eee at ! 7% fe A sit : : wT) a booklet Pe ear= Dragostea e imprevizibila. PTE tren yca rd wa) Cet ety n eae ens Ed azis ea dupa oclipa de ezitare. Set CMU eT Sea C CUS eee Te ESRC ae] Pe Cea eke kee Cg Cress : Seder ee EE eis) 1] mer Ur ECA ee a ule) Spus ca era moarta si eu nu i-am Pica te Ree Laie Lee) Cer nur ele Fiindca este un adult, draga mea. ERP decat lucrurl CMA ea nue oprostie. E a De UCT On CLS Bele md BEng eRe icy eV eat meee ace ay tt) CE te Ue Ep Tar The Girl Savage (2011), romanul ei de debut. In facultate, ti placea sa stea sub stele si sd priveasca lumea de pe Elev Ula eee mney ce Tele MELT Te Mury ie) RC SUR Chorale CRO EUn cco rag Le Tele Sa ae eae ee 2013; Editura Booklat 2018), care in 2014 a castigat Premiul ie atura pentru Copii Waterstones OU ad eer cas ace C Ruri ay Nicaea TST Gr-1e) 07 4 % . i ny B cred ca Sophig e orfana. Ce-i drept, a fost gasita ca Pl minune intr-o cutie de Git Ur) fa bela Ets Mae eee tea CaCl eo) CMe nao em ecm te ena) x CCL i ro — = The Suardian Palo UBS Un Ere Ch etre OR Mint Ub DeLee i Tear nc) Dee” L \_- “| | |Katherine Rundell PE ACOPERSIIRLE PARISUL Traducere din limba engleza de Tulian Curuia Booklet 4 FictionRedactare: Diana Morirasu, Adina Lates Corectura: Catalina Stoica, Oana Chirita Tehnoredactare: Carmen Dumitrescu Design coperta: Theodora Nicolescu Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei RUNDELL, KATHERINE Pe acoperisurile Parisului / Katherine Rundell; trad. din Ib. engleza de Julian Curuia. - Bucuresti: Booklet, 2018 I, Curuia, Iulian (trad.) Katherine Rundell Rooftoppers Copyright © Katherine Rundell, 2013 © Editura Booklet, 2018, pentru prezenta editieFratelui meu, cu dragostePruncul a fost gasit plutind intr-o cutie de violoncel, in mijlocul Canalului Manecii, in dimineata primei sale aniversari. Era singura faptura vie pe o intindere de kilometri. Doar bebelusul, cAteva scaune de sufragerie si varful unui vapor disparand in apele oceanului. Se ascultase muzica in sala de mese gi muzica fusese atat de puternica, atat de frumoasi, incat nimeni nu a vazut apa navalind peste covoare. Viorile s-au mai tanguit o vreme si dupa ce au inceput fipetele. Uneori, tipatul unui pasager facea duet cu un mi inalt. Cand a fost gasit, bebelusul era invelit in partitura unei simfonii de Beethoven, sa-i tina cald, pesemne. Valurile il purtasera cam la un kilometru gi jumatate de vapor gi a fost ultimul salvat. Barbatul care |-a tras in barca de salvare fusese si el pasager pe vapor; era un carturar. E treaba carturarilor si observe lucruri. Iar el a observat ca bebelusul era o fetita cu par de culoarea fulgerului si zambet de persoana timida. Ganditi-va la un miez de noapte cuvantator. Sau inchipuiti-va cum ar vorbi luna ori cerneala, dacd cerneala ar avea coarde vocale. Adaugati la toate acestea un chip prelung, aristocratic, cu spran- cene arcuite, picioare si brate lungi si veti afla ce a vazut fetita cand we Daea fost scoasa din cutia de violoncel si dusa la loc sigur. {1 chema Charles Maxim si, cum 0 tinea aga in palmele lui mari - cat mai departe de el, de parca ar fi tinut un ghiveci spart -, a hotarat s-o pastreze. Fetita avea mai mult ca sigur un an. Stiau asta de la rozeta rosie prinsa cu acul de pieptul ei, pe care scria ,,1!“ : — Sau mai degraba, a spus Charles Maxim, ori copilul are un an, ori a castigat locul intai la o competitie. Cred totusi ca bebelusii nu se dau in vant sa participe la competitii sportive. SA presupunem asadar ca e prima varianta? Copilul il tragea cu degetele de lobul urechii. — La multi ani, copila mea! a spus el. Charles nu numai ca i-a dat fetitei o zi de nastere, dar i-a dat si un nume. A ales sa-i zica Sophie inca din prima zi, dintr-un motiv pe care nimeni nu I-ar fi putut contesta. — Ai avut 0 zi suficient de dramatica si zbuciumata, copila, i-a spus. Ar fi bine sa ai cel mai banal nume posibil. Poti sa fii Mary, Bettie sau Sophie. Sau Mildred = dar la limita. Tu alegi. Sophie a zambit cand a spus ,,Sophie“, asa ca Sophie a ramas. ‘Apoi Charles si-a luat haina, a infasurat-o in ea sia dus-o acasa cu trasura. Ploua putin, dar niciunul dintre ei nu se sinchisea de asta. De obicei lui Charles nu-i pasa de vreme, iar Sophie supraviefuise deja unui potop in ziua aceea. Charles nu mai avusese de-a face cu niciun copil pana atunci. A avut grija sa-i spuna fetei macar atata lucru in drumul spre casa. — Mi-e teama cA inteleg cartile mult mai bine decat inteleg oamenii. Te intelegi mult mai usor cu cartile. Drumul cu trasura a durat patru ore; Charles o tinea pe Sophie pe genunchi si fi povestea despre el de parca ar fi luat ceaiul cu o cunostinta. Avea treizeci si sase de ani si un metru nouazeci. Vorbea in engleza cu oamenii, in franceza cu pisicile si in latina cu pasarile. Odata, a fost cat pe ce sa moara cand a incercat sa calareasca un cal si s citeasca in acelasi timp.— Dar o sa fiu mai atent acum, cA te am pe tine, bebelusul violoncel. Casa lui Charles era frumoasa, dar nu era sigura. Era plina de scari, podele alunecoase si colfuri ascutite. — O sa cumpar nigste scaune mai mici, a spus. $i o s4 avem covoare groase si rosii! Desi... oare cum cumpara lumea covoare? Presupun cA tu nu stii, nu, Sophie? Sophie n-a raspuns, lucru deloc surprinzator. Era prea mica sa vorbeasca. Si adormise. S-a trezit cand au tras pe o strada care mirosea a copaci sia balega de cal. Lui Sophie i-a placut casa de la bun inceput. Caramizile erau vopsite in cel mai stralucitor alb din Londra si luceau chiar $i pe intuneric. In beci tinea cartile si picturile de prisos, alaturi de care se aflau si cdteva specii de paianjeni. lar acoperisul apartinea pasarilor. Charles locuia in spatiul dintre beci si acoperis. Acasa, dupa o baie fierbinte in fata cuptorului, Sophie parea alba si fragila. Charles nu-si inchipuise c4 un bebelus poate sa fie atat de inspaimantator de mic. Parea prea mica in bratele lui. A fost aproape usurat cand a auzit un ciocanit la uga; a pus-o cu grija pe un scaun, cu un volum din Shakespeare drept spatar, si a urcat treptele doua cate doua. Cand s-a intors, era insofit de o femeie voinica, cu par gri. Hamlet era cam umed, iar Sophie parea putin stanjenita. Charles a ridicat-o si a asezat-o in alta parte, ezitand intre un suport de umbrele din colt, partea de sus a cuptorului, sau inauntrul chiuvetei. A zambit cu sprancene gi cu ochi cu tot. — Te rog sa nu-ti faci griji, i-a zis. Cu totii avem parte de accidente, Sophie. Apoi i-a facut femeii 0 plecaciune. — Sa va fac cunostinta. Sophie, ea este domnisoara Eliot, de la Agentia Nationala pentru Protectia Copilului. Domnisoara Eliot, ea este Sophie, din ocean.Femeia a oftat - un soi de oftat protocolar, i se va fi parut lui Sophie, aflata in chiuveta — si s-a incruntat, scotand dintr-un colet niste haine curate. — Dati-mi-o mie. Charles a luat hainele de la ea. — Am scos copilul din mare, domnisoara. Sophie ii privea cu ochi holbati. — N-are pe nimeni care sa aiba grija de ea. Fie ca-mi place, fie ca nu, este responsabilitatea mea. — Nu pentru totdeauna. — Pardon? — Sunteti tutorele copilului. Nu tatél ei. Era genul de femeie care vorbea in italice. Puteai paria ci pasiunea ei era sa-i organizeze pe ceilalti. — Este un aranjament temporar. — Tin sa va contrazic, a spus Charles. Dar ne putem certa pe seama asta si mai tarziu. Copilului iie frig. I-a dat vesta lui Sophie, care a bagat-o in gura. I-a luat-o inapoi gia imbracat-o cu ea. Apoi a ridicat-o pe maini, de parca ar fi incercat si-i ghiceasca greutatea, privind-o indeaproape. — Vedeti? Pare a fi un bebelus foarte inteligent. Sophie, vazuse el, avea degete lungi, subfiri si dibace. — Si parul ei are culoarea fulgerului, cum ai putea sa-i rezisti? — Va trebui sa vin in vizita sa o verific si chiar n-am timp de pierdut. Un barbat nu poate sa faca asa ceva de unul singur. — Sigur, va rog, veniti, a spus Charles - adaugand, de parca nu s-ar fi putut abtine: daca credeti ci nu puteti sta deoparte. Eu ma voi stradui sa fiu recunoscator. Dar acest copil este responsabilitatea mea. Intelegeti? —~ Dar e un copil! Dumneavoastra sunteti un barbat! — Puterea dumneavoastra de observatie este formidabila, a spus Charles. fi faceti onoare oftalmologului dumneavoastra. 10...— Dar ce aveti de gand sa faceti cu ea? Charles parea confuz. — Am de gind s-o iubesc. Asta ar trebui sa fie suficient, daca e ceva de capul tuturor poeziilor pe care le-am citit. Charles i-a dat lui Sophie un mar rogu; apoi i l-a luat indarat si l-a frecat de maneca hainei pana cand si-a putut vedea fata in el. — Sunt sigur, a continuat el, ca secretele cresterii copiilor, asa obscure si pline de mister cum vor fi fiind, nu sunt totusi de ne- patruns. Charles a luat copilul in poala, i-a dat marul gi a inceput sa-i citeasc4 cu voce tare din Visul unei nopti de vara. Probabil ca nu era cel mai bun mod de a incepe o noua viata, dar avea ceva potential.in Agentia National pentru Protectia Copilului din Westminster era un dulap gi in acel dulap era un dosar rogu pe care scria ,,Tutori: fise de caracter“ In dosarul rosu era unul albastru, mai mic, »Maxim, Charles‘ In el scria: ,C. P, Maxim este pasionat de carti, asa cum e de asteptat de la un carturar. Aparent generos, stangaci, foarte muncitor. E neobignuit de inalt, dar rapoartele doctorilor sugereaza ca nu are probleme de sanatate. Se incapataneaz4 sa creada ca e capabil sa indeplineasca sarcinile unui tutore de parte femeiasci.“ Poate ca astfel de trisaturi sunt contagioase, caci Sophie a crescut gi ea inalta, generoasa, interesata de carti, stangace. Cand a implinit sapte ani, avea picioare lungi si subtiri ca niste umbrele. de golf si, pe deasupra, tot felul de convingeri la care tinea cu indaratnice. Pentru aniversarea de sapte ani, Charles i-a facut un tort de ciocolata. Nu fusese tocmai un succes, pentru ca se lasase la mijloc, dar Sophie a declarat cu loialitate ci era felul ei preferat de tort. — Pentru ca gaura din mijloc lasa loc pentru mai multa glazura, spunea ea. Imi place ca glazura mea sa fie extragavanta. — Ma bucur sa aud asta, a spus Charles. Desi de obicei cuvantul se pronunta ,,extravagant”. Asa cred. Oricum, sapte ani fericiti, wl.inimioara! Cel putin cred cA sunt gsapte. Ce zici, citim niste Shakespeare aniversar? Sophie avea obiceiul si sparga farfurii, asa ca-si mancara tortul de pe coperta Visului unei nopti de vard. Charles a sters coperta cu maneca gi a deschis cartea pe la jumate. — imi citesti niste Titania? Sophie s-a strambat. — As prefera sa fiu Puck. A incercat cateva versuri, dar mergea anevoie. A asteptat pana cand Charles a intors privirea, dupa care a aruncat cartea pe podea si s-a ridicat in maini pe ea. Charles a ras. — Bravo! a strigat, batand cu palma in mas. Ai stofa de spiridus. Sophie a c4zut, lovindu-se de masa din bucatarie, dar s-a ridicat gia incercat sa stea iar in maini, de data asta sprijinindu-se de usa. — Minunat! Esti tot mai priceputa! E aproape perfect. — Doar aproape? Sophie s-a leganat pe mini gi a mijit ochii la el, cu capul in jos. incepusera sa o usture ochii, dar a ramas unde era. — Nu imi fin picioarele drepte? — Aproape. Genunchiul stang pare putin nesigur. Oricum, nimeni nu e perfect. Nimeni de la Shakespeare incoace. “SD Mai tarziu, in pat, Sophie s-a gandit la asta. ,Nimeni nu e perfect‘, ii spusese Charles, dar se ingela. Charles era perfect. Avea parul de culoarea balustradei, iar ochii lui erau plini de magie. Mostenise casa si toate hainele de la tatal lui. Fusesera frumoase pe vremuri, din matase Savile Row suta la sut, care-ti fura ochii, dar acum erau cincizeci la suta matase, cincizeci la suta gauri. Charles nu avea instrumente muzicale, dar ii canta din gura; si cand Sophie wl.era in alta parte, le canta pasarilor sau insectelor care mai invadau din cand in cand bucataria. Nu falsa niciodata. Glasul lui suna ca un zbor. Cateodata, lui Sophie i se parea c4 e din nou pe nava care se scufunda si, cu noaptea in cap, trebuia s4 gaseasc4 repede ceva pe care sa se catere. Cataratul era singurul lucru care o facea sd se simt in siguranta. Charles ii dadea voie s4 doarma pe sifonier. El dormea pe podea, chiar alaturi, pentru orice eventualitate. Sophie nu-! intelegea in totalitate. Charles manca putin, dormea rar $i nu zambea la fel de des ca alti oameni. Dar acolo unde altii aveau plamAni, el avea bunatate, iar politetea era pentru el un lucru de la sine inteles. Cand, citind si mergand in acelagi timp, se in- tampla sa se izbeasca de un felinar, isi cerea scuze si cerceta ca nu cumva felinarul sa fi patit ceva. O dimineafa pe saptamana, domnisoara Eliot venea pe la ei ,,ca s4 rezolve problemele care apareau". (Sophie ar fi putut intreba: ,,ce probleme?