Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10

Cursul 10

TRANSFORMAREA ENERGIEI PRIMARE ÎN ENERGIE ELECTRICĂ ÎN

SISTEMELE DE COGENERARE. RANDAMENTUL SISTEMELOR DE
COGENERARE
1.1. INTRODUCERE

Lumea actuală se află într-un mare impas: este dornică de a realiza noi sisteme care să-i
permită realizarea de mari transformări (inclusiv în intimitatea materiei) – pe de o parte – iar pe
de altă parte doreşte să conserve mediul înconjurător (deci, acesta să nu sufere transformări).
Cele două tendinţe sunt, evident antagoniste şi, ca urmare, greu de îndeplinit simultan. Această
simultaneitate nici nu poate exista, pe de altă parte – conform principiului determinismului clasic
(relaţia cauză – efect). Iată de ce acţiunile (cauzele) fiind apriorice vor genera, mai întâi,
transformări ale mediului înconjurător. Urmează, apoi, ca efectul o dată materializat să fie
menţinut (prin constrângerile altor cauze) sub o anumită valoare de prag. Marea problemă este
generată de faptul că, pe global, această valoare de prag nu este atinsă, dar, local, valoarea de
prag este depăşită. Efectul nou care apare este asemănător unei avalanşe (materializându-se sub
forma unei reacţii pozitive).
Emblematic pentru acest fenomen de amplificare este temperatura mediului ambiant.
Valoarea acesteia diferă pe areale apropiate fiind condiţionată de mulţi parametri, în general,
aleatori: tipul solului, forma de relief, tipul de vegetaţie, caracteristicile atmosferei etc. Efectele
variaţiei temperaturii pe areale apropiate sunt multiple: distrugeri ale vegetaţiei, ale faunei,
secătuiri ale solului, generarea de turbulenţe atmosferice etc. Ca urmare, acest parametru
important – temperatura – ar trebui menţinut sub control. Axându-ne pe determinismul clasic,
trebuie controlate cauzele pentru a putea menţine efectele sub un anumit prag.
Aşa se petrec lucrurile cu toate sistemele moderne care se realizează în tehnică: acestea
trebuie să fie, neapărat, sisteme comandabile. O altă problemă generează, însă, îngrijorare.
Majoritatea sistemelor actuale utilizează atât pentru funcţionare cât şi pentru comandă - energie
electrică. Producerea acestei energii, cât şi transformarea ei în alte forme de energie (mecanică)
reclamă procese cu pierderi, pierderi integrate în timp ce se transformă în căldură, căldură ce
modifică temperatura mediului ambiant etc. Apare astfel un cerc vicios, căci transformarea
energiei combustibililor primari în energie electrică şi retransformarea energiei electrice în
energie mecanică (în convertoarele electromecanice) se face cu pierderi, deci, în ultimă instanţă
cu transformări ale mediului (am îndepărtat, aici, o componentă esenţială care apare în faza de
transformare a energiei combustibililor primari, respectiv, cantitatea de noxe eliberate în mediul
ambiant). Datorită noii componente procesul de reacţie pozitivă este amplificat şi controlul
efectelor asupra mediului este din ce în ce mai greu de realizat.
Totuşi, trebuie realizate acţiuni care să încetinească viteza de derulare a procesului de
avalanşă. Pe de alte parte trebuie recuperată, cel puţin o parte, din energia vehiculată sub formă
de pierderi. Trebuie redusă, cu alte cuvinte, entropia sistemelor şi reutilizată o parte din energia
degradată.
Un astfel de deziderat şi-l propune – în subsidiar – şi cogenerarea. În general sistemele
antropice au nevoie atât de energie pură cât şi de energie degradată (cum este căldura) – pentru
satisfacerea anumitor utilităţi. Cogenerarea – utilizând principiul sistemic – propune generarea
celor două tipuri de energie (încadrând energia electrică la capitolul energie pură) cu ajutorul
unui sistem integrator – un sistem unic şi nu pe baza a două sisteme disparate.
Ca la orice sistem din tehnică şi acest sistem integrator – pentru a satisface condiţia de
funcţionare îndelungată – trebuie să aibă un randament ridicat.
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
Ca urmare, acceptarea unei astfel de soluţii noi trebuie fundamentată atât tehnic (pe baza
randamentului) cât şi economic (interesant este că o fiabilitate sporită a sistemului – pe baza unui
randament ridicat - deci, costuri mici de întreţinere, asigură, dintr-un anumit punct de vedere, şi o
economicitate a acestuia).

