C-acolo te-asteapta: Ciute cu ciutoaie, Cerbi cu cerboaie La muls aplecate La coarne leginate, Bine ospatate. Acolo sa locuiesti, Acolo si traiesti, Acolo-i casa ta, Acolo-i masa ta; Pe-acelea le zgarie, Pe-acelea le sperie. N. si ramAnii voios Si sinatos, Curat Si luminat, Ca Maica sa Cand 1-0 facut, in ziua C4nd I-o nascut. De la mine descantecul, De la Dumnezeu leacul. Observatii DescAntecul acesta mi I-a dictat Anisia Florea, descAnttoare din Iligesti. DescAntdtoarea descnti de trei ori pe zi: dimineata, la amiazé si seara in trei zile de frupt, la spatele celui speriat cu o ramuricd de matura, si dup fiecare descfntare sufla de trei ori in crucis asupra bolnavului gi tot de-atétea ori stupeste jos. Iar dup’ ce sfargeste de descAntat, pune ramurica cea de maturi, sub capul speriatului, ca acesta si doarma peste noapte pe dansa. Facdnd aceasta, spune descantatoarea ci dupa trei zile cel speriat se insdndtosegte, nu tresare, mu plange, nici nu strig& mai mult prin somn. Note ' Buza din descntecul acesta cred cle aceeasi fiing mitologicd, care a provenit si-n descdntecul precedent, cu acea deosebire numai ci descan- ‘titoarea n-a finut bine in minte adeviirata-i numire sau n-a putut-o rosti cum se cade. E inst foarte probabil cd Borza cao fiintd foarte fioroasd gi uri gi cu buzele negre si fie numitd de ciitre roméini si Buzdi neagréi mai ales ct romanii pe oamenii cei urdgi si buzayi ii poreclesc de reguli Buzile, Tl S-o luat Bonza negru' Ponegru, Cu picioare groase Folticoase’, Cu mini groase Folticoase, Cu ochii zgaiti, Cu dintii ranjiti, Cu barba p4na-n genunchi, Cu parul pani-n pamant, Ciutind, Cercand, Fagii surpand, Pietrele sfarmand, Grozavii facand. O gandit, O socotit C4 nimeni nu-l vede, 196Nimeni nu-I aude. Da’ 1-0 vazut $i l-o auzit Maica Domnului Din poarta cerului. $i ea cum 1-o vazut, Cum 1-0 auzit Poale albe o-ntins Calea i-o cuprins Si aga i-o zis: — Unde apuci, Unde te duci Tu, Bonza negru, Ponegru Cu picioare groase, Folticoase, Cu mini groase Folticoase, Cu ochii zgaiti, Cu dintii ranjiti, Cu barba pana-n genunchi, Cu parul pana-n pamant, Cautand, Cercand, Fagii surpand, Pietrele sfarmand, Groz&vii facdnd? ~ Ca eu apuc $i ma duc PeN. sa-l sar’, S8-1 spar, Spaima mare si-i trag, tn mari boale si-1 bag! ~ Tu, Bonza negru Ponegru! LaN. nu te duce, Cu trei zile mai nainte, Veacu i-am intins, Zilele i-am lungit, Viata i-am daruit... Da’ te du-n padurea neagr4, C-acolo-i o sténcd neagra, Jar sub stAnca un voinic. Acela a sineca Si-a maneca, Bici de foc in mana a lua, Muntii a clatina. Vaile a tulbura... Acolo sai, Acolo spai. N. sa raman curat, Luminat Ca Dumnezeu ce 1-0 dat. De la mine desc4ntecul, De la Dumnezeu leacul! Observatii DescAntatoarea, o romanca din Sfantu Gheorghe, in Transilvania, care mi-a dictat descAntecul acesta, dupa ce a sfargit de descAntat, sufld de trei ori in crucig asupra celui speriat si tot de-atatea ori stupeste jos. Prin aceasta simpla pro- cedur& cuget’ ea cd cel speriat in curand se insindtoseste. 197Note ‘ Bonzd. Aceasti fiinti ¢ acceasi, dup’ pirerea mea, care a provenit si-n descintecele precedente, Meriti a fi insemnat aici inc& si aceea c& romani din Bucovina numesc boanzd gi o spe- cie de muste care mugci vara foarte ru pe cai si care, cand zboar’, produc un risunet deosebit. Producerea risunetului acestuia il exprima prin verbul a bonzdi, Tar de la bonzéii cred cA vine numirea Bonzariu si Bondariu, lat. Bombus terrestris. ? Adj. folticos sau féilticos, dup cum spun romani din unele parti ale Bucovinei, inscamnit boloctinos, ciolénos, neproportionat, urat crescut. 