‘ dar a invatat repede sa nu zica nimic.) Domnisoara Eliot se uita prin casa in care vopseaua incepuse sa se coscoveasca pe la colturi, la paianjenii din camara goala si didea din cap. — De mancat, ce mancati voi? Mancarea din casa lor era mai interesanta decat cea din casele prietenilor lui Sophie. Cateodata, Charles uita sa ia carne cu lunile. Farfuriile curate pareau s4 se sparga de cate ori Sophie se apropia de ele, asa ca mancau cartofi prajiti pe atlase geografice, deschise la harta Ungariei. De fapt, el ar fi fost multumit sa traiasca numai cu biscuiti, ceai si niste whisky la culcare. Cand Sophie a invatat s4 citeasca, Charles a inceput sa-si tina whisky-ul intr-o sticla etichetata »urina de mata‘, pentru ca Sophie sa nu se atinga de el; dar ea a scos dopul sticlei, a luat o sorbitura gi apoi s-a dus s4 miroasa pisica din vecini sub coada. Mirosurile nu semanau deloc, desi erau la fel de neplacute. — Avem paine, a spus Sophie. $i peste la conserva. ow l4w,— Aveti ce? a intrebat domnisoara Eliot. — Mie-mi place pestele la conserva, a spus Sophie. Si avem gi sunca. — Chiar asa? N-am vazut o felie de sunca in toata casa. — In fiecare zi! In orice caz, adauga ea, fiindca era mai sincera decat i-ar fi placut sa fie, avem cateodata. $i branza. $i mere. Iar eu beau juma de litru de lapte la fiecare mic dejun. — Dar cum poate Charles sa te lase sa trdiesti in halul asta? Nu cred ca e bine pentru un copil. Nu e normal. De fapt, se descurcau foarte bine, dar domnisoara Eliot nu prea intelegea. Cand domnisoara Eliot spunea ,,normal“, Sophie credea ca vrea sa spuna ,,ordonat“. Sophie si Charles nu traiau ordonat, dar n-aveai nevoie de ordine ca sa fii fericit. — Domnisoara Eliot, ideea este, spunea ea, cd eu n-am genul de fata care sa arate placut. Charles spune ca am obraji neingrijiti. Din cauza petelor, vedeti dumneavoastra. Pielea lui Sophie era prea palida gi se pata la frig; nu-si amintea ca parul ei sa fi fost vreodata altfel decat incalcit. Dar asta nu o supara, pentru ca in amintirile ei, maica-sa avea aceeasi piele gi acelasi par; si era sigura cA mama ei era frumoasia. Era sigura ca mama-sa mirosea a aer proaspat si funingine si c4 purta pantaloni peticiti la glezne. De fapt, pantalonii au fost inceputul tuturor problemelor. Cand s-a apropiat de opt ani, i-a cerut lui Charles o pereche de pantaloni. — Pantaloni? Nu e cam neobisnuit pentru fete? — Nu, a spus Sophie. Nu cred. Mama poarta pantaloni. — Purta, Sophie, copila mea. — Poarta. Erau negri. Dar as vrea ca ai mei sa fie rosii. — Hn, n-ai vrea mai bine o fusta? Parea ingrijorat. Sophie s-a strambat. — Nu, chiar vreau pantaloni. Te rog. in magazine nu erau pantaloni care sa-i vina bine, in afara de pantaloni scurti, gri, din aceia pe care ii poarta baietii. wld.— Cerule! a exclamat Charles. Arati ca o lectie de matematica. Aga ca Charles a croit el insusi patru perechi, din bumbac viu colorat, si i le-a dat, impachetate in foaie de ziar. O pereche avea un picior mai lung ca altul. Lui Sophie i-au placut mult. Domnisoara Eliot era socata. — Fetele, a spus ea, nu poarta pantaloni. Dar Sophie tot insista ca poarta. — Mama purta pantaloni. §tiu cd purta. Dansa imbricata cu ei cand canta la violoncel. : — N-avea cum, raspundea domnisoara Eliot, de fiecare data la fel. Femeile nu canta la violoncel, Sophie. $i erai mult prea mica sa-ti aduci aminte. Trebuie si incerci sa fii mai onesta, Sophie. — Dar chiar purta! Pantalonii ei erau negri si decolorati la genunchi. $i avea pantofi tot negri. Tin minte. — Iti inchipui tu lucruri, draga mea. Vocea domnisoarei suna ca o fereastra care se inchide, izbindu-se. — Dar va jur cA nu inventez nimic. — Sophie... — Nu inventez! Sophie nu a adaugat ,,babornia cu fata de cartof“ dar ar fi vrut. Problema era ca nimeni nu putea creste alaturi de Charles fara sa-i intre politetea in oase. Sa fie nepoliticoasa ar fi fost pentru Sophie ca sicum ar fi purtat lenjerie murdara, dar era greu sa fie politicoasa cand oamenii vorbeau despre mama ei. Ei erau foarte siguri ci inventa toate lucrurile acelea. Iar ea era foarte sigura ca ei se ingala. — Chioaro! a soptit Sophie. Cotoroanta ce esti! Chiar tin minte. Si s-a simfit putin mai bine. Sophie chiar o tinea minte pe maica-sa, cat se poate de limpede. De tatal ei nu-si amintea ; dar isi amintea o claie de par si doua 16.Picioare subtiri, acoperite cu stofa, batand ritmul unei melodii minunate, iar asta n-ar fi fost posibil daca picioarele ar fi fost acoperite de fusta. Sophie era sigura ca si-o aminteste foarte limpede pe maica-sa finandu-se de o usa care plutea in mijlocul Canalului Manecii. Toata lumea ii spunea cd un bebelus nu poate si aiba amintiri. fi spuneau ca i Se pare ca-gi aminteste lucruri pe care gi le-ar dori adevarate. Se saturase sa-i tot auda. Dar Sophie isi aducea aminte ca o vazuse pe maica-sa intinzand mana dupa ajutor. O auzise fluierand. Fluieraturile sunt foarte ugor de recunoscut. Indiferent ce a spus politia atunci, stia ca maica-sa nu se scufundase cu vaporul. Si nu lisa pe nimeni sa ii strecoare in suflet vreo indoiala in aceasta privinta. igi soptea in fiecare sear, pe intuneric: ,, Mama e in viata gi, intr-o buna zi, o si vind dupa mine.“ — O sa vina dupa mine, fi spunea Sophie lui Charles. Charles clatina din cap. — E aproape imposibil, inimioara. — Aproape imposibil inseamna inca posibil. Sophie a incercat sa-si indrepte spatele si s4 articuleze ca un adult. Oamenii te cred mai usor daca esti mai inalt. — Tu-mi spui intotdeauna sa nu ignor posibilul. — Dar, copila, este atat de improbabil, incat nu merita sa-ti cladesti viata pe presupunerea asta. E ca si cum ai incerca sa-ti ridici o cas pe spatele unei libelule. — O sa vind dupa mine, ii spunea Sophie domnisoarei Eliot. Domnisoara Eliot era mai directa. — Mama ta e moarta, nicio femeie n-a supraviefuit, spunea ea. Nu trebuie sa te lagi dusa de val. Adultilor din viata lui Sophie le venea greu sa faca uneori diferenta intre ,,dus de val“ si ,,absolut corect, dar de necrezut*. Sophie simtea cum se inroseste la fata. we LZ— O sa vina, spunea. Sau 0 sa ma duc eu la ea. — Nu, Sophie. Nu asa merge lumea. Domnisoara Eliot era sigura ca Sophie se insala, dar domnisoara Eliot credea si cd e vital sa stii si brodezi si ca Charles era imposibil, ceea ce demonstra cA adultij n-au mereu dreptate. © intr-o zi, Sophie a gasit niste vopsea rosie si a scris numele vaporului, Regina Maria, $i data furtunii pe peretele alb al casei, in caz c4 mama ei ar fi trecut pe acolo. Cand a gasit-o, Charles a facut o fata prea complicata ca sa-1 poata privi. Dar a ajutat-o s4 ajunga cu vopseaua pana in partea de sus si sa spele pensulele dupa aceea. — Pentru orice eventualitate, i-a spus el domnisoarei Eliot, pentru orice eventualitate. — Dara... — N-a facut dec&t ce i-am spus eu... — I-ati spus si va vandalizeze propria casa? — Nu. I-am spus sa nu ignore posibilitatile in viaya.Domnisoara Eliot nu era de acord nici cu Charles, nici cu Sophie. Nu-i plicea c4 Charles nu era atent cu banii $i ca intarzia la cina. Ti displacea figura mereu atenta, curioasa a lui Sophie. — Nu este normal pentru o fata! Detesta obiceiul lor de a-si lisa mesaje pe tapetul din hol. — Nu este normal! spunea, scriind in carnetel. Nu e sanatos! — Dimpotriva! spunea Charles, Cu cat sunt mai multe cuvinte intr-o casa, cu atat mai bine, doamna Eliot. Domnisoarei Eliot nu-i pliceau nici mainile lui Charles, care erau pline de cerneala, nici palaria al carei bor incepuse s4 se descoasa. Nu era de acord cu hainele lui Sophie. Charles nu se pricepea la cumparaturi. A petrecut o zi intreaga, confuz, in mijlocul strazii Bond, si s-a intors acasa cu un pachet de cAmisi pentru baieti. Domnisoara Eliot a fost furioasa. — Nu o puteti lasa s4 poarte asta! Lumea 0 sa creada ca e alienata mintal. Sophie s-a uitat la camasi, pipaind materialul. Ei i se parea normal; erau putin cam scrobite, noi find, dar perfect in regula. — Cum iti dai seama ca nu e 0 camasa de fete? a intrebat. — Camisile baietilor au nasturii pe dreapta. Bluzele — si te rog 19...s4 tii minte cuvantul ,,bluze“ - au nasturii pe stanga. Sunt socata ca nu stii chestia asta. Charles a lasat jos ziarul in spatele caruia se ascunsese. — Sunteti socata ca nu stie despre nasturi? Nasturii sunt rareori factori-cheie in afacerile internationale. — Poftim? — $tie lucrurile care sunt importante, asta vreau sa spun. Nu pe toate, fireste. E inca un copil. Dar stie multe. Domnisoara Eliot a strambat din nas. — Ma iertati; poate sunt eu de moda veche, dar eu una cred ca nasturii chiar conteaza. — Sophie, a spus Charles, stie capitalele tuturor tarilor din lume. — Aproape, a soptit Sophie, stand in usa. — Stie sa citeasca si si deseneze. Stie diferenta dintre testoasele de uscat si testoasele de apa. $tie sa deosebeasca feluriti arbori si stie cum sa se catere in ei. Chiar azi-dimineata imi spunea care este substantivul colectiv pentru broaste. — O broscirime, a spus Sophie. — Si mai gi fluier’. Trebuie si fii incredibil de lipsit de inteligenta ca sa nu vezi ca fluieratul lui Sophie este neobisnuit. Incredibil de lipsit de inteligenta sau surd. Charles putea la fel de bine sa nu fi zis nimic. DomnisoaraEliot l-a redus la tacere cu o fluturare din degete. — VA rog, domnule Maxim, o sa aiba nevoie de camagi noi. Camasi de damd. $i Dumnezeule, pantalonii aia! Sophie nu vedea care era problema. Pantalonii nu erau decat niste fuste cu mai multe cusaturi. — Am nevoie de pantaloni, a zis. Va rog, lasati-ma sa-i pastrez. Nu te poti catara intr-o fusta. Sau poti, dar apoi ti-ar putea vedea toata lumea chilotii, si-ar fi si mai rau. Domnisoara Eliot s-a incruntat. Nu era genul de femeie care sa poarte o discutie despre chiloti. + 20...— Treaca de la mine, deocamdata. Esti incd un copil. Dar lucrurile nu pot continua aga la nesfarsit. — Cum? De ce nv? a intrebat Sophie, atingand cufarul de carti cu varful degetelor, ca si-i poarte noroc. Sigur ca pot. De ce n-ar putea? — Cu siguranfa nu se poate. Anglia nu e un loc pentru femei neinstruite. Dar mai presus de orice, domnisoarei Eliot fi displicea cd Charles voia si o ia pe Sophie cu el in tot felul de expeditii subite. Londra era un oras murdar, iar Sophie ar fi putut sa ia microbi si sa deprinda obiceiuri urate. Cand Sophie a implinit noua ani, Charles a pus-o pe un scaun si i-a lustruit pantofii, in timp ce ea manca paine prajita cu o mana gi tinea in cealalta o carte. Intorcea paginile cu dintii. Firimituri si saliva acopereau colturile paginilor, dar altfel toata lumea era multumita. Aproape ci erau gata sa plece la concert, cand domnisoara Eliot a dat buzna. — Nu o puteti lua afara in halul asta! E murdara. Nu sta garbovita, Sophie! Charles a privit cu mult interes la Sophie. — Sta garbovita? — Domnule Maxim! a latrat domnisoara Eliot. Fata asta e plina de gem din cap pana-n picioare! — Asta aga e. Charles a privit-o pe domnisoara Eliot cu o politicoasa perplexitate. — Conteaza? Apoi, vazand ci domnisoara Eliot isi duce mana dupa carnetel, a luat un burete si a inceput sa o stearga pe Sophie usor, de parca ar fi fost o pictura. Domnisoara Eliot a suspinat. — Mai e ceva si pe maneca. we 2h.— Sunt sigur ca ploaia o sa spele restul. E ziua ei de nastere. — Murdaria-i tot murdarie, chiar si de ziua ta! Doar nu o duceti la o gradina zoologica! — Inteleg. Ati prefera si o duc la gradina zoologica? Charles a lasat capul intr-o parte. Lui Sophie i se parea ca arata ca o pantera foarte manierata. — S-ar putea si mai avem timp sa schimbam biletele. — Nu asta voiam sa spun! O sa va faca de rusine. Eu as fi jenata sa fiu vazuta cu ea. Charles s-a uitat la domnisoara Eliot, care si-a coborat prima privirea. — Are pantofi si ochi stralucitori, a spus Charles. E suficient de ingrijita. I-a dat lui Sophie biletele, sa le tina. — La multi ani, copila mea! A sarutat-o pe frunte, sarutul aniversar anual, si a ajutat-o sa se dea jos de pe scaun. Sophie stia ci sunt multe feluri in care poti si ajuti oamenii sa coboare de pe scaun. Este un gest care poate spune multe despre cine-I face. Domnisoara Eliot, de pilda, te-ar fi impins jos cu o lingura de lemn. Charles o facea cu atentie, cu varful degetelor, de parca ar fi dansat, pentru ca apoi sa fluiere bucata pentru coarde din Cosi fan tutte pana jos, in strada. — Muzica, Sophie, muzica este o nebunie minunata. — Da! Charles tinuse secrete planurile pentru ziua ei de nastere, dar entuziasmul lui era contagios. Ea topaia pe langa el. — Ce fel de muzica o sa fie? — Clasica, i-a spus, cu fata luminata de bucurie gi cu varfurile degetelor dansand. Muzica desteapta, complicata. — Oh! E.., minunat. Sophie n-avea antrenament in minciuna. we 22— Osi fie bine. De fapt, Sophie se gandea ca ar fi preferat sa mearga la gradina zoologica. Aproape ca nu ascultase deloc muzica clasica si ar fi fost foarte bucuroasa ca lucrurile s4 ramana asa. li placeau cantecele populare, pe care puteai dansa; si banuia ca nu multi copii de noua ani puteau spune cu mana pe inima ca le place muzica clasica. fn ceea ce-o privea pe Sophie, reprezentatia n-a inceput tocmai promitator. Piesa la pian era lung’. Pianistul avea mustafa si facea tot felul de fete, de parca |-ar fi mancat pielea. — Charles? Sophie s-a uitat la Charles si a vazut ca avea buzele putin intre- deschise, colturile gurii intoarse in sus, intr-o bucuroasa ascultare. — Charles? — Da, Sophie. Incearca si soptesti. — Charles, cat crezi ci mai dureaza? Adica, nu vreau sa spun cd nu este minunat, a zis ea, incrucis4ndu-si degetele la spate. Doar ca... ma intrebam gi eu. — Doar o or8, copila, din pacate. Eu ag putea sa traiesc aici, pe scaunul asta, tu nu? — Ah. O ora? Sophie incerca sa stea locului, dar ii era greu. Isi sugea coditele. Isi strangea si apoi isi intindea la loc degetele de la picioare. Si-a propus, dar fara succes, s4 nu-si roada unghia de la degetul mare. Era pe punctul si adoarma cand trei vioare, un violoncel gi o viola au intrat pe scena, insotite de manuitorii lor. Cand au inceput sa cante, muzica a fost altfel: mai dulce, mai salbatica. Sophie s-a indreptat de spate si s-a tras cat mai in fata, ajungand pe marginea scaunului. Melodia era atat de frumoasa, incat fetita uita si sa respire. Se gandea ca dac4 muzica ar fi putut si straluceasca, atunci muzica aceea chiar asta facea. Era ca si cum toate vocile din toate corurile din oras se uneau intr-o singura melodie. Simtea cum pieptul i se umfla in mod ciudat. = 23...