi iei de extensie a genunchiului.
plantarul subţire este un muşchi
filiform, aşezat la partea intern a tendonului lui Achile pe care-l
dubleaz . Se inser proximal pe condilul extern al femurului, se
îndreat oblic în jos şi în untru şi coborând pe lâng marginea intern
a tendonului lui Achile, se inser distal fie pe acest tendon, fie pe fa a
posterioar a calcaneului. Acest muşchi este flexor plantar al
piciorului pe gamb , fiind sinergic cu tricepsul sural.
94
popliteul este scurt, plat, are o form
triunghiular , fiind situat pe fa a posterioar a articula iei femuro-
tibiale, înaintea gemenilor şi a plantarului sub ire. Se inser proximal
pe condilul femural extern, se îndreapt oblic în jos şi în untru şi se
inser pe fa a posterioar a tibiei, deasupra liniei oblice a tibiei şi pe
buza superioar a acesteia. Este flexor şi rotator în untru al gambei
pe coaps .
flexorul comun al degetelor se inser
proximal pe buza inferioar a liniei oblice a tibiei şi pe treimea
mijlocie a fe ei posterioare a tibiei, apoi coboar şi se continu cu un
tendon care înconjoar maleola intern , dup care îşi schimb direc ia
îndreptându-se înainte în regiunea plantar , unde se împarte în patru
tendoane terminale, inserându-se pe bazele ultimelor falange. Când ia
punct fix pe tibie, este flexor al ultimelor 4 degete pe picior şi
extensor al piciorului pe gamb . Când ia punct fix pe degete, în
pozi ie ortostatic , sus ine gamba s nu se flecteze pe picior. Este
deci şi un sinergist al tricepsului sural.
flexorul lung al halucelui se inser
proximal pe cele dou treimi inferioare ale fe ei posterioare a
peroneului şi pe membrana interosoas tibio-peronier şi se continu
cu un lung tendon care alunec pe fa a posterioar a extremit ii
inferioare a tibiei, pe fa a posterioar a astragalului, pe fa a intern a
calcaneului şi ajunge în regiunea plantar . Aici se îndreapt oblic
înainte şi în untru, încrucişeaz tendonul flexorului comun, cu care
se uneşte şi ajunge s se insere distal pe baza celei de a doua falange
a halucelui. Când ia punct fix pe peroneu, este flexor al halucelui şi al
celorlalte degete, precum şi un extensor al piciorului pe gamb .Când
ia punct fix pe inser iile distale, în ortostatism, sus ine gamba s nu se
flecteze pe picior. Este sinergic cu tricepsul sural şi cu flexorul
propriu.
gambierul posterior este situat profund
între cei doi flexori, imediat înapoia membranei interosoase. Se
inser proximal pe buza inferioar a liniei oblice a tibiei, pe fa a
posterioar a tibiei, pe cele dou treimi superioare ale membranei
interosoase şi pe fa a intern a peroneului, înapoia crestei interosoase.
Tendonul lui se îndreapt în untru, încrucişeaz tendonul flexorului
comun, trece pe marginea intern a acestuia, alunec înapoia maleolei
interne, pe care o înconjoar şi se inser distal pe tuberculul
scafoidului. Când ia punct fix pe gamb este extensor, adductor şi
rotator în untru al piciorului pe gamb . Când ia punct fix pe scafoid,
în ortostatism, sus ine gamba s nu se flecteze pe picior. Este sinergic
cu tricepsul sural, cu flexorul comun şi cu flexorul lung al halucelui.
12.3.2. Biomecanica gambei
a. Biomecanica articula iei tibio-peroniere superioare
Articula ia, fiind o artrodie, nu permite decât mişc ri de

alunecare de mic amplitudine a celor dou suprafe e articulare una
fa de cealalt . Aceste mişc ri sunt indispensabile dinamicii
articula iei tibio-peroniere inferioare şi gleznei de care sunt func ional
strâns legate.
95
b. Biomecanica articula iei tibio-peroniere inferioare
Articula ia intervine în mişc rile de flexie şi extensie ale

piciorului pe gamb , mosorul astragalului ruleaz înainte şi înapoi pe
fa a articular a pensei tibio-peroniere. Este o articula ie ligamentar ,
f r cartilaj articular şi f r sinovial . Rolul ligamentelor este acela
de a men ine în contact cele dou extremit i ale oaselor gambei în
mişc rile piciorului şi în static .
12.3.3. Structura funcţională a gleznei şi piciorului
Aceste dou elemente alc tuiesc un tot func ional, situa ie

asem n toare cu cea întâlnit la gâtul mâinii şi mân .
Piciorul reprezint , dup coaps şi gamb , a treia pârghie principal a

membrului inferior. El este elementul de leg tur dintre corp şi sol,
cu o structur adecvat acestor func ii.
Piciorul, în structura sa complex , este format din 26 de oase scurte,

legate între ele prin ligamente relativ scurte, dar foarte puternice, cu
32 de articula ii, cu inser ii a 11 muşchi ai gambei şi a 20 proprii
piciorului. Scheletul piciorului este format din 7 oase tarsiene, 5
metatarsiene şi 14 falange.
Oasele tarsiene sunt:

astragalul situat între pensa bimaleolar şi calcaneu
calcaneul situat sub astragal, cel mai voluminos os al tarsului, pe
fa a lui posterioar se inser tendonul lui Achile
cuboidul situat înaintea calcaneului, între acesta şi bazele ultimelor
dou metatarsiene.
scafoidul situat medial fa de cuboid. Se articuleaz posterior cu
capul astragalului şi anterior cu fe ele posterioare ale celor trei
cuneiforme
cuneiformele, în num r de trei, au forma unor col uri, introduse între
scafoid, cuboid şi bazele ultimelor patru metatarsiene.
Oasele metatarsiene sunt oase lungi care prezint o extremitate

proximal (baz ), un corp şi o extremitate distal (cap).
Falangele reprezint scheletul degetelor piciorului, au şi ele o

extremitate proximal (baz ), un corp şi o extremitate distal (cap).
Fiecare deget are trei falange cu excep ia halucelui care are numai
dou .
Articula iile gleznei şi piciorului
Aceste articula ii sunt numeroase; ele se pot grupa astfel:
Articulaţia gleznei este o articula ie trohlean .
a) suprafe ele articulare sunt: pensa tibio-peronier şi fa a superioar