9 St-l sar, adic’: si-1 fac s& sar& prin somn. Fiecare prune speriat se zice ca atunci ind doarme tresare gi se arunc prin somn. * Spar, in loc de sperii de la a speria, ¢ 0 formi pe care pind acum n-am mai auzit-o. IV O venit omul mare De la pidurea mare, Om paros Si sperios, Cu miinile paroase Si cu picioarele paroase, Cu ochii inholbati, Cu dintii mari coltati, Cu obrazul mare, Cu cdutitura-nfioratoare. Si-o venit asupra noptii Cand N. o fost suparat Bolnav gi infierbantat. $i-o venit prin nevoie Pe N. sd-] inspaimante, Zilele s4-i scurte, Viata sa-i ciunte. Dar eu ]-am intrebat $i i-am cuvantat: — Omule-aici ce-ai catat? —Ia, am venit si eu LaN., la omul meu, S&-i strang vinele, S&-i sug sangele, Si-i scurtez zilele, Sa-i mnfnc inima, Sa-i scurtez viata: Prin spdimantare, Prin infierbantare, Prin suparare Si prin boal& mare, Prin nevoie Si prin manie. S&-1 fac s4 boleasca, Mult sa nu traiascd! — Omule uricios Si sperios! Tu de nu me-i asculta, Pe N. de nu le-i lisa $i de nu te-i departa Din sfarcul nasului Din pielita obrazului, Din toate madularile Si din toate-ncheieturile, Cu matura te-oi m&tura, Cu grebla te-oi grebla, Pe mare te-oi arunca, Peste 99 de mri, Peste 99 de tari, Sa te duci si te topesti 198$i se mi te rastopesti, Sa rami ca spuma pe mare Ca apa pe sare, Ca roua la soare, Ca un fir de mac uscat in patru despicat... Du-te-n mijlocul marii C-acolo-i un cafe] negru, Aceluia si-i strangi vinele, S$4-i sugi singele, S8-i scurtezi zilele, S&-i m&n4nci inima, S&-i scurtezi viata, S&-1 faci si boleasca, Mult sa nu traiasca. N. s& ram4na curat, Curat si luminat Ca Dumnezeu ce |-o dat. De la mine descAntecul De Ja Dumnezeu leacul! Observatii DescAntecul acesta, dupi cum mi-a B. spus descdntitoarea, o tigancd nascuti in Transilvania, dar venita de mica in Bucovina gi rmasi in Suceava, este bun de spaima, de necaz si cand se ia omul mult pe gAnduri si nu poate dormi toat4 noaptea. Omul mare, paros si sperios despre care vorbeste descAntecul acesta nu poate si fie altul, decit aceeagi fiinta mitologic’, adic’: Borza, Buza si Bonza din descAntecele precedente, pentru ci el are aceeasi faptura uricioas’ si aplicdri raut&cioase. Vv Mers-o N. pe cale, Pe cale, pe carare Si-o-ntlnit Sparierul' Cu barba cat cotul, Cu limba ca stiuca, Cu dintii ca grebla, Cu dintii ranjiti, Cu ochii bolditi, VAnt aducand, Jarba tarand, Tare racnind, Copii speriind. N. cum 1-o-ntalnit, O stat ca-nlemnit Si-o prins a striga Si-a se-ncovoia Si-a se cdiira’. Nimeni nu 1-o vazut, Nimeni nu 1-0 auzit, Numai Maica Precista Ce-n poarta cerului sta. Si ea cum 1-o vazut, Cum 1-o auzit La dansul s-o scoborat Si din gura i-o vorbit: —N. ce strigi, De ce plangi? Ce te-ncovoiezi, Ce te vaierezi 199Ce te cdirezi? — Da eu cum n-oi striga, Cum nu m-oi incovoia, Cum nu m-oi vaiera Si cum nu m-oi cdira, C4 m-o-ntalnit sparietul Cu barba ca cotul, Cu limba ca stiuca, Cu dintii ca grebla, Cu dintii ranjiti, Cu ochii bolditi, Vant aducand, Jarba térand, Tare racnind, Copii speriind! Maica Precista Lui N. fi cuvanta: — Aga nu striga, Nu te-ncovoia, Nu te viiera, Nu te ciira, C& eu oi mana Pe sparietul Cu barba ca cotul in Marea-Neagra Ca-n Marea-Neagra Este o mreana Cu coada steamd’, Acolo traiasca, Acolo racneasca, Acolo s& piara Ca spuma de mare. Ca roua de soare. N. rimana curat $i luminat Ca argintul curat, Ca aurul strecurat, Ca Maica ce |-o facut... DescAntecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu! Observatii Descantatoarea, 0 romanci din satul Vicovul-de-Sus, de la care am descAntecul de fata, ia o matur’ pardsitd si dand cu dansa in crucig asupra celui speriat, pe cAnd acesta doarme, rosteste cuvintele descantecului de trei ori la rand. Descantecul se descAnt mai ales seara, dupi ce a adormit cel speriat. Note ! Sparietul cred ci e adevaratul nume al fiinfei mitologice care, dup’ credinta poporului, sperie copii. ? Cétira = ciina, aga zic mai adeseori roménii din Vicovul-de-Sus. > Ce va fi insemnand