— Eca opt mii de pasari, Charles! Charles! E ca opt mii de pasari! — Da. Dar gst, Sophie! Melodia s-a intetit, iar pulsul lui Sophie parea sa-i fina ritmul. Suna deopotriva nou si foarte cunoscut. Incepu sa simta furnicaturi pe degete si pe talpi. Nu mai avea astampar. S-a agezat pe scaun in genunchi. Dupa cateva clipe, a indraznit s4 mai sopteasca ceva. — Charles, asculta! Canta violoncelul, Charles. Cand muzica s-a oprit, a aplaudat pana cand restul publicului s-a oprit si pana cand i s-au infierbantat si inrosit palmele. A aplaudat pana cand toata lumea se holba la fata cu parul ca fulgerul, care parea cocotata pe o scar, si ai carei ochi si pantofi luminau tot randul al doilea. Ceva din muzica i se parea cunoscut lui Sophie. — Se simte ca acasi, i-a spus ea lui Charles. Intelegi ce vreau sa spun? Ca aerul proaspat. — Chiar asa? Atunci cred ca n-ar fi rau sa-ti luam un violoncel, i-a zis el. “Ss Violoncelul pe care ]-au cumparat era mic, dar tot era prea mare ca s4 poata canta confortabil la ea in dormitor. Charles a descuiat lucarna din pod si, in zilele in care nu ploua, Sophie se urca pe acoperis si canta la violoncelul ei, printre frunze mucezite si porumbei. Cand muzica suna cum trebuie, seca lumea de toate temerile si de neast4mparul ei, umpland-o de lumina. Tarziu, dupa multe ore, cand lasa arcusul din mana, inchizand ochii si intinzandu-se, Sophie se simfea mai puternica si mai curajoasa. Se simtea de parca ar fi mancat numai smantana si lumina de luna. Cand muzica mergea prost, era doar o sarcina printre altele, ca spalatul pe dinti. Sophie we 24calculase ca zilele proaste si cele bune erau jumate-jumate. Merita. Nimeni n-o deranja pe terasa de pe acoperis. Era din gresie gri, plata, cu o balustrada de piatra la margini. Balustrada ii ajungea lui Sophie pana la barbie; oamenii de jos vedeau doar o straluminare de par aprins si un cot indoit. — {mi place cerul, a spus Sophie intr-o noapte la cina, fara sa se gandeasca. Si-a muscat limba; alte fete radeau cand te auzeau spunand chestii din astea. Dar Charles n-a facut decat si puna o portie de placinta de porc pe o Biblie si a dat din cap. — Ma bucur, a spus. A adaugat si o lingura mare de mustar si i-a intins cartea. — Numai ganditorilor slabi nu le place cerul. Aproape de indata ce-a invatat si mearga, Sophie a putut sa se catere. A inceput cu copacii, care sunt cea mai rapida cale spre cer. Charles 0 insotea. Nu era genul de om care s& zica ,,nu, n-ai voie“ sau ,ai grija, tine-te bine“ Statea in spatele ei si tipa: ,,Mai sus, Sophie! Asa, bravo! Uita-te la pasari! Pasarile sunt minunate cand le vezi de jos.“Cutia originala de violoncel, pluta ei de salvare, sedea la picioarele patului ei. Pentru a unsprezecea aniversare, Charles a frecat lemnul ca sa indep&rteze mucegaiul si a cump§rat niste vopsea. — Ce culoare? a intrebat-o. — Rogu. Rosul este opusul culorilor marine. li era greu sa iubeasca marea. Charles a pictat cutia de violoncel in cel mai stralucitor rogu pe care-] putea gasi si i-a pus o incuietoare. Ea si-a pus toate lucrurile pretioase inauntru, impreuna cu gustarile de seara. O deschidea numai la ocazii sau daca avea unul dintre cosmarurile ei cu marea intunecata. Daca Sophie ar fi stiut cat de importanta avea sa fie acea cutie de violoncel, probabil ca n-ar mai fi tinut in ea miere, care nu se stie cum izbutea sa se scurga mereu. Dar nu stia. Charles spunea mereu ca e imposibil sa stii totul. Charles nu voia ca ea sd se gandeasca prea mult la cutia de violoncel. — Ai grija sa nu pretuiesti lucrurile gresite in viata, fi spunea. Nu putem si spunem dacd e cu adevarat a ta, Sophie. Poate ca n-o s-o poti pastra. Poate cd o s-o vrea cineva inapoi. — Da, stiu! zambea Sophie, Cineva chiar o s-o ceara inapoi. Mama mea. Cand 0 sa vina. ws 26...Sophie si-a scuipat in palma si si-a incrucisat degetele, pentru noroc. Era ca un tic; le scuipa si le incrucisa de o suta de ori in fiecare seara. — Poate ca nici nu i-a apartinut mamei tale. Poate ca ea te-a pus in cutie abia cand s-a scufundat nava. Femeile rareori canta la violoncel. De fapt, n-am auzit niciodata de o femeie care s-o faca. Viorile, in schimb, sunt instrumente mult mai obignuite pentru femei. — Nu, a spus Sophie. Era un violoncel. Stiu sigur. Tin minte. fi tin minte degetele pe arcus. Charles a facut o plecaciune politicoasa din cap, asa cum facea de fiecare data cand nu era de acord. — Tin minte bine si nava, si formatia, Sophie. Dar nu tin minte nicio femeie cu violoncel. — Dar eu da. — Nu. Formatia era compusa din barbati cu mustafa si par uns cu briantina. — Dar imi amintesc, Charles! Chiar imi amintesc! — S$tiu. Chipul lui Charles era prea trist ca sa il poti privi. Sophie s-a incruntat, privindu-si in schimb gleznele. — Dar erai un prunc, inimioara. — Asta nu inseamna cA nu tin minte. Am vazut-o, Charles, chiar am vazut-o. Tin minte violoncelul. Argumentele erau aceleasi de fiecare data. ,Cum sa faci oamenii s4 te creada?“ se gandea Sophie. Dura prea mult era, prea complicat. Era imposibil. — Am vazut-o plutind, chiar am vazut-o! Stranse pumnii. Daca nu |-ar fi iubit atat de mult, |-ar fi scuipat. — Si totusi, eu n-am vazut-o. $i eu eram acolo, a spus el, oftand atat de puternic, ci rasuflarea lui a infoiat draperiile. Stiu ca e greu, Sophie. Viata e grea. Dumnezeule, viata este cel mai dificil lucru din lume. E un lucru pe care lumea nu-| spune suficient de des. wee 27 ae“S In aproape fiecare seara, Sophie iesea la vanat mame. Stingea luménarea gi se aseza pe pervaz, leganandu-si picioarele, privind mamele de pe strada ei trecdnd prin fata casei. Cele mai bune aveau fete pline de intelepciune. Cateodata, tineau in brate copii adormiti. Copii grasi si sugari cu picioare prinse in cele mai ciudate pozitii. Uneori cantau cand treceau pe sub picioarele leganande ale Sophiei. In seara aceea insa, Sophie si-a scos carnetul de desen. Era din piele, moale, pentru ca-l tinea mereu sub perna, Desena in el la fiecare aniversare. Creionul avea varful bont si a ros plumbul cu dintii, ca si-] ascuta. Apoi a inchis ochii, incercand sa-si aminteasca. A desenat o pereche de pantaloni negri, subtiati la genunchi (e surprinzator de dificil sa desenezi ,,subtiat la genunchi‘, dar a facut tot posibilul) si, deasupra lor, trunchiul si capul unei femei. I-a adaugat parul. Nu avea creioane colorate, dar avea o pielifi la o unghie, pe care a rupt-o si, cu un strop de sange, a facut parul rosu. Apoi, tinandu-si creionul in dreptul fetei, a ezitat. »O%, a soptit. ,Gandeste-te. Te rog“, a mai zis. Dar amintirile ii erau incetosate. in cele din urma, a desenat un copac in vant, apoi a desenat parul fluturand peste fata femeii. E nevoie de mame, s-a gandit ea, aga cum e nevoie de aer gi de apa. Chiar si mamele de hartie sunt mai bune decat nimic; chiar si cele imaginare. Sunt ca un popas unde-ti tragi sufletul. Sub desen, a scris ,, mama mea“. Degetul inca ii sangera, aga ca a desenat o floare dupa urechea femeii gi a colorat-o in rogu. In fiecare noapte, inainte si adoarma, Sophie isi spunea in mintea ei povesti in care mama se intorcea la ea. Erau prea lungi si prea com- plicate ca sa gi le mai aminteasca dimineata, dar sfarseau intotdeauna cu un dans. Cand isi aducea aminte de maica-sa, mereu se gandea la dans.Cand Sophie a implinit doisprezece ani, aproape ca a terminat cu spartul farfuriilor; cartile s-au intors din sufragerie inapoi in biroul lui Charles. Charles a chemat-o inauntru ca sa-i dea cadoul. fl pusese pe birou, un turn patratos invelit in hartie de ziar. — Cee? Era de marimea unui dulap de baie, dar Asta ar fi fost un cadou bizar, chiar venind din partea unui tip atat de neobisnuit ca Charles. — Deschide-!! Sophie a rupt 0 bucatica de hartie. —O! A ramas cu rasuflarea taiata. Era un teanc de carti, fiecare invelita in piele de culoare diferita. — Sunt douasprezece. Una pentru fiecare an. — Sunt frumoase. Dar Charles... n-au fost teribil de scumpe? Pareau calde la atingere. Pielea de genul ala nu era ieftina. Charles a ridicat din umeri. — Doisprezece ani e varsta perfecté la care sa incepi sa colectionezi lucruri frumoase. Cartile astea au fost fiecare preferatele mele, a spus el. — Multumesc! Multumesc! 1 290.— Chestiile pe care le citesti la varsta ta raman. Cartile iti deschid lumea cu ranga. — Sunt perfecte. Sophie le-a intors pe toate partile. Le-a mirosit. Hartia mirosea a mure si ceainice de tinichea. — Ma bucur c-ti plac. Desi daca mai indoi asa paginile, o sa te bat cu Robinson Crusoe pana lesini. Cand ea o cerceta pe ultima (Povestile Fratilor Grimm, coperta ilustrata arata promifator), Charles s-a dus la pervazul ferestrei si s-a intors cu un pachet de inghetata. Era cat capul lui Sophie de mare. — La multi ani, copila! Sophie a varat un deget inauntru, ceea ce n-ar fi avut voie sa faca, dar cum era ziua ei, probabil ca gestul avea si fie trecut cu vederea. Era aromata si dulce. Sophie a scos o bucata cu rigla lui Charles si s-a strambat la el. — E perfecta, multumesc. Exact cum ar trebui sa fie gustul aniversarilor. Charles credea ca e mai bine s4 mananci in locuri frumoase: in gradini, in mijlocul lacurilor sau pe barci. — Am 0 teorie, a spus el. Cel mai bun loc in care s mananci inghetata este afard, pe ploaie, pe capota unei trasuri trase de patru cai. Sophie a mijit ochii la el. Uneori era greu sa-ti dai seama daca Charles glumeste sau nu. — Da? — Nu mi crezi? a intrebat Charles. — Nu. Sophie se chinuia si pastreze o mina serioasa. Simtea ca-i vine s4 rad. Era ca un stranut. fi umplea pieptul. — Nici eu nu mi cred, ca sa fiu sincer. Dar e posibil, a spus Charles. O sa mergem amandoi sa incercam. Nu ignora niciodata posibilul. — Fantastic! + 30...Lui Sophie i se parea ca trasurile cu patru cai sunt cele mai tari inventii din lume. Te faceau sa te simti ca o printesa razboinica. — Putem sa le cerem cailor si mearga in galop? — Putem. Desi te sfatuiesc s-ti pui pantalonii pe tine. Fustele alea sunt creatii fascinante. Arati de parca ai jefuit o bibliotecara, a spus Charles. — Da! Ma schimb imediat. Sophie a luat cartile in brate. Abia daca vedea pe unde merge. — Si apoi? — Apoi gasim o trasura. Avem noroc, pentru ca ploua. “Ss S-a dovedit ci Charles avea dreptate. Ploaia se napustea asupra lor cand 0 coteau si-i facea inghetata sa i se prelinga pe brate. Pletele ii biciuiau spatele ca niste serpi uzi. Era o provocare sa mananci in conditiile astea, dar lui Sophie ii placeau provocarile. Cand s-au intors, uzi leoarca gi satui de inghefata, au gasit o scrisoare pe presul de la intrare. Era suficient sa vezi plicul ca sa-ti dai seama ca nu ¢ o felicitare aniversara. Toata fericirea a parasit-o pe Sophie intr-o secunda. Charles a citit-o cu o mina serioasa. — Cee? Sophie incerca sa citeasc4 peste umarul lui, dar era prea inalt. — Dela cine e? Ce vor? — Nu sunt foarte sigur. S-a schimbat brusc la fata. Nu mai recunosteai in el barbatul de acum cateva clipe. — Se pare ci o si fie o inspectie. — A cui? A mea? — Anoastra. E de la Agentia Nationala pentru Protectia Copilului. Spun ca se indoiesc de abilitatea mea de a avea grija de tine acum, we 31ca esti o tanara femeie. Oamenii de acolo cred ca n-o sa fiu in stare sd te invat s4 te porti ca o doamna. — Ce? Dar e o nebunie! — Guvernele sunt adesea nebune. — Nici macar n-am facut doisprezece ani. Practic, inca am unspe. — Si, cu toate astea, au de gand sa vind aici. — Cine sunt oamenii astia? Cine a trimis scrisoarea? — Doi barbati. Unul este Martin Eliot. Nu pot sa descifrez celalalt nume. — Dar de ce? De ce sa decida doi straini in privinta mea? Nu ma cunosc. Sunt doar niste barbati! — Barbati! $tiu eu genul asta de oameni. Nu sunt barbati. Doar niste mustati cu doi idioti lipiti de ele. Sophie a pufnit intr-un ras plin de muci. S-a sters la ochi. — Sice-o sa facem? — Presupun ca ar trebui s facem curat. S-au uitat impreuna prin hol. Ei i se parea ce suficient de curat, daca nu puneai la socoteala poemele pe care le copiase pe tapet sau panzele de paianjen. Lui Sophie ii placeau paianjenii si nu-i deranja cand stergea praful. — Trebuie si mut paianjenii? — Mi-e team ca da, a raspuns Charles. Iar eu o sa trebuiasca si tai iedera. Cu un an in urmé, un fir de iedera intrase pe fereastra, raspandindu-se pe un intreg perete din hol. Se