Professional Documents
Culture Documents
SICEM Cursul 6-Nou
SICEM Cursul 6-Nou
Cursul 6
1
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
D 0 E P 0 r E . (1.1)
Aici, 0 este permitivitatea vidului ( 8,854 10 F / m ), r este permitivitatea relativă
12
a materialului (sau mai simplu denumită permitivitatea sau constanta dielectrică, dar, în
general este un tensor).
Depinzând de structura cristalină, în unele reţele cristaline, centrele sarcinilor pozitive
şi negative nu coincid chiar şi fără aplicarea unui câmp electric extern. În acest caz, se spune
că în cristal există polarizare spontană şi, în special, cand polarizarea dielectricului poate fi
schimbată de un câmp electric, se numeşte feroelectricitate.
Nu orice dielectric poate fi feroelectric. Cristalele pot fi clasificate în 32 de clase de
simetrie conform simetriei lor cristalografice, şi aceste clase de simetrie pot fi împărţite în
două mari grupe, una cu centru de simetrie şi cealaltă fără. Există 21 de clase de simetrie care
nu au centru de simetrie. În cristale, pe lângă cele 20 de clase de simetrie [exceptând clasa
de simetrie (432)], la aplicarea tensiunilor apar pe suprafeţe sarcini pozitive şi negative.
Aceste materiale sunt cunoscute sub numele de piezoelectrice.
Piroelectricitatea este fenomenul în care, datorită faptului că temperatura depinde de
polarizarea spontană, când temperatura cristalului s-a schimbat, sarcinile electrice
corespunzătoare schimbării, apărute în urma polarizării spontane, migrează la suprafaţa
cristalului.
Printre cristalele piroelectrice, acelea ale căror polarizări spontane pot fi inversate
de un câmp electric (nedepăşind limita de rupere a cristalului) se numesc feroelectrice.
Definiţia este, totuşi, ambiguă. Cu scopul de a stabili ce este feroelectricitatea, este necesară
aplicarea unui câmp electric unui material piroelectric şi să ne asigurăm experimental de
reversabilitatea polarizării.
De ce cristalele care, datorită energiei elastice, ar trebui să fie stabile fiind nepolare,
încă experimentează deplasarea ionilor pozitivi şi negativi, devenind polarizate spontan ?
Motivul este explicat, pe scurt, în rândurile următoare. Pentru simplificare, să
presupunem că momentele dipolului rezultă din deplasarea unui ion de tip A (sarcina
electrică q) aparţinând reţelei cristaline. Se ia în considerare cazul în care polarizarea este
produsă prin deplasarea tuturor ionilor de tip A în mod egal în reţea. Rezultă că, în fiecare ion
individual de tip A există un câmp local din polarizarea înconjurătoare P , chiar dacă acolo
nu există nici un câmp extern.
Conceptul de câmp local este prezentat schematic în fig.1.3. Se poate arăta că:
loc
E [ /(3 0 )]P . (1.2)
2
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Aceasta este forţa motoare a deplasării ionilor. Aici, se numeşte factorul Lorentz. Se
ştie că pentru un sistem cubic şi izotropic, 1 (Kittel, 1966); 0 este permitivitatea în vid
şi este egală cu 8,854 10 12 F / m . Dacă polarizabilitatea ionică a ionului de tip A este ,
atunci momentul dipolului celulei elementare a acestui cristal este:
loc
wdip E [ 2 /(9 02 )]P 2 . (1.4)
Pe de altă parte, când ionii de tip A sunt deplasaţi din poziţiile lor de echilibru nepolar,
creşte, de asemenea, şi energia elastică. Dacă deplasarea este u şi constantele forţei k şi k ' ,
atunci creşterea energiei elastice pe unitatea de volum poate fi exprimată:
k k
Welast N u 2 u 4 . (1.6)
2 4
Aici, ( k ' 0 ) este constanta forţei cu ordinul de mărime cel mai mare. De remarcat că, în
materialele piroelectrice, k ' joacă un rol important în determinarea mărimii momentului
dipolar. Rescriind ecuaţia (1.6), obţinem:
3
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Combinând cu ec.(1.5), energia totală poate fi exprimată (de urmărit şi fig.1.3) după
cum urmează:
k N 2 2 k
Wtot Wdip Welast P P4 . (1.8)
2 Nq
2
9 02
3 4
4N q
Din această relaţie, putem observa că dacă coeficientul termenului armonic al energiei
elastice este egal sau mai mare decât coeficientul legăturii dipol-dipol, atunci P 0 , adică,
ionii de tip A sunt stabili şi rămân în poziţiile lor de echilibru nepolar. Altfel, o deplasare de
la poziţia de echilibru P 2 [2 N 2 /(9 02 ) k /( Nq 2 )] /[ k /( N 3 q 4 )] este stabilă.
În structura cristalină de tip perovskite (ca a titanatului de bariu) ce va fi descrisă în
următoarea parte a cursului, se consideră că datorită apariţiei unui factor Lorentz mai mare
(≈10) decât cel găsit în alte structuri cristaline, polarizarea spontană poate avea loc mult mai
uşor.
La aplicarea unui câmp electric, materialul dielectric provoacă - inevitabil - efort sau
deformarea cristalului.
4
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Sunt două tipuri de efort (definite prin raportul L / L ; valoarea deformării în raport cu
lungimea iniţială) acestea pot fi induse de un câmp electric depinzând de natura ″arcurilor″
dintre ioni, care este, pe rând, determinat de structura cristalină (Uchino, 1983).
După cum este prezentat în fig.1.5, a, în cristalele care nu au centru de simetrie,
solicitarea , este proporţională cu intensitatea câmpului electric E . Acesta este efectul
piezoelectric invers şi cantitatea tensorială d , definită de relaţia:
d E, (1.9)
se referă la coeficientul piezoelectric.
5
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
n2 . (1.11)
Când un câmp electric extern este aplicat cristalului, deplasarea ionului este indusă,
deformând configuraţia norului de electroni şi, prin urmare, indicele de refracţie se schimbă.
Acest fenomen se numeşte efect electrooptic.
În general, indicii de refracţie sunt cantităţi tensoriale 2-D simetrice şi sunt reprezentaţi
utilizând indicatoare de refracţie (ec.1.12) unde n1 , n2 , n3 sunt principalii indici de refracţie:
x2 y2 z 2
1 (1.12)
n12 n22 n32
La aplicarea unui câmp electric, modificarea indicelui de refracţie este dată de expresia
extinsă:
1
1 / nij2 ( E) 1 / nij2 (0) rijk E k g ijkl Ek El (1.13)
2
Aici rijk este coeficientul electrooptic principal (efectul lui Pockel) iar g ijkl este
coeficientul secundar (efectul Kerr).
Considerând, ca exemplu, faza paraelectrică a unui cristal perovskite (m3m),
coeficienţii Kerr sunt reprezentaţi în următoarea matrice:
Atunci, indicatorii de refracţie sub acţiunea câmpului electric aplicat de-a lungul
direcţiei z se pot exprima astfel:
x2 y2 z2
1. (1.14)
n02 [1 (n02 / 2) g12 E z2 ]2 n02 [1 (n02 / 2) g11 E z2 ]2
6
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Când lumina este transmisă de-a lungul directiei y , întârzierea de fază (decalajul) y
dintre o lumină normală şi una polarizată este dată de:
2
2 n03 V
y ( g12 g11 ) L z , (1.15)
2 d
unde d este distanţa dintre electrozi şi L este lungimea traiectoriei optice (fig.1.6).
y 1
I I 0 sin 2 I 0 (1 cos y ) . (1.16)
2 2
Acesta este principiul unui întrerupător/releu optic şi tensiunea necesară pentru primul
maxim al intensităţii (adică, y ) este esenţială şi se numeşte tensiunea jumătate de
lungime de undă.
Un feroelectric ceramic reprezentativ este titanatul de bariu (BaTiO3), care este utilizat,
aici, ca exemplu, pentru a ilustra câteva proprietăţi ale feroelectricilor.
Dupa cum este prezentat în fig.1.7, BaTiO3 are o structură cristalină perovskite. În faza
paraelectrică, la temperatura înaltă (faza nepolară), nu există polarizare spontană (simetria
este Oh - m3m). Sub temperatura de tranziţie Tc numită temperatură Curie (temperatura de
tranziţie magnetică, aproximativ 120° C), are loc polarizarea spontană şi structura cristalină
devine uşor alungită, adica tetragonală (C4v – 4mm).
7
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
C
(1.17)
(T T0 )
s Q Ps2 . (1.18)
8
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Există două clase de condensatoare ceramice: una este folosită pentru compensarea
termică a circuitelor electrice, folosind un material bazat pe TiO2, iar cealaltă este
reprezentată de condensatori cu permitivitate mare, cu materiale bazate pe BaTiO3 sau
Pb(Zr,Ti)O3. Recent, feroelectricele cum ar fi Pb(Mg 1/3 Nb 2/3)O3 şi Pb(Zn 1/3 Nb 2/3)O3 au
fost dezvoltate pentru condensatoare foarte compacte. Motivele pentru care aceste cristale
perovskite au fost intens studiate pentru aplicaţiile condensatoarelor sunt:
au o permitivitate foarte mare;
caracteristicile independente de temperatură (tranziţie de fază difuză) în comparaţie cu
substanţele solide normale perovskite.
A fost propus un model intuitiv cristalografic pentru a explica permitivitatea mare a
cristalelor perovskite în dezordine. Figurile (1.9, a) şi (1.9, b) prezintă structurile organizate şi
dezorganizate pentru un cristal perovskite A(B1 1/2 B11 1/2)O3. Presupunând un model de ioni
rigizi, un spectru mai mare pentru ciocniri este de aşteptat pentru ionii B mai mici din
structura în dezordine, deoarece ionii B mai mari rup structura organizată. Un spaţiu mult mai
mic pentru ciocniri este necesar în structura organizată unde atomii învecinaţi se strâng
sistematic în jurul ionilor B mici.
9
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Fig. 1.9. Modele de structuri cristaline ale A( BI 1 / 2 BII 1 / 2 )O3 de tip perovskite:
a) structura ordonată cu un mic spaţiu de vibraţie; b) structura dezorganizată cu spaţiu
mare de vibraţie
(cu cerc al - BI ; cu cerc negru - BII
În momentul în care este aplicat un câmp electric unui cristal perovskite în dezordine,
ionii B cu spaţiu mare de ciocniri se pot deplasa cu uşurinţă fără a perturba structura de
oxigen. Poate fi aşteptată o polarizare ridicată pe unitate de magnitudine a câmpului electric;
cu alte cuvinte, constante dielectrice şi constante Curie-Weiss mai mari. Pe de altă parte, în
structurile perovskite organizate cu un spaţiu restrâns, ionii B nu se pot deplasa fără a
perturba structura octoedrică. Sunt de aşteptat permitivităţi şi constante Curie-Weiss mai
mici.
Nu au fost, încă, stabilite motivele pentru care faza de tranziţie devine difuză în
feroelectricii relaxori, deşi modelul "fluctuaţiei compoziţiei microscopice" este cel mai
acceptat.
Luând în considerare "regiunea Känzig" (regiunea minimă care are scopul de a cauza
un fenomen cooperativ, feroelectricitatea) în plaja de (100-1000) Å, perovskitele
dezorganizate cum ar fi Pb(Mg 1/3 Nb 2/3)O3 dezvăluie o fluctuaţie locală a distribuţiei ionilor
Mg2+si Nb5+.
Figura 1.10 prezintă o simulare computerizată a fluctuaţiei compoziţiei în cristalul de
tip A(B1 1/2 B11 1/2)O3 calculată pentru diverse grade de organizare a ionilor. Fluctuaţia
raportului B1/B11 satisface condiţiile de distribuţie Gaussiana a erorilor (distribuţie normală).
H.B.Krause a observat cu ajutorul ultramicroscopiei, distribuţia cu rază scurtă de acţiune a
ionilor de Pb( Mg 1/3 Nb 2/3)O3.
10
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Fig. 1.11. Imaginea la microscop electronic a insulelor ordonate de ioni în plaja 20-50 Å
Imaginea de mare rezolutie din fig.1.11 prezintă insule oarecum ordonate (aranjate
ionic) în plaja 20-50 Å, fiecare putând avea temperaturi de tranziţie puţin diferite.
11
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
frecvenţa. Acest fapt este probabil cauzat de zone multipotenţial superficiale dintr-o celulă
perovskite deformată local datorită aranjamentului ionic dezorganizat, pe lângă fenomenul
feroelectric de tranziţie de fază.
Condensatori multistrat
1 1 1
F ( P, T ) P 2 P 4 P 6 .......... (1.19)
2 4 6
F
E P P 3 P 5 (1.20)
P
12
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Pentru a obţine starea feroelectrică în care structura polarizată este stabilă, coeficientul
termenului P 2 trebuie să fie negativ, în timp ce în starea paraelectrică trebuie să fie pozitiv la
trecerea prin zero a temperaturii (vizualizată ca funcţie periodică de T0 ); unde T0 este
temperatura Curie-Weiss:
(T T0 ) /( 0 C ) (1.21)
C este luat ca o constantă pozitivă şi T0 este egală sau mai mică decât temperatura
efectivă a tranziţiei Tc (temperatura Curie).
Variaţia lui cu temperatura este explicată minuţios de dilatarea termică şi alte efecte
ale interacţiunii reţelei nearmonice.
Când este pozitiv, este des neglijat deoarece nimic special nu este adăugat acestui
termen. Polarizarea, pentru un câmp aplicat cu valoarea zero, este dată de ecuaţia 1.22 care se
obţine din 1.20 (pentru E 0 ). Aceasta fiind o ecuaţie de gradul trei soluţiile ei sunt date de
ecuaţiile: Ps 0 , respectiv, Ps2 (T0 T ) /( 0 C ).
T T0
Ps Ps3 0 . (1.22)
0 C
Pentru TT0 , este obţinută soluţia unică Ps 0 . Pentru T T0 se obţine minimul energiei
libere Landau:
Ps (T T0 ) /( 0 C ) . (1.23)
Tranziţia de fază are loc la Tc T0 şi polarizarea tinde continuu către zero la această
temperatură; aceasta se numeşte tranziţia de ordinul al doilea.
Permitivitatea relativă r s-a calculat cu relaţia:
1 / r 0 /( P / E ) 0 ( 3P 2 ) . (1.24)
Atunci,
C /(T T0 ) cand T T0
r (1.25)
C /[ 2(T0 T )] cand T0 T
13
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Când în ecuaţia 1.19, este negativ şi este pozitiv, tranziţia devine de ordinul întâi.
Condiţia de echilibru pentru E 0 , ec.1.26 conduce la una din cele două Ps 0 sau 1.27.
T T0
Ps Ps3 Ps5 0 ; (1.26)
0 C
4 (T T0 )
Ps2 2 . (1.27)
0 C (2 )
T T0 1 1
Ps2 Ps4 0 . (1.28)
0 2 3
În consecinţă:
3
Tc T0 ( 2 0 C / ) . (1.29)
16
De remarcat că temperatura Curie Tc este puţin mai mare decât temperatura Curie-
Weiss T0 , şi că saltul distinctiv al lui Ps apare la Tc .
14
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
1 1 1 1
G1 ( P, , T ) P 2 P 4 P 6 s 2 QP 2 , [α = (T-T0)/(ε0C)];
2 4 6 2
(1.30)
P, , T reprezintă respectiv polarizarea, solicitarea şi temperatura iar s şi Q se numesc
rezistenţa la arcuire elastică şi coeficient electrostrictiv. De remarcat că termenul cuplării
piezoelectrice P este omis şi termenul cuplării electrostrictive P2 este introdus când faza
paraelectrică are centru de simetrie (nepiezoelectric). Aceasta conduce la ecuaţiile 1.31 şi
1.32:
1.8.2.1 Cazul I: 0
E P P 3 P 5 (1.33)
x QP 2
(1.34)
1
0 r 3P 5P
2 4
(1.35)
Dacă, câmpul electric extern este egal cu zero ( E 0 ), derivă două stări diferite; P 0
şi
P 2 ( 2 4 ) /( 2 ) .
Permitivitatea:
r C /(T T0 ) (legea Curie-Weiss ). (1.36)
Electrostricţiunea:
x Q 02 r E 2
2
(1.37)
x Q( Ps 0 r E) 2 QPs2 2 0 r Q Ps E Q 02 r E 2
2
(1.38)
Solicitarea spontană:
s QPs2 (1.39)
15
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Constanta piezoelectrică:
d 2 0 r Q Ps (1.40)
În jurul anilor 1950, titanatul de bariu ( BaTiO3 ) a început să fie utilizat în vibratoare
piezoelectrice de tip Langevin. Mai târziu, la Biroul Naţional de Standarde (NBS) în USA
(acum NIST), pentru PZT (Pb(Zr,Ti)O3→ titanat-zirconat de plumb) s-au obţinut constante
piezoelectrice de două ori mai mari decât cele de la BaTiO3 (titanatul de bariu), în zona
16
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
17
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Când un câmp electric este aplicat unui material piezoelectric, apar deformarea ( L )
sau efortul ( L / L ). Atunci când, câmpul electric este alternativ, apar vibraţii mecanice, iar
dacă frecvenţa câmpului este adaptată frecvenţei de rezonanţă mecanică a dispozitivului, este
generat un efort de rezonanţă foarte mare. Acest fenomen, poate fi înţeles ca o amplificare a
efortului datorită acumulării energiei de intrare, purtând numele de rezonanţă piezoelectrică.
Rezonanţa piezoelectrică este foarte folositoare pentru realizarea dispozitivelor de stocare a
energiei, actuatoarelor, etc. Consideraţiile teoretice sunt descrise în cele ce urmează.
Dacă, câmpul electric aplicat şi efortul generat nu sunt mari, efortul şi deplasarea
dielectricului D (inducţia electrică) pot fi reprezentate de ecuaţiile:
18
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
1 1 1 1
U U M U E sijE j i d mi Em i d mi i Em mkX
Ek Em
2 i, j 2 m ,i 2 i, j 2 k ,m
(2.3)
k U ME U M U E (2.4)
19
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
Daca polarizarea se face pe direcţia axei z , iar planele x y sunt planele electrozilor,
vibraţia extinsă pe direcţia x este reprezentată de următoarea ecuaţie dinamică:
x6 2( s11E s12E ) 6 .
În cazul în care placa este foarte lungă şi foarte subţire, 2 şi 3 pot fi aproximate cu
zero prin placă. Deoarece, tensiunea de forfecare nu va fi generată de câmpul electric E z ,
ecuaţiile (2.6) se reduc la:
2 s11E u 2 u / x 2 (2.8)
20
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
v 1 / s11E (2.10)
Când mostra este folosită ca şi componentă electrică, precum un filtru sau vibrator,
impedanţa electrică (tensiunea aplicată/curentul indus) joacă un rol important. Traseul
D3
curentului în mostră este descris de incrementul sarcinii superficiale, adică, şi curentul
t
total este dat de:
L
X d 31
L 2
d
i jw D3 dx jw 33 E
E z 31
E
x1 dx . (2.11)
0 0
s11 s11
Folosind ecuaţia (2.9), admitanţa pentru mostra nesolicitată mecanic se calculează ca:
1 i i jwL LC 2
d 31 tan[ L /( 2v)]
33 1 LC E , (2.12)
z V Ezt t 33 s11 L /( 2v)
unde w este lăţimea; L este lungimea; t este grosimea mostrei şi V este tensiunea aplicată.
33LC este permitivitatea într-o mostră prinsă longitudinal şi este dată de:
Rezonanţa piezoelectrică este obţinută acolo unde admitanţa devine infinită sau
impedanţa este zero. Frecvenţa de rezonanţă f R este calculată cu ajutorul relaţiei (2.12), iar
frecvenţa proprie (fundamentală) este dată de:
f R v /( 2 L) 1 /( 2 L s11E ) . (2.14)
Pe de altă parte, starea de antirezonanţă este obţinută pentru admitanţă zero sau
impedanţă infinită:
1 1 E 2 X 2
k 31 d 31 E z X 1 / s11 X 1 33 E z d 31 / s11E 33X . (2.16)
2 2
21
Sisteme integrate de conversie electromecanică Cursul 6
În starea de rezonanţă, sunt induse amplitudini mari ale efortului şi schimbări mari ale
capacităţii, iar curentul poate străbate cu uşurinţa dispozitivul. Contrar, în antirezonanţă,
efortul indus în dispozitiv este compensat în totalitate, necauzând schimbări ale capacităţii,
curentul strabătând greu dispozitivul.
În cazul obişnuit, unde k 31 0,3 , starea de antirezonanţă variază de la cazul menţionat
anterior până ajunge aproape de starea de rezonanţă. Materialele cu factor de cuplaj mici arată
o stare de antirezonanţă unde variaţia capacităţii datorată varierii dimensiunii este
compensată complet de curentul necesar încărcării capacităţii statice.
În general, viteza sunetului v a mostrei este obţinută prima dată din frecvenţa de
rezonanţă f R , apoi factorul de cuplaj electromecanic k 31 este calculat din valoarea v şi din
frecvenţa de antirezonanţă f A utilizând ec. (2.15). În special, în materialele piezoelectrice
având factor de cuplaj scăzut este valabilă următoarea ecuaţie de aproximaţie:
2
k 31 /(1 k 31
2
) (f / f R ) (f f A f R ) . (2.17)
4
22