adj. steamé nu stin si nici descdntétoarea n-a stiut si mi-I explice. Poate ci va fi avand insemnarea de steeandi, adici cu coada in forma de stea, Stingerea carbunilor Eu sting pociturile Si s&getiturile, Sting toate strigarile Toate deochiurile Si toate cascarile. Toate mincicurile', 200Toate habaticurile”. Sting toti ochii cei rai Si gurile cele rele. Sa n-aiba ochi a-nholba Si gura a striga Asupra mea... Potolesc, Osandesc, N-aiba grija meal’... Observatii Dac& un om sau o vit’ se imbol- navesc rau deodata, fara sa se stie din ce pricina, atunci crede poporul ci omul sau vita respectiva trebuie si fie deochiat’ sau pociti de cineva. Deci pentru a vindeca pe cel bolnav cat mai degrabi, pentru a-I sctipa de o boal’i mai mare sau chiar si de moarte, romAncele fi sting cirbuni. Stingerea carbunilor fiind, dup credinta poporului, vindecatoare de orice boala grabnicd, mai fiecare romanca de la tard o gtie gi se foloseste totdeauna de dansa cand cere trebuinta. DescAnttoarea care vrea si sting& cirbuni aduce mai intai ap’ neinceputd de Ja vreun izvor sau fantana sau de la un rau apropiat. Apoi toarna putina dintr-insa intr-un pahar, ia noua cirbuni aprinsi si-i aruncd pe rand in apa din pahar numirandu-i de-a-ndaratelea adicd de la 9 pana la 1 si rostind in tain’ cuvintele de mai sus. Dac& omul sau vita bolnava e deochiat sau pocit, toti cirbunii aruncati in apa neinceputi s-asazi sfardind pe fundul paharului; iar dac’ omul sau vita bolnava nu e deochiat sau pocit, atunci c&rbunii stingi plutesc pe deasupra apei. Dupi ce descAnt&toarea a stins c&rbunii, di si bea celui bolnav putina api descAntati, fi spal cu dansa tamplele si ici-colo corpul, toarna putina pe la {4tanile usilor, iar ramasita cu cArbuni cu tot o aruncd pe streagina casei. Astfel se sting cirbunii, dupa cum mi-au spus mai multe romance gi-ndeosebi R. Ienachievici, si dup’ cum mi-a scris DI. P. Prelipcean, care mi-a trimis gi cuvintele acestui descantec cules in Horodnicul-de-Jos. Note ' Mincicuri. Ce-nseamni cuvantul acesta sigur nu stiu, cdici pan acum nimeni nu mi 1a putut explica. 2 Habaticuri tnseamnii: mirungist 3 Dac& omul pocit sau deochiat singur cirbuni, face toate cum s-au aritat mai sus, pronungand totodatii si cuvintele descéntecului dupa cum s-au scris. [ar dact descdnti vreo descan- titoare pentru dinsul, atunci aceasta schimbi versurile din urma gi le rosteste aga: ‘Si n-aibi ochi a-nholba Sigurd a striga Asupra lui N. Potolesc, Osindesc, Si n-aiba grija lui! De studenita Pasire cudalba Pe sub cer zbura, Puii-si vaiera, C4 n-au ce manca. — Pasare cudalba! Nu te vaiera, Sub cer nu zbura, 201CA granele-s' verzi... Da’ ia tu m&treata De pe pelinita? Si mergi la Gheorghit& Si-i intrd-n gurith Si de studenita? Dintii lui scobeste $i mi-i curateste, Puii ti-i hrineste $i mi-i mulcomeste... De la mine descantecul. De la D-zeu leacul! Observatii Acest descantec, cules din satul Bilca, mi l-a comunicat DI. T. Bumbac, preot. Note Cuvantul grdne, pl. de la gréu, in loc de grdie, e uzitat, dup cum mi s-aspus, in unele sate din ginutul Radautilor. ? Pelenija din des planti care creste pe ape. 9 Studenitd ¢ un fel de boalt de gingie. Cel ce are aceasti boald fi putrezesc gingiile gi dingii fi pic’. Studenifa se numeste in Bucovina gi o plant cu care se vindec boala ce-i poartd numele. intecul acesta e un fel de De vatamatura Vatdmdaturd' vatdmard Vatamatura mdrinaté, Nu necheza ca caii, Nu rage ca buhaii, Nu te zgrci ca aricii, Nu te zbate ca chiticii*, Nu piscui ca puii, Nu te malui ca malul, Nu te-nvalui ca valul, Da’ te prinde de buric Ca troscotu de pamant, Ca rachita dintr-o vari. De N. sa nu gandesti, Sa te duci, s& te prapadesti in p&durea cea uscati, in apa cea tulburata, N. sd rimana curat’, Curat& si luminat’, Cum e de Ja Dumnezeu