şi fe ele articulare ale astragalului (fa a inferioar a extremit ii
inferioare a tibiei şi fa a extern a maleolei tibiale; suprafa a extern
96
a maleolei tibiale = interne = este plan şi intr în contact cu fa a
intern a astragalului).
b) capsula este fibroas şi înt rit lateral de un ligament intern şi unul
extern.
c) sinoviala c ptuşeşte interiorul capsulei şi formeaz funduri de sac
Articulaţia astragalo-calcaneană este articula ia dintre fa a

inferioar a astragalului şi fa a superioar a calcaneului. Suprafe ele
sunt men inute în contact de trei ligamente ( interosos, extern şi
posterior).
Articulaţia medio-tarsiană uneşte cele dou oase ale tarsului

posterior ( astragalul şi calcaneul) cu primele oase ale tarsului
anterior (scafoidul şi cuboidul).
Articulaţiile intertarsiene ale celor 5 oase ale tarsului anterior sunt

între: scafoid şi cuboid, între scafoid şi cele trei oase cuneiforme,
între cele teri oase cuneiforme între ele, între cuboid şi al treilea
cuneiform, toate articula iile fiind artrodii.
Articulaţia tarso-metatarsiană uneşte cuboidul şi cele trei oase

cuneiforme cu baza celor cinci metatarsiene. Toate articula iile sunt
artrodii şi prezint o serie de ligamente interosoase, dorsale şi
plantare.
Articulaţiile intermetatarsiene sunt între ultimele 4 metatarsiene

care se unesc prin bazele lor (trei artrodii) iar la capetelor lor au o
bamdelet fibroas transversal (ligamentul transvers al
metatarsului).
Articulaţiile metatarso-falangiene sunt articula ii condiliene,

realizate de capul rotunjit al metatarsienelor şi de baza falangelor
proximale, care prezint câte o cavitate glenoid , m rit în jos şi
înapoi de un fibrocartilaj. Extremit ile osoase sunt legate de o
capsul înt rit de câte dou ligamente laterale.
Articulaţiile interfalangiene sunt articula ii trohleene. În linii mari,

dispozi ia segmentelor osoase şi a articula iilor respect structura
mâinii, cu deosebirea c halucele nu dispune de aceeaşi mobilitate şi
nu poate executa mişcarea de opozi ie.
Aponevroza plantară.
Întreaga structur arhitectonic a piciorului este sus inut de dou

forma iuni fibroase complexe situate în plante (aponevroze). Ele sunt:
una superficial şi alta profund . Cea mai important fiind cea
superficial . Are o form triunghiular , cu vârful spre calcaneu şi
baza spre degete, este foarte rezistent şi contribuie la men inerea
bol ii plantare în ortostatism.
Muşchii piciorului
În biomecanica piciorului intervin muşchii gambei şi cei 20 de
muşchi proprii ai piciorului. Se grupeaz în patru regiuni, astfel:
97
– Muşchii regiunii dorsale – singurul muşchi în
regiunea dorsal este
pediosul, se inser pe partea antero– superioar a calcaneului, se
îndreapt înainte şi în untru, se împarte în patru fascicule musculare,
continuate cu un tendon sub ire ce se inser pe primele patru degete.
Extinde primele patru degete pe metatarsiene şi este sinergic cu
lungul extensor comun al degetelor.
– Muşchii regiunii plantare interne se inser proximal pe oasele
tarsiene şi distal pe baza primei falange a halucelui. Ei sunt:
adductorul halucelui, scurtul flexor al halucelui şi abductorul
halucelui.
– Muşchii regiunii plantare mijlocii
scurtul flexor plantar se inser proximal pe tuberozitatea intern
a fe ei inferioare a calcaneului. Se împarte în patru tendoane şi se
inser distal pe bazele falangelor mijlocii ale ultimelor 4 degete. Este
flexor al falangelor mijlocii pe primele falange ale ultimelor 4 degete
şi un flexor al degetelor pe metatarsiene.
accesoriu lungului flexor se inser proximal pe cele dou
tuberozit i ale fe ei inferioare a calcaneului şi distal pe tendonul
flexorului comun al degetelor. Flecteaz ultimele 4 degete pe
metatarsiene.
lombricalii piciorului sunt identici ca num r, dispozi ie şi
ac iune cu cei ai mâinii. Sunt în num r de 4 şi flecteaz prima
falang , extinzând concomitent celelalte dou falange ale ultimelor 4
degete.
interosoşii piciorului şi ei sunt identici ca num r, dispozi ie şi
ac iune cu cei ai mâinii. Sunt 7 interosoşi (3 plantari şi 4 dorsali)
care se inser proximal pe fe ele laterale ale metatarsienelor şi distal
pe primele falange ale degetelor. Sunt flexori ai primelor falange pe
metatarsiene şi extensori ai falangelor a doua şi a treia pe prima
falang , deci sinergici cu lombricalii.
– Muşchii regiunii plantare externe sunt: abductorul degetului mic,
scurtul flexor al degetului mic şi opozantul degetului mic. To i aceşti
muşchi se inser proximal pe fe ele infero-externe ale oaselor tarsiene
şi ale ultimului metatarsian şi distal pe baza primei falange a
degetului mic.
Bol ile piciorului
Cele trei bol i ale piciorului sunt dou lungi (intern şi extern ) şi o
bolt scurt (transversal anterioar ). Prin ele este posibil
biomecanica complex a piciorului, în mers, alergare, s rituri, dans.
Bolta internă este format din calcaneu, astragal, scafoid şi cele trei
cuneiforme şi primul metatarsian. Este înt rit de ligamentul
calcaneo– scafoidian plantar şi de tendoanele muşchilor gambei. Ea
serveşte la mişcare.
Bolta externă (principal ) este format din calcaneu, cuboid şi