1.2. ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE SISTEMELE CLASICE ŞI SISTEMELE DE

COGENERARE. RANDAMENTUL SISTEMELOR DE COGENERARE

Producerea de energie electrică şi termică se realizează – în centralele electrice clasice –

pe căi diferite. Ca urmare, efortul este mai mare şi se reflectă în cantitatea sporită de combustibil
la intrarea în proces (figura 1.1). Cantitatea de energie legată (în combustibilii fosili) – la intrare
– fiind mare, şi cantitatea de energie degradată la ieşire este mare (valoare mare a pierderilor la
ieşirea din sistem).
În cazul sistemelor de cogenerare cantitatea de energie legată la intrare este mai mică şi –
în aceeaşi proporţie – se reduce şi cantitatea de energie degradată (vizualizată sub formă de
pierderi).

Fig. 1.1. Analiză comparativă între randamentele dintr-o centrală electrică clasică şi sistemele integratoare de
cogenerare

În figura 1.1 este reliefat tocmai acest aspect esenţial al sistemelor de cogenerare. Se
constată, în acelaşi timp, în cazul sistemelor de cogenerare, o perfectă concordanţă între
randamentele de conversie şi puterile livrate la ieşire, reliefându-se capacitatea deosebită a
sistemelor integratoare în raport cu cele disparate.
În conceptul de cogenerare se ascunde principiul fundamental al lui Bertalanffy conform
căruia „un sistem integrator are propietăţi emergente ce depăşesc suma propietăţilor părţilor
componente”. Se spune că prin integrarea părţilor sistemul capătă caracteristici noi. Figura 1.1
materializează această idee, în cazul sistemelor de cogenerare în raport cu cele clasice.
Esenţial pentru caracterizarea noilor calităţi ale sistemului integrator este randamentul
acestuia.
Definirea randamentului presupune explicitarea anumitor mărimi ce apar în figura 1.1.
Astfel:
C CHP - reprezintă cantitatea de combustibil primar în kWh  , consumată în centralele de
cogenerare;
C E - reprezintă cantitatea de combustibil primar în kWh  , consumată în centralele
electrice clasice pentru producerea de energie electrică;
C Q - reprezintă cantitatea de combustibil primar în kWh  , consumată în centralele
electrice clasice pentru producerea căldură (energie calorică);
E - reprezintă cantitatea de energie electrică în kWh  , obţinută atât în centralele clasice
cât şi în cele de cogenerare;

2
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
Q - reprezintă cantitatea de căldură (energie calorică) în kWh  , obţinută atât în
centralele clasice cât şi în cele de cogenerare;
E
E  - reprezintă randamentul electric în sistemul de cogenerare;
CCHP
Q
Q  - reprezintă randamentul termic în sistemul de cogenerare;
CCHP
E
E  - reprezintă randamentul electric în centralele clasice;
CE
Q
Q  - reprezintă randamentul termic în centralele clasice.
CQ
Ceea ce interesează în sistemele moderne (în viziunea de sisteme integratoare) este
parametrul ce reflectă noile calităţi ale unui astfel de sistem (ca o comparaţie între sistemele
clasice discontinue şi cele de cogenerare, integratoare, continue). Un astfel de parametru este
reprezentat de energia primară recuperată (Primary Energy Saving – PES).
Acest parametru este definit de următoarea relaţie:
C E  CQ  CCHP
PES  .
C E  CQ
Utilizând expresiile randamentelor definite mai sus, putem rescrie relaţia sub forma:
1
PES  1  .
 E Q

 E Q
Evident, în sistemele de cogenerare, pentru a obţine un randament ridicat trebuie ca
PES  0 .
Iată, în fig. 1.2. domeniul de randament ridicat în cazul unui sistem (centrală) de
cogenerare.

Fig. 1.2 Evidenţierea domeniului de randament ridicat la sistemele de cogenerare

Randamentele electrice şi termice în sistemele de cogenerare depind foarte mult atât de

tipul motorului primar cât şi de tipul generatorului electric. În tabelul 1.1 sunt indicate câteva
valori ale randamentelor termice şi electrice pentru sistemele de cogenerare, criteriul esenţial
fiind reprezentat de tipul motorului primar.

3
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
În afara definirii parametrului PES , în sistemele de cogenerare moderne se defineşte şi
un alt parametru, la fel de important, legat, de asemenea, de randamentele energetice ale
subsistemelor componente: ECO (atunci când se produce, doar, electricitate – fuel free
electricity). Acest parametru, vizualizat, de fapt, ca indicator de calitate al sistemului de
cogenerare (economia de energie primară la producerea, doar, de electricitate) este dat de relaţia:
C E  C Q  C CHP
ECO  .
CE
Ţinând, din nou, cont de expresiile randamentelor, noul indicator se poate scrie sub
forma:
 
 
E  Q   1  E   E Q 
ECO   E    1       PES .
E  E 
Q    E  Q   E   E  Q 
 
  E  Q 


Tabelul 1.1
Tipul motorului primar Randament electric Randament termic
E Q
Turbina cu gaz fară 30 % 55 %
postcombustie
Turbina cu gaz cu 20 % 68 %
postcombustie
Motor cu explozie 35 % 50 %
Motor Diesel 40 % 43 %
Încălzitor cu vapori şi turbină
cu contrapresiune (15 – 22) % (50 – 68) %

Se observă că acest indicator ( ECO ) conţine şi celălalt indicator de performanţă al

sistemelor de cogenerare PES . Se poate defini - şi pe baza lui – un domeniu de randament
ridicat al sistemelor de cogenerare. Iată, în tabelul 1.2, pentru noile instalaţii de cogenerare,
valorile randamentelor electrice şi termice de referinţă, cu ajutorul cărora se poate obţine un
indicator de performanţă ridicat ( ECO ). Valoarea acestui indicator fiind stâns legată de cea a
PES (directă proporţionalitate), rezultă că valoarea ridicată a unuia (aici, PES ) determină o
valoare ridicată şi pentru celălalt.
Tabelul 1.2
Combustibil Randament electric de Randamentul termic de referinţă*
*
referinţă Producţie de vapori de Producţie de apă caldă
temperatură ridicată sau de vapori
Gaz natural 55 % 80 % 90 %
Cărbune 42 % 80 % 85 %
Produse petroliere 42 % 80 % 85 %
Energie recuperabilă (22- 35) % 80 % 80 %
Deşeuri (22- 35) % 80 % 80 %
*
Nu s-a ţinut cont de pierderile în linia de transport, respectiv, pe conductele de racord,
pierderi ce diminuează randamentele cu (5 -10) %.

Concluzie: Deşi sistemele de cogenerare sunt sisteme integratoare, iar randamentele, dar
mai ales ceilalţi indicatori ( PES , ECO ) reflectă calităţile sistemului global (centrala de
cogenerare) pentru a putea îmbunătăţi randamentul global este necesară îmbunătăţirea
randamentului fiecărui subsistem. Astfel, deşi globalitatea (obţinută prin integrare) presupune
4
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
existenţa unor calităţi noi (peste suma calităţilor subsistemelor componente) analiza este
deosebit de importantă (deci studiul fiecăruia din subsisteme) deoarece, realizarea unui întreg
performant presupune şi realizarea microsistemelor componente cu performanţe ridicate.
Conform teoriei constructale, performaţa se obţine prin optimizarea imperfecţiunilor,
pentru a se asigura o „curgere” liberă (pe minimă rezistenţă) în sistem.

1.3. ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE SISTEMELE CLASICE ŞI MODERNE DE

TRANSFORMARE A ENERGIEI MECANICE ÎN ENERGIE ELECTRICĂ

După cum s-a constatat cogenerarea presupune obţinerea simultană din combustibilul
primar - la intrare - de energie electrică şi căldură – la ieşire.
O astfel de microcentrală de cogenerare utilizează (pentru a reduce impactul asupra
mediului ambiant) combustibili primari ecologici (gaze naturale, biodiesel, biogaz etc.). Iată în
figura 1.3 schema de principiu a unei instalaţii clasice de încălzire ce utilizează drept combustibil
primar gazul metan. O astfel de instalaţie nu oferă posibilitatea recuperării unei părţi din energia
primară pentru a fi folosită în alte scopuri (de exemplu producerea de energie electrică). Soluţia
modernă utilizată în microcentralele de cogenerare este prezentată în figura 1.4. în care se
recuperează o mare parte din energia primară (prin procesul de stocare) şi se redistribuie, ori de
câte ori este nevoie, pentru producerea alternativă atât de energie termică (calorică) cât şi de
energie electrică.

Fig. 1.3. Schema unei instalaţii clasice de încălzire

Fig. 1.4. Schema unei instalaţii de încălzire cu stocare (concept modern utilizat în microcentralele de cogenerare)

5
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
Pentru transformarea energiei mecanice (livrată, principial de o turbină) în energie
electrică în centralele electrice clasice se utilizează generatorul sincron cu excitaţie
electromagnetică. Principial o astfel de soluţie poate fi utilizată şi în cazul sistemelor de
cogenerare de medie şi mare putere. Tendinţa care există pe plan mondial este aceea de
diminuare a nivelului de putere şi, ca urmare, sunt necesare şi alte soluţii de generatoare
sincrone. Noile sisteme fiind compacte, cel mai adecvat este un generator sincron cu magneţi
permanenţi. Alegera soluţiei – între cele două generatoare – trebuie făcută pe baza respectării
mai multor criterii (dimensiuni de gabarit, costurile reclamate de realizarea instalaţiei,
posibilitatea de a lucra într-un sistem integrat, fiabilitatea generatorului – lucru ce contribuie, în
mod radical, la fiabilitatea întregului sistem de cogenerare, randamentul generatorului etc.).
Dintre acestea randamentul generatorului este un parametru sintetic ce înglobează, practic,
mai multe criterii (randament ridicat al generatorului înseamnă, pierderi reduse, dar şi
fiabilitate sporită a acestuia şi, implicit, o durată de viaţă mai mare şi costuri mai reduse pe
întreg ciclul de viaţă al maşinii electrice şi al sistemului de cogenerare).
În cazul generatoarelor sincrone cu excitaţie electromagnetică pentru a determina
randamentul este necesară vizualizarea categoriilor de pierderi care intervin. Iată, prezentat în
figura 1.5, bilanţul puterilor la un generator sincron de tipul cu excitaţie electromagnetică:

Fig. 1.5. Bilanţul puterilor la generatorul sincron cu excitaţie electromagnetică

Se constată existenţa următoarelor categorii de pierderi:

Pm - pierderile de natură mecanică (prin frecare şi ventilaţie);
PJr - pierderile Joule din înfăşurarea de excitaţie rotorică;
PJs - pierderile Joule din înfăşurarea statorică;
PFes - pierderile din miezul feromagnetic statoric.
Trebuie menţionat că în cadrul puterii active de intrare s-a considerat în figură suma
dintre puterea mecanică – livrată de motorul primar – şi puterea electrică livrată de sursa de
alimentare a circuitului de excitaţie (aceasta din urmă se regăseşte sub formă de pierderi Joule în
înfăşurarea rotorică).
În aceste condiţii randamentul generatorului se poate exprima sub una din formele:
Pu Pa  P  Pu
 gelmg    ,
Pa Pa Pu  P
unde cu P s-a notat suma tuturor pierderilor amintita mai sus.
În cazul sistemelor energetice – unde se află generatoare de mare putere – randamentul
acestora este (în cazul, desigur, a producerii, doar, de energie electrică) ridicat (peste 0,92). La
unităţi de mică putere, generatoarele sincrone – realizate în sistem clasic (cu excitaţie
electromagnetică) – au un randament mult mai scăzut (  gelmg  0,7 ).
Iată, de ce, în cazul sistemelor de cogenerare de mică şi medie putere trebuie adoptate noi
soluţii constructive şi pentru generatorul de producere a energiei electrice. Soluţia cea mai

6
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
vehiculată – la ora actuală – este cea a generatoarelor sincrone excitate cu magneţi permanenţi. O
astfel de soluţie oferă multe avantaje dar şi dezavantaje, ca orice soluţie adoptată în tehnică.
Avantajul principal este dat de reducerea dimensiunilor de gabarit. La acesta se mai
adaugă următoarele avantaje:
 Randament superior – la acelaşi nivel al puterii utile – faţă de cele cu excitaţie
electromagnetică;
 Fiabilitate ridicată datorită dispariţiei inelelor colectoare şi a sistemului de perii –
utilizate, la cele cu excitaţie electromagnetică, pentru alimentarea înfăşurării de excitaţie, plasate
pe rotor;
 Costuri mai mici de realizare – pentru aceeaşi putere utilă – dar, mai ales costuri mici de
exploatare, datorită dispariţiei excitaţiei electromagnetice, a instalaţiei necesare pentru
alimentarea acestei înfăşurări etc.;
 O mai mare flexibilitate în găsirea unor noi forme constructive care să permită
îmbunătăţirea caracteristicilor funcţionale şi de performanţă nu numai ale generatorului ci ale
întregului sistem din care acesta face parte (deosebit de important pentru sistemele de
cogenerare);
 Posibilitatea de a fi utilizate în sisteme descentralizate de producere a energiei electrice
(deci, o capacitate de adaptare foarte bună la cerinţele sarcinii), performanţă reclamată, de
asemenea, de sistemele de cogenerare.
Marele dezavantaj – al acestor structuri - este dat de imposibilitatea reglării fluxului de
excitaţie (o mare facilitate a sistemelor electromagnetice). Pe de altă parte, deşi, nu mai există
înfăşurare de excitaţie pe armătura rotorică, magneţii permanenţi, plasaţi, acum, pe rotor,
dezvoltă şi ei pierderi (atât prin histerezis cât şi prin curenţi turbionari). Este adevărat că aceste
pierderi – datorită dimensiunilor mici de gabarit ale magneţilor permanenţi – sunt mai mici decât
cele obţinute (ca pierderi Joule), în cazul excitaţiei electromagnetice – la aceeaşi putere utilă a
generatorului.
Generatoarele sincrone cu magneţi permanenţi se pot utiliza şi în construcţii inversate
(rotorul la exterior, statorul la interior), lucru, practic, imposibil, la un sistem clasic (cu excitaţie
electromagnetică) de mare putere. Emblematic pentru această situaţie este generatorul firmei
Ecopower care satisface multe din cerinţele unor microsisteme de cogenerare (fig.1.6).

Fig. 1.6. Generatorul sincron cu magneţi permanenţi al firmei Ecopower

(sursa: memoire de Daoud et Pierreux – Belgique)

Generatorul sincron prezentat are două calităţi remarcabile: magneţii permanenţi sunt
menţinuţi pe rotor datorită forţei centrifuge, iar inerţia ansamblului motor-generator este mare (o
bună stabilitate la vibraţii) datorită construcţiei inversate (rotorul plasat în exterior).
Dar acest generator aduce şi o altă noutate: motorul primar şi generatorul se află sub
aceeaşi carcasă, deci, formează, un tot unitar. Acest concept şi această particularitate
7
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
constructivă răspunde cerinţelor de performanţă reclamate de sistemele de cogenerare (prin
excelenţă sisteme descentralizate).
Totodată, acest generator oferă posibilitatea obţinerii pentru sistemul integrator –
reprezentat de microcentrala de cogenerare – a unor randamente bune.
Pentru a fixa ideile în ceea ce priveşte randamentele unor sisteme de cogenerare vom
prezenta valorile ce se obţin pentru microcentrala de cogenerare a firmei Ecopower (pentru care
s-au facut şi consideraţiile legate de generatorul sincron cu magneţi permanenţi). Deosebit de
important în contextul discuţiei este, desigur şi motorul primar. Acesta este prezentat în fig. 1.7.
şi reprezintă un motor cu ardere internă ce utilizează drept combustibil primar gazul natural sau
propanul. Căldura gazelor arse şi a lichidului de răcire a motorului primar şi a generatorului
electric sunt transmise prin intermediul unui schimbător de căldură contracurent, buclei de
încălzire (fig. 1.4.).

Fig. 1.7. Motorul primar din microcentrala de cogenerare Ecopower

Puterea termică disponibilă variază între 6 şi 12,5 kW pentru motorul alimentat cu gaz
natural şi între 6,6 şi 13,8 kW pentru cazul alimentării cu propan. Vom considera, în analiza
noastră, doar, primul caz de variaţie a puterii. Pe de altă parte, puterea electrică disponibilă
variază între 2 şi 4,7 kW iar consumul de energie primară este variabil între 8,8 şi 19 kW. Putem
determina, în aceste condiţii, randamentele pentru sarcină minimă, respectiv, pentru sarcină
nominală.

2kW
 100  22,7% ;
E
 Esarcinamin ima  
CCHP 8,8kW
6kW
 100  68,2% ;
Q
 Qsarcinamin ima  
CCHP 8,8kW
 globalsarcina min ima   Esarcinamin ima   Qsarcinamin ima  22,7  68,2  90,9% .
La sarcină nominală, obţinem:

4,7kW
 100  24,7%
E
 Esarcinanomin ala  
CCHP 19kW
12,5kW
 100  65,8%
Q
 Qsarcinanomin ala  
CCHP 19kW
 globalsarcinanomin ala   Esarcinanomin ala   Qsarcinanomin ala  24,7  65,8  90,5% .

Se constată, deci, că randamentul global al sistemului de cogenerare este, practic,

constant pe întreaga plajă de variaţie a puterii primare (între 46 % şi 100 %).

8
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
Pentru model se poate considera că atât puterea primară (la intrare) cât şi puterea
electrică (la ieşire) variază liniar în funcţie de puterea termică:
Pprimara  8,8 
19  8,8  P ;
12,5  6 termica
Pelectrica  2 
4,7  2  P .
12,5  6 termica
Temperatura maximă a apei de ieşire fiind de 750 C, iar cea de pe retur (admisibilă pentru
cogenerator) de 600 C, putem determina debitul maxim al apei ce străbate cogeneratorul cu
ajutorul relaţiei:
Ptermica  Diesire  c p  Tiesire  Tint rare  ,
în care:
Diesire - este debitul apei la ieşirea din sistemul de cogenerare;
c p - este căldura masică a apei;
Tint rare - este temperatura apei la intrare în cogenerator;
Tiesire - este temperatura maximă a apei la ieşire.
În aceste condiţii rezultă:
12500
Diesire   0,2l / s .
3

4,18  10  75 0 C  60 0 C 
În cele din urmă, modelul cogeneratorului furnizează următoarele 4 valori:
o Temperatura apei la intrare: Tint rare  60 0 C ;
o Temperatura apei la ieşire: Tiesire  75 0 C ;
o Debitul, care variază în funcţie de puterea termică livrată de cogenerator:
Ptermica
Diesire  ;
3

4,18  10  75 0 C  60 0 C 
o Prin conservarea debitului: Dint rare  Diesire .
Pentru cogeneratoarele cu putere constantă, debitul la ieşire Diesire este constant.
Deosebit de importantă pentru sistemul de cogenerare analizat este cuva ce permite
stocarea apei calde (fig. 1.4.). Această cuvă este prezentată în figura 1.8.

Fig.1.8. Cuva Solus II

Cuva utilizează principiul stratificării şi este special concepută pentru a fi conectată în

paralel cu sistemul de încălzire. Tipul de izolant utilizat şi grosimea sa importantă conferă cuvei
 W 
un coeficient global de transmitere termică de 0,29  2  . În partea superioară a cuvei se află un
m K 

9
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
schimbător de căldură pentru apa menajeră iar în partea inferioară se află un al doilea schimbător
parcurs de apa încălzită de un panou solar. Se realizează, astfel, o îmbinare armonioasă, între
diferitele surse de energii neconvenţionale.

1.4. CONCLUZII PRIVIND ANALIZA EFECTUATĂ

În urma analizei comparative efectuate – între sisteme de cogenerare şi cele de producere

separată a energiei electrice şi apei calde - se pot formula anumite concluzii. Avantajele
sistemelor de cogenerare – din punct de vedre tehnic, economic şi ecologic – sunt sintetizate în
figura 1.9.

Fig.1.9. Eficienţa energetică, economică şi ecologică a sistemelor de cogenerare în raport cu producerea

separată

Există mai mulţi indicatori tehnici după care se pot compara între ele diversele soluţii de
cogenerare:

10
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
 Economia de energie primară (de combustibil) realizată în cazul cogenerării, faţă de
producerea separată a celor două forme de energie - PES ;
 Indicele de cogenerare (de structură a producţiei de energie) - (producţia specifică de
energie electrică pe seama cantităţii de căldură livrate);
 Randamentul termic total de producere a celor două forme de energie;
 Comportarea la funcţionarea la sarcini parţiale, din punct de vedere al consumului
specific de energie şi/sau al randamentului;
 Natura combustibilului utilizat.
Vom evidenţia avantajele sistemelor de cogenerare, doar, pentru o parte din indicatorii de
mai sus.

Economia de energie primară

Aceasta se calculează în raport cu producerea separată a celor două forme de energie: căldura
în centralele termice şi energia electrică în centralele electrice clasice (CTE). Pentru diferitele
tipuri de echipamente de cogenerare (turbine cu aburi – TA, turbine cu gaze – TG, motoare
termice – MT) se constată că:
 Pentru aceeaşi valoare a coeficientului de termoficare, economia specifică de
combustibil realizată în cogenerare faţă de producerea separată scade, în general, începând cu
motoarele termice, urmând soluţia cu turbină cu gaze, respectiv, soluţia cu turbină cu abur;
 În cazul aceloraşi soluţii de cogenerare de bază funcţionarea după regimul electric
conduce la valori mai mari ale economiei specifice de combustibil, faţă de funcţionarea după
regimul termic, corelat cu valoarea randamentului producerii energiei electrice;
 Valorile cele mai mari ale economiei de energie primară se înregistrează în cazul
soluţiilor de cogenerare cu ciclu combinat gaze-abur şi al motoarelor termice.

Indicele de cogenerare

Valorile maxime ale indicilor de cogenerare corespund soluţiilor de cogenerare cu

motoare termice, datorită, în special, valorilor reduse ale debitelor de căldură livrate. Ele sunt
mai mari în cazul motoarelor termice ce produc apă fierbinte sau abur saturat de joasă presiune.

Randamentul termic total

Din punct de vedere al randamentului termic total toate variantele de cogenerare sunt net
superioare producerii separate, iar între ele valorile sunt comparabile.

Comportarea la sarcină parţială

Comportarea la sarcini parţiale a echipamentelor producătoare de energie este importantă

din două puncte de vedere: al minimului tehnic şi al modificării principalelor caracteristici
funcţionale (consumul specific de energie sau randamentul termic).
Din punct de vedere al minimului tehnic, turbinele cu abur (TA) se caracterizează
printr-un debit minim necesar a fi prelevat la contrapresiunea maşinii sau de cel necesar răcirii
corpului de joasă presiune, de după priza reglabilă, în cazul turbinelor cu condensaţie şi priză
reglabilă.
În ceea ce priveşte celelalte tipuri de instalaţii, TG şi MT, ele nu prezintă probleme
specifice din punct de vedere al minimului tehnic.

Din punct de vedere al consumului specific sunt de remarcat:

 În cazul turbinelor cu abur consumul specific de căldură pentru producerea energiei

11
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 10
electrice este sensibil faţă de încărcarea termică mai ales în cazul turbinelor cu contrapresiune (se
reduce randamentul intern al acestora). Creşterea consumului specific odată cu reducerea
încărcării turbinei la cca. 40 % este de cca. 4-5 %;
 În cazul turbinelor cu condensaţie şi prize reglabile, consumul specific pentru
producerea energiei electrice nu este atât influenţat de încărcarea propriu-zisă a lor, cât mai ales
de cota de energie electrică, produsă în regim de cogenerare faţă de aceea total produsă, diferenţa
fiind produsă în condensaţie;
 În cazul turbinelor cu gaze variaţia la sarcini parţiale a consumului specific de energie
primară pentru producerea energiei electrice este dependentă de: modul de funcţionare – soluţia
constructivă – a turbinei (cu debit constant sau variabil de aer) şi de existenţa sau nu a
postcombustiei;
 În cazul motoarelor termice, randamentul termic total, (deci şi consumul specific de
energie) este relativ puţin influenţat de funcţionarea la sarcini parţiale în timp ce randamentul
producerii lucrului mecanic este mai mult influenţat.

Natura combustibilului folosit

În cazul CET cu TA se poate utiliza orice tip de combustibil, de natura şi caracteristicile

acestuia depinzând, practic, numai tipul instalaţiilor de ardere şi al cazanelor cu abur.
Pentru CET cu TG se foloseşte în special gazul natural. Se poate folosi şi combustibil
lichid uşor sau chiar păcură, cu urmări privind reducerea randamentului termic total.
În cazul CET cu MT se poate utiliza fie gazul metan, fie combustibil lichid uşor, fie
amândouă.

Concluzie finală

Analiza sistemelor de cogenerare numai prin prisma randamentului – deşi acesta este un
indicator sintetic – nu este suficientă. Aceste sisteme integratoare se comportă ca un organism, şi
pentru buna funcţionare a întregului trebuie ca toate părţile să funcţioneze la parametri ridicaţi.
Mai mult, pentru a dobândi noi calităţi (particularitatea oricărui sistem integrator) toate părţile
trebuie să „conlucreze”, să se „îmbine” armonios. Armonia părţilor reprezintă cheia funţionării
îndelungate şi cu randament ridicat a oricărui sistem integrator (în particular, şi a sistemelor de
cogenerare).

BIBLIOGRAFIE
1. ***-Ecopower-Specificatii tehnice www.marathonengine.com;
2. Ismael Daoud, Nicolas Pierreux – Analyse des systemes de micro-cogeneration / Louvain-la-
Neuve, Belgique, 2001;
3. www.ecopower.de;
4. Adrian Badea, Mihaela Stan, Roxana Pătraşcu, Horia Necula, George Darie, Petre Blaga,
Lucian Mihăescu, Paul Ulmeanu – Bazele termoenergeticii, Bucureşti, 2003.

12