lasati. Ca argintul cel curat, Ca aurul strecurat. De la mine descAntecul, De la Dumnezeu leacul! Observari i M. Molociu, descntitoare din Calafindesti, care mi-a dictat descAntecul acesta, vindeci vatamatura in urmitorul mod: se duce la o fantan& gi aduce apa neinceput&. Toarna apa adusia intr-o oalai in care se afla si o citime anumita de losnicioard, lat. Solanum Dulcamara L. si-o pune apoi la foc ca sii fiarba indbusit. Dupii ce fierbe bine, scurge zeama intr-o strachin’ sau intr-un pahar gi pune intr-insa putind miere curati. Ia apoi un cutit si dand cu dansul de trei ori in crucig prin zeama din strachina rosteste cuvintele de mai sus. Iar dup’ ce intr-acest mod descénta zeama, o di celui bolnav de vatémituri ca s-o bea. 202Unele descAntitoare ins’ vindect pe cei bolnavi de vitimatura prin aceea ci ludnd unsoare sau untur’ gi frecndu-i cu dinsa la buric, rostesc cuvintele de mai sus. Note "Sub cuvantul vadtdimiturd infeleg romani din Bucovina mai multe boli Huntrice, ins& mai cu seami cele de stomac. 2 -Verbul @ véitima are la romani din Bucovina trei infelesuri, si anume: a) a ataca pe cineva cu cuvéntul, b) a rini sau a stilei pe cineva sic) a cipita o boal’ Huntricd. Acclasi injeles il are gi adj. vditdmat. 3 Marrinatéi = tare infocat’, tare amirati, prin miraz rau (singe ru) Picutd. Expl. descdntatoarei. A se marina sau a se marini inseamn’ gi a se imbolnavi de stomac, mai ales aceia care lucreazi fn ziua de Marina, 17 iuli * Sub cuvantul chitic, pl. chitici sau pitic, pl. pitici, dim. chiticas, pl. chiticasi sau piticas, pl. piticagi, se-ntelege aici o specie de pesti micuti, Pe ling’ zicala se zbate ca chiticu, care fnseamnii a nu avea stare gi alinare, mai exist’ fnc& si zicala: a Kicea ca chiticu adicd a nu vorbi nimic. 203Adaos Descantece adunate de George Saulescu Raport prezentat Academiei Romine din Bucuresti in sesiunea general’ din 1883 si publicat in analele acesteia, seria If, vol. VII, sectia Il, Bucuresti, 1883. Domnilor Colegi! Manuscrisele, rimase de la George Saulescu pe care ati binevoit a mi le incredinta in sesiunea generala din anul trecut spre cercetare gi raportare dac& merit a fi publicate ori nu, contin gase descantece, dou’ vriji, pata farmece, un fragment dintr-o carte poporand si descrierea a doua datini, si anume: Calianul gi Pdpdluga, apoi vreo cAteva poezii proprii, dintre care una in limba greceascd, si-n urmé patru maculatoare de epistole. Pe lang& multe alte compozitiile literare proprii, G. Sdulescu, dupi cum arat{ manuscrisele in chestiune, s-a ocupat gi cu adunarea literaturii noastre poporane care, pe timpul siu, era mai cu totul necunoscutd sau mai bine zis nebagata in seami. Ba el, dupa cum ne spune gi singur intr-o epistoli din 18 aprilie 1862, adresat& mult regretatului profesor Aron Pumnul, a gi publicat vreo cateva colinde in Foaia pentru minte, inimé si literatura din anii 1847 si 1848. Dintre toate manuscrisele ce mi s-au incredintat, cele mai interesante pentru noi ar fi, fari indoiala, acelea care contin descAntecele, vrajile si farmecele, pentru c& acest gen de poezie poporani, precum 204prea bine va este cunoscut, ne infaigeaz’i pe de-o parte o multime de cuvinte adevarate romanesti si nume de fiinje mitologice, care in vorbirea de toate zilele numai rareori se mai pot auzi, iar pe de alta parte ne descrie cu cele mai vii culori o multime de datine gi credinte care s-au pastrat in sanul poporul nostru din cele mai departate timpuri. Cu durere ins’ trebuie s4 spun ci aceast& colectie lui G. Saulescu, voind a o publica astfel, dup’ cum ne-a lasat-o el, nu numai ca nu ne-ar aduce nici un folos ci, in multe privinte, ne-ar fi numai spre dauna. : G. Saulescu se vede ci a fost unul dintre barbatii aceia care aveau o deosebit’ antipatie, ba am putea zice chiar ur’ neimpacati contra tuturor cuvintelor de origine strain’, De aceea, datina lui era de-a inlatura toate cuvintele care i se pareau ca sunt strdine in limba noastra gi a le inlocui cu altele, parte latine gi italiene, parte eline si parte fabricate de dansul. Acest zel I-a dus pe dansul in cele din urm& asa departe, cd a inceput a inldtura cuvintele ce i se pareau ci sunt strdine p4na chiar si din literatura poporani adunat& de dansul gi a le inlocui cu altele. Bal! ce este inc& si mai mult, el nu se multumea numai cu att ci, dup’ ce introducea astfel de cuvinte, se apuca apoi a le deduce gi originea si a le face comentarii, ca gi cind acelea s-ar fi aflat vreodati in sAnul poporului, iar acum au inceput a se da uitarii sau ar fi disparut in timpul din urmé cu totul. De-aici vine apoi ci mai nici un singur descAntec cules de dansul nu ni J-a lisat astfel precum J-a auzit din gura celui ce i I-a dictat, ci pe cele mai multe dintre dansele aga de tare le-a schimosit gi impestrifat cu cuvinte latine gi eline, incat c& numai de-abia se mai pot cunoaste ci sunt poporane. Tot de aici vine apoi ci dou dintre cele mai frumoase farmece din colectia sa nu se pot cunoaste acum mai defel: fost-au ele candva poporane sau sunt compuse de dansul dupa vreun atare exemplu poporan? $i cum G. Sdulescu intr-adevar a falsificat poeziile poporane adunate de dansul, indreptandu-le unora versurile, altora adiugandu-le cite ceva de la sine, iar la toate, fara abatere, inlocuind cuvintele de origine straina cu altele de origine latina sau elin’, ne-o spune gi singur in introducerea unui farmec de dragoste, pe care l-a botezat descdntec de filtre, zicind intre altele si acestea: wldeile si parte din fraze i cuvinte sunt conservate aga precum mi s-au spus. Rapsodia lor gi stilul le-am redactat eu, neiegind ins& din arhaismul poeziei sale (2), ci din gura fn gura mutilate ajunse a se intuneca ideea si cuvantul, ca scriptura sau efigia unei nomisme ruginite.“ Daca G. Saulescu ne-ar fi lisat descAntecele gi toate celelalte poezii culese de dansul astfel dup’ cum le-a auzit din gura poporului gi s-ar fi multumit cu explicarea si deducerea originii numai a acelor cuvinte si nume de fiinte mitologice care intr-adevar au existat cAndva si mai existd inca si astazi 205pe alocuri in gura poporului, atunci ne-ar fi facut un serviciu foarte mare, pentru care tot romanul adevarat si iubitor de literatura poporana i-ar fi fost foarte multumitor. Asa insd, folosul ce-1 putem trage din colectia sa e cu mult mai mic si neinsemnat, de cum s-ar fi putut astepta de la un barbat ca dansul. Cu toate acestea insi, afara de cele doua farmece amintite mai sus, dintre care cel dintai numit de dansul descdntec de filtre (dragoste), iar al doileadescantec de desfacut, precum gi un descdntec de ghindure (gdlci), care sunt foarte schimosite, inct nu se mai poate distinge cu deplinad siguranta ceea ce a fost al poporului din ceea ce e al lui Saulescu, mi-a reugit a le reda celorlalte stilul si forma lor primitiva. Si poate c4 nici acestora nu mi-ar fi reusit a le reda stilul si forma primitivi, daca unele dintre dansele nu s-ar fi pastrat in originalul pe care au fost din capul locului scrise, sterse gi corectate in urma numai pe deasupra si pe laturi, iar altele dact nu s-ar fi pastrat fn cAte doua exemplare: unul original, iar altul corectat si explicat. Voi deci si va infatisez aici acele descAntece, vriji si farmece care mi s-au parut c& sunt mai interesante si care in forma ce le-am redat-o, adic’ in forma lor primitiva, cred ca ne vor fi de oarecare folos la studierea datinelor gi credintelor, misterelor gi a medicinei poporane rom4ne, precum gi la compunerea mitologiei noastre, deoarece in dansele figureazi mai multe fiinte mitologice, care provin gi in descintecele, vriijile si farmecele din Muntenia, Bucovina, Transilvania si Banat, care s-au adunat si publicat in timpul din urma. Cred totodati a nu gresi daci dupa fiecare descAntec sau farmec ce-l voi re- produce, voi ingira gi toate acele cuvinte care s-au introdus de c&tre Saulescu in textul original in locul celor poporane, sau le-a addugat de Ia sine, ca oricine si-si poata face dintr-aceasta 0 idee, miicar cat de mici, pani unde poate si ajungi un purist prea mare si ce fel de folos poate el sd aduc& natiunii sale prin asemenea lucrari. Sa incepem agadar mai intai cu descdntecele, care ocupi locul prim in colectia lui G. Sulescu gi mai ales ci numai despre acestea am gi fost provocat ca s& v4 raportez. Cel mai interesant descantec din colectia lui G. Saulescu gi totodata gi cel mai de pret pentru studierea datinelor gi a credintelor gi indeosebi a mitologiei noastre, este fara indoiali descdntecul de Dénsele. Mai inainte ins4 de-a reproduce acest descintec, voi s4 vi vorbesc putin despre cuvintele Dénsele i Ele. Sub cuvintele Dénsele sau Ele infeleg romanii din Bucovina si Moldova un fel de reumatism pe care il capiti, dupa credinfa lor, numai atunci cand calcd in urma unor zane foarte rele, ce le numesc ei cu un cuvant impropriu Ele, sau cind le vatami cu ceva pe acestea. Ce se atinge de numirea Ele, ce se da acestor fiinfe mitologice, nu trebuie 206si lum astfel, ca gi cfind zanele respec- tive ar fi purtat aceast numire din cele mai depirtate timpuri, si prin urmare nu trebuie si-i ciut&m originea nici la romani, nici la elini, nici la vreunul dintre popoarele cu cate au venit romanii in atingere de la colonizarea lor in Dacia incoace, ci numai fn limba noastra. Cuvantul Ele, cu care astazi se numeste 0 specie de zAne rauticioase, nu e, dup’ piirerea mea, nici mai mult nici mai putin decat pronumele personal feminin persoana a IIl-a plural. Jat{ acum si argumentul meu in privinta aceasta: Cei mai multi romani din Bucovina, Transilvania si Ungaria, dup& cat am putut pind acum sma fncredintez prin propria mea experient’, cfnd vine vorba despre spiritul cel necurat, adicd despre diavolul sau dracul, nicicind nu vor s&-i rosteasci numele cel adevdrat, ci totdeauna il numesc prin circumscriere, prin cuvinte ca: mititel, necurat, cornorat, cel cu fesul ros, cel cu codita, ucig’-1 pietrele, ucigi-] toaca, Vasilic’, Nistor etc., si mai ales prin pronumele personal El —,,Cine {i-a facut aceasta?“ — ,,E1!“ ~ ,Care El?“ — ,,Cel mititel sau cel cornorat!* — auzim nu o dat& pe romani nostri vorbind. Oricand va fi vorba de vreun spirit necunoscut gi se va aminti pronumele El, atunci s& se stie cl acel El nu e altul, fri numai diavolul. lar dact unul-sau altul ti rosteste numele cel adevirat, atunci nemijlocit dupa ce i l-a rostit, adaug’ frazele: cruce de aur in casd, sau nu se pomeneascdi pe aici, sau maie acolo unde a inserat, crezand ci, cum nu va rosti frazele acestea, cel necurat in scurt dup’ aceea va veni la dansul si-I va tortura, fi va cAguna diferite nepliceri si daune, mai pe scurt cd atunci nu va fi nicidecum bine cu dansul. Deci daci romani indatineazi a numi pe diavolul mai totdeauna cu alte cuvinte si mai ales cu pronumele personal El, si numai rareori cu numele lui cel adevarat, nu trebuie nicidecum si ne miram daca tot cu acest pronume numesc ei $i pe zanelein chestiune, care dup’ credinta lor sunt cu mult mai rele decft insusi dracul, gi prin urmare se infioreazi numai cind aud vorbindu-se despre dansele, dar si le mai rosteasc& inc& gi numele. Tot de aceast& piirere se vede ci a fost si Saulescu. Iati ce ne spune el in privinta aceasta: Dansele gi Elele, Rosaliile, cu pronumele acesta se fnteleg trei zine Eumenide sau Furii care inconjoari jumea prin aer si pe cine il intalnesc il tortureaza si-] stropsesc. - Le numese cu pronume, nu cu numele lor generic.— Cei vechi aveau superstitie a nu rosti numele demonilor, ci atunci li se infatigeaza fndat& si-i tortureazi. Numirile cele adevarate ale zanelor, care in prezent se numesc de c&tre romani cu pronumele personal Ele, gi dina cdror cauza multi capata, dup credinta lor, boala numiti de Dansele sau de Ele, nile arati intr-un mod foarte vadit descntecul despre care e vorba. Numirile acelea sunt Savatina, Margdlina, aceasta numindu-se in 207descantec si Magdalena, si in urma Rujalina.' Tati acum si descdntecul respectiv astfel dup cum |-am putut descifra din manuscrisele rimase de la Siulescu! Marti la manec in sinec M-am pornit Pe cale Pe carare Grasa, Si frumoasi Cand la jumatate de cale, De carare Taté ci m-au intalnit: Savatina, Margalina Si cu ele Rujalina Gatitele ’N prouorele Cu betite puchitele Cu sistori rogi cinsatele Mergand iute ca gandul, Tare ca vantul, Neatingand pamantul, La marul tufos, La mr ramuros, Sa fac joc frumos. Atunci pe Florica " Si se vada, despre numele acestor fiinje mitologice si ,De insemnitatea botanicii rominesti, de Simion Mangiuca, publ. in Famitia, an X, Budapesta, 1874, p. 573. Pe cale au intalnit, La ea au racnit, Piru-n cap i |-a-nodat, Creierii i-au turburat, De gura o au mutit, De urechi 0 asurzit, De mani 0 au mocit fn bateala melitat-o, Peste gard aruncat-o, Nici de-o treaba au lasat-o. Florica s-a sculat Si-n dureri o strigat Cu bociu mari pan’ la cer, Cu lacrimi p4na-n pimant, Olicdindu-se Si vaietandu-se. Nime din lumea aceasta pe dansa n-a auzit, Nime dintre oameni durerile sale n-a simtit, Numai Maica Domnului Din poarta cerului Tipatul si plansetul ei auzit-a Pe scara de aur scoboratu-s-a Si din gura intrebatu-o-a ~ Florica! ce olicdiezi, Pentru ce te vaierezi? — Cum nu m-oi olicai Cum nu ma voi vaicai, C4 eu marti dimineata Singuricd m-am pornit Pe cale Pe cirare, 208Grasa Si frumoasa. Cand la jumatate de cale Si carare Tata cd m-au intalnit Savatina, Margalina $i cu ele Rujalina Gatitele ’N prouorele, Cu betite puchitele Cu sistori rosi cinsetele Mergind iute ca gandul, Tare ca vantul, Ne-atingand pamantul, La marul tufos, La marul rémuros Sa facd joc frumos. Si cum m-au intlnit La mine au ricnit, Parul in cap mi l-au ’nodat, Creierii mi-au tulburat De gura m-au mutit, De urechi m-au asurzit, De maini m-au mocit, in bateal& melitatu-m-au Peste gard aruncatu-m-au. Nici de-o treaba lisatu-m-au. —Florica, taci, nu te-nspaimanta, Nici in seama nu baga, C& eu pe dansele bine le-oi intreba: Voi, Savatina, Magdalina, Rujalina! fn ziua de astazi pe unde‘ati umblat, Si-n urgia voastra pe cine ati stricat? — Ce si umblim, Ce s& stricim? Marti de dimineata, doamna, ne-am sculat Si-n calea noastra repede am plecat, Gatitele ’N prouorele Cu betite puchitele Cu sistori rosi cinsetele, Mergand iute ca gandul, Tare ca vantul, Ne-atingand pamantul, La marul tufos, Mar ramuros, Sa facem joc frumos. Atunci pe Florica Pe cale am intalnit, La dansa am racnit, P&rul in cap i-am fnodat, Creierii i-am tulburat, De gura o am amutit, De urechi 0 am asurzit, De mini o am mocit, jn bateald am melitat-o, Peste gard am aruncat-o, Nici de-o treab& am lasat-o. — Voi, Savatina, Magdalina, Rujalina! {n ziua de astizi la Florica viduceti, 209Din cap paru-i deznodati Creierii s4-i alinati, Gura sa i-o desmutiti, Auzu-i desasurziti, Maini, picioare-i desmociti, Madularile-i desmelitati $i intreagé s-o lsati. Ca voi in ziua de astzi La ea de nu va duceti, De cu zi pe ceea de ceea, Pe voi eu v-oi lega fntr-un fedeles de ap’, Cate trele v-oi funda, in muntii Garalivului de-aici v-oi arunca Cu omit v-oi omata, Cu ploile va voi ploua, Nici de-o treaba v-oi lasa! — Doamna Maica precurata! De cu zi pe ceea de ceea te rugam nu ne lega, fntr-un fedeles de api te rugim nu ne-nfunda, fn muntii Garalivului pe noi nu ne arunca, Cu omit nu ne omata Cu ploile nu ne ploua, Nici de-o treaba nu ne lasa, C4 noi in ziua de astazi La Florica ne vom duce, P&rul i l-om desnoda, Creierii i-om alina, De gura om desmuti-o, De urechi om desasurzi-o, De mani om desmoci-o, Madularile i-om desmelita, De treabi o vom lasa! Aici se sfarsegte descantecul de Dansele. Si descAntitoarea, dupa ce a sfarsit de rostit versurile descAntecului acestuia, unge pe cel bolnav de Dénsele cu untura, dup’ cum arati urmitoarele patru versuri cu care se incheie descAntecul gi care se pot de departe cunoaste c& nu sunt poporane, ci fabricate de Sdulescu, gi anume: Remed in iasta untura Noi Floricai fi vom pune, Siu dansa cum s-a unge Lor trece ale ei odune. Ins de ce e untura aceea, cu care se unge cel bolnav de Dansele, nu ne spune, $i acum s& trecem la cuvintele introduse de Sdulescu in acest descantec. Cuvintele introduse de dansul in textul acestui descAntec si pe care eu le-am inlocuit iarigi cu cele originale si adevarat Ppoporane, sunt urmitoarele: ~ formos, in loc de frumoasé; - rosalind, in loc de Rujalind, dupa cum se afl’ numirea aceasta la romani din Banat si dup& cum cred cd se va fi afland gsi-n gura poporului roman din Moldova; —cestin loc decingdtoare, sistoare, brdu sau bréneg. {n privinta cuvantului acestuia, Sdulescu ne spune intr-o noti c&, ,,Intreband pe descantitoare ce ar insemna cestele? aceasta ar fi raspuns 210c& cingdtori. Zice apoi mai departe tot in acea not, c& sistoarea sau cistoarea se deriva de la yeot06, acu pictus, cestum cingulum ille cebrosum. Cestoare sau brau pict, scris, centat cu acul. Aga era cing&toarea Vinerei cusuta de Gracii, cu care cingandu-se intrunea c&tre sine filtrele si gratiile. Agadar brdul sau colanul sacru sau vergural se numea cest—cestoare, sistoare, de unde poate sistoare = cestoare; — nutilé, in loc de nici de-o treabd; — fleger, adéugat de la sine dup’ cuvintele fipat si plinset si dedus apoi in noth de la @AeyedéW = arzintele, flic&rantele, prin care se intelege raul infernului; — matrea Domnului si matré vergurd, in loc de Maica Domnului, sub care numire din urma provine in toate descintecele gi farmecele publicate pani acum, gi niciodat& sub numirea de matra vergura; —morbdm, de la a morba, in loc de stricdm sau imbolndvim. E drept ca in unele parti ale Bucovinei exist& adj. moarbéd in gura poporului cu intelesul de bolnav, dar morb sia morba nu le-am auzit pana’ acum niciodata, prin urmare nu cred sa fie poporane; — blemati in versul si in calea noastré repede am blemat, in loc de am plecat, am purces, ne-am dus. Verbul acesta, dupa ct gtiu eu, se aude numai la Roménii din Transilvania si Ungaria, si dupa cat imi pot aduce aminte numai sub forma blem = vind. in Bucovina nu am auzit niciodat&, prin urmare cred c& nici tn Moldova, de care s-a {inut Bucovina, nu va fi existat candva; —pariigele, in loc de gatitele, gatite, impodobite; — subit in loc de intr-un buc, intr-o clipeala, cat ai clipi din ochi, ct ai scipira din amnar, cit ai bate in palme, fntr-un moment... subit se vi duceti la Florica; — te preciim, in loc de te rugdm, te poftim; - utile, in loc de de treaba; — odune, adaugat de la sine gi explicat apoi intr-o not’: prin cuvintele sub odune se intelege dureri, de laodyuun ca gi indun de la £v8vv06 ~ induo. Acestea sunt cuvintele introduse de Sdulescu in descntecul citat. Il Al doilea descntec din colectia lui Saulescu e cel de deochi. Tati-1 cum suna gi acela: Pasire alba Cu dalba Pe piatra a sarit, Piatra s-a clintit ‘i s-a rasturnat, in.patru a cr&pat... Fugi deochi Dintre ochi; C& eu te-oi sufla Si tu vei cripa. De-i fi de la barbat, Fie blestemat, De va fi pe jos Stea neputincios, 211