metatarsienele IV şi V şi serveşte la sprijin.
Bolta transversală este scurt , se ridic de la marginea extern a

piciorului prin cuboid, are maximum de în l are în dreptul celui de al
doilea cuneiform şi coboar pu in c tre marginea intern prin primul
cuneiform
98
Amprenta plantar
În mod normal, datorit existen ei bol ilor plantare, contactul dintre

picior şi sol nu se face pe toat suprafa a plantar ci numai pe un
anumit teritoriu (amprenta plantar ), care variaz ca form şi
întindere de la individ la individ şi pentru fiecare individ de la o
pozi ie la alta.
Amprenta plantar se înregistreaz cu ajutorul plantogramei, prin

badijonarea plantelor cu cerneal sau tuş şi aşezarea plantelor pe o
coal de hârtie.
12.3.4. Biomecanica gleznei şi piciorului
În articula ia gleznei au loc mişc ri de flexie şi extensie ale

piciorului. Axa biomecanic în jurul c reia se execut aceste mişc ri,
deşi este transversal , face un unghi de 80 cu linia bimaleolar , aşa
încât, dac piciorul se aşeaz în flexie dorsal , vârful lui se duce şi în
adduc ie.
Piciorul are o astfel de structur , încât s poat suporta
greutatea individului dar şi o alta în plus. El are posibilit i mari de
mişcare, în totalitatea sa, piciorul se poate mişca în toate sensurile
(flexie, extensie, abduc ie, adduc ie, rota ia intern şi extern şi
circumuc ie).
Membrul inferior ca lan cinematic
Bazinul, şoldul, coapsa, genunchiul, gamba, glezna şi
piciorul ac ioneaz în cursul diferitelor pozi ii şi mişc ri ca un lan
cinematic deschis sau închis.
Ca lanţ cinematic închis ac ioneaz în urm toarele pozi ii şi
mişc ri:
– sus inerea corpului în pozi iile stând, pe genunchi şi
şezând,
– propulsia corpului în sus, înainte sau înapoi (ridicarea pe
vârfuri, b taia la s rituri),
– amortizarea c derii pe sol (în c derea în picioare).
Ca lanţ cinematic deschis, ac ioneaz în:
– dep rtarea şi apropierea picioarelor,
– r sucirea în afar şi în untru ,
– rota ia dinapoi înainte şi dinainte înapoi,
– lovirea, împingerea şi chiar apucarea (în cazuri speciale).
Gamba este segmentul care leag coapsa de picior. În alc tuirea articula iilor gambei intr
dou oase lungi: tibia şi peroneul. Cele dou oase ale gambei se articuleaz între ele atât prin
99
extremit ile lor superioare cât şi prin cele distale, formând dou articula ii tibio-peroniere (superioar
şi inferioar ).
Muşchii lojei anterioare sunt:gambierul anterior, extensorul comun al degetelor, extensorul propriu al
halucelui. peronierul anterior.
Muşchii lojei laterale sunt: lungul şi scurtul peronier lateral.
Muşchii lojei posterioare sunt:tricepsul sural– cel mai voluminos muşchi al gambei, este alc tuit din:
cei doi gemeni (intern şi extern) şi solearul-; plantarul sub ire ,popliteul ,flexorul comun al degetelor ,
flexorul lung al halucelui , gambierul posterior.
Tibie; peroneu.
1. Care sunt oasele gambei?

2. Ce articula ii are gamba?
3. Care sunt muşchii lojei anterioare a gambei?
4. Ce muşchi prezint gamba în partea ei posterioar ?
5. Care sunt bol ile piciorului şi ce rol au?
1.Peronierul al III lea face parte din loja laterală a gambei.
2. Articulaţia gleznei este o articulaţie sferoidă.
3.Muşchii lojei laterale a gambei sunt: lungul peronier lateral, scurtul peronier lateral şi peronierul
al treilea.
*Completa i spa iile puncte cu termenii corec i:

4. Cel mai voluminos muşchi al gambei este.....................
5. Amprenta plantară se înregistrează cu ajutorul .............................
100
2. Baciu, C, Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport – Turism,
Bucureşti, 1977.
101
MIŞC RILE APARATULUI LOCOMOTOR CICLICE ŞI ACICLICE
Cuprins:
13.1. Introducere
13.3.1. Caracteristicile mersului si fazele lui
13.3.2. Carecteristicile alerg rii si fazele ei
11.1.Introducere
Mersul este o mişcare locomotorie ciclic , care se efectueaz
prin ducerea succesiv a unui picior înaintea celuilalt.
In mers, corpul se sprijin permanent pe sol, fie cu un picior
(sprijin unilateral), fie cu ambele picioare (sprijin bilateral). În cazul
sprijinului unilateral, membrul inferior, care sus ine greutatea
corpului, se numeşte picior de sprijin, iar cel lalt, picior oscilant
(pendulant).
Alergarea reprezint din punct de vedere biomecanic, o mişcare
locomotorie ciclic , în care deplasarea corpului este asigurat printr-o
ac iune alternativ a membrelor inferioare, alerg torul avînd un
contact periodic cu solul.
11.2. Obiectivele şi competenţele/unităţii de învăţare
s descrie caracteristicile şi fazele mersului

s explice caracteristicile şi fazele alerg rii

– îşi vor însuşi no iunile referitoare la mişc rile ciclice ale aparatului
locomotor;
– vor conştientiza biomecanica aparatului locomotor în timpul
mersului şi al alerg rii.
102
13.3.1. Caracteristicile mersului şi fazele lui
Mersul se compune dintr-o succesiune de paşi, în elegîndu-se prin

