SCOALA POSTLICEALA „ F E G”

BRASOV

PROIECT DE PRACTICA

INGRIJIREA PACIENTULUI CU
INFECTIE URINARA

STUDENT: ALDEA DANIELA

PROF. INDRUMATOR: TOFAN CARMEN
SPECIALIZARE : AML II
AN: 2021-2022

BRASOV 2022
CUPRINS

CAPITOLUL I ........................................................................................................................... 1
1.2.RINICHII ............................................................................................................................. 1
1.3.FORMAREA URINEI .......................................................................................................... 2
1.4.REGLAREA NERVOASĂ ................................................................................................... 2
1.5. REGLAREA UMORALĂ.................................................................................................... 2
1.6.MICŢIUNEA........................................................................................................................ 2
1.7.VEZICA URINARĂ ............................................................................................................. 2
CAPITOLUL II INFECTIA URINARA (ITU) ......................................................................... 4
2.1. DEFINIŢIE:......................................................................................................................... 4
2.2. CLASIFICARE.................................................................................................................... 4
-ITU inalte ............................................................................................................................. 4
-ITU joase.............................................................................................................................. 4
2.3.CAUZE ................................................................................................................................ 5
2.4.FACTORI DE RISC COMUN (atat la femeie cat si la barbat) ........................................... 5
2.5.SEMNE SI SIMPTOME ....................................................................................................... 5
2.6. INVESTIGATII .................................................................................................................. 6
2.7. TRATAMENT..................................................................................................................... 6
Masuri profilactice la femei si barbati ..................................................................................... 7
Masuri profilactice la femei .................................................................................................... 7
Masuri profilactice la barbati .................................................................................................. 7
CAPITOLUL III ......................................................................................................................... 8
3.1. RECOLTAREA SÂNGELUI ................................................................................................ 8
3.2. EFECTUAREA TEHNICII ................................................................................................. 8
3.3 RECOLTAREA URINEI ...................................................................................................... 8
3.4.RADIOGRAFIA RENALǍ SIMPLǍ ................................................................................... 9
3.5.UROGRAFIA ....................................................................................................................... 9
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ ...................................................................................... 11
1.CULEGEREA DATELOR .................................................................................................... 11
2.DIAGNOSTIC ...................................................................................................................... 12
CAPITOLUL V CONCLUZII .................................................................................................. 13
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................... 14
CAPITOLUL I

1.1NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE AL APARATULUI RENAL

Metabolismul celular produce CO2 si anumite substante finale provenite în special din
catabolismul proteic, aportul oxigen poate si el realiza cantitǎti excesive de anumiti electroliti
(apa, NaCl, diferite sǎruri minerale) care trebuie eliminati.
Plamânii elimina CO2 si alte substante volatile, iar substantele nevolatile inutilizabile sau
în exces sunt eliminate împreuna cu o anumita cantitate de apa, în cea mai mare parte prin rinichi
si accesorii prin sudoare si materii fecale. Prin eliminarea substantelor nevolatile rinichiul
reprezinta principalul organ care mentine constant volumul, concentratia electroliticǎ si reactia
chimica a lichidelor organismului.
Rinichiul mai are si alte activitati: prin secretia de renina contribuie la reglarea tensiunii
arteriale, prin eritropoietina controleaza eritropoieza, prin schimbarile ionice contribuie la
mentinerea echilibrului acido-bazic.
APARATUL SECRETOR se compune din:
- rinichi, orgene de excretie,
- cai urinare
- calice-mici
- calice-mari
- pelvis renal
- uretere
- vezica urinara
- uretra.

1.2.RINICHII

Sunt organe pereche situate retroperitonal, de o parte si de alte a coloanei vertebrale

lombare. Rinichiul are forma caracteristica, circa 300 grame, are doua fete (anterioara si
posterioara) si doua margini (laterala convexa si mediala concava).
In zona marginii concave se gasesc hilul si pediculul renal în care se vad vasele renale
(artera si vena), uretrul si fibre nervoase vegetative.
Selectionând rinichiul în lungul liniei mediane, din partea convexa spre cea concava se
observa:
- papilele si calicele renale: formatiuni membroase prin care se scurge urina;
- parenchimul renal, cu structura zonala: corticala si medulara.
Zona corticala este formata în principal din glomeruli, tubi uriniferi si vasele de sânge
care le apartin. Zona medulara contine 6-18 piramide renale (Malpighi), formate din tubi
colectori care dreneaza mai multi nefroni.

1
1.3.FORMAREA URINEI

Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale:

- ultrafiltrarea plasmei la nivel glamerular;
- reabsorbtia;
- secretia anumitor constituenti în tubi.

1.4.REGLAREA NERVOASĂ

Se realizeaza prin fibrele vegetative care se distribuie arteriorelor, glomerulului si tubilor.

Sistemul vegetativ nu contribuie direct la controlul elaborarii urinei, ci doar indirect, prin
influentarea conditiilor de irigatie renala. De altfel, se stie ca rinichiul denervat si chiar
transplantat continua sa functioneze aproape normal.
Stimularea nervilor renali si a unor zone presoare din bulb, hipotalamus si scoarta
cerebrala determina vasoconstrictie renala si scaderea diurezei pâna la anurie. Stimularea
nervilor vegetativi renali produce si scaderea eliminarilor urinare de Na +, prin cresterea
reabsorbtiei tubulare a ionului.

1.5. REGLAREA UMORALĂ

Considerata a detine rolul principal, se realizeaza de mai multi hormoni. Hormonul

antidiuretin (A.D.N.), secretat de nucleii hipotalamici si eliberat din neurohipofiza, controleaza
eliminarile urinare de apa, actionând la nivelul segmentului distal al nefronului. Sub actiunea
AND creste reabsorbtia de apa în tubii distali si colectori, concomitent cu diminuarea volumului
si cresterea concentratiei urinei.
Mineralocorticoizii, în special aldosteronul, controleaza eliminarile urinare de Na + si K+
la nivelul segmentului distal al nefronului, stimulând reabsorbtia de Na + si excretia de K+.
Rinichiul în conditii de irigatie insuficienta sau ca urmare a unor modificari ale
compozitiei chimice a urinei ajunsa în tubii distali, descarca o enzima-renina-care actionând
asupra unei globuline plasmatice, produce angiotensina I, care se transforma enzimatic în plasma
si tesuturi în angiotensina II, cel mai puternic vasoconstructor natural si stimulator al secretiei de

aldosteron. La nivelul renal, angiotensina II, actionând asupra musculaturii arteriorelor

glomedulare modifica intens rata filtrarii si prin aldosteron influenteaza eliminarile urinare de
Na+ si K+.

1.6.MICŢIUNEA

Urina elaborata de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple calicele si
bazinetul, apoi prin contractia acestora, este eliminata în ureter. Prin unde de contractie urina este
transportata de-a lungul ureterului pâna în vezica urinara.

1.7.VEZICA URINARĂ

Este un organ cavitar muscular în care se acumuleaza urina între mictiuni.

Urina, descarcata în jeturi prin cele doua orificii ureterale, nu poate reflua în uretere din
2
cauza ca acestea au traiect oblic în peretele vezical si nici nu poate curge prin uretra, deoarece
colul vezical este prevazut cu doua sfictere, unul neted, involuntar care înconjoara începutul
uretrei si celalalt striat, controlat voluntar.
Vezica urinara are proprietatea de a-si mari capacitatea în timpul umplerii, fara modificari
importante ale tensiunii peretilor si ale presiunii intravezicale. Aceasta propietate, denumita
plasticitate, este rezultatul unei adaptari a tonusului musculaturii vezicale la cresterea
continutului.
Înregistrarea presiunii intravezicale a aratat ca, dupa o usoara crestere initiala la primele
jeturi de urina, presiunea înregistreza un platon în tot timpul umplerii vezicale pâna la volumul
de 300-400 ml, când are loc o crestere brusca a presiunii si este declansata mictiunea reflexa
când împrejurarile permit.
Refluxul mictiunii este declansat de distensia vezicala, impulsurile ajung pe fibre
averente din nervii pelvici la un centru sacrat parasimpatic al mictiunii, de unde se descarca
impulsuri care tot prin fubre al enervilor pelvici produc contractia musculaturii vezicii si
relaxarea sfincterului intern al colului vezical. Concomitent are loc relaxarea voluntara a
sfincterului extern striat si urina începe sa se evacueze din vezica.
Procesul evacuarii este ajutat de contractia musculaturii abdominale si a diafragmului
care, crescând presiunea intraabdominala, comprima vezica. Reflexul medular al mictiunii este
controlat de numerosi centrii supramedulari cu rol facilitar sau inhibitor.

3
CAPITOLUL II INFECTIA URINARA (ITU)

2.1. DEFINIŢIE:

Infectia tractului urinar (ITU) este o infectie bacteriana care afecteaza vezica urinara,
rinichii, ureterele sau uretra. Aceste organe si tuburi alcatuiesc tractul urinar. Cele mai multe ITU
sunt infectii fie ale vezicii urinare fie ale rinichiului.
La adultul sanatos ITU sunt rareori severe. Cu toate acestea, ITU pot determina lezarea
rinichiului punand chiar viata in pericol daca nu sunt tratate prompt, in special la persoanele care
asociaza si alti factori ce predispun la complicatii. In mod obisnuit cauzele infectiilor urinare
sunt reprezentate de bacteriile ce patrund in uretra si ascensionarea acestora in tractul urinar.
Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente in fecale reprezinta cea mai comuna
sursa de infectie a tractului urinar. Una dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e
reprezentata de raportul sexual care favorizeaza introducerea bacteriilor in uretra. Atat femeile
cat si barbatii pot face ITU daca intarzie sa urineze. Alte cauze ce favorizeaza dezvoltarea ITU
sunt reprezentate de obstructiile sau problemele tractului urinar.
Mai putin obisnuit este ca bacteriile din sange sau sistemul limfatic sa ajunga in tractul
urinar.Cineva poate avea ITU daca are unele din urmatoarele simptome:
- durere sau arsuri cand urineaza (disurie) ,
- nevoia de a urina frecvent si eliminarea unei cantitati mici de urina ,
- sensibilitate sau greutate in partea de jos a abdomenului,
- urina tulbure sau urat mirositoare ,
- durere intr-o parte, in spate sub cutia toracica (durere in flanc) ,
- frison si febra ,
- greata si varsaturi.
Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei si a sumarului de
urina. Urocultura poate fi folosita sa confirme suspiciunea de ITU dar nu este intotdeauna
necesara. Multe dintre cadrele medicale prescriu antibiotice in cazul unei ITU fara sa astepte
rezultatul uroculturii daca simptomele si rezultatele sumarului de urina sugereaza o ITU.
Mai mute teste pot fi facute daca simptomele nu se amelioreaza sub tratament sau infectia
poate fi complicata prin sarcina, diabet, litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei sau alte
afectiuni. Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orala.

2.2. CLASIFICARE

-ITU inalte
-pionefrita (abcesul renal), pionefroza, abcesul
perinefric ;
-clinic :durere lombara, febra> 38, simptome de infectie sistemica
-ITU joase
-cistita bacteriana acuta si cronica, pericistita, uretrite acute si cronice nespecifice, periuretrite;
-clinic : polachiurie,imperiozitate,disurie ,sensibilitate suprapubiana ,globul vezical;
-infectiilegenitale la barbat,
- prostatita acuta ,prostatita bacteriana cronica,prostatita nonbacteriana ,abcesul prostatic,empiem
vezicular,epididimita acuta :orhiepididimita acuta,epididimita cronica ;
-clinic : durere perineala ,ejaculare dureroasa ,hemospermie .
4
2.3 .CAUZE

Bacteriile ce intra in uretra si ajung in tractul urinar reprezinta cauza infectiilor de tract
urinar. O alta sursa de infectie e reprezentata de bacteriile ce colonizeaza (ce traiesc) in intestinul
gros si sunt prezente in scaun.
Raportul sexual favorizeaza introducerea bacteriilor in tractul urinar, in special la femei.
Cateterele (sondele), care sunt mici tuburi flexibile ce se introduc in vezica pentru a
permite urinei sa curga, reprezinta surse comune de infectie bacteriana la persoanele spitalizate o
lunga perioada de timp sau la cele care au aceste catetere permanent.
Ocazional bacteriile patrund din sange sau sistemul limfatic cauzand infectiile vezicii sau
rinichiului. Litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei la barbati sau alte probleme de
structura (anomalii) ale tractului urinar pot contribui la ITU prin limitarea capacitatii
organismului de a elimina urina.
Unele femei datorita structurii genetice sunt predispuse sa faca ITU repetate (infectii
recurente).

2.4. FACTORI DE RISC COMUN (atat la femeie cat si la barbat)

Cativa factori se intalnesc atat la femei cat si la barbati. Acestia includ:

- purtatori de cateter urinar, cum adesea se intampla la adulti varstnici care sunt spitalizati pe
termen lung sau traiesc in unitati de ingrijire,
- sondarea creste de asemenea riscul pentru bacteriurie asimptomatica ,
- litiaza renala (piatra la rinichi) sau alta obstructie a tractului urinar: acestea pot bloca scurgerea
urinei, crescand riscul de infectie bacteriana ,
- diabetul: persoanele care au diabet zaharat au risc crescut pentru ITU pentru ca sistemul lor
imunitar este afectat; de asemenea glicemia crescuta mult timp altereaza sistemul de filtrare a
rinichiului (nefropatie diabetica) ,
- probleme de structura ale tractului urinar; acestea pot fi prezente de la nastere sau sa apara mai
tarziu in viata.

2.5. SEMNE SI SIMPTOME

Semnele infectiei de tract urinar sunt reprezentate de:

- durere si arsura la urinare (disurie),
- necesitatea imperioasa de a urina frecvent dar eliminand o cantitate mica de urina,
- urinari dese si mici cantitativ (pierderea controlului eliminarii urinei),
- durere sau simtirea unei greutati in abdomenul inferior,
- urina ruginie sau rozalie ,
- urina urat mirositoare ,tulbure
- durere in spate chiar sub cutia toracica sau pe o parte a corpului (durere in flanc),
- frison si febra,
- greturi si varsaturi.
Unele persoane pot avea bacterii in tractul urinar fara sa prezinte orice simptom. Aceasta
situatie este numita bacteriurie asimptomatica. Aceasta se regaseste in cateva situatii, cum ar fi in
timpul sarcinii sau inaintea interventiei chirurgicale de tract urinar dar de obicei este neglijata
daca nu apar simptome.

5
 2.6. INVESTIGATII

In prezenta semnelor de infectie a tractului urinar (ITU), evaluarea initiala efectuata de

catre medic poate include:
- istoricul de boala si examenul fizic,
- examenul de urina (sumar de urina).
Medicul poate recomanda efectuarea culturii din urina, pentru a confirma diagnosticul de
infectie de tract urinar (ITU). Daca semnele, istoricul de boala si examenul analizei de urina
orienteaza diagnosticul spre o infectie de tract urinar necomplicata, atunci medicul poate incepe
tratamentul cu antibiotice fara sa mai astepte rezultatul uroculturii (cultura urinara).
Se recomanda urocultura:
- la femei cu semne neobisnuite de ITU, cum ar fi semne ce dureaza mai mult de 7 zile sau
semne de infectie la rinichi (pielonefrite).
- la barbati inainte si dupa tratamentul pentru ITU ,
- la orice persoana de peste 65 ani cu semne de ITU ,
- la diabetici, la cei cu alterarea sistemului imunitar si la cei cu probleme de structura a tractului
urinar.

2.7. TRATAMENT

Majoritatea infectiilor de tract urinar sunt tratate cu succes cu antibiotice.

Scopurile terapiei antibiotice ale infectiilor de tract urinar inferior sunt atat ameliorarea
simptomelor, eliminarea infectiei si prevenirea recurentelor, precum si prevenirea aparitiei
complicatiilor severe, cum ar fi afectarea renala si septicemia (stare infectioasa generalizata
cauzata de diseminarea unui germene patogen). La femeile insarcinate scopul tratamentului este
de a proteja de asemenea si fatul.
La femeile cu infectii necomplicate de vezica urinara, durata tratamentului cu antibiotice
este de trei zile. La domiciliu se recomanda consumul unei cantitati mari de apa si de alte lichide
(ceaiuri, sucuri) favorizand astfel o diureza (urinare) frecventa cu golirea vezicii urinare de
fiecare data. Nu sunt necesare alte analize daca simptomele se remit.
Antibioticele administrate oral (pe gura) sunt eficiente in infectiile rinichiului
(pielonefrite), dar in unele situatii cand afectiunea este mai grava sau pacientul are senzatie de
greata, neputand lua medicamentele pe cale orala este necesara o scurta internare pentru
administrarea antibioticelor pe cale intravenoasa (in vena).
Infectiile rinichiului (pielonefrite) sunt de obicei mai grave decat infectiile vezicii urinare
(infectii ale tractului urinar inferior). Indata ce pacientul se simte mai bine poate lua antibiotice
din nou oral timp de doua saptamani.
Dupa terminarea tratamentului este necesar un nou examen de urina pentru a fi sigur de
vindecarea infectiei. Durata tratamentului antibiotic pentru infectiile de tract urinar poate fi mai
lunga si sunt necesare analize suplimentare atat inainte cat si dupa tratament in urmatoarele
situatii:
- gravide,
- persoane peste 65 ani,
- persoane cu diabet zaharat sau persoane imunodeprimate (imunitate scazuta),
barbati: infectiile de tract urinar la barbati necesita de obicei una sau doua saptamani de tratament;
sunt necesare si unele analize suplimentare si terapii specifice pentru problemele prostatei (prostatite)

6
si pentru bolile cu transmitere sexuala (infectia cu Chlamydia Trachomatis sau gonoree). Spitalizarea
este obligatorie in cazurile unei infectii renale (pielonefrite) severe sau atunci cand infectiile vezicii
urinare sau ale rinichiului sunt complicate.

Masuri profilactice la femei si barbati

- consumul crescut de lichide in fiecare zi: acesta determina urinare frecventa, in acest fel
curatand tractul urinar de bacterii ,
- evitarea abtinerii de a urina ,
- evitarea constipatiei ,
- unii oameni considera ca sucul de merisoare si vitamina C previn ITU.

Masuri profilactice la femei

- urinarea dupa actul sexual: aceasta este cea mai buna metoda de a preveni ITU la femei pentru
ca impiedica bacteriile sa ajunga in uretra ,
- evitarea folosirii diafragmelor si a prezervativelor acoperite cu substante spermicide (care
distrug spermatozoizii) deoarece acestea pot cauza ITU,
- schimbarea frecventa a tampoanelor ,
- evitarea spalaturilor vaginale si a produselor de igiena intima (deodorante): acestea modifica
ph-ul local favorizand aparitia ITU.
Masuri profilactice la barbati
- mentinerea curata a organului genital (penis) mai ales in cazul in care nu este circumcis (de la
nivelul preputului bacteria poate ajunge la nivelul tractului urinar cauzand infectie).

7
CAPITOLUL III

3.1. RECOLTAREA SÂNGELUI

Pentru recoltarea sângelui se folosesc materiale si instrumente în functie de scopul pentru

care se fac acestea, dar si de locul unde se va recolta sângele.
Asistenta medicala pregateste materialele necesare:
-seringa de 2ml de unica folosinta;
-ace sterile de unica folosinta;
-solutie de Citrat de Na 3,8%;
-periuta musama, eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool 70o.
Se pregateste pacientul psihic, explicându-i cu 24h înainte necesitatea efectuarii
examinarii. Se pregateste pacientul fizic. Se anunta sa nu manânce si sa pastreze repaos fizic.

3.2. EFECTUAREA TEHNICII

-asistenta medicala se spala pe mâini cu apa si sapun;îmbraca mânusile sterile;

-aspira în seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;
-aplica garoul pacientului pentru a pune în evidenta vena;
-punctioneazǎ vena si desface garoul;
-aspira sânge pâna la 2ml (1,6ml);
-retrage acul si aplica un tampon cu alcool;
-scurge amestecul sânge-citrat în eprubeta si omogenizeaza lent;
-aseaza eprubeta în stativ;
-îngrijeste pacientul dupa punctie;
-pregateste produsul pentru laborator, completând buletinul;
-eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;
-reorganizeaza locul de munca.

3.3 RECOLTAREA URINEI

Examen sumar de urina

Se face sediment urina + ex. Biochimic
Materiale:
Urinar, plosca, musama, alezǎ, materiale pentru igiena organelor externe.
Se pregǎteste pacientul psihic:
Se instrueste privind folosirea bazinetului; sǎ urineze fǎrǎ defecatie, sǎ verse imediat urina în
vasul colector.
Se pregǎteste pacientul fizic:
Se face toaleta organelor genitale externe.
Se aseazǎ plosca sub pacient.
Se recolteazǎ prima urinǎ de dimineatǎ.
Dupǎ recoltare urina se eticheteazǎ si se trimite la laborator (un esantion de 100-150 ml).

8
3.4.RADIOGRAFIA RENALǍ SIMPLǍ

Materiale necesare:
-cǎrbune;
-ulei de ricin;
-materiale necasare explorǎrii clismei, evacuatoare.
Se pregǎteste pacientul din punct de vedere psihic.
Se anuntǎ si se explicǎ necesitatea tehnicii.
I se va explica tehnica si regmul alimentar necesar pentru reusita acesteia.
Se face pregǎtirea alimentarǎ a pacientului.
Cu 2-3 zile înaintea examenului va consuma un regim alimentar fǎrǎ alimente ce contin celulozǎ
(adicǎ fǎrǎ fructe, legume, zarzavaturi, paste fǎinoase, pâine) si ape gazoase.
In ziua precedentǎ examenului regimul va fi hidric: supe, limonade, ceai, apǎ.
In seara precedentǎ examenului va consuma o canǎ cu ceai si o felie de pâine prǎjitǎ.
In dimineata examenului nu mǎnâncǎ si nu consumǎ lichide.
Dupǎ examen regimul alimentar este obisnuit.
Pregǎtirea medicamentoasǎ a pacientului
Cu 2-3 zile înaintea examenului se administreazǎ cǎrbune si triferment de 3 ori pe zi câte 2
tablete.
In dimineata si seara precedente examenului se administreazǎ 2 linguri de ulei de ricin si se
efectueazǎ clisma evacuatoare simplǎ.
Inaintea examinǎrii pacientul îsi goleste vezica urinarǎ si se controleazǎ radioscopic dacǎ nu mai
existǎ aer în intestin.
Bolnavul este condus la serviciul de radiologie. Este ajutat sǎ se dezbrace si sǎ se aseze în
decubit dorsal pe masa radiologicǎ.
Dupǎ efectuarea radioscopiei bolnavul este condus în salon si instalat comod în pat.
Examenul se noteazǎ în Foaia de observatie.

3.5.UROGRAFIA

Definitie
Este o metodǎ curentǎ de examinare morfofunctionalǎ a rinichilor si a cǎilor urinare, utilizând
substante iodate hidrosolubile, administrate intra-venos.

Materiale necesare
-toate materiale necesare radiografiei renale simple;
-substante de contrast: Odiston 30-60-75%;
-medicamente antihistamice;
-medicamentatia de urgentǎ;
-seringi de 20;10;2 ml de unicǎ folosintǎ;
-ace de unicǎ folosintǎ pentru intra-venoase si intra-musculare.
Se pregǎtesc materialele.
Se efectueazǎ pregǎtirea psihicǎ, alimentarǎ si medicamentoasǎ descrisǎ la radiografia renalǎ
simplǎ (în plus se reduce cantitatea de lichide de la regimul cunoscut).
Se face testarea sensibilitǎtii organismului la substanta de contrast.
Se injecteazǎ un ml Odiston intra-venos prin omogenizare cu sânge.

9
Se comunicǎ pacientului sǎ nu se sperie la unele simptome ce pot sǎ aparǎ: ameteli, greturi sau
dureri abdominale care dispar repede si fǎrǎ consecinte.
Dacǎ pacientul prezintǎ reactii hiperalergice se întrerupe administrarea si se anuntǎ medicul.
Dacǎ toleranta este bunǎ se administreazǎ intra-venos substante de contrast:
-pentru adulti: -20 ml Odiston 75%
-25 ml Odiston 60%
-pentru copii - în functie de vârstǎ
-5-15 ml Odiston 60% sau 50%
La 8-10 minute de la efectuarea injectiei se executǎ radiografii în serie, aproximativ la
30;60;90;180 minute.
Dupǎ examen pacientul este condus la salon.
Examenul se noteazǎ în Foaia de observatie.

10
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ

1. CULEGEREA DATELOR

Sursa de date: -pacientul

-familia
-echipa de ingrijire
-foaia de observatie
Date relativ stabile:
-Numele si prenumele: Mirica Neluta
-Vârsta: 25 ani
-Sex: feminin
-Stare civilǎ: necǎsǎtoritǎ
-Domiciliu: Brasov
-Ocupatie: studentǎ, Facultatea de Drept
-Nationalitate: românǎ
-Religie: ortodoxǎ
-Conditii de viatǎ: locuieste împreunǎ cu pǎrintii într-un aparament cu 2 camere
-Obiceiuri: frecventeazǎ discotecile si barurile împreunǎ cu grupul de prieteni

Elemente fizice RH - pozitiv

Grupa sanguinǎ ab4

Date Antropometrice

Greutate -54 kg
Inǎltime - 1.64 m
Elemente biografice legate de sǎnǎtate
-A.H.C. fǎrǎ importantǎ
-A.F.P. menarha la 13 ani (ciclu regulat la 28 zile + 3zile fǎrǎ modificǎri patologice)
-A.P.P.apendicectomie la 13 ani
avort la 20 ani (sarcinǎ de 2 luni, intrerupere fǎcutǎ la cerere, a decurs fǎrǎ complicatii)
Motivele internǎrii
-stare general alteratǎ-disurie,
-febrǎ,
-frisoane,
-transpiratii
reci.
Istoricul bolii
Fǎrǎ un motive în urmǎ cu o sǎptǎmânǎ, starea generalǎ a pacientei s-a degradat. Prezintǎ
dureri la urinare si urineazǎ foarte des. Nu a urmat nici un tratament. În urmǎ cu 2 zile starea
pacientei s-a deteriorat mai rǎu, prezentând si febrǎ, frisoane, transpiratii. In urma acestori
simptoame, se prezintǎ la medicul de familie de unde I se face bilet de internare cǎtre Spitalul
Municipal Sacele. In urma investigatiilor fǎcute la spital I se pune diagnostic.
Diagnostic medical la internare
INFECTIE URINARA

11
PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE
-eliminare inadecvatǎ cantitativ si -dezechilibru hidro-electrolitic
calitativ în surplus -risc de complicatii=> PNC
-alterarea temperaturii corporale -I.R.A., I.R.C.
-vulnerabilitate fatǎ de pericole
-comunicare ineficientǎ
-dificultate în a se recrea
-lipsa cunostintelor

2. DIAGNOSTIC

1. Eliminare inadecvatǎ calitativ si cantitativ, datoritǎ procesului infectios manifestatǎ prin

disurie.
2. Alterarea temperaturii corporale datoritǎ procesului infectios manifestatǎ prin hipertermie,
frisoane.
3. Vulnerbilitate fatǎ de pericole datoriǎ afectiunii manifestat prin cunostinte insuficiente despre
boalǎ.
4. Comunicare insuficientǎ datoritǎ spitalizǎrii, manifestat prin irascibilitate.
5. Dificultate în a se recrea datoritǎ spitalizǎrii, manifestat prin tristete.
6. Lipsa cunostintelor despre boalǎ datoritǎ mediului de viatǎ.

12
 CAPITOLUL V

CONCLUZII

Definitie: ITU este inflamatia acutǎ sau cronicǎ care afecteazǎ tesutul interstitial renal-
spatiul dintre nefroni.
Etiologie: Germenii cei mai frecventi întâlniti sunt: escherichia Colli, Proteus, Klebsiella,
Piocianic, Stafilococ.
Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele de la nivelul cǎilor excretoare renale,
afectiuni renale congenitale, tumori, litiaza renalǎ, cistita.
Participarea asistentei medicale la investigatii
Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea
clinicǎ a bolnavului.
Ajutând medicul si pacientul, asistenta medicalǎ creeazǎ un climat favorabil pentru relatia:
Medic – pacient – asistentǎ
Evolutia si prognosticul sunt favorabile în contextul în care tratamentul este aplicat corect
si factorii favorizanti sunt îndepǎrtati.
În urma aplicǎrii tratamentului, desi toate semnele bolii au dispǎrut nu se poate vorbi de
vindecare decât dupǎ controlul repetat al uroculturii în urmǎtoarele luni.
S-a observat cǎ ITU, chiar atunci când nu este tratatǎ, se amelioreazǎ, febra dispare în
câteva zile, boala poate trece în cronicitate.

13
 BIBLIOGRAFIE

 IFRIM M. – Compendiu de anatomie. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1988.
 PAPILIAN V. – Atlas de anatomia omului. Editura medicală, Bucureşti, 1992.
 SARAGEA M. – Tratat de fiziopatologie. Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994.
 MOGOŞ Gh. – Ugenţe în medicina clinică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1992.
 PRIŞCU Al. – Chirurgie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992.
 TITIRCA LUCREŢIA – Urgenţe medico-chirurgicale. Editura medicală, Bucureşti,
1994.
 TITIRCA LUCREŢIA – Breviar de explorări funcţionale. Editura medicală, Bucureşti,
1994. IVAN AUREL-- Medicina omului sanatos , Ed. Medicala, Bucuresti, 1993

14