agezase ca o pilarie peste un portret al bunicii lui Charles. Lui Sophie ii placea. — Ai putea sa lagi macar partea care creste deasupra bunicii Pauline? N-ar observa-o, nu? — Pot sa incerc, sigur. Dar Charles nu se gandea la bunici, asta era clar. — Si mai esti si tu, Sophie. we 32— Ce-i cu mine? a intrebat Sophie, simtind cum se inroseste. E ceva in neregula cu mine? — Pentru mine, esti pe cat de perfecta poate fi un om. Dar am 0 banuiala - si te rog corecteaza-ma daca gresesc — ca parul tau n-o s4 starneasca aprobarea nimanui. Nu, nu in fata, ci aici, in spate. Sophie si-a dus mana la ceafa. — Cee in neregula cu el? — Nimic precis. Doar c4 seamana cu un ghem de sarma. Cred ca de obicei parul trebuie sa arate ca o perdea sau ca un val, —o! Banuia ca e adevarat. Nu citise niciodat despre o eroina cu un ghem de par. — fl rezolv eu cumva. In noaptea aceea, Sophie s-a luptat cu parul ei. La inceput, parul parea si castige. Nodul era chiar la ceafa, unde nu prea poti ajunge. Aga fac intotdeauna nodurile. Sophie a tras de el cu furie, pana cand aramas cu o mana de par in poala. Dar nodul continua sa fie enorm. A tras cu putere, pana cand pieptanul s-a rupt in doua si a ramas acolo, atarnand in par. — Ladracu’ a injurat ea printre dinti. Sophie a fugit pana-n bucatarie si a gasit foarfeca. A infipt-o in mijlocul nodului, muscandu-si limba sa-si facd putin curaj, sia taiat. A fost surprinzator de satisfacator. Dupa ce a scos pieptanul si a taiat aproape tot nodul, si-a impletit parul intr-o coada groasa peste umeri. Daca nu te uitai de aproape, se gandea ea, nici nu se observa. Si-a pipait scalpul cu bagare de seami. E dificil sa fii o doamna. In ziua cu inspectia, Sophie si-a frecat mainile pana cand unghiile ii straluceau, dar si-a jupuit in felul asta aproape toate degetele. Charles i-a lustruit pantofii cu ceara de lumanare si o bucata de carbune gi, cum n-aveau fier de cilcat, i-a presat hainele cu o caramida incinsa. Pe urma, Charles a sters podeaua, iar Sophie a frecat peretii pana cand se mai zarea doar jumatate din modelul ow 33tapetului. A pus borcane pline cu flori in toata casa. Totul mirosea a petale de trandafir si a sapun. — Cred cA arata bine, a spus fata. Sophie iubise dintotdeauna casa, iar acum i se parea din cale afara de frumoasa. — Cred ca arata perfect. S-au tot plimbat pe usa, neputand sa stea locului. In ultima clipa, lui Sophie i-a venit 0 idee. — Cat timp mai am pana vin? — Trei minute, cam asa. De ce? — Mai intorc imediat. A urcat treptele cate patru. In dormitor, si-a pudrat nasul cu pudra de talc gi s-a dat cu vopsea rosie pe obraji si buze. N-avea oglinda, dar spera sa arate in regula. Charles a ramas inmarmurit cand a vazut-o coborand. Sophie a inceput sa suspecteze tot mai mult ca obrajii ei aratau mai degraba a obraji de clovn decat de tanara gratioasa, dar s-a auzit soneria inainte ca vreunul dintre ei s4 aiba timp sa spuna ceva. Femeia din prag tinea in mana un carnet si avea o fafa de-ti sta si ceasul in loc. Barbatul de lang’ ea avea o servieta gi foarte mult par facial. Lui Sophie i se parea ca il cunoaste de undeva. — Mustafa, a soptit Charles, iar Sophie s-a abtinut sa nu rada. I-au condus pe cei doi in sufragerie. Cuplul a refuzat ceaiul si a inceput imediat si puna intrebari. Sophie s-a tras deoparte. Parca era sub foc de mitraliera. — De ce nue copilul la scoala? a intrebat femeia. Sophie a asteptat si vada daca Charles o sa raspunda. Cand a vazut ca n-o face, a facut-o ea: — Nu merg la scoala. — De ce nu? a intrebat barbatul. — Invat de la Charles. — Primesti lectii cum trebuie? wn BAFemeia parea sceptica. — Da! a spus Sophie. Fireste ca da. O propozitie folositoare i-a venit in minte. — Charles spune ca fara cunoastere nu vezi mai mult de jumatate din lume. — Pfff. $i lectiile astea au loc in fiecare zi? — Da, a mintit Sophie. De fapt, faceau lectii doar cand isi amintea vreunul dintre ei. Sophie, mai ales, uita foarte usor de ele. — Stii s citesti? a intrebat femeia. — Da, fireste! Ce prostie! Sophie nu tinea minte o vreme in care sa nu poata citi asa cum nu {inea minte una cand nu putea merge. — $tii matematica? — Mmm, da, a spus Sophie. Era adevarat. Pe jumatate. — Degi urasc tabla inmulfirii cu sapte. Imi plac cele cu opt si noua. — Stii si reciti catehismul? — Nu, a spus Sophie. A inghetat. — Nu stiu ce e asta. E cumva un poet? Pot sa recit foarte mult Shakespeare, daca vreti. — Nu, multumesc. N-o si fie nevoie. Stii sa gatesti? Sophie a incuviintat. — Mancaruri simple, patiserie, tarte pentru cina? — Mmm, da, cred ca da. Nu_mintea, si-a spus hotarata in sinea ei. Nu facuse niciodata tarte, dar toti cei care stiau sa citeasca stiau gi si gateasca, atata vreme cat aveai cartile potrivite. — N-ai cum sa mananci bine. Stai cocogata si esti prea palida. De cee atat de palida? Pentru prima oara, Charles a deschis gura. 35.— Nue prea palida. E facuta din raze de luna. Femeia a pufnit, iar barbatul se uita distrat prin camera. — Aici iti faci lectiile? a intrebat-o pe Sophie. — De obicei le facem... Era cat pe ce sa spuna ,,pe acoperis", dar Charles s-a uitat sfre- delitor la ea ca s-o avertizeze, dand imperceptibil din cap. — Da, a spus ea. De obicei aici. — Atunci unde tineti tabla? Sophie nu se putea gandi la un raspuns convingator pentru asta. A spus adevarul. — Nuavem o tabla. — Si cum te-astepti sa inveti ceva fara tabla? a intrebat femeia. — Pai am cArti. Si hartie. $i, a inceput ea, luminandu-se la fata, am voie sa si desenez pe pereti si sa scriu, atata vreme cat.n-o fac in salon. Sau pe hol, dar acolo pot sa scriu in spatele cuierului de haine. Cumva, femeia nu parea impacaté cu asta. S-a ridicat, intorc4ndu-se spre barbat. — Sa incepem? Mi-e teamé de ce-o si gasim. Cuplul marsaluia prin casa de parca ar fi planuit si o cumpere. Au inspectat asternuturile ca si vada daca au gauri si perdelele ca sa vada daca-s pline de praf. S-au uitat in camara. Au notat felurile de branza gi borcanele de gem. In cele din urm, au urcat in camera din pod a lui Sophie si s-au uitat prin dulapul ei cu haine. Femeia a scos afara pantalonii rosii, iar barbatul a dat cu tristete din cap. Perechea verde, care adunase tot felul de pete interesante pe la glezne, a facut-o pe femeie sa se cutremure. — Inacceptabil! a spus ea. Mi se pare socant, domnule Maxim, cA permitefi ca lucrurile si continue asa. — Dar nu permite s4 continue nimic! Sunt hainele mele, a zis Sophie, n-au nimic de-a face cu Charles. — Te rog sa taci din gura, copila. Sophie ar fi vrut s-o loveasca. Charles s-a dus mai aproape de 36...Sophie, dar n-a spus nimic. Abia dac4 a scos un cuvant. A pastrat tacerea si cand au coborat iarasi gi numai cand a dat mana cu ei, la sfarsit, le-a adresat cateva vorbe. Sophie a ciulit urechile, dar n-a reusit s auda nimic. A inchis usa in spatele lor si s-a lasat in fund, pe covor. — Ce-au spus? M-am descurcat bine? isi mesteca varful coditei. — Ce nesuferiti mi s-au pirut! Tie nu? Imi venea sa-i scuip. Barbatul ala! Avea o mutra de babuin. — Demonstratia perfecta pentru teoria evolutiei, nu? $i femeia! Am vazut balustrade de fier forjat cu mai multa generozitate decat ea. — Ce au spus inainte sa plece? — Cao sa trimita un raport. — Dar asta n-a fost tot, nu? Afi vorbit mai mult de-atat. — Cred cA ar trebui si stam de vorba. Care e cel mai bun loc in care si vorbim? Bucataria? Sophie nu voia sa stea in niciun loc prin care trecusera inspectorii. Casa parca ramiasese rece si lipicioasa in urma lor. — Nu, pe acoperis. — Fireste. Ma duc sa iau nigte whisky. De ce nu te duci pana la bucatarie sa iei borcanul cu smantana? fn zile ca astea e bine sa mananci niste smantana. Sophie a dat fuga pana acolo. Borcanul cu smantana se racea in frigider. Aveau si gem si o paine proaspat in cuptor, le-a luat si pe acelea. L-a gisit pe Charles rezemat de cogul sobei. — Stai jos. Bea putin whisky. : S-a uitat pe terasd dupa un pahar si apoi i-a dat sticla. — lao gura. Whisky-ul a facut-o pe Sophie sa tugeasca gi si scuipe. — Gandeste-te ca e medicament, i-a spus Charles. Asa, bravo. Esti bine? we BT ee— Da, fireste. Ce se intampla? Ce-au spus? — Sophie. Trebuie sa te straduiesti sa crezi ce urmeaza s4-ti spun. Trebuie sa incerci sa intelegi. Poti sa faci asta pentru mine? — Fireste ca pot, a spus Sophie. L-a privit indignata. — De ce n-ag putea? — Nu fiiasa sigura, iubirea mea. Ai nevoie de talent ca sa crezi in lucruri. — In regula, o sa te cred. Ce e? — Ia niste paine cu gem. Pofi s-o inmoi in borcanul cu smantana. — Ce este, Charles? Charles a luat niste paine si a turtit-o intre degete. — in primul rand: o sa-mi franga inima daca o si te ia de aici. Ai fost marea aventura a vietii mele. Fara tine, zilele mele ar fi lipsite de lumina, i-a spus, coborandu-si privirea asupra ei. intelegi asta, Sophie? Ma crezi? Sophie a dat din cap. S-a imbujorat, cum facea intotdeauna cand oamenii ii spuneau lucruri dragute. — Da, cred ca da. — Dar nu pot face nimic ca s4-i opresc pe oamenii Astia. Nu esti legal a mea. Legal, esti proprietatea statului. Intelegi? — Nu, e stupid. — Sunt perfect de acord. Dar aga stau lucrurile, copila. — Cum as putea sa apartin statului? Statul nu e o persoana. Statul nu poate sa iubeasca pe nimeni. — Stiu, dar cred ca intentioneaza sa te ia de aici. Cei doi n-au zis nimic clar, dar asta au sugerat. Sophie a simtit ca se raceste brusc. — Nu pot. — Ba pot, draga mea. Guvernele pot sa faci si lucruri idioate, si lucruri marefe. — Dar daca am fugi? In alta fara? Am putea merge in America. 3B...— Ne-ar opri, Sophie. Ar spune politiei ca te rapesc. — De unde stii? Pun pariu ca n-ar face-o. Sophie a sarit in picioare sil-a tras de mana, de maneci, de par. — Hai sa plecim. Putem sa plecim pur si simplu, Charles. Nu aveam nevoie si spunem nimanui. {nainte sd trimita ei raportul. Te rog! El nu s-a miscat. L-a tras de maneca. — Te rog! — Imi pare rau, inimioara. Parea de doua ori mai batran ca-n dimineafa aceea si aproape ca i-a auzit oasele gatului trosnind cand a dat din cap. — Ar veni dupa noi si te-ar lua inapoi, draga mea. Sunt oameni pe lumea asta care fac crize la orice regula incalcata. Domnisoara Eliot e o asemenea persoani, iar Martin Eliot e o alta. Sophie a sarit in sus. — Eliot! Stiam eu ca mi-e cunoscut. Charles, crezi cd sunt rude? — Doamne! De fapt, e foarte posibil. Doamne! A spus odata ci fratele ei lucreaza pentru guvern. — Cotoroanta! Cumva, gandul la domnisoara Eliot a ajutat-o. Furia era mai usor de indurat decat tristetea. — N-o sa renunt, sa stii, a spus, gi asta a facut-o sa se simt4 mai dura, mai puternica. N-o sa plec. “Ss Una era sa promiti sa fii tare si alta si induri sosirea unei noi scrisori. A sosit intr-o dimineaté cenusie de luni. fi era adresata lui Charles, dar ar fi avut de gand s-o deschida ea insasi, daca el nu i-ar fi luat-o din mini. Fata ii scruta chipul, dar era obosit, de necitit: imposibil de ghicit. 1 39,— Pot sa vad? Las4-mi sa vad! |-a rugat Sophie inainte ca el sa apuce si termine de citit. Ce spune? E de bine? Pot si raman? Trebuie sa pot. Lasa-ma sa vad! — Nu... Nue... a spus Charles. Pentru prima oara in via{a, parea sa fi ramas fara cuvinte. I-a dat-o. Sophie a finut-o la lumina. ‘Drags dormnule Maxim, Subsemnatii va sceriem pentru a va informa despre schimbarie de requiament in ceea ce priveste persoana de sex feminin intre 42 si 48 ani pe care o aveti in tuteld. Sophie s-a incruntat. — De ce trebuie sa vorbeasca aga? Ura scrisorile oficiale. O nelinisteau. Oamenii care le scriau pareau sa aiba registre in loc de inimi. — Citeste in continuare, Sophie. Vocea lui Charles era mai intunecata decat de obicei. Comitetul & ajuns 18 conchzia undnima cd o t&ndrd Lemeie trar trebui crescuta de un barbat necdsatorit, cu care nu e cudd, dec&t in situatii exceptionale, in cazul pupil dumneavoastrd, Sophia Haxim, credem cd anumite elemente ak cresterii ei au fost total nepotrivite pentru un copil de parte femeiasca, — Cum adica, ,,anumite elemente“? Sophie a impuns hartia cu degetul. — Nu inteleg! — Nu stiu. Pot doar sa banuiesc. — Se refera la pantalonii mei, aga-i? Sunt nebuni! Sunt malefici! = 40...— Citeste mai departe, i-a spus Charles. V8 informam pe aceastd cake cd fata va fi Matd din grip dumneavoasird si inscrisd la orfelinatul Sfanta Ecaterina din nordul comitatului Leicestershire. Nerespectarea acestui ordin Ne va obliga Sd obtinem ordin judecdtoresc, iar pedeapsa maximd este de cincisprezece ani de erivare de libertate. Decizia comitetumi € finals si executorie, — Privare de libertate? Ce inseamna asta? — Inchisoare, a spus Charles. OFiterul agentiei din sectorul dumneavoastrd, domnigoara Susan Eliot, va veni sd ia fata miercur, 5 iunie. Al dumneavoastrd, Martin Eliot Sophie s-a simtit brusc pustiita. A cdutat s4 spuna ceva. — Mi-au scris numele gresit. — Da. — Daca tot vor sa-mi franga inima, macar sa-mi scrie numele cum trebuie. L-a privit pe Charles. Nu parea sa reactioneze. — Charles? O lacrima ii brazda obrazul. A lins-o cu furie. — Te rog, te rog sa spui ceva. — Deci ai inteles scrisoarea? — Ma’ iau de lang tine. Te iau de langa mine. — Au de gand sa incerce, sigur. Nu voia sa mai atinga scrisoarea. A lasat-o sa-i cada din maini sia cilcat-o in picioare. Nu suporta gandul ca scrisesera ,,total nepotrivite*. ow Al— Crezi ci daca purtam rochii...? $i daca n-ag fi stat cocogata? Sau daca as fi fost mai frumusica? Sau, ce stiu eu, mai dulce? M-ar fi lasat s stau atunci? Charles a dat din cap. Ea a fost uimita sa- vada plangand in tacere. — Acum ce facem? . A varat mana in buzunarul lui, i-a scos batista si i-a pus-o in mana. — Uite. Charles, te rog spune ceva. Ce facem acum? — Imi pare atat de rau, copila mea! Nu a vazut niciodata un barbat att de alb la fata. — Mi-e teama c4 nu mai putem face nimic. Brusc, Sophie n-a mai putut suporta situatia. S-a napustit spre dormitor, impiedicandu-se de trepte. Lacrimile din ochii ei incefosau lumea. Inainte si se gandeasca ce face, Sophie a luat vatraiul si l-a izbit de cutia violoncelului. S-a crapat in doua. A lovit apoi carafa de apa de langa patul ei, udand patura si pernele. Sophie a auzit pe cineva strigind-o de jos si pasi repezindu-se pe scari. Batea din picioare si lovea tot ce vedea. Cutia s-a facut tandari si aschii vopsite in rogu au sarit in toate partile. Daca n-ati spart niciodata o cutie de lemn cu un vatrai, merita sa incercati. Usor, Sophie a inceput sa simta ca poate din nou sa respire normal. — N-o sa plec, spunea cu fiecare lovitura. Nu vreau! Dupa o vreme, desi lacrimile si mucii ii curgeau pe fata, nu parea sa se mai inece. Gasise un ritm - lovea, respira, lovea, respira. —N-o sa plec, a soptit. Nu. Zbang! —Nu! Zbang. —Nu! I-a luat cateva minute sa-si dea seama ca Charles statea pironit in pragul usii. we 42— Esti inca in viata, inimioara? — O, eu doar... — Da. Foarte rezonabil. A privit camera, apoi a luat-o de mana gi a dus-o la baie. — E nevoie de niste apa fierbinte. Asta e tot ce a spus, iar Sophie nu stiu ce altceva sa faci decat si stea ghemuitd pe o gramada de prosoape, sughitand si tragandu-si nasul, in timp ce el punea toate oalele din casa la fiert pe aragaz, adaugand coji de lamaie si menta in cada care incepuse sa scoata aburi. — Stai acolo jumatate de ora. Trebuie si ma ocup de ceva. Sophie nu putea sa stea linistita in cada. In schimb, se plimba intre cada si fereasira, lovind perefii, pana cand l-a auzit pe Charles strigand de jos. — Treci in cada, Sophie si stropeste-te cu apa! O sd fii surprins4 ce diferenta pot face cativa stropi. Sophie uitase ci podeaua baii era chiar deasupra bucatariei. A oftat si s-a dezbracat, tragand razbunatoare de cizme. — Bine, a strigat. Am intrat! Acum, ca o spusese, trebuia sa intre, altfel l-ar fi mintit. Apa fierbinte i-a ajuns pana la buric, iar cojile de lamiie i se loveau de picioare. De indata ce apa fierbinte i-a acoperit tot corpul, toata impotrivirea a parut sa-i dispara. Cu spatele incovoiat, s-a lasat in apa. $i inima i se incovoiase. Nu se putea gandi la nimic. Cand a iesit afara intr-un sfarsit, a ajuns pana la covorul din dormitor inainte sa o lase picioarele si si cada la podea, inca infasurata in prosopul ei. Statea acolo, pe jumatate treaza, cu ochii pironiti in gol. In cele din urma, nimicul la care se uita a devenit ceva. O mica raza de lumina juca pe un perete; se uita la ea, fara s-o vada, de cateva minute. S-a intors spre gramada de aschii de lemn care mai 1 43ramasese din cutia de violoncel, ca s vada de unde venea reflectia. Apoi tot sangele a parut sd i se intoarca in obraji sia sdrit in picioare. O bucata de lemn vopsit mai ramasese prinsa de captuseala verde, ciudata. Sophie a ridicat-o si o aschie i-a intrat in degetul mare. — Ah, la naiba! Sub fetrul verde era o placa de arama batuta in cuisoare. De la ea venise lumina; reflecta o raza de soare subtire cat un ac, venita din partea cealalta a camerei. Pe placuta era scrisa o adresa. Nu era in engleza. Sophie a trebuit si puna bucata de lemn pe masa ca s-o poata citi. Mainile ii tremurau prea tare ca s-o poata tine drept. FABRICANTS D'INSTRUMENTS A CORDES! 16 RUE CHARLEMAGNE LE MARAIS PARIS 291054 “SS Sophie l-a gasit pe Charles in birou. Statea la fereastra, cu un ziar in mini, dar parea sa se uite prin el. Picdturi de ploaie razbateau pana-n casa, estompand literele de pe prima pagina, fiindca Charles nu facea nimic sa se fereasca. Sophie a venit in fuga la el, dar el nu s-a intors. N-a facut decat sa clipeasca, iar ochii lui intunecati pareau goi. Speriata, Sophie s-a c4tarat pe bratul jiltului si l-a tras de manecd. Mai tarziu s-a gandit ca, pentru a-i atrage atentia, ar fi fost in stare sd-] traga si de sprancene. 1 Fabricanti de instrumente cu coarde“ (in fr. in original). (n. trad.) wn 44— Uite, Charles, uite! Usor, privirea i-a devenit mai vie. A zambit putin. — Lace ma uit? — La asta! Charles si-a cautat ochelarii si, vazand ca nu ii gaseste, a ridicat placa aproape de nas. — Le Marais, Paris, ce e asta, Sophie? — Era frantuzesc! Violoncelul era frantuzesc! — Unde ai gisit asta? — Trebuie si mergem in Franta! Chiar acum! a spus ea cu rasu- flarea intretaiata. Azi! — Stai jos, Sophie si explica-mi. Sophie s-a asezat, dar pe genunchii lui Charles, pentru ca el sa nu se poata misca. Gura ii era uscata, a trebuit s4-si plimbe limba prin gura ca sa stranga suficienta saliva si poata vorbi. Apoi i-a explicat repede totul. Lui Charles i-a luat mai putin de-o secunda sa infeleaga. A sarit in picioare, trantind-o pe Sophie gramada pe covorul semineului. — Doamne, sfanta salamandra cantatoare, Sophie! Fiinti genial ce esti! De ce nu mi-a dat prin cap ca ar putea fi frantuzoaica? Cred ca am nevoie de niste whisky. Doamne Dumnezeule! Sophie s-a rostogolit inapoi sub birou. — Daca traieste in Paris? — Chiar asa! E posibil, Sophie. Nu spun ca e foarte probabil, draga mea - stii cd s-ar putea ca violoncelul sa nu fi fost al ei -, dar este posibil. Franta, desigur, Dumnezeule! — Nu ignora niciodata posibilul. — Exact! Fiinta mea draga, ce descoperire! a zis el, iar ochii i-au cazut din nou pe scrisoarea care inca statea pe birou. Trebuie sa plecam de aici imediat. — La Paris? Sophie si-a incrucigat toate degetele de la maini si picioare. 1 45— Fireste, unde altundeva? La Paris, Sophie! Repede! Hai sa impachetam. Strange-ti cei mai buni pantaloni si sosetele cele mai albe. Era ca o adunare la trompeta. Sophie a sarit in picioare. — Nu cred ca mai am vreunele care s mai fie albe. — Atunci o s4 cumparam unele noi cand ajungem acolo! — Pantaloni parizieni! Da, te rog, a zis Sophie raz4nd, desi scrisoarea de la Martin Eliot inca era pe masa, parand s-o priveasca. O sa vind dupa noi? — Poate. Da, destul de probabil. De asta o si plecam maine. — Ce? Serios? — Da. — Dar chiar serios? — Nu glumesc cu astfel de lucruri. Charles a deschis ziarul la paginile cu anunturi comerciale, prognoza meteo, programul vapoarelor, — $i daca decid s4 vind dupa noi sau, mai degraba, si anunte politia din Paris, n-o vor face dec&t in urmatoarele doua sau trei zile. — Zile? Sophie sperase sa fie vorba de saptamani. Sigur trebuia sa dureze saptamani. — Zile. Trebuie si avem grija, Sophie, dar avantajul este de partea noastra. A pus un ,,x“ langa o coloana cu programul vapoarelor si al fluxului si a inchis ziarul. Ochii lui straluceau cu atat entuziasm, incat lui Sophie i se parea ca se incdlzeste la un foc de vatra privindu-l. — Sophie, organizatiile sunt mult mai putin destepte decat oamenii. Mai ales cand tu esti omul cu pricina. Tine minte asta!Calatoria n-a fost usoara. Putine calatorii sunt, s-a gandit Sophie, si devin si mai complicate cand planuiesti s parasesti tara ilegal ziua in amiaza mare. — Nu-ti lua multe bagaje, a spus Charles. Dac ne vede cineva plecand, trebuie si para ca mergem la dentist. — La dentist? Dar noi nu mergem niciodati la dentist. — La concert atunci. Doar o geanta, nimic mai mult. Asa ca Sophie si-a luat doar violoncelul; si-a facut suluri mici puloverele si pantalonii si le-a indesat in colturile cutiei de violoncel. La final, mai avea loc pentru un singur obiect. Sa-si ia caietul sau o rochie, pentru orice eventualitate? xO rochie e camuflaj‘, si-a spus. ,,Nu stii niciodata cand ai nevoie de o deghizare.“ Sophie a pus-o acolo cu inima indoita si a inchis cutia. Charles si-a luat doar servieta. Era grea, judecand dupa felul in care o urcase in trasura. Indepartandu-se, lui Sophie i s-a parut ci vede perdeaua de la fereastra vecinilor misc4ndu-se si un chip disparand in spatele ei. Si-a tinut respiratia, privind drept inainte. Inaintand de-a lungul strazii, si-a incrucisat degetele si apoi s-a asezat pe ele, ca sa-i tina noroc. we ATCand Sophie si-a scos bagajul, a vazut ca gara era plina de oameni, de strigate si de aburi. — O, a spus Sophie. O, nu! O zisese in soapta. Nu ii placeau multimile. Parca erau o nava pe cale sa se scufunde. — O, ajutor! Simtea o nevoie imperioasa sa se catere pe pereti si sd se ascunda in spatele ceasului garii. Charles, in schimb, nu parea ingrijorat. Ochii fi straluceau puternic. — E impresionanta, nu-i asa? a spus el. Simti mirosul? Ulei de motor, Sophie! Apoi a vazut fata incordati a lui Sophie si bratele inlemnite. — Esti bine, copila? — Sigur! Cat de cat. Sophie s-a ferit cand o gasca de baieti a trecut pe langa ea, urland si imbrancindu-se. — De fapt, nu chiar. — Cred cA cel mai bun lucru pe care poti sa-] faci intr-o gard e s4 cumperi niste mancare care-fi place, apoi s4 gasesti un colt in care sa stai si sa te holbezi la tavan. — Sa te holbezi la tavan? De ce? — Girile au niste tavane fantastic de frumoase. Sophie a ridicat capul si i-a cazut palaria. Era adevarat. Tavanul era ca un labirint de sticla si fier forjat. Arata ca o suta de piane. Charles a bagat mana in buzunar. Dintr-un amestec de elastice, hartie si bomboane, a scos niste monede. — Uite o moneda de sase penny. Stai, uite si-un siling, poti sa cumperi si niste ceai. Cere sa ti-1 dea suficient de fierbinte s4 te arda pe gatlej, altfel n-o sa-1 putem bea. — Da, multumesc, desigur, dar stai, Charles! Tu unde te duci? — Sa gasesc un hamal si sa iau bilete. = 48.— Si daca te pierd? — Atunci o sa te gasesc eu din nou. — Dar daca nu reusesti sa ma gasesti? l-a intrebat, punandu-si mana pe paltonul lui. Charles, stai, nu pleca! Se ura cand era in starea asta, dar nervii parca ii rodeau maruntaiele. — Sophie, ai parul de culoarea fulgerului, i-a spus el zambind. Astazi, zambetul lui era foarte frumos. — Nu esti ugor de trecut cu vederea. _La ghereta cu mancare, Sophie a ezitat intre o chifla Chelsea enormia si biscuitii aceia umpluti cu gem rogu, despre care dom- nisoara Eliot credea ca sunt tocmai buni pentru copiii normali. Sophie nu-i incercase niciodata, dar straluceau ca niste rubine. Femeia din spatele tejghelei era o prezenta linistitoare. Avea o urticarie pe obraji si ochi draguti. — Chifla Chelsea, iubire? Ecler? Biscuifi cu capsuni? Gandul la ce-ar fi zis domnisoara Eliot i-a dat curaj. — Biscuiti, va rog. Sase. — Uite, iubire. Nu-i manca pe toti deodata, papusa, altfel 0 sa ajungi la buda cat ai bate din palme. Sophie a dat din cap cu seriozitate. A muscat dintr-unul si a vazut ca-i lipeau dintii unul de altul in cel mai minunat fel. Nu aveau deloc gust de capsuni, dar aveau gust de aventura. — Pleci intr-un loc interesant, draga? a intrebat-o femeia, ciu- tand restul in buzunarele sortului. Sophie a incercat s4 spuna ,,Paris“ cu gura plina. S-a uitat apoi la ceas. — Mai avem cam treizeci de minute pani la plecare. — La vanatoare, zici? O sa fie frumos. Dintii lui Sophie erau lipiti bine acum. A zambit cu un zambet cleios sia incuviintat din cap. Era adevarat, intr-un fel, caci pleca la vanatoare de mame. i AD,— Atunci Dumnezeu si norocul si fie de partea ta, a spus femeia. A invelit 0 chifla in ziar si i-a dat-o lui Sophie. — Pentru noroc. Norocul vine mai ales pe burta plina. Trenul era verde si de doua ori mai mare decat se asteptase Sophie. Era genul de verde care se potrivea cu smaraldele sau cu dragonii; i s-a parut un semn bun. — Cauta vagonul sase, Sophie, i-a spus Charles. Esti in com- partimentul A. Mi s-a spus cd de obicei este rezervat pentru copiii ducelui Kent, dar vara asta impugca chestii prin Scofia. {1 ai numai pentru tine. Au trecut pe langa hamalii cu spate drept si gulere scrobite, indreptandu-se spre locomotiva. Un coridor ingust strabatea trenul, cu usi glisante care dideau in compartimente. Sophie incerca s4 nu stea in drum gi s4 nu para prea entuziasmata. fncerca s4 nu aducd prea mult cu un fugar. Dar nu-i venea deloc usor. — Aici! Charles a a aratat spre o us4 cu mana in care tinea cutia de violoncel si s-a intors, cu un chip radios, — Era singurul care mai ramisese, Sophie. Sper s nu-ti displaca. Sophie s-a uitat pe langa umarul lui. A facut ochii mari. — Sa-mi displaca? E ca un joc de imaginatie! Oamenii treceau pe langa ei pe coridor. Sophie ii ignora. — Easa de... aurit. E un palat! Charles a ras, a tras-o inauntru si a inchis usa dupa ei. — Un palat foarte mic. Versiunea mobilA, poate. Vagonul era frumos. Totul era pentru copii si facut cu gingasie sicu detalii aproape vrajitoresti. Sophie incerca sa para obisnuita cu asemenea lucruri - cel putin atata timp cat ii priveau hamalii -, dar era imposibil, fiindca era locul cel mai lustruit, mai curat si mai aurit = 50...pe care-l vazuse. Pernele erau rotunde gi infoiate ca burta unei gaste. Oglinda era tivita cu aur - de fapt, era aproape la fel de mult aur cat oglinda. Sophie a batut cu degetul in ea. Se auzi un sunet grav. — Uita-te gi la oala de noapte, a spus Charles, Merita s-o vezi. Sophie s-a lasat pe vine ca sa se uite sub pat. Acolo, prinsd bine de perete, era o oald de noapte aurie cu garoafe rosii pictate in jurul gurii. — Vezi? a zis Charles. Pana si olita de pipi e cu model. — Dar tu unde dormi? Tot aici? Compartimentul avea doua paturi, dar erau pentru copii. Picioa- rele lui Charles ar fi ramas pe afara. — Eu o sa impart o cabina de dormit cu un antreprenor de pompe funebre din Luxemburg. O soarta cam lugubra, dar n-o sa mor. La urma urmei, se putea si mai rau. Ar fi putut sa fie belgian, i-a spus Charles, zambindu-i. Erau singurele paturi disponibile in urmatoarele trei s4ptamani. M-am gandit ci e mai bine decat si asteptam atat. — Da! Ar fi fost imposibil sa astepte, s-a gandit ea. Ar fi murit. — Da, multumesc! — Acum esti linistita? a intrebat Charles. Neavand batist4, a scos un ciorap curat gi gi-a suflat nasul in el. Pentru Sophie a sunat ca 0 trompeta a sperantei. — Ai tot ce-ti trebuie? — Cred ca da. Desi, de fapt, a spus ea, cu stomacul ghiortaindu-i, ai ceva de mancare? — Sigur, cum am putut sd uit? Partea cea mai buna a calatoriilor e mancarea. Exista si un vagon-restaurant, dar n-o sa deschida decat peste cateva ore. Am adus pe furis cat de multa mancare am putut. Charles s-a dus spre masuta de lemn prinsé in perete sia inceput sa-si goleascd buzunarele. Mai intai sase mere, apoi covrigi cu carnati, care i-au umplut paltonul de firimituri, dar si o bucata mw SD.groasa de cascaval. Din spatele ceasului de buzunar a scos 0 solnita. tn cele din urma, ca un magician, a scos de sub palarie jumatate de pui fript, invelit in hartie uleioasa. — Doamne! Minunat! Sophie si-a pus gi ea biscuitii la gramada, dar si-a pastrat chifla pentru mai tarziu. Pe restul le-a facut teanc. — ata! fi ajungeau pana la nas. — Perfect. — Acum avem tot ce ne trebuie? — Aaa... Sophie tocmai bagase in gura o bucata de cascaval. Gustul era fantastic; sdrat si cremos, amandoua in acelasi timp. Cu o smucitura, trenul s-a pus in miscare. Sophie il avea pe Charles, un pui fript si o aventura. — Da, acum avem totul, a spus ea cu gura plina. “Sp La Dover au schimbat trenul pe un vapor. Vremea era instabila. Marea se involbura in fata lor. Era cenusie si avea un miros salbatic. Sophie incerca sa nu se uite in jos la ape. Incerca si nu se gandeasc4 la femei moarte. — Esti bine? a intrebat-o Charles. Ea a incuviintat din cap, dar nu putea sa vorbeasca. Ca si cum lucrurile nu ar fi fost suficient de rele, printre pasagerii de pe vapor era si un politist. Isi spunea ci e imposibil sa fi venit dupa ea. Probabil ca era in vacanta, dar tot ii facea pielea de gaina. Ca sa nu o vada, Sophie s-a retras in partea din spate a vasului, pana a ajuns singura pe puntea exterioara. Incerca si ignore marea. Sa ignori marea insa e ca gi cum ai incerca sd ignori un om cu un pistol. Nu se poate. Se intindea pana in zare si, chiar daca mijea_ochii, we BQSophie tot nu putea si vada Franta. S-a prins de balustrada, fncercand sa nu intre in panica. Charles a zarit-o de pe la jumatatea navei. Sophie nu i-a auzit pasii cand s-a apropiat; a pus mana pe mana ei cu blandete, aga cum face o mama. — Asculta! i-a spus. Auzi? Sophie nu putea sa auda decat marea. — Ce? Frica o facea si vorbeasca mai rastit decat si-ar fi dorit. — Ce trebuie si aud? — O murmurare, a spus Charles. Un semn bun. —Oce... urare? — O murmurare. Cand marea si vantul murmur in acelasi timp; ca oamenii care rad in secret. Uite, din nou! Ai auzit? Sophie nu era convinsa. — Numai oamenii murmura. Marile mugesc. Vantul suiera. — Nu, cateodataé marea si vantul murmur gi ele. Sunt vechi prieteni. — Oh! Sophie a luat mana de pe balustrada si s-a prins de-a lui Charles. A simfit mirosul paltonului lui si si-a indreptat spatele. — Cand canta la unison, a spus, e semn de noroc. O murmurare. Un semn bun.Sophie nu s-a gandit la ceea ce era mai evident decat cand s-a trezit linga Charles in Gara de Nord din Paris, strangand cutia de violoncel la piept. Hamalul englez din tren se uita la cer. — O sa fie din nou furtuna, domnule. Sper ca v-ati adus umbrelele. — Sunt englez, i-a spus Charles. Am intotdeauna o umbrela la mine. N-as iesi fara ea cum n-asg pleca din casa fara urechi. — Eu unu! m-as duce la hotel inainte s4 se intunece, domnule. Nu-mi place cum arata cerul asta. Abia atunci s-a gandit Sophie la problemi. A speriat-o c4 nu-i daduse prin minte mai devreme, dar in toata graba aceea nu se gandise ce-o sa facd dincolo de controlul vamal. — Charles, i-a spus, unde o sé dormim? — Foarte bine... — Si... l-a intrerupt ea, si ce-o si facem pe urma? — O intrebare foarte buna. Prima e simpla. Antreprenorul de pompe funebre a fost de ajutor. Mi-a recomandat un hotel mic si bun pe langa Sena, a zis el, ridicandu-si servieta. O si ludm o cabrioleta. ow 54,Un sir de trasuri asteptau langa gara. Ingrijite sau mai putin ingrijite. Unora parca le atarnau matele pe jos, altele miroseau si straluceau a sépun carbolic. Lui Sophie i-a placut imediat una pictata in gri si argintiu. Calul se potrivea cu trasura si capul lui era mai prelung si mai inteligent decat al altora. Semana cu Charles, desi Sophie s-a hotarat sa nu i-o spuna. — Putem s-o ludm pe asta? a intrebat Sophie, intinzand ultima bucata de ciocolata iepei cenusii. Calul pare plictisit. — Sigur. Charles a dat vizitiului cateva monede si acesta a inceput si incarce putinul lor bagaj in trasura. — Trebuie si spun ca pana si caii francezi sunt foarte aratosi, a spus Charles. Parisul ma face si ma simt de parca ar trebui si ma spal pe cap. Sophie s-a uitat in jur, la copacii inalti care se inaltau deasupra cladirilor, si la strazile pietruite care se unduiau in toate directiile. $i fustele femeile pareau sd se ageze altfel pe ele decat la Londra. Femeile pareau sa pluteasca, de parca ar fi fost cumva sub apa. — Da! a spus. Stiu la ce te referi. Pana si porumbeii sunt mai sic decat in Londra. A simfit ca-i tremurd maruntaiele, asa cum i se intampla de obicei inainte de Craciun. — Si cand ajungem la hotel? |-a intrebat. Ceo si facem apoi? — O sd gisim 0 patiserie, Sophie, si o sé facem un plan. — De ceo patiserie? Ma gandeam mai degrabd o statie de politie. Sau un oficiu postal, o primarie? — C4nd faci un plan, cel mai important lucru e s4 mananci ceva mai intai. Ar fi mai putine razboaie daca prim-ministrii ar manca gogosi la sedintele de guvern. — Si apoi? a spus. Apoi ce facem? — Apoi, a spus Charles, mergem la vanatoare. 5S.“Sp Sus, deasupra Senei, la zece metri indltime, o pereche de ochi cAprui urmareau strada de jos. Au vazut o trasura tragand in fata hotelului Bost si o fata coborand. Ochii au vazut spasmul degetelor ei gi entuziasmul din omoplati. Au vazut-o strangand din dinti cu hotarare gi tragand cutia de violoncel jos. Au vazut-o sarind, rosie in obraji, din calea unei masini cu motor. A deschis cutia nerabdatoare, a scos instrumentul si l-a verificat de-o parte si de alta. Apoi s-a lasat pe caldaram si a batut darabana pe el cu doua degete. Sunetul era usor, aproape inecat de traficul strazii, dar s-a vazut un licar in ochii caprui, de parca ar fi fost impresionati.Planul pe care-] facuser4 n-avea cum sa nu fie simplu. Sophie l-a scris pe o bucata de hartie. 4, Gdseste rue Charlemagne. 2 Creionul lui Sophie a ezitat la numarul doi. Apoi a desenat un mare semn de intrebare. L-a subliniat cu cerneala rosie, a pus lista in buzunar gi s-a dus sa-l caute pe Charles. Camera lui Charles era draguta, dar nu foarte ingrijita. Avea doua scaune fusiforme, pe care ramasese urma multelor funduri care sezuser pe ele, si doua covoare, pe care cineva a ezitat sd dea prea multi bani, Chiar si lumanarile de la capul patului pareau de mana a doua, dar lenjeria mirosea a lavanda. Vantul sufla dinspre rau si aerul era salciu. Sophie nu se mai simtise niciodata la fel de confortabil intr-un hotel. De obicei ii faceau pielea de gaina. Hotelul insusi era o cladire inalta, desirata, ghemuita intre doua blocuri de apartamente mai impozante. Era ieftin pentru c4, aga cum descoperise Sophie, nu exista toaleta induntru, numai o latrind de lemn in gradina; dar in afara de asta, totul era perfect. De la 57fereastra, strazile subtiri si cafenelele de trotuar se impleteau in departare, inspre rau. Sophie statea pe patul lui Charles, sarind pe arcuri. Deasupra patului era tabloul unui om a carui barba se incolacea putin spre varf. . — Imi place barba lui, a zis ea. Ar putea s-o foloseasca drept pensula. Charles a ridicat privirea, speriat. — Ce? a intrebat, razand apoi. Ai gasit baia? — Da. O impartim cu o familie de paianjeni. $i e un cuib de pasari in grinda. Imi place. — Bine. S4 mergem sa-ti explorim camera? Da-mi mie cutia. Nu? Cum vrei. Dormitorul lui Sophie era la mansarda hotelului. Nu era mult de explorat. Usa era aga de mica, incat Charles a ramas afara gia lasat-o sd intre singura. Dupa ce si-a pus cutia jos, abia dacé mai avea loc unde sa stea. — Uite! a spus. Peretele era acoperit de schite in cerneala, aranjate alandala, ca sa prinda cat mai multa lumina. Pictate in pensule negre, repezi, pareau sa n-aiba astampar in cadrele lor. — imi plac, aratd frantuzesti. — Arata ca muzica, a spus Charles, tragandu-si capul in guler si privind in camera. N-ai fereastra? — Lucarni, a spus Sophie. Un pat mic, cu patru coloane, avea marginile invelite cu bumbac alb si era deschis deasupra. O fereastra era incastrata in tavanul inclinat. Ridicand privirea, Sophie si-a dat seama ci Charles n-o vazuse din prima pentru cA era acoperita de un strat gros de excremente de pasare, care-o facea aproape la fel de alba ca tavanul. — Crezi ca se deschide? a intrebat ea. — Nu putem afla decat intr-un singur mod. 1 58Charles si-a facut loc in camera gi a pus ziarul pe pat. S-a urcat pe ziar si a prins descuietoarea cu mana. Fereastra nu s-a deschis cand a impins-o, nici dupa ce a lovit balamalele cu umbrela. — Are balamalele ruginite, a spus. Se rezolva usor. N-o tine vopseaua uscati, deci n-o sa fie o problema. — Crezi ca hotelul are niste ulei? — Improbabil, dar o sa gasim niste ulei maine. — Multumesc. S-a cocofat pe pat gi s-a itit prin ochiurile curate de geam, printre dejectiile porumbeilor. Se z4reau niste hornuri rosii si cerul albastru. — Imi simt inima prea mare pentru corp, a spus ea. Totul pare atat de cunoscut, Charles, si nu stiu de ce. Dar chiar mi se pare. Ma crezi? — Parisul? — Da, cumva. Poate. Dar ma gandeam mai degraba la hornuri. Par cunoscute si au o culoare asa frumoasa. Charles era un invatat, iar invatatii sunt facuti sd observe lucruri, cum spunea el mereu. Trebuie sa fi auzit in vocea ei cat de mult vrea sa fie singura, fiindca s-a indreptat repede spre usa. — Osi te las sa explorezi. Jumatate de ord, apoi gasim o harta si mergem in rue Charlemagne. Daca e aproape de rau, nu poate sa fie departe de aici.Rue Charlemagne era usor de gasit. Era la zece minute de mers pe jos. Zece minute pe strazi pietruite, printre vitrine pline de garoafe rosii si copii mancand chifle fierbinti pe mijlocul drumului. Zece minute in care inima lui Sophie a facut toate tumbele, a dansat gi s-a purtat ca si cum si-ar fi pierdut controlul. — Stai calm, isi soptea siesi. Gata! E de ajuns, a continuat ea. — Ai spus ceva? a intrebat Charles. — Nu, le cantam porumbeilor. Magazinul avea o firma deasupra vitrinei. Era o vioara in ea, asezata pe un pat de miatase, si niste flori. In afara de vioara, totul era acoperit de praf. Pe dinauntru, parea genul de magazin incarcat pana la refuz, in care toate stau si cada de pe rafturi. Sophie a respirat adanc cand au intrat gi s-a uitat la Charles. Era atat de inalt; nu avea grija intotdeauna unde-si punea picioarele. — Buna ziua? a spus Sophie. — Buna ziua! a adaugat Charles. N-a raspuns nimeni. Au stat locului, asteptand. Sophie a numarat cinci minute pe ceas. La fiecare zece secunde, striga: — Hei? Buna ziua. E cineva? wo 60...— Cred ca nu e nimeni, a spus Charles. S4 revenim mai tarziu? — Nu! Asteptam. — Alo, e cineva? a strigat Charles. Am un copil-violoncel aici. Are nevoie de ajutorul dumneavoastra. S-a auzit un zgomot ca un stranut de cal si un barbat a aparut pe uga din spatele tejghelei, frecandu-se la ochi. Era cocosat, iar burta ii atarna deasupra curelei de parca ar fi avut un castron de salata indesat pe sub camaga. — Je mexcuse!' a spus el. A mai spus ceva repede in franceza. Sophie a zambit politicos, dar cu privirea goala. — Mmm... — Pas du tout”, a spus Charles. — Cea spus? a intrebat Sophie. — Ah! a exclamat batranul, zambind. Am spus ca tocmai dormeam de dupa-amiaza. Sunteti englezi. Avea un accent puternic frantuzesc, dar vorbea cu ugurinta. — Pot sa va ajutor? — Da, va rog! Sau cel putin aga sper. Sophie a pus placa de arama pe tejghea. Si-a incrucisat toate degetele. — Astae. — Era ingurubata de capacul unei cutii de violoncel, a spus Charles. Ne puteti spune ceva despre ea? Barbatul nu parea deloc surprins. — Bien sir. Fireste. A atins placa cu degetul. — Ede la mine. Eu am facut gravura. Sunt prinse pe interiorul cutiilor, sub fetrul verde. 1 Ma scuzati!“ (in fr. in original) (n. trad.) 2 Deloc." (in fr. in original) (n. trad.) 61.— Da! Sophie si-a descrucisat degetele gi le-a incrucigat la loc. — Da, acolo era! — Trebuie sa fie veche, atunci, pentru ca nu mai folosim arama de zece ani. Am descoperit ca se coclea sub fetru. — Dar de ce sunt sub fetru? a intrebat Charles. Nu prea pare si aiba sens. — Dar sigur ca are: ca sa nu zgarie violoncelul, dar sa aiba totusi adresa, daca e nevoie de ea. — Si - Sophie si-a tinut respiratia, dar a trebuit si respire din nou ca sa poata vorbi - mai tineti minte de la care violoncel era? Tineti minte cine l-a cumparat? — Fireste. Violoncelele sunt scumpe, draga mea. Nu faci decat douazeci intr-o viata, poate. Vezi numarul de serie - 291054 - asta inseamnia ca era de 73,6 centimetri. N-am facut decat trei asemenea violoncele in ultimii treizeci de ani. Norma, dupa cum sunt sigur ca stiti, este de 81,2 centimetri. — Cine l-a cumparat pe acesta? a intrebat Sophie, impingand placa mai aproape de el. Asta e singurul lucru care mi intereseaza. — Violoncelul acela a fost cumparat de o femeie, mi se pare. — O femeie? Sophie a simtit un nod in stomac. Dar si-a pastrat firea. — Ce fel de femeie? — O femeie frumoasi, cred. — Puteti sa fiti mai precis? a intrebat Charles. Cat a trecut de-atunci? — Cam... cincisprezece ani. Poate mai mult, poate mai putin. Parea destul de normala pentru o femeie frumoasa. De obicei, femeile frumoase sunt putin ciudate. — Cum mai era? a intrebat Sophie. Va rog. Altceva? — Era inalta, cred. — Si altceva? Altceva? a intrebat Sophie. Si-a tras gulerul puloverului pana la gura si a muscat din el. 62...— Ce altceva? Mi-e teama ca nimic. — Va rog? Urechile lui Sophie vajaiau. — E important! E atdt de important! — Ei bine, tin minte ca avea degete de muzician. Foarte palide, ca radacinile unui copac. — Da? $i ce altceva? — Avea parul scurt gi ochi foarte vii. — Ce culoare avea parul? $i ochii? — Deschis, cred. Blond. Sau rogcat. Je ne sais pas.! — Va rog! Va rog incercati! E important. — As vrea foarte mult sa va ajut, a spus el, dar recunosc ca nu tin minte fetele. Ma descurc mai bine cu instrumentele. 1-a privit cu ochi mijiti pe amandoi, stand unul langa altul pe intuneric. — Dar semana cu tine foarte mult, cred. Nu cu dumneavoastra, domnule. Cu tine. — Sunteti sigur? a intrebat Sophie. Jurati ci nu inventati chestiile astea? Jurati ca sunteti sigur? — Ma petite belle”, cand esti batran, esti rareori sigur. E un obicei prost sa fii sigur. Barbatul a zambit, iar pielea i s-a incretit in coltul gurii. — Nu plecati, a zis, lasandu-se pe scaun. Am un asistent, era aici cand l-am vandut. O sa-si aduc mai bine aminte. La anii mei, nu mai tin minte decat muzica. Asistentul era dur si colturos, unde proprietarul era bland si molcom. Cei doi au vorbit in franceza; apoi cel tanar s-a intors spre Charles. — Da, tin minte. Numele ei era Vivienne. | Nu stiu.“ (in fr. in original) (n. trad.) 2 ,Micuta mea frumoasa.“ (in fr. in original) (n. trad.) w+ 63Un nume, cand il auzi atat de brusc, se simti naucita. Lui Sophie is-a taiat rasuflarea. Nu putea decat sa se holbeze in gol. — Vivienne si mai cum? a intrebat Charles. Barbatul a ridicat din umeri. — Nu mai tin minte. O culoare, parci. Rouge, poate. Nu stiu. Poate Vert. Oui, cred ca Vert. — Vivienne! Maruntaiele lui Sophie faceau piruete. Vivienne. Era un nume ca 0 incantatie. — Multumesc! a spus Charles. Va mai amintiti altceva? Era miaritata? Avea copii? — Nu era si n-avea. Asistentul avea 0 privire rece si un ranjet pe figura. — Dar era saraca... Hainele ei erau o rusine gi n-as fi surprins sa aud cA are foarte multi copii. Parea genul de persoana care ajunge sa aiba probleme cu legea. — Ce? a intrebat Sophie. Si-a tras nasul. — Avea o moaca de raufacatoare. Charles a vazut fafa lui Sophie. A intervenit. — Siera un muzician profesionist? a intrebat. Asistentul a ridicat din umeri. — Femeile nu sunt muzicieni profesionisti in Franta, domnule, slava cerului. Dar a cantat la violoncelul acela in magazin pana cand am oprit-o. — Ati oprit-o? a intrebat Sophie. — Fetifo! Te rog s4 nu folosesti tonul asta cu mine. Da, pentru cA ii deranja pe ceilalti clienti. — Era buna? Barbatul nu p4rea s4 inteleaga cat de importante erau toate astea si ea nu gtia cum sa-] facd sa priceapa. A batut cu pumnul in tejghea. — Era minunata? + 64...A ridicat din umeri din nou. — Era femeie. Femeile au talente limitate. Sophie voia sa-] loveasca puternic, cu toata forta. Voia sa-l izbeasca cu una dintre viorile de pe perete. — Era ciudata, a spus barbatul. S-a auzit o tuse. Batranul proprietar a venit din spatele tejghelei gis-a oprit langa asistentul sau. Tinea in mana un arcus de violoncel ca pe un bici de vizitiu. — incearca ceva mai mult, te rog, domnule Lille. Domnul Lille a rosit. — Vreau sa spun ca era ciudata in ceea ce priveste muzica. Canta marsuri funebre la dublu coarde!, Canta Recviemul lui Fauré fara demnitatea cuvenita. — Da? a spus Sophie. — Da! a spus batranul, zambind. Tin minte. Asta chiar tin minte! Spunea ca nu stie si cante decat marguri funebre pentru ca locuia langa o biserica. — O biserica? a intrebat Sophie. A spus care? — Non. Dar spunea ca oamenii ar trebuie si poata dansa pe muzica, asa ca a invatat cantecele bisericesti si le canta dublu coarde. Lui Sophie ii placea ce auzea. Era ceva ce ea insdsi ar fi vrut sa faca. — Si era buna, nu-i asa? Pur gi simplu stiu ca era. Degetele ii zvacneau. — Nu e adeviarat. Era indecent, a spus asistentul. Facea muzica solemna sa sune frivol. Nu era... comme il faut?. — Ne-ati putea arata? a spus Charles. — Nu, a spus el, n-ag putea. Proprietarul si-a indreptat spatele, care i-a trosnit ca o impus- c&tura de revolver, facand-o pe Sophie sa tresara. 1 A canta concomitent pe doua coarde ale instrumentului. (n. red.) 2 Cum se cuvine* (in fr. in original). (n. trad.) + 65.— Ewas putea, a spus el. Domnul Lille parea descumpianit. — Domnule! Ganditi-va ce v-a spus doctorul. — Doar o favoare pentru fetifa, a spus, scotand violoncelul din cutie. Ascultati! , Muzica a inceput incet. Sophie tremura. Nu-i placuse niciodata Recviemul. Batranul gi-a muscat limba si a intetit pasul. Muzica a prins viteza, devenind un mars, apoi o fuga, sunand zburdalnica si trista deopotriva. Sophie voia sa bata din palme, dar era prea dificil sa prinda ritmul. Era o muzica care zvacnea si facea cercuri. — Ecao furtuni, i-a spus lui Charles. Asta e muzica pe care ar canta-o furtunile. — Da, a spus Charles, iar batranul i-a auzit vorbind. — Da, exact, chérie. Exact aga e! le-a strigat peste sunetul muzicii. Curand, mult prea curand pentru Sophie, barbatul a lasat deoparte arcusul. — Asa, a spus, cam aga ceva. Era mai rapida decat mine, cred. — Dar nu cAnta la fel de elegant ca domnul Esteoule, a spus asis- tentul. Se grabea cu arcusul. Tinerii sunt prosti $i pretuiesc viteza. Charles a ridicat din sprancene. Sprancenele pot sa fie graitoare, iar domnul Lille parea ca se potolise. — Recunosc, a spus el, ci n-am mai vazut pe nimeni cAntand la fel de rapid ca fata aceea. , — Vivienne, a spus Sophie, in soapta. O chema Vivienne. — Da, Vivienne, a spus domnul Esteoule. Acum imi aduc aminte limpede. Mon Dieu’, viteza aia! Nu mi-asg fi imaginat ca e posibil. — Dar nu aga se cuvine sa canti, a zis asistentul. N-am fost impresionat. — Euam fost, a spus domnul Esteoule. Am fost. Si nu sunt usor de impresionat. 1 .Dumnezeule mare!“ (in fr. in original) (n. trad.) ++ 66...Sophie l-a lasat pe Charles sa le multumeasca gi si-si ia ramas-bun. Nu putea sa vorbeasc4. Avea nevoie sa pastreze muzica aceea in cap. Avea un colt al creierului — pe care-l simtea undeva, in partea stanga din fata - in care-si tinea muzica. Acum o inmagazina acolo.Acum, ca aveau un nume, totul se schimbase. Charles a stabilit o intalnire la registratura pentru a doua zi. A completat formularul cu litere mari, caligrafice. — Nom du disparu, a spus. Asta inseamna ,,numele persoanei disparute“. Vivienne Vert. Apoi a ezitat. — »Numele partii interesate“, spune aici. — Adica noi? Ce scriem? a intrebat Sophie. O si mintim? Doar n-o sa ne trecem numele adevarate, nu? — Sigur ca nu. Dar chiar si aga ¢ destul de dificil, a spus. Tehnic, draga mea, suntem fugari. De fapt, cred ca ar fi mai bine dac-ai sta la hotel. — Dar nu putem si dim nume false? — Da, fireste. Dar probabil ca Londra a trimis telegrame pana acum in porturile apropiate. O sa existe descrieri ale noastre. — Dar ai spus cd va dura zile intregi. — Am spus ca sper ca atat va dura. Tot as fi mai multumit daca ai sta acasa. — De ce eu ginu tu? — Eu nu sar in ochi, draga mea. Tu esti memorabila. Mi-e teama + 68...ca esti, cu iertare, spectaculos de descriptibila. Din cauza parului, stii tu. Sophie s-a gandit. S-a gandit s4 astepte in dormitorul ei de la mansarda fara Charles. I s-a facut rau. — Nu, trebuie sa vin. — Esti sigura? — N-o sa vorbesc. Dar trebuie sa vin. Charles a ezitat. — Aio fusta? — Da. Sau cel putin am o rochie. — Aisi o palarie? Ceva sub care sa-ti ascunzi parul? — Da, mi-a dat-o domnigoara Eliot. Ins ma face s4 arat ca un pudel. — Excelent. Descrierea politiei nu va face referire la niciun pudel. Poart-o. “Ye Sophie s-a trezit devreme a doua zi. S-a imbracat repede sau, mai curand, a incercat. Nu era ugor sa respire in dimineafa aia. Parci avea prea multa speranfa in piept ca sa mai incapa gi aerul acolo. Sediul politiei era o cladire mare. Prea mare, cum i se paruse lui Sophie, si prea rece. Dar receptionera avea o fafa simpatica, iar Charles i-a oferit cutia lui de mentosane cat au asteptat. A parut surprinsa, apoi a ranjit si a luat trei. Sophie le-a refuzat. $i asa ii era prea greu sa inghita. Charles si fata vorbeau in franceza si radeau, iar sunetul avea un ecou prea puternic in sala de marmura. Sophie ar fi preferat s4 nu mai rada atat. Oamenii se holbau la ei. S-a mutat ceva mai departe, prefacandu-se cA citeste anunturile in franceza de pe perete. Receptionera o privea. Fata |-a tras pe Charles de palton si, cand si-a aplecat politicos capul, i-a soptit ceva la ureche. Apoi a privit-o 1 69pe Sophie, razand din nou. Sophie s-a incruntat, stanjenita. Functio- narul a aparut chiar cand ecoul rasului se dispiase; fata a coborat privirea si a inceput sa aranjeze niste hartii. — Veniti repede, va rog, le-a spus, vorbind o engleza fara urma de accent. N-am decat zece minute libere. Iar tu, Brigitte, n-ar trebui sa razi in timpul programului. Functionarul avea un tic, isi umezea mereu dinfii inainte sa vorbeasca. Asemeni unei broaste care prindea muste, i s-a parut lui Sophie, care incerca si nu para foarte agitata. S-a ascuns in spatele lui Charles i si-a lins sudoarea de pe buze. Podeaua era din marmura gi rasuna sub cizmele lui Sophie cand l-au urmat pe functionar pe coridor. A incercat s4 mearga pe varfuri, dar ramanea mereu in urma. Functionarul s-a intors si a oftat, in surdina. — imi pare rau! a zis Sophie, rosind. N-o fac intentionat. Doar ca... cizmele mele sunt noi. Charles s-a intors gi el, s-a dus pana la ea gi a luat-o de mana. — Nu-ti cere scuze. Cizmele tale sunt excelente. Zici ca esti o dansatoare de step. Functionarul s-a intors iar cu spatele. Sophie l-a tras pe Charles in jos ca s4-i poata sopti ceva la ureche. — Ce spunea secretara? — Printre altele, ca i se parea ca esti frumoasa. I-am spus cate ceva despre tine. Spunea ca ai o fat de razboinic. — O! Atunci de ce radea? — Nu radea de tine. Oricum, locului astuia i-ar trebui cdteva rasete, nu crezi? — Da, e ca 0 inchisoare, i-a zis, strangandu-l bine de mana. Ca gi cum ar fi uitat tot ce e important. Adica au uitat cé exista lucruri ca dansul si pisicile. — Stiu, exact. Hai si facem galagie pe coridoare, ce zici? $4 mergem cu pagi grei? 1 70 oe— Da! a spus Sophie. »Fii curajoasa!“ si-a spus. ,, Ai o fata de razboinic.“ Si-a indreptat spatele si a continuat sé mearga cu pasi apasati. Charles a incercat si faca un pas in doi, dar cam neindemianatic. Ziceai ca e un cal incercand sa urce o scara. A facut-o pe Sophie si se simt& mai bine imediat, aga c a sarit in sus si si-a ciocnit calcaiele in aer. Charles a aplaudat, lovindu-si mana libera de glezna. Functionarul a oftat explicit, iar bretonul i-a fluturat putin in sus, ca o alga. Sophie a scos limba pe la spatele lui. Functionarul s-a oprit in fata unei incdperi cu un birou mare, maro. — Aceasta este camera noastra pentru intrevederi, a spus. E nou mobilata, domnule, asa ca va rog sa nu lasati fetita s4 atinga ceva. Pe pereti erau fotografii cu barbati in haine care pareau sa-i stranga. Dupa fata, unul parea sa traga vanturi. —E foarte... curata, a spus Sophie, tragandu-si palaria mai bine peste par. Parca vopsisera totul in culori mohorate. Pana si candelabrul parea deprimat. — Va rog sa intrati, domnule Smith. lar fetita, a spus el, aratand spre niste scaune aliniate pe coridor, fetita va astepta afara. — Ce? a spus Sophie. Nu! Charles, te rog? Te rog. — Va mulfumesc, domnule, a spus Charles cu o figura goala, dar grijulie, dar ,,fetita“ va veni cu noi, daca asta vrea. — Chiar vreau sa vin, a spus Sophie. Apoi, pentru ca gi-a amintit ci nu trebuia sa vorbeasc, s-a holbat la functionar strangand din buze. — Va rog sa luati loc, atunci. Functionarul era scund, fi ajungea lui Charles cu nasul pana la clavicula. Cand a oftat de data asta, a facut-o suficient de tare cat s& miste cravata lui Charles. — N-o sa dureze mult. we TieSophie s-a uitat la Charles. — De ce nu? a soptit. Nu e bine, nu? Charles a dat imperceptibil din cap. — Nu mai vorbi, inimioara, i s-a citit pe buze. Sophie a tacut din nou. — Inainte sd incepem, trebuie sa va spun ca nu e genul de cerere pe care si o incurajam. — O?a spus Charles. Sophie statea cu ochii pe el. Nu puteai citi nimic pe fata lui. — Sunt sigur cd e treaba dumneavoastra sa raspundeti la astfel de cereri. — Asta e doar o mica parte, da, a spus functionarul, dar o cerere pentru persoane disparute, atunci cand n-ati intalnit niciodata persoana sau nici macar n-ati vazut-o, pare absurda. — Da? a intrebat Charles. Fascinant! — Ma veti ierta daca v4 spun ci asemenea cdutari nu duc, in noua cazuri din zece, decat la pierdere de timp si dezamagire. — Inteleg, a spus Charles. Si-n al zecelea caz? — De fapt, ar fi trebuit s4 spun in noua sute nouazeci si noua de cazuri dintr-o mie. — Da, si-n al miilea caz? — Domnule, n-o sa fiti dumneavoastra exceptia. Nu cred ca exista o asemenea femeie. — Sunt mii si mii de lucruri pe care nu le-am crezut gi care totusi s-au dovedit adevarate, a spus Charles. N-ar trebui sa ignoram nici cel mai mic licar de posibilitate. — Domnule, este imposibil. Ne-ati intrebat despre o femeie ale carei loc de nastere, varsta si profesie nu le cunoasteti. — Era muzician, a spus Sophie. I-ai spus asta, nu, Charles? — Mi iertati, doamna Smith, dar femeile nu sunt muzicieni. Avem o inregistrare pentru o Vivienne Vert, dar... — Aveti? we D2Sophie s-a ridicat ca o sageata. — Unde e? Functionarul a ignorat-o. — Ce spune? Charles a repetat intrebarea lui Sophie. — Ce spune registrul? — Nu poate fi aceeagi femeie, daca ceea ce spuneti dumnea- voastra e adevarat. Aceasta a avut o mica problema cu legea. — Ce problema? — Violare de proprietate, vagabondaj, asociere cu prostituate si vagabonzi. Oricum, a disparut acum treisprezece ani; brusc, n-a mai facut nicio vizita la doctor, niciun bilet la banca. Femeile de genul ei dispar adesea. Nu avem niciun copil inregistrat. $i cu siguranta nu apare ca ar fi fost la bordul Reginei Maria. — Se presupune ca putem vedea registrul pentru vaporul Regina Maria? Era o intrebare simpla, dar fata barbatului a inlemnit. Colturile gurii i s-au lasat in jos. — Aveti vreun motiv pentru care doriti sa il vedeti, domnule? — Sigurd ca da! a strigat Sophie. Eram... a inceput, oprindu-se. — Da? — Nimic, a spus Sophie. Ea era domnisoara Smith si n-avea, fireste, nimic de-a face cu Sophie Maxim. — imi cer scuze, s-a balbait. Nu. Functionarul a ignorat-o din nou. — Curiozitatea este un bun motiv pentru majoritatea lucrurilor, cred, a spus Charles. Aveti vreun motiv sa nu ni-l aratati? — Da, a spus. Sophie l-a viazut miscandu-si privirea intre cabinetul de dosare si inapoi. — Sau nu, mai exact. Cred ca registrul s-a scufundat cu nava. Nu oe 73 aetin de noi genul asta de cautari nu este in responsabilitatea mea, a spus, si vocea i s-a ascutit. Hartogaria, domnule, este o treaba complicata. Mi-e team c4 nu pot sa va ajut. Nu! — in acest caz, puteti trimite cererea noastra... — Cafea! a strigat barbatul brusc, sunand un clopotel. Pot sa va ofer niste cafea inainte sa plecati? — Va multumesc, a spus Charles, dar nu. Ag prefera sa discut... — Insist! a exclamat, cu panica in privire. Cafeaua frantuzeasca este cea mai bund din lume. Receptionera a impins o masuta argintie pe roti in camera. I-a facut cu ochiul lui Sophie. — LAs-o aici si pleaca, Brigitte, a spus functionarul. Acum... Ce spuneam? Sophie a sorbit din cafea, incercand sa inghita, dar gatlejul parca nu-i mai functiona. A scuipat-o, foarte ugor, inapoi in ceasci. O parte din ea s-a imprastiat pe vestonul alb, iar functionarul s-a dat inapoi, ferindu-se. — Scuze, a baiguit ea. Prea fierbinte. Functionarul i-a intors spatele cat a putut, agezandu-se. Parea sa-] doara. — Ce spuneam, domnule? a repetat. — Dumneavoastra spuneati, a zis Charles, ca nu puteti si ne gasiti registrul pentru Regina Maria. Va cer sa ne trimiteti cererea cuiva care e de alta parere. Barbatul avusese timp sa-si adune gandurile cat a turnat cafeaua in cesti. $i-a umezit buzele de broasca. — Mi-e team ca nu pot face asta. Este absolut imposibil, e 0 chestiune de protocol. — Inteleg, a spus Charles, dand din cap. Politetea lui era mortala. — Sophie, i-a spus, ai putea sa iesi o clipa afara? — O! De ce? Pentru ca am scuipat? Te rog, nu... we 74 ae— Nu, a spus cu o voce blanda, nu pentru ca ai scuipat. Dar te Tog sa iesi, totugi. Sophie |-a privit. S-a ridicat fara s4 mai scoata un cuvant. — O sa fiu langa usa, a spus, inchizand-o in urma ei. Afara, Sophie s-a lasat la podea, prinzandu-si gleznele in palme. A strans pumnii, holbandu-se la tavan. ,,Te rog! Te rog, am nevoie de ea‘, a soptit in genunchi. Inima fi batea dureros de tare. ,, Asta e tot ce vreau. Doar pe ea.“ Din incapere se auzeau voci. Sophie s-a adunat si apoi si-a lipit urechea de gaura cheii. Metalul era rece, ceea ce a facut-o sa se strambe, dar gaura cheii era mare si putea sa auda bine. — ...ridicol, se auzea functionarul. Imaginatia unui copil... 0 fetita. Apoi Charles: — Subestimati copiii. Subestimati fetele. Domnule, am nevoie de o intalnire cu comisarul-sef. — lar dumneavoastra, domnule, va supraestimati propria importanta. Nu va pot lasa sa-l vedeti pe comisarul-sef. — Inteleg. A fost o pauza. Sophie si-a tinut respiratia. — Fata de la receptie e incntatoare, nu-i aga? A fost de mare ajutor. — Nu vad ce are asta de-a face cu ce vorbim. — Mica vorbit despre felul dumneavoastra foarte inovator de a tine contabilitatea. Aveti o intelegere a numerelor de-a dreptul... unicd, ce s4 zic? In afara de asta, numarul contului dumneavoastra bancar pare sa apara printre ele mult mai des decat s-ar cuveni. S-a auzit un bolborosit. Sophie si-a dat seama ca functionarul si-a scuipat cafeaua. — Nu-mi doresc sd fac lucruri murdare, l-a auzit pe Charles, dar mi-e team ca o intalnire cu comisarul-sef este gi in interesul meu, si al dumneavoastra. — Asta e santaj! oe T3 e— Da, a raspuns Charles. — Santajul este o crima. — Exact. Vocea functionarului a rasunat teapana gi rece ca un cadavru. — Merita fata toate astea? Merita si comiteti santaj? — Da, a spus Charles cu un ton stapanit. E suficient de insorita incat s4 porneasca un incendiu de padure. — Mie mi s-a parut destul de banala, a spus functionarul. Ingenuncheata afara, Sophie s-a nec@jit. — Oamenii de obicei par banali, pana cand ajungi s4-i cunosti, a spus Charles. Sophie e inzestrata cu inteligenta, tupeu si, deocamdata, pete de cafea. De fapt, ca tot veni vorba... S-a auzit un scaun frecandu-se de podea iar Sophie abia daca a avut timp sa faca doi pasi inapoi, ca usa s-a si deschis. — Intra, Sophie. Domnul acesta are vesti bune. Functionarul era mai palid la fafa ca inainte, Narile i se largisera. — Pot sa va stabilesc o intalnire cu comisarul-sef. El ar putea sa va ajute. — VA multumesc, a spus Charles. Sunteti foarte amabil. Maine? — Maine este imposibil. De fapt, saptamana asta este foarte ocupat... Nu sunt sigur daca... Charles s-a ridicat. De la inaltimea lui, aproape ca plana deasupra functionarului. Ridicase sprancenele alarmant de sus. — Poimiine, atunci. V4 mulfumesc. O sa fim aici la pranz. Haide, Sophie. Pentru a doua oar pe ziua aceea, Sophie I-a tras in jos ca sa-i sopteasca ceva la ureche. — Nu mi-am terminat cafeaua. Trebuie? — Nu, a spus Charles. Nici eu. Are gust de covor lichefiat. — Bine, a spus Sophie. Mie mi s-a parut ca are gust de par ars. A scuipat in ceagca pentru a doua oara.Noptile erau mai tacute in Paris decat in Londra. Sophie nu putea sa doarma. Cand s-a pus in pat, lumina lunii stralucea suficient de tare cat sa poata citi la ea, dar Sophie se holba la cartea ei fara sa vada cuvintele. Era speriata. Isi spunea cA n-are niciun motiv sa fie speriata, dar pulsul i s-a intetit pana cand n-a mai putut sa respire. A incercat s4 se gandeasca la Charles, care era atat de bland ¢i atat de stapan pe el insusi. Apoi a incercat sa se gandeasca la mama ei, care probabil locuia la doar cateva strazi distanta. N-a fost de ajutor. Nu se putea gandi decat ca va fi prinsa sila oroarea care va urma, la ranjetul fericit de pe fata domnisoarei Eliot. Sophie a auzit cum restul hotelului se cufunda in tacere. S-a tot foit in pat pana cand lenjeria si paturile au cdzut toate gramada pe podea, dar nici acum nu a putut si doarma. In cele din urmi, s-a cAtarat pe pat si s-a uitat mai de aproape la lucarna. Uitasera si cumpere ulei, iar cand a tras de manerul ferestrei nu s-a intamplat nimic. Balamaua era ruginita gi fierul se cojea. I-a venit o idee. ,,Da!“ si-a soptit. A coborat treptele cate doua. A asteptat in afara silii de mese, we 77 oepandind de dupa usa. Nu parea sa fie cineva acolo; s-a repezit induntru, a luat o sticla de ulei de masline de pe masa cea mai apropiata gi a iesit din nou afara inainte ca un soarece din colt sa aiba timp sa clipeasca. In dormitor, Sophie a turnat uleiul peste niste hartie de ziar cu care a frecat balamaua. Dupa cateva minute, nu s-a intamplat nimic cu balamaua, dar ziarul a inceput sa se facd bucatele, lipindu-i-se de mini. Avea nevoie de ceva mai rezistent. »Am nevoie de niste panza‘, a soptit Sophie. Poate ca ar fi mers fata de perna. Dar hotelul ar fi putut avea ceva obiectii. Apoi a avut 0 clipa de inspiratie. $i-a scos unul din ciorapii de an, ]-a pus pe mand ca o manus gi a varsat jumiatate de sticla de ulei peste el. Cu limba scoasa printre dinti, Sophie a inceput sa frece balamaua. Bucati de rugina au inceput sa cada, iar sub ele se vedea arama stralucitoare. Fara sa-si explice de ce, inima a inceput sa-i bata din rasputeri. De indata ce a lustruit-o indeajuns, Sophie a tras incuietoarea - era blocata, dar uleiul de pe degetele ei a ajutat-o - si a impins fereastra cu putere. Nu s-a intamplat nimic. A impins si mai tare. Fereastra a scartait puternic, dar a ramas inchisa. Sophie a injurat. S-a lasat jos pe podea. Si-a spus ca n-are niciun motiv sa fie suparata. Era doar o fereastra. Probabil ca nici nu era facuta s se deschida. Fara motiv, a descoperit ca incearca sa lupte impotriva manc&rimii aceleia de nas care vine mereu inaintea lacrimilor. »Calmeaza-te! Esti proasta’, si-a spus. ,Gandeste!“ S-a ridicat in picioare gi, ridicandu-se, a daramat ceva de pe noptiera. Era chifla Chelsea pe care o cumparase in gara. — O! a soptit Sophie. Chifla era putin ranceda pe la margini, dar inca dulce gi lipicioasa in mijloc, A terminat-o in mai putin de un minut. S-a lins pe degete (regretand imediat, caci uleiul si zaharul aveau, impreuni, un gust oribil) si s-a ridicat iar in picioare. Scuipand in 1 78palme, a impins colturile ferestrei cu toata greutatea. $i-a umflat pieptul. Apoi a sarit inapoi cand lucarna s-a deschis brusc cu un scancet. »Da! a exclamat. Fara sa se mai gandeasca, s-a catarat sus. A pus un genunchi pe pervaz si un picior pe rama patului. A sarit apoi intr-un picior, incercind sa se prinda cu amandoua miinile de acoperisul de afara. Apoi, icnind de durere si rasucindu-se, a ajuns pe acoperis. S-a ghemuit mergand in patru labe, asteptand sa i se linisteasca respiratia. Sangera rau la un genunchi gi, asteptand sa se opreasca din tremurat, a lins sangele, legand apoi celalalt ciorap peste zgarietura. Acoperisul se intindea in toate partile, plat, gri si plan, decorat ici-colo cu excrement de pasare. Sus a gasit un horn, 0 roz a vanturilor si funinginea neagra acoperea totul. I se parea ca era unul dintre cele mai inalte acoperisuri pe kilometri intregi. Un singur porumbel o privea. S-a strambat la el. A privit-o cu aroganta sii-a intors spatele. Sophie s-a tarat pana la margine, privind in jos orasul. Avea Parisul in fata ochilor, colorat in nuante de albastru noptatic. Orasul era o impletitura de strazi $i piete. Putea s4 vada in lumina lunii partea de sus a copertinelor din fata magazinelor - care, vazute de deasupra, erau surprinzator de murdare - sia cercurilor concentrice ale palariilor a doi barbati dichisiti, aflati in trecere. S-a gandit ca, vazute de pe acoperis, jobenurile par mult mai putin idioate. De-acolo, de sus, strazile aratau ca niste rauri. Raul insugi era ca argintul viu in lumina lunii. Vantul si-a schimbat directia, iar mirosul de fan umed al cailor a ajuns pand la ea. S-a aplecat putin mai mult si a privit direct in jos. Asta a fost o greseala. A injurat in soapta, iar stomacul parca-i coborase in genunchi. S-a retras foarte repede, infigand unghiile in caramizile hornului, ca sa se linisteascd. Nu mai fusese niciodata la o asemenea indltime. Luna parea suficient de aproape sa poata fi lovita cu pietre. we 79