pas mişcarea prin care un picior trece înaintea celuilalt. Marey
consider c pasul reprezint totalitatea mişc rilor care se execut
între dou pozi ii asem n toare ale aceluiaşi picior. Acesta este un
pas dublu, deoarece în timpul ac iunii unui picior, cel lalt parcurge
un num r egal de faze.
Pasul dublu este considerat unitatea func ional de mişcare în
timpul mersului. El se descompune în doi paşi simpli, fiecare avînd,
la rîndul s u, cîte trei faze. Pasul dublu se poate descompune pentru
− perioada piciorului de sprijin;

studiu în doua perioade (fig. 94):
− perioada piciorului oscilant. Fiecare perioad cuprinde cîte

trei faze:
Fazele mersului
Perioada piciorului de sprijin cuprinde:
– faza de amortizare;
– momentul verticalei;
– faza de impulsie.
Perioada piciorului oscilant cuprinde:
– faza pasului piciorului posterior;
– faza pasului anterior.
Faza de amortizare începe din clipa în care piciorul anterior

ia contact cu solul, pe c lcîi, şi dureaz pîn la momentul verticalei.
Amortizarea constituie o frânare în mers; biomecanic reprezint o
faz negativ , deoarece for a reac iei reazemului este îndreptat
contrar direc iei mersului.
Momentul verticalei piciorului de sprijin dureaz foarte
pu in, corpul fiind sprijinit pe un singur picior. În acest moment
corpul are în l imea maxim , iar centrul de greutate este uşor
deplasat lateral, spre piciorul de sprijin, pentru men inerea
echilibrului.
Faza de impulsie urmeaz imediat dup momentul verticalei
piciorului de sprijin şl dureaz pîn la desprinderea acestuia de sol,
începînd cu c lcîiul. În timpul atingerii solului cu vîrful
metatarsienelor şi cu degetele, corpul se g seşte în sprijin bilateral,
103
deoarece piciorul anterior se afl în contact cu solul prin c lcîi.
C.G.G. are în l imea minim în sprijinul bilateral. La sfârşitul acestei
faze corpul este împins înainte şi în sus prin for a de impulsie a
piciorului de sprijin, care devine apoi picior oscilant.
În faza pasului posterior al piciorului oscilant se execut
liber o oscila ie în articula ia coxofemural , concomitent cu o uşoar
floxie în articula ia genunchiului si o flexie dorsal în articula ia
talocrural . Se produce astfel o mic scurtare a membrului inferior,
care oscileaz uşurînd mişcarea, în special în momentul trecerii spre
vertical .
In momentul verticalei piciorului oscilant acesta trece uşor
flectat la vertical , încrucişîndu-se peste piciorul de sprijin aflat, de
asemenea, în momentul verticalei.
In faza pasului anterior al piciorului oscilant, acesta
oscileaz de la vertical înainte, preg tindu-se s ia contact cu solul,
pentru a începe un nou ciclu al pasului dublu.
De remarcat c impulsia este singura faz pozitiv care
accelereaz viteza mersului, deoarece în aceast faz reac ia
reazemului are aceeaşi direc ie cu deplasarea corpului.
Din interac iunea for elor interne ale organismului, respectiv

contrac ia musculaturii, cu for ele externe care ac ioneaz în toate
fazele mersului, în special în punctele de contact ale corpului cu
solul, rezult deplasarea prin mers.
Odat cu bazinul se înclin şi trunchiul şi, de aceea, mersul ia
un aspect uşor leg nat, care este mai accentuat la femeie din cauza
bazinului mai larg.
Membrele superioare execut în mers mişc ri sincrone şi
opuse celor ale membrului inferior de aceeaşi parte. Mişcarea lor este
de mic amplitudine, dar dac s-ar suprima, mersul ar fi jenat.
13.3.2. Caracteristicile alergării şi fazele ei
Spre deosebire de mers, alergarea se caracterizeaz printr-o faz de

zbor care înlocuieşte sprijinul bilateral din mers.
Unitatea de m sur în alergare, ca şi în mers, este pasul
dublu, fiecare membru inferior avînd o perioad de sprijin şi una de
oscila ie, între care se interpune zborul.
Fazele alergării
Piciorul de sprijin are trei faze: amortizarea, momentul
verticalei şi impulsia, iar piciorul oscilant, alte trei faze: pasul
posterior, momentul verticalei şi pasul anterior
In alerg rile de vitez şi rezisten , amortizarea se face cu
piciorul în flexie plantar pe capetele metatarsienelor şi pe degete.
In momentul contactului cu solul, lantul muscular al triplei
extensii, extensorii coapsei pe bazin, extensorii genunchiului şi
flexorii plantari se opun flexiei segmentelor, depunînd un efort
muscular de cedare.
In momentul verticalei piciorului de sprijin, activitatea
muscular este momentan static , de fixare, fiind îndeplinit de toate
lan urile antagoniste ale membrului inferior de sprijin. În acest
moment, la toate procedeele de alergare, trunchiul este uşor flectat.
104
Impulsia în alergare se realizeaz printr-un efort puternic de
învingere, depus de lan ul muscular al triplei extensii, care se
accentueaz progresiv pîn la sfîrşitul impulsiei, asigurînd traiectoria
din timpul zborului.
Lan ul muscular al triplei extensii este principalul factor care
asigur îndeplinirea celor trei faze ale piciorului de sprijin; el depune
o activitate dinamic de învingere, care creşte progresiv pîn la
terminarea impulsiei.
În timpul zborului, cele dou membre inferioare desf şoar
activit i musculare deosebite: cel care a efectuat impulsia se
preg teşte pentru a executa fazele piciorului oscilant, printr-o
relaxare a lan ului triplei extensii, permi înd astfel oscila ia înainte,
iar cel care termin fazele oscila iei se preg teşte s ia contactul cu
solul printr-o contrac ie a lan ului muscular al triplei extensii, pentru
a asigura amortizarea.
In faza pasului posterior a piciorului oscilant, ducerea
înainte a membrului inferior pîn la vertical se face cu ajuorul for ei
de gravita ie, c reia i se adaug , la alerg rile de vitez , un efort
viguros din partea lan ului triplei flexii a membrului inferior (flexorii
coapsei pe bazin, flexorii genunchiului, flexorii dorsali al labei
piciorului).
In momentul verticalei piciorului oscilant, lan urile
musculare antagoniste ale membrului inferior depun o activitate
static de consolidare, asigurînd pozi ia la vertical a piciorului
oscilant. în compara ie cu mersul, membrul inferior este mai flectat în
şold şi genunchi.
In faza pasului anterior a piciorului oscilant se produce o
puternic proiec ie înainte, care este asigurat de lan ul muscular al
triplei flexii; efortul principal îl depun flexorii coapsei pe bazin ce
duc coapsa puternic înainte şi în sus. Unghiul pe care îl face coapsa
cu bazinul va fi cu atît mai mic, cu cît viteza alerg rii va creşte.
Concomitent se asigur flexia genunchiului şi flexia plantar , care
preg tesc amortizarea.
Mersul este o mişcare locomotorie ciclic , care se efectueaz prin ducerea succesiv a unui
picior înaintea celuilalt.
In mers, corpul se sprijin permanent pe sol, fie cu un picior (sprijin unilateral), fie cu ambele
picioare (sprijin bilateral). În cazul sprijinului unilateral, membrul inferior, care sus ine greutatea
corpului, se numeşte picior de sprijin, iar cel lalt, picior oscilant (pendulant).
Fazele mersului, în funcţie de perioada piciorului sunt:
-Perioada piciorului de sprijin cuprinde:
105
– faza de amortizare;
– faza de impulsie.
-Perioada piciorului oscilant cuprinde:
– faza pasului piciorului posterior;
– faza pasului anterior.
Alergarea reprezint din punct de vedere biomecanic, o mişcare locomotorie ciclic , în care deplasarea
corpului este asigurat printr-o ac iune alternativ a membrelor inferioare, alerg torul avînd un contact
periodic cu solul.
Fazele alergării
Piciorul de sprijin are trei faze: amortizarea, momentul verticalei şi impulsia, iar piciorul
oscilant, alte trei faze: pasul posterior, momentul verticalei şi pasul anterior
Mersul; alergarea; pasul dublu; amortizare; impulsie
1. Ce este mersul ?
2. Care sunt fazele mersului ?
3. Descrie i pasul dublu!
4. Ce este amortizarea ?
5. Când urmeaz faza de impulsie ?
6. Ce este alergarea ?
1. Unitatea funcţională de mişcare în timpul mersului este pasul dublu.
2. În timpul alergării, principalul factor care asigură îndeplinirea celor trei faze ale piciorului de
sprijin este lanţul muscular al triplei extensii.
3. Alergarea se caracterizează printr-o fază de zbor care înlocuieşte sprijinul unilateral din mers
106
*Completa i spa iile punctat cu termenii corec i:
4.În timpul mersului, perioada piciorului oscilant cuprinde: faza pasului piciorului posterior;
................................faza pasului anterior.
5. În timpul alergării, piciorul de sprijin are trei faze: amortizarea, momentul verticalei şi .............
2. Baciu, C, Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport – Turism,
Bucureşti, 1977.
107
MIŞC RILE CORPULUI ÎN MERS, ALERGARE, ARUNC RI ŞI S RITURI
Cuprins:
14.1. Introducere
14.3.1. Particularita ile şi fazele s riturilor
14.3.2. Particularita ile şi fazele arunc rilor
11.1.Introducere
S riturile sunt mişc ri locomotorii aciclice, caracterizate printr-un

zbor prelungit în care corpul descrie în aer o parabol .
Arunc rile sunt probe atletice care se pot clasifica, dup modalitatea
în care se aplic for a arunc torului pentru a imprima obiectului
aruncat (greutate, suli , disc, ciocan) mişc rile specifice, în:
a) împingeri (greutate); b) azvîrlire (suli ); c) lans ri (disc, ciocan).
s descrie caracteristicile mişc rilor aciclice

s explice fazele s riturilor şi arunc rilor

– îşi vor însuşi no iunile referitoare la mişc rile aciclice;
– vor conştientiza biomecanica aparatului locomotor în timpul
s riturilor şi arunc rilor.
108
14.3.1. Partucularitaţile şi fazele săriturilor
Toate s riturile se efectueaz cu sau f r elan. Dup ac iunea

aparatului motric şi a for elor externe, deosebim:
– s rituri simple, efectuate numai cu for a muscular care
împinge corpul de pe o baz de sprijin, spre exemplu s ritura în
lungime şi în l ime;
– s rituri mixte sau cu sprijin, unde traiectoria corpului dup
desprinderea de pe sol este modificat de un sprijin oarecare, spre
exemplu s ritura cu pr jina, s ritura la cal etc.
S riturile au patru faze: elanul, desprinderea (b taia), zborul
şi aterizarea. Aceste faze sunt legate între ele şi se condi ioneaz
reciproc, îns fiecare prezint particularit i proprii.
Faza de preg tire const din mişc ri preg titoare, adaptate
tipului respectiv de s ritur , care au rolul de a asigura, pe de o parte,
condi ii mecanice optime pentru contrac ia muscular , iar pe de alt
parte, o vitez maxim şi o trac iune cît mai eficiente.
La s riturile de pe loc f r elan, preg tirea const în mişcarea
de avîntare, adic în coborîrea C.G.G. şi punerea în tensiune a
muşchilor triplei extensii, şi crearea condi iilor optime pentru
impulsie.
La săriturile cu elan, preg tirea se face prin alergare; aceasta
imprim corpului o vitez orizontal ce contribuie la lungirea
traiectoriei de zbor.
Faza de bătaie (desprinderea) cuprinde de fapt dou ac iuni
importante: b taia propriu-zis şi desprinderea. în momentul b t ii se
produce o contrac ie balistic , puternic , a lan ului triplei extensii a
membrului inferior de b taie. La s riturile cu elan, direc ia
traiectoriei face cu orizontala un unghi numit unghi de desprindere, a
c rui valoare este rezultanta celor dou for e ce ac ioneaz asupra
corpului. La s riturile de pe loc, unghiul de desprindere este egal cu
unghiul de impulsie, pe cînd la s riturile cu elan el este cu atît mai
mic, cu cît viteza elanului creşte. în practic s-a constatat c la
s riturile în lungime de pe loc, unghiul de desprindere se apropie de
45°, iar la s riturile cu elan se micşo¬reaz , de obicei nedep şind
20—30°.
La ac iunea de impulsie a piciorului de b taie se adaug
ac iunile de avântare ale piciorului oscilant, ale bra elor şi umerilor.
La terminarea fazei de b taie este foarte important ca C.G.G. s fie
ridicat cît mai sus şi s aib o accelera ie cît mai mare.
109
Zborul este deplasarea corpului în spa iu; traiectoria
C.G.G. nu poate fi modificat de for ele interioare. Corpul descrie o
traiectorie curb , care în prima parte este ascen¬dent , avînd o vitez
uniform încetinit , iar în a doua este descendent , cu o vitez uniform
accelerat . Mişc rile din timpul zborului preg tesc aterizarea. în faza
de zbor, activitatea musculaturii corpului este redus . S ritorii
experimenta i îşi relaxeaz musculatura imediat dup b taie. La
încep tori îns , muşchii r mîn contracta i, ceea ce d uneaz atît
tehnicii s riturii, cît şi economiei consumului de energie.
Faza de aterizare este aceea în care corpul ia contact cu
solul; ea dureaz pîn la anularea total a vitezei. Aterizarea se face
pe ambele membre inferioare, la s ritura în lungime şi pe toate
membrele, la s ritura în în l ime. Amortizarea se realizeaz printr-o
serie de for e de frânare, dintre care for a musculaturii corpului este
cea mai important .
Ea transform corpul şi segmentele sale într-un resort elastic
şi rezistent; de asemenea, îşi mai aduc contribu ia rezisten a şi
elasticitatea articula iilor, a esuturilor, precum şi calit ile solului
care, prin deformare (sol afânat, nisip, material plastic), amortizeaz
şocul.
In timpul zborului, activitatea musculaturii este mai slab ,
dar complex , avîncl drept scop preg tirea ateriz rii, men inerea
echilibrului etc.
La s ritura în lungime aterizarea se face pe c lcâie, cu
membrele inferioare în flexie: pe coaps , genunchi şi flexie dorsal în
articula ia talocrural . Deşi aterizarea se face în flexie generalizat ,
amortizarea vitezei se realizeaz de c tre grupele musculare
antagoniste (ale triplei extensii) care împiedic corpul s se
pr buşeasc , transformînd membrele inferioare în resorturi elastice.
In concluzie, putem afirma c atât impulsia, cât şi aterizarea
sunt asigurate, în principal, de lan ul muscular al triplei extensii.
Activitatea acestui lan muscular este de învingere – la b taie şi de
cedare – la aterizare. Deci, în antrenamentul sportivilor este necesar
preg tirea lan ului triplei extensii, atît pentru efortul de învingere, cît
şi pentru cel de cedare.
14.3.2. Particularitaţile şi fazele aruncărilor
In toate arunc rile, centrul de greutate al obiectului descrie în

timpul zborului o traiectorie curb , asem n toare unei parabole; din
cauza rezisten ei aerului şi a for ei de gravita ie, partea final ,
descendent , a parabolei este mai scurt şi mai înclinat . Factorii care
determin lungimea unei arunc ri sunt:
– viteza ini ial (V0) cu care obiectul p r seşte mâna;
– unghiul de lansare şi unghiul de teren;
– suprafa a frontal opus aerului de c tre obiectul aflat în zbor.
Viteza ini ial este rezultatul aplic rii mai multor for e asupra
obiectului, şi anume viteza orizontal (suli a) sau circular (disc,
ciocan) a elanului şi viteza imprimat de contrac ia muscular a
impulsului final. În diferitele procedee de arunc ri, valoarea for elor
variaz ; astfel, la aruncarea suli ei impulsul final al musculaturii are
un rol covârşitor, pe când la aruncarea discului şi ciocanului, rolul cel
mai important revine musculaturii corpului care contribuie la
efectuarea mişc rii de rota ie.
110
Toate aceste for e trebuie s ac ioneze coordonat pentru ca
efortul lor s se însumeze; în caz contrar apar for e care frâneaz şi
scurteaz astfel lungimea traiectoriei. În efortul de aruncare, atletul
trebuie s angreneze întreaga sa mas muscular .
Performan a depinde de valoarea for ei care ac ioneaz şi este
propor ional cu num rul grupelor musculare angrenate în mişcare.
Cu cât timpul în care ac ioneaz for ele aplicate asupra
obiectului de aruncat este mai îndelungat, cu atât viteza ini ial şi
lungimea traiectoriei sunt mai mari.
Viteza ini ial (V0) este maxim atunci cînd toate aceste for e
ac ioneaz simultan, pe tot parcursul, pe aceeaşi direc ie şi trec prin
centrul de greutate al obiectului. Viteza ini ial este mai redus în
cazul când for ele ac ioneaz succesiv şi fiecare numai pe o frac iune
de parcurs.
Din punct de vedere practic, pentru arunc ri, concluzia care
se impune este c mişcarea, care preg teşte aruncarea, odat început
trebuie s se execute în mod continuu pîn la eliberarea obiectului; de
asemenea, este necesar ca mişcarea s fie efectuat cu o vitez
crescând .
Teoretic, în orice aruncare, unghiul de lansare cel mai
favorabil pentru ob inerea unei traiectorii cît mai lungi atinge 45°.
Acest principiu este valabil numai în vid, deoarece în concurs
intervin factori care modific unghiul de lansare, şi anume, rezisten a
aerului, calit ile aerodinamice ale obiecte¬lor de concurs etc.
La unele arunc ri, în special la greutate, unghiul de lan¬sare
este mai mic de 45° (cu 30—40°) din motive anatomo-func ionale,
deoarece eficacitatea impulsiei este mai mare dac se face
perpendicular pe torace, lucru ce nu permite realizarea unui unghi
mai mare.
Fazele aruncărilor
Deşi diferite ca form de execu ie, arunc rile se caracterizeaz prin
faze care se succed dup cum urmeaz :
a) Pregătirea pentru aruncare const din prinderea obiectului,
urmat de o serie de mişc ri care au rolul de a pune în tensiune
lan urile musculare ce vor efectua elanul. Aceste mişc ri difer dup
stilul de aruncare. Astfel, la greutate, mişc rile preg titoare constau
din ridic ri şi flect ri uşoare pe piciorul de sprijin; la disc se
efectueaz câteva leg n ri, iar în lansarea ciocanului, una pîn la trei
rotari.
b) Elanul se compune dimr-o serie de mişc ri al c ror scop final este
asigurarea unei viteze ini iale cât mai mari şi luarea de c tre arunc tor
a unei pozi ii optime pentru execu¬tarea cu eficacitate maxim a
efortului final de eliberare a obiectului.
In timpul elanului, jum tatea inferioar a corpului se
deplaseaz mai repede decît cea superioar , care r mâne mai în urm
împreun cu mâna care ine obiectul de aruncat. Astfel, apare un
moment numit de unii autori „dep şirea aparatului", al c rui rol este
de a accentua la maximum starea de tensiune a lan urilor musculare
care vor efectua efortul de aruncare, contribuind la creşterea
randamentului arunc rii. Este necesar ca în elan s existe o
coordonare cît mai bun a impulsurilor par iale care pun în contrac ie
succesiv sau simultan diferite grupe musculare.
111
c) Efortul final adaug vitezei produse de elan un impuls nou, care
face s creasc şi viteza ini ial . El este rezultatul contrac iei
puternice (explozive) a grupelor şi lan urilor musculare specifice
fiec rei arunc ri în parte. În cadrul efortului final, începutul îl fac
masele musculare ale trunchiului, la nivelul bazinului şi regiunii
lombare, care se contract puternic. Urmeaz contrac ia celorlalte
grupe musculare ale corpului şi membrelor, într-o succesiune
asem n toare unei unde contractile care porneşte din regiunea C.G.G.
şi se difuzeaz c tre extremit i.
Lan urile musculare care efectueaz efortul final de aruncare
antreneaz grupe musculare antagoniste, dintre care unele ac ioneaz
dup tipul dinamic de învingere (concentric), iar celelalte prin cedare
(excentric). De re inut c efortul final de împingere, lansare sau
azvârlire trebuie continuat cât mai mult posibil. Pozi ia corpului
arunc torului în efortul final de aruncare este de echilibru nestabil; de
aceea, în timpul acestui efort, care dezechilibreaz corpul prin
împingerea C.G.G. înainte, este necesar şi asigurarea echilibrului.
Acesta se realizeaz prin efortul static de fixare pe care îl depun
lan urile musculare antagoniste ale trunchiului şi membrelor
inferioare.
Efortul muscular în aceast faz final trebuie s fie maxim, condi ie
esen ial pentru ob inerea unor performan e înalte.
d) Faza de restabilire începe dup ce obiectul a
p r sit mâna arunc torului. Ea are drept scop principal restabilirea
echilibrului corpului în cadrul spa iului delimitat prin regulamentul
arunc rii. Frânarea vitezei orizontale sau rotatorii şi oprirea corpului
dup aruncare se efectueaz în diferite forme, în func ie de tipul de
aruncare. Astfel, la aruncarea suli ei unde viteza orizontal restant
este mare, în afara activit ii musculare de frânare se efectueaz şi un
pas lung pentru m rirea bazei de sus inere a corpului. La aruncarea
discului şi a ciocanului, unde trebuie frânat mişcarea de rota ie a
corpului, se efectueaz o serie de mişc ri ale trunchiului şi
membrelor, care nu p r sesc solul. La aruncarea greut ii efortul
principal de restabilire se realizeaz prin contribu ia puternic a
lan urilor musculare ale membrelor inferioare, f r deplasarea
acestora.
In general, în faza de restabilire toate procedeele de aruncare
antreneaz contrac ia unui mare num r de lan uri musculare
antagoniste, îns principalul efort îl depun lan urile musculare
antagoniste celor care au efectuat elanul şi impulsia final . În aceast
situa ie, lan urile musculare respective depun efort dinamic de
învingere, iar cele care au executat impulsia, efort dinamic de cedare.
Elementele de efort dinamic sint completate de o important
participare static , simultan a musculaturii, necesar restabilirii şi
asigur rii echilibrului corpului aflat în echilibru nestabil. O
contribu ie mai mare sub aspect dinamometric aduc muşchii
şan urilor vertebrale şi lan urile musculare ale membrelor inferioare –
tripla extensie, tripla flexie, lan ul adductorilor coapsei şi supina iei
labei piciorului – precum şi lan ul abductorilor coapsei şi al
pronatorilor labei piciorului. La disc şi ciocan, un rol important în
restabilirea echilibrului dup lansare îl îndeplinesc membrele
superioare care, prin mişc ri diverse în abduc ie humeral , m resc
raza momentului iner ial şi, prin aceasta, capacitatea de restabilire a
echilibrului.
112
S riturile sunt mişc ri locomotorii aciclice, caracterizate printr-un zbor prelungit în care corpul
descrie în aer o parabol .
S riturile au patru faze: elanul, desprinderea (b taia), zborul şi aterizarea. Aceste faze sunt legate
între ele şi se condi ioneaz reciproc, îns fiecare prezint particularit i proprii.
Arunc rile sunt probe atletice care se pot clasifica, dup modalitatea în care se aplic for a
arunc torului pentru a imprima obiectului aruncat (greutate, suli , disc, ciocan) mişc rile specifice,
în: a) împingeri (greutate); b) azvîrlire (suli ); c) lans ri (disc, ciocan).
Arunc rile se caracterizeaz prin faze care se succed dup cum urmeaz :
a)Preg tirea pentru aruncare b)Elanul c) Efortul final d) Faza de restabilire.
– elan; zbor; aterizare
1. Care sunt caracteristicile s riturilor?

2. Ce este elanul?
3. Ce este zborul?
4. Ce este faza de aterizare?
5. Cum se face aterizarea?
6. De cine sunt asigurate impulsia şi aterizarea?
7. Care sunt fazele s riturilor?
8. Ce caracteristici au arunc rile?
9. Care sunt fazele arunc rilor?
113
1. În cazul săriturilor, impulsia şi aterizarea sunt asigurate, în principal, de lanţul muscular al triplei
extensii.
2. Zborul reprezintă deplasarea corpului în spaţiu.
3. Faza de restabilire începe după ce obiectul a părăsit mâna aruncătorului.

4.Fazele aruncărilor sunt: pregătirea pentru aruncare, elanul , ......................... şi faza de restabilire
5. Factorii care determină lungimea unei aruncări sunt: viteza iniţială (V0) cu care obiectul părăseşte
mâna; unghiul de lansare şi..........................;suprafaţa frontală opusă aerului de către obiectul aflat
în zbor.
2.Baciu, C., Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport – Turism,
Bucureşti, 1977.
114
R SPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE
Unitatea de înv are 1:1.adev rat, 2. fals, 3. adev rat, 4.men ine, 5. egale ca m rime
Unitatea de înv are 2:1.adev rat , 2.fals, 3.fals, 4. sistemul nervos simpatic şi parasimpatic ,
5. tendoanele şi aponevrozele
Unitatea de înv are 3:1.fals, 2.adev rat, 3.fals, 4. iner ia, for a de frecare 5. în acelaşi sens.
Unitatea de înv are 4 : 1.adev rat, 2.adev rat , 3.fals, 4. for elor gravita ionale , 5. antagoniştilor
Unitatea de înv are 5: 1.fals , 2.adev rat, 3.adev rat , 4. de învingere , 5. statico-izometrice
Unitatea de înv are 6: 1.adev rat, 2.fals, 3.adev rat , 4. marele oblic abdominal, 5. rota ie
Unitatea de înv are 7:1.fals, 2.fals, 3.adev rat, 4. dorsalul mare, 5. unghiular.
Unitatea de înv are 8:1.fals, 2.fals, 3.adev rat, 4. 1500, 5. anconeul
Unitatea de înv are 9:1.adev rat, 2.fals, 3.fals, 4 interosoşi. , 5. dou
Unitatea de înv are 10:1.adev rat,2. adev rat, 3.fals , 4. contranuta ie, 5. fesierul mijlociu
Unitatea de înv are 11:1.fals, 2.fals, 3.adev rat, 4. cvadriceps , 5. tibio peronier superioar
Unitatea de înv are 12:1.fals, 2.fals, 3.fals, 4. triceps sural , 5. plantogramei
Unitatea de înv are 13:1.adev rat, 2. adev rat, 3. fals, 4. momentul verticalei , 5. impulsia
Unitatea de înv are 14:1.adev rat, 2.adev rat, 3.adev rat, 4. efortul final, 5. unghiul de teren
115
116

Bio Mecanic A

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Bio Mecanic A

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Conf. univ. dr.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Reproducerea integral sau fragmentar , prin orice form

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

Realizatori curs în tehnologie IFR

EDITURA FUNDA IEI ROMÂNIA DE MÂINE

Unitatea de înv are 1

Unitatea de înv are 2

Unitatea de înv are 3

Unitatea de înv are 4

Unitatea de înv are 5

Unitatea de înv are 7

Unitatea de înv are 8

Unitatea de înv are 9

Unitatea de înv are 10

Unitatea de înv are 11

Unitatea de înv are 12

Unitatea de înv are 13

Unitatea de înv are 14

Răspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare........................................................................................... 115

Cursul de BIOMECANIC îşi propune ca obiectiv principal însuşirea de c tre studen i a

Dup parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştin e şi abilita i privind:

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul este compus din 14 unit i de înv are:

BAZELE MECANICE ALE MIŞC RII CORPULUI

Odat cu aprofundarea cunoştin elor despre structura intern

Obiectivele unităţii de învăţare:

Competenţele unităţii de învăţare

Timpul alocat unit ii: 2 ore

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Scurt istoric al Biomecanicii

Primele no iuni au fost enun ate de Aristotel (384 – 322

1.3.2. Legile fundamentale ale mecanicii

Marile realiz ri ale tehnicii moderne au la baz date

III. A treia lege a mecanicii (legea interac iunii) spune:

1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unita ii de înv are

Concepte şi termeni de re inut

Biomecanic , legile mecanicii.

Întreb ri de control şi teme de dezbatere

1. Care sunt savan ii români care au contribuit la dezvoltarea Biomecanicii?

*Completa i spa iile punctate cu termenii corec i!

PARTICULARIT ILE BIOMECANICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR

Aparatul locomotor al omului este în aşa fel alc tuit, încât se

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

Competenţele unităţii de învăţare:

2.3. Con inutul unit ii de înv are

2.3.1. Generalităţi despre oase

Oasele sunt considerate pârghii dure şi rezistente cu rol în:

2.3.2. Generalităţi despre articulaţii

2.3.3. Generalităţi despre muşchi

Muşchii sînt organe adaptate unei func ii speciale, contrac ia,

Muşchii au o circula ie bogat , asigurat prin numeroase vase

Sinteza unita ii de înv are

Concepte şi termeni de re inut

Aparat locomotor, oase, articula ii, muşchi

Întreb ri de control şi teme de dezbatere

1. Care este compozi ia chimic a oaselor ?

*Completa i spa iile punctate cu termenii corec i:

MECANISMELE GENERALE ALE LOCOMO IEI:

Locomo ia este o modificare a pozi iei corpului sau a p